GEOGRAFIA SOLURILOR

Introducere

Solul este unul din componenŃii mediului înconjurător, ce are o importanŃă deosebită în existenŃa
vieŃii terestre, dar mai ales în dezvoltarea societăŃii omeneşti. Mediul înconjurător este alcătuit din o serie
de componente naturale, cum sunt: aerul, apa, vegetaŃia şi fauna, relieful, litologia şi solul, care prin
proprietăŃile lor realizează ecosistemul terestru. Aceste componente se află într-un echilibru dinamic,
realizat în decursul timpului. Componentelor naturale li se adaugă cele create de activitatea umană.
Solul s-a format la suprafaŃa litosferei în zona de contact a acesteia cu atmosfera, hidrosfera şi
biosfera, el reprezentând o importantă resursă naturală pentru societatea omenească. Pe sol se dezvoltă
cea mai mare parte din vegetaŃie, aceasta constituind baza sursei de alimente pentru om. Creşterea
accentuată a numărului locuitorilor Terrei în ultima jumătate de secol (2,4 mld. în 1950, cca. 6,7 mld. în
2000), a impus o sporire a producŃiei agricole, care s-a realizat prin luarea în cultură a noi terenuri, chiar
în regiuni unde vulnerabilitatea solului la eroziune, salinizare, acidifiere, înmlăştinire ş. a. este foarte
ridicată. În acest fel, resursele de sol s-au deteriorat pe întinse regiuni, făcându-le incapabile să menŃină o
activitate economică pe termen lung.
1. NoŃiuni generale
1. 1. Conceptul despre sol
Conceptul de sol a evoluat în timp, de la suprafaŃa fermă a uscatului, la suport pentru plante, apoi la
mediul poros capabil să asigure apa, aerul şi elementele nutritive pentru plante (şcoala agronomică din
sec. XIX), la un produs de alterare a rocilor de la suprafaŃa scoarŃei (şcoala agrogeologică). V. V.
Dokuceaev (1883) a introdus conceptul de sol-corp natural, format sub acŃiunea îndelungată a factorilor
pedogenetici, diferenŃiat pe orizonturi, afânat, de adâncime variată şi care diferă de materialul parental
subiacent prin morfologie, proprietăŃi fizice şi chimice, ca şi prin caracteristici biologice.
ConcepŃia actuală, sistemică defineşte solul ca un sistem structural, complex, polifazic, deschis şi
polifuncŃional.
N. Florea (1993) arată că: “Solul reprezintă produsul transformării substanŃelor minerale şi organice
de la suprafaŃa scoarŃei terestre sub influenŃa factorilor de mediu în timp îndelungat, caracterizat printr-o
anumită organizare şi morfologie proprie; el constituie mediul de dezvoltare a plantelor superioare şi baza
de trai pentru animale şi oameni.
Solurile sunt considerate corpuri naturale, tridimensionale, constituite din material relativ afânat,
situate la suprafaŃa scoarŃei terestre. Ele sunt alcătuite din componente minerale, organice şi organisme
vii, aflate în interacŃiune, cu însuşiri fizice, chimice, biologice şi morfologice diferite de cele ale
materialelor parentale din care s-au format. Solurile au evoluat în timp prin procese specifice
pedogenetice, sub acŃiunea climei şi vieŃuitoarelor în diferite condiŃii de relief. Ele au o organizare proprie
şi sunt într-un schimb continuu de substanŃe şi energie cu mediul înconjurător. Solurile se autodezvoltă şi
asigură condiŃiile necesare creşterii plantelor, proprietatea lor principală fiind fertilitatea”.
Datorită faptului că solul este un sistem complex, având interacŃiuni cu celelalte sisteme, el
participă la producerea de fitomasă, influenŃează capacitatea de producŃie a ecosistemelor, având o
contribuŃie esenŃială în recircularea elementelor chimice în natură şi reglează compoziŃia atmosferei şi
hidrosferei. Fiind format la suprafaŃa scoarŃei de alterare, solul contribuie la stabilitatea reliefului prin
protejarea stratelor adânci ale scoarŃei. În acelaşi timp, datorită proprietăŃilor lui fizice, chimice,
mineralogice sau biologice, solul are o acŃiune de atenuare a variaŃiilor bruşte, care pot, uneori, interveni
în unele caracteristici ale sale, precum şi de filtrarea şi epurarea diverselor substanŃe poluante.
Solul este în acelaşi timp şi un rezervor de energie, el acumulează energie chimică sub formă de
humus, humus ce rezultă din transformarea substanŃelor organice, formate de către plante prin convertirea
energiei solare în timpul fotosintezei. Această energie chimică se poate elibera prin procesul de
mineralizare, fiind folosită de către vieŃuitoare.
Solul reprezintă o importantă resursă naturală, rolul esenŃial al acestuia este cel de participare la
producerea de biomasă, dar şi de descompunere a resturilor organice încorporate în el. În acest fel se
realizează un schimb continuu de substanŃe şi energie, care duce la o reciclare neîntreruptă a elementelor
nutritive. Solul este deci o resursă regenerabilă. Această regenerare are loc numai dacă solul este lucrat în
mod corespunzător, nu este suprasolicitat până la epuizare şi se respectă condiŃiile de protecŃie şi
conservare; în caz contrar solul se poate deteriora sau chiar distruge, fiind vulnerabil la numeroase
1
procese de degradare. Trebuie să subliniem că, refacerea învelişului de sol odată distrus este foarte greu
de realizat şi necesită timp extrem de lung şi costuri foarte ridicate.
Solul reprezintă o avuŃie a întregii omeniri, iar utilizarea raŃională şi protecŃia lui sunt cerinŃe obiective,
care trebuie aplicate de fiecare locuitor al Terrei.
1.2. Solul sistem natural.
Solul este privit, în concepŃia sistemică, ca un sistem natural deschis. După Ludwing von
Bertalanffy (1932), un sistem deschis în echilibru dinamic este “un complex de elemente aflate în
interacŃiune, în care are loc continuu intrare şi ieşire de energie şi substanŃă, în stare independentă de
timp, în care mărimile macroscopice rămân neschimbate”.
N. Florea (1983) şi Alexandra Vasu (1988) arată că solul întruneşte caracterele generale şi esenŃiale
ale unui sistem.
Integralitate - Constituit din materiale de origine geologică şi biologică, solul are caractere
distincte şi-o dinamică interioară, care îl deosebeşte de toate celelalte corpuri naturale şi, în primul rând,
de rocile pe seama cărora s-a format;
Caracter istoric - adică evolutiv în timp, prin aceasta înŃelegându-se că, stadiul actual de
dezvoltare al calităŃilor structurale şi funcŃionale sunt rezultatul evoluŃiei în timp.
Caracter informaŃional - sau capacitatea de a înregistra, păstra şi transmite influenŃa sa altor
sisteme materiale cu care sistemul sol este în interacŃiune;
Autoorganizare - reprezintă capacitatea solului de a realiza o anumită structură, de a funcŃiona
într-o succesiune ordonată a evenimentelor şi nu la întâmplare.
Eterogenitate internă - solul este un sistem complex, heteropolidispers, alcătuit din faze solide
(minerale, organice sau organo-minerale), o fază lichidă, una gazoasă şi organisme vii în interacŃiune, ca
expresie a unui anumit stadiu fizic şi biochimic de evoluŃie a solului.
FuncŃionalitate - principala funcŃie a solului este aceea de mediu de viaŃă pentru organismele
integrate în sol, împreună cu care funcŃionează ca un tot unitar. În acelaşi timp, el funcŃionează ca mediu
de viaŃă (edafotop) al fitocenozelor ecosistemelor terestre, în care este integrat ca subsistem al biotopului
şi este component activ al circuitelor biochimice ale ecosistemelor terestre.
Ierarhizare - solul prezintă o succesiune de niveluri de organizare cu complexitate crescândă.
Astfel, solul - corp natural independent, numit şi pedon, poate fi apreciat ca alcătuit din subsisteme cu
niveluri mai puŃin complexe de organizare. La un nivel inferior de organizare, solul este considerat
ecosistem, în care organismele vii din sol (edafonul) constituie biocenoza, iar ceilalŃi constituenŃi ai
solului edafotopul. La nivel ierarhic superior acestuia, cel al ecosistemelor terestre, sistemul sol este un
subsistem al biotopului.
Pe de altă parte, există o ierarhizare proprie solurilor. N. Florea (1982) a propus o schemă de
ierarhizare a acestora de la pedon până la pedosferă.
Pedonul este cel mai mic volum pe baza căruia poate fi caracterizat un sol (1-10 m2), el reprezintă
eşantionul de studiu al unităŃii de sol.
Polipedonul sau unitatea teritorială de sol, constituie mulŃimea pedonurilor vecine de acelaşi fel.
Pediomul este alcătuit din polipedonurile dintr-o unitatea fizico-geografică. El se caracterizează
printr-o anumită structură, funcŃionalitate şi evoluŃie comună sub anumite aspecte, ca urmare a acŃiunii
factorilor pedogenetici specifici acelui teritoriu. Aşa sunt pediomurile de câmpii joase sau înalte, de
podişuri, dealuri, lunci etc.
Peditoriul reprezintă gruparea spaŃială de pediomuri, realizată pe zone climatice sau regiuni
geografice şi atunci pediomurile au trăsături apropiate.
Pedosfera reprezintă nivelul cel mai înalt de ierarhizare şi organizare a solurilor. Ea se formează şi
funcŃionează ca interfaŃă între litosferă şi celelalte geosfere, aici fiind sediul multor procese fizice,
chimice şi biologice, prin care are loc schimbul de substanŃă şi energie dintre învelişurile Pământului.
2. Scurt istoric al dezvoltării ştiinŃei solului
2.1. ApariŃia şi dezvoltarea pedologiei în lume
Primele idei despre sol ne-au rămas din antichitate de la învăŃaŃii greci (Aristotel, Theofrast) şi
romani (Cato cel Bătrân, Pliniu cel Bătrân, Columella, Virgiliu).
Aristotel (384-322 î.e.n.) spunea că pământul poate fi cald sau rece, umed sau uscat, greu sau uşor,
tare sau moale. Theofrast (372-287 î.e.n.) numea solul edafos, arătând că acesta este o sursă de hrană
pentru plante şi că solurile au pretabilitate diferită pentru diverse culturi. Cato cel Bătrân (234-149 î.e.n.),
om politic roman, este autorul unui tratat de agricultură, iar Pliniu cel Bătrân (23-79 e.n.), în "Istoria
2
naturală", ce reprezintă o sinteză a cunoştinŃelor epocii, arată că există variaŃii posibile în adaptarea
plantelor faŃă de sol, consemnând că marna amestecată cu săruri şi gunoi de grajd hrăneşte plantele sau că
îngrăşămintele completează substanŃele hrănitoare ale solului. Columella (sec. 1 e.n.) este autorul celui
mai vast şi complet tratat de agricultură, rămas din antichitate, "De re rustica". El împarte solurile în: gras,
slab, umed, uscat, mobil şi tare, iar prin amestecul acestor însuşiri rezultă o mare varietate de terenuri.
Interesul pentru cunoaşterea solului începe să crească începând cu evul mediu, odată cu necesitatea
sporirii producŃiei agricole,ca urmare a creşterii populaŃiei oraşelor. Dintre marii oameni de ştiinŃă ai
Renaşterii trebuie remarcat pe chimistul francez Bernard Palissy (1510-1589), cu unele descoperiri în
domeniul chimiei şi geologiei, ce arată că "sărurile fac să vegeteze şi să crească toate seminŃele". Apoi, pe
Johan Gottschalk Walerius (1709-1785), care, în lucrarea "Agricultura chemica fundamentala", arată că
plantele se hrănesc cu produsele de descompunere, rezultate prin moartea organismelor vegetale, punând
totodată problema originii humusului. De asemenea, în aceeaşi perioadă a trăit şi marele savant rus Mihail
Vasilievici Lomonosov (1711-1765), care, printre cercetările efectuate în diverse domenii, a abordat şi
problemele de pedogeneză, subliniind rolul formaŃiunilor vegetale ierboase în formarea cernoziomurilor.
Până în primele decenii ale secolului al XIX-lea, oamenii de ştiinŃă au cercetat solul doar în legătură
cu problema nutriŃiei plantelor. Astfel, Albrecht Thaer (1752-1828), medic şi agronom, înfiinŃează în
1806 prima şcoală şi fermă experimentală agricolă din Germania. El afirmă că humusul este sursa unică
de hrană pentru plante, iar împreună cu materia minerală nedescompusă formează solul. Apoi, chimistul
şi mineralogul suedez Jöns Iacob Berzelius (1779-1848), facând analize chimice asupra humusului,
distinge acizii humici, acizii crenici şi apocrenici şi humina, ca formă inertă a humusului. Elevul lui
Berzelius, Carl Sprengel (1787-1858) a studiat compoziŃia humusului şi a stabilit conŃinuturile medii de
carbon, ce intră în alcătuirea materiei organice, date ce se folosesc şi astăzi la calcularea conŃinutului total
de materie organică din sol.
În a doua parte a secolului al XIX-lea, dezvoltarea însemnată a industriei a avut o deosebită
influenŃă asupra agriculturii, care trebuia să aprovizioneze centrele industriale cu cantităŃi mari de
alimente şi materii prime. ConcepŃiile referitoare la sol încep să se cristalizeze, se formează curente, şcoli,
dintre care mai cunoscute sunt: şcoala agrochimică, şcoala agrogeologică şi şcoala naturalistă.
Şcoala agrochimică a fost întemeiată de savantul german Justus von Liebig (1803-1873), ea punând
bazele cercetării agrochimice. Liebig descoperă nutriŃia minerală a plantelor, fundamentând rolul
îngrăşămintelor minerale pentru agricultură. În cartea "Chimia aplicată la agricultură şi la fiziologie", el
critică vechea teorie a lui Thäer asupra nutriŃiei plantelor cu humus. El arată că plantele se hrănesc cu
soluŃii minerale, humusul fiind doar un produs tranzitoriu între materiile organice vegetale şi sărurile
minerale, singurele alimente ale plantelor.
Şcoala agrogeologică, dezvoltată mai ales în Germania şi FranŃa, consideră solul ca provenit prin
dezagregarea şi alterarea rocilor masive şi studiază solul în raport cu roca pe care s-a format şi cu agenŃii
geologici externi. F. Senft (1810-1893) a fost primul cercetător ce a descris un profil de sol, subliniind
prezenŃa orizonturilor de sol, iar F. A. Fallou este primul care consideră studiul solului ca o ştiinŃă
separată, pe care o numeşte pedologie. Ferdinand von Richtofen (1833-1905), geolog, geograf şi
explorator german, studiază loessul din China, enunŃând teoria originii eoliene a loessului.
Şcoala naturalistă are ca întemeietor pe savantul rus Vasile Vasilievici Dokuceaev (1846-1903). El
arată în lucrarea "Cernoziomul rusesc" (1883) că solul este un corp natural de sine stătător. Solul se
dezvoltă după legi proprii şi reprezintă produsul acŃiunii concomitente a factorilor pedogenetici.
Dokuceaev a formulat prima clasificare ştiinŃifică a solurilor şi legile distribuŃiei geografice a solurilor pe
suprafaŃa globului pământesc, stabilind conceptul zonalităŃii solurilor. Colaboratorul său, Nicolai
Mihailovici SibirŃev (1860-1899) a definit cele trei mari clase de soluri ale clasificării genetice ruse şi
anume: 1 - soluri zonale, 2 - soluri intrazonale şi 3 - soluri azonale. Această clasificare mai este utilizată
în unele Ńări şi a fost utilizată şi în România până în anii 1976 - 1980.
O contribuŃie însemnată la dezvoltarea ştiinŃei solului a avut-o şi Konstantin Dimitrievici Glinka
(1867-1927), care a preluat conducerea şcolii pedologice ruse după Dokuceaev, apoi Konstantin K.
GhedroiŃ (1872-1933), ce a stabilit o metodologie de analiză chimică a solului, a contribuit la definirea
capacităŃii de adsorbŃie şi a explicat geneza solurilor alcaline.
ContribuŃii ştiinŃifice importante la dezvoltarea pedologiei au avut-o şi alŃi cercetători ruşi, cum
sunt: B. B. Polînov, I. V. Tiurin, V. A. Kovda, A. A. Rode, M. M. Kononova, I. P. Gherasimov ş.a.
În Statele Unite ale Americii, cercetarea solului a fost organizată sub conducerea SocietăŃii de
ŞtiinŃa Solului. Printre primii cercetători ce au studiat solul, fiind consideraŃi întemeietorii pedologiei
3
americane, s-au aflat Eugen Woldemar Hilgard (1833-1916), ce a perfecŃionat metodologia analizelor
chimice şi fizice, şi G. N. Coffey, pentru care solul era un corp natural, ce poate fi clasificat pe baza
însuşirilor proprii. Au urmat şi alŃi specialişti, cum au fost C. F. Marbut, C. E. Kellogg, J. Briggs, A. H.
Munsell, L. D. Bavier, G. D. Smith, L. A. Richards şi alŃii ce s-au ocupat cu cercetarea, clasificarea şi
inventarierea resurselor de sol.
Începând cu secolul al XX-lea, ştiinŃa solului s-a extins în multe Ńări ale lumii. Printre cei mai
cunoscuŃi şi care au adus un aport substanŃial la dezvoltarea pedologiei pot fi menŃionaŃi: E. Raman în
Germania, W. L. Kubiena în Austria, A. Demolon şi Ph. Duchaufour, în FranŃa, G. W. Robinson în
Anglia, C. H. Edelman în Olanda, P. Treitz şi Szigmond în Ungaria, Gh. Munteanu Murgoci, T. Saidel şi
N. Cernescu în România etc.
Între 1909 şi 1924 s-au Ńinut conferinŃe internaŃionale de agrogeologie, iar din 1924, Societatea
InternaŃională de ŞtiinŃa Solului a Ńinut periodic congrese mondiale. La aceste întâlniri, participanŃii din
fiecare Ńară prezentau realizările proprii din diversele domenii ale acestei ştiinŃe complexe. Totodată, pe
fiecare secŃiune de lucru, se stabileau noile direcŃii de dezvoltare şi noi programe internaŃionale ce
trebuiau realizate până la următorul congres.
În acest sens, Societatea InternaŃională pentru ŞtiinŃa Solului (I.S.S.S.) a stabilit în anul 1960, la al
VII-lea Congres InternaŃional pentru ŞtiinŃa Solului Ńinut la Madison, Wisconsin, S.U.A., elaborarea la
scara 1 : 5 000 000 a hărŃii de soluri a lumii. Acest proiect a fost realizat sub conducerea FAO şi
UNESCO în perioada 1961-1981, folosindu-se o unică legendă de soluri pentru toate continentele lumii.
În 1975 a apărut “Soil Taxonomy”, clasificare realizată de pedologii din SUA. Această lucrare se
bazează pe însuşirile cuantificabile ale solurilor, ea având o influenŃă remarcabilă în dezvoltarea
diagnozei şi clasificării solurilor în diverse Ńări ale lumii. De asemenea, mulŃi din parametrii clasificării
americane au fost avuŃi în vedere când s-a realizat legenda hărŃii solurilor lumii.
Proiectul hărŃii de soluri a lumii şi publicarea sistemului american de clasificarea solurilor, a făcut
ca lucrările de inventariere a solurilor să fie mai precise, iar în multe Ńări au fost întreprinse prospecŃiuni
sistematice. În acelaşi timp, s-au executat numeroase lucrări de cartare pedologică, necesare studiilor de
îmbunătăŃiri funciare (irigaŃii, desecări sau combaterea eroziunii solurilor), lucrărilor de evaluare a
capacităŃii de producŃie agricolă, a celor de zonare a culturilor sau de organizare şi exploatare agricolă şi
silvică.
Frecventele întâlniri de lucru, ce au avut loc în cadrul comitetelor însărcinate cu adunarea şi sinteza
cunoştinŃelor, precum şi a reuniunilor sau excursiilor ştiinŃifice, organizate în diverse colŃuri ale lumii în
vederea corelării datelor, au dat posibilitate specialiştilor să realizeze o legendă unică pentru harta
solurilor lumii.
În 1968 s-a elaborat harta solurilor Europei afectate de săruri la scara 1:5.000.000, iar în perioada
1971-1981 s-a publicat sub conducerea FAO şi UNESCO harta solurilor lumii la scara 1:5 000 000.
Societatea InternaŃională pentru ŞtiinŃa Solului, Centrul InternaŃional de InformaŃii şi ReferinŃe
despre sol de la Wageningen (Olanda) şi Divizia de Soluri din cadrul FAO de la Roma au contribuit la
progresul şi unificarea gândirii în domeniul ştiinŃei solului.
Acumularea în continuare de noi date pedologice, după publicarea hărŃii, a dus la revizuirea acestei
legende şi introducerea unor precizări suplimentare în ce priveşte identificarea solurilor la nivel superior
şi inferior.
Societatea InternaŃională pentru ŞtiinŃa Solului a iniŃiat în perioada 1978-1982 un program
internaŃional pentru realizarea unei clasificări unice a solurilor lumii. La diversele întâlniri ale Grupului
de lucru din Comisia a V-a (Geneza, Clasificarea şi Cartografia Solului), au fost introduse noi grupe de
soluri şi s-au făcut noi precizări în delimitarea şi încadrarea acestora. Totodată, în 1982 s-a iniŃiat un
program pentru crearea Bazei InternaŃionale de ReferinŃă pentru Clasificarea Solului, iar elaborarea în
1988 a Legendei revizuite a solurilor lumii a făcut ca aceasta să devină cadrul după care să se realizeze
Baza Mondială de ReferinŃă pentru Resursele de Sol (World Reference Base for Soil Resources).
Această bază are ca scop să realizeze o clasificare internaŃională acceptabilă şi un bun cadru ştiinŃific
pentru caracterizarea solurilor. De asemenea, ea este destinată unei mai uşoare comunicări între
cercetători în identificarea şi caracterizarea solurilor şi pentru corelarea diverselor sisteme naŃionale.
2.2. Dezvoltarea ştiinŃei solului în România
În Ńara noastră, însemnări despre sol au apărut doar sporadic, în unele lucrări ale unor autori din
secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, N. Barbu (2002) menŃionându-i pe Dimitrie
Cantemir (1716), D. Tipograful (1796), Gr. Obradovici (1807), Drăghici Manolache (1834), Şt. Radianu
4
(1889) şi alŃii. Dar primele informaŃii mai ample despre sol apar în a doua parte a secolului al XIX-lea, în
lucrările cu caracter agrar referitoare la judeŃele Dorohoi (1866) şi Putna (1869) ale lui Ion Ionescu de la
Brad. Apoi, Matei Drăghiceanu a alcătuit pentru prima dată o hartă a solurilor în spiritul şcolii
agrogeologice apusene, respectiv Harta geologico-agronomică a judeŃului MehedinŃi (1885), iar Vlad
Cârnu-Munteanu şi Corneliu Roman publică în 1900 lucrarea Le sol arable de la Roumanie. După
Congresul InternaŃional de Geologie, Ńinut la Petersburg în 1897, Matei Drăghiceanu introduce noile idei
ale şcolii naturaliste ruse în cercetarea solului din Ńara noastră.
Cercetări pedologice propriu-zice se efectuează după 1906, când se înfiinŃează secŃia agrogeologică
la Institutul Geologic, secŃie condusă de Gh. Munteanu Murgoci (1872-1925). El organizează, de altfel,
cercetarea sistematică a solului pe teren şi completarea informaŃiilor obŃinute cu analize de laborator. Gh.
Munteanu Murgoci se implică activ pe plan internaŃional pentru unificarea concepŃiei şi metodologiei de
cercetare a solului.
Gh. Munteanu Murgoci împreună cu P. Enculescu (1879-1957) şi Em. Protopopescu-Pake (1882-
1967) elaborează Harta zonelor de sol ale Ńării la scara 1:2.500.000, prezentată la expoziŃia industrială
de la Odesa (1909) şi la prima conferinŃă internaŃională de pedologie de la Budapesta (1911). Cu această
ocazie se prezintă şi o vedere generală asupra zonelor de soluri ale României, Murgoci arătând că "se
constată neîndoios şi în România strânsa legătură a zonelor de soluri cu zonele de climă şi de vegetaŃie".
Ca urmare a activităŃii desfăşurate pe plan intern şi internaŃional, Gh. Munteanu Murgoci este
omagiat şi decretat membru de onoare al AsociaŃiei InternaŃionale de ŞtiinŃa Solului, la congresul din
1924 de la Roma.
După primul război mondial, P. Enculescu, Em. Protopopescu-Pake, Th. Saidel (1874-1967) şi N.
Florov (1876-1948), pe baza noilor cercetări, completează harta zonelor de sol ale Ńării. Ei realizează
harta solurilor României Mari, pe care o publică în 1927 la scara 1:1.500.000. O dată cu solul, sunt
studiate vegetaŃia şi clima Ńării, alcătuindu-se în scurt timp harta zonelor de vegetaŃie (P. Enculescu), şi
hărŃile provinciilor climatice şi ale zonelor de umiditate în raport cu solul (N. Cernescu).
Cercetările detaliate asupra solurilor au fost extinse în diferite părŃi ale Ńării de către Em.
Protopopescu - Pake, Th. Saidel, M. PopovăŃ, N. Cernescu, N. Bucur, C.V. Oprea, C. ChiriŃă, Gh. Ionescu
Siseşti şi alŃii. După al doilea război mondial, studiul solului în teren şi laborator se diversifică şi se
intensifică şi are loc o creştere continuă a numărul de cercetători în diverse instituŃii (Institutul Geologic,
Întreprinderea Geologică de ProspecŃiuni, Institutul de Cercetări Agricole, Institutul de Cercetări Silvice
şi instituŃiile de învăŃământ superior).
În 1961 se înfiinŃează Societatea NaŃională Română de ŞtiinŃa Solului, care organizează periodic
numeroase conferinŃe şi consfătuiri naŃionale de specialitate. Ca urmare a numeroaselor şi valoroaselor
realizări din pedologia Românească şi a recunoaşterii lor internaŃionale, Societatea InternaŃională pentru
ŞtiinŃa Solului desemnează România ca Ńară organizatoare al celui de al VIII-lea Congres InternaŃional de
ŞtiinŃa Solului, ce are loc în anul 1964 la Bucureşti.
ÎnfiinŃarea Institutului de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie din Bucureşti, în anul 1970, a
dus la o intensificare a cercetărilor pedologice, în special cele aplicative, aceasta şi ca urmare a dezvoltării
sistemelor de îmbunătăŃiri funciare (irigaŃii, desecări, combaterea eroziunii solului etc.).
Cercetările efectuate de specialişti în cadrul diverselor ramuri ale ştiinŃei solului s-au concretizat în
numeroase lucrări de specialitate, prezentate în Ńară şi străinătate. În domeniul geografiei solurilor, s-au
elaborat numeroase hărŃi de soluri, ce cuprind, atât părŃi sau regiuni ale Ńării, cât şi sinteze la nivel
naŃional. Dintre cele mai importante menŃionăm: Harta Solurilor României la scara 1:1.500.000 (1960)
publicată în Monografia Geografică a României, Harta Solurilor României la scara 1:1.000.000 (1964)
de către N. Cernescu, M. PopovăŃ, N. Florea şi Ana Conea, prezentată la Congresul al VIII-lea de la
Bucureşti, Harta pedologică a României la scara 1:500.000 (1971) de N. Florea, Ana Conea, I.
Munteanu, H. Asvadurov, V. Bălăceanu, C. Oancea şi M. Spirescu, Harta eroziunii solurilor scara
1:500.000 (1976) de N. Florea, C. Orleanu şi Nadia GhiŃulescu, Harta solurilor cu exces de umiditate la
scara 1:1.000.000 (1972) de N. Florea şi I. Munteanu şi 1:500.000 (1979) de N. Florea, Nadia
GhiŃulescu, I. Mihnea şi I. Munteanu. Între anii 1963 - 1994 este publicată pe trapeze Gauss Harta
solurilor României la scara 1:200.000, redactorii celor 50 de foi ale hărŃii fiind pedologii ce au activat la
Institutul Geologic, Întreprinderea Geologică de ProspecŃiuni şi apoi la Institutul de Cercetări pentru
Pedologie şi Agrochimie. Redactarea hărŃii a fost coordonată de N. Florea, V. Bălăceanu, I. Munteanu, H.
Asvadurov, Ana Conea şi C. Oancea.
Cercetarea solului în România şi-a adus contribuŃia şi la programul SocietăŃii InternaŃionale pentru
5
ŞtiinŃa Solului privind întocmirea HărŃii solurilor lumii la scara 1:5.000.000 şi a HărŃii solurilor Europei la
scara 1:1.000.000. Astfel, N. Florea, Ana Conea şi I. Munteanu au redactat Harta solurilor României,
conform legendei de soluri elaborate de FAO-UNESCO, realizând o primă corelare a solurilor din
România cu legenda solurilor lumii.
Cercetătorii români au elaborat şi publicat numeroase sinteze asupra cunoştinŃelor despre solurile
României. Printre cele mai cunoscute şi utile lucrări menŃionăm: Solurile României de C. ChiriŃă, C.
Păunescu şi D. Teaci (1967), Geografia solurilor României de N. Florea, I. Munteanu, Camelia Rapaport,
C. ChiŃu şi M. Opriş (1968), Ecopedologie de C. ChiriŃă (1974), Bonitarea terenurilor agricole de D.
Teaci (1970, 1980), Controlul evoluŃiei solurilor în sistemele de îmbunătăŃiri funciare de Gh. Sandu, V.
Blănaru, Maria Drăcea, C. RăuŃă (1981), Prevenirea şi combaterea poluării solului de C. RăuŃă şi St
Cârstea (1983), SituaŃia agrochimică a solurilor din România de Irina Vintilă, Z. Borlan, C. RăuŃă, D.
Daneliuc şi LetiŃia łigănaş (1984), Geografia solurilor României de N. Barbu (1987), Metodologia
elaborării studiilor pedologice de un colectiv coordonat de N. Florea, V. Bălăceanu, A Canarache, şi C.
RăuŃă (1987), Fizica solurilor agricole de A. Canarache (1990), Pedologie de N. Florea (1992),
Pedologie generală, de C. Teşu (1992), Pedologie de Gh. Ianoş (1995), Soils of the Romanian Danube
Delta Biosphere Reserve de I. Munteanu (1996), Solurile Lumii de Gh. Ianoş (1997), Solurile Lumii de S.
Udrescu (1997), Geografia solurilor cu elemente de pedologie generală de Gh. Lupaşcu (1998),
Mineralele argiloase din sol. ImplicaŃii în agricultură de C. Crăciun (2000), Solurile Terrei de C.
Grigoraş (2003), NoŃiuni de bază în ştiinŃa solului de C. Grigoraş (2004), precum şi alte numeroase
lucrări cu caracter general sau regional.
O atenŃie deosebită s-a acordat problemelor legate de clasificarea solurilor, unde trebuie menŃionate
câteva lucrări de referinŃă: Legenda hărŃii solurilor României de Gh. Murgoci (1924), unde figurează
majoritatea tipurilor genetice de sol din Ńara noastră, Lista sistematică a solurilor Ńării de N. Cernescu şi
N. Florea (1962) şi câteva variante de clasificare a solurilor, pe baza noilor concepte apărute pe plan
mondial, în clasificarea americană şi în legenda FAO-UNESCO a solurilor lumii, elaborate de Ana Conea
(1974). După experimentarea acestora şi pe baza noilor date, în 1980 este publicat Sistemul Român de
Clasificare a Solurilor de un colectiv coordonat de Ana Conea, N. Florea şi Şt. Puiu.
Progresul cunoştinŃelor despre sol, în lume şi pe plan naŃional, a impus îmbunătăŃirea sistemului de
clasificare (1980), astfel că în 2003 a intrat în vigoare Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor, elaborat
de N. Florea şi I. Munteanu, care, atât ca structură, cât şi ca nomenclatură, îl apropie de sistemele utilizate
pe plan mondial.

