Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice
Catedra Finanţe şi Bănci

Referat
La disciplina Bazele asigurării și reasigurării

„Cadrul legal al asigurărilor de persoane”

Elaborat: Meșină Doina FB 1603

Coordonator ştiinţific:
Caprian I. doc. Conf. Univ.

Chişinău, 2018
 CUPRINS

Introducere............................................................................................................pag. 3
Capitolul I: Aspecte teoretice ale asigurărilor .....................................................pag. 4
Capitolul II: Asigurările de persoane, conform legii privind asigurările.............pag. 6
Capitolul III: Rolul cadrului legal în domeniul asigurărilor în Republica
Moldova...............................................................................................................pag. 11
Concluzie ...........................................................................................................pag. 12
Bibliografie ........................................................................................................pag. 13

2
 INTRODUCERE

Actualitatea temei și obiectul studiului: Asigurările au apărut în mod firesc din nevoia de
protecție a omului împotriva calamităților naturii și împotriva consecințelor accidentelor, precum și
din nevoile unor mijloace de existență în cazul limitării sau pierderii capacității de muncă ca urmare
a imbolnăvirii sau bătrâneții. Calea de urmat pentru evitarea efectelor păgubitoare ale calamităților
naturale este solidarizarea prin constituirea pe baza de contributțe a unor fonduri care să fie utilizate
pentru refacerea bunurilor distruse, întreținerea persoanelor care și-au pierdut capacitatea de muncă,
deci calea asigurării.

Scopul lucrării: În lucrarea dată mi-am propus să examinez conținutul și baza legislativă a
asigurărilor de persoane pentru a înțelege mai ușor de ce este nevoie de aceste asigurări și
evidențierea consecințelor care pot apărea și posibilelor probleme generate de această temă.

Obiectivele stabilite în acest sens sunt:

 Studierea asigurărilor de persoane;

 Identificarea conținutului și importanței acestei asigurări
 Formularea unor concluzii generale

Metode de cercetare: În scopul realizării acestei cercetări am utilizat următoarele metode de

cercetare cum ar fi: abordarea teoretică din materialul studiat, metoda analizei şi sintezei surselor
monografice, studierea evoluţiei istorice.

3
Capitolul I: Aspecte teoretice ale asigurărilor

Apariţ ia asigurărilor este legată de necesitatea ca oamenii să se ajute reciproc î n cazul daunelor î n
permanentă creştere, iar a reasigurărilor pentru sprijinirea î ntre ei a celor care administrează
fondurile ş i activităţ ile de asigurare. Altfel spus este vorba de preluarea daunelor şi a procesului de
despăgubire pe cât mai multe umere. Asigurarea este operaţ iunea prin care un asigurător constituie,
pe principiul mutualităţ ii un fond de asigurare, prin contribuţ ia unui număr de asiguraţ i, expuş i la
producerea unor anumite riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama
fondului alcătuit din primele încasate, precum ş i pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a
activităţ ii desfăş urate.

Conform legii nr. 407 din 21.12.2006 cu privire la asigurări- activitate de asigurare reprezintă
activitate care constă, în principal, din: oferirea, negocierea şi încheierea de contracte de asigurare şi
reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, efectuarea de acţiuni de regres şi de recuperare.
Din articolul 1și 7 din legea nr. 407 distingem următoarele definiții de bază:
 asigurare - transfer al unui risc eventual, inclusiv al riscului unei pierderi financiare şi/sau al
unei pagube materiale, de la asigurat la asigurător, în conformitate cu contractul de asigurare;
 asigurat - persoană care are încheiat sau pentru care s-a încheiat un contract de asigurare cu
asigurătorul;
 asigurător (reasigurător) - persoană juridică înregistrată în Republica Moldova care, în
condiţiile prezentei legi, deţine licenţă pentru desfăşurarea activităţii de asigurare
(reasigurare);
 prima de asigurare - suma pe care asiguratul este obligat să o plătească asigurătorului, la
eliberarea poliţei de asigurare, în modul şi în termenul prevăzut de contractul de asigurare, în
schimbul preluării de către asigurătora riscului asigurat.
 risc - eveniment inconvenient, posibil şi viitor care ar putea afecta bunurile, capacitatea de
muncă, viaţa ori sănătatea persoanei;
 caz asigurat - risc asigurat, prevăzut în contractul de asigurare, a cărui producere conferă
asiguratului dreptul de a fi indemnizat sau despăgubit de către asigurător.

