Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti

-AUTOBRUIAJUL PSIHOLOGIC-

Program studii: Comunicare și relații publice

Formă de învățământ: IFR

An universitar:2018-2019

1
 Autobruiajul psihologic

Autobruiajul psihologic reprezintă bariera mentală propriu indusă, barieră ce pe moment

nu este conștientizată, dar care are un impact semnificativ asupra vieții noastre. Bruiajul indus,
din punctul meu de vedere, nu este altceva decât un zid pe care ni-l așezăm singuri în fața
noastră, la nivel mental.
O situație comună de autobruiaj psihologic, care este tipică studenților, elevilor și nu
numai este reprezentată de momentele în care creierul este solicitat „ prea puțin” adică nu este
folosit la capacitatea lui maximă. Suntem capabili să asimilăm și să procesăm aproximativ 800
cuvinte/ minut, dar fluxul verbal nu depășește pragul de 200 cuvinte/ minut, ceea ce s-ar traduce
prin faptul că există timp suficient pentru creier să se concentreze și asupra altor lucruri. M-am
regăsit în această situație de mai multe ori, pot spune că reprezintă o adevărată problemă spre
sfârșitul cursurilor când lipsa de interes își face prezența. În cazul meu, autobruiajul de acest tip
și pierderea interesului se întrepătrund. O cauză ar fi abaterea de la subiectul in discuție (primesc
un mesaj pe telefon sau îmi șoptește colega un secret care, aparent, nu suferă amânare), iar,
implicit, pierderea firului a ceea ce se discută de unde rezultă disiparea atenției. La o analiză
rapidă a fenomenului imi dau seama că aș fi putut evita pierderea unor informații importante
dacă m-aș fi mobilizat sa îmi insușesc ideile transmise de către profesor și aș fi ținut telefonul la
distanță, cat și poveștile pentru pauză.
O altă situație în care am putut detecta autobruiajul psihologic este reprezentată de
momentul in care încerc să invăț acasă, stând in pat, relaxată. Inițial, invățatul intr-o poziție
confortabilă pare o idee cat se poate de verosimilă, dar pe masură ce trece timpul imi dau seama
că atenția și puterea de concentrare scad mult mai mult și mult mai repede decat dacă aș fi stat la
birou, cu spatele drept și cu o atitudine mai serioasă, mai înclinată spre studiu. Consider că este
vorba de o cauză de natura umană, în momentul în care stai intins/relaxat îți induci automat o
stare de somnolență și, odată cu această stare apare și lipsa concentrării adecvate. Această
problemă se poate rezolva prin luarea de atitudine inainte de procesul propriu-zis de invățare prin
adoptarea unor poziții specifice studiului: spatele drept, pe scaun, fără surse de zgomot în jur
pentru a evita suprasolicitarea creierului.
Prejudecățile au reprezentat dintotdeauna o setare psihologică inconștient impusă și
semnifică un autobruiaj care este generat de blocajele mentale specifice fiecărui individ. În cazul

2
meu, acest tip de autobruiaj se manifestă in momentele in care îmi propun să mă apuc de o
sarcină, de exemplu inceperea unor lucrări pentru facultate sau începerea unei activități ce
presupune implicare fizică precum sportul. De fapt, primul pas este cel mai greu pentru că nu
reușesc să-mi pun in ordine sarcinile, să mi le structurez în așa fel încât să le pot realiza până la
termenul limită, respectiv să merg pentru prima dată după o perioadă de timp să fac mișcare.
După ce incep să fac cu adevărat ceva, oricât de puțin ar fi, îmi doresc să continui activitatea
până la sfârșit. De fapt, aici este punctul în care realizez că până să încep să fac ceva concret m-
am confruntat practic cu o idee preconcepută, o viziune per ansamblu negativă. O cauză al
acestui tip de autobruiaj ar fi programul haotic și nestructurat, cât și amânarea responsabilităților,
iar această problemă se poate rezolva prin disciplină, prin ordonarea tuturor atribuțiilor,
împiedicând astfel dezorganizarea și supraaglomerarea zilnică.
Sunt de părere că dacă se analizează cu atenție situațiile în care apare această problemă se
pot găsi soluții de evitare pe viitor sau de depășirea acesteia mai ușor, urmând ca în timp să poată
fi depistată inainte de instalarea în psihic.
Cu toate că pe moment nu se realizează efectele negative ale autobruiajului psihologic,
ele sunt prezente și dăunează desfașurării normale a vieții, producând de cele mai multe ori
pagube morale, psihologice. Conștientizarea acestui fenomen ajută la dezvoltarea personală prin
experiența dobândită după trăirea lui efectivă, dar și prin învățarea treptată de evitare a acestuia.