3. COMPONENłII SOLULUI
Solul este un corp natural afânat, eterogen şi polidispers format la suprafaŃa scoarŃei terestre. El a
rezultat din transformarea substanŃelor minerale şi organice cu ajutorul apei, aerului şi organismelor vii.
Drept urmare, materialele din care este constituit solul, privite din punctul de vedere al stării lor de
agregare, se găsesc sub formă solidă, lichidă şi gazoasă. Partea solidă care reprezintă cca. 50% din volum,
este formată din materie minerală şi materie organică. Restul este reprezentat de apă şi aer.
Aceste componente ale solului se află în interacŃiune şi sunt în proporŃii variate în diferitele soluri,
dar şi pe profilul de sol.
În afara acestor materii, în sol se găseşte componenta vie. Ea este de o importanŃă deosebită,
deoarece organismele vii influenŃează toate procesele ce se petrec în sol.
3.1. Materia minerală solidă
Materia minerală solidă a solului ia naştere prin transformarea rocilor la suprafaŃa scoarŃei terestre în
urma proceselor de dezagregare şi alterare chimică. Prin dezagregare roca este fragmentată în bucăŃi, mai
mari sau mai mici, iar prin alterare mineralele primare din rocă sunt descompuse parŃial sau total, cu
formarea de compuşi minerali noi. În majoritatea solurilor, materia minerală solidă depăşeşte 90 – 95 %
din masa solului uscat.
Având în vedere modul cum se formează rocile ce alcătuiesc scoarŃa terestră, acestea au fost
clasificate în trei mari categorii: roci magmatice, roci sedimentare şi roci metamorfice.
Rocile din care provine materia minerală solidă a solului se mai numesc în pedologie, roci parentale.
3.1.1. Clasificarea rocilor din punct de vedere pedologic
În ştiinŃa solului, clasificarea rocilor scoarŃei terestre a avut în vedere modul cum acestea răspund la
acŃiunea diverşilor factori pedogenetici, precum şi la natura produşilor rezultaŃi în urma diferitelor
procese de dezagregare şi alterare. Acest mod de abordare a fost impus de faptul că diferitele tipuri
6
petrografice de roci, fie ele magmatice, sedimentare sau metamorfice, au un răspuns oarecum similar în
geneza solurilor.
Cea mai utilizată clasificare în acest scop este cea care are în vedere chimismul global al rocilor. Ea
se identifică cu clasificarea rocilor magmatice, bazată pe conŃinutul de silice şi de elemente bazice. Acest
lucru este logic, pentru că rocile magmatice sunt considerate ca fiind primele roci care au format scoarŃa
terestră, din ele derivând rocile sedimentare şi cele metamorfice. Această clasificare a stabilit că rocile
scoarŃei terestre se pot împărŃi în patru grupe principale:
Rocile acide, se caracterizează prin conŃinutul ridicat în silice. Cele mai cunoscute sunt: granitele,
granodioritele, riolitele, dacitele, gnaisele, micaşisturile, filitele sau gresiile cuarŃoase.
Rocile neutre, sunt roci bogate în feldspaŃi. În această grupă sunt incluse: dioritele, sienitele,
trahitele, tufurile andezitice şi o mare parte din rocile argiloase.
Rocile bazice, sunt sărace în silice sau prezintă cantităŃi importante de carbonaŃi. Aşa sunt
gabrourile, bazaltele, amfibolitele, şisturile verzi, tufurile, sticlele bazaltice şi marnele.
Rocile ultrabazice, conŃin în proporŃie mare olivină sau carbonaŃi. Aici sunt incluse peridotitele,
calcarele, dolomitele şi marmorele.
3.1.2. Transformarea rocilor
În general, rocile se formează în condiŃii de presiune sau temperatură înaltă, având proprietăŃi
adaptate acestor condiŃii. Atunci când ajung la contactul cu celelalte geosfere, aceste roci se găsesc în noi
condiŃii şi suferă un ansamblu de procese prin care, adesea, ele îşi schimbă complet starea lor primară.
Procesele principale ale transformării rocilor, numite şi procese de meteorizaŃie, sunt de natură fizică,
fizico-chimică şi chimică. Procesele de natură fizică se petrec sub acŃiunea unor forŃe mecanice şi ele sunt
cunoscute, mai ales, sub denumirea de dezagregare. Procesele fizico-chimice şi chimice sunt grupate în
ceea ce numim alterarea rocilor. Primele procese care acŃionează asupra rocilor sunt cele de dezagregare,
dar, adesea, are loc o combinare de procese, în anumite condiŃii predominând însă doar un anumit tip de
proces.
3.1.2.1. Dezagregarea rocilor
Procesele de natură fizică duc la fărâmiŃarea rocilor prin tensiunile ce apar în interiorul rocii ca
urmare a modificării condiŃiilor iniŃiale, aceste modificări fiind cauzate de acŃiunea agenŃilor externi.
Dezagregarea rocilor este de fapt fărâmiŃarea mecanică a rocilor în fragmente mai mari sau mai
mici, fără modificarea compoziŃiei chimice a acestora. Rocile, încă de la formarea lor, prezintă o serie de
discontinuităŃi (diaclaze, planuri de şistozitate, suprafeŃe de strate etc.) sau goluri (porozităŃi, spaŃiile
dintre elementele minerale ale rocilor granulare etc.), ce uşurează acŃiunea factorilor externi.
Procesele de dezagregare a rocilor sunt cauzate de variaŃiile de temperatură, variaŃiile de umiditate,
cristalizarea unor substanŃe, acŃiunea biologică sau de dispariŃia presiunii litostatice.
VariaŃiile de temperatură, ce au loc la suprafaŃa terestră, se produc periodic (diurn sau sezonier) sau
întâmplător (deplasarea unor mase de aer rece sau cald). Efectul cel mai important îl au însă oscilaŃiile
diurne de temperatură, mai ales variaŃiile bruşte, cauzate de radiaŃia solară directă şi indirectă din timpul
zilei. Rocile se încălzesc mai mult sau mai puŃin în funcŃie de culoarea lor. Rocile sau mineralele de
culoare închisă absorb o cantitate mai mare de energie, încălzindu-se puternic, pe când cele de culoare
deschisă reflectă o mare parte din radiaŃii şi se încălzesc mai puŃin. De asemenea, rocile se încălzesc mai
puternic la suprafaŃă şi mai puŃin către interior. Acele porŃiuni care se încălzesc mai mult, se vor dilata
mai tare, decât cele care s-au încălzit mai puŃin, producând tensiuni mari în rocă. În timpul nopŃii, răcirea
se produce mai rapid la suprafaŃă, astfel că procesul de contractare a rocilor cauzează apariŃia de fisuri
între diferitele minerale sau între părŃile externe şi interne ale rocilor. În acest fel, are loc o slăbire a
coeziunii rocii, producându-se dezagregarea sa. Cel mai mare efect al acestui proces se petrece în
regiunile descoperite de vegetaŃie. Astfel, în regiunile deşertice, ziua rocile se încălzesc până la 70°-80°
C, iar noaptea temperatura lor coboară până către 0°C.
VariaŃiile de volum prin îngheŃ-dezgheŃ este un alt proces care duce la dezagregarea rocilor. Apa se
infiltrează în cele mai fine crăpături ale rocii sau în porii acestora. Prin îngheŃ ea îşi măreşte volumul cu
cca. 9%, producând o presiune foarte mare asupra pereŃilor fisurilor. Datorită faptului că procesul începe
de la suprafaŃă către interior şi pe măsură ce îngheŃul continuă, presiunile devin tot mai accentuate către
adâncime.
Dezagregarea prin îngheŃ-dezgheŃ este foarte activă mai ales în regiunile periglaciare, unde
alternanŃa îngheŃului şi dezgheŃului este foarte frecventă.
VariaŃiile de umiditate pot provoca dezagregarea unor roci, cum sunt argilele, marnele sau şisturile
7
argilo-marnoase. Fenomenul se manifestă cu intensitate mai mare în cazul prezenŃei în aceste roci a
mineralelor de tip smectitic, care prin umezire îşi măresc foarte mult volumul, creând presiuni şi deplasări
ale unor părŃi din rocă. Prin uscare, roca se contractă, apărând numeroase fisuri care fragmentează roca.
Procesul de umezire şi uscare repetată este mult mai evident la suprafaŃa rocilor argiloase. Aici, ziua, sub
efectul insolaŃiei, roca se usucă foarte puternic, iar noaptea, prin răcire, vaporii de apă din aer
condensează şi umezesc roca. Prin uscare se creează numeroase crăpături, care mărunŃesc roca. Acest
proces mai este cunoscut şi sub numele de automulcire.
Cristalizarea unor substanŃe din apele care circulă prin crăpăturile rocilor se produce în urma
evaporării apei care le vehiculează. Prin creşterea cristalelor se produc presiuni asupra pereŃilor fisurilor,
ceea ce provoacă în timp dezagregarea rocilor. Procesul acesta este foarte frecvent în regiunile aride, unde
evapotranspiraŃia apei se petrece rapid.
AcŃiunea biologică în procesul de dezagregare a rocilor este dată mai ales de rădăcinile plantelor.
Acestea, pentru fixarea plantei şi pentru extragerea substanŃelor utile, pătrund în porii sau fisurile rocii pe
care le lărgesc treptat, dezagregând roca. Şi animalele provoacă dezagregarea rocilor, atât prin săparea de
galerii, cât şi prin presiunea călcăturii animalelor mari.
DispariŃia presiunii litostatice este un fenomen ce duce la dezagregarea rocilor. În interiorul
scoarŃei rocile sunt compactizate datorită presiunilor mari generate de rocile supraiacente. Prin ajungerea
la suprafaŃă ca urmare a eroziunii şi eliberarea de presiunea litostatică, are loc o destindere a rocii, între
granulele şi stratele ei apărând fisuri fine, care treptat, prin lărgirea lor, pot provoca fărâmiŃarea rocii.
3.1.2.2. Alterarea chimică a rocilor
Alterarea chimică reprezintă totalitatea transformărilor suferite de mineralele din roci sub acŃiunea
agenŃilor externi (a apei, aerului şi a vieŃuitoarelor). Aceste transformări se petrec în însăşi natura chimică
a mineralului iniŃial, rezultând adesea alŃi compuşi. Alterarea se petrece mai ales în prezenŃa apei.
Aceasta, prezentând unele molecule sub formă disociată, adică de ioni de hidrogen (H+) şi de hidroxil
(OH-), acŃionează fie ca un acid, fie ca o bază, în funcŃie de compuşii minerali care sunt întâlniŃi în natură.
Disocierea apei este mai intensă cu cât temperatura este mai ridicată, astfel că, procesele de alterare sunt
mult mai active în regiunile calde, decât în cele reci. De asemenea, procesele de alterare, depinzând de
prezenŃa apei, sunt foarte intense în regiunile cu umiditate ridicată şi foarte reduse în regiunile aride.
Alterarea depinde şi de compoziŃia chimică a rocilor, de structura lor sau de poziŃia lor în relief. Alterarea
rocilor este un fenomen complex, la desfăşurarea lui participând mai multe procese simple, ca: dizolvarea,
hidratarea, hidroliza, oxido-reducerea şi carbonatarea.
Dizolvarea este un proces de trecere în soluŃie sub formă ionică sau moleculară a unei substanŃe
minerale. În natură, principalul dizolvant este apa.
Dizolvarea se poate realiza fără a exista o reacŃie chimică între apă şi mineralul solubilizat, şi, în
acest caz, prin evaporarea apei substanŃa dizolvată revine la starea chimică iniŃială. Acest tip de dizolvare
este un proces pur fizic. Aşa este cazul sării geme (NaCl) care prin dizolvare în apă trece sub formă ionică
de Na+ şi Cl-, iar prin evaporarea apei, redevine sarea iniŃială. Carbonatul de calciu (CaCO3 ) şi carbonatul
de magneziu (MgCO3) sunt greu solubili, dar solubilitatea lor creşte în prezenŃa bioxidului de carbon în
apă, datorită trecerii carbonaŃilor în bicarbonaŃi (aceştia fiind de cca. 10 ori mai solubili decât carbonaŃii).
ReacŃiile chimice sunt:
CaCO3 + H2O + CO2 → Ca(HCO3)2
MgCO3+ H2O + CO2 → Mg(HCO3)2
Ca Mg(CO3)2 (dolomit) + 2H2O + 2CO2 → Ca(HCO3)2 + Mg(HCO3)2
Prin reducerea concentraŃiei CO2 în apă, reacŃia se petrece invers, adică bicarbonatul se descompune
în carbonat, CO2 şi apă, iar carbonatul precipită, realizându-se astfel substanŃa iniŃială.
Sunt unele minerale care prin dizolvare nu-şi mai revin la starea chimică iniŃială, atunci când apa s-a
evaporat. Aşa sunt feldspaŃii ortoclazi, dintre care cel mai cunoscut este ortoza – K(AlSi3O8). Aceasta
după dizolvare şi uscare nu-şi mai reface structura monoclinică, ci se realizează un amestec amorf de
hidroxid de potasiu - K(OH) ; bioxid de siliciu - SiO2; apă - H2O şi hidroxid de aluminiu - Al(OH)3. În
cazul acestor dizolvări are însă loc o reacŃie chimică între apă şi mineralul solubilizat, deci aici este vorba
de un proces fizico-chimic.
Solubilitatea mineralelor în apă nu este constantă, ea variază în funcŃie de tipul de mineral şi de
condiŃiile fizico-chimice ale solventului, în primul rând de temperatura, pH-ul şi compoziŃia apei.
Temperatura apei joacă un rol important, prin faptul că unele minerale se dizolvă mai repede odată
cu creşterea acesteia. Aşa sunt silicaŃii, clorurile sau oxizii. Alte minerale, cum ar fi carbonaŃii, sunt mai
8
solubili cu cât temperatura apei este mai mică. Cunoaşterea acestor aspecte ne ajută la înŃelegerea
proceselor ce se petrec în roci, în diferite condiŃii de mediu.
CompoziŃia apei are importanŃă deosebită. Aşa sunt carbonaŃii care se dizolvă mult mai repede dacă
apa conŃine CO2. Puterea de dizolvare a apei depinde de pH-ul său. Astfel, alumina (Al2O3) este solubilă
doar în apă foarte acidă (pH < 4) sau foarte alcalină (pH > 9).
Procesul de dizolvare este frecvent în alterarea rocilor calcaroase, în levigarea sărurilor solubile şi a
carbonaŃilor pe profilul solurilor, la trecerea în soluŃie şi îndepărtarea unor produse rezultate prin alte
procese de alterare.
Hidratarea este un proces fizico-chimic prin care mineralele ajung să conŃină apă. Moleculele de
apă pot fi atrase doar la suprafaŃa particulelor minerale, procesul fiind de natură fizică sau moleculele de
apă pot intra în reŃeaua cristalină a mineralelor, în acest caz având loc un proces chimic.
- Hidratarea fizică se referă la atragerea moleculelor de apă la suprafaŃa particulelor minerale.
Molecula de apă prezintă cei doi atomi de hidrogen la un capăt, iar atomul de oxigen la celălalt capăt. Ea
acŃionează ca un mic magnet (numit şi dipol de apă), fiind atrasă de valenŃele libere ale atomilor de la
suprafaŃa particulelor minerale. La suprafaŃa particulelor minerale se formează astfel un strat subŃire de
apă, numit peliculă de apă adsorbită. Cantitatea de apă adsorbită este cu atât mai mare cu cât gradul de
mărunŃire a particulelor minerale este mai accentuat şi prin urmare există mai multe valenŃe libere la
suprafaŃă. Apa adsorbită este o apă legată fizic şi nu poate fi eliminată decât prin creşterea temperaturii.
Tot ca hidratare fizică este apreciat şi fenomenul de pătrundere a apei între foiŃele mineralelor
argiloase, deoarece nu se modifică compoziŃia lor chimică.
Prin hidratarea fizică, are loc o mărire a volumului şi prin urmare o creştere a presiunilor dintre
granulele rocii, în final putând duce la dezagregarea acestora.
- Hidratarea chimică este un proces mai complex, de pătrundere a apei în reŃeaua cristalină a
mineralelor, având loc o modificare a reŃelei cristaline, deci o schimbare a naturii mineralului.
Pătrunderea apei se face fie sub formă moleculară (apa de cristalizare), fie sub formă de grupe OH- (apa
de constituŃie).
Anhidritul prin hidratare trece în gips:
CaSO4 + 2H2O → CaSO4 · 2H2O
Hematitul trece prin hidratare în oxid de fier hidratat sau în hidroxid de fier.
Fe2O3 + nH2O → Fe2O3 · nH2O (ca apă de cristalizare)
Fe2O3 + H2O → Fe(OH) 3 (ca apă de constituŃie)
Hidratarea chimică se realizează prin pătrunderea grupelor de OH- în reŃeaua cristalină, fiind foarte
des întâlnită în cazul silicaŃilor.
Deshidratarea este procesul opus hidratării, mineralul pierzând apa de hidratare fizică sau chimică.
Procesul are loc atunci când scade foarte puternic concentraŃia vaporilor de apă din atmosferă sau când
mineralul este încălzit. În aceste condiŃii, întâi se pierde apa legată fizic, apoi apa de cristalizare şi în final
apa de constituŃie.
Prin hidratare volumul mineralului creşte, iar prin deshidratare acesta se micşorează. AlternanŃa
acestor procese duce la dezagregarea mineralelor respective.
Hidroliza
SilicaŃii, substanŃele cele mai răspândite din natură, sunt consideraŃi a fi săruri ale acidului silicic
{H4(SiO4)}, un acid slab, cu baze puternice, cum sunt hidroxidul de sodiu (NaOH), hidroxidul de potasiu
(KOH), hidroxidul de calciu {Ca(OH)2} şi altele. După V. M. Golsdschmidt, scoarŃa Pământului este
compusă preponderent din silicaŃi, cei mai răspândiŃi aparŃinând grupei plagioclazilor.
Fiind substanŃe insolubile în apă, alterarea silicaŃilor are loc, în principal, prin hidroliză, proces prin
care se produce descompunerea sărurilor sub acŃiunea ionilor apei. În natură, o mică parte din moleculele
de apă, cca. o moleculă din 107 molecule, suferă o disociere în ioni de hidrogen H + şi oxidril OH -.
Cu toată concentraŃia aceasta redusă, ionii de hidrogen sunt foarte activi, putând înlocui relativ uşor
cationii mineralelor silicatice. Acest proces, cunoscut şi sub numele de debazificare, începe prin
înlocuirea cationilor de K, Na, Mg, Ca şi alŃii, de la suprafaŃa mineralelor silicatice şi apoi din interiorul
acestora. Eliberarea cationilor duce la combinarea lor cu gruparea oxidril (OH-), şi formarea de baze
solubile. Acestea sunt uşor deplasabile de la locul de formare şi uşor de asimilat de către plante.
Prin reacŃia de debazificare a silicaŃilor, rezultă, pe lângă bazele respective, o serie de forme ale
acidului silicic {Si(OH)4 – acid ortosilicic sau H2SiO3 – acid metasilicic} care se descompun la rândul lor
în SiO2 şi H2O. Această etapă este cunoscută sub numele de desilicifiere.
9
 Hidroliza, spre exemplu, a olivinei magneziene se petrece după reacŃia:
Mg2SiO4 + 4(H+ + OH-) → Si(OH)4 + 2Mg(OH)2
Si(OH)4 → SiO2 + 2H2O
Înlocuirea cationilor nu se face dintr-o dată, ci gradat, fiind în funcŃie de concentraŃia ionilor de
hidrogen, de viteza de mişcare a acestora sau de gradul de instabilitate chimică a mineralului. Astfel,
hidroliza este mai activă dacă apa care ajunge la nivelul mineralului mai conŃine diverse substanŃe. Apa
de ploaie ajunge la sol încărcată cu bioxid de carbon CO2, formând acid carbonic H2CO3, ceea ce
accentuează procesul de hidroliză. În procesul de hidroliză o importanŃă mare o are şi natura silicatului şi
condiŃiile de mediu în care se desfăşoară acesta. Dacă silicaŃii conŃin mai ales baze greu solubile, cum
sunt Al(OH)3, Fe(OH)3 sau Mn(OH)3 etc., acestea se elimină mai greu decât bazele uşor solubile,
respectiv NaOH, KOH,, Mg(OH)2 etc. Bazele insolubile alcătuiesc prin acumulare mase amorfe,
coloidale, ce precipită în imediata vecinătate a silicatului hidrolizat, contribuind adesea la frânarea
procesului de hidroliză.
CondiŃiile de mediu sunt un alt factor important în desfăşurarea hidrolizei. În climatul cald şi umed,
etapele de debazificare şi desilicifiere practic se contopesc, hidroliza ducând la descompunerea silicatului
în oxizi şi hidroxizi.
În unele condiŃii de mediu, după acest proces de destrucŃie a silicaŃilor urmează un proces de
formare de noi minerale, aşa numiŃii silicaŃi secundari sau minerale argiloase.
2Al(OH)3 + 2Si(OH)4 → Al2Si2O5(OH)4 + 5H2O
hidroxid acid
de aluminiu ortosilicic caolinit apă
Cantitatea şi natura argilelor neoformate variază în funcŃie de microclimatul intern al solului, în
principal de drenaj şi de concentraŃia ionilor disociaŃi, mai ales a celor bivalenŃi de calciu şi magneziu.
Atunci când mediul favorizează eliminarea în stare solubilă dizolvată a silicei şi aluminiului, formarea de
argilă este împiedicată. Dacă solul este puŃin permeabil, acesta face posibilă acumularea în perioada
umedă a elementelor libere şi formarea unui gel mixt, iar uscarea temporară a mediului duce la
cristalizarea acestor geluri şi formarea, astfel, a mineralelor argiloase.
ReacŃia (pH-ul) soluŃiei solului şi conŃinutul în cationi bivalenŃi este esenŃială în geneza mineralelor
argiloase. La un pH mai mic de 5, silicea şi aluminiul sunt solubile (Acquaye şi alŃii, 1965). Dacă mediul
este permeabil, ele pot fi îndepărtate din sol, iar dacă este puŃin permeabil, gelurile de aluminiu şi silice se
pot acumula. La acest pH cantitatea de silice absorbită de aluminiu este redusă, formându-se în acest fel o
argilă săracă în silice, de tip caolinit.
Atunci când acest mediu acid se găseşte în prezenŃa humusului brut, compuşii organici solubili
(acizii fulvici) împiedică formarea de argilă, ca urmare a menŃinerii în stare solubilă a constituenŃilor
rezultaŃi din alterare (proces care se petrece în cazul podzolirii).
Când pH-ul mediului este neutru, deci şi concentraŃia de ioni de calciu şi magneziu este mai
ridicată, cantitatea de silice absorbită de aluminiu este mare. Se formează în acest caz alumino-silicaŃi
bogaŃi în silice şi în baze, aceştia având o capacitate ridicată de schimb cationic. Formarea
montmorillonitului în vertosoluri se datorează prezenŃei în soluŃia solului a unui conŃinut ridicat în ioni de
calciu şi magneziu, a unui drenaj natural mediocru şi a unui climat cu alternanŃe distincte de sezoane
umede şi uscate .
Carbonatarea
Acest proces chimic duce la formarea în sol a carbonaŃilor. El se petrece sub acŃiunea bioxidului de
carbon prezent în soluŃia solului. O parte din bioxidul de carbon împreună cu apa formează acid carbonic
(cca. 37%, după NeniŃescu, 1963), care prin disociere măreşte concentraŃia în ioni de H+ a soluŃiei solului
şi prin urmare provoacă o creştere a puterii de alterare a acesteia. Partea cealaltă din bioxidul de carbon
(63%) se găseşte sub formă dizolvată, de soluŃie. Prin procesul de hidroliză, în soluŃia solului sunt
eliberaŃi cationii metalelor alcaline şi alcalino-pământoase, care împreună cu ionul hidroxil (OH-)
formează hidroxizi, cum sunt: KOH, NaOH, Ca(OH)2 sau Mg(OH)2. Mai departe, aceştia sunt neutralizaŃi
de acidul carbonic sub formă de carbonaŃi.
2NaOH + H2CO3 → Na2CO3 + 2H2O
2KOH + H2CO3 → K2CO3 + 2H2O
CarbonaŃii de Na şi K sunt foarte solubili în apă şi sunt îndepărtaŃi din sol de curenŃii de apă
descendenŃi.