Asigurarea nu este numai o categorie economico- financiară, dar ş i un institut de drept, deoarece, ca
ş i dreptul î n general, ea î ndeplineş te ş i funcţ ia educativă. În normele de drept, statul, sub formă de
drepturi ş i obligaţ ii juridice, prevede pentru membrii societăţ ii o comportare cuvenită. Normele de
4
drept care reglementează asigurarea, de asemenea, stimulează o comportare cuvenită a subiecţ ilor
asigurării, aceasta atingându- se pe calea stabilirii unor î nlesniri ş i sancţ iuni.

Conform capitolului II din legea cu privire la asigurări - Contractul de asigurare este actul juridic
prin care asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului care preia asupra sa riscul asigurat,
obligându-se, la producerea acestuia, să plătească asiguratului sau unei terţe persoane o despăgubire
sau suma asigurată.

Contractul de asigurare prezintă ca elemente principale următoarele:

 Interesul asigurării – principiul interesului asigurabil reprezintă un principiu de bază al

asigurărilor, alături de principiul despăgubirii ş i de principiul bunei credinţ e.
 Obiectul asigurării reprezintă ceea ce s-a asigurat: anumite bunuri, despăgubirile datorate
de asigurat ca urmare a răspunderii civile faţă de o terţă persoană (patrimonial din care ar
urma să se plătească) sau un atribut al persoanei (viaţ a, capacitatea de muncă etc.), adică
valorile patrimoniale sau nepatrimoniale expuse pericolului.
 Suma asigurată – este partea din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul îşi asumă
răspunderea î n cazul producerii fenomenului (evenimentului) pentru care s-a î ncheiat
asigurarea. Suma asigurată reprezintă limita maximă a răspunderii asigurătorului ş i constituie
unul din elementele care stau la baza calculării primei de asigurare.

5
Capitolul II: Asigurările de persoane, conform legii privind asigurările

Conform legii privind asigurările nr. 407 și după lectura lucrărilor de specialitate am dedus că o
importanță aparte o au asigurările de persoane deoarece sunt un mijloc de atragere î n circuitul
economic al unei părţ i din disponibilităţile băneş ti temporare ale populaţiei care exercită o influenţă
pozitivă asupra vitezei de rotaţ ie a banilor.

Asigurarea de persoane este o varietate de asigurare facultativă, presupunînd asumarea de către

asigurător, prin contractul de asigurare, a obligației de plată, în favoarea asiguratului sau a persoanei
desemnate de acesta ca beneficiar, a sumei asigurate pentru cazul producerii riscului asigurat.
Asigurarea de persoane poate fi făcută în vederea unui risc care-l privește pe asigurat sau în vederea
unui risc care privește o altă persoană decît aceea care a încheiat contractul de asigurare.
În funcţie de riscul asigurat în asigurarea de bază, asigurările de persoane pot fi împărţite în
două categorii:
 asigurări de viaţă, care acoperă riscul de deces;
 asigurări de persoane altele decît cele de viaţă, care acoperă în asigurarea principală
integritatea corporală sau sănătatea persoanei.
Conform contractului de asigurare, la producerea riscului asigurat, asiguratul primeşte o
indemnizaţie de asigurare corespunzătoare unei sume stabilită iniţial. În schimbul unei prime
suplimentare de asigurare, la ambele tipuri de asigurare se pot adăuga clauze adiţionale care extind
acoperirea acordată prin produsul principal. Acestea poartă denumirea de asigurări de persoane.
Astăzi, se constată nevoia unor asigurări altele decît cele legate nemijlocit de integritatea
corporală a persoanelor printre care:
- asigurarea unei protecţii financiare a familiei sau a celor dependenţi în caz de deces;
- achitarea datoriilor unei persoane în caz de deces, în care asigurarea apare ca o garanţie
pentru credite;
- indemnizaţia de urmaş;
- indemnizaţia de bătrîneţe;
- economisirea pentru eventuale datorii viitoare (studiile copiilor, zestre);
- cheltuieli de spitalizare, îngrijire medicală, compensarea veniturilor în caz de boală sau
invaliditate temporară;
- investiţii, etc.

