Referat Prică Șerban

Primul Război Mondial în contextul vieții

cotidiene a vremii
Continentul European redevine, de la începutul anului 1097, centrul de
interes al relatiilor internationale.

Balcanii, ce se află la limita de influență a două zone de putere im-portante,

respectiv austro-ungaria și rusia, va fi zona cea mai sensibilă, punctul unde s-ar
putea produce ruptura dintre marile puteri.

Pe fondul unei crize tot mai puternice și a unor animozități și anta-gonisme în

zonă apar tot mai multe zone de conflict ce anticipează un război major.

În 1911 Italia este afectată de o puternică criză naționalistă și declară război

Turciei. Aliată aliata puterilor germane din cadrul Triplei Aliante, ea este urmată alte
țări balcanice ce se grăbesc să profite de moment și să i se alăture pentru a putea
împărți ultimele posesiuni ale Imperiului turc. Serbia, Bulgaria, Grecia, Muntenegru
sunt primele ei aliate.

Franța reușește să convingă Rusia să nu se alăture conflictului, dar țările

balcanice împreună cu Italia déjà învinseseră Turcia. Aceasta părăsise toate
posesiunile din zona Europeană, păstrând doar Constantinopolul și zonele litorale.

Toate conflictele din decada dinainte de 1907 au instigat opinia publică a

europei și practic întregul continent stătea pe un butoi cu pulbere.

Evenimentul care duce practic la declanșarea Primului Război Mondial este

asasinarea arhiducelui moştenitor de Austria, Francisc Ferdinanad și a soției sale –
ducesa de Hohenberg. Aflați în vizită la Sarajevo, pe 28 iunie 1914 cad pradă furiei
unui student bosniac, membru al unei societăți secrete deloc străină de mișcarea
naționalistă din Iugoslavia.

Repercursiunile nu întârzie să apară și Guvernul și Statul Major de la Viena

intervin în Serbia. De aici începe tăvălugul conflictului.

Austro-Ungaria se va implica deoarece nu vrea să riște să piarda influența

din zona dunăreană, Germania dorește să profite de reorganizarea armatei Ruse,
iar aceasta fiind aliată a Serbiei nu poate pierde influența balcanică.

Prin 2 ultimatumuri, la 31 iulie Germania se dresează Rusiei cerându-i

demobilizarea și Franței, cerându-i să-și precizeze poziția în eventualitatea unui
razboi între Germania și Rusia.
 Deoarece Rusia nu răspunde ultimatului Germania îi declară război și ocupă
Belgia.

Marea Britaniese implică și ea în conflict și declară război Germaniei.

Din acest punct declanșarea conflictului mondial este amorsată.

Europa va ieși din Primul Război Mondial complet transformată, dar vlăguită.
Statele ei stabilesc un armistițiu în ceea ce provește lupta politică internă pentru a
putea arunca în confruntarea mondială toate forțele disponibile, teoretic pentru a-i
pune capăt în scurt timp, poate câteva săptămâni.

La sfârșitul anului 1914 frontul se stabilizează, dar eșecurile marilor ofensive

nu înlătură pericolul prabușirii fronturilor formate și ca atare cele două tabere
hotărăsc să nu mai întreprindă acțiuni de anvergură, înainte de a avea poziții
defensive stabile.

În perioada următoare, 1915-1917, fiecare se cramponează în a păstra

terenurile cucerite, iar conflictul devine unul de poziții, de uzură similar cu unul de
gherilă. Soldații se vor confrunta cu frigul, bolile și toate ororile frontului căci marile
ofensive aduc și eșecuri sangeroase. Principalul obiectiv al luptelor va deveni
slăbireași obosirea adversarului și nu înfrângerea rapidă a acestuia, totul depinzând
de strategii bine gândite.