10
 ReacŃia acidului carbonic cu hidroxizii de calciu şi magneziu duce la formarea carbonaŃilor alcalino-
pământoşi, conform reacŃiei:
Ca(OH)2 + H2CO3 → CaCO3 + 2H2O
Dacă în soluŃie există încă acid carbonic, carbonatul de calciu, o sare greu solubilă, trece în
bicarbonat de calciu, uşor solubil, ce este levigat pe profil sau chiar îndepărtat din sol.
CaCO3 + H2CO3 = Ca(HCO3)2
Oxidarea şi reducerea
Oxidarea a fost considerată iniŃial doar ca un proces de combinare a unei substanŃe cu oxigenul, din
această reacŃie rezultând oxizi. În prezent, oxidarea este percepută cu un sens mai larg, ea fiind orice
proces în care are loc o cedare de electroni. SubstanŃa care pierde electroni îi creşte numărul sarcinilor
pozitive, deci se oxidează. Aşa spre exemplu, trecerea Fe2+ în Fe3+.
Reducerea este procesul invers oxidării, el putându-se defini ca o reacŃie de scoatere a oxigenului
dintr-o substanŃă oxigenată, ca scădere a sarcinii pozitive a unui element într-o combinaŃie a sa, cum este
trecerea Fe3+ în Fe2+ sau ca un câştig de electroni de către un atom sau de un ion.
Capacitatea mediului de a oxida sau reduce elementele cu care vine în contact este cunoscută sub
numele de potenŃial de oxido-reducere sau potenŃial redox şi se notează cu Eh. PotenŃialul redox se
exprimă în valori pozitive, atunci când mediul are capacitatea de oxidare şi valori negative când mediul
este reductor. PrezenŃa oxigenului liber în mediu determină un Eh pozitiv, pe când lipsa acestuia sau
prezenŃa ionilor de hidrogen, a bioxidului de carbon, a hidrogenului sulfurat sau a metanului creează
condiŃii reducătoare.
Procesele de oxidare şi reducere sunt procese care afectează mai ales mineralele care conŃin fier şi
mangan, cum sunt silicaŃii primari (piroxeni, olivine, amfiboli, mice negre sau granaŃi) sau sulfurile
bogate în fier (pirita, calcopirita sau marcasita).
Mineralele primare s-au format în sectoarele profunde ale scoarŃei, la temperaturi şi presiuni ridicate
şi într-un mediu reductor. Din această cauză, fierul şi manganul se găsesc în reŃeaua cristalină a silicaŃilor
sau sulfurilor ca fier sau mangan bivalent. În contact cu oxigenul, aceşti ioni trec în oxizi feroşi sau
manganoşi şi mai departe în oxizi ferici sau manganici.
PrezenŃa proceselor de oxidare sunt puse în evidenŃă de culorile gălbui-roşcate ale oxizilor şi
hidroxizilor de fier sau de cele brune negricioase ale oxizilor şi hidroxizilor de mangan, iar procesele de
reducere sunt remarcate prin culorile albăstrui, verzui, vineŃii sau negricioase ale oxizilor feroşi şi
manganoşi sau a sulfurilor de fier sau mangan.
3.1.2.3. Alterarea biochimică
Din momentul apariŃiei vieŃii pe Terra, procesele de alterare a rocilor se petrec în cea mai mare parte
cu participarea directă sau indirectă a vieŃuitoarelor.
Vernadski, savant rus care a pus bazele geochimiei, arată că organismele vii sunt principalul factor
al migraŃiunii elementelor chimice în partea superioară a litosferei. Mediul actual, de la suprafaŃa scoarŃei
terestre, are proprietăŃi fizico-chimice ce au fost determinate, în cea mai mare parte, de activitatea
organismelor în decursul succesiunii erelor geologice.
În afara acŃiunii fizice, organismele vii manifestă asupra mineralelor o acŃiune biochimică directă şi
una indirectă. Pentru necesităŃile lor vitale, mai ales plantele inferioare (bacterii, ciuperci, alge şi licheni)
extrag din roci diferite elemente chimice. Aşa spre exemplu, bacteriile anaerobe extrag oxigenul necesar
metabolismului lor din oxizii de fier şi mangan. Diatomeele şi radiolarii extrag din silicaŃi silicea şi chiar
plantele superioare extrag prin rădăcinile lor cationi bazici necesari în procesul de fotosinteză.
Un rol important în alterarea biochimică îl au substanŃele pe care organismele le eliberează prin
procesele de asimilaŃie şi dezasimilaŃie, aşa cum este bioxidul de carbon, oxigenul, acizii minerali (azotic,
azotos, sulfuric, clorhidric etc.) sau acizii organici (acetic, tartric, citric, humic şi alŃii), substanŃe care
intensifică procesele de alterare a mineralelor. De asemenea, prin resturile organice pe care le lasă la
suprafaŃa solului şi care sunt descompuse de microorganisme se formează acizi, baze sau săruri, substanŃe
care contribuie la alterarea rocilor prin stimularea proceselor de hidroliză sau au loc reacŃii directe cu
diferite elemente componente ale mineralelor din scoarŃă.
3.1.3. Produsele rezultate prin procesele de dezagregare şi alterare.
În urma proceselor de dezagregare şi alterare a rocilor rezultă un material afânat. Acest material
rămâne în loc sau este transportat de agenŃii externi şi depus în alte zone, acolo unde acŃiunea agentului
încetează. Prin depunerea produselor de dezagregare şi alterare au luat naştere rocile sedimentare sau
depozitele sedimentare. Transformările fizice şi chimice ale materialelor se menŃin şi în timpul
11
transportului, dar şi după sedimentarea lor, dacă aceste materiale se află în continuare sub acŃiunea
agenŃilor externi.
3.1.3.1. Alcătuirea părŃii minerale a solului.
Procesele de dezagregare şi alterare, manifestate în lungul timpului, au provocat o substanŃială
modificare fizică şi chimică a mineralelor şi rocilor. Dezagregarea a dus la transformarea mineralelor şi
rocilor masive în fragmente de diferite dimensiuni. Alterarea, uşurată mult de dezagregare, a dus la
formarea de compuşi chimici şi minerali noi. Principalele produse ale dezagregării şi alterării sunt:
sărurile, oxizii şi hidroxizii, mineralele argiloase, praful, nisipul, pietrişul şi bolovanii.
Sărurile
Aceste substanŃe s-au format pe seama cationilor metalelor alcaline şi alcalino-pământoase (Ca, Mg,
Na, K etc.), care din silicaŃi trec prin hidroliză în soluŃie sub forma hidroxizilor respectivi. La rândul lor,
bazele rezultate intră în reacŃie cu diverşi acizi (acid carbonic, azotic, clorhidric, sulfuric etc.), formându-
se sărurile respective. Cele mai frecvente săruri întâlnite sunt clorurile de sodiu, potasiu, magneziu şi
calciu, sulfaŃii de sodiu, potasiu, magneziu şi calciu, carbonaŃii şi bicarbonaŃii de sodiu, potasiu,
magneziu, calciu sau fier, fosfaŃii feroşi, fosfaŃii monocalcici, dicalcici şi tricalcici, fosfaŃii de aluminiu şi
fier etc.
Oxizii şi hidroxizii
În sol, o răspândire mare o au oxizii şi hidroxizii de fier, mangan, aluminiu şi silicea secundară. În
urma hidrolizei înaintate a silicaŃilor are loc eliberarea ionilor de fier, mangan, aluminiu etc., care în
funcŃie de condiŃiile de mediu din locul respectiv pot trece în oxid feros (FeO) sau manganos (MnO), oxid
feric (Fe2O3) sau manganic (Mn2O3), bioxid de mangan (MnO2) sau oxid de aluminiu (Al2O3). PrezenŃa
apei face ca aceşti oxizi să se organizeze în hidroxizi {Fe(OH)3 , Al(OH)3, Mn(OH)2}, oxihidroxizi
{AlO(OH) , MnO(OH) , FeO(OH)} sau sescvioxizi {Fe2O3 · n H2O sau Al2O3 · n H2O}. Din hidroliza
silicaŃilor rezultă şi silice (SiO2) care se găseşte adesea ca un gel, cu un conŃinut variabil de apă, având
formula: SiO2 · n H2O.
Oxizii şi hidroxizii se comportă ca substanŃe coloidale ce pot migra pe profilul de sol, dar aceasta se
poate petrece doar în anumite condiŃii de umiditate, temperatură sau pH. În regiunile ecuatoriale
permanent umede, unde temperaturile sunt în permanenŃă ridicate, iar reacŃia în sol este acidă, doar oxizii
şi hidroxizii de aluminiu nu migrează de la locul de formare. În schimb, în regiunile reci, cu umiditate
ridicată şi cu pH puternic acid, silicea secundară nu migrează, dar sunt deplasaŃi pe profil hidroxizii de
aluminiu, fier şi mangan.
Mineralele argiloase
Mineralele argiloase sunt componentele principale ale argilelor din soluri, ele rezultând în urma
procesului de hidroliză. Formarea lor are loc fie prin transformarea mineralelor primare în urma pierderii
unei părŃi din silice sau din cationii metalelor alcaline sau alcalino–pământoase, fie prin recristalizarea
produşilor simpli rezultaŃi din descompunerea acestora.
Aşa cum s-a arătat mai sus, din alterarea diferitelor tipuri de silicaŃi, în condiŃii de mediu specifice
se formează un anumit tip de silicat secundar sau există posibilitatea ca prin hidroliza totală a mineralelor
primare să rezulte produşi simpli (oxizi, hidroxizi şi săruri), fără a se mai forma minerale argiloase
secundare, aşa cum se întâmplă în climatul ecuatorial permanent umed sau în climatul subpolar rece şi
umed.
Mineralele argiloase au structură foioasă şi se găsesc sub formă de particule foarte mici (sub 0,002
mm), au o mare suprafaŃă specifică, precum şi capacitate de a reŃine şi elibera molecule de apă şi ioni
"schimbabili". Multe din ele sunt plastice şi au capacitate de contractare si gonflare la variaŃii de
umiditate.
Mineralele argiloase sunt formate din strate de tetraedri de siliciu şi octaedri de Al, Mg sau Fe.
ConfiguraŃia tetraedrică rezultă prin dispunerea în jurul unui atom de siliciu a patru atomi de oxigen, iar
prin dispunerea a şase atomi de oxigen şi/sau grupări oxidrilice în jurul unui atom de Al, Mg sau Fe
rezultă un poliedru, ce are o configuraŃie octaedrică (fig. 4). Prin asocierea stratelor de tetraedri cu cei de
octaedri rezultă aşa numita lamelă sau foiŃă a mineralelor argiloase. Asocierea se realizează în două
moduri: fie prin suprapunerea unui strat tetraedric cu unul octaedric şi atunci rezultă minerale argiloase cu
structură 1:1 (T:O), numite şi minerale bistratificate (grupa caolinit – serpentină), fie prin cuprinderea
între două strate de tetraedri a unui strat de octaedri, în acest caz rezultând minerale argiloase cu structură
2:1 (T:O:T), numite şi minerale tristratificate (grupele micelor, smectitelor, vermiculitului sau cloritelor).
Atomii de Si din stratul tetraedric pot fi înlocuiŃi parŃial de către atomi de Al3+ sau Fe3+, prin aceasta
12
apărând un deficit de sarcină pozitvă, ce va fi compensat prin atragerea de cationi mono şi bivalenŃi. La
fel şi stratele octaedrice, prin înlocuirea elementelor trivalente sau bivalente (Al3+, Fe3+, Fe2+, Mg2+),
apare de asemenea, un deficit de sarcină pozitivă, care va fi echilibrată de cationi mono sau bivalenŃi.
Mineralele bistratificate prezintă mai puŃine substituŃii de elemente în structura lor, astfel că ele,
datorită şi spaŃiului interlamelar îngust şi puŃin mobil, determină ca sarcina electrică pozitivă a lamelor să
fie redusă, iar prezenŃa a puŃine elemente compensatoare de sarcină monovalente şi bivalente să fie doar
la suprafaŃa externă şi nu în spaŃiul interlamelar.
Mineralele tristratificate prezintă un spaŃiu interlamelar mai mare, cauzat de excesul de sarcină
electrică negativă, provenit din substituŃiile izomorfe ale atomilor de Si, Al, Fe sau Mg. Compensarea se
face cu cationi, molecule de apă sau moleculele organice, ele plasându-se cu precădere în spaŃiul dintre
foiŃe.
Clasificarea mineralele argiloase s-a realizat Ńinându-se cont de criterii structurale (configuraŃia
reŃelei cristaline, tipul de foiŃă şi dimensiunea spaŃiului interlamelar) şi chimice (elementele ce alcătuiesc
stratul octaedric, mărimea sarcinii electrice a foiŃei mineralului şi elementele sau substanŃele chimice din
spaŃiul interlamelar). Astfel, au fost stabilite următoarele tipuri:
- minerale argiloase bistratificate (caolinit – serpentinit)
- minerale argiloase tristratificate (talc, smectite, vermiculit, illite, clorite)
- minerale cu structură fibroasă (palygorskit, sepiolit)
- minerale necristaline (allofane)
3.1.3.2. CompoziŃia granulometrică.
Produsele rezultate prin procesele de dezagregare şi alterare sunt alcătuite din particule minerale de
diferite dimensiuni. Ele au căpătat diferite denumiri uzuale, de roci, bolovani, praf sau argilă. În
pedologie, aceste particule au fost denumite fracŃiuni granulometrice, ele fiind clasificate în funcŃie de
dimensiunile particulei.
Particulele elementare au diferite forme, cele fine putând fi puse în evidenŃă prin determinări
microscopice, dar convenŃional se acceptă forma sferică. Dimensiunea particulei granulometrice
reprezintă, de fapt, diametrul echivalent, adică diametrul unei sfere care ar avea acelaşi volum cu
particula reală.
FracŃiunile granulometrice mai mari de 2 mm au primit denumirea generală de scheletul solului, iar
cele mai mici de 2 mm de materia minerală fină sau materialul pământos fin.
Bolovanii (> 200 mm), pietrele (200 – 20 mm) şi pietrişul (20 – 2 mm) sunt fragmente de rocă dură,
nealterate sau puŃin alterate. Ele se întâlnesc în aproape toate solurile formate pe substrate de roci
compacte, dure, din regiunile de deal şi munte sau în solurile ce se dezvoltă pe grohotişuri, morene, pe
unele conuri de dejecŃie, sau albii şi terase ale râurilor.
Tabelul nr. 1.
Dimensiunile fracŃiunilor granulometrice în diferite sisteme de grupare
Dimensiunile fracŃiunilor granulometrice în mm
Denumirea fracŃiunii Sistemul Sistemul Sistemul
granulometrice InternaŃional Britanic American
Scara Atterberg
Roci > 600
Blocuri 600 – 200
Bolovani > 200 200 – 75 > 254
Pietre 200 – 20 254 – 76
Pietriş 20 – 2 75 – 2 76 – 2
Nisip grosier 2 – 0,2 2 – 0,6 2 – 0,5
Nisip mediu 0,6 – 0,2 0,5 – 0,2
Nisip fin 0,2 – 0,02 0,2 – 0,06 0,2 – 0,05
Praf 0,02 – 0,002 0,06 – 0,002 0,05 – 0,002
Argilă < 0,002 0,002 – 0,0002 < 0,002
Argilă fină < 0,0002
PrezenŃa lor poate fi remarcată uneori chiar de la suprafaŃă, dar cel mai adesea, în orizonturile din
adâncime. De fapt, cu cât ne apropiem de roca parentală, cantitatea de schelet din sol creşte şi, de
asemenea, cresc şi dimensiunile elementelor respective. Datorită faptului că elementele scheletice nu au
fost transportate sau au fost doar deplasate pe mici distanŃe, acestea prezintă muchii şi colŃuri.
Bolovanii, pietrele şi pietrişul din albiile şi terasele râurilor sau din conurile de dejecŃie, deoarece au
fost transportate de apă au o formă rotunjită. Gradul lor de rotunjire este cu atât mai mare cu cât distanŃa
13
pe care au fost transportate este mai mare, în acelaşi sens scăzând şi dimensiunile particulelor.
Nisipul şi praful sunt alcătuite, în principal, din minerale primare greu alterabile, mai ales cuarŃ, la
care, uneori, se mai adaugă în cantităŃi reduse mică albă, feldspaŃi, carbonaŃi şi alte minerale.
Argila, aşa cum a fost prezentată mai sus, are o alcătuire în care predomină aluminosilicaŃii
hidrataŃi, cristalizaŃi, iar în unele soluri, această fracŃiune granulometrică mai poate conŃine oxizi şi
hidroxizi de aluminiu, fier şi mangan, aluminosilicaŃi amorfi sau silice secundară.
3.1.3.3. ScoarŃa de alterare.
Alterarea diferitelor tipuri de roci se realizează în funcŃie de condiŃiile de mediu, acestea influenŃând
atât viteza reacŃiilor chimice, cât şi natura produselor secundare care rezultă în urma acestor reacŃii.
Deoarece materialul primar din care provine scoarŃa de alterare este aproape în totalitate de natură
silicatică, alterarea acestuia se realizează în principal prin procesul de hidroliză. Desfăşurarea procesului
de hidroliză se poate petrece doar în prezenŃa apei, iar în funcŃie de temperatura acesteia şi a unor
substanŃe dizolvate în ea, intensitatea cu care acŃionează asupra rocilor este diferită de la o regiune la alta.
La nivel planetar s-a constatat că alterarea silicaŃilor se petrece în două moduri, fapt ce duce la
formarea de produse secundare diferite. Aceste moduri sunt: allitizarea şi siallitizarea.
Allitizarea se produce în condiŃii de climă caldă şi umedă, specifică regiunii pădurilor ecuatoriale şi
tropicale permanent umede. În aceste regiuni hidroliza silicaŃilor este totală, toate elementele chimice din
mineralele primare sunt trecute în hidroxizi. Hidroxizii metalelor alcaline şi alacalino-pământoase, ca şi
hidroxidul de siliciu sunt solubili şi sunt îndepărtaŃi de la locul de formare odată cu apa care se infiltrează.
În loc rămân doar hidroxizii de aluminiu şi fier, substanŃe insolubile. Ei se acumulează treptat formând
un depozit de culoare roşie, numit laterit, culoare dată de hidroxizii de fier.
Pentru formarea lateritului, în afară de condiŃiile de climă, este necesar ca rocile silicatice să conŃină
minerale melanocrate (biotit, olivină, hornblendă etc.) În lipsa acestora, prin allitizare rezultă o scoarŃă de
alterare de culoare albă, ce conŃine doar hidroxid de aluminiu (bauxită).
Siallitizarea se petrece mai ales în climatele temperate, unde hidroliza are loc în condiŃiile unui
mediu cu temperatură mai scăzută, astfel că ea se realizează doar parŃial. În acest caz, silicea nu mai este
solubilă şi, deci, nu mai este deplasată de la locul de formare, astfel că, împreună cu aluminiu formează
minerale argiloase. Siallitizarea este întâlnită şi în regiunile calde, dar acolo unde umiditatea este mai
redusă, astfel că hidroliza parŃială se datorează apei în cantitate insuficientă.
După natura mineralelor argiloase care se formează prin alterare, se deosebesc două moduri de
manifestare a siallitizării:
1) Monosiallitizarea, prin care se formează minerale argiloase bistratificate, de tipul caolinitului.
Ele se formează într-un mediu acid, sărac în baze;
2) Bisiallitizarea, proces din care rezultă minerale argiloase tristratificate, de tip illit sau smectit. Ea
are loc în medii neutre sau alcaline.
Manifestarea siallitizării în unul din cele două moduri este condiŃionată atât de climatul mai mult
sau mai puŃin umed, cât şi de prezenŃa unor roci mai bogate în minerale leucocrate sau în minerale
melanocrate. Monosiallitizarea este prezentă mai ales în climate bogate în precipitaŃii şi unde predomină
rocile cu minerale leucocrate, iar bisiallitizarea este specifică regiunilor cu precipitaŃii mai reduse şi cu
roci bogate în minerale melanocrate (bogate în elemente bazice).
Tipurile zonale de scoarŃă de alterare
Răspândirea produselor de alterare la suprafaŃa globului are caracter zonal.
- Tipul litogen, detritic grosier sau clastic se formează în etajul periglaciar unde produsele
alterării sunt spălate de apele din precipitaŃii sau în zona rece, de tundră, unde alterarea chimică este
foarte slabă.
ScoarŃa de alterare este alcătuită din fragmente de rocă şi din minerale primare provenite din rocă.
Dintre produsele alterării se întâlnesc mai frecvent doar oxizii de fier. Grosimea scoarŃei de alterare este
foarte redusă.
- Tipul siallitic este specific climatului temperat în care se formează minerale argiloase
tristratificate din grupele cloritelor, smectitelor şi illitelor. Alături de acestea se găsesc hidroxizi de fier şi
mangan, produşi amorfi, minerale primare şi fragmente de rocă. Grosimea scoarŃei de alterare atinge
valori mari.
Acest tip se poate subdivide în trei subtipuri:
- Subtipul siallitic propriu-zis, caracterizat prin lipsa sărurilor solubile, inclusiv a carbonaŃilor.
- Subtipul carbonato-siallitic este întâlnit mai ales în zona temperat - continentală. Această
14
scoarŃă prezintă pe lângă produse siallitice, ca şi cea precedentă, acumulări de carbonaŃi de Ca şi Mg,
montmorillonit şi alte minerale care se formează în mediu neutru sau bazic. Un proces caracteristic
acestei zone este formarea depozitelor loessoide.
- Subtipul halosiallitic este specific climatului deşertic, fiind alcătuit din produse de acumulare,
cum sunt argilele, luturile, nisipurile toate îmbogăŃite în săruri (cloruri, sulfaŃi, carbonaŃi) pe o grosime
mare. AcŃiunea principală este dezagregarea prin insolaŃie. Alterarea chimică şi dizolvarea sunt prezente
prin rouă şi pânzele freatice, acestea apar mai ales în zonele joase, unde se precipită săruri sub formă de
crustă. Pe unele porŃiuni se pot depune cruste silicioase (patina deşertului).
- Tipul siallito-allitic este un tip de tranziŃie specific zonei calde cu precipitaŃii mai reduse.
- Tipul allitic (ferallitic), specific climatului tropical şi ecuatorial umed, prezintă în compoziŃia
scoarŃei oxizi secundari de Al şi Fe, alături de care mai pot apărea mici cantităŃi de alumosilicaŃi
secundari şi de minerale primare. ScoarŃa de alterare de tip allitic, poate atinge grosimi mari, uneori chiar
peste 100 m. La suprafaŃă domină oxizii de fier, aluminiu şi titan, iar în adâncime mineralele argiloase de
tip caolinit (în cazul rocilor acide) sau montmorillonit şi beidelit (în cazul că rocile subiacente sunt
bazice), la acestea adăugându-se oxizi hidrataŃi de fier.
3.2. Materia organică din sol
Activitatea organismelor vii în pedogeneză este esenŃială, iar fără prezenŃa lor, practic nu putem
vorbi că avem un sol. În timpul scurs de când a apărut viaŃa pe Pământ, organismele vii au transformat o
cantitate imensă de energie solară în energie chimică şi fizică. Ele au vehiculat în ciclurile biologice o
mare parte din elementele din natură, fiind responsabile de compoziŃia actuală a atmosferei, hidrosferei, a
rocilor sedimentare şi a solului.
Materia organică din sol este constituită din totalitatea substanŃelor organice, inclusiv organismele
vii. Sursele de materie organică sunt reprezentate prin macroorganisme şi microorganisme, organisme ce
aparŃin regnului vegetal şi celui animal.
3.2.1. Organismele vii
Microorganismele
Bacteriile sunt microorganisme procariote, unicelulare, de dimensiuni reduse (majoritatea au
diametrul transversal de cca. 0,5µ şi o lungime ce poate ajunge la mai mulŃi microni), iar ca formă ele pot
fi sferice, cilindrice sau spiralate.
O caracteristică importantă a microorganismelor bacteriene este aceea că suprafaŃa celulei prezintă
sarcini electrice, astfel că, ele se găsesc adsorbite pe structurile coloidale minerale sau organice. Acest
fapt încetineşte, în general, metabolismul celulei bacteriene, iar prin substanŃele ce alcătuiesc capsula
bacteriană, acestea participă la cimentarea particulelor solului. Bacteriile sunt microorganismele vegetale
cele mai numeroase, iar în ceea ce priveşte numărul lor, Clark, citat de P. Papacostea, arată că la 1g sol
uscat numărul mediu ar fi de 2 miliarde, el putând ajunge la 10 miliarde în solurile cu fertilitate foarte
ridicată, iar masa lor, calculată pe baza volumului şi densităŃii protoplasmei, reprezintă cca. 0,2 % din
greutatea solului.
După modul cum îşi procură bioxidul de carbon şi energia necesară sintetizării propriei sale materii
organice, ele au fost grupate în două categorii: bacterii autotrofe şi bacterii heterotrofe.
Bacteriile autotrofe îşi iau bioxidul de carbon din aer şi energia din alterarea compuşilor minerali.
Aşa sunt bacteriile nitrificatoare (Nitrosomonas sau Nitrobacter), sulfobacteriile sau ferobacteriile.
Bacteriile heterotrofe iau atât bioxidul de carbon, cât şi energia necesară prin oxidarea materiei
organice din sol. Ele sunt cele mai numeroase şi joacă un rol esenŃial în descompunerea tuturor formelor
de substanŃe organice, până la mineralizarea lor totală.
Bacteriile se grupează şi în funcŃie de exigenŃele lor faŃă de aerul din sol, în: bacterii aerobe şi
bacterii anaerobe. Bacteriile aerobe trăiesc în medii aerisite, pentru ele oxigenul este indispensabil, pe
când bacteriile anaerobe preferă un mediu slab oxigenat sau lipsit complet de oxigen. Ele îşi procură
oxigenul necesar din reducerea anumitor substanŃe organice sau minerale.
Actinomicetele reprezintă o tendinŃă de evoluŃie a bacteriilor spre forme superioare de organizare,
fiind, din punct de vedere morfologic, cele mai diferenŃiate organisme procariote.
Cele mai răspândite actinomicete în sol sunt reprezentate prin speciile genului Streptomyces şi mai
puŃin prin genul Mycobacterium sau Nocardia (Proactinomyces). Se apreciază că numărul lor este de cca.
10 ori mai mic decât cel al bacteriilor. Actinomicetele se întâlnesc în toate solurile, dar numărul lor cel
mai mare se înregistrează în solurile uşor alcaline şi în solurile din regiunile calde ale globului. Acest fapt
se datoreşte preferinŃei pentru un mediu cu temperaturi ceva mai ridicate şi reacŃie slab alcalină, fiind
15
totodată tolerante la concentraŃii mari de săruri.
Ciupercile sunt microorganismele din sol care au cel mai înalt grad de dezvoltare morfologică şi
fiziologică. Ele aparŃin la patru clase: Zygomycetes, Ascomycetes, Basidiomycetes şi Hyphomycetes.
Ciupercile sunt răspândite în toate solurile, găsindu-se în diferite stadii de dezvoltare, de la forme
active, cum sunt hifele, la forme inactive, ca spori şi scleroŃi. Dezvoltarea lor este condiŃionată de
prezenŃa materiei organice în sol, respectiv de humus sau de resturi organice în curs de descompunere, dar
unele din ele pot trăi ca paraziŃi pe unele organisme animale sau pot da naştere la structuri simbiotice,
numite micorize, rezultate prin asocierea cu rădăcinile vii ale plantelor.
Algele albastre (Cyanophyceae) sunt organisme unicelulare ce se aseamănă mai mult cu bacteriile,
dar datorită capacităŃii lor de fotosinteză ele sunt incluse în grupa organismelor care sintetizează materie
organică pe baza bioxidului de carbon atmosferic. Ele trăiesc mai rar izolat şi mai frecvent sub formă de
filamente mobile, întâlnindu-se în toate solurile, de la cele formate în regiunile calde umede sau uscate, la
solurile regiunilor temperate şi reci, cât şi pe solurile aluviale sau pe haldele de steril.
Algele eucariote (alge verzi, roşii, brune, galbene verzui şi diatomee) sunt plante inferioare ce
posedă pigmenŃi asimilatori, ele fiind reprezentate în sol prin algele verzi (Chlorophyceae), alge galbene
verzui (Xanthophycae) şi diatomee (Diatomeae).
Algele verzi se găsesc adesea în simbioză cu ciupercile formând aşa numiŃii licheni. Ele sunt
organisme pionier pe rocile nealterate sau pe diverse materiale rezultate din activitatea umană şi au rol
important în mobilizarea elementelor nutritive, pregătind instalarea şi a altor microorganisme.
Protozoarele sunt microorganisme ce aparŃin regnului animal cu toate că au afinităŃi cu algele şi
ciupercile.
Cele mai simple protozoare din sol aparŃin claselor Sarcodina şi Rhizopoda, caracteristic lor fiind
deformarea corpului lor în orice sens, având ca scop deplasarea sau încorporarea de hrană. Ele au primit
numele de amibe.
În sol se întâlnesc şi protozoare ceva mai evoluate, care aparŃin clasei Mastigophora sau Flagelata,
organisme ce au unul sau mai mulŃi flageli şi clasei Ciliophora sau Ciliata, organisme ce se deplasează cu
ajutorul unor cili.
Numărul protozoarelor din sol variază, de obicei, între 10000 şi 100000 şi deşi sunt mult mai puŃin
numeroase decât bacteriile, ele, fiind organisme mai mari, depăşesc frecvent masa bacteriană.
Macroorganismele
Plantele superioare sunt macroorganisme care îşi dezvoltă în sol sistemul radicular, uneori ele au
rizomi, tuberculi, bulbi sau fructe. De asemenea, în sol se găsesc seminŃe în stare latentă sau de
germinare.
Rădăcina are o influenŃă deosebită asupra vieŃii din sol. Prin volumul de sol explorat, prin
adâncimea până la care pătrund (10 m la măr), rădăcinile au efect important în procesele de structurare şi
formare a solului. Ele organizează în jurul lor o lume vie cu structură şi funcŃii caracteristice. VegetaŃia
este pentru sol principalul furnizor de materie organică, aceasta fiind produsă în procesul de fotosinteză,
unde cu ajutorul energiei solare, bioxidul de carbon din atmosferă este combinat împreună cu apa şi cu
importante cantităŃi de diverse substanŃe minerale. SubstanŃele organice, produse pentru necesităŃile vitale
ale plantelor, se acumulează la suprafaŃa solului sau în sol odată cu moartea organismelor care le-au
produs sau doar a unor părŃi din acestea. La suprafaŃa solului se acumulează părŃile aeriene ale plantelor,
cum sunt tulpinile, frunzele sau fructele, iar în interiorul solului, materia organică provine predominant
din moartea rădăcinilor. De asemenea, în sol, rădăcinile plantelor elimină numeroase substanŃe
nepolimerizate cum sunt: zaharurile, aminoacizii, acizii volatili, acizii hidroxi di- şi tricarboxilici,
cetoacizii, substanŃe fenolice şi altele. Aceste substanŃe sunt cele ce favorizează dezvoltarea bogatei
microflore rizosferice.
Cantitatea de resturi vegetale care ajung în sol variază în funcŃie de tipul de formaŃiune vegetală. În
cazul vegetaŃiei ierboase, sursa principală de resturi organice o reprezintă rădăcinile, părŃile aeriene fiind
consumate de animale sau sunt îndepărtate de către om. Astfel, după Alexandrova (1970), se apreciază că
în regiunile de deşert cantitatea de rădăcini de plante ierboase pe adâncimea de 1m ajunge anual la 3 – 12
t / ha, în zona de stepă la 8 – 28 t / ha, iar în zona de pădure la 6 – 13 t / ha, iar plantele cultivate lasă
anual în sol o cantitate de rădăcini estimată la 6 – 15 t / ha. În ce priveşte vegetaŃia arborescentă, sursa
principală de materie organică o constituie frunzele şi tulpinile moarte, care prin acumulare la suprafaŃa
solului formează un strat numit litieră. Cantitatea de frunze şi tulpini moarte, ce ajung anual la suprafaŃa
solului în pădurile zonei temperate, este de cca. 3 – 5 t / ha.
16
 Pe lângă vegetaŃia ierboasă şi arborescentă, o cantitate importantă de resturi de materie organică
este adusă în sol de microflora solului. Se apreciază că ea lasă în sol o cantitate de cca. 1 / 3 din masa
totală de resturi organice. CantităŃi mult mai reduse, cca. 100 – 200 kg / ha, provin din moartea
organismelor ce alcătuiesc fauna şi microfauna solului.
Fauna solului reprezintă organismele animale ce trăiesc în sol, ele aparŃinând la numeroase
încrengături. Din considerente de ordin practic, mai ales, organismele animale au fost împărŃite, în mod
artificial, în patru grupe, avându-se drept criteriu dimensiunea lor.
- Microfauna cuprinde animale mai mici de 0,2 mm (protozoare, nematode).
- Mezofauna este alcătuită din organisme animale cu dimensiuni de 0,2 – 4 mm (microartropode,
acarieni, enchitreide şi miriapode, precum şi alte insecte mici şi larvele acestora).
- Macrofauna este reprezentată de animale cu dimensiuni cuprinse între 4 mm şi 80 mm (râme,
insecte, miriapode, păienjeni, moluşte şi crustacee).
- Megafauna cuprinde animalele mari (şoareci, şobolani, cârtiŃe, iepuri, vulpi, crabi tereştri etc.).
Animalele din sol, cu excepŃia protozoarelor, care au pigmenŃi asimilatori, au un regim alimentar
variat, întâlnindu-se animale micetofage, fitofage, saprofage, necrofage, coprofage sau animale
prădătoare.
Animalele din sol, prin modul de viaŃă dinamică, prin amestecul continuu a componentelor solului,
organice şi minerale, prin metabolismul lor şi prin transportul diferiŃilor constituenŃi, au un rol deosebit de
important în procesele pedogenetice.
DistribuŃia speciilor şi numărul populaŃiilor animale din sol depinde de evoluŃia solului şi de
condiŃiile geografice ale teritoriului dat.
3.2.2. Materia organică nevie.
Materiile organice nevii care ajung în sol sunt alcătuite din organisme moarte sau părŃi din acestea,
din dejecŃii animale şi din exudate ale rădăcinilor.
Exudatele rădăcinilor (zaharuri, aminoacizi, acizi volatili, cetoacizi, substanŃe fenolice şi altele) sunt
utilizate imediat de microorganismele saprofite, ele fiind o sursă de carbon şi azot.
DejecŃiile animale, alcătuite dintr-un amestec de diferite substanŃe şi resturi de Ńesuturi, sunt uşor
degradabile.
Organismele moarte sunt substanŃe cu structură foarte complexă, similară cu cea a materiei vii din
care provin. Toate organismele vii sunt constituite în cea mai mare parte din apă, ce poate ajunge la 75 –
90 % din masa lor, la care se adaugă diverse substanŃe organice şi minerale. SubstanŃa uscată a resturilor
organice conŃine în primul rând hidraŃi de carbon (celuloză şi hemiceluloză) în proporŃie de cca. 50 %,
lignine între 10 şi 40 %, substanŃe proteice între 3 şi 20 %, lipide şi substanŃe tanante între 1 şi 15 %,
precum şi mici cantităŃi de elemente minerale (K, Na, Ca, Mg, Fe, Al, Si, P, S, Cu, Zn, I, B, Cl şi altele),
care sunt eliberate odată cu mineralizarea materiei organice şi folosite în mare parte din nou de către
plante.
Mineralizarea
Procesele de mineralizare duc la descompunerea materiei organice, alcătuită din molecule organice
mari, în produşi minerali simpli.
Descompunerea resturilor organice este influenŃată de structura chimică şi anatomică a Ńesuturilor
organice, de gradul de aerobioză al mediului în care se desfăşoară aceste procese şi de textura solului.
Cel mai rapid se descompun resturile organice bogate în proteine şi amidon, acestea având
combinaŃii chimice ce sunt uşor asimilabile de către microorganisme. Mai greu sunt descompuse ligninele
şi substanŃele tanante.
Mediile oxigenate şi cu reacŃie neutră până la slab alcalină favorizează o descompunere rapidă a
resturilor organice, pe când cele lipsite de oxigen (cu exces de umiditate) şi cu reacŃie acidă frânează
viteza de descompunere.
Un rol important în descompunerea a materiei îl are textura solului. Dacă solul conŃine o cantitate
mai mare de argilă, aceasta intervine în procesul de mineralizare prin absorbŃia mai puternică a produşilor
intermediari ai descompunerii, creând premise pentru procesele de humificare. În schimb, solurile
nisipoase, datorită suprafeŃei specifice mult mai reduse, absorb o cantitate mult mai mică de produşi
intermediari, mineralizarea se petrece rapid şi afectează cea mai mare parte din materia organică. Aceste
aspecte ale descompunerii materiei organice arată că pe solurile nisipoase rata acumulării humusului este
foarte scăzută, comparativ cu cea de pe solurile argiloase.
Humificarea
17
 Humificarea cuprinde un ansamblu de procese biologice, biochimice, chimice şi fizice ce afectează
materia organică moartă, ajunsă la suprafaŃa solului sau în sol.
Odată cu moartea organismelor, enzimele din celulele acestora acŃionează în mod independent,
producând prin procese de hidroliză degradarea substanŃelor organice şi eliberarea în mediul înconjurător
de diverşi compuşi, unii fiind hidrosolubili, iar alŃii insolubili (lignine, celuloze, şi alŃi constituenŃi ai
membranelor celulare).
FracŃiunea hidrosolubilă are o compoziŃie variabilă, fiind în funcŃie de speciile vegetale din care
provine. O parte din ea se biodegradează rapid, iar o altă parte se conservă şi evoluează mai mult sau mai
puŃin rapid prin insolubilizare, dând naştere la compuşi chimici slab polimerizaŃi, ce se încadrează în
grupul acizilor fulvici. FracŃiunile hidrosolubile, în funcŃie şi de permeabilitatea substratului, pot migra
odată cu apa ce se infiltrează şi pot avea un rol important în evoluŃia şi formarea profilului de sol.
Organismele moarte, ca şi diverşii compuşi insolubili, sunt divizaŃi mecanic de activitatea faunei şi
sunt încorporaŃi în sol, dar în acelaşi timp sunt atacate şi distruse de către microorganismele saprofite
(bacterii, actinomicete şi ciuperci). Primele substanŃe descompuse sunt hidraŃii de carbon (glucoza şi
celuloza), astfel că este eliberată lignina din structurile celulelor vegetale.
Lignina este o substanŃă cu un înalt grad de polimerizare şi foarte greu degradabilă, transformarea ei
producându-se printr-o serie de complexe reacŃii chimice (demetilare, depolimerizare, oxidare,
hidroxilare, decarboxilare sau de condensare), în urma cărora iau naştere substanŃele humice.
Formarea humusului din sol şi alcătuirea lui este influenŃată de climă (alternanŃa perioadelor uscate
şi umede, de temperaturile ridicate sau de îngheŃ), de prezenŃa ionilor de calciu sau de tipul mineralelor
argiloase (producerea substanŃelor humice de către unele ciuperci este mai rapidă în prezenŃa
montmorillonitului şi mai redusă atunci când în sol predomină caolinitul sau cuarŃul). De asemenea,
asocierea intimă a componentelor organice cu fracŃiunea argiloasă şi cu sescvioxizii face ca materia
organică să fie doar parŃial accesibilă microorganismelor, astfel că, procesul de degradare a acesteia este
mult încetinit.
Descompunerea substanŃelor humice din sol se petrece în perioade de timp diferite. Astfel, după E.
A. Paul (citat de P. Papacostea), în solurile din Canada unele fracŃiuni bogate în azot persistă în sol cca.
25 de ani, iar unele fracŃiuni aromatice pot persista în sol o perioadă de timp cuprinsă între 200 şi 2000 de
ani sau chiar mai mult. Prin această rezistenŃă la degradare se poate explica acumularea în timp a
humusului şi formarea solului.
3.2.4. Humusul
Humusul este un complex de substanŃe organice în diverse stadii de transformare, de la substanŃe
organice originare, substanŃe organice în stadii intermediare de descompunere, compuşi organici rezultaŃi
în urma proceselor de mineralizare şi humificare (acizi, alcooli, aminoacizi, glicerine, zaharuri, aldehide,
amoniac, metan, hidrogen sulfurat etc.) şi substanŃe humice propriu-zise.
SubstanŃele humice propriu-zise reprezintă constituentul principal al humusului. Ele au culori
închise, de la brune gălbui până la negre, au conŃinut ridicat de azot şi proprietăŃi de coloid, acestea din
urmă fiind date de prezenŃa grupărilor active hidroxilice (OH) şi de grupările de tip carboxilic (COOH) ai
căror atomi de hidrogen pot fi înlocuiŃi de metale.
SubstanŃele humice din sol au fost clasificate în funcŃie de metodele chimice convenŃionale utilizate
pentru separarea lor, în : acizi huminici, acizi fulvici şi humine.
Acizii huminici sunt produşi cu un grad înalt de polimerizare, au culoare brună până la neagră, sunt
insolubili în apă şi au o ridicată capacitate de schimb cationic (350 – 600 me / 100 g acizi huminici).
Elementele chimice pe baza cărora sunt alcătuiŃi aceşti acizi prezintă următoarele procente: carbonul
între 52 şi 68 %, oxigenul între 31 şi 39 %, hidrogenul între 2,8 şi 5,8 %, iar azotul între 3 şi 7,5 %.
Împreună cu metalele alcaline, acizii huminici formează humaŃi uşor solubili în apă, iar când intră în
combinaŃie cu Mg, Ca, Fe sau Al se formează humaŃi greu solubili sau insolubili în apă.
Acizii fulvici sunt caracteristici solurilor din zona forestieră cu umiditate mai ridicată. Ei se
formează mai ales prin descompunerea materiei organice, provenită de la vegetaŃia arboricolă, sub
acŃiunea predominantă a ciupercilor şi mai puŃin a bacteriilor şi actinomicetelor. Datorită umidităŃii
ridicate, moleculele de apă împiedică şi ele formarea de lanŃuri moleculare mari, astfel că, acizii fulvici au
un grad de polimerizare redus. Aceşti acizi sunt de culoare gălbuie până la brună, sunt solubili în apă şi
formează cu metalele săruri solubile în apă. Ei au o capacitate de schimb cationic mai redusă (300 – 350
me/100 g acizi fulvici), iar în soluŃii apoase reacŃia lor este mai acidă (pH = 2,6 – 2,8) faŃă de cea a
acizilor huminici (pH = 4,5 – 6,5). Datorită acidităŃii ridicate, ei produc o intensă alterare a mineralelor
18
primare şi împiedică totodată formarea de minerale argiloase.
Huminele reprezintă partea cea mai stabilă a humusului şi rezultă în mare parte prin îmbătrânirea
compuşilor din humus, având nuclee aromatice puternic policondensate. Huminele mai conŃin produse
reziduale, rezultate din descompunerea materiei organice sau polizaharide, formate în urma activităŃilor
microbiene. Huminele formează cu mineralele argiloase şi cu hidroxizii de fier şi aluminiu, compuşi
organo-minerali foarte stabili, contribuind la formarea structurii solului.
Raportul carbon : azot (C:N)
Caracterizarea humusului din sol se face prin calculul unui indice dat de raportul C:N. (Indicele se
obŃine împărŃind numărul de atomi gram de carbon la numărul de atomi gram de azot din 100 g sol). Prin
acest indice se obŃin unele informaŃii asupra naturii humusului din sol şi a condiŃiilor în care s-a realizat
acumularea materiei organice în sol. El exprimă sintetic un anumit bilanŃ al proceselor de descompunere a
materiei organice şi de sinteză şi acumulare a compuşilor humici. Cele mai mari valori ale raportului C:N
le prezintă materia organică proaspătă, dar pe măsură ce procesele de mineralizare şi humificare
degradează mai intens resturile organice, valorile scad progresiv, aceasta ca urmare a acumulării de azot.
Astfel, cele mai mici valori C:N le prezintă humusul din solurile regiunilor de semideşert şi stepă, pe când
humusul din litiera pădurilor prezintă valori mult mai mari.
Limitele valorilor raportului C:N sunt folosite pentru aprecierea tipului de humus la solurile
forestiere şi de pajişti. Astfel, humusul de tip mull calcic are un raport C:N sub 15, mullul acid între 16 şi
19, humusul de tip moder între 23 şi 26, iar humusul brut are un raport C:N mai mare de 27.
Tipurile de humus
VariaŃia condiŃiilor pedogenetice duce la un anumit mod de formare şi acumulare a humusului, el
caracterizându-se printr-o morfologie distinctă, o anumită proporŃie de acizi huminici, acizi fulvici şi
humine, o activitate biologică specifică condiŃiilor de mediu, precum şi un raport C:N distinct. łinând
cont de însuşirile sale, au fost stabilite câteva tipuri şi subtipuri de humus.
Humusul de tip mull prezintă materia organică complet humificată şi amestecată intim cu
componenta minerală a solului. El se formează în medii bine aerisite, cu o intensă activitate biologică,
mai ales a râmelor şi bacteriilor, mediu specific regiunilor de stepă şi silvostepă. Mullul din solurile
stepelor şi silvostepelor are valori ale raportului C:N în jur de 10-12. Mullul din solurile forestiere şi ale
pajiştilor are valori ale raportului C:N ce ajung la 16-19. (În funcŃie de anumite însuşiri a fost deosebit un
mull calcic, un mull acid, un hidromull).
Humusul de tip moder este constituit dintr-o materie organică parŃial humificată, constând din
fragmente foarte fine de resturi organice, din humo-lignine şi alte produse intermediare de humificare.
Mediul în care se formează este cu umiditate mai mare, cu temperaturi mai scăzute şi mai slab aerate,
specific pădurilor de foioase şi conifere. În aceste condiŃii activitatea biologică este mai redusă, astfel că
moderul este amestecat doar în parte cu partea minerală, descompunerea resturilor organice făcându-se
sub acŃiunea preponderentă a ciupercilor.
Humusul brut sau morul, reprezintă forma cea mai puŃin descompusă a materiei organice, resturile
vegetale mai păstrează în mare parte structura iniŃială, vizibilă macroscopic. Acest humus este de culoare
deschisă, brună gălbuie sau roşcată, este relativ afânat, iar deasupra acestui strat de humus se găseşte
stratul de litieră. Către orizontul mineral subiacent trecerea se produce adesea brusc, orizontul cu humus
brut ne fiind amestecat cu partea minerală. Acest tip de humus este puternic acid. Humusul brut este sărac
în azot, raportul C:N având valori de 30-40. El eliberează în sol cantităŃi însemnate de acizi fulvici, care
împreună cu apa de infiltraŃie pătrunde în substrat, producând o intensă alterare a mineralelor primare.
Morul se formează în climatele umede şi reci, sub o vegetaŃie de păduri de conifere sau de pajişti
alpine, mai ales acolo unde apar asociaŃii de arbuşti de Vaccinium vitis ideea şi Vaccinium myrtillus.
Humusul brut se întâlneşte în toate solurile forestiere, dar el reprezintă aici un studiu intermediar, de
scurtă durată, de descompunere a litierei.
Turba este un material organic format prin descompunerea plantelor moarte într-un mediu saturat în
apă. În funcŃie de condiŃiile de mediu în care se formează şi de materialul organic din care provin, turbele
au fost clasificate în două categorii principale: turbe eutrofe şi turbe oligotrofe. Turba eutrofă este saturată
în cationi, are reacŃie slab alcalină până la slab acidă şi se formează pe seama vegetaŃiei de rogoz, papură,
stuf sau de plante plutitoare sau submerse (iarba broaştelor, broscăriŃa, limbariŃa etc.). Turba oligotrofă
este foarte acidă şi foarte săracă în substanŃe minerale. Ea se formează în climate reci, într-un mediu
saturat cu apă din precipitaŃii şi pe seama vegetaŃie de muşchi din genurile Sphagnum şi Eriophorum.
Acumularea şi mineralizarea humusului
19
 Acumularea materiei organice în sol şi transformarea ei în humus reprezintă procesul esenŃial de
formare a solului, dar fără mineralizarea acestuia şi eliberarea substanŃelor necesare vieŃii (carbon, azot,
fosfor, potasiu, calciu, magneziu, etc.), prezenŃa în natură a circuitelor biogeochimice ale substanŃelor nu
ar fi posibilă, ele ar fi blocate în materia organică şi humus. Prin mineralizarea materiilor organice
proaspete şi a humusului elementele nutritive sunt eliberate sub formă de amoniac, azotaŃi, fosfaŃi, sulfaŃi
etc., astfel că, humusul reprezintă rezervorul de substanŃe nutritive necesare dezvoltării plantelor.
CondiŃiile bioclimatice ale unui anumit teritoriu determină intensitatea procesului de acumulare a
humusului, dar şi cea a mineralizării acestuia. Când evoluŃia solului a ajuns la stadiul de "climax", adică,
el se găseşte în deplină consonanŃă cu elementele ansamblului cadrului natural, se constată că s-a realizat
un echilibru între rata de acumulare a humusului şi cea de mineralizare.
Astfel, C. ChiriŃă, 1974, citându-i pe Tiurin şi Kononova, arată că acumularea humusului în
orizontul A a solurilor din diferite zone şi formaŃiuni vegetale ajunge până la anumite valori. Astfel,
solurile din zona taigalei, respectiv Podzolurile (FAO), au un conŃinut între 2,5 şi 4%, iar cele din zona
pădurii de foioase - stejar, adică Faeoziomurile (FAO), au un conŃinut de humus cuprins între 4 şi 6%.
Cernoziomurile (FAO) din zona silvostepei au în orizontul A un conŃinut de 9 - 10%, iar cele din stepă
ajung la 7 - 8%. Kastanoziomurile (FAO) din stepa uscată prezintă între 1,5 şi 2%, iar Calcisolurile
(FAO) din zona de semideşert au un conŃinut de humus de doar 1 - 1,2%. Acrisolurile (FAO) pădurilor
subtropicale ajung la un conŃinut de humus în orizontul A de 4 - 6% şi chiar mai mult, iar Feralsolurile
(FAO) pădurilor ecuatoriale umede au cca. 4%.

3.3. Apa din sol

Apa reprezintă unul din elementele esenŃiale ale vieŃii, găsindu-se în natură sub formă de vapori,
lichidă şi solidă. Ca stare lichidă, apa ocupă 3 / 4 din suprafaŃa globului terestru. Ea nu este o substanŃă
pură, deoarece conŃine suspensii solide, diverse substanŃe dizolvate, microorganisme etc. Moleculele de
apă din starea lichidă sau solidă se găsesc asociate (H2O)n , datorită faptului că molecula este un dipol, iar
între molecule apar legături de hidrogen. La solidificare, apa îşi măreşte volumul, aducându-şi o
contribuŃie însemnată în procesele de dezagregare a rocilor.
În sol, apa are o importanŃă deosebită, ea contribuind într-o formă sau alta la toate procesele
pedogenetice, fie că este vorba de alterarea mineralelor, fie că este mijloc de transport pentru diverse
substanŃe, fie că organismele vegetale sau animale nu pot trăi fără apă, de ele fiind legate procesele de
bioacumulare şi formare a humusului.
Sursa de apă din sol o constituie în primul rând precipitaŃiile atmosferice, iar în anumite condiŃii ea
poate proveni din apele subterane freatice, din apele de inundaŃie, prin condensarea vaporilor de apă sau
este adusă de om prin sistemele de irigaŃie.
3.3.1. ForŃele care acŃionează asupra apei din sol
Solul este un corp cu o structură poroasă, fiecare particulă din el fiind acoperită cu o peliculă mai
groasă sau mai subŃire de apă, iar spaŃiile dintre particule pot fi şi ele ocupate de o anumită cantitate de
apă.
Asupra apei din sol se manifestă diverse forŃe, fiecare având un anumit efect asupra mişcării apei în
interiorul acestui mediu. Natura forŃelor şi intensitatea cu care ele acŃionează sunt în funcŃie de cantitatea
de apă din sol şi de temperatura acesteia.
ForŃele de adsorbŃie sunt de natură electrostatică, ele manifestându-se reciproc, între dipolii de apă
şi suprafaŃa particulelor de sol pe care se găsesc sarcini electrice libere. Moleculele de apă formează la
suprafaŃa particulelor solide o peliculă, grosimea acesteia fiind în funcŃie de umiditatea solului. ForŃa cu
care sunt reŃinute moleculele de apă este foarte mare, ea putând ajunge la 10000 atmosfere. Apa se poate
mişca doar când peliculele au o anumită grosime, ea deplasându-se lent de la peliculele mai groase spre
cele mai subŃiri sau se evaporă când tensiunea de vapori creşte.
ForŃele capilare se manifestă asupra apei prezente în spaŃiul capilar al solului. Natura forŃelor în
virtutea cărora apa se deplasează în spaŃiile capilare este determinată de tensiunea superficială a
meniscului. Apa, fiind un lichid ce umectează pereŃii porilor capilari, creează un menisc concav, iar
energia potenŃială a acestuia este cu atât mai mare cu cât raza de curbură a meniscului este mai mică. Prin
urmare, cu cât pori capilari sunt mai fini cu atât forŃa de reŃinere a apei în spaŃiul capilar este mai mare.
Aceste forŃe determină mişcarea apei în porii capilari ai solului, în toate direcŃiile, inclusiv de jos în sus,
anihilând în parte acŃiunea forŃei gravitaŃionale.