6
Asigurarea de viaţă este o formă de protecţie financiară a dependenţilor sau a altor persoane
desemnate în cazul decesului asiguratului. Necesitatea cumpărării unei asigurări de viață reiese din
nevoia de protecție a vieţei. Pe lîngă toate bunurile deținute, viața și sănătatea unui individ,
integritatea lui fizică, capacitatea de muncă sînt bunurile cele mai de preț și pot fi afectate de diferite
evenimente nesigure viitoare, ducînd la imposibilitatea desfășurării unei activități și, deci, a obținerii
unui venit.
Ținînd cont de aspectele prezentate anterior și de situația economică instabilă existentă în
Republica Moldova, încheierea unei asigurări, care să acopere riscul de deces este o problemă la
care ar trebui să se gîndească orice persoană, pentru a nu crea un dezechilibru în situația financiară a
urmașilor dependenți. Populația “de vîrsta a treia”, în continuă creștere numerică, este o categorie
socială vulnerabilă, cu probleme specifice față de celelalte segmente sociale.
Asigurarea necesităților populației vîrstnice pentru un trai decent trebuie să acopere o gamă
largă de preocupări, nu numai în plan economic, dar și social.
Caracteristicile asigurărilor de persoane
Asigurările de persoane au ca obiect garantarea plății unei sume de bani de către asigurător,
în cazul producerii unui eveniment legat de persoana fizică a asiguratului și anume: vătămarea
corporală, îmbolnăvirea, decesul sau supraviețuirea acestuia. Chiar și persoanele tinere se pot
îmbolnăvi sau pot deceda în urma unor accidente neașteptate, ce vor genera în mod automat și
dificultăți financiare.
Asigurările de persoane au, spre deosebire de asigurările generale (asigurările de bunuri și
asigurările de răspundere civilă), anumite caracteristici după cum urmează:
 La asigurările de viață valoarea capitalizată este un fond care se acumulează pe întreaga
perioadă de viață a poliței și la care deținătorul de poliță poate avea acces în mai multe moduri:
poate face împrumuturi, poate opta pentru cumpărarea unei polițe de asigurare de viață cu plata
integral, sau poate răscumpăra polița.
 Dificultățile financiare în cadrul asigurărilor de persoane sînt determinate de: necesitățile
bănești pentru funeralii; asigurarea unor resurse financiare moștenitorului după decesul asiguratului;
restabilirea morală după accident sau deces.
 Motivația încheierii asigurărilor de persoane sînt: stresul; motivații personale; concepția
despre moarte.
 Riscul este definit de majoritatea economiștilor ca o pierdere propriu-zisă, sau ca o pierdere
produsă de o neglijență ce poate avea urmări asupra individului sau asupra unei proprietăți.

