Interviu cu doamna dr.

Aurelia Peru-Balan,

consilier al Președintelui Republicii Moldova în domeniul politic, expert în PR politic

Alegeri prezidențiale în SUA – 2016:

Tonul tendințelor din marketing și PR politic

– Pentru început, vă rog să-mi spuneţi care sunt principalele caracteristici ale alegerilor
prezidenţiale din SUA? Care sunt factorii principali care influenţează campania
electorală?

Alegerile prezidențiale din SUA sunt unice prin faptul că identifică și legitimează cel mai
puternic președinte din lume. Președintele SUA este un jucător megaactiv pe scena politică
internațională, care influențează eminamente politica pe dimensiunea ei mondială.
Comportamentul de vot al americanilor este determinat atât de factorul extern, cât și de factorul
intern. Valul de migranți, atentatele din Franța, Paris, din alte țări, evenimentele din Siria,
amenințările Statului islamic vor influența, desigur, vectorul evoluției campaniei prezidențiale
din SUA.

Pe plan intern, în SUA, se resimt încă efectele crizei economice globale din 2008 și se
menține o stare de ”stagnare”. Americanii își doresc o schimbare profundă. Tradițional,
electoratul american este perceptibil la două teme de campanie – problemele social-economice
și problemele legate de securitatea națională, care converg spre politica externă.

O problemă socială, bine vandabilă în campania electorală, pentru electoratul

democraților este violenţa poliţiei împotriva persoanelor de culoare. Se spune că astăzi, numărul
negrilor în închisorile americane este comparabil cu cel al sclavilor pe plantaţiile americane
înainte de abolirea sclaviei în 1865.

Reforma în sănătate, demarată de Obama, este un alt subiect vulnerabil pentru americani,
și va fi prezent, de asemenea, pe agenda electorală. Șubiectul este unul preferat, în special, de
senatorul de Vermont, Barnie Sanders. În vârstă de 74 de ani, candidatul independent mai este
supranumit în mediul politico-mediatic “sociaistul democrat”, grație obiectivelor sale de stânga.
- Care este profilul electoral al candidaţilor Republicani (Donald Trump, Marco Rubio) şi
Democraţi (Hillary Clinton, Bernie Sanders) din punct de vedere al ofertei electorale?

- Magnatul american, republicanul Donald Trump este o prezență vulcanică în acest spectacol
electoral. Și actuala situație geopolitică este favorabilă pentru Partidul Republican. Mai mult,
începând cu noiembrie 2014, Congresul SUA este controlat de republicani.
Migraţia și problema terorismului constituie chintesența retoricii electorale în acest sezon
politic. Republicanii îl pot învinui pe Obama de incapacitate și, astfel, se poate produce
transferul de imagine spre Hillary Clinton, care a făcut parte din administrația Obama, în primul
mandat al acestuia. Unii au opinie critică față de felul în care a fost gestionată retragerea armatei
SUA din Iraq, pentru că nu a făcut decât să sporească forţa şi influenţa ISIS.
Actualul președinte a venit la Casa Albă simbolizând sprența, acum însă simbolizează –
inerția în politica americană. Aceste circumstanțe iarăși il favorizează pe Trump, care declara că
dacă ar ajunge președinte, ar restabili metoda de tortură, prin simularea înnecului, utilizată de
administrația republicană a lui George W. Bush pentru a obține informații de la suspecții deținuți
în urma atentatelor din 11 septembrie 2001 și care a fost interzisă de actualul președinte, Barack
Obama, la scurt timp după venirea sa la putere, în 2009.
În timpul dezbaterilor din Carolina de Sud, miliardarul Donal Trump declara
următoarele: “Vedeți cum cresc în sondajele de opinie? Oamenii văd în mine cel mai bun
apărător. Mă voi lupta pentru securitatea voastră până la ultima răsuflare”. Electoratul american
caută să descopere un Salvator în locatarul de la Casa Albă.
Candidatul republicanilor Trump este adeptul unei politici foarte rigide în domeniul
migrației și consideră necesar de a interzice migrația musulmanilor în SUA, iar la hotarul cu
Mexic crede că trebuie ridicat un zid de securitate. Poziții pe care le detestă democrata Clinton.
În contextul politicii externe, este importantă și poziția prezidențiabililor față de relațiile
SUA cu Rusia, relații care au devenit mai tensionate după anexarea Crimeei de către Rusia și
după raidurile aeriene din Siria. În acest sens, Hilarry Clinton, fostă senatoare de New York, este
mai categorică. Democrata susține embargourile impuse Federației Ruse și susține autoritățile de
la Kiev, promițând că va opune rezistență politicilor promovate de Putin. În timp ce miliardarul
Trump încearcă să evite acest subiect, iar cu referire la liderul de la Kremlin, republicanul îl
consideră pe Putin “un lider puternic, care conduce țara, nu ceea ce avem noi, astăzi, în SUA”,
spune acesta. Clinton consideră că militarii americani trebuie să fie activi atît în Siria, cât și în
lupta cu Statul Islamic.