20
 Având în vedere faptul că spaŃiul capilar al solului este neuniform, iar forŃele capilare sunt mai
puternice în capilarele cu diametrul mai mic, direcŃia de mişcare a apei se va produce numai dinspre
capilarele mai mari către cele mai mici.
În legătură cu mărimea acestor forŃe capilare este şi nivelul ascensiunii apei capilare provenită din
stratul acvifer freatic. Franja de apă capilară se ridică până acolo unde forŃa de ascensiune capilară este
anihilată de forŃa gravitaŃională. În solurile cu textură grosieră, ce au pori capilari de dimensiuni mari,
forŃele capilare sunt reduse, astfel că, franja capilară se ridică pe o mică distanŃă deasupra nivelului
hidrostatic al apei freatice, comparativ cu solurile fin poroase, cum sunt cele lutoase sau argiloase.
ForŃa gravitaŃională acŃionează atunci când solul este puternic umezit şi există apă liberă în spaŃiul
necapilar al solului. AcŃiunea gravitaŃiei cauzează deplasarea apei spre partea inferioară a solului şi dacă
există o cantitate suficientă de apă liberă, umectarea solului se poate produce până la mare adâncime,
uneori fluxul de apă ajunând până la stratul acvifer freatic. Pe terenurile în pantă, mişcarea apei se
produce din părŃile mai înalte ale reliefului către cele mai coborâte; ea se produce la suprafaŃa solului şi
prin masa solului.
ForŃele de sucŃiune ale rădăcinilor plantelor determină mişcarea apei din zonele mai îndepărtate
către zona de sucŃiune. Prin utilizarea apei de către plante, în vecinătatea rădăcinilor se produce o creştere
a potenŃialului de reŃinere a apei, ceea ce cauzează o deplasare din regiunea înconjurătoare mai umedă
către zona rădăcinilor.
ForŃele osmotice au importanŃă în transportul apei din sol în interiorul organismelor, precum şi în
sens invers, prin difuziunea de molecule de apă sau de diferite alte substanŃe, de către rădăcinile plantelor
sau de alte organisme.
Prin osmoză are loc trecerea prin membranele semipermeabile numai a moleculelor dizolvantului,
în cazul nostru al apei, aceste membrane oprind trecerea moleculelor substanŃelor dizolvate. Presiunea
osmotică a soluŃiilor creşte proporŃional cu concentraŃia substanŃelor dizolvate. Ca urmare, cu cât
concentraŃia în săruri solubile este mai mare, cu atât presiunea osmotică este mai mare. În cazul celulelor
organismelor vii, în speŃă a rădăcinilor plantelor, dacă presiunea osmotică a soluŃiei din sol este mai mică
decât presiunea din interiorul celulelor, are loc difuzarea apei prin membrana celulară în interiorul celulei,
aceasta devenind turgescentă. Dacă soluŃia solului are o concentraŃie ridicată în săruri solubile, deci o
presiune osmotică mai mare decât presiunea osmotică din interiorul celulei, atunci apa difuzează din
celulă în mediul exterior, iar celula se zbârceşte, planta suferind de aşa numita secetă fiziologică.
ForŃele hidrostatice acŃionează asupra apei libere din sol, atunci când solul este saturat cu apă şi are
un strat de apă deasupra. Ele provoacă pătrunderea apei spre adâncime, cât şi mişcarea laterală a acesteia.
Deplasarea aceasta se face pentru echilibrarea presiunilor hidrostatice şi se realizează către arealele unde
ele sunt mai reduse. ForŃele hidrostatice determină circulaŃia apelor subterane, inclusiv a celor freatice, ele
sunt cele care alimentează sau drenează unele strate acvifere.
ForŃele determinate de tensiunea vaporilor de apă. Tensiunea (presiunea) vaporilor dintr-un
anumit spaŃiu tinde, la o anumită temperatură, să ajungă în echilibru cu lichidul din care aceştia provin,
realizându-se aşa numita presiune de saturaŃie. Atunci, când partea din spaŃiul lacunar al solului, ce este
ocupată de aer, conŃine maximum posibil de vapori de apă, deci s-a realizat presiunea de saturaŃie,
presiunea vaporilor de apă este maximă. Creşterea temperaturii mediului face ca tensiunea vaporilor de
apă să crească şi ea. Dacă la 0 º C, tensiunea de saturaŃie a vaporilor de apă este de 4,6 mm coloană de
Hg, la 20 º C, ea ajunge la 17,5 mm Hg, iar la 100 º C la 760 mm Hg (1 atmosferă). În cazul că
temperatura solului scade, vaporii de apă din spaŃiul lacunar ajung la o stare de suprasaturaŃie, iar pentru
ca presiunea lor să se echilibreze, ei vor trece în stare lichidă, adică se vor condensa. Aşa este cazul
producerii fenomenului de rouă, chiar şi în cele mai aride regiuni ale globului. Atunci când temperatura
mediului creşte, presiunea vaporilor devine mai mică decât presiunea maximă de vapori la acea
temperatură. În acest caz, vapori de apă sunt nesaturaŃi, ceea ce provoacă evaporarea continuă a apei până
la realizarea presiunii de saturaŃie.
În sol, se constată că diferitele orizonturi sau diferitele părŃi ale solului prezintă umidităŃi şi
temperaturi diferite, ceea ce face să apară diferenŃe de tensiune a vaporilor de apă între aceste părŃi. Acest
fapt determină o deplasare a vaporilor de apă din părŃile cu tensiune ridicată către cele unde tensiunea lor
este mai mică.
3.3.2. Formele de apă din sol

21
 CondiŃiile de mediu, în primul rând temperatura şi umiditatea solului ca şi forŃele care acŃionează
aici, determină ca apa din sol să se găsească sub anumite forme sau stări. Astfel, vorbim de apă în stare de
vapori, în stare solidă sau în stare lichidă, de apă de constituŃie sau de apă de cristalizare.
În funcŃie de forŃele care acŃionează asupra apei din sol, aceasta se află sub trei forme:
Apa legată chimic reprezintă formele de apă care intră în componenŃa diferitelor substanŃe din sol.
Din acest punct de vedere se vorbeşte de o apă de constituŃie, ce intră în compoziŃia unor compuşi
minerali, organo-minerali sau organici sub formă de grupări hidroxilice (OH-) şi de apă de cristalizare,
formă ce se referă la moleculele de apă ce intră în structura cristalină a unor minerale (gipsul – CaSO4 · 2
H2O , soda – Na2(CO3) · 10 H2O , calcanitul sau piatra vânătă - CuSO4 · 5 H2O). Aceste forme de apă sunt
foarte puternic legate, ele putând fi cedate doar la temperaturi mari, ce pot depăşi câteva sute de grade.
Apa legată fizic este o noŃiune în care sunt incluse formele de apă adsorbite la suprafaŃa
particulelor solide. În funcŃie de mărimea forŃelor de reŃinere a apei s-au deosebit două tipuri de apă : apa
stabil legată, numită şi apă higroscopică şi apa labil legată sau apa peliculară (fig. 11).
Apa stabil legată sau apa higroscopică reprezintă apa adsorbită la suprafaŃa particulelor solide cu o
forŃă cuprinsă între 10000 atmosfere şi cca. 50 atmosfere. ForŃa aceasta este foarte mare, pentru că dipolii
de apă sunt atraşi de câmpurile electrice de forŃă ale cationilor adsorbiŃi de către particulele minerale sau
organice. Pentru aceasta, apa higroscopică are o serie de proprietăŃi mai aparte. Este o apă inaccesibilă
plantelor, îngheaŃă la o temperatură mai mică de - 78º C, are o densitate de 1,5 g / cm3, nu dizolvă sărurile
şi nu se deplasează decât prin trecerea ei în stare de vapori prin încălzirea solului.
Cantitatea de apă higroscopică depinde de umiditatea relativă a aerului şi este cu atât mai mare, cu
cât umiditatea este mai ridicată. Cantitatea maximă de apă pe care solul o poate adsorbi când aerul are o
umiditate relativă de 94 – 98 % se numeşte higroscopicitate maximă sau coeficient de higroscopicitate.
Valoarea coeficientului de higroscopicitate depinde de suprafaŃa specifică a particulelor solului, de
conŃinutul de humus şi compoziŃia acestuia, de compoziŃia mineralogică, de gradul de debazificare, de
conŃinutul de săruri solubile etc.
Apa labil legată sau apa peliculară. Când particulele de sol, ce au atins pragul de higroscopicitate
maximă, ajung în contact cu apa lichidă, ele atrag în jurul lor noi straturi de apă, ce se dispun peste stratul
de apă stabil legată. Această apă reŃinută cu o forŃă cuprinsă între aproximativ 50 atmosfere şi 0,5
atmosfere a fost denumită apă labil legată sau apă peliculară. La o tensiune mai mică de 30 atmosfere, ea
poate fi folosită de către plante. FaŃă de apa stabil legată, pentru echilibrarea forŃelor de reŃinere, apa
peliculară se poate deplasa în stare lichidă de la particulele cu peliculă mai groasă, către cele cu peliculă
mai subŃire.
Apa liberă se poate întâlni în porii capilari şi necapilari ai solului. Ea poate fi sub formă solidă,
când temperaturile sunt negative şi sub formă lichidă, aceasta putându-se deplasa sub acŃiunea forŃelor
capilare şi a celei gravitaŃionale.
Apa capilară apare în sol atunci când cantitatea de apă a depăşit necesarul pentru formarea apei
peliculare. Ea este forma de apă liberă care este reŃinută în porii capilari ai solului de către forŃele capilare
şi s-ar scurge în interiorul solului sub acŃiunea forŃei gravitaŃiei, dacă nu ar interveni sucŃiunea cauzată de
tensiunea de menisc.
Mişcarea apei capilare este în funcŃie de proprietăŃile constituenŃilor minerali şi organici ai solului
(substanŃele hidrofobe din sol nu se umectează), de mărimea suprafeŃei specifice a particulelor solului, de
porozitatea capilară şi necapilară, de acestea depinzând mărimea tensiunii meniscului apei capilare. Cu
cât forŃa de legătură a apei capilare cu suprafaŃa particulelor de sol este mai mare şi cu cât diametrul
capilarelor este mai mic, cu atât curbura meniscului este mai mare şi forŃa de sucŃiune este mai puternică.
În funcŃie de modul de umectare a solului s-au separat mai multe categorii de apă capilară:
- Apă capilară de colŃ, numită şi unghiulară sau pendulară, se formează în jurul punctelor de contact
dintre particulele solului în urma umezirii în continuare peste starea de apă capilară. Ea este reŃinută de
forŃele de menisc, în jurul porilor necapilari formându-se un menisc inelar. Apa pendulară se observă
uşor, mai ales în stratele cu nisipuri grosiere sau pietrişuri lipsite de pori capilari, unde, după umezire, apa
se scurge uşor, reŃinându-se mici cantităŃi în punctele de contact dintre particule (fig. 12).
- Apa capilară suspendată este reŃinută în porii capilari din interiorul agregatelor structurale, cât şi
în cei dintre agregate. Ea provine mai ales prin pătrunderea apei din precipitaŃii sau irigaŃii, dar şi prin
condensul vaporilor de apă.
Pătrunderea apei într-un sol nesaturat se face în principal pe traseul porilor de dimensiuni mari, dar
datorită diferenŃei razei de curbură a meniscului între porii mari şi porii fini, ea este atrasă în cei mici,
22
unde forŃa de sucŃiune este mai puternică. În acest fel, apa nu se scurge prin porii necapilari în virtutea
gravitaŃiei, ci tinde să umecteze toŃi porii capilari. Mişcarea apei capilare se produce în toate direcŃiile, iar
pe măsură ce porii capilari sunt saturaŃi cu apă, surplusul se scurge în stratul imediat următor. Adâncimea
până la care solul se umezeşte depinde de cantitatea de cantitatea de apă primită de sol, dar şi de însuşirile
acestuia (textură, porozitate ş. a.).
Cantitatea maximă de apă capilară suspendată reŃinută în mod durabil, după ce solul a fost umezit în
exces, iar apa gravitaŃională s-a scurs, a fost numită capacitate de apă în câmp.
- Apa capilară sprijinită se formează deasupra nivelului stratului acvifer freatic, ca urmare a
ridicării apei sub acŃiunea forŃelor de menisc. ÎnălŃimea până la care se ridică apa capilară sprijinită
depinde de alcătuirea granulometrică a solului sau a rocii. Ea variază de la câŃiva zeci de centimetri la
solurile nisipoase, la câŃiva metri în solurile lutoase şi mult mai mult în solurile argiloase. Acest strat cu
apă capilară sprijinită este cunoscut şi sub numele de franj capilar.
În funcŃie de adâncimea la care se găseşte stratul acvifer freatic şi de grosimea franjului capilar, el
poate influenŃa regimul hidric şi evoluŃia solului prin procesele de gleizare, salinizare sau alcalizare.
łinând cont de regimul climatic, de textura solului, de gradul de mineralizare şi compoziŃia chimică a
apei freatice, s-au stabilit aşa numitele adâncimi critice, subcritice şi acritice ale apei freatice.
Adâncimea acritică a apei freatice reprezintă adâncimea minimă de la care apa freatică nu
influenŃează deloc regimul hidric al solului.
Adâncimea subcritică este definită ca adâncimea maximă de la care apa freatică influenŃează
regimul hidric al solului, dar fără a saliniza orizonturile profilului de sol.
Adâncimea critică este o noŃiune utilizată pentru definirea a două aspecte ale modului cum
influenŃează apa freatică regimul hidric şi evoluŃia solului şi anume:
a) Adâncimea critică de înmlăştinire este adâncimea maximă de la care apa freatică poate înmlăştini
solul.
b) Adâncimea critică de salinizare este adâncimea maximă de la care apa freatică poate saliniza
solul.
Pentru că producerea salinizării solului este în funcŃie şi de gradul de mineralizare al apelor freatice,
s-a introdus şi noŃiunea de mineralizare critică, ce reprezintă pragul de la care concentraŃia în săruri
solubile poate saliniza solul (tabelul nr. 2).
Tabelul nr. 2.
Adâncimea şi mineralizarea critică a apelor freatice în diferite zone naturale
Zona Adâncimea critică Mineralizarea critică
Zona de pădure < 1,1 m 0,5 – 0,8 g / l
Zona de antestepă 1,8 – 1,9 m 0,7 – 1,2 g / l
Zona de stepă 2,5 – 3,5 m 1,5 – 2,1 ( 3 ) g / l
(Date după N. Florea, 1963)
Apa gravitaŃională reprezintă apa liberă ce se scurge în interiorul solului, sub acŃiunea forŃei
gravitaŃionale. Apa gravitaŃională provine din precipitaŃiile atmosferice, din aportul de apă adus prin
irigaŃii, precum şi pe seama unei părŃi din apa capilară, care este eliberată prin scăderea temperaturii şi
creşterea tensiunii vaporilor de apă. ConŃinutul maxim de apă gravitaŃională se realizează atunci când
solul ajunge să înmagazineze apă la capacitatea totală. Apa gravitaŃională poate întâlni în cale un strat
impermeabil, deasupra căruia ea începe să se acumuleze. Prin saturarea stratului de sol sau rocă se
formează apele freatice. Caracteristic apelor freatice este că ele se scurg în direcŃia înclinării stratului
impermeabil, datorită presiunii hidrostatice. Adâncimea nivelului hidrostatic al stratului acvifer freatic,
chimismul apelor, ca şi debitul lor interesează mai ales din punct de vedere pedologic, al producŃiei
agricole şi al alimentării cu apă a localităŃilor Dacă apa gravitaŃională nu ajunge să formeze sau să
alimenteze stratul acvifer freatic, datorită cantităŃii reduse de precipitaŃii sau grosimii depozitului pe care
trebuie să-l străbată, ea trece în apă capilară, peliculară sau higroscopică, formându-se ceea ce am definit
mai înainte ca apă capilară suspendată. Prin deplasarea apei gravitaŃionale în interiorul solului se
transportă odată cu ea şi unele din produsele rezultate în urma proceselor de alterare a rocii parentale şi de
mineralizare şi humificare a materiei organice, prin aceasta ea contribuind la formarea diferitelor tipuri de
orizonturi pedogenetice.
3.3.3. Indicii hidrofizici
Diferitele varietăŃi de apă din sol prezintă anumite proprietăŃi, cauzate de forŃele de reŃinere a
acesteia de către componenta solidă a solului. O importanŃă mai mare o are mobilitatea apei din sol, iar
23
pentru plante gradul de accesibilitate a acesteia. Aceste proprietăŃi se modifică de la o formă de apă la alta
şi ele sunt exprimate prin anumite valori ale umidităŃii solului, valori ce au primit numele de indici
hidrofizici şi corespund unui anume potenŃial de reŃinere a apei în sol.
Cercetările de fizica şi hidrofizica solurilor, efectuate atât pentru cunoaşterea proceselor
pedogenetice, cât mai ales pentru necesităŃile practice (relaŃiile sol – apă – plantă, proiectarea sistemelor
de îmbunătăŃiri funciare, în special cele de irigaŃii şi desecări sau exploatarea agricolă propriu-zisă), au
stabilit o serie de indici hidrofizici, dintre care mai utilizaŃi sunt: coeficientul de higroscopicitate,
coeficientul de ofilire, capacitatea de apă în câmp, capacitatea de apă utilă, capacitatea pentru apă
capilară, capacitatea totală pentru apă sau permeabilitatea solului pentru apă.
Coeficientul de higroscopicitate (CH), numit şi higroscopicitatea maximă, constituie umiditatea pe
care o are solul la echilibru cu o atmosferă ce are umiditatea relativă de 94 % (umiditate realizată în
prezenŃa unei soluŃii de acid sulfuric de 10 %). Din punct de vedere energetic, coeficientul de
higroscopicitate reprezintă umiditatea solului la o sucŃiune corespunzătoare valorii pF = 4,7 sau a
umidităŃii care se realizează la 50 atmosfere.
Apa higroscopică este reŃinută de forŃele de adsorbŃie şi nu este accesibilă plantelor. Mărimea
coeficientului de higroscopicitate depinde de textura solului, în principal de conŃinutul de argilă, dar apar
variaŃii legate de compoziŃia mineralogică a argilei şi implicit de tipurile genetice de sol şi de rocile
parentale.
Coeficientul de ofilire (CO) este un indice hidrofizic cu deosebită importanŃă teoretică şi practică,
el reprezentând limita între apa accesibilă şi cea inaccesibilă plantelor. Coeficientul de ofilire este definit
ca acea umiditate a solului la care plantele se ofilesc ireversibil, el corespunzând unei valori pF în jur de
4,2 sau umidităŃii la 15 atmosfere. Pentru că determinările de laborator sunt destul de greoaie, adesea se
obŃine mărimea coeficientului de ofilire înmulŃind valoarea coeficientului de higroscopicitate cu factorul
1,5 (după Kacinski). Valorile obŃinute sunt aproximative, unii autori (MoŃoc, 1963) arătând că acest factor
de multiplicare poate varia între 1,35 şi 2,00.
Mărimea coeficientului de ofilire este în funcŃie de textura solului (tabelul nr. 3), variind în limite
foarte largi, de la cca. 1 % în solurile nisipoase, la peste 20 % în solurile argiloase.
Tabelul nr. 3.
Valorile coeficientului de ofilire pentru diferite categorii texturale de sol
Categoria texturală Coeficientul de ofilire (%)
Nisip 1–3
Nisip lutos 3–6
Lut nisipos 6–9
Lut 9 – 13
Lut argilos 13 – 15
Argilă lutoasă 15 – 19
Argilă, argilă fină 19 – 24
(Date după Gr. Obrejanu, 1972)
Capacitatea de apă în câmp (CC) este un indice hidrofizic, ce exprimă cantitatea maximă de apă
capilară suspendată, pe care o poate reŃine un sol cu alcătuire granulometrică omogenă, la o umectare
puternică şi după scurgerea în profunzime a apei gravitaŃionale.
Capacitatea de apă în câmp depinde atât de textură cât şi de starea structurală, de porozitate şi de
gradul de afânare sau compactare. De asemenea, ea este influenŃată de alcătuirea solului, de prezenŃa unor
orizonturi pedogenetice diferenŃiate textural, cu permeabilitate redusă sau impermeabile. Capacitatea de
apă în câmp creşte de la cca. 10 – 15 % la solurile nisipoase, la 30 – 35 % la solurile lutoargiloase –
argiloase bine structurate. Ea scade destul de mult în cazul solurilor compactate, cu 2 – 3 % în cazul
solurilor nisipoase şi cu peste 6 – 8 % la cele argiloase.
Pentru că determinarea capacităŃii de câmp prezintă unele dificultăŃi, se foloseşte frecvent un indice
hidrofizic numit echivalentul umidităŃii (EU), indice ce prezintă valori apropiate capacităŃii de apă în
câmp. Echivalentul umidităŃii se determină în laborator, el reprezentând umiditatea pe care o reŃine o
probă de sol saturată cu apă, supusă centrifugării cu o forŃă de 1000 de ori mai mare decât gravitaŃia.
Echivalentul umidităŃii corespunde umidităŃii pe care o reŃine solul la presiunea de 1 / 3 atmosferă sau pe
scara sucŃiunii la valoarea pF de cca. 2,7. Pentru lucrări expeditive, valoarea echivalentului umidităŃii se
poate obŃine înmulŃind valoarea coeficientului de higroscopicitate cu factorul 2,73.
Capacitatea de apă utilă (CU) reprezintă umiditatea accesibilă plantelor şi corespunde ca mărime
cu intervalul umidităŃii active. El este un indice utilizat intens în practica agricolă şi mai ales în
24
conducerea irigaŃiilor. Acest indice reprezintă cantitatea de apă din sol cuprinsă între capacitatea de apă în
câmp şi coeficientul de ofilire (CU = CC – CO).
Capacitatea totală pentru apă (CT) sau capacitatea maximă pentru apă reprezintă cantitatea de apă
care saturează solul, atunci când toŃi porii sunt complet umpluŃi. Determinarea cantităŃii totale de apă se
obŃine prin calcul, având la bază cunoaşterea porozităŃii totale. SucŃiunea în acest caz este minimă şi îi
corespunde o valoare pF = 0 .
Capacitatea totală pentru apă depinde de alcătuirea granulometrică şi de aşezarea structurală a
solului. În natură, capacitatea totală pentru apă se realizează doar în orizonturile situate sub nivelul
hidrostatic al apei freatice sau în cazul orizonturilor solurilor stagnogleice saturate cu apă.
Capacitatea de apă capilară este un indice hidrofizic ce redă valoarea cantităŃii maxime de apă, pe
care o poate conŃine solul umezit prin ascensiune capilară din stratul acvifer freatic. Mărimea capacităŃii
capilare depinde de alcătuirea granulometrică a solului, de porozitate şi de grosimea stratului umectat de
franjul capilar. ÎnălŃimea franjului capilar depinde de dimensiunea porilor capilari, astfel, cu cât diametrul
lor este mai mic cu atât ascensiunea apei se produce la o înălŃime mai mare. După Kovda (1973), în nisip
necoeziv apa capilară se ridică până la 0,5 m, în nisip lutos până la 1 – 1,5 m, în loess până la 4 – 5 m, iar
în argila fină până la 4 – 6 m.
Capacitatea de apă capilară se determină în condiŃii de câmp pe întreg profilul până la nivelul apei
freatice.
Permeabilitatea solului pentru apă.
Permeabilitatea este o proprietate a unui corp de a permite să treacă prin el un fluid, în cazul solului
a apei sau a aerului.
Permeabilitatea solului este influenŃată în primul rând de porozitate, iar aceasta la rândul ei
depinzând de compoziŃia granulometrică, de structură, de gradul de tasare, de conŃinutul de humus, de
activitatea organismelor vii etc. Ca urmare, cu cât un sol este mai poros şi pori au un diametru mai mare,
cu atât permeabilitatea este mai mare. Cele mai permeabile soluri sunt cele cu textură grosieră,
permeabilitatea scăzând către cele lutoase şi argiloase.
Pentru caracterizarea mărimii permeabilităŃii solului se foloseşte un indice determinat în laborator şi
care a fost numit conductivitate hidraulică (K).
Conductivitatea hidraulică este un indice ce caracterizează permeabilitatea şi este utilizat mai ales în
calculele ce se fac pentru lucrările de desecare – drenaj, la stabilirea distanŃelor şi adâncimii de
construcŃie a canalelor de desecare sau cele ale pozării drenurilor.
Atunci când solul este nesaturat, mişcarea apei este determinată pe lângă gravitaŃie de forŃele
capilare. Pătrunderea apei în solul nesaturat poartă numele de infiltraŃie. Viteza de pătrundere a apei este
maximă când solul este uscat şi scade treptat, iar după un anumit timp devine constantă. Parametrii
determinaŃi pentru viteza iniŃială de infiltraŃie, viteza de infiltraŃie la un moment dat şi viteza finală de
infiltraŃie sunt utilizaŃi în calculele diverselor elemente ale sistemelor de irigaŃie.
Permeabilitatea solului influenŃează diferitele procese ce se petrec în sol, cum sunt cele de levigare
a produselor, rezultate din alterarea mineralelor sau din mineralizarea şi humificarea materiei organice.
De permeabilitate sunt legate procesele de gleizare sau stagnogleizare a solului sau deficitul de umiditate,
acestea impunând oportunitatea lucrărilor de îmbunătăŃiri funciare.
3.3.4. Regimul hidric al solului
Apa în natură joacă un rol esenŃial în realizarea schimbului de materie şi energie între domeniul
mineral şi lumea vie. Ea este parte componentă a marelui circuit geologic al materiei de la suprafaŃa
Pământului. Prin numeroase transformări şi deplasări, apa formează în natură un imens circuit, pus în
mişcare de energia primită de la Soare. Din acest circuit general al apei, face parte şi circuitul apei în sol,
acesta reprezentând totalitatea fenomenelor legate de pătrunderea apei în sol, de mişcarea prin sol şi de
ieşirea ei din acest mediu.
Datorită variatelor condiŃii climatice de pe glob, circuitul apei în sol prezintă unele diferenŃieri de la
o zonă la alta. A. A. Rode (1963) (citat de Lupaşcu, 1998) a grupat aceste variaŃii în 5 tipuri principale de
regim: pergelic, percolativ, periodic percolativ, nepercolativ şi exudativ.
Regimul hidric pergelic este întâlnit în regiunile unde se găseşte prezent stratul de permafrost.
Acest regim prezintă două perioade distincte. În perioada de iarnă, apa din sol se găseşte în stare solidă,
iar în perioada de vară, deasupra stratului de permafrost se formează un strat de apă care se consumă în
mică măsură prin evapotranspiraŃie sau prin scurgeri laterale. Solul este, în general, permanent umed, iar
pe terenurile orizontale sau depresionare are largă extindere fenomenul de înmlăştinire.
25
 Regimul hidric pergelic este specific criosolurilor, cât şi subdiviziunilor gelice ale unor soluri.
Regimul hidric percolativ se întâlneşte în regiunile cu climă umedă, în sol realizându-se anual sau
de mai multe ori pe an un flux de apă descendent, ce ajunge până la apa freatică. În acest tip de regim,
umiditatea solului se menŃine relativ constantă şi apropiată de capacitatea de apă în câmp. Regimul hidric
percolativ este specific atât solurilor din zona tropicală umedă, cât şi acelora formate în regiunile
temperate umede sau în regiunile montane umede.
Regimul hidric periodic percolativ este caracteristic regiunilor mai puŃin umede. Aici, fluxul de apă
ce pătrunde în sol doar în anii cu precipitaŃii mai bogate poate ajunge până la nivelul apei freatice.
Solurile care prezintă acest regim au sărurile solubile îndepărtate complet din sol şi doar carbonatul de
calciu, mai puŃin solubil, se găseşte spălat către baza profilului de sol. Aşa sunt cernoziomurile argice,
faeoziomurile sau preluvosolurile roşcate.
Regimul hidric nepercolativ se întâlneşte în climatele secetoase sau aride, unde precipitaŃiile care
cad umezesc doar o parte din sol. Sub acest orizont umezit se găseşte aşa numitul orizont mort, permanent
uscat, adică umiditatea lui se găseşte la nivelul coeficientului de ofilire. Aşa sunt cernoziomurile, solurile
bălane sau unele cambisoluri din regiunile deşertice.
Regimul hidric exudativ este specific tot regiunilor cu climă secetoasă sau aridă, întâlnindu-se în
arealele unde stratul acvifer freatic se găseşte la mică adâncime. În aceste regiuni, în perioadele uscate şi
calde ale anului prin evapotranspiraŃia foarte intensă se creează o circulaŃie ascendentă a apei provenită
din pânza freatică. Acest fenomen este pus în evidenŃă, pe lângă umiditatea ridicată a solului, de
acumulările de săruri solubile din orizonturile superioare ale profilului de sol. Solurile caracteristice sunt
solonceacurile, gipsisolurile şi soloneŃurile.
3.4. Aerul din sol
Fiind un corp natural afânat, eterogen şi polidispers, solul este format pe lângă partea solidă şi
lichidă şi dintr-o parte gazoasă. Această parte reprezintă aerul din sol. El este un component important, ce
participă la toate procesele ce se petrec în sol, dar mai ales la cele chimice şi biologice. În solurile bine
aerate, unde oxigenul este mereu reînnoit, procesele de oxidare sunt predominante, mineralizarea materiei
organice este puternică, în sol se formează nitraŃi, oxizi ferici şi manganici, sulfaŃi etc. Atunci când în sol
oxigenul este deficitar, vor predomina procesele de reducere, mineralizarea materiei organice este mult
încetinită şi se vor forma mai ales nitriŃi, oxizi feroşi şi manganoşi sau sulfuri.
Aerul este absolut indispensabil pentru întreŃinerea vieŃii organismelor aerobe, fiind un factor ce
influenŃează direct şi indirect creşterea plantelor.
3.4.1. Volumul de aer din sol
Aerul şi apa ocupă în sol spaŃiul porilor, spaŃiu ce reprezintă aproximativ 50 % din volumul solului.
Deci, mărimea volumului de aer din sol depinde de gradul de umiditate al acestuia.
Porozitatea solului este în strânsă dependenŃă de densitatea aparentă, la unele soluri, aceasta putând
limita volumul de apă şi aer. Astfel, a apărut noŃiunea de porozitate de aeraŃie sau capacitatea de aer a
solului, ce reprezintă conŃinutul de aer al solului, atunci când umiditatea lui se găseşte la valoarea
capacităŃii de câmp, aerul din sol ocupând la această umiditate doar porii necapilari, porii capilari fiind
umpluŃi cu apă. S-a constatat că pentru creşterea normală a plantelor, în sol trebuie să existe un anumit
volum de aer. Pentru majoritatea plantelor de cultură conŃinutul minim de aer din sol se limitează la cca.
10 % din volumul porozităŃii totale. CondiŃiile cele mai bune de creştere a plantelor se realizează atunci
când solul are o structură glomerulară bine formată şi stabilă, iar porozitatea de aeraŃie necapilară este
egală cu porozitatea capilară, adică cea de reŃinere a apei.
3.4.2. CompoziŃia aerului din sol
Aerul din sol are, în general, aceleaşi componente ca aerul atmosferic, doar că proporŃiile
principalilor componenŃi diferă în anumite limite.
Tabelul nr. 4.
CompoziŃia comparativă a aerului din sol cu cel atmosferic
ComponenŃii aerului Aerul atmosferic (% din volum) Aerul din sol (% din volum)
Azot 78,09 78 – 80
Oxigen 20,94 10 – 20
Bioxid de carbon 0,03 0,3 – 3
Vapori de apă 1–2 ~2
(Date după C. D. NeniŃescu, 1963, A. Canarache, 1990 şi Gh. Lupaşcu, 1998)

26
 Din tabelul nr. 4, se observă că azotul şi vaporii de apă prezintă o concentraŃie puŃin mai ridicată
faŃă de cea atmosferică, azotul datorită proceselor de humificare şi mineralizare a materiei organice, iar
vaporii de apă datorită faptului că ei se găsesc de cele mai multe ori la presiunea de saturaŃie.
ConŃinutul de oxigen în sol este mai redus ca cel din aerul atmosferic, iar cel de bioxid de carbon
este mai mare. În general, micşorarea conŃinutului de oxigen este însoŃită de o creştere a conŃinutului de
bioxid de carbon. Acest fapt se petrece în sol în urma proceselor de respiraŃie a organismelor aerobe, care
consumă oxigen şi elimină bioxid de carbon. De asemenea, descompunerea substanŃelor organice are loc,
mai ales, prin reacŃii chimice de oxidare, deci cu consum de oxigen, iar printre compuşii finali rezultaŃi se
află întotdeauna bioxidul de carbon.
CompoziŃia aerului din sol depinde de condiŃiile de aeraŃie ale solului, orizonturile superioare care
sunt mai afânate, deci cu o porozitate de aeraŃie mai ridicată, au o compoziŃie a aerului apropiată de cea
atmosferică. Aici, permanent se realizează un schimb de aer între cele două medii. În orizonturile din
adâncime sau în solurile slab aerate, se constată o scădere a conŃinutului de oxigen şi o creştere a celui de
bioxid de carbon, ca urmare a activităŃii organismelor sau a diverselor reacŃii chimice şi biochimice,
precum şi schimbului mai lent cu aerul atmosferic. Un alt factor ce influenŃează compoziŃia aerului este
conŃinutul de materie organică din sol, solurile bogate în materie organică au o activitate microbiologică
mai intensă decât cele ce sunt mai sărace, deci în primele se va găsi o cantitate mai mare de bioxid de
carbon. De asemenea, temperatura solului influenŃează intensitatea proceselor biochimice, ele fiind mai
intense vara şi mai reduse iarna, acest lucru explicând fluctuaŃia compoziŃiei aerului din sol în timpul
anului. Umiditatea solului influenŃează gradul de aeraŃie şi implicit compoziŃia aerului din sol. Dacă
solurile bine aerate au o compoziŃie a aerului apropiată de cea atmosferică, la cele cu exces de umiditate,
deci cu o umiditate ce tinde către capacitatea totală pentru apă, creşte mult conŃinutul de bioxid de carbon
şi scade cel de oxigen.
3.4.3. Mişcarea aerului în sol
Aerul din sol circulă prin porii neocupaŃi de apă şi cu cât porii sunt mai mari cu atât circulaŃia
aerului este mai uşoară. Astfel, în solurile cu textură grosieră circulaŃia aerului este mai uşoară decât în
cele cu textură mai fină.
Există o circulaŃie de convecŃie a aerului din sol cauzată de oscilaŃiile presiunii atmosferice sau de
oscilaŃiile de temperatură. Astfel, când presiunea aerului atmosferic scade, aerul din sol va ieşi în cel
atmosferic, iar când creşte presiunea, aerul atmosferic va intra în sol. De asemenea, când aerul din sol se
încălzeşte, el se dilată şi iese în atmosferă, iar când aerul din sol se răceşte, acesta se va contracta şi aerul
atmosferic va intra în sol.
CirculaŃia aerului în sol este influenŃată şi de variaŃia umidităŃii solului. ForŃele gravitaŃionale şi
capilare care dirijează mişcarea apei, obligă aerul din sol, fie să iasă în atmosferă, când creşte umiditatea
solului, fie să intre în sol, atunci când apa este consumată prin procesul de evapotranspiraŃie sau se scurge
gravitaŃional.
CirculaŃia aerului în sol este cauzată şi de fenomenul de difuziune a gazelor către aerul atmosferic,
fenomen ce are loc pentru echilibrarea presiunii parŃiale a fiecărui gaz în parte. Datorită proceselor ce se
petrec în sol, în permanenŃă există o modificare a proporŃiei gazelor constituente. Astfel, există un schimb
permanent cu atmosfera, proces numit respiraŃia solului.
În sol există şi o difuziune a aerului prin peliculele de apă din jurul rădăcinilor, proces prin care se
asigură transportul oxigenului către rădăcinile plantelor. De asemenea, există un transport al aerului odată
cu circulaŃia apelor freatice bine aerate. Deşi solubilitatea gazelor din aerul solului în apă este mică (6 ml
oxigen la 1 litru de apă), s-a constatat că în orizonturile acvifere cu permeabilitate ridicată nu există
semne morfologice ale unor procese de gleizare, adică reacŃii chimice de reducere.