Pentru a se apara de inamic, fiecare construiește un complicat labirint de

tranșee legate prin tuneluri și aparate de sârmă ghimpată. Soldații, evident cei ce
nu cad în lupte, practic vor supraviețui în aceste tranșee 3 ani. Perioadele de
odihnă sunt scurte și în condiții mizere, iar permisiile puține și de scurtă durată.
Viața acelor oameni este una de infern; măcinați de frig și răni, prost hrăniți,
înfruntând moartea zi de zi, oamenii trebuiau să reziste atacului dușmanului. Dacă
în spatele parapetul care protejeaza tranșeea erau cât de cât la adăpost odată
depășit pentru a porni atacul liniilor adversarului, soldatii pătrund intr-o zonă de
groază în care pericolul și moartea vin de pretutindeni. Mitraliera, tunul cu tir rapid,
grenada și gazul asfixiant sunt omniprezente și le amenință viața la fiecare pas.
Chin și epuizare adesea pentru câțiva km de teritoriu ce uneori nu poate fi păstrat
mai mult de câteva zile sau chiar ore, până la următorul asalt.

Esecurile bătăliilor din 1915-1916 îndepărtaseră mai mult ca niciodata

perspectiva încheierii păcii. Moralul soldaților se diminuează. Numărul ridicat de
morți din ambele tabere determică guvernele să folosească recruiți din ce în ce mai
tineri tineri, care instruiți în grabă, sunt trimiși în primele linii ale frontului.

Fără a reprezenta o miză pentru ei înșiși, în contact cu greutățile și riscurile

zilnice, avantul soldaților slăbește rapid. Atitudinea inumană și abuzivă a unor capi
militari, hotărâți să mențină disciplina oarbă, lipsa de înțelegere și se tact pentru
oamenii care își riscă viața pentru o cauză ce nu e a lor, dorințade a-și atribui gloria
succeselor obținute fără a ține seama de marea masă a ostașilor provoacă
tulburări. În trupele Franceze apare refuzul de a lupta în prima linie.

La finele anului 1917 în ambele tabere are loc instalarea unor guverne
puternice, care reușesc să redreseze situația internă și să mobilizeze toate forțele
de care mai dispun pentru o ultimă etapă a razboiului.

Intervenția Americană va juca un rol important reușind să aducă în Europa

mai mult de 1.000.000 de soldați.

În 1918 se războiul se încheie. Bilanțul acestuia: 52 de luni de bătălii

cumplite, 8.000.000 de morți, 20.000.000 de răniți și mutilați, toate pentru un
conflict ale cărui cauze au fost date uitării lăsând loc orgoliilor și dorinței de putere
și control.

Viața economică a statelor implicate în conflict a fost practic subordonată

exigențelor și necesităților militare. Odată cu mobilizarea pe front a bărbaților locul
lor în fabrici și uzine a fost luat de femei și muncitori veniți din statele neimplicate în
război, iar producția obișnuita a fost înlocuită cu ana dedicată industriei militare;
uniforme, arme, muniție.

Implicarea în conflictul major European a constituit o mare concentrare de

energie și de resurse materiale pentru fiecare stat în parte. Pe lângă soldații trimiși
pe front și familiile acestora au avut de suferit. Resursele fiecărui stat sunt cu
precădere destinate armatei și doar ceea ce mai rămâne se redistribuie celor de
acasă, ba chiar și unele bunuri sunt rechiziționate pentru armată.

Blocada maritimă instituită de Franța și Anglia nu fa decât să înrăutățească și

mai mult condițiile de viață, să ducă la anarhie și haos. Pe acest fond în marile
orașe izbucesc revolte spontane provocate de foamete și de uzura morală și fizică
a populației.

Sub presiunea militanților pentru pace, partidele socialiste părăsesc

guvernele, iar propaganda sindicală își face simțită prezența, cu precădere în
uzinele de armament și în cele ce au producție destinată frontului. Populația este
debusolată și dezbinată dar dornică de încetarea conflictului mondial ceea ce
naștere unor curente pacifiste care se transformă apoi în mișcări revoluționare .

La începutul anului 1918 tratativele de pace sunt fragile nu dau rezultate.

Tânarul împărat Carol I, papa Benoit XV, președintele SUA – Wilson sunt primii
care reușesc să facă pași concreți în demersul instaurării păcii.
 Conferința de pace de la Paris din 12 ianuarie – 28 iunie 1919 stabilește
termenii de încheiere a conflictului și instaurează pacea. Odată cu acest eveniment
începe reconstrucția Europei.