Dacă în confruntările finale cu republicanii va rămâne senatorul Sanders, atunci șansele

lui Trump vor crește. Senatorul democrat a votat pentru acordarea Ucrainei unui ajutor în valoare
de 1 miliard de dolari SUA, dar consideră că administrația de la Washington nu trebuie să se
implice în evenimentele din Siria, pentru că ”Bashar al-Assad nu amenință America. SUA
trebuie să se concentreze doar în lupta cu Statul Islamic”, spune acesta în timpul dezbaterilor.

Sanders, care s-a autoîntitulat un “socialist democrat”, pledează pentru majorarea

salariului minim, pentru majorarea impozitelor pentru persoanele bogate, învățământul gratuit,
evitarea premiselor pentru speculațiile bancare. Sunt ofertele care structurează așa-numita
“democrație socialistă”, doctrina lui Sanders.
Senatorul independent de Vermont optează pentru ca accesul la îngrijiri medicale să fie
un drept pentru fiecare, vorbind despre o asigurare de sănătate publică şi universală. Chiar dacă
toţi economiştii de stânga care au făcut analiza susţin că nu există banii necesari și că propunerile
acestuia ar putea crește cheltuielile federale cu 40%.
Totodată, Sanders se opune donaţiilor mari din partea celor bogaţi, în campaniile
electorale. Aceste mesaje o pun în dificultate pe Clinton, care a reușit să adune peste 45 de
milioane de dolari de când şi-a lansat campania. Astfel, fosta primă doamnă devine dependentă
de “marele capital”.

– În acest moment, ce candidat deţine un avantaj important din punct de vedere al

capitalului de imagine? În schimb, cine dispune de un nivel scăzut al capitalului de
imagine?

- După ziua de 1 martie, numită în SUA “super-marți”, favorita campaniei a devenit ex-secretarul
de stat Hillary Clinton, care a repurtat victorii în 11 state, democratul Sanders- în 5, inclusiv în
Vermanont, unde este senator, obține 86% din voturi. Republicanii împart astfel victoriile:
Donald Trump - 12 state, Ted Cruz - 4. Cele mai multe voturi Trump le obține în statul
Massachusetts - 49%, devansând-o și pe Clinton – cu 44%.

Sondajul de opinie realizat de canalul CNN în ziua de „super-marți”, arată că 56% dintre
alegători și-ar da voturile pentru H. Clinton, în timp ce 44% - pentru republicanul Donald Trump.
 În dezbaterile electorale, Clinton a preferat să enunțe inegalitățile economice care
persisită și “rasismul sistemic” în poliție și justiție. În context, aceasta a evocat moartea lui
Dontre Hamilton, împuşcat mortal de un poliţist la Milwaukee, iar pe mama victimei a invitat-o
chiar la o dezbatere. Clinton abordează problemele cu care se confruntă minorităţile, în primul
rând populaţia de culoare şi imigranţii, în domeniul locurilor de muncă, al locuinţelor, al
educaţiei sau al sistemului penal. Asta pentru că anume minoritățile, comunitatea afro-americană
şi hispanicii reprezintă publicul-țintă pentru democrați. Clinton va încearca să mobilizeze și
voturile femeilor. În discursurie sale publice ea a pus accentul pe susținerea drepturilor femeii,
invocând experienţa sa vastă ca avocat, Prima Doamnă, senator şi Secretar de stat. Kate Harding
în publicaţia online pentru femei scria: “Nu a existat niciodată un preşedinte care să ştie cum este
să ai menstruaţie, să fii însărcinată ori să naşti”.
Un moment nu lipsit de relevanță în context electoral, este și faptul că fostul Secretar de
stat din administrația lui Barack Obama încearcă să se prezinte ca succesorul natural al
Președintelui și se autoestimează ca fiind cea mai competentă, cea mai experimentată şi mai
pregătită pentru a fi preşedintă şi comandant şef' al armatei.
Vorbind despre imaginea publică și având în vedere trecutul politic al candidatului,
Hillary Clinton deține cel mai important capital de imagine. S-a poziționat în mentalul
americanilor și Trump prin declarațiile sale scandaloase. Sanders, de asemea, și-a creat imaginea
de protector al clasei muncitoare și al celor care trăiesc în precariat1. Mesajul central de
campanie – inegalitatea economică dintre bogaţi şi săraci, precum şi problema concentrării
capitalului în mâinile a 1% din clasa capitalist, care deţine peste 40% din economie, iar acest
lucru începe să aibă efecte chiar asupra capacităţii economiei de a creşte. Mai amintesc că atât
Trump, cât și Sanders se opune influenței corporațiilor gigante și oligarhilor.
Cât despre simpaticul Marco Rubio, care, la moment, ar avea un capital mai modest de
imagine, cred că despre tânărul senator din Texas, în vârstă de 45 de ani, vom auzi încă în
următoarele competiții prezidențiale. Rubio este posesorul unui aspect fizic în care cred