4. PROPRIETĂłILE SOLULUI
Solul, format pe baza a numeroase procese de ordin fizic, chimic sau biologic, a căpătat o serie de
proprietăŃi specifice lui şi care fac ca el să fie deosebit de roca din care a provenit. El prezintă proprietăŃi
fizice, chimice şi morfologice specifice.
4.1. ProprietăŃile fizice ale solului
4.1.1. Temperatura solului
Sursa de energie care provoacă încălzirea solului este în primul rând energia solară şi în mică
măsură energia provenită din interiorul Pământului sau cea cauzată de diferitele procese exotermice din
sol (descompunerea resturilor organice sau hidratarea).
27
 Cantitatea de energie depinde în primul rând de latitudine, scăzând cu cât ne deplasăm de la ecuator
către pol, deoarece în aceeaşi direcŃie scade şi unghiul de incidenŃă al razelor solare. Un rol important în
distribuŃia energiei solare îl are relieful prin înclinarea şi direcŃia expoziŃiei suprafeŃelor sale, versanŃii
orientaŃi către sud primind mai multă energie decât cei cu alte orientări. De asemenea, o influenŃă ridicată
o are şi starea de umiditate a atmosferei. Astfel, cu cât atmosfera este mai umedă cu atât ea reŃine mai
multă energie calorică, apa având cea mai ridicată capacitate calorică.
Temperatura solului este una din proprietăŃile importante ale solului. În primul rând, de ea depind
posibilităŃile de creştere ale plantelor, şi asta pentru că sub 0° C nu poate exista activitate biotică, iar
pentru cele mai multe plante germinarea seminŃelor şi dezvoltarea lor se poate realiza doar la temperaturi
ale solului mai mari de 5° C. La fel, fauna din sol are şi ea nevoie de o anumită temperatură pentru a
putea trăi. De asemenea, în funcŃie de temperatură este şi intensitatea cu care se desfăşoară în sol
diferitele procese fizice, chimice şi biologice.
4.1.1.1. ProprietăŃile termice ale solului
Capacitatea de absorbŃie şi de reflexie a energiei radiaŃiilor solare.
La suprafaŃa scoarŃei terestre se produce un permanent schimb de energie. Solul are atât capacitate
de absorbŃie, cât şi de reflexie a energiei radiaŃiilor solare. Din cantitatea de energie solară ajunsă la
suprafaŃa terestră, o parte este reflectată în atmosferă de către sol sau plante. Raportul dintre cantitatea de
energie reflectată şi cea ajunsă la suprafaŃa solului a primit numele de albedo. Cu cât mai mare este
cantitatea de radiaŃii reflectată, adică valoarea albedoului este mai mare (tabelul nr. 5), cu atât cantitatea
de energie calorică absorbită de către sol este mai mică. Această cantitate de energie absorbită determină
încălzirea solului şi ea constituie capacitatea de absorbŃie a solului.
Tabelul nr. 5.
Albedoul câtorva corpuri naturale
Corpul natural Albedo % Corpul natural Albedo %
Asfalt negru 2–5 Orez 12
Beton 25 – 35 Grâu 16 – 23
Zăpadă 65 – 80 Cernoziom umed 8
Iarbă 10 – 15 Cernoziom uscat 14
(Date după A. F. Ciudnovschi, 1959 şi M. Albotă, 1979)
Capacitatea de absorbŃie a solului depinde de culoarea acestuia, de gradul de umiditate, de structura
orizontului superior, de pătura vegetală ş. a. Solurile închise la culoare au o capacitate de absorbŃie ce
ajunge la 80 – 95 % din energia incidentă, pe când la cele deschise la culoare, capacitatea de absorbŃie
coboară la 65 – 75 %. De asemenea, solurile proaspăt arate, ca şi cele bine structurate, pot absorbi o
cantitate mai mare de energie decât cele nestructurate sau tasate.
4.1.1.2. Regimul temperaturii solului
Datorită proprietăŃilor termice ale solului, energia primită de la Soare este transmisă către interiorul
solului, realizându-se aşa numitul flux termic.
VariaŃia căldurii în timp, dar şi pe adâncimea profilului de sol, reprezintă regimul temperaturii
solului. În orice moment, temperatura în sol variază de la un loc la altul, de la orizont la orizont. La
suprafaŃă, temperatura se modifică în fiecare moment al zilei, cât şi sezonier, aici înregistrându-se şi
amplitudinile termice cele mai mari. Cu cât pătrundem mai adânc în interiorul solului, se constată o
întârziere în transmiterea variaŃiilor de temperatură de la suprafaŃa solului. De asemenea, spre adâncime
se produce şi o diminuare a amplitudinilor termice, ceea ce face ca la o adâncime de mai mulŃi metri sau
zeci de metri (10 – 13 m în condiŃiile Ńării noastre), temperatura să rămână constantă tot timpul anului.
Valoarea acestei temperaturi este, în general, egală cu temperatura medie anuală a aerului din locul
respectiv.
Principalii factori care determină regimul de temperatură al solului sunt: latitudinea locului, relieful,
condiŃiile atmosferice, umiditatea solului sau covorul vegetal.
Latitudinea locului de ea depinzând cantitatea de energie pe care o primeşte scoarŃa terestră.
Relieful influenŃează regimul de temperatură al solului şi adâncimea până la care se transmit
variaŃiile de temperatură, prin altitudinea, înclinarea şi expoziŃia suprafeŃelor sale, el putând primi mai
multă sau mai puŃină energie de la Soare.
Atmosfera influenŃează temperatura solului prin conŃinutul de vapori de apă, prin nebulozitate, prin
temperatura precipitaŃiilor sau prin deplasarea maselor de aer. Un rol important îl au precipitaŃiile solide,
mai ales atunci când solul se acoperă cu un strat gros de zăpadă, acesta diminuând foarte mult pătrunderea
gerurilor puternice în sol.
28
 Regimul de temperatură al solului este influenŃat şi de umiditatea solului, apa prin capacitatea sa
calorică ridicată şi prin difuzivitatea termică redusă determină o anumită distribuŃie a căldurii în interiorul
solului. La aceeaşi temperatură medie anuală, un sol mlăştinos este mai cald iarna şi mai rece vara, decât
un sol uscat.
Un alt factor important în stabilirea regimului termic al solului este învelişul vegetal, care, prin tipul
de vegetaŃie şi gradul de acoperire al solului, reprezintă un filtru pentru radiaŃia solară, dar şi pentru
energia radiată în timpul nopŃii de către sol. Astfel, mai ales solurile acoperite cu vegetaŃie arborescentă
vor primi mai puŃină căldură de la Soare, pentru că o bună parte din această energie este reŃinută şi
consumată de către plante. De asemenea, energia radiată de către sol este reŃinută în bună măsură de către
vegetaŃie, toate acestea determinând o reducere semnificativă a amplitudinilor termice în solurile
acoperite cu vegetaŃie, faŃă de cele descoperite.
Temperatura medie anuală a solului este aceeaşi pe întregul profil de sol şi corespunde în foarte
mare măsură cu temperatura aerului de deasupra locului respectiv. Din acest motiv, temperatura solului
este estimată cu o bună precizie după datele climatologice.
Clasificarea americană a solurilor (Soil Taxonomy, U.S.D.A., 1973, 1999) a fost cea care a acordat
regimului de temperatură al solului o pondere apreciabilă în definirea diferitelor categorii taxonomice.
Pentru aceasta au fost stabilite 10 clase de regim a temperaturii solului.
Pergelic. – Regimul pergelic defineşte solurile ce au o temperatură medie anuală mai mică de 0° C.
În această clasă sunt cuprinse solurile ce au permafrost, dacă ele sunt umede sau solurile uscate ce sunt
îngheŃate, deci fără exces de umiditate.
Criic. – Acest regim cuprinde solurile ce au o temperatură medie anuală cuprinsă între 0 şi 8° C. În
lunile iunie, iulie şi august în emisfera nordică şi decembrie, ianuarie şi februarie în emisfera sudică,
solurile minerale au o temperatură mai mică de 15° C (<13° C pentru cele saturate cu apă), măsurată la 50
cm adâncime. Solurile minerale cu orizont organic au o temperatură mai mică de 8° C (<6° C pentru cele
saturate cu apă). Solurile organice, ce sunt cuprinse în această clasă de regim termic, au o temperatură
medie anuală mai mică de 6° C. În Ńara noastră, regimul de temperatură criic a fost aproximat pentru
altitudini mai mari de 800-1000 m în partea de nord a Ńării şi la peste 1200-1500 m în partea de sud.
Arealele cu regim criic, sunt delimitate de izoterma anuală de 4° C.
Frigid. – Regimul de temperatură frigid se caracterizează printr-o temperatură medie anuală mai
mică de 8° C, dar cu veri mai calde decât în cazul regimului criic, iar diferenŃa dintre temperatura medie a
lunilor de vară şi cea a lunilor de iarnă, înregistrate la 50 cm adâncime sau la un contact densic, litic sau
paralitic, este mai mare de 6° C.
Izofrigid. – Acest regim este similar cu cel precedent în domeniul temperaturii medii anuale, dar
diferenŃa dintre temperaturile medii ale lunilor de vară cu cele ale lunilor de iarnă, înregistrate la 50 cm
adâncime sau la un contact densic, litic sau paralitic, este mai mică de 6° C.
Mezic. – În această clasă sunt incluse solurile ce au o temperatură medie cuprinsă între 8° C şi 15°
C şi o diferenŃă între temperaturile medii ale lunilor de vară şi cele de iarnă mai mare de 6° C, înregistrate
la 50 cm adâncime sau la un contact densic, litic sau paralitic.
Izomezic. – Acesta este un regim termic similar în privinŃa temperaturii medii anuale cu cel mezic,
dar diferenŃa dintre temperaturile medii ale lunilor de vară şi cele de iarnă, înregistrate la 50 cm adâncime
sau la un contact densic, litic sau paralitic, este mai mică de 6° C.
Termic. – Regimul termic caracterizează solurile cu o temperatură medie anuală cuprinsă între 15°
C şi 22° C, iar diferenŃa dintre temperaturile medii ale lunilor de vară şi cele de iarnă, măsurate la 50 cm
adâncime sau la un contact densic, litic sau paralitic, este mai mare de 6° C.
Izotermic. – Solurile cu acest regim au o temperatură medie anuală cuprinsă între 15° C şi 22° C,
dar că diferenŃa dintre temperaturile medii ale lunilor de vară şi cele de iarnă, înregistrate la 50 cm
adâncime sau la un contact densic, litic sau paralitic, este mai mică de 6° C.
Hipertermic. – Regimul hipertermic grupează acele soluri care au o temperatură medie anuală de
22° C sau mai mare, iar diferenŃa dintre temperaturile medii ale lunilor de vară şi cele de iarnă,
înregistrate la 50 cm adâncime sau la un contact densic, litic sau paralitic, este mai mare de 6° C.
Izohipertermic. – Solurile încadrate în această clasă au o temperatură medie anuală de 22° C sau
mai mare, iar diferenŃa dintre temperaturile medii ale lunilor iunie, iulie şi august şi cele ale lunilor
decembrie, ianuarie şi februarie, înregistrate la adâncimea de 50 cm sau la un contact densic, litic sau
paralitic, este mai mică de 6° C.
4.1.3. Alcătuirea granulometrică
29
 În urma proceselor de dezagregare şi alterare a rocilor, rezultă particule minerale, predominant
silicatice, de diverse dimensiuni. Exprimarea procentuală a acestei proporŃii a fost denumită în pedologie
alcătuire granulometrică, compoziŃie mecanică sau textură. Ea se poate realiza în teren sau în laborator.
Determinările din teren se realizează prin examinarea directă a solului pe cale organoleptică, adică
pe baza unor proprietăŃi fizice, apreciindu-se clasa texturală globală pentru materialul pământos fin
(tabelul nr. 6), iar acolo unde solul prezintă elemente scheletice se face o estimare a conŃinutului de
schelet sau se face o cernere prin site calibrate, pentru o determinare mai exactă.
Tabelul nr. 6.
Recunoaşterea pe teren a claselor texturale
Clasa Friabilitatea SenzaŃia la frecare în AderenŃă Plasticitate Modelarea în stare umedă la
texturală agregatelor uscate stare umedă limita de aderenŃă
Nisip Foarte uşor friabile. Foarte aspru, degetele nu Nulă. Neplastic. Nu se modelează.
se murdăresc.
Nisip Uşor friabile. Foarte aspru, degetele se Nulă. Extrem de Nu se modelează. Sfărâmicios.
lutos murdăresc uşor. slab plastic.
Lut Moderat friabile, fără Făinos – aspru, degetele Slabă până Foarte slab Formează sfere sau suluri care se
nisipos senzaŃie dureroasă . se murdăresc bine. la moderată. plastic. rup uşor.
Lut Greu friabile, cu Făinos -alunecos. Moderată - Slab–moderat Formează sfere, suluri care crapă
senzaŃie dureroasă. accentuată. plastic. uşor. Formează greu inele care se
rup uşor.
Lut Foarte rezistente. Unsuros – slab făinos. Foarte mare. Plastic. Formează: sfere şi suluri, inele
argilos care se crapă uşor şi panglici care
se rup uşor.
Argilă Foarte tari, nu se pot Unsuros – alunecos. Foarte mare. Foarte plastic. Formează sfere, suluri, inele,
sfărâma între degete. panglici subŃiri, flexibile, fără a
crăpa.
(Date după C. ChiriŃă, 1955 şi A. Canarache, 1990)
Determinările ce se execută în laborator privesc mai ales stabilirea procentelor cu care participă
fracŃiunile de nisip, praf şi argilă la alcătuirea materialului pământos fin.
Realizarea clasificării texturale a părŃii minerale fine a solului s-a făcut Ńinând cont, în principal, de
conŃinutul de argilă şi apoi de cel de praf şi nisip. Argila are rolul principal în formarea unui număr
însemnat de însuşiri fizice şi chimice ale solului. În primul rând, de conŃinutul în argilă, la care se adaugă
şi cel de humus, depinde adsorbŃia apei, a cationilor schimbabili şi a substanŃelor nutritive, adeziunea,
plasticitatea, contracŃia şi gonflarea. Praful se găseşte între argilă şi nisip, în ce priveşte însuşirile solului
pe care le determină. Nisipul, ca însuşiri, este diametral opus argilei. El are o suprafaŃă superficială
specifică foarte mică, o capacitate redusă de reŃinere a apei, a cationilor schimbabili şi elementelor
nutritive şi are o bună permeabilitate şi porozitate de aeraŃie. De asemenea, nisipurile au o redusă
coeziune, adeziune sau capacitate de formare a elementelor structurale, ele nu sunt plastice, nu gonflează
şi nu se contractă.
Tabelul nr. 7.
Grupe de clase şi clase texturale
Simbol Denumire Argilă (< 0,002 mm) Praf (0,002 – 0,02 mm) Nisip (0,02 – 2mm)
G Texturi grosiere ≤12 ≤32 ≥56
N Nisip ≤5 ≤32 ≥63
U Nisip lutos 6 – 12 ≤32 56 – 94
M Texturi mijlocii 13 – 32 ≤32 35 – 87
≤32 ≥33 ≤67
S Lut nisipos 13 – 20 ≤32 48 – 87
≤20 ≥33 ≤67
L Lut 21 – 32 ≤79 ≤79
F Texturi fine ≥33 ≤67 ≤67
T Lut argilos 33 – 45 ≤67 ≤67
A Argilă ≥46 ≤54 ≤54
O Nu este cazul
(Date după I.C.P.A. Bucureşti, 1987)
Pentru gruparea rapidă a datelor analizelor granulometrice şi interpretarea lor uşoară, pedologii au
întocmit diverse sisteme de clasificare a granulometriei solurilor. În prezent este oficializat sistemul de
clase texturale întocmit de I.C.P.A. Bucureşti în 1987.

30
 Acest sistem cuprinde un număr de 3 grupe de clase (texturi grosiere, mijlocii şi fine) şi 6 clase
texturale ale materialului mineral fin. Clasele au fost stabilite după conŃinutul de argilă, praful şi nisipul
având rol orientativ pentru stabilirea subclaselor (tabelul nr. 7).
În funcŃie de conŃinutul de schelet, solurile au fost clasificate în trei grupe mari: soluri fără schelet,
soluri scheletice şi pietrişuri şi roci compacte fisurate (tabelul nr. 8).
Stabilirea conŃinutului de schelet este utilă atunci când trebuie să cunoaştem care este volumul
edafic al solului, adică volumul de sol ce furnizează apă şi elemente nutritive pentru creşterea plantelor.
Tabelul nr. 8.
Grupe de clase şi clase de conŃinut de schelet
Simbol Denumire ConŃinut (% din volum)
- Sol fără schelet ≤25
q0 - fără schelet ≤5
q1 - slab scheletic 6 – 25
q Sol cu schelet 25 – 90
q2 - moderat scheletic 26 – 50
q3 - puternic scheletic 51 - 75
q4 - excesiv scheletic 76 – 90
q5 Roci compacte fisurate şi pietrişuri ≥91
(Date după I.C.P.A. Bucureşti, 1987)
4.1.5. Densitatea aparentă. Porozitatea. Compactarea.
Solul este un corp natural, constituit din material relativ afânat, ce a rezultat în urma a numeroase
procese pedogenetice. Particulele, ce alcătuiesc materia minerală solidă a solului, se găsesc într-o aşezare
mai compactă sau mai laxă, astfel că, între particule rămân goluri de diferite dimensiuni. Acest mod de
aşezare se poate reda prin indicatorii: densitate aparentă, porozitate şi compactare (grad de tasare).
Densitatea şi densitatea aparentă
Densitatea solului (D) reprezintă masa unităŃii de volum şi se exprimă în g / cm3. Ea se calculează
după formula:
D = M / Vs
3
unde: D – densitatea (g / cm ), M – masa solului uscat (g), Vs – volumul particulelor solide ale solului
(cm3)
Densitatea unui corp depinde de densitatea componenŃilor părŃii solide a solului
În general, orizonturile superioare ale solurilor minerale au o densitate de 2,65 – 2,68 g / cm3, iar
orizonturile inferioare de 2,70 – 2,72 g / cm3. Materialele ce au conŃinuturi ridicate de materie organică
prezintă o densitate mai mică, ce poate coborî până la 1,80 – 2,00 g / cm3 (fig. 15).
Densitatea aparentă (DA) reprezintă raportul dintre masa unui corp şi volumul lui, limitat la
suprafaŃa exterioară, adică inclusiv volumul porilor.
Pentru determinarea densităŃii aparente se recoltează o probă de sol în aşezare nemodificată. În
practica pedologică, pentru acest lucru se utilizează cilindri metalici cu o capacitate de 100 cm3 sau 200
cm3 care se introduc în sol prin presare. În laborator se usucă proba la etuvă şi se cântăreşte, calculându-
se apoi densitatea aparentă. Pentru solurile scheletice, calculul densităŃii aparente include pe lângă
densitatea aparentă a pământului fin şi pe cea a scheletului.
Densitatea aparentă depinde de în mare măsură de conŃinutul de materie organică al solului, de
compoziŃia mineralogică, de gradul de structurare sau de cel de compactare pe care îl prezintă solul.
Densitatea aparentă influenŃează multe din însuşirile fizice ale solului, cum este capacitatea de reŃinere a
apei, porozitatea, aeraŃia solului, permeabilitatea sau rezistenŃa mecanică la pătrunderea rădăcinilor
plantelor sau a uneltelor la efectuarea lucrărilor agricole.
Pentru principalele soluri agricole din România, densitatea aparentă pe primii 100 cm variază între
0,90 g / cm3 şi 1,50 – 1,65 g / cm3. Cele mai mici densităŃi aparente, valori subunitare, se înregistrează la
solurile turboase, precum şi la cele formate pe cenuşi vulcanice (andosoluri şi soluri andice). Valorile cele
mai ridicate se întâlnesc în orizonturile puternic tasate, cum sunt orizonturile Bt ale luvisolurilor sau
soloneŃurilor, dar şi în cazul solurilor nisipoase.
Porozitatea solului (P)
Porozitatea este proprietatea unui corp de a avea pori în masa sa. În ce priveşte porozitatea solului,
ea reprezintă, din punct de vedere fizic, spaŃiul lacunar ocupat de apa şi aerul din sol. Volumul total al
acestui spaŃiu defineşte ceea ce numim porozitate totală şi se exprimă în procente din unitatea de volum.
Calcularea porozităŃii totale se face pe baza relaŃiei:
31
 PT = 100 · (1 – DA / D)
unde: PT – porozitatea totală (% v / v), DA – densitatea aparentă (g / cm3), D – densitatea (g/cm3)
Valorile porozităŃii totale se găsesc în relaŃie directă cu cele ale densităŃii aparente, fiind foarte mari
la solurile cu un conŃinut ridicat de materie organică (solurile turboase şi solurile organo-minerale), ca şi
la cele evoluate pe materiale vulcanice amorfe.
În afară de volumul total al porilor din sol, un rol important în determinarea unor însuşiri fizice şi
hidrofizice ale solului îl are mărimea porilor. În solurile minerale, porii devin tot mai fini pe măsură ce şi
textura devine mai fină.
Compactarea solului
Compactarea solului este un proces provocat de cauze naturale sau artificiale, în urma căruia
densitatea aparentă creşte foarte mult, iar porozitatea totală şi cea de aeraŃie scade sub valorile obişnuite.
Procesul natural de compactare apare ca urmare a unor procese pedogenetice, cum sunt cele de
argiloiluviere. Argila spălată din orizonturile superioare se depune în porii şi pe feŃele agregatelor
structurale ale orizontului B, provocând micşorarea porozităŃii şi creşterea valorilor densităŃii aparente.
Această acumulare de argilă duce la formarea orizonturilor Bt, foarte bine puse în evidenŃă la
luvosolurile, la planosoluri etc.
Compactarea artificială a solului este cauzată de modul cum terenurile agricole sunt utilizate de
către om. Folosirea unor sisteme de maşini agricole necorespunzătoare, efectuarea a numeroase treceri pe
sol, executarea lucrărilor solului când umiditatea acestuia este prea mare sau chiar o agrotehnică greşită,
cum ar fi: aplicarea nepotrivită a normelor de udare, creşterea numărului de recolte pe an sau suprimarea
utilizării îngrăşămintelor organice, toate duc la distrugerea structurii solului în orizonturile superioare şi
creşterea stării sale de compactare. Procesul de compactare poate apărea chiar de la suprafaŃă sau imediat
sub orizontul arat, acesta fiind denumit hardpan sau talpa plugului. Acest strat este lipsit de structură, este
puŃin permeabil pentru apă şi aer, iar rădăcinile plantelor cu greu poate să-l străpungă. Pe lângă acestea,
apariŃia compactării poate fi favorizată şi de unele însuşiri ale solului, cum sunt: alcătuirea granulometrică
neechilibrată, structura instabilă sau conŃinutul redus de humus.
4.1.6. ProprietăŃile fizico-mecanice ale solului
ProprietăŃile fizico-mecanice ale solului au fost studiate din necesitatea cunoaşterii mişcării solului
ca urmare a unor activităŃi ale omului. Studiile pedologice au în vedere cunoaşterea proprietăŃilor fizico-
mecanice ale solului pentru rezolvarea problemelor de exploatare agricolă a terenurilor.
Unele din proprietăŃile fizico-mecanice ale solului pun o serie de probleme exploatării agricole a
teritoriului, iar adeseori ele trebuie modificate. Astfel, executarea arăturii sau discuirii orizontului superior
al solului are ca scop afânarea acestuia şi crearea unui strat germinativ bun pentru culturile agricole. Apoi,
mobilizarea solului pe adâncime mare prin lucrări de subsolaj sau scarificare se execută pentru afânarea
orizonturilor compacte şi îmbunătăŃirea regimului aero-hidric pe întregul profil de sol. De asemenea,
pentru mărirea stabilităŃii terenurilor, atunci când se realizează diverse construcŃii, se acŃionează cu utilaje
specifice pentru mărirea stării de compactare a solului.
Coeziunea solului
Coeziunea reprezintă atracŃia dintre moleculele unui corp, prin aceasta putându-se explica rezistenŃa
opusă de acesta când încercăm să-l fărâmiŃăm. Coeziunea apare datorită forŃelor intermoleculare, care
între anumite distanŃe limită devin atractive.
Determinarea coeziunii solului se realizează prin supunerea unei probe la o forŃă de compresiune şi
măsurând sarcina necesară pentru sfărâmarea acesteia. Această forŃă se exprimă în kgf / cm2.
RezistenŃa solului la sfărâmare depinde de umiditatea acestuia şi de conŃinutul de argilă. Astfel,
rezistenŃa la sfărâmare este de peste 10 ori mai mare la un sol argilos, faŃă de unul cu textură
nisipolutoasă. În raport cu umiditatea solului, rezistenŃa la sfărâmare prezintă valori tot mai mari cu cât
umiditatea scade.
Pentru diferite necesităŃi, cum sunt lucrările solului sau construcŃiile, se fac determinări privind
modul de ruptură sau asupra rezistenŃei la forfecare.
Adeziunea solului
Adeziunea solului este o proprietate a acestuia de a se lipi de obiectele cu care vine în contact ca
urmare a forŃelor de atracŃie. Aceste forŃe, cunoscute sub numele de Van der Waals, se exercită prin
intermediul moleculelor de apă, care, fiind absorbite la suprafaŃa particulelor de sol, sunt atrase totodată şi
de suprafaŃa obiectului cu care vin în contact.

32
 Adeziunea devine mai mare pe măsură ce creşte conŃinutul de argilă, ca urmare a faptului că
numărul punctelor de contact dintre sol şi obiect sunt mai numeroase, iar pelicula de apă prin care se
manifestă forŃele de atracŃie este mai uniformă.
Adeziunea solului depinde şi de compoziŃia mineralogică a fracŃiei argiloase, deoarece la acelaşi
conŃinut de argilă, aderenŃa smectitelor este mai mare decât cea a illitului sau caolinitului, O influenŃă
semnificativă în creşterea adeziunii solului o are şi humusul prin coloizii organici, precum şi natura
cationilor adsorbiŃi de micelele coloidale, dintre care mai importanŃi sunt ionii de Na+, NH4+ şi K+.
Adeziunea solului depinde şi de gradul de structurare al acestuia şi de mărimea agregatelor
structurale, pentru că acestea modifică suprafaŃa efectivă de contact dintre sol şi placa dispozitivului de
determinare. Solurile mai slab structurate au o adeziune mai mare decât cele bine structurate, iar solurile
care au agregate structurale mai mari sunt mai adezive decât cele cu agregate mai mărunte şi mai
rotunjite.
ConsistenŃa şi plasticitatea solului
Particulele solide ce alcătuiesc materialul solului prezintă la diferite stări de umiditate anumite forŃe
de legătură între ele, acestea stabilind formele de consistenŃă ale solului.
În determinarea formelor de consistenŃă ale solului un rol însemnat îl are conŃinutul de argilă,
deoarece pe măsura creşterii acestuia, se modifică limitele dintre diferitele forme. Solurile cu textură
extrem grosieră nu prezintă stări de consistenŃă, deoarece între particule, practic, nu există forŃe de
coeziune, acestea fiind definite în geotehnică soluri necoezive. De asemenea, consistenŃa solului este
influenŃată de compoziŃia mineralogică a argilei, de conŃinutul de humus şi activitatea biologică din sol,
de gradul de saturaŃie în baze şi tipul cationilor de schimb etc.
Formele de consistenŃă cele mai frecvent utilizate au fost definite de Atterberg în 1911. Au fost
stabilite cinci forme de consistenŃă: tare, friabilă, plastică neadezivă, plastică adezivă şi de curgere.
ConsistenŃa tare caracterizează solurile uscate şi se manifestă printr-o mare coeziune a particulelor,
arătura se face cu greutate şi consum mare de energie.
ConsistenŃa friabilă apare atunci când solul este ceva mai umed, iar forŃele de legătură dintre
particulele solide sunt mai slabe, agregatele structurale desfăcându-se uşor prin presare între degete. La
gradul de consistenŃă friabilă, efectuarea lucrărilor solului se desfăşoară cel mai uşor posibil şi cu un
consum redus de energie, realizându-se, în acelaşi timp, un bun pat germinativ.
ConsistenŃa plastică neadezivă sau nelipicioasă defineşte acea stare de umiditate la care solul
umed se poate modela, dar fără ca particulele să adere pe un corp metalic introdus în el. Arătura solului se
realizează relativ uşor, dar calitatea acesteia este slabă, afânarea fiind redusă, solul formând aşa numitele
“ curele”.
ConsistenŃa plastică adezivă sau lipicioasă caracterizează materialul de sol care se poate modela,
particulele prezentând adeziune pentru un corp metalic introdus în sol. Arătura solului se efectuează greu
şi cu un consum mare de energie, solul aderând pe unelte. Adesea, maşinile agricole patinează şi se
împotmolesc, solul având o portanŃă mai redusă. Drept urmare este contraindicată efectuarea arăturii la
această formă de consistenŃă, calitatea stratului germinativ care se realizează este foarte slabă, solul
suferind şi un proces de compactare, imediat sub stratul arat formându-se un orizont îndesat, numit
hardpan sau talpa plugului.
ConsistenŃa de curgere apare la o umiditate întâlnită doar la solurile cu exces de umiditate.
Ajungerea la această formă de consistenŃă se poate realiza prin acumularea în sol a unei cantităŃi ridicate
de apă. ConsistenŃa de curgere se întâlneşte la unele soluri de mlaştină sau a celor formate în depresiuni
lacustre (limnosoluri), unde materialul de sol, depus în mediu acvatic, a conŃinut de la început o cantitate
foarte mare de apă, adesea de peste 200 – 300 %. De asemenea, consistenŃa de curgere apare uneori şi în
unele orizonturi ale solurilor din regiunile reci şi umede, unde primăvara solul se îmbibă cu o mare
cantitate de apă în urma topirii zăpezii acumulate în perioada de iarnă. Acest fenomen este pus în evidenŃă
mai ales pe versanŃi, unde sub efectul forŃei gravitaŃionale se produc procesele de soliflucŃiune sau de
curgeri noroioase.
RezistenŃa la penetrare (RP) este proprietatea solului de a se opune la pătrunderea unui corp. Ea
se determină cu un dispozitiv special, numit penetrometru, rezistenŃa exprimându-se în kg/cm2.
RezistenŃa solului la penetrare depinde de unele însuşiri ale acestuia, cum sunt: compoziŃia
granulometrică, gradul de compactare şi structurare, conŃinutul de humus sau umiditatea solului.

33
 Gonflarea şi contracŃia sunt două procese ce provoacă modificarea volumului solului, ele având
caracter contrar. Modificarea volumului este cauzată de variaŃiile umidităŃii, ca urmare a interacŃiunii
fizico-chimice între particulele solului şi moleculele de apă.
Gonflarea are loc prin hidratarea particulelor coloidale, acestea având capacitatea de a adsorbi
moleculele de apă şi a forma pelicule în jurul fiecărei particule elementare de sol. Cu cât sunt mai fine
aceste particule, cu atât poate fi reŃinută o cantitate mai mare de apă şi prin urmare, solul va avea o
capacitate de gonflare mai mare. Prin deshidratarea solului apare fenomenul de contracŃie, acesta
producându-se doar până la o anumită umiditate, numită limită de contracŃie.
Procesele de gonflare şi contracŃie sunt influenŃate, în afară de conŃinutul în particule coloidale, de
mineralogia fracŃiunii argiloase. Se cunoaşte că mineralele din grupa smectitelor (montmorillonit,
beidellit şi nontronit) permit penetrarea în spaŃiul interlamelar a moleculelor de apă, ceea ce produce o
hidratare puternică şi ca urmare apare fenomenul de gonflare a mineralului. De asemenea, importantă este
natura cationilor schimbabili prezenŃi în complexul adsorbtiv, K. K. GhedroiŃ arătând că, saturarea
acestuia cu ioni de sodiu face să crească de 10 ori capacitatea de adsorbŃie a apei de către particulele de
argilă.
Procesele de gonflare şi contracŃie, atunci când se manifestă cu o anumită intensitate şi pe o anumită
adâncime a profilului de sol, determină apariŃia unor însuşiri ce au stat la baza definirii vertosolurilor şi a
subtipurilor vertice ale unor soluri.
Cunoaşterea proceselor de gonflare şi contracŃie serveşte unor activităŃi practice, mai ale în
agricultură, unde prezenŃa unor soluri cu o capacitate mare de gonflare şi contracŃie impune restricŃii în
utilizarea lor pentru anumite culturi cu înrădăcinare mai profundă, cum sunt cele viticole şi pomicole. De
asemenea, construirea sistemelor de hidroamelioraŃii impun adoptarea unor măsuri de prevenire a
deplasării, deformării sau ruperii conductelor, drenurilor sau a altor construcŃii aferente sistemului.
În afara acestor domenii, datele privitoare la gonflarea şi contracŃia solului sau doar a unor
orizonturi sunt necesare în lucrările de amenajare a versanŃilor, mai ales acolo unde sunt şi terenuri
afectate de alunecări, precum şi la alte diverse construcŃii, de la căi de comunicaŃie rutiere, căi ferate sau
de transporturi speciale, la construcŃii industriale sau civile.
4.2. ProprietăŃile chimice ale solului
4.2.1. Complexul coloidal al solului
Solul este un sistem polidispers, alcătuit din particule minerale şi organice mai mult sau mai puŃin
dispersate. FracŃiunile de praf şi nisip reprezintă particule de minerale slab afectate de procesele de
solificare, au o activitate chimică redusă, ele jucând mai mult un rol fizic.
Argila, oxizii şi hidroxizii de fier şi aluminiu, silicea, substanŃele humice şi compuşii organo-
minerali, produse rezultate prin procesele de solificare, constituie materia distinctivă a solului, cea care îi
conferă principalele proprietăŃi chimice. Aceste materiale se găsesc într-o stare de dispersare înaintată, cu
particule mai mici de 2 µm, ele alcătuind complexul coloidal al solului.
Coloizii solului sunt încărcaŃi cu diferite sarcini electrice, cel mai adesea negative. Coloizi cu
sarcini pozitive pot apare doar în anumite condiŃii de reacŃie a solului, putând disocia superficial ca un
acid sau ca o bază. În această categorie intră oxizii hidrataŃi de fier şi aluminiu şi substanŃele proteice din
humus.
O particulă coloidală, numită şi micelă, este formată dintr-un nucleu în care moleculele materialului
se găsesc agregate cu forŃe puternice între ele. Pe faŃa exterioară a nucleului se află un strat de ioni
(negativi), determinat de potenŃialul particulei, după care urmează un strat de ioni de compensare cu
sarcină contrară, dispuşi la rândul lor în două straturi, unul foarte compact de ioni imobili, legaŃi de
suprafaŃa particulei şi un strat difuz de ioni disociaŃi, mobili.
Sarcinile negative ale particulelor coloidale sunt compensate de sarcinile pozitive ale cationilor şi
ale dipolilor de apă, astfel că micela coloidală în întregul ei este neutră din punct de vedere electric.
Nucleul micelei cu stratul de ioni care îi determină sarcina electrică prezintă un anumit potenŃial
electric faŃă de lichidul înconjurător, numit potenŃial termodinamic. O parte din potenŃialul termodinamic
este neutralizat de stratul dens de contraioni, astfel că, partea de potenŃial disponibilă a fost denumită
potenŃial electrocinetic sau potenŃial zeta. El reprezintă, de fapt, diferenŃa de potenŃial care se stabileşte
între cele două învelişuri ale stratului dublu electric al particulei coloidale.
Micelele coloidale formează cu apa soluŃii coloidale (hidrosole), fiind supuse fie acŃiunii forŃelor de
atracŃie, fie celor de respingere. Aceste forŃe acŃionează în funcŃie de valoarea potenŃialului electrocinetic
al particulei coloidale.
34
 Atunci când potenŃialul electrocinetic este ridicat, deci nu este neutralizat în întregime de ionii
compensatori, acŃionează forŃele de respingere dintre particulele hidrosolei. SituaŃia se înregistrează în
hidrosolele unde sunt frecvenŃi ionii metalelor alcaline, cum este Na+ sau a hidrosolelor cu acizi humici.
Cationii de sodiu, datorită valenŃelor mici şi disocierii lor în stratul difuz de la suprafaŃa particulei
coloidale, formează mantale groase de apă, ceea ce determină doar o neutralizare parŃială a sarcinilor
electrice ale nucleului micelei. Acest fapt face ca sub acŃiunea forŃelor de respingere dintre micelele
hidrosolei, soluŃia coloidală să se menŃină. Când potenŃialul electrocinetic scade, se ajunge la aşa numitul
potenŃial critic, moment în care încep să acŃioneze forŃele de atracŃie, iar când s-a ajuns la punctul
izoelectric se produce coagularea hidrosolei şi transformarea ei în gel. Fenomenul are loc când cationii
compensatori din stratul difuz al micelei sunt bivalenŃi, adică este prezent Ca şi Mg, aceştia având o
putere de neutralizare a sarcinilor electrice negative ale nucleului micelei mai mare decât cea a cationilor
monovalenŃi. Ionii de calciu sunt mai puternic reŃinuŃi în stratul difuz şi se înconjoară cu o peliculă mai
subŃire de apă, ceea ce determină neutralizarea întregului potenŃial electrocinetic al particulei coloidale.
Astfel, solurile ce prezintă un complex coloidal saturat cu ioni de calciu, ca şi soluŃii bogate în astfel de
ioni, au cele mai bune condiŃii de coagulare a argilei şi humusului şi de stabilitate a agregatelor
structurale.
MenŃinerea stării de coagulare se păstrează atât timp cât sunt prezente condiŃiile fizico-chimice ce
au determinat coagularea. Prin îndepărtarea ionilor de calciu şi magneziu şi înlocuirea lor cu ioni de
sodiu, se produce ridicarea potenŃialului electrocinetic, are loc hidratarea puternică a particulelor
coloidale, fapt ce conduce la dispersia complexului coloidal şi stricarea structurii. Adesea, prin
îndepărtarea ionilor de Ca şi Mg, în complexul coloidal sunt fixaŃi mai ales ionii de hidrogen. Aceştia,
deşi au o putere de coagulare la fel de mare ca a calciului, determină ridicarea acidităŃii şi prezenŃa
acizilor humici, ceea ce provoacă dispersia complexului coloidal. Dispersia puternică a complexului
coloidal face ca particulele dispersate să migreze pe profil odată cu apa ce se infiltrează.
Prin accentuarea acidităŃii complexului coloidal, începe să se distrugă şi particulele de argilă, care
se desfac în grupe de silice hidratată şi hidroxizi de Fe şi Al. Datorită caracterului amfoter al hidroxizilor
de Al şi Fe, ei realizează cu acizii humici complexe humico-alumino-ferice, cu diferite raporturi acizi
humici / Fe2O3 + Al2O3 , raporturile fiind mai mari cu cât reacŃia este mai acidă. Aceste complexe se
comportă ca hidrosole şi migrează pe profil odată cu apa ce se infiltrează, depunându-se la adâncimea
unde se realizează condiŃii fizico-chimice de coagulare.
Trecerea unui coloid coagulat din nou în stare de dispersie se numeşte peptizare. Procesele de
peptizare şi coagulare au importanŃă în formarea solului. Coagularea coloizilor contribuie la structurarea
materiei solului, iar procesele de peptizare sunt cele ce condiŃionează migrarea coloizilor pe profilul de
sol.
4.2.2. FuncŃiile complexului coloidal al solului
Solul este un sistem natural deschis, în care, în mod continuu se petrece un schimb de energie şi
substanŃă cu mediul înconjurător. În cadrul acestor procese, solul are proprietatea de a reŃine diverse
substanŃe pe cale mecanică, fizică, fizico-chimică, chimică sau biologică (K. K. GhedroiŃ).
Capacitatea de reŃinere mecanică reprezintă proprietatea solului de a opri particulele aflate în
suspensie din apa care se infiltrează. ReŃinerea este făcută de către porii care au diametrul mai mic decât
cel al particulelor reŃinute. În sol se realizează şi o reŃinere a particulelor mai fine decât diametrul porilor,
în momentul când fluxul de apă capilară pătrunde într-un orizont mai puŃin umed sau unde aşezarea
particulelor solului este mai îndesată, mai compactă şi unde circulaŃia capilară a apei trece la o deplasare
peliculară sau chiar se opreşte.
Această proprietate a solului este strâns legată de însuşirile sale fizice, respectiv de: compoziŃia
granulometrică, porozitate, structurare, compactare etc.
Capacitatea de reŃinere mecanică a solului influenŃează diferitele procese pedogenetice, cum sunt
cele de iluviere a argilei, de stagnogleizare sau înmlăştinire, precum şi cele ale activităŃii biologice a
solului.
Capacitatea de reŃinere fizică mai este cunoscută sub numele de adsorbŃie apolară sau moleculară.
Fenomenul de reŃinere fizică constă în adsorbŃia la suprafaŃa particulelor minerale sau organice ale solului
a moleculelor unor substanŃe din aerul sau soluŃia solului.
Capacitatea de reŃinere fizică este cu atât mai ridicată cu cât gradul de dispersie a fazei solide a
solului este mai mare. Aceasta deoarece, solul cu cât este mai bogat în coloizi, cu atât va avea o suprafaŃă
specifică mai mare, deci energia de suprafaŃă, liberă va fi mai mare şi va adsorbi mai multe molecule.
35
Fenomenul de reŃinere fizică cuprinde şi unele substanŃe coloidale ca acizii humici, oxizii de fier şi
mangan, dar cel mai cunoscut este cel al adsorbŃiei moleculelor de apă, ce formează la suprafaŃa particulei
o peliculă de apă. Prin acelaşi fenomen sunt reŃinute de sol multe din substanŃele nutritive, împiedecându-
se spălarea lor din profilul de sol, în acelaşi timp, acestea sunt uşor accesibile pentru rădăcinile plantelor.
Capacitatea de reŃinere fizico-chimică este cunoscută şi sub numele de adsorbŃie polară sau de
schimb ionic. Fenomenul se referă la adsorbŃia ionilor (fie cationi, fie anioni) pe care complexul coloidal
o realizează din soluŃia solului. Ionii adsorbiŃi din soluŃia solului vor fi compensaŃi de o cantitate
echivalentă de ioni de acelaşi tip de sarcină, astfel că atât soluŃia solului cât şi complexul coloidal vor
rămâne neutre din punct de vedere electric.
Coloizii de argilă şi humus, fiind încărcaŃi cu sarcini electrice negative, vor reŃine din soluŃia solului
ioni cu sarcină de semn contrar, adică cationi. Cationii din soluŃia solului provin din debazificarea
silicaŃilor primari, din mineralizarea materiei organice sau din disocierea electroliŃilor. Cationii cei mai
ades întâlniŃi în sol sunt cei de Ca, Mg, Na, K, H, NH4, Al, Fe sau Mn.
Cercetările efectuate asupra fenomenului de schimb ionic au stabilit că acesta se petrece după
anumite legi.
Legea echivalenŃei precizează faptul că schimbul de ioni are loc în proporŃii echivalente, adică
cantitatea de ioni ce trece din complexul adsorbtiv în soluŃie este egală cu cea care trece din soluŃie în
stare adsorbită.
Legea reversibilităŃii menŃionează că schimbul de cationi este reversibil. Prin aceasta se înŃelege că
ionii adsorbiŃi de către complexul coloidal din soluŃia solului pot fi schimbaŃi cu alŃi ioni, atunci când
condiŃiile fizico-chimice s-au modificat.
Datorită faptului că schimbul de cationi este reversibil, orice modificare a condiŃiilor fizico-chimice
din sol va determina un schimb cationic, astfel că procesul se petrece în mod continuu. Acest aspect al
schimbului de cationi are un rol însemnat în nutriŃia plantelor. Astfel, spre exemplu, prin aplicarea de
îngrăşăminte cu potasiu, acesta este adsorbit din soluŃie de către complexul coloidal, fiind, într-o oarecare
măsură, protejat de spălarea în adâncime. De asemenea, prin consumul potasiului din soluŃia solului de
către plante, el va fi completat treptat de ionii de K+ reŃinuŃi în complexul coloidal.
Legea echilibrului arată că schimbul cationic între soluŃia solului şi complexul adsorbtiv se petrece
până la stabilirea unui echilibru. Cum însă în sol, în condiŃii naturale, aproape continuu apar modificări ce
strică echilibrul, în permanenŃă va fi o reacŃie de restabilire a echilibrului.
Legea energiei de adsorbŃie arată că energia de adsorbŃie a cationilor din soluŃie şi energia de
trecere a cationilor din stare adsorbită în soluŃie sunt în funcŃie de valenŃa şi raza ionică a cationilor şi de
gradul de hidratare a acestora. Ea depinde, de asemenea, de concentraŃia cationilor în soluŃia solului.
Cationii trivalenŃi, ca cei de Fe3+ sau Al3+, sunt mai puternic reŃinuŃi decât cei bivalenŃi de Ca2+ şi
Mg , iar aceştia decât cei monovalenŃi de Li+, K+ şi Na+.
2+

Energia de reŃinere a cationilor este în funcŃie şi de raza ionică a acestora. Astfel, dintre cationii cu
aceeaşi valenŃă vor fi reŃinuŃi mai puternic cei cu raza ionică mai mare. Aşa spre exemplu, energia de
adsorbŃie a calciului este mai mare decât a magneziului, Ca2+ având raza ionică de 1,06 Å, iar Mg2+ de
0,78 Å. Pentru că schimbul cationic între soluŃia solului şi complexul adsorbtiv se petrece în prezenŃa
apei, gradul de hidratare al cationilor determină energia de adsorbŃie a acestora. Astfel, energia de reŃinere
a cationilor este mai mică, dacă hidratarea este mai puternică, pelicula de apă jucând un rol de atenuator
al câmpului electrostatic al cationului. O excepŃie de la această lege este cationul de hidrogen (H+) care
este mai puternic reŃinut din soluŃie şi, prin urmare, mai greu de trecut din complexul adsorbtiv în soluŃie.
SituaŃia este explicată de unii autori prin faptul că ionul de hidrogen nu se găseşte în stare liberă în apă, ci
numai sub formă de hidroniu (H3O+), acesta fiind hidratat doar cu o singură moleculă de apă.
Pe baza acestor considerente asupra energiei de adsorbŃie a cationilor de către complexul coloidal,
principalii cationi din sol se pot ordona astfel:
H+ > Fe3+ > Al3+ > Ca2+ > Mg2+ > K + > Na+.
Energia de adsorbŃie a cationilor din soluŃie depinde şi de concentraŃia lor în soluŃie. Astfel, la
concentraŃii ridicate a unora dintre ioni, aceştia vor fi adsorbiŃi cu prioritate, faŃă de cei cu o concentraŃie
mai mică, chiar dacă aceştia au o energie de adsorbŃie mai mare.
Pe baza cunoaşterii acestor fenomene se bazează măsurile de ameliorare a solurilor sodizate, măsuri
ce au în vedere în principal creşterea concentraŃiei în cationi bivalenŃi sau trivalenŃi a soluŃiei solului prin
aplicarea de amendamente ce conŃin calciu, fier sau aluminiu (fosfogips, calcar, clorură de calciu, sulfat
de fier şi aluminiu etc.).
36
 Indicii de caracterizare a capacităŃii de schimb cationic
Schimbul de cationi este una din însuşirile de bază ale solului, el fiind în strânsă legătură cu alte
proprietăŃi ale acestuia pe care, totodată, le condiŃionează. În funcŃie de condiŃiile de mediu, ce determină
anumite tipuri de solificare, în complexul adsorbtiv sunt prezenŃi anumiŃi cationi (Al3+, Ca2+ , Mg2+, Na+ ,
K+, H+, NH4+) . Cationii alcalini (Na+ şi K+) şi cei alcalino-pământoşi (Ca2+ şi Mg2+) conferă solului
caracteristici bazice, iar cei de Al3+ şi H+ proprietăŃi acide.
Pentru a putea aprecia unele însuşiri chimice ale solului se folosesc următorii indici de caracterizare
a capacităŃii de schimb cationic: capacitatea totală de schimb cationic (T), suma bazelor schimbabile (SB),
hidrogenul schimbabil (SH) şi gradul de saturaŃie în baze (V). În afară de aceşti indici, pentru
caracterizarea unor soluri, sau pentru unele necesităŃi practice, se iau în consideraŃie: capacitatea de
schimb cationic efectivă (determinată la pH-ul real al solului), procentul de Na+ schimbabil din T (pentru
stabilirea gradului de alcalitate al solului) sau aciditatea de schimb efectivă (dată de suma Al3+ schimbabil
+ H+ schimbabil).
Capacitatea totală de schimb cationic reprezintă cantitatea totală de cationi pe care un sol o poate
reŃine sau schimba. Ea se notează cu litera T şi se exprimă în miliechivalenŃi la 100 g sol, uscat la 105° C.
Capacitatea totală de schimb cationic este determinată de constituenŃii minerali ai solului, în care
alcătuirea granulometrică şi compoziŃia mineralogică a fracŃiei argiloase au o importanŃă deosebită,
precum şi de conŃinutul de materie organică şi gradul de transformare a acesteia în humus.
Capacitatea de schimb pentru baze (SB) reprezintă suma bazelor schimbabile, adică totalul
cationilor de Ca2+, Mg2+, Na+ şi K+ adsorbiŃi de complexul coloidal al solului. Ea se exprimă în me la 100
g sol uscat la 105° C.
Complexul coloidal al solului poate să conŃină doar baze schimbabile şi atunci spunem că solul sau
orizontul de sol este saturat în baze. Astfel de situaŃii sunt întâlnite frecvent în regiunile mai uscate, de
stepă sau deşert, unde sărurile mai greu solubile sau chiar cele uşor solubile nu sunt levigate în totalitate,
complexul adsorbtiv fiind saturat în cationi bazici.
Cel mai adesea, complexul coloidal nu este saturat în cationi bazici, ci o parte din ei au fost înlocuiŃi
cu ioni de hidrogen sau aluminiu.
Gradul de saturaŃie în baze (V) exprimă proporŃia în care complexul coloidal al solului este saturat
în cationi bazici. El este redat în procente din capacitatea totală de schimb cationic, după formula:
V = (SB / T) · 100
Gradul de saturaŃie în baze este de 100 % la solurile complet saturate în baze (kastanoziomuri, unele
cernoziomuri, rendzine, solonceacuri etc.) şi devine tot mai mic cu cât capacitatea de schimb pentru
hidrogen (SH) devine mai mare.
Pentru caracterizarea solurilor, din punct de vedere al gradului de saturaŃie în baze, Sistemul Român
de Taxonomie a Solurilor foloseşte următoarele clase de saturaŃie în baze (tabelul nr. 9).
Tabelul nr. 9.
Clase de saturaŃie în baze
Simbol Denumire Limite în %
V1 Extrem oligobazic < 10
V2 Oligobazic 10 - 30
V3 Oligomezobazic 31 - 53
V4 Mezobazic 54 - 75
V5 Eubazic 76 - 90
V6 Saturat în baze ≥ 91
Gradul de saturaŃie este calculat cu T (capacitatea totală de schimb cationic) obŃinut prin însumarea
bazelor schimbabile cu aciditatea totală, determinată la pH-ul 8,3.
Capacitatea de reŃinere anionică este una din proprietăŃile solului cu o deosebită importanŃă
practică, mulŃi dintre nutrienŃii plantelor apărând sub formă anionică (Cl -, NO3 -, SO4 2-, PO4H 2-, PO4 3-,
MoO4 2- sau B(OH)4 -).
Coloizii din sol sunt în mare parte cu sarcină electrică negativă, deci, reŃin cationi. Există însă şi
coloizi ce au caracter amfoter, cum sunt hidroxizii de aluminiu şi fier, ce pot adsorbi atât cationi, cât şi
anioni.
Capacitatea de reŃinere chimică sau chemosorbŃia este explicată de N. Florea (1963) prin aceea că
ionii reŃinuŃi trec în stare inertă, nu mai revin din nou în soluŃie, ceea ce o deosebeşte net de schimbul de
cationi. Fenomenul de reŃinere chimică se întâlneşte atât la anioni cât şi la cationi. Dacă reŃinerea chimică
a cationilor este mai puŃin însemnată, reŃinerea anionilor are importanŃă mai ales practică. Se are în
37
vedere, în principal, faptul că anionii fosforici în mediu acid sunt reŃinuŃi prin valenŃele libere ale ionilor
de aluminiu şi fier ale particulelor argiloase, formându-se fosfaŃi de aluminiu şi fier care sunt insolubili.
Capacitatea de reŃinere biologică reprezintă un proces esenŃial al pedogenezei, prin acesta
ajungându-se la formarea orizonturilor bioacumulative.
Organismele vii, în special plantele, au proprietatea de a reŃine şi transforma sub formă de substanŃe
organice diverse elemente chimice pe care le iau din aer, apă, sol sau roci.
O caracteristică a reŃinerii biologice este aceea că ea este selectivă şi acumulatoare. În procesele de
sinteză a substanŃelor organice, în principal, plantele şi microorganismele folosesc anumite elemente
chimice.
Un rol deosebit îl are capacitatea de reŃinere biologică în ce priveşte acumularea azotului în sol,
unul din elementele indispensabile vieŃii, mai ales că acesta lipseşte din rocile minerale sau se găseşte în
cantităŃi foarte mici. Acumularea azotului în sol se realizează doar sub formă de substanŃe organice, de
unde, prin descompunerea de către microorganisme este eliberat treptat şi folosit de către plante.
4.2.3. SoluŃia solului
Apa din sol este una din componentele fără de care solul ar fi un corp inert. SoluŃia solului conŃine
diferite substanŃe, acestea găsindu-se în stare de dispersie ionică, moleculară sau coloidală. Unele din ele
sunt preluate din aer, când precipitaŃiile traversează atmosfera (bioxid de carbon, oxigen, oxizi de azot,
amoniac, bioxid de sulf, clor etc.), altele (acizi organici şi anorganici, săruri ale acestora, baze etc.) trec în
soluŃie din componenŃii fazei gazoase şi solide a solului sau prin activitatea organismelor.
SoluŃia solului are o compoziŃie foarte complexă, variată de la un tip de sol la altul, prezintă variaŃii
pe acelaşi profil de sol, precum şi variaŃii în timp, atât sezoniere cât şi diurne. CompoziŃia este
determinată de o multitudine de factori, cum sunt: cei climatici (precipitaŃii, temperatură,
evapotranspiraŃie), adâncimea şi mineralizarea apei freatice, tipul de vegetaŃie, tipul de humus, activitatea
microbiologică din sol, natura şi gradul de solubilitate a substanŃelor minerale şi organice, proprietăŃile
complexului coloidal al solului etc.
4.2.4. Aciditatea solului
Întreaga aciditate din sol se mai numeşte şi aciditate totală. Ea reprezintă însumarea acidităŃii
soluŃiei solului, adică a acidităŃii actuale, cu aciditatea complexului adsorbtiv al solului, numită şi
aciditate potenŃială.
Aciditatea actuală - reacŃia solului
SubstanŃele prezente în soluŃia solului eliberează prin disociere sau hidroliză ioni de hidrogen (H+)
sau de oxidril (OH -), dând soluŃiei caracter acid sau alcalin, în funcŃie de cum predomină unii sau alŃii
dintre ioni. Însuşi apa, ce este solventul diferitelor substanŃe, este disociată şi ea în proporŃie foarte
redusă. Ionii rezultaŃi prin disociere formează cu ionii apei acizi şi baze, ce pot fi electroliŃi puternici sau
slabi. Cei puternici se pot disocia complet şi vor pune în libertate mai mulŃi ioni de hidrogen sau de
oxidril, pe când cei slabi se disociază foarte puŃin şi, prin urmare, vor elibera mai puŃini ioni. ConcentraŃia
ionilor de hidrogen liberi existenŃi în soluŃia solului reprezintă ceea ce se numeşte aciditate actuală şi se
exprimă în unităŃi pH.
Aciditatea actuală a solului se determină prin măsurarea pH-ului unui amestec de sol şi apă, stabilite
adesea în proporŃii de 1/1 sau 1/2,5. Pentru stabilirea unităŃilor pH, s-a avut în vedere că apa chimic pură
are la temperatura de 22° C o concentraŃie ionică de 10-14, ea fiind dată de produsul concentraŃiei ionilor
de H+ de 10-7, cu a ionilor de OH - de 10-7. Stabilirea reacŃiei unei soluŃii se face prin definirea
concentraŃiei acesteia în ioni de H+, iar pentru o mai uşoară exprimare se foloseşte cologaritmul
concentraŃiei de ioni de H+:
pH = − log (H+)
Tabelul nr. 10.
Clase de reacŃie a solului (pH-ul în suspensie apoasă la raport sol / soluŃie de 1 : 2,5)
Denumire Limite Denumire Limite
Extrem de acidă ≤ 3,5 Slab alcalină 7,3 - 8,4
Foarte puternic acidă 3,6 - 4,3 Moderat alcalină 8,5 - 9,0
Puternic acidă 4,4 - 5,0 Puternic alcalină 9,1 - 9,4
Moderat acidă 5,1 - 5,8 Foarte puternic alcalină 9,5 - 10,0
Slab acidă 5,9 - 6,8 Extrem de alcalină ≥ 10,1
Neutră 6,9 - 7,2
(După Metodologia elaborării studiilor pedologice, ICPA,1987).

38
 În ceea ce priveşte valorile pH-ului solului ele se înscriu cel mai adesea între 4 şi 11, mai rar se pot
întâlni valori mai mici de 4 sau mai mari de 11. În metodologia ICPA de caracterizare a solurilor (tabelul
nr. 10), au fost stabilite 11 clase de reacŃie a solului (valori pH).
4.2.5. PotenŃialul de oxido-reducere al solului (redox)
ReacŃiile de oxidare sunt considerate, de obicei, ca fiind procese de combinare cu oxigenul sau mai
simplu, de câştigare de oxigen sau de pierdere de hidrogen. În sens larg, oxidarea reprezintă orice proces
ce se petrece cu cedare de electroni, astfel că numărul sarcinilor pozitive libere va creşte.
ReacŃia de reducere este un proces invers oxidării, ea fiind definită ca o pierdere de oxigen sau un
câştig de hidrogen sau de electroni, deci o creştere a sarcinilor negative libere.
În sol se petrec atât procese de oxidare cât şi de reducere, ele depinzând de condiŃiile de aeraŃie ale
solului. Aceste condiŃii variază în funcŃie de gradul de umezire, de structură şi textură, de conŃinutul de
materie organică, de condiŃiile de drenaj global specifice locului respectiv, de intensitatea activităŃii
microorganismelor ş. a.
Pentru caracterizarea potenŃialului redox al solurilor se foloseşte, de obicei, determinarea presiunii
(P) hidrogenului molecular (H2), definită prin indicele rH. Acesta reprezintă cologaritmul presiunii de H2
molecular aflat sub formă gazoasă în soluŃie.
rH = log 1/P
NoŃiunea de rH se referă atât la puterea de reducere cât şi la cea de oxidare; deci, la raportul existent
între hidrogenul molecular şi oxigenul molecular. Teoretic, valorile rH variază între 0 şi 40. Valoarea 0
reprezintă condiŃii de reducere maxime, acestea realizându-se când presiunea hidrogenului molecular din
sol este egală cu presiunea atmosferică. Valoarea 40 arată existenŃa condiŃiilor maxime de oxidare a
materiei solului. Presiunea O2 şi H2 se găseşte în echilibru la valoarea rH = 27. În soluri, cel mai adesea,
rH-ul are valori cuprinse între 10 şi 30, dar sunt situaŃii când acestea tind către extreme. În histosolurile
din Delta Dunării s-au înregistrat valori rH cuprinse între 3,5 şi 8 (orizontul histic) şi de 6,6 până la 8,7 în
orizontul mineral subiacent (Munteanu, 1996).
Cunoaşterea potenŃialului redox este importantă în practica agricolă, deoarece s-a constatat că la un
rH mijlociu plantele au condiŃii optime de dezvoltare. Când rH-ul are valori mari, condiŃiile de creştere
ale plantelor sunt mai puŃin bune, iar când potenŃialul redox este scăzut, dezvoltarea plantelor este
puternic împiedicată.
4.2.6. Salinitatea solului
Sursa principală a sărurilor din sol o reprezintă rocile şi mineralele din scoarŃa terestră. Cele mai
comune săruri sunt carbonaŃii, clorurile sulfaŃii, silicaŃii sau nitraŃii. Dintre acestea, o parte sunt
considerate uşor solubile (cele cu un grad de solubilitate mai mare decât CaSO4), aşa cum sunt clorurile
de Na, K, Mg şi Ca şi sulfaŃii şi carbonaŃii de Na şi K. CarbonaŃii de calciu şi magneziu sunt solubili doar
în prezenŃa CO2 dizolvat în apă. Acesta, acŃionând ca acid carbonic, trece carbonaŃii în bicarbonaŃi ce pot
disocia în forme ionice de Ca2+, Mg2+ şi HCO3-.
CaCO3 + H2CO3 = Ca(HCO3)2 → Ca2+ + 2(HCO3)-
În anumite condiŃii de mediu se poate ajunge la o concentrare a sărurilor în sol şi prin aceasta în
soluŃia solului. Acest fapt duce la creşterea presiunii osmotice, ceea ce micşorează accesibilitatea apei şi a
substanŃelor nutritive pentru plante. Pentru caracterizarea materialului de sol din punct de vedere al
conŃinutului de săruri solubile, metodologia ICPA (1987) a stabilit o serie de 5 clase de intensitate a
salinizării solului (tabelul nr. 11).
Pentru stabilirea gradului de salinizare a solului se face o corelaŃie între intensitatea salinizării
probei de sol (s1 - s5) cu adâncimea la care se înregistrează salinizarea respectivă. (tabelul nr. 12).

Tabelul nr. 11.

Intensitatea salinizării
(apreciată după conŃinutul total de săruri solubile în extras apos 1 : 5 corectat sau după electroconductivitate)
Textura Orice textură
grosieră mijlocie fină Salinizarea
Salinizarea clorurică sulfatică
Simbol - Denumire clorurică* sulfatică clorurică sulfatică clorurică sulfatică ECe***
mmho / cm sau
Limitele de conŃinut total de săruri solubile (mg / 100 g sol) **
dS / m
S1- nesalinizat ≤ 90 ≤ 140 ≤ 100 ≤ 150 ≤ 115 ≤ 170 ≤ 1,7 ≤ 2,7

39
 S2 - slab salinzat 91 - 230 41 - 230 101 - 250 151 - 350 116 - 300 171 - 400 1,8 - 5 2,8 - 7
S3 - moderat salinizat 231 - 550 331 - 830 251 - 600 351 - 900 301 - 700 401 - 1050 6 - 13 8 - 19
S4 - puternic salinzat 551 - 920 831 - 1400 601 - 1000 901 - 1500 701 - 1200 1051 - 1750 14 - 23 20 -32
S5 - foarte puternic salinizat ≥ 921 ≥ 1401 ≥ 1001 ≥ 1501 ≥ 1201 ≥ 1751 ≥ 24 ≥ 33
* Tipul de salinizare se stabileşte după raportul între ionii-gram exprimaŃi în miliechivalenŃi-gram, astfel: salinizare clorurică - Cl- /
SO4 ≥ 1,1 ; salinizare sulfatică - Cl- / SO4 ≤ 1,0
** ConŃinutul total de săruri solubile corectat se stabileşte pe baza analizei extractului apos (1 : 5), din suma totală a anionilor şi
cationilor scăzându-se dacă este cazul conŃinuturile de sulfat de calciu solubilizat şi de bicarbonat de calciu solubilizat în plus în extract (1 :
5) faŃă de extract la saturaŃie.
*** ECe reprezintă electroconductivitatea solului măsurată în extractul de sol la saturaŃie, la 25ºC.
Tabelul nr. 12.
Grade de salinizare a solului (S)
Simbol Apreciere Criterii de încadrare
S0 nesalinizat s1 la orice adâncime.
S1 salinizat în adâncime s2 - s5 mai jos de 100 cm.
S2 salinizat slab s2 între 0 - 100 cm; s3 între 20 - 100 cm; s4 între 50 - 100 cm.
S3 salinizat moderat s3 între 0 - 20 cm; s4 între 20 - 50 cm; s5 între 50 - 100 cm.
S4 salinizat puternic s4 între 0 - 20 cm; s5 între 20 - 50cm.
S5 salinizat foarte puternic s5 între 0 - 20 cm.
(După Metodologia elaborării studiilor pedologice, ICPA, 1987)
Cunoaşterea gradului de salinizare a solului are o deosebită importanŃă în practica agricolă, pentru
că în funcŃie de aceasta şi de natura sărurilor solubile se stabilesc sortimentul de plante ce pot fi cultivate
şi măsurile ameliorative necesare pentru diminuarea conŃinutului de săruri solubile, cel puŃin în stratul de
înrădăcinare al plantelor.
4.2.7. Alcalinitatea solului
ReacŃia alcalină a solurilor este dată fie de prezenŃa sărurilor alcaline (carbonaŃi şi bicarbonaŃi ai
metalelor alcaline şi alcalino-pământoase), fie de îmbogăŃirea complexului adsorbtiv în Na+ schimbabil.
Tabelul nr. 13.
Intensitatea sodizării (alcalizării) (a)
(apreciată după VNa sau alcalinitatea probei de sol)
Limite
Simbol - denumire VNa (% din T) alcalinitatea
CO32- CO3H- *
mg / me la 100 g sol
a1 - nesodizat ≤5 abs. ≤ 60 / ≤ 1,0
a2 - slab sodizat 6 - 10 abs. > 60 / >1,0
a3 - moderat sodizat 11 - 15 < 4 / < 1,0 -
a4 - puternic sodizat ≥ 16 5 - 10 / 0,16 - 0,33 -
a5 - foarte puternic sodizat > 10 / > 0,33 -
* Sub formă de bicarbonat de sodiu sau de magneziu
Notă: La ultimele 3 clase, CO32- include şi CO3H- existent sub forma bicarbonatului de sodiu
(După Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor, 2003)
Tabelul nr. 14.
Grade de sodizare (alcalizare) a solului (A)
Simbol Apreciere Criterii de încadrare
A0 nesodizat a1 la orice adâncime.
A1 sodizat în adâncime a2 - a5 mai jos de 100 cm.
A2 sodizat slab a2 între 0-100 cm; a3 între 20-100 cm; a4 între 50-100 cm.
A3 sodizat moderat a3 între 0 - 20 cm; a5 între 50 - 100 cm.
A4 sodizat puternic sau soloneŃ a4 între 0 - 50 cm;
A5 sodizat foarte puternic (cu sodă) sau soloneŃ cu sodă a5 între 0 - 50 cm.
(După Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor, 2003)
ConŃinutul de Na2CO3 şi NaHCO3 (exprimat în mg la 100 g sol) este folosit împreună cu gradul de
saturaŃie în Na+ schimbabil al complexului adsorbtiv la aprecierea intensităŃii de sodizare a probei de sol
(tabelul nr. 13). Intensitatea sodizării materialului de sol, corelată cu adâncimea la care aceasta apare,
stabileşte gradul de sodizare al solului (tabelul nr. 14).
Cunoaşterea gradului de sodizare al solului are o deosebită importanŃă, mai ales practică. Creşterea
alcalinităŃii solului duce la înrăutăŃirea proprietăŃilor chimice şi fizice, fapt ce are efect negativ asupra
activităŃii microbiologice din sol şi asupra dezvoltării plantelor.
4.3. ProprietăŃile morfologice ale solului
4.3.1. Structura solului
40
 O însuşire comună tuturor solurilor este gruparea particulelor primare minerale şi organice în
agregate de diferite dimensiuni. S-a constatat că există o tendinŃă generală de structurare a materiei ce
alcătuieşte partea superficială a scoarŃei terestre, ca urmare a acŃiunii diverşilor factori ai mediului
înconjurător. Chiar materiale aparent nestructurate pot prezenta în unele orizonturi un început de
structurare, datorită depunerii de particule coloidale pe particule mai grosiere şi agregarea acestora în
formaŃiuni mai mari.
În interiorul agregatului structural, coeziunea dintre particulele elementare ce îl compun este mai
mare faŃă de cea realizată între agregate, astfel că, atunci când asupra solului se aplică chiar o uşoară forŃă
mecanică, acesta se va desface în agregate structurale.
Gruparea particulelor elementare de sol în agregate constituie ceea ce numim structura solului.
Pentru că forma şi mărimea agregatelor structurale sunt foarte variate, a apărut necesitatea de clasificare a
acestora. O primă clasificare s-a făcut în funcŃie de mărimea agregatelor structurale, iar din acest punct de
vedere s-au deosebit două tipuri:
- microstructura, unde elementele structurale au dimensiuni mai mici de 0,25 mm, aceasta fiind
studiată mai ales prin tehnici microscopice;
- macrostructura, cu elemente structurale mai mari de 0,25 mm.
În prezent, în Ńara noastră, aprecierea structurii solului se face Ńinând cont de forma agregatelor
structurale, de dimensiunea acestora precum şi de gradul de structurare a masei solului. În funcŃie de
forma agregatelor au fost definite mai multe tipuri de structură.
Tipul monogranular se referă la acele materiale de sol cu structură foarte puŃin dezvoltată încât nu
se pot recunoaşte elemente structurale în masa solului, aceasta fiind formată din grăunŃi minerali nelegaŃi.
Termenul de monogranular se aplică pentru materialele de sol necoezive, cum sunt, spre exemplu, unele
nisipuri grosiere.
Tipul masiv reprezintă o structură atât de puŃin dezvoltată încât nu pot fi recunoscute elemente
structurale în masa solului, aceasta apărând ca un monolit. Termenul de structură masivă defineşte
materialele de sol coezive.
Structura glomerulară este formată din agregate de formă sferoidal – cuboidă, macroscopic
poroase, fără a prezenta feŃe de alipire între ele. Caracteristic structurii glomerulare este rezistenŃa ei la
acŃiunea de dispersare a apei şi la acŃiunea mecanică de lucrare a solului. Ea se întâlneşte mai ales în
orizontul A molic a solurilor din stepă şi silvostepă, formate pe loessuri şi depozite loessoide, cu o intensă
activitate biologică şi cu un complex adsorbtiv saturat în ioni de calciu.
Structura grăunŃoasă prezintă agregate de formă sferoidal – cuboidă, dar macroscopic sunt puŃin
poroase.
Structura poliedrică angulară are agregate de formă mai mult cuboidă, elementele structurale
având feŃe netede care se intersectează în muchii ascuŃite. Agregatele structurale se îmbină unele cu altele,
feŃele lor alipindu-se unele de altele.
Structura poliedrică subangulară prezintă agregate asemănătoare cu cea poliedric angulară, doar
că muchiile de intersecŃie a feŃelor agregatului sunt rotunjite. De asemenea, feŃele agregatelor se alipesc
unele de altele.
Structura sfenoidală prezintă elemente structurale ce au muchii ascuŃite şi feŃe netede,
asemănătoare structurii poliedric-angulare, doar că agregatele sunt alungite, axul mai lung fiind înclinat la
un unghi cuprins între 10 şi 60° faŃă de orizontală. Această structură este caracteristică orizonturilor
vertice, ele definind vertisolurile, precum şi subtipurile vertice ale altor soluri.
Structura prismatică are agregatele structurale dezvoltate pe verticală, axele verticale ale
agregatelor fiind mai mari decât cele orizontale. FeŃele elementelor structurale sunt netede, se
intersectează de regulă în muchi ascuŃite, iar capetele agregatelor sunt plate.
Structura columnară prezintă elemente structurale asemănătoare cu cea prismatică, doar că
agregatele au capetele superioare rotunjite. Această structură este întâlnită mai ales în orizontul B natric al
soloneŃurilor.
Structura columnoidă este asemănătoare cu structura prismatică, doar că muchiile de intersecŃie a
feŃelor sunt rotunjite.
Structura foioasă are caracteristic dezvoltarea elementelor structurale în plan orizontal, ele având
dimensiunile orizontale mai mari decât cele verticale. Agregatele structurale sunt de obicei plate sau
curbate şi se alipesc unele de altele. Acest tip de structură se întâlneşte mai frecvent la orizonturile
eluviale.
41
 Structura compusă apare adesea în soluri, fiind formată din agregate mari care se desfac prin
presare în agregate structurale mai mici.
În ceea ce priveşte mărimea agregatelor structurale, acestea variază în funcŃie de tipul de structură,
dar şi de la un sol la altul sau de la un orizont la alt orizont. În descrierile morfologice ale profilelor de
sol, în prezent se foloseşte o clasificare a mărimii agregatelor structurale elaborată de I.C.P.A. Bucureşti
(tabelul nr. 15).
Tabelul nr. 15.
Mărimea agregatelor structurale
Dimensiuni în funcŃie de tipul de structură (mm)
Denumire Glomerulară, grăunŃoasă Prismatică, columnară
sau foioasă Poliedrică sau columnoidă
Foarte mică sau foarte fină <1 <5 <10
Mică 1–2 5 – 10 13 – 20
Medie 3–5 11 – 20 21 – 50
Mare 6 – 10 21 – 50 51 – 100
Foarte mare >10 >50 >101
Nu este cazul ( structura monogranulară şi masivă )
(După Metodologia elaborării studiilor pedologice, ICPA,1987).
Formarea structurii
Procesul de formare a structurii este îndelungat şi complex şi se petrece sub acŃiunea diverşilor
factori.
În primele faze, se pare că se realizează o floculare (coagulare) a particulelor dispersate, ca urmare a
prezenŃei ionilor coagulatori în complexul coloidal şi în soluŃia solului. După aceasta, intervin unele
precipitări izoelectrice prin atragerea compuşilor coloidali cu sarcini electrice de semn contrar, cum sunt
particulele electronegative de substanŃe humice, argilă sau silice coloidală şi particulele electropozitive de
hidroxid de Fe şi Al. Particulele coloidale de argilă participă la formarea agregatelor structurale prin
stabilirea de legături între particulele de praf şi nisip, legături ce se realizează prin intermediul
moleculelor de apă polarizate la suprafaŃa particulelor.
Humusul are un rol substanŃial în procesul de structurare, compuşii organici formând pelicule pe
grăunŃii minerali pe care îi coagulează în agregate mărunte, dar cu stabilitate hidrică ridicată. Dacă
humusul este saturat în ioni de calciu, stabilitatea hidrică a agregatelor structurale este şi mai mare.
Hidroxizii de aluminiu şi fier contribuie la formarea structurii prin cimentarea particulelor cu care
vin în contact în urma deshidratării gelurilor precipitate din soluŃia solului.
Rădăcinile plantelor exercită o presiune mecanică asupra particulelor de sol, contribuind la aderarea
lor mai puternică. Pe lângă acest fapt, rădăcinile plantelor secretă o serie de substanŃe care contribuie la
aglutinarea particulelor elementare.
Fenomenele de umezire şi uscare, ca şi cele de îngheŃ şi dezgheŃ, produc în masa solului gonflări şi
contractări, se creează presiuni inegale, apar crăpături ce dezagregă materialul compact în fragmente tot
mai mici. Adeseori, se produc şi deplasări însemnate ale fragmentelor pentru echilibrarea presiunilor,
puse în evidenŃă mai ales în orizonturile vertice.
Activitatea microorganismelor conduce la coagularea particulelor de sol prin secretarea unor
substanŃe sau prin produşi intermediari de descompunere a materiei organice. De asemenea, ciupercile
provoacă legarea mecanică a particulelor elementare cu ajutorul miceliilor.
Un rol însemnat în structurarea solului îl joacă şi fauna solului. Prin activitatea ei, materia solului
este fragmentată, deplasată sau chiar ingerată de unele dintre ele. De asemenea, la realizarea structurii
contribuie şi produsele lor de excreŃie, ca şi materia organică rezultată din moartea acestora. Activitatea
râmelor din sol contribuie la formarea structurii glomerulare, iar în solul unde există o foarte intensă viaŃă
biologică se formează un orizont bioacumulativ puternic amestecat, ce a primit numele de orizont vermic.
Degradarea structurii solului
Procesul de degradare a structurii solului afectează, în principal, orizontul superior, cel utilizat
pentru cultivarea plantelor agricole. Degradarea se poate produce pe cale mecanică, fizico-chimică sau
biologică.
Măsurile ce trebuie luate pentru îmbunătăŃirea structurii privesc contracararea efectelor negative ale
diverselor practici agricole. Cele mai uzuale măsuri, cunoscute, în general, de toŃi agricultorii sunt:
executarea lucrărilor agricole la umiditatea optimă din sol, corectarea reacŃiei solului prea acide sau prea
alcaline sau adăugarea de îngrăşăminte organice pe solurile sărace în humus.

42
 Procesul îndelungat de formare a structurii, ca şi degradarea acesteia fac ca masa orizontului de sol
să fie mai mult sau mai puŃin structurată. Aprecierea stării de dezvoltare a structurii unui orizont de sol se
face utilizând o scală de valori, ce a primit denumirea de gradul de dezvoltare a structurii (tabelul nr. 16).
Structura solului, apreciată prin forma agregatelor, prin mărimea lor şi prin gradul de structurare al
masei orizontului de sol, este un element important al fertilităŃii, de ea depinzând regimul aero-hidric,
activitatea biologică, dar şi lucrarea lesnicioasă a solului.
Tabelul nr. 16.
Gradul de dezvoltare a structurii
Denumire Criterii
Nestructurat Nu se observă agregate în peretele împrospătat al profilului de sol; materialul de sol este
masiv, dacă prezintă coeziune şi monogranular, dacă este necoeziv
Slab dezvoltat La sfărâmare, mai puŃin de 25 % din masa solului este organizată în agregate structurale
întregi; elementele structurale sunt greu observate în sită
Moderat dezvoltat 25 – 75 % din masa solului este organizată în agregate structurale uşor observabile în solul
deranjat, greu observabile în solul aflat în aşezare naturală, moderat stabile
Bine dezvoltat 75 % din masa solului este organizată în agregate structurale stabile vizibile în solul
nederanjat şi aderente unele la altele şi care se separă uşor în solul deranjat
Structură distrusă sau Agregatele structurale sunt distruse în cea mai mare parte prin lucrările agricole anuale
deranjată prin cultivare
(Date după Metodologia elaborării studiilor pedologice, ICPA, 1987)
Solurile bine structurate au o coeziune moderată, sunt lesne străbătute de rădăcini şi sunt lucrate
uşor cu consumuri reduse de energie.
Pentru aceste considerente este necesar să prevenim distrugerea structurii solului, iar acolo unde ea
a fost deja deteriorată să luăm măsurile necesare de refacere.
4.3.2. Culoarea solului
Culoarea reprezintă acea parte din radiaŃia vizibilă a spectrului electromagnetic care nu a fost
absorbită, ci este reflectată de către un obiect, ea depinzând de însuşirile chimice, fizice sau morfologice
ale acestuia.
Culoarea este una din proprietăŃile morfologice specifice solului, ce ne apare când privim suprafaŃa
terenului sau orizonturile de sol situate sub suprafaŃă. Ea a fost, de altfel, elementul care a dat numele
unor soluri în diversele sisteme de clasificare naŃionale sau internaŃionale (cernoziomuri, kastanoziomuri,
albeluvisoluri, Albaqualfs, Rhodudalfs etc.).
În cazul solului, culoarea depinde de constituenŃii minerali şi organici, de gradul de hidratare, de
porozitate, structură sau de gradul de tasare.
În urma proceselor de alterare a componenŃilor minerali din sol rezultă o serie de noi substanŃe care
îi conferă acestuia o anumită culoare.
În climatele calde şi umede, alterarea intensă a rocilor determină acumularea reziduală, în principal,
a hidroxidului de aluminiu, substanŃă de culoare albă, dar prezenŃa în anumite proporŃii a oxizilor şi
hidroxizilor de fier dă solului culori de la roşu - violaceu până la galben - ruginiu. În climatele aride,
deşertice, alterarea mineralelor din roci duce la formarea pe suprafaŃa acestora a unei cruste din oxizi de
fier şi mangan, de culoare brună - negricioasă, aşa numita "patină a deşertului". În climatele temperate
umede, prin procesele de levigare intensă fracŃiunile de praf şi nisip (grăunŃii de cuarŃ sunt greu alterabili
şi au culoare albicioasă) sunt dezgolite de particulele coloidale de tipul argilei sau sescvioxizilor. Se
ajunge la acumularea reziduală a cuarŃului, ceea ce dă materialului culoare albicioasă, specifică
orizonturilor albice ale unor tipuri de sol.
PrezenŃa în sol a proceselor de oxidare este pusă în evidenŃă de culorile brune, gălbui, ruginii,
roşcate sau negricioase, date de oxizii şi hidroxizii de fier şi mangan. Atunci când în sol sunt prezente
procese de reducere, aici se formează oxizi feroşi sau manganoşi, sulfuri sau carbonaŃi de fier sau
mangan, substanŃe ce dau solului culori verzui, albăstrui, vineŃii sau negricioase.
Acumularea în sol a diferitelor săruri este pusă în evidenŃă adesea de culorile mai deschise pe care
le capătă materialul de sol, carbonaŃii de calciu îi conferă acestuia culori gălbui - albicioase, iar clorurile
şi sulfaŃii culori albe.
PrezenŃa materiei organice în sol dă acestuia culori de la brun până la negru, în funcŃie de tipul de
humus sau procentul pe care acesta îl deŃine în materialul de sol. Humusul de tip mull are o culoare
neagră şi va da solului culoare neagră, cenuşiu închis, cenuşiu, cenuşiu deschis ş. a. Humusul moder sau
brut are culori de la negru la brun sau brun - gălbui.