1
Folosind Modelul Gilbert, vedem o stratificare în şase categorii de clase sociale: clasa capitalistă, clasa mijlocie
superioară, clasa mijlocie, clasa muncitoare, clasa muncitoare săracă şi sub-clasa. Conform acestuia, clasa
capitalistă reprezintă cei 1% din vârful piramidei, iar clasa mijlocie superioară reprezintă 15% din populaţie. Clasa
mijlocie reprezintă o treime din populaţie, clasa mijlocie inferioară (muncitoare) o altă treime. Restul de 25% din
populaţia SUA trăiesc în sărăcie şi excluziune socială. 60% dintre americani care trăiesc doar puţin deasupra
gradului de sărăcie, supravieţuind de la salariu la salariu.
americanii (americancele) și care este recomandat de PR-ști pentru președinții americani –
aspectul machio pe care l-au avut Kennedy, Clinton, Obama. Or, anume Tinerețea este “marele
absent” în cazul principalilor aspiranți la fotoliul prezidențial.
Rubio este un personaj charismatic, dar a ratat, din păcate, posibilitatea de a-și face o
campanie de vizibilitate, care l-ar fi favorizat în competiția prezidențiabililor. Eu le numesc
“pseudoevenimente”, care asigură edificarea “turnului de vizibilitate” al candidatului. Este teoria
în care cred și care dă rezultate reale în campaniile electorale.

- În ce măsură atacurile electorale între Republicani şi Democraţi influenţează decizia

alegătorului?

- Cu certitidine, vom fi în continuare și martorii unor campanii mediatice de “PR negru”, care nu
lipsesc nici dintr-o campanie americană. Fapt ce va influența balanța voturilor în noiembrie
2016. Ar putea, de exemplu, să fie revigurat scandalul în jurul utulizării unor surse financiare, în
scopuri personale, din fondul de caritate ”Clinton”. Apropo, printre donatorii acestui Fond este și
ginerele ex-președintelui ucrainean, L.Cuciuma. Trump, la rândul său, este suspectat de
angajarea migranților ilegali etc.

Atacurile electorale reprezintă, de fapt, confruntarea dintre promisiunile electorale și

acestea pot influența dispoziția preelectorală a americanilor, cu excepția electoratului
conservator, care din generație în generație susține, tradițional, același partid politic.

Cel mai spectaculos îi reușesc atacurile lui Donald Trump, chiar dacă conform unor
statistici, 77% din declarațiile publice ale lui Trump nu corespund realității. Trump nu este
politician. Și aceasta poate fi considerată principala calitate a acestuia. Trump ofensează
oponenții, migranții, femeile, îi numește clowni, debili fără să-și ceară scuze. Miliardarul știe că
scandalurile, de asemenea, asigură popularitatea. Astfel, Trump afirmă că din Mexic vin doar
“violatori”. Donald Trump este o prezență exotică în această competiție. L-aș compara cu
național-liberalul rus, Vladimir Jirinovski, care de asemenea înviorează electoratul rus cu
declarații scandaloase și “seducătoare” pentru mass- media.

Anume declarațiile scandaloase, după toate, i-au adus vizibilitate și rating în sondaje.
Este de remarcat și faptul că miliardarul a promis că își va continua cursa pentru Casa Albă, chiar
dacă Convenția republicanilor nu-l va nominaliza pe el, deja în calitate de independent.
- Care sunt premisele culturale persuasive identificate în discursurile candidaţilor
Republicani şi Democraţi?