43
 În funcŃie de gradul de hidratare al materialului de sol, acesta va prezenta culori cu valori mai mari
sau mai mici. Când solul are o umiditate ridicată, el va reŃine o cantitate mai mare din radiaŃia solară
vizibilă, deci va avea o valoare a strălucirii mai mică şi va reflecta o parte mai mare din radiaŃii când este
mai uscat, deci valoarea strălucirii este mai mare.
Culoarea solului este influenŃată şi de porozitatea materialului, de structură sau de gradul de tasare,
elemente ce determină rugozitatea suprafeŃei materialului de sol, aceasta reflectând o cantitate mai mare
sau mai mică din energia solară. Când un sol este proaspăt arat, rugozitatea suprafeŃei lui este mare,
aceasta reŃinând o cantitate mai mare din radiaŃia luminoasă. Astfel, suprafaŃa solului va avea o culoare
mai închisă decât cea a unui sol similar, dar tasat, bătătorit, suprafaŃa lisă a acestuia din urmă reflectând o
cantitate mult mai mare din radiaŃia luminoasă.
Deoarece culoarea unui sol este determinată de anumiŃi constituenŃi, apăruŃi în urma unor procese
pedogenetice, acest fapt a impus culoarea drept criteriu diagnostic pentru unele orizonturi sau pentru
încadrarea taxonomică a unor soluri. Pentru a înlătura subiectivismul în aprecierea şi denumirea culorilor,
la nivel internaŃional a fost adoptat un sistem de culori standardizate, cuprinse într-un atlas denumit
MUNSELL.
Realizarea atlasului general de culori are la bază cinci culori principale, notate cu iniŃialele
denumirii culorilor în limba engleză: R (red = roşu), Y (yellow = galben), G (green = verde), B (blue =
albastru) şi P (purple = violet)
Pentru stabilirea culorii materialului de sol, determinatorul MUNSELL conŃine un număr de 8
planşe, denumite după nuanŃele de culoare specifice fiecăreia din ele. Aceste planşe sunt: 10R, 2,5YR,
5YR, 7,5YR, 10YR, 2,5Y, 5Y, iar a opta planşă cuprinde culori din nuanŃele 5Y, 5GY, 5G, 5BG şi 5B,
culori specifice orizonturilor hidromorfe. Pe fiecare din aceste planşe culorile sunt distribuite într-o reŃea
rectangulară. Pe orizontală culorile sunt ordonate în funcŃie de cromă, aceasta reprezentând gradul de
puritate al culorii, iar pe verticală culorile sunt ordonate în funcŃie de valoarea strălucirii sau luminozităŃii
acesteia. În cazul solurilor scara cromelor şi luminozităŃii culorii nu depăşeşte valoarea 8.
Determinarea culorii unei probe de sol se realizează prin compararea acesteia cu etaloanele de
culori din sistemul MUNSELL, stabilindu-se nuanŃa, valoarea şi croma probei respective.
4.3.3. NeoformaŃiunile şi incluziunile
NeoformaŃiunile
NeoformaŃiunile din sol reprezintă acumulări de anumite substanŃe provenite în urma proceselor
pedogenetice, ele apărând distinct faŃă de masa principală a solului. În funcŃie de geneza lor,
neoformaŃiunile au fost împărŃite în neoformaŃiuni rezultate în urma unor procese chimice şi
neoformaŃiuni create de activitatea organismelor din sol.
Acumulările de săruri privesc, în general, pe cele uşor solubile. Dintre acestea, cele mai frecvent
întâlnite în sol sunt clorurile de Na şi K, apoi sulfaŃii de Na, K, Mg, şi Ca şi carbonaŃii şi bicarbonaŃii de
Na şi K. Dintre sărurile puŃin solubile interesează mai ales acumularea carbonaŃilor de Ca şi Mg.
Acumulările de săruri se realizează în sol sub diverse forme:
EflorescenŃele sunt cristale fine de săruri depuse în urma precipitării acestora din soluŃia solului,
atunci când condiŃiile fizice şi chimice nu mai permit menŃinerea lor în soluŃie. EflorescenŃele sărurilor
solubile au culoare albă, iar cele de CaCO3 sunt gălbui - albicioase.
Vinişoarele se prezintă sub formă alungită, fiind depuneri de săruri în golurile rămase prin
descompunerea rădăcinilor fine.
Tubuşoarele sunt depuneri de formă alungită, ce prezintă în interior canale în lungul axei
longitudinale
Peliculele de săruri sunt depuneri uniforme de săruri pe feŃele agregatelor structurale, ele apărând
ca o cutană.
Pseudomiceliile sunt neoformaŃiuni alcătuite din carbonaŃi precipitaŃi pe feŃele elementelor
structurale sub formă de micelii de ciupercă.
Pungile sau cuiburile sunt acumulări de săruri necimentate în spaŃiile libere din sol.
ConcreŃiunile sunt depuneri de săruri cimentate sub formă de grăunŃi sau nodule. Cele mai
obişnuite sunt cele de CaCO3. Atunci când sunt puŃin cimentate şi uşor friabile se numesc bieloglasca.
Unele dintre concreŃiunile de CaCO3 sunt goale în interior, fiind denumite septarice, iar altele prezintă
depuneri sub formă de apofize. În loessuri se întâlnesc concreŃiuni de CaCO3 numite păpuşi, deoarece au
adesea o formă alungită. Uneori, acumulările de CaCO3 sau gips pot fi foarte intense, dând naştere la

44
orizonturi hipercalcice sau hipergipsice, care prin cimentare se transformă în orizonturi petrocalcice sau
petrogipsice.
Crustele sunt neoformaŃiuni ce iau naştere la suprafaŃa solului prin precipitarea unor cantităŃi
însemnate de săruri solubile, acestea fiind aduse prin circulaŃia capilară ascendentă a apei freatice
mineralizate.
Acumulările de oxizi şi hidroxizi se prezintă adesea sub formă de pete, pelicule, vinişoare,
dendrite, concreŃiuni, orstein sau cuirase.
Petele de culoare roşie până la brună - negricioasă sunt date în mediu aerat de oxizii ferici şi
manganici, pe când cele de culoare cenuşie, verzuie sau albăstruie se formează în mediu redus, ele
marcând prezenŃa oxizilor feroşi şi manganoşi.
Peliculele de oxizi şi hidroxizi apar în urma proceselor de alterare şi levigarea acestora pe profil,
unde se depun pe feŃele particulelor minerale. În climatele calde şi aride, în lipsa ploilor, alterarea rocilor
are loc în prezenŃa apei din rouă. Oxizii de fier şi mangan se depun chiar pe rocile din care au provenit,
formând o peliculă de culoare brună - negricioasă numită patina deşertică.
Vinişoarele sunt pelicule de oxizi depuse pe traseul unor foste rădăcini subŃiri.
Dendritele sunt pelicule de oxizi de formă ramificată depuse feŃele agregatelor structurale.
ConcreŃiunile ferimanganice, numite şi bobovine, iau naştere prin depunerea oxizilor de fier şi
mangan pe o particulă minerală. Aceasta este îmbrăcată de pelicule concentrice, astfel că, forma lor este
adesea sferică, iar culoarea variază de la roşcat până la negru, în funcŃie de cum predomină oxizii de fier
sau mangan.
Ortstein-ul se formează în solurile nisipoase din climatele temperate umede. Fierul, rezultat din
procesele de alterare a mineralelor primare, formează cu acizii din humus săruri solubile. Acestea
migrează pe profil şi se depun pe particulele de nisip sub formă de pelicule de oxid de fier hidratat.
Depunerea în continuare de pelicule de oxizi duce la unirea grăunŃilor sub formă de nodule sau chiar la
cimentarea întregului orizont.
Nodulele ferice rezultă din segregarea intensă a oxizilor de fier sub formă de concreŃiuni, care prin
unirea lor duce la formarea de nodule de forme neregulate. Acestea sunt acumulări specifice orizonturilor
ferice ale solurilor din regiunile tropicale şi subtropicale.
Cuirasele sunt orizonturi de subsuprafaŃă de culoare brună ruginie - brună gălbuie, rezultate în urma
cimentării puternice a oxizilor şi hidroxizilor de fier, prezenŃi în sol în cantitate însemnată. Îndepărtarea
orizonturilor superioare prin denudaŃie, face ca acest orizont dur şi rezistent la eroziune să ajungă la
suprafaŃă şi să capete aspectul unei carapace sau cuirase.
NeoformaŃiunile silicioase se referă la acumulările reziduale de silice (SiO2) ce rezultă în urma
alterării mineralelor. Ele apar sub formă de pulberi şi pete silicioase, de concreŃiuni şi nodule sau
orizonturi întărire - duripanuri.
Petele şi pulberile silicioase sunt acumulări de silice amorfă de culoare albicioasă, depuse pe
suprafeŃele agregatelor structurale. Ele sunt întâlnite mai ales în cazul orizonturilor din partea superioară a
solului, ca urmare a eluvierii coloizilor, oxizilor şi hidroxizilor.
ConcreŃiunile silicioase sunt similare celor ferimanganice, doar că în cazul lor are loc depuneri de
silice amorfă ce îmbracă o particulă minerală. Adesea, odată cu silicea se depun şi mici cantităŃi de oxizi
de fier şi mangan, ceea ce le dă o culoare brună - negricioasă. Acest fapt cauzează confundarea lor cu
concreŃiunile ferimanganice, şi doar analiza de laborator chimică sau mineralogică poate preciza natura
lor.
Nodulele silicioase şi duripanul rezultă prin acumularea intensă de silice pe feŃele agregatelor
structurale, în pori sau ca punŃi de legătură între grăunŃii de nisip. Acumularea de silice are loc într-un
orizont de subsuprafaŃă prin formarea de concreŃiuni, acestea treptat se măresc şi se unesc, formând
nodule. Continuarea procesului de acumulare a silicei duce la întărirea întregului orizont, formându-se aşa
numitul duripan sau orizont petroduric. În afară de silice, în compoziŃia nodulelor silicioase şi a
duripanului intră şi oxizii de fier.
Acumularea coloizilor se petrece într-un orizont de subsuprafaŃă ca urmare a migrării pe profil a
coloizilor minerali sau organici.
Peliculele de argilă se formează prin depunerea particulelor fine de argilă pe feŃele agregatelor
structurale, pe pereŃii porilor sau îmbracă grăunŃii de nisip. Aceste acumulări duc la formarea orizontului
B argic.

45
 În unele cazuri, odată cu argila are loc şi acumularea de oxizi şi hidroxizi de fier, formându-se aşa
numitele pelicule argilo-ferice, iar când odată cu argila migrează şi compuşii organici are loc formarea de
pelicule argilo-humice.
Peliculele humice rezultă în urma acumulării humusului coloidal ca urmare a deplasării lui din
orizontul A. Ele au o culoare brun închisă - negricioasă.
Limbile de humus iau naştere prin deplasarea mecanică, gravitaŃională a humusului pe profil, ca
urmare a prezenŃei crăpăturilor dintre agregatele structurale.
NeoformaŃiunile create de activitatea biologică
Aceste neoformaŃiuni sunt acumulări locale de material organic şi / sau mineral, cauzat de
activitatea vegetaŃiei şi faunei.
Crotovinele reprezintă foste galerii de formă tubulară săpate de animale ce îşi au adăpostul în sol,
cum sunt rozătoarele şi cârtiŃele. Crotovinele sunt umplute adesea cu materiale provenite din alte
orizonturi.
Coprolitele sunt excremente ale râmelor. Ele se formează în urma trecerii materialului de sol, bogat
în humus, prin tubul digestiv, acesta căpătând aspect de grăunŃi rotunjiŃi, aranjaŃi în grămăjoare sau şiruri.
Locaşurile de larve sunt culcuşurile în care se dezvoltă larvele de insecte.
Cornevinele reprezintă golurile lăsate de rădăcinile arborilor prin putrezirea acestora, umplute
adesea cu material provenit din orizonturile superioare.
Dendritele sunt urmele lăsate de rădăcinile subŃiri ale plantelor pe suprafeŃele elementelor
structurale.
Incluziunile
În sol sunt întâlnite adeseori diverse materiale care nu au nici o legătură cu procesul de solificare.
Aşa sunt: cochiliile, oasele, bucăŃile de lemn carbonizat sau pietrificat, fragmentele ceramice, fragmentele
de cărămizi sau alte materiale ajunse întâmplător în sol.
Studiul lor, adâncimea la care se găsesc, ne ajută la înŃelegerea evoluŃiei solului în decursul
timpului, iar unele obiecte pot constitui subiect în cercetarea arheologică privind dezvoltarea societăŃii
omeneşti.

5. GENEZA ŞI EVOLUłIA SOLURILOR

Geneza solurilor se bazează în principal pe trei procese fundamentale, respectiv pe cele de
humificare, de alterare şi de migrare. Aceste procese sunt condiŃionate de factorii bioclimatici şi de
factorii locali.
Factorii bioclimatici sunt reprezentaŃi, după cum rezultă din denumire, de clima şi de vegetaŃia unei
regiuni. Ei definesc principalele zone climatice şi de vegetaŃie ale Pământului şi generează totodată zonele
mari de soluri.
Factorii locali cuprind relieful, roca parentală şi drenajul apelor de suprafaŃă sau freatice, caracterul
local al acestora rezultând din variaŃia pe distanŃe mici a însuşirilor lor principale.
În afara acestor factori, un rol important în desfăşurarea proceselor pedogenetice îl are factorul timp
şi factorul uman, acesta din urmă perturbând adeseori echilibrul natural al ecosistemului, acel stadiu de
climax, stabilit prin evoluŃia îndelungată a vegetaŃiei şi solului într-un anumit climat.
EvoluŃia progresivă a solului într-un anumit regim bioclimatic se poate petrece până la realizarea
echilibrului ecosistemic, acel stadiu numit "climax". Pentru stepa cu ierburi mici, stadiul de climax al
solului îl reprezintă kastanoziomul, pentru stepa cu ierburi înalte este specific cernoziomul, pentru
silvostepă - faeoziomul, pentru climatul pădurii de foioase stadiul de climax îl realizează luvisolul, iar
pentru pădurea de conifere este specific podzolul. Stadiul de climax al solului se poate menŃine o lungă
perioadă, atâta timp cât el nu este modificat.
EvoluŃia regresivă a solului începe atunci când stadiul de climax al ecosistemului şi implicit al
solului este deranjat. Prin aceasta are loc o simplificare a profilului de sol. Modificările pot surveni în
urma unor schimbări climatice, ce pot genera o altă activitate biologică a solului, un alt regim hidric,
intensificarea eroziunii naturale, dar, cel mai adesea, de degradările cauzate de activitatea umană.
5.1. Factorii pedogenetici
5.1.1. Clima
AcŃiunea climei asupra solului se manifestă direct prin temperatură şi umiditate şi indirect prin
intermediul vegetaŃiei şi faunei.

46
 AcŃiunea directă este bine evidenŃiată în fazele incipiente de formare a solului, când rocile compacte
sunt transformate prin procesele de dezagregare şi alterare în produse tot mai fin dispersate. Aceste
procese determină formarea principalelor componente minerale ale solului, cum sunt: particulele de praf
şi nisip, mineralele argiloase, sărurile, oxizii şi hidroxizii ş. a. De asemenea, clima determină o
diferenŃiere a intensităŃii şi profunzimii pe care procesele de alterare acŃionează, putându-se observa la
nivel planetar o zonare a acestora, conformă zonelor de climă. În climatul arctic, intensitatea şi adâncimea
proceselor de alterare sunt reduse şi se manifestă doar în stratul de rocă care se dezgheaŃă în timpul verii.
În climatul temperat alterarea este mai intensă şi se petrece pe adâncime mai mare, iar în climatul tropical
umed, procesele de alterare a materialului mineral sunt extrem de puternice şi afectează roca pe adâncime
foarte mare, adesea de mai multe zeci de metri.
O influenŃă marcantă a climei se înregistrează şi asupra proceselor de eluviere - iluviere, fapt ce
cauzează o diferenŃiere accentuată a solurilor. În general, cu cât climatul este mai umed, cu atât eluvierea
diverselor componente ale solului este mai intensă şi pe adâncime mai mare. În România, în zona de
stepă, datorită uscăciunii climatului se înregistrează levigarea în mare parte a sărurilor solubile şi este
începută eluvierea carbonaŃilor de Ca şi Mg. În zona de silvostepă, ceva mai umedă, carbonaŃii sunt
levigaŃi către 80 - 100 cm adâncime şi este începută debazificarea complexului adsorbtiv, iar în zona de
pădure, cu precipitaŃii şi mai bogate, carbonaŃii sunt levigaŃi către baza profilului de sol sau mai jos, iar
debazificarea mai accentuată a complexului adsorbtiv creează premiza migrării fracŃiunilor argiloase.
InfluenŃa indirectă a climei în pedogeneză are loc prin intermediul vegetaŃie şi faunei. Clima
creează condiŃii pentru dezvoltarea unui anumit gen de vegetaŃie, ceea ce determină un anumit tip de
acumulare a materiei organice în sol. Acest fapt cauzează diferenŃieri şi în privinŃa distribuŃiei faunei din
sol, activitatea acesteia, precum şi condiŃiile de umiditate şi temperatură, determină un anumit mod de
humificare a materiei organice.
Învelişul de sol se află în strânsă corelaŃie cu caracterele generale ale climei, această corelaŃie fiind
dovedită de prezenŃa zonalităŃii solurilor în concordanŃă cu zonele de climă.
În pedogeneză un interes deosebit îl reprezintă cunoaşterea regimului hidric şi termic al solului.
Pentru caracterizarea lui s-a folosit diferenŃa dintre precipitaŃiile medii anuale şi evapotranspiraŃia din sol
din cursul unui an sau indicele de ariditate de Martonne Iar = P / (T + 10) (P - precipitaŃii medii anuale;
T - temperatura medie anuală).
5.1.2. VegetaŃia şi fauna
Factorul motor de transformare a rocilor în sol îl constituie organismele vii, în principal
formaŃiunile vegetale care sintetizează substanŃe organice din cele minerale şi microorganismele care
descompun substanŃele organice, trecându-le din nou în substanŃe minerale şi sintetizează substanŃe
organice complexe specifice solului.
VegetaŃia intervine în geneza solurilor prin faptul că asigură materia organică principală a solului.
Ea contribuie, de asemenea, la modul de acumulare a humusului în sol, atât ca grosime a orizontului
humifer, cât şi ca tip de humus. VegetaŃia protejează solul împotriva denudaŃiei, influenŃează bilanŃul apei
în sol şi microclimatul solului.
În cazul vegetaŃiei de stepă, bioacumularea are loc pe seama materiei organice rezultate din moartea
rădăcinilor, în timp ce în cazul vegetaŃiei de pădure sursa de materie organică o constituie frunzele care
cad şi rămân la suprafaŃa solului. Unele determinări au arătat că în sol vegetaŃia de stepă lasă anual o
cantitate de materie organică de cca. 30 t/ha, pe când greutatea litierei dintr-o pădure ajunge doar la 5 - 6
t/ha. VegetaŃia de stepă este mai bogată în proteine, pe când cea de pădure este mai bogată în lignine. În
solurile din stepă există o microfloră bacteriană bogată şi foarte activă, faŃă de pădure unde predomină
ciupercile. Fauna în solurile stepei este mult mai numeroasă (viermi, insecte, animale rozătoare şi
insectivore) şi activă. Ea transformă şi amestecă substanŃele organice cu cele minerale şi creează un
humus de tip mull, de calitate superioară. Totodată, această activitate, ca şi calitatea humusului, duce la
formarea unui orizont cu structurat, afânat şi poros.
În cazul vegetaŃiei de pădure, solurile chiar dacă au un conŃinut ridicat de humus, el este de calitate
inferioară, fiind alcătuit din multe lignine ce sunt greu descompuse. Microflora este mai săracă, consti-
tuită mai ales din ciuperci. CondiŃiile de temperatură mai mică şi umiditate mai mare duc la o
mineralizare mai slabă a humusului, ceea ce nu permite eliberarea de substanŃe nutritive în cantitate mare.
Acesta este format mai ales din acizi fulvici nesaturaŃi în baze, ce influenŃează la rândul lor nefavorabil
celelalte proprietăŃi ale solului. AcŃiunea faunei este mult mai redusă, intervenind în mărunŃirea materiei

47
organice şi în deplasarea şi amestecarea ei cu partea minerală, precum şi la structurarea şi afânarea
materialului de sol.

5.1.3. Roca parentală.

Roca parentală reprezintă materialul pe care se desfăşoară procesele de solificare, iar proprietăŃile
fizice, chimice şi mineralogice ale rocii influenŃează pedogeneza şi proprietăŃile solului.
În cazul regiunilor cu roci lutoase, cum sunt loessurile, evoluŃia solului decurge în conformitate cu
condiŃiile de climă şi vegetaŃie ale zonei respective. În zona stepei uscate se formează kastanoziomuri, în
stepa cu ierburi înalte cernoziomuri, în silvostepă faeoziomuri, în zona pădurii de foioase luvisoluri, în
cea a pădurii de conifere podzoluri etc.
Atunci când apar roci parentale cu însuşiri specifice, acestea impun proceselor de solificare o
anumită evoluŃie. Unele din ele pot împiedica pedogeneza şi dezvoltarea profilului de sol până la nivelul
tipului zonal. Aşa spre exemplu, solificarea decurge mai lent pe rocile compacte decât pe cele mobile, ea
se desfăşoară mai rapid pe cele grosiere decât pe cele fine. Spre exemplu, în zona stepei umede, pe
depozite grosiere se formează adesea faeoziomuri, iar pe loess se formează cernoziomuri. DiferenŃieri
sunt înregistrate şi în procesele de acumulare a humusului, astfel, în aceleaşi condiŃii climatice
acumularea de humus este mai intensă pe solurile argiloase decât pe cele nisipoase. Pe cele argiloase, ce
reŃin o cantitate mai mare de apă, se dezvoltă o vegetaŃie mai bogată, iar mineralizarea resturilor organice
este mai redusă, comparativ cu cele nisipoase, ce sunt mai uscate, deci oferă condiŃii mai puŃin bune
pentru dezvoltarea plantelor, iar resturile organice se mineralizează mai repede.
CompoziŃia chimică a rocii intervine în procesul de solificare. Procesul este mai lent pe rocile care
au un conŃinut mai mare de cationi schimbabili. Spre exemplu, în aceleaşi condiŃii de zonă umedă, pe
marne şi argile marnoase se formează faeoziomuri calcarice (FZka), pe când pe argile lipsite de carbonaŃi
se formează preluvosoluri tipice (ELti). De asemenea, chimismul rocii imprimă o anumită direcŃie
proceselor pedogenetice, astfel, pe calcare, chiar dacă climatul este foarte umed, prezenŃa cationilor bazici
determină formarea la suprafaŃa solului a unui orizont A cu humus de tip mull calcic, iar solul ce a luat
naştere este o rendzină. Alimentarea continuă a complexului adsorbtiv cu ioni de calciu, proveniŃi din
roca parentală, va determina o evoluŃie foarte lentă către tipul de sol zonal.
CompoziŃia mineralogică are de asemenea importanŃă în procesul de solificare. Spre exemplu, pe
argile cu conŃinut ridicat de montmorillonit se formează vertosoluri sau alte soluri cu subtip vertic.
În Ńara noastră o serie de tipuri, subtipuri şi varietăŃi de soluri au fost separate în funcŃie de roca pe
care s-au format. Întâlnim astfel: pe calcare: rendzină, litosol rendzinic, ca şi varietăŃile subrendzice ale
cernoziomului tipic, faeoziomului tipic etc; pe marne şi argile marnoase: cernoziomuri tipice, varietatea
marnice, eutricambosol tipic, varietatea marnic etc.; pe argile gonflante, montmorillonitice: vertisoluri şi
alte soluri cu subtip vertic; pe roci compacte: litosoluri şi soluri cu subtip litic; pe tufuri vulcanice:
andosoluri şi alte tipuri de sol ce au subtip andic etc.
5.1.4. Relieful
Relieful diferenŃiază solificarea prin unităŃile sale mari, dar şi prin mezo şi microforme.
Relieful are atât o influenŃă directă, cât şi una indirectă. InfluenŃa directă se manifestă prin diferitele
procese geomorfologice, cum sunt: eroziunea prin apă şi vânt, alunecările de teren, colmatările. Prin
acestea solul este subŃiat, deranjat-deplasat sau îngroşat. Rolul indirect se manifestă prin umezirea şi
încălzirea diferenŃiată a diferitelor forme de relief, printr-o anumită distribuŃie a climei şi vegetaŃiei care,
după cum am văzut, influenŃează la rândul lor geneza solului.
Pe versanŃii cu pantă mare solurile au orizonturi scurte sau roca poate fi la zi, pe când pe cei slab
înclinaŃi sau orizontali, de obicei, solul este profund (fig. 18).
Pe un versant cu expoziŃie nordică, în general mai umed, solurile sunt mai evoluate, decât cele
formate pe unul cu expoziŃie sudică. Spre exemplu, Măgura Mocrei din judeŃul Arad este constituită din
aglomerate andezitice. Pe eluviul de pe culme s-au format luvosoluri tipice (LVti) şi litosoluri eutrice
(LSeu). Pe scoarŃa de alterare acumulativă, ce cuprinde partea mijlocie şi inferioară a versanŃilor, în
partea nordică sunt formate luvosoluri tipice(LVti) şi luvosoluri stagnice (LVst), iar în partea sudică sunt
formate vertosoluri tipice (VSti), faeoziomuri vertice (FZvs) şi preluvosoluri tipice (ELti) (fig. 19).
Formele minore de relief au de asemenea influenŃă în geneza solurilor. Astfel, în ariile depresionare
din regiunea de câmpie (crovuri, padine, obârşii de vale) se formează soluri cu profil mai evoluat decât în
arealele vecine. Acest fapt se datorează cantităŃii mai mari de apă, provenită prin scurgerea din regiunea
48
vecină mai înaltă, care afectează roca de solificare pe o grosime mai mare şi pe o perioadă mai lungă de
timp (fig. 20)
A. În climat de stepă şi depozite de loess pe suprafaŃa orizontală a câmpului s-a format un
cernoziom tipic (CZti), pe când în crov putem întâlni un faeoziom argic, (FZar);
B. În climat de pădure şi depozite argiloase, gonflante pe terenul mai înalt sunt formate
preluvosoluri roşcate (ELrs), iar în padină vom întâlni planosoluri vertice stagnice (PLvs - st).
5.1.5. Apele freatice şi stagnante
Multe din procesele ce se desfăşoară în sol au loc în prezenŃa apei. Uneori, solificarea are loc în
condiŃii de exces de apă. Excesul de apă poate fi de suprafaŃă sau pluvial (ape stagnante ce se acumulează
din precipitaŃii) şi freatic (din pânzele de apă din interiorul scoarŃei aflate la adâncimi mici, uneori
aproape de suprafaŃă sau chiar la suprafaŃă).
În prezenŃa unui exces de umiditate, deci a unei aeraŃii slabe, au loc în sol procese predominante de
reducere. Se formează compuşi reduşi de Fe şi Mn care sunt solubili, au culori predominant verzui -
cenuşii până la negre şi dau un aspect pătat, marmorat solului.
În funcŃie de adâncimea la care se găseşte nivelul stratului acvifer freatic este şi intensitatea de
manifestare a proceselor de gleizare în profilul de sol. Spre exemplu, în luncă, pe grindul de mal, unde
apa freatică este la cca. 3 m adâncime, sunt aluviosoluri entice, calcarice (ASen-ka), urmează o zonă cu
apă freatică la cca. 2 m adâncime unde sunt formate aluviosoluri gleice, calcarice (ASgc-ka). Pe fostele
braŃe părăsite sunt formate gleiosoluri aluvice, calcarice (GSal-ka), aici stratul acvifer fiind la suprafaŃă
sau aproape de suprafaŃă. Partea internă a luncii cu stratul acvifer freatic la 0,8-1,5 m adâncime este
ocupată de gleiosoluri aluvice eutrice (GSal-eu) şi calcarice (GSal-ka) (fig. 21).
Procesele care au loc sub influenŃa apei freatice se numesc procese de gleizare, iar cele ce au loc
sub influenŃa apei de stagnare de suprafaŃă se numesc procese de stagnogleizare. Prin manifestarea intensă
a acestor procese se formează orizonturi gleice sau stagnogleice, specifice clasei hidrisoluri, atunci când
ele se găsesc în partea superioară a profilului de sol.
Atunci când apele freatice sunt aproape de suprafaŃă şi sunt bogate în săruri solubile, ele pot
provoca salinizarea şi sodizarea (alcalizarea) solului.
5.1.6. Timpul
Timpul este o condiŃie necesară a pedogenezei, pentru ca factorii de mediu să acŃioneze prin diverse
procese specifice. Chiar şi cele mai simple reacŃii chimice din sol au nevoie de un anumit timp. De altfel,
Sparks D. L. (1999) arată că reacŃiile chimice ce au loc în sol se petrec într-o anumită perioadă de timp,
unele din ele necesită perioade foarte scurte, iar altele perioade extrem de lungi. Astfel, s-a determinat că
unele din reacŃiile de asociere a ionilor sau de schimb ionic se petrec în microsecunde sau milisecunde, iar
altele pot ajunge la minute sau ore. Alte reacŃii, cum sunt cele dintre soluŃia solului şi mineralele fazei
solide, ce implică dizolvarea mineralelor sau cristalizarea unor minerale noi, se pot petrece în perioade
mai lungi de timp, ce ajung de la câteva zile până la câŃiva ani sau mii de ani.
Timpul intervine şi în realizarea diferitelor orizonturi ale solului (Birkeland, 1974). Primul care
ajunge la starea staŃionară este orizontul A, apoi orizontul B cambic, urmează orizonturile B argic şi C
calcic, iar cel mai lung timp este necesar pentru orizontul B oxic (B feralic după WRBSR), apreciat că
poate depăşi 1 milion de ani (fig. 22 B). În ce priveşte realizarea profilului de echilibru pentru diferitele
categorii de soluri (fig. 22 C), acelaşi autor arată că: Spodosolurile (podzolurile) sunt primele care ajung
la starea staŃionară, urmează Molisolurile (cernoziomuri, faeoziomuri), apoi Ultisolurile (acrisolurile,
după WRBSR), iar cel mai lung timp pentru a ajunge la starea de echilibru îl necesită Oxisolurile
(feralsolurile, după WRBSR).
Timpul necesar pentru evoluŃia unui sol până la starea staŃionară poate dura pentru unele doar
câteva sute sau mii de ani, iar pentru altele mai multe sute de mii de ani; este ceea ce numeşte Duchaufour
(1988, 2003) ciclu scurt, respectiv ciclu lung de evoluŃie.
Vârsta solului este greu de stabilit. Se folosesc metode geologice, palinologice, arheologice sau cu
radiocarbon (C14) pentru determinarea vârstei absolute. Metodele geologice şi arheologice adesea nu se
pot folosi, deoarece nu dispunem de date, iar cele palinlogice sau cu radiocarbon sunt prea laborioase sau
costisitoare ca să se poată efectua în mod curent. Acestea sunt folosite doar în cercetări speciale, pentru
lămurirea unor aspecte de ordin teoretic.
Determinarea vârstei unor soluri din Câmpia Română prin metoda cu radiocarbon C14 (I. Munteanu
şi colab., 1997) a evidenŃiat că orizonturile din primii 100 de cm sunt de vârstă Holocenă, pe când
depozitele subiacente, sub 180 cm adâncime, sunt Pleistocene (Würm III). Autorii subliniază faptul că nu
49
putem vorbi de o vârstă a solului, privit ca întreg, ci doar de vârsta diferitelor orizonturi ale solului,
precum şi faptul că orizonturile de la suprafaŃă sunt mai tinere decât cele mai din profunzime.
Cel mai adesea folosim vârsta relativă, în care solurile se compară între ele din punct de vedere al
dezvoltării profilului de sol şi eventual a poziŃiei pe care ele o deŃin pe diferitele forme de relief. Dacă
luăm ca exemplu o vale cu terase dintr-o regiune piemontană din România (fig. 24), pe ea întâlnim forme
de relief de vârstă diferită, ce prezintă tipuri de sol diferenŃiate între ele de o anumită succesiune de
orizonturi. Pe formele de relief mai tinere, se constată că profilul de sol are mai puŃine orizonturi faŃă de
cele mai vechi. În luncă, solul are doar un scurt orizont A ocric, urmat de materialul parental, este ceea ce
numim aluviosol. Pe prima terasă, solul, în afară de orizontul A ocric, prezintă sub acesta un orizont B
cambic şi mai jos roca parentală, acest sol este denumit eutricambosol. Pe terasa a II-a, întâlnim un
preluvosol, la care se diferenŃiază un orizont B argic sub orizontul A ocric, iar pe nivelul superior, cel al
suprafeŃei piemontului, s-a format un profil de sol mai complex, la acesta, între orizontul A ocric şi
orizontul B argic s-a format un orizont luvic, solul, cu un profil alcătuit din orizonturile Ao - E - Bt - C,
fiind denumit luvosol. Deci, putem spune că luvosolul are o vârstă mai mare decât preluvosolul, acesta
din urmă decât eutricambosolul şi mai departe decât a aluviosolului.
5.1.7. Factorul uman
Omul a influenŃat evoluŃia solului în decursul timpului prin activitatea pe care o desfăşoară.
În primul rând, luarea în cultură a terenurilor a făcut ca vegetaŃia naturală specifică să fie înlocuită
cu diverse plante agricole, ceea ce influenŃează pe mai departe solificarea. Astfel, cultivarea terenurilor
acoperite cândva cu păduri a dus la modificarea modului de formare şi acumulare a humusului. De la un
humus de tip moder, format pe baza litierei pădurii, se ajunge la formarea unui humus de tip mull, rezultat
în urma transformării resturilor vegetaŃiei ierboase cultivate. Acest fapt a determinat formarea pe terenul
cultivat a unui sol cu orizont A molic. Modificările apărute sunt evidente în regiunea de câmpie, unde sub
pădure întâlnim acum preluvosoluri tipice, iar pe terenurile alăturate, similare, dar cultivate agricol de o
lungă perioadă de timp, întâlnim preluvosoluri molice.
Defrişarea pădurilor şi desŃelenirea pajiştilor a dus adesea la accentuarea eroziunii pe terenurile
înclinate, datorită atât modificărilor apărute în retenŃia apelor pluviale, cât şi datorită mobilizării
orizontului superior al solului prin lucrările agricole, ce poate fi mai uşor deplasat de scurgerea apei pe
versant. Un alt efect al defrişării pădurii este apariŃia excesului de umiditate stagnant pe terenurile
orizontale. Fenomenul apare mai ales în regiunile cu precipitaŃii destul de abundente şi unde solul, format
pe o rocă parentală cu textură fină, prezintă un orizont B compact şi puŃin permeabil. Cauza apariŃiei
excesului de umiditate stagnant o reprezintă reducerea substanŃială a evapotranspiraŃiei, faŃă de cea
specifică pădurii, astfel că, apa care nu se elimină prin evapotranspiraŃie se acumulează în sol sau la
suprafaŃa acestuia.
De fapt, toate lucrările din domeniul agricol au repercusiuni asupra evoluŃiei solului. Lucrările
agrotehnice duc la afânarea părŃii superioare a solului, cele de chimizare şi amendare modifică însuşirile
chimice ale solului. De asemenea, lucrările ameliorative: irigare, desecare, îndiguire, lucrările
antierozionale, lucrările de ameliorarea sărăturilor şi altele duc la modificări importante în evoluŃia
solurilor respective.
InfluenŃa activităŃii umane în unele teritorii a dus la transformări foarte puternice a orizonturilor de
sol, formându-se aşa numitele orizonturi antropedogenetice. Sunt menŃionate: orizontul hortic şi antracvic
în Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor, iar Baza Mondială de ReferinŃă pentru Resursele de Sol pe
lângă aceste două tipuri de orizonturi mai utilizează tipurile: plaggic, iragric, hidragric şi teric.
Între factorii pedogenetici există o strânsă legătură, acŃiunea lor se intercondiŃionează şi adeseori
este greu de distins acŃiunea unui factor de a celorlalŃi. În cercetarea de teren trebuie să se examineze
analitic şi sintetic toŃi factorii pedogenetici pentru a ajunge să înŃelegem corect geneza învelişului de sol şi
tendinŃa lui de evoluŃie. Putem, astfel, să luăm măsurile cuvenite pentru stoparea acelor procese care
conduc la scăderea fertilităŃii solului.
5.2. Principalele procese pedogenetice
Pedogeneza reprezintă totalitatea proceselor specifice care contribuie la formarea solului. Ea se
petrece sub influenŃa factorilor pedogenetici.
Procesele pedogenetice sunt procesele care intervin în formarea şi evoluŃia solurilor. Prin aceste
procese se formează diferite componente minerale şi organice ale solului, are loc acumularea,
transformarea în loc sau deplasarea unor substanŃe în adâncime. Se separă astfel unele structuri cu însuşiri
caracteristice, straturi numite orizonturi. Succesiunea naturală a orizonturilor de sol poartă denumirea de
50
profil de sol. Cele mai cunoscute procese care duc la dezvoltarea profilului de sol sunt: bioacumularea,
alterarea, gleizarea şi pseudogleizarea, eluvierea-iluvierea, salinizarea, alcalizarea, vertisolajul, bioturaŃia
şi cele de aport sau transport la suprafaŃa solului.
5.2.1. Procesele de bioacumulare
Bioacumularea este procesul esenŃial al solificării şi constă din acumularea substanŃelor organice în
partea superioară a profilului de sol, unde se formează un orizont bioacumulativ. Acizii humici, rezultaŃi
în urma proceselor de humificare a resturilor organice, formează complexe organo-minerale împreună cu
unele elemente minerale din sol. Complexele organo-minerale creează acele proprietăŃi esenŃiale ale
solului, necesare dezvoltării plantelor superioare.
Bioacumularea depinde în primul rând de natura ierboasă sau lemnoasă a covorului vegetal. Pe
terenurile cu vegetaŃie ierboasă, bioacumularea se realizează în mare parte pe seama masei mari de
rădăcini, care rămâne în sol în primii 30-40 cm. Pe terenurile cu vegetaŃie de pădure, bioacumularea se
realizează mai ales pe seama resturilor vegetale care cad pe sol (frunze şi tulpini) şi mai puŃin pe seama
rădăcinilor. Bioacumularea depinde şi de drenajul teritoriului. Pe terenurile mai slab drenate
bioacumularea este mai intensă, deoarece umiditatea mai ridicată favorizează dezvoltarea mai puternică a
vegetaŃiei, dar, în acelaşi timp, mineralizarea materiei organice şi a humusului este mai înceată, datorită
aeraŃiei şi temperaturilor mai reduse din aceste soluri. Spre exemplu, solurile hidromorfe prezintă o
bioacumulare foarte intensă, iar în cazul ariilor cu mlaştini permanente acumularea de materie organică
este aşa de puternică, încât la suprafaŃa solului mineral se formează un orizont turbos.
În funcŃie de modul cum se acumulează materia organică deosebim:
- orizont A cu materie organică bine humificată şi intim legată cu partea minerală;
- orizont 0 - acumulare de materie organică, în general, slab transformată, neamestecată cu partea
minerală;
- orizont T - acumulare de materie organică într-un mediu saturat cu apă cea mai mare parte din an.
5.2.2. Procesele de alterare
Alterarea este un proces general care participă la formarea tuturor solurilor. Ea se desfăşoară cu
intensităŃi diferite, în funcŃie de condiŃiile climatice şi, în anumite condiŃii, de tipul de humus ce se
acumulează în orizontul de suprafaŃă. Temperatura şi umiditatea influenŃează viteza alterării şi natura
produselor secundare ce se formează. Cu cât temperatura este mai mare şi umiditatea mai ridicată, cu atât
mai intens şi mai repede are loc transformarea mineralelor primare. Are loc eliberarea de oxizi, hidroxizi
şi săruri, din care o parte sunt îndepărtate, iar o altă parte, în anumite condiŃii, se transformă în minerale
argiloase.
În condiŃiile climatului temperat, alterarea materialului parental se observă pe rocile fără carbonaŃi
sau după ce CaCO3 a fost îndepărtat total, dar, totodată, a avut loc şi îndepărtarea unei părŃi din calciul
schimbabil. Cunoscută sub numele de brunificare, alterarea este pusă în evidenŃă de formarea unui orizont
specific, cum este orizontul B cambic. Culoarea acestui orizont este dată de oxizii şi hidroxizii de fier şi
de argila neoformată, astfel că el diferă de culoarea şi structura materialului parental iniŃial.
În regiunile calde, caracterizate de o alternanŃă de sezoane umede şi uscate, prin alterarea
mineralelor primare se formează, în general, argilă de tip 2 / 1 şi oxizi de fier liber, cristalizaŃi sub formă
de hematit, aceştia dând culoarea roşie, acea rubefiere specifică solurilor din regiunile mediteraneene şi
subtropicale. În zonele cu umiditate mai ridicată, alterarea este şi mai intensă, aici mai persistă cuarŃul,
ortoza şi muscovitul. Procesele de levigare duc la îndepărtarea mai intensă a bazelor şi a silicei, argilele
care se formează fiind de tipul 1 / 1, mai ales caolinit, iar oxizii de fier sunt segregaŃi sub formă de pete şi
concreŃiuni, dând naştere aşa numitelor orizonturi ferice.
În regiunile ecuatoriale, alterarea mineralelor primare este foarte puternică şi se petrece pe
adâncime foarte mare, aici, doar cuarŃul mai persistă. Spălarea din profilul de sol a bazelor, cât şi a celei
mai mari părŃi din silicea liberă, duce la formarea de cantităŃi reduse de argilă, mai ales caolinit şi uneori
halloisit. În schimb, are loc o acumulare reziduală a elementelor puŃin deplasabile, respectiv aluminiul şi
fierul. Aluminiul se găseşte sub formă de hidroxid, cristalizat ca gibbsit de culoare albă. Fierul se găseşte
cristalizat sub formă de goethit, un oxi-hidroxid feric de culoare galbenă sau sub formă de hematit, oxid
feric de culoare roşie. Acest proces este cunoscut sub numele de feralitizare, şi dă naştere orizonturilor
feralice, specifice feralsolurilor.
5.2.3. Procesele de eluviere-iluviere
Prin aceste procese înŃelegem îndepărtarea de către apa ce se infiltrează în sol a unora din
constituenŃii orizonturilor superioare şi acumularea lor în orizonturile inferioare.
51
 Procesele de eluviere-iluviere au loc sub influenŃa condiŃiilor climatice, dar sunt condiŃionate şi de
depozitul de solificare sau adâncimea stratului acvifer freatic. Aceste procese încep cu îndepărtarea
sărurilor solubile, apoi a carbonaŃilor de calciu şi magneziu, apoi a bazelor schimbabile din complexul
adsorbtiv şi a argilei.
Procesele de eluviere-iluviere, în general, nu se petrec în climatele extrem de aride sau au loc doar
pe adâncimi foarte mici. În stepe, de obicei, sărurile solubile sunt spălate din profilul de sol şi începe
levigarea carbonaŃilor de Ca şi Mg şi acumularea lor într-un orizont inferior, numit carbonatoacumulativ,
calcic sau calxic. Cu cât cantitatea de precipitaŃii este mai mare, cu atât adâncimea la care se formează
orizontul Cca este mai mare. După ce întreaga cantitate de CaCO3 a fost îndepărtată din orizonturile
superioare ale profilului de sol, soluŃia solului devine nesaturată în cationi. Din complexul adsorbtiv al
solului o parte din cationi trec în soluŃia solului şi sunt levigaŃi către orizonturile inferioare.
Procesele de eluviere-iluviere a argilei încep atunci când are loc o debazificare accentuată a
complexului adsorbtiv al solului, cu pierderea în special a ionilor de Ca2+, ce au rol coagulant. Aceasta
determină o scădere a stabilităŃii hidrice a agregatelor structurale, care se vor dispersa în momentul când
solul se umezeşte foarte puternic. De asemenea, procesul de levigare a argilei lipseşte şi în medii foarte
acide, aici datorită prezenŃei ionilor floculanŃi de Al3+. În lipsa ionilor coagulanŃi, argila se dispersează în
apă. La procesul de levigare a argilei o contribuŃie o au şi micile cantităŃi de materie organică (acizi
humici) prezente în soluŃia solului. Acestea blochează efectul floculant al ionilor de Ca2+ şi Al3+ şi,
totodată, formează pelicule hidrofile protectoare la suprafaŃa particulelor de argilă, facilitând dispersia
acestora (Duchaufour, 2003).
Deplasarea particulelor fine de argilă are loc odată cu mişcarea apei gravitaŃionale prin porii mai
mari. În orizonturile din adâncimea profilului de sol, datorită împachetării mai strânse a materialului, porii
grosieri aproape că lipsesc. Acest fapt provoacă o diminuare a circulaŃiei apei gravitaŃionale, care circulă
mai ales ca apă peliculară sau capilară, astfel că, se produce reŃinerea particulelor de argilă în porii fini şi
pe feŃele agregatelor structurale. Acumularea particulelor de argilă se face sub formă de pelicule, ce au
adesea culoare brună şi aspect uşor lucios, ele îmbrăcând pereŃii porilor şi suprafaŃa agregatelor
structurale. Acumularea argilei dă naştere orizontului B argic (Bt).
Pentru că pe rocile mobile procesul de iluviere a argilei se suprapune peste procesele de brunificare,
ce sunt însoŃite de neoformarea de argilă, au fost stabiliŃi aşa numiŃii indici de diferenŃiere texturală între
orizontul eluvial şi orizontul B argic.
5.2.4. Procese de formare orizonturilor calcice, gipsice şi durice.
Principalul proces care duce la formarea orizontului calcic este levigarea carbonatului de calciu de
la suprafaŃa solului şi acumularea lui într-un orizont situat în primii 100 cm ai profilului de sol. Această
deplasare a carbonaŃilor are loc în scurtele perioade ploioase din timpul anului. Dizolvarea calcitului
(CaCO3) depinde de conŃinutul în CO2 a aerului din sol, cât şi de concentraŃia în ioni a soluŃiei solului.
Apa de percolare se îmbogăŃeşte în CO2, accentuând dizolvarea carbonatului de calciu, care este deplasat
în interiorul profilului până unde are loc scăderea concentraŃiei în CO2 şi saturarea soluŃiei solului.
Adâncimea de levigare a carbonatului de calciu depinde de cantitatea de precipitaŃii ce cade în teritoriul
respectiv. În zonele cele mai aride, această levigare se petrece doar pe primii 5-10 cm, evaporarea apei
aducând din nou la suprafaŃă sărurile spălate iniŃial. Procesele de deplasare a carbonaŃilor pe profilul de
sol sau, adesea, lateral, pot duce la îmbogăŃirea puternică a orizontului calcic, cu formarea aşa numitului
orizont hipercalcic (peste 50% CaCO3). Acest orizont, prin umectare şi uscare repetată, determină
întărirea şi apoi cristalizarea carbonaŃilor sub formă de calcit şi formarea unui orizont cimentat, numit
petrocalcic.
Formarea orizonturilor gipsice este legată de prezenŃa unor materiale sedimentare bogate în gips sau
de materiale care au fost îmbogăŃite în gips, ca urmare a aportului de săruri provenit din apele freatice ce
a dizolvat gipsul din rocile gipsoase. Apele provenite din puŃinele precipitaŃii au doar un rol de
redistribuire a sărurilor pe profil. De obicei, carbonatul de calciu, care este mai puŃin solubil decât sulfatul
de calciu, îl găsim acumulat într-un orizont situat deasupra orizontului cu gips. La fel ca în cazul de mai
sus, prin acumularea în continuare de gips se pot forma orizonturi hipergipsice (peste 60% gips), care prin
întărire să treacă în orizonturi petrogipsice.
Procesele de formare a orizontului duric sunt legate de alterarea mineralelor silicatice (felspaŃi,
mice, amfiboli, piroxeni etc.), care prin hidroliză eliberează silice şi alte produse (silicaŃi de aluminiu
hidrataŃi, cationi bazici, hidroxizi de fier). Silicea este deplasată la mică adâncime, unde se depune pe
feŃele agregatelor structurale, în pori sau pe grăunŃii de nisip, sub formă de pelicule de opal şi forme
52
microcristaline de silice. Prin pierderea apei, aceste pelicule produc întărirea materialului orizontului sub
formă de nodule sau îl transformă în strat masiv. S-a constatat că apariŃia orizonturilor puternic cimentate
este întâlnită mai ales în regiunile vulcanice sau acolo unde sunt apariŃii de materiale piroclastice. Sticla
din aceste materiale se alterează cu rapiditate, iar dacă este bogată în baze sunt eliberate cantităŃi ridicate
de silicaŃi solubili.
5.2.5. Procesele de podzolire
Tot în cadrul proceselor de eluviere-iluviere ar putea fi incluse şi procesele de podzolire, dar acestea
sunt procese mai complexe, ce cuprind atât faza de alterare a materialului parental, cât şi levigarea celei
mai mari părŃi din produşii rezultaŃi. Aceste procese sunt întâlnite frecvent în regiunile cu climat temperat
rece, specific pădurilor de conifere şi pe roci acide.
Procesul de podzolire se petrece în prezenŃa unei litiere sărace în elemente minerale bazice şi azot,
dar bogată în lignine, celuloze, ceruri, taninuri etc. Prin humificare şi mineralizare, sub acŃiunea
ciupercilor se formează un humus brut, puternic acid, constituit din resturi vegetale parŃial humificate.
Acesta eliberează în sol cantităŃi însemnate de acizi fulvici, ce provoacă procese intense de alterare a
părŃii minerale a solului, silicaŃii sunt desfăcuŃi în silice, hidroxizi de fier şi aluminiu şi baze. Produşii
rezultaŃi formează împreună cu acizii din humus complexe organo-minerale solubile în apă. Complexele
formate cu baze sunt cele mai solubile, ele fiind complet îndepărtate din profilul de sol. Complexele
alcătuite din acizii fulvici şi hidroxizii de Al şi Fe (fulvaŃii de Al şi Fe), solubile doar în mediu puternic
acid (pH < 5,5), migrează pe profil, precipită datorită prezenŃei aluminiului liber sau ca urmare a
schimbării condiŃiilor de reacŃie din orizontul B şi apoi polimerizează sub forma de compuşi amorfi.
Aceştia se depun sub formă de pelicule şi formează aşa numitul orizont B spodic. În cazul solurilor mai
evoluate (podzoluri în SRTS) profilul prezintă două tipuri de orizont spodic, un orizont închis la culoare,
bogat în materie organică (Bhs) şi sub acesta un orizont de culoare roşiatică, de acumulare mai intensă a
sescvioxizilor (Bs). Acest proces de translocare a produselor rezultate prin alterare din orizontul superior
este cunoscut şi sub numele de cheluviere, iar cel de acumulare în orizontul subiacent de chiluviere.
În urma procesului de cheluviere, deasupra orizontului Bs se formează un orizont Es - spodic de
culoare cenuşie, constituit din cuarŃ şi o parte din silicea coloidală, rezultată în urma distrugerii
mineralelor primare sau secundare.
5.2.6. Procesele de hidromorfie
Aceste procese au loc în condiŃiile unui exces de apă permanent sau periodic în sol. ApariŃia
excesului de umiditate duce, în primul rând, la micşorarea conŃinutului de aer din sol. În lipsa sau
insuficienŃa acestuia, de obicei, sub acŃiunea bacteriilor anaerobe care îşi procură oxigenul din compuşii
oxidaŃi, au loc o serie de reacŃii chimice de reducere. Compuşii rezultaŃi sunt forme reduse ale fierului şi
manganului şi au culori cenuşiu verzui, albăstrui. În perioada fără exces, când aerul pătrunde în sol, se
petrec procese de oxidare, compuşii reduşi ai fierului şi manganului trec în produşi oxidaŃi, de culoare
galbenă până la roşcată sau brună negricioasă, insolubili, care se depun sub formă de pete sau concreŃiuni
ferimanganice.
Procesele de hidromorfie pot fi cauzate de excesul de umiditate de natură freatică, şi atunci acestea
se numesc procese de gleizare, iar când sunt determinate de excesul de apă pluvială se numesc procese de
stagnogleizare. Aceste procese determină formarea proprietăŃilor gleice sau stagnice.
După Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor, proprietăŃile gleice se subîmpart în două categorii
principale: proprietăŃi reductomorfe şi proprietăŃi redoximorfe.
ProprietăŃile reductomorfe (glei de reducere) sunt specifice materialelor permanent umede şi au
culori de reducere (negru până la alb: N1 - N8; verzui până la albăstrui: 2,5Y, 5Y, GY, BG, G sau B).
ProprietăŃile redoximorfe apar pe materiale ce sunt afectate alternativ de procese de reducere şi de
oxidare, cum se întâmplă în zona franjei capilare sau în orizonturile de suprafaŃă ale solurilor cu niveluri
fluctuante ale apei freatice. ProprietăŃile redoximorfe sunt puse în evidenŃă atât de petele de reducere
(prezentate mai sus), cât şi de cele de oxidare care sunt de culoare brun roşcată (ferihidrit), brun gălbui
intens (goethit) sau pe materiale sulfato-acide pete galben intens (jarosit). Petele de oxizi apar pe feŃele
agregatelor structurale, pe pereŃii porilor mari sau pe canalele de rădăcini, în timp ce interiorul agregatelor
au adesea culori de reducere.
ProprietăŃile stagnice apar în partea superioară a profilului de sol, dacă acesta nu este drenat ori
deasupra unui strat impermeabil sau slab permeabil. AlternanŃa perioadelor de umezire excesivă cu cele
de uscare a solului face ca procesele de stagnogleizare să prezinte atât reacŃii de reducere cât şi de
oxidare. Ele sunt puse în evidenŃă de aspectul marmorat al orizontului afectat de aceste procese.
53
SuprafaŃa agregatelor structurale este mai deschisă la culoare, dominată de culorile cenuşii - verzui, iar
interiorul agregatelor structurale are culori mai roşii.
Prin reacŃiile de reducere a fierului şi manganului rezultă unii produşi solubili, ce se pot deplasa de
la locul de formare. Când solul se usucă, se produce reoxidarea acestora şi depunerea lor sub formă de
pete sau concreŃiuni.
Intensitatea procesului de gleizare sau stagnogleizare se apreciază prin proporŃia petelor de culoare
cenuşiu-verzuie sau albăstruie, ce se constată prin secŃionarea materialului din sol. Dacă culorile de
reducere depăşesc 50% din suprafaŃa secŃionată, orizontul este considerat glei de reducere (Gr), respectiv
stagnoglei (W).
5.2.7. Procesele de salinizare şi alcalizare
Prin salinizare se înŃelege procesul de îmbogăŃire a solului în săruri solubile, iar prin alcalizare
(sodizare) procesul de îmbogăŃire a complexului adsorbitiv în ioni de sodiu. Procesele de salinizare şi
alcalizare sunt mai frecvente în zonele de deşert, stepă şi silvostepă, pe terenurile cu ape freatice aflate la
adâncimi mici şi bogate în săruri solubile.
Procesul de salinizare a solului se petrece în perioada caldă şi uscată a anului când evapotranspiraŃia
este foarte ridicată şi deficitul de apă din sol este suplinit prin ascensiune capilară din apa freatică. Odată
cu apa sunt transportate şi sărurile care se depun în orizonturile superioare ale solului. Dacă în perioadele
umede ale anului aceste săruri nu sunt îndepărtate în întregime de apa de infiltraŃie, treptat se va ajunge la
o acumulare mare a lor, ceea ce va da solului caracterul de salinizat sau salin. Salinizarea poate fi
determinată şi de prezenŃa unor materiale parentale bogate în săruri solubile.
Ca o continuare a procesului de salinizare este cel de alcalizare a solului, proces ce constă în
înlocuirea din complexul adsorbtiv al solului a ionilor de Ca2+ şi Mg2+ cu ioni de Na+. Sodiul este un
element constitutiv al celor mai multe săruri solubile transportate din apa freatică, el este foarte activ şi
înlocuieşte Ca2+ şi Mg2+ din complexul adsorbtiv. Acestea trec în soluŃie, formând carbonaŃi şi bicarbonaŃi
care precipită, înlesnind astfel schimbul cationic în direcŃia pătrunderii sodiului în complex.
În funcŃie de gradul de salinizare al materialului de sol, orizonturile au fost denumite hiposalice,
notate cu "sc" şi salice, notate cu "sa", iar cele afectate de alcalizare au fost denumite hiponatrice, notate
cu "ac" şi natrice, notate cu "na".
5.2.8. Procesele vertice
Procesele vertice sunt legate de climatele cu sezoane contrastante, umede şi uscate, cum sunt cele
subtropicale sau tropicale, dar şi în cele de tip temperat continental. În aceste climate, în procesul de
alterare a rocilor şi de neoformare de argilă, prezenŃa ionilor de Ca2+ determină formarea în cantităŃi mai
mari a argilei gonflante, de tipul montmorillonitului.
Procesele vertice se petrec pe materiale cu textură fină care conŃin minerale argiloase gonflante. Ele
constau în deplasarea elementelor structurale unele faŃă de altele ca urmare a gonflării, aceasta ducând la
amestecarea materialului de sol. În perioada secetoasă a anului solul crapă pe o adâncime mare. În aceste
crăpături cad materiale din orizonturile superioare. După precipitaŃii abundente solul se umectează,
mărindu-şi din nou volumul. Din cauza materialului căzut în crăpături, cantitatea de sol supusă procesului
de gonflare este mai mare decât cea iniŃială. Prin gonflarea materialului de sol apar forŃe care împing
agregatele unele peste altele. Deoarece rezistenŃa mai mică, care se opune acestor forŃe, este cea dinspre
suprafaŃa solului, agregatele se deplasează în sus, de obicei sub un unghi de 60°. Astfel, aceste deplasări
dau naştere la suprafeŃe de frecare, numite oglinzi de alunecare, iar elementele structurale capătă o formă
de fus, aşa numita structură sfenoidală.
Mişcarea, amestecarea continuă a materialului de sol, determină o slabă diferenŃiere a orizonturilor,
producându-se, totodată, o redistribuire a humusului pe profil, ceea ce face ca orizontul humifer să fie
foarte gros, dar humusul să fie puŃin abundent.
Aceste procese duc la formarea unui orizont specific, numit vertic şi notat cu "y". Orizontul vertic
este specific vertosolurilor şi subtipurilor vertice.
Mişcările care se produc în masa solului sunt puse uneori în evidenŃă de apariŃia la suprafaŃa
terenului a unui microrelief ondulat, cunoscut sub numele de gilgai sau coşcove.
5.2.9. Procesele de bioturbaŃie
Aceste procese se datorează animalelor săpătoare din sol, care deplasează materialul de sol dintr-un
orizont în altul, amestecându-le şi atenuând limitele dintre acestea. Orizontul specific se numeşte orizont
vermic.
5.2.10. Procesele de aport sau transport la suprafaŃa solului
54
 Procesele de sedimentare, prin care se depune material la suprafaŃa solului, ce este apoi încorporat
în sol. Aluvionarea periodică şi depunerile eoliene sunt cele mai importante. Aluvionarea este specifică
luncilor râurilor, ce prezintă viituri periodice, iar depunerile eoliene, specifice zonei cu climat uscat,
întâlnite mai ales în regiunea de câmpie şi podiş.
Procesele de denudaŃie, prin care solul este subŃiat şi menŃinut într-un stadiu incipient de dezvoltare,
mereu tânăr. Principalele procese sunt cele de eroziune areolară şi lineară, solifluxiune, alunecări de mase
de pământ, precum şi decopertările efectuate prin activitatea umană.
5.2.11. Procesele legate de activitatea umană
Aceste procese se referă la unele activităŃi umane, care conduc la modificări importante asupra
solului, cum sunt lucrarea frecventă a pământului pe adâncime mare, fertilizarea intensivă cu materiale
organice şi anorganice o lungă perioadă de timp, aplicare frecventă de materiale pământoase sau irigarea
cu ape ce aduc mari cantităŃi de sedimente şi altele. Aceste procese determină formarea de orizonturi
caracteristice care diferă între ele prin materialele constitutive. Aşa sunt orizonturile: teric, iragric,
plaggic, hortic sau antracvic.
5.3. Orizonturile pedogenetice şi profilul de sol
Ca urmare a acŃiunii diverselor procese pedogenetice, se ajunge ca materialul din care este alcătuit
solul să fie organizat în structuri specifice, cum sunt agregatele structurale, peliculele, eflorescenŃele,
concreŃiunile, forme ale activităŃii biologice ş. a. Aceste structuri elementare se găsesc asamblate în
formaŃiuni cu anumite însuşiri, dispuse aproximativ paralel cu suprafaŃa reliefului, numite orizonturi.
Caracterele morfologice ale acestora fac ca ele să fie limitate ca întindere, astfel că, ele au o anumită
grosime, iar pe orizontală putând trece într-un alt orizont sau pot dispărea.
Orizonturile pedogenetice şi subdiviziunile lor, în general, reflectă schimbări calitative faŃă de
materialul parental iniŃial. Sunt însă orizonturi mai puŃin modificate de procesele pedogenetice sau altele
chiar fără a fi afectate de acestea, numite uneori strate, dar care au importanŃă în definirea solului.
Orizonturile pedogenetice prezintă anumite relaŃii între diferitele asamblaje din interiorul lor,
marcate de unele însuşiri specifice, cum ar fi: structura, porozitatea, culoarea sau asociaŃia de culori sau
prezenŃa de neoformaŃiuni. De asemenea, ele se găsesc şi în relaŃie cu orizonturile superioare lor sau cu
cele subiacente.
Conform Sistemului Român de Taxonomie a Solurilor, în funcŃie de caracteristicile morfologice,
fizice, chimice, mineralogice sau biologice, au fost stabilite câteva tipuri principale de orizonturi
pedogenetice, notate cu literă majusculă, după cum urmează: O, T, A, E, B, C şi R. Aceste tipuri de
orizonturi utilizate în România concordă cu sistemul de orizonturi utilizat de FAO, doar că în sistemul
FAO orizontul turbos este notat cu H (histic) în loc de T, iar orizontul de tranziŃie AC este notat cu Bk.
Pe lângă aceste tipuri principale de orizonturi pedogenetice, se utilizează în caracterizarea solurilor
aşa numitele orizonturi de asociere, care se folosesc doar împreună cu orizonturile principale. Ele sunt
notate cu: G, W, sa, na, sc, ac, n şi se scriu după orizontul cu care se asociază.
De asemenea, la descrierea solurilor se utilizează şi o serie de sufixe literale pentru sublinierea unor
caracteristici ale orizontului sau cifre arabe pentru subdivizarea orizonturilor.
5.3.1. Orizonturile de sol şi stratele principale
(Preluare după Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor, 2003)
Orizont O (organic nehidromorf)
Este un orizont format prin acumulare de material organic depozitat la suprafaŃa solului, care nu
este saturat cu apă mai mult de câteva zile pe an; este deci un orizont organic nehidromorf.
FracŃia minerală se găseşte în proporŃie mică, în general mai puŃin de jumătate din greutate.
Orizontul O se dezvoltă la partea superioară a solurilor minerale formate sub pădure. El nu include
orizonturile formate prin descompunerea masei de rădăcini sub suprafaŃa solului mineral, caracter specific
orizontului A.
Orizontul O este constituit din:
Ol - litiera, constând din material organic proaspăt, nedescompus sau foarte puŃin descompus;
Of - orizont de fermentaŃie, format din materia organică incomplet descompusă, în care se recunosc cu
ochiul liber sau cu lupa (mărire x lo) resturi vegetale cu structură caracteristică;
Oh - orizont de humificare, în care materialul organic este într-un stadiu foarte avansat de descompunere,
încât nu se mai recunosc cu ochiul liber, ci numai cu lupa, resturi vegetale cu structură
caracteristică.
Când depăşeşte grosimea de 20 cm, orizontul O poartă denumirea de orizont folic.
55
 Orizont A (bioacumulativ)
Este orizontul mineral format la suprafaŃă sau sub un orizont O, în care structura iniŃială a rocii a
dispărut practic în întregime şi care este caracterizat prin una sau mai multe din următoarele proprietăŃi:
- o acumulare de materie organică intim amestecată cu fracŃiunea minerală;
- nu manifestă proprietăŃi caracteristice orizontului E sau B;
- proprietăŃi rezultate în urma cultivării, păşunatului sau altor genuri similare de perturbări;
Sunt considerate, de asemenea, orizonturi A şi stratele arate, notate cu Ap, chiar dacă sunt grefate
direct pe orizonturi E, B sau C.
Dacă orizontul de suprafaŃă are proprietăŃile orizontului E, dar domină acumularea de materie
organică humificată, este considerat orizont A.

Orizont E (eluvial)
Este un orizont mineral al cărui caracter principal îl constituie sărăcirea în argilă silicatică, oxizi de
fier şi / sau aluminiu sau o combinaŃie a acestora prin deplasare prin sol, vertical sau lateral, fie ca soluŃie
fie ca suspensie; se caracterizează deci printr-o creştere a conŃinutului de particule de nisip şi de praf.
Evident, structura iniŃială a rocii a dispărut.
Un orizont E este situat în mod obişnuit aproape de suprafaŃă, sub un orizont O sau A (cu excepŃia
profilelor erodate sau decopertate) şi deasupra unui orizont B; simbolul E poate fi utilizat fără a Ńine cont
de poziŃia în profil pentru toate orizonturile care întrunesc cerinŃele menŃionate şi care sunt rezultatul unei
pedogeneze.
FaŃă de orizontul O sau A situat deasupra, orizontul E este mai sărac în materie organică şi mai
deschis la culoare.
Un orizont E este, în general, dar nu şi în mod necesar, de culoare mai deschisă decât un orizont B
subiacent. În anumite soluri, culoarea este cea a particulelor de nisip şi de praf, dar în multe altele,
pelicule de oxizi de fier sau alŃi compuşi maschează culoarea particulelor primare. Un orizont E se
diferenŃiază de un orizont B subiacent, în acelaşi profil, printr-o culoare de valoare mai ridicată sau o
cromă mai mică, sau prin amândouă, ori printr-o textură mai grosieră sau prin combinarea acestor
caracteristici.
Orizontul B (de subsuprafaŃă)
Este un orizont mineral, format sub un orizont A, E sau O în care, pe lângă pierderea în întregime
sau aproape în întregime a structurii iniŃiale a rocii, se asociază unul sau mai multe dintre caracterele
dominante următoare:
- concentrare iluvială, singură sau în combinaŃie, de argilă silicatică, substanŃe amorfe active
compuse din materie organică şi compuşi (oxizi) cu aluminiu, cu sau fără fier;
- trăsături morfologice de deplasare (levigare) a carbonaŃilor;
- pelicule de argilă şi sescvioxizi care fac ca orizontul să aibă în mod vădit o culoare cu o valoare
mai mică sau o cromă mai mare sau o nuanŃă mai roşie decât orizontul supra şi subiacent fără iluviere
aparentă de oxizi de fier;
- alterare care generează sau eliberează argilă silicatică şi / sau oxizi şi care formează structură
poliedrică sau prismatică dacă au loc schimbări de volum odată cu modificarea conŃinutului de umiditate;
- fragilitate (la presare între degete se sfărâmă brusc fiind casant).
Toate tipurile de orizonturi B sunt orizonturi de subsuprafaŃă, cu excepŃia cazurilor când o parte din
profil a fost erodat sau decopertat.
Orizonturile B diferă foarte mult între ele. Pentru estimarea naturii lor este necesară stabilirea
relaŃiilor cu orizonturile supra şi subiacente. Ca atare, orizonturile B trebuie să poarte şi un sufix pentru a
dobândi o suficientă semnificaŃie în descrierea profilului şi caracterizarea solului.
Un orizont B de alterare şi / sau de schimbare de culoare în situ se notează cu Bv; un orizont B cu
acumulare de argilă se notează cu Bt; cel cu acumulare de oxizi de fier (şi de aluminiu) se notează cu Bs,
iar cel cu iluviere de humus cu Bh. Aceste notaŃii suplimentare sunt doar calitative, nefiind definite
cantitativ ca în cazul orizonturilor diagnostice.
Orizont C (materialul subiacent)
Este un orizont sau strat mineral, situat în partea inferioară a profilului, constituit din materiale
neconsolidate sau slab consolidate şi care nu prezintă caracterele diagnostice pentru orizonturile A, E sau
B. El poate reprezenta sau nu materialul parental al orizonturilor supraiacente care este puternic afectat de
procese pedogenetice. Poate fi penetrat de rădăcinile plantelor.
56
 Sunt considerate orizonturi (strate) C şi materialele geologice relativ compacte care se desfac
(mărunŃesc) în 24 de ore, dacă fragmente uscate sunt puse în apă sau dacă în stare umedă pot fi fărâmiŃate.
În multe cazuri solurile sunt formate din material puternic alterat anterior; un astfel de material care
nu întruneşte cerinŃele pentru orizonturile A, E sau B este considerat orizont C.
Acumulările de carbonaŃi, gips sau alte săruri mai solubile pot fi prezente în orizontul C; uneori
orizonturile respective sunt chiar cimentate cu carbonat de calciu sau gips.
Următoarele notaŃii de detaliu se folosesc pentru orizontul C:
Cn - orizont (strat) C fără carbonaŃi (necarbonatic):
Ck - orizont (strat) C cu carbonaŃi (de regulă reziduali)
Cca - orizont C carbonato-acumulativ, calcic sau calxic.

Stratul R (roca subiacentă consolidată - compactă)

Este un orizont mineral, situat la baza profilului, constituit din roci consolidate - compacte în loc. În
mod convenŃional se includ la roci consolidate - compacte şi pietrişurile cimentate (şi impermeabile), ca
şi rocile fisurate (permeabile) şi pietrişurile.
Granitul, bazaltul, gnaisul, calcarul dur sau gresia sunt exemple de roci în loc considerate ca R.
Fragmentele uscate la aer dintr-un strat R, dacă sunt puse în apă, nu se fărâmiŃează în 24 de ore. Stratul R
este suficient de coerent pentru ca în stare umedă să nu se dezmembreze, chiar dacă este fisurat sau
zgâriat. Roca în loc poate prezenta fisuri, dar acestea sunt puŃin numeroase şi atât de mici, încât numai
câteva rădăcini le pot penetra. Fisurile pot fi îmbrăcate sau umplute cu argilă sau alte materiale.
Stratul R nefisurat şi impermeabil se notează cu Rn.
Dacă stratul R este fisurat şi deci permeabil sau este format din fragmente de rocă sau pietriş
fluviatil (cu mai puŃin de 10% material fin) se notează cu Rp.
Orizontul sau stratul T (turbos sau organic hidromorf)
Este o pătură organică de suprafaŃă sau de subsuprafaŃă, dar apărând la mică adâncime, constituită
dominant din material organic în diferite stadii de descompunere şi care este saturată cu apă perioade
lungi (de peste o luă) în cei mai mulŃi ani, cu excepŃia solurilor drenate artificial.
5.3.2. Orizonturi de asociere
Orizont G (gleic)
Este un orizont mineral format în condiŃiile unui mediu saturat în apă, cel puŃin o parte din an,
determinat de apa freatică situată la adâncime mică.
Se găseşte, în general, sub un orizont T sau se asociază cu orizonturile A, B sau C.
Se disting:
Gr, orizont gleic de reducere; orizont G format în condiŃii predominant de anaerobioză, prezentând
colorit uniform cu culori de reducere sau aspect marmorat, în care culorile de reducere apar în proporŃie
de peste 50% din suprafaŃa rezultată prin secŃionarea elementelor structurale (dacă acestea există) sau prin
secŃionarea materialului fără structură. Se consideră culori de reducere:
a) culorile neutrale N (crome <1);
b) culorile mai spre albastru decât 10Y (vezi planşa de culori suplimentară pentru culori de
reducere - oxidare în determinatorul de culori Munsell);
c) nuanŃe 2,5Y - 10Y cu crome ≤ 1,5;
Unele şisturi şi alte sedimente pot să aibă crome mici; aceste nu se consideră orizont Gr decât dacă
acesta a rezultat în urma unui îndelungat proces de umezire în exces.
Excesul de umiditate din apa freatică poate lipsi, dacă solul este artificial drenat.
Go, orizont gleic de oxidare - reducere; orizont G format în condiŃii de aerobioză alternând cu
perioade având condiŃii de anaerobioză. Prezintă următoarele caractere:
- aspect marmorat, în care culorile de reducere apar în proporŃie de 16-50%; culorile în nuanŃe de
10YR şi mai roşii cu crome >2 (pete de oxidare) apar în proporŃie mai mare decât a celor de reducere pe
suprafaŃa rezultată prin secŃionarea elementelor structurale, dacă acestea există, sau prin secŃionarea
materialului lipsit de structură; parte din suprafaŃă poate prezenta culoarea matricei (culoarea materialului
neafectată de gleizare);
- exces de umiditate o parte din an, care poate lipsi dacă solul este artificial drenat.
Orizont W (pseudogleic sau stagnogleic)

57
 Este un orizont mineral, format la suprafaŃă sau în profilul solului, în condiŃiile unui mediu în care
solul este mare parte din an saturat în apă acumulată din precipitaŃii (sau alt sursă) şi stagnantă deasupra
unui strat impermeabil sau slab permeabil. Prezintă un aspect marmorat (pestriŃ), în care culorile de
reducere, prezente atât pe feŃele, cât şi adesea în interiorul elementelor structurale, ocupă peste 50% din
suprafaŃa rezultată prin secŃionarea elementelor structurale, dacă există, sau prin secŃionarea materialului
lipsit de structură şi se asociază cu culori în nuanŃe de 10YR şi mai roşii, cu crome mai mari de 2 (pete de
oxidare); parte din suprafaŃă poate prezenta culoarea matricei (culoarea materialului neafectat de
stagnogleizare).
În mod frecvent se constată o precipitare a sescvioxizilor, sub formă de pelicule şi concreŃiuni.
Se grefează pe orizonturi A, E sau B.
5.3.3. Orizonturi de tranziŃie
Sunt orizonturi care prezintă o parte din caracterele orizontului supraiacent şi o parte din ale celui
subiacent către care se face tranziŃia.
Există două tipuri de orizonturi de tranziŃie:
- orizonturi de tranziŃie obişnuite (propriu-zise) la care tranziŃia se face treptat de la proprietăŃile
unui orizont la proprietăŃile celuilalt orizont şi se notează cu cele două litere majuscule corespunzătoare
orizonturilor respective (de ex.: AB, AC, BC, EB etc.);
- orizonturi de tranziŃie mixte (de întrepătrunde) sunt acele orizonturi în care se întrepătrund
proprietăŃi ale celor două tipuri de orizonturi principale, trecerea între orizonturi fiind neregulată sau în
limbi (glosică). Se notează cu două litere mari între care apare semnul + (de ex.: E + B; B + R; C + R
etc.).
5.3.4. Profilul de sol
Orizonturile pedogenetice sunt volume de sol ce au o anumită extindere în plan orizontal, cât şi pe
verticală. Dispunerea pe verticală a unuia sau mai multor orizonturi pedogenetice alcătuieşte ceea ce
numim profil de sol sau pedon, iar extinderea pe orizontală a aceleiaşi succesiuni verticale de orizonturi,
adică de pedonuri, formează un polipedon. Polipedonul este cunoscut la noi sub denumirea de unitate
elementară de sol sau unitate teritorială de sol.

58