Tradiția demonstrează că fiecare campanie prezidențială în SUA începe cu o teorie sau

cu un mit despre venirea lui Mesia. Este un mit cultural american îndrăgit care invocă
perspectiva succesului. Se pornește de la o situație disperată sau poate un haos cumplit, fie el
economic, politic ori religios, o perioadă de mare nesiguranță și pesimism, dezordine, confuzie,
frică. În aceste condiţii, oamenii aşteaptă să fie salvați de un lider puternic, fiindu-le inspirat un
sentiment accentuat de încredere. Mulți conducători au interpretat anume acest rol. Lincoln a
apărut pentru a salva unitatea. Franclin D. Roosevelt a salvat țara de colapsul economic;
Kennedy a salvat lumea întreagă, orientând-o spre democrație; Bill Clinton a anulat deficitul
bugetar uriaș, Bush a declarat război grupării teroriste al- Qaeda, principala amenințare pentru
americani. Miliardarul republican deja a făcut apel la mitul „Visul americanilor”. „Visul
american a murit, spunea Trump într-o dezbatere electorală, în statul Ilionois, dar eu îl voi
revigura și îl voi face mai puternic ca altădată. Această promisiune a devenit cartea sa de vizită
pe durata campaniei.

- Din punct de vedere al PR-ului politic şi al tendinţelor din marketing, cine este principalul
favorit să câştige alegerile prezidenţiale din S.U.A. în 2016?

- Este riscant și prematur să facem prognoze referitoare la învingătorul cursei prezidențiale din
SUA, acum, la început de martie. Ținând cont de campaniile anterioare, învingătorul trebuie să
aibă o imagine internațională bine conturată, adică o personaliteate capabilă nu doar de a
diagnostica evoluțiile politice pe piața internațională, dar cu un grad sporit de credibilitate și
autoritate.

La ora actuală, democrata Hillary Clinton pare să aibă mai multe șanse decât republicanul
Trump. Spre deosebire de excentricul miliardar, fosta Primă Doamnă are o personalitate ajustată
deja la “albia” rigorilor de la Casa Albă. Cu toate acestea, vocile progresiste din SUA pun la
îndoială capacitatea acesteia de a reforma sistemul politic american, aflat în stare de inerție în
perioada lui Obama-2.

Iată de ce nu exclud din scenariile iminente de accedere a lui Donald Trump la Casa
Albă. Clinton are o imagine internațională bine conturată, este populară, pregătită pentru a prelua
mandatul în Biroul Oval, însă statistica arată că după două mandate consecutive ale unui partid,
la Casa Albă, vine reprezentantul celuilalt partid. Ar trebui să fie luat în considerație și faptul că
Donald Trump este unul dintre cei mai apreciați speakeri din întreaga lume. Primește sume
considerabile ca să țină un discurs. Când vorbește îl ascultă stadioane întregi, reușind să creeze
conexiunea cu publicul și să livreze un discurs persuasiv. Deci, este un charismatic, calitate
foarte necesară unui președinte american.

De asemenea, un factor nu mai puțin important este suportul financiar al coloșilor bancari
de pe Wall Street. Trump își finanțează, până în present, campania din sursele proprii.

În iunie, toate aceste semne de dubii vor dispare și am putea uza o doza mai mare de
certitudine despre profilul viitorului Președinte al Americii. Până la 8 noiembrie mai e timp
pentru campanii ample de publicitate, de denigrare și de cizelare a imaginii prezidențiabililor.

Congresul național al Republicanilor la care va fi nominalizat candidatul pentru Casa

Albă va avea loc 18-21 iulie, în statul Ogaio. Congresul Democraților – la 25-28 iulie,
Filadelfia, statul Pensilvania.

Tabelul evoluțiilor la Casa Albă, după 1945:

1 Harry S. Truman 1945-1953 democrat 2 mandate
2 Dwight D. Eisenhower 1953-1961 republican 2 mandate
3 John F. Kennedy 1961-1963 democrat asasinat
4 Lyndon B. Johnson 1963-1969 democrat 1,5 mandate
5 Richard M. Nixon 1969-1974 republican 1 mandat, demisie
6 Gerald R. Ford 1974-1977 republican 1 mandat
7 Jimmy Carter 1977-1981 democrat 1 mandat
8 Ronald Reagan 1981-1989 republican 2 mandate
9 George Bush 1989-1993 republican 1 mandat
10 Bill Clinton 1993-2001 democrat 2 mandate
11 George W. Bush 2001-2009 republican 2 mandate
12 Barack Obama 2009-2012-prezent democrat 2 mandate
08.03.2016