7
  Suma asigurată se stabilește în mod uniform de către asigurat, în funcție de nevoile și
posibilitățile sale financiare. Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurare împotriva
aceluiași eveniment și pentru sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau de asigurător să facă
acest lucru. La producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării poate încasa
drepturile de asigurare de la toți asigurătorii deoarece aici nu mai este vorba de daună ca la
asigurările de bunuri.
Neavînd caracter reparator, asigurarea de persoane nu are restricții ca asigurarea de bunuri.
Dacă în urma producerii riscului asigurat, asiguratul suferă o vătămare corporală sau a contactat o
maladie care i-a afectat capacitatea de muncă, el are dreptul la o indemnizație de asigurare, care să
facă posibilă refacerea situației sale financiare existente înainte de producerea accidentului sau
contactării bolii.
Interesul asigurării nu prezintă importanță, întrucît indemnizația de asigurare este datorată
independent de existența unei daune.
Indemnizația de asigurare este suma de bani pe care asigurătorul o plătește asiguratului sau
beneficiarului desemnat de acesta în cazul producerii riscului asigurat. Deoarece nici viața și nici
sănătatea unei persoane nu sînt evaluabile în bani, nu se poate pune problema unui raport între suma
asigurată și paguba suferită de asigurat.
În cadrul asigurărilor de persoane, contractul de asigurare poate fi încheiat atît pentru propria
persoană, cît și în favoarea unor terțe persoane, numite persoane asigurate. Astfel, contractantul
asigurării este persoana care încheie contractul de asigurare și care platește prima de asigurare. De
cele mai multe ori contractantul este aceeași persoană cu asiguratul, în caz contrar fiind necesar
acordul asiguratului pentru încheierea contractului.
Întrucît în asigurările de persoane se asigură, în special, viața și integritatea corporală a
persoanei, legată inclusiv de riscul de deces, la încheierea contractelor de asigurare asigurătorul va
solicita asiguratului sau persoanei asigurate să desemneze un beneficiar. Beneficiarul este persoana
care va încasa suma asigurată în cazul decesului asiguratului / persoanei asigurate.
Pentru asigurările de viață, Legea nr.407/2006 prevede că asiguratul, care a încheiat contract
de asigurare de viaţă individual, trebuie să aibă la dispoziţie, de la data semnării contractului de
către asigurător, o perioadă de 20 de zile în interiorul căreia să poată denunţa contractul în cauză.
Aceste prevederi nu se aplică contractelor de asigurare de viaţă cu o durată de pînă la 6 luni inclusiv.
Încetarea contractului de asigurare de persoane se realizează ca și în cazul contractelor de
asigurare de bunuri și anume:

8
  ajungerea la termen, adică expirarea perioadei pentru care a fost încheiat;
 producerea evenimentului asigurat, dacă asigurătorul a plătit integral suma asigurată;
 denunțare de către asigurător dacă asiguratul nu a comunicat în scris modificările
intervenite în cursul contractului în legătură cu datele luate în considerare la încheierea contractului;
 denunțare de către asigurat.
Specific pentru contractele de asigurare de viață este faptul că, la rezilierea contractului,
asigurătorul restituie asiguratului, conform contractului de asigurare, rezerva acumulată (suma de
răscumpărare). Orice altă plată, indiferent de forma în care este făcută de asigurător, diferită de
indemnizaţia de asigurare sau de suma de asigurare reprezentînd restituirea rezervei, nu poate fi
efectuată mai devreme de 6 luni de la data încheierii contractului de asigurare.
Nulitatea contractului poate fi cauzată de declarații inexacte sau incomplete făcute de
asigurat, sau de lipsa interesului asigurabil din partea contractantului, în momentul încheierii
acestuia.
Condiții generale ale asigurărilor de viață și facilitățile pentru asigurați.
În Republica Moldova asigurările de viață sînt numai facultative şi se încheie în baze
contractuale, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu condiţiile stabilite de societăţile
de asigurări, licențiate să efectueze asemenea operaţiuni.
Pot încheia contracte de asigurare persoanele care se încadrează în limitele de vîrstă, duratele
de timp şi condiţiile de achitare a primelor şi de plată a sumelor asigurate, stabilite de asigurător şi
prevăzute în poliţa de asigurare. Durata asigurării şi durata de plată a primelor se calculează de la
data începerii asigurării, şi anume: la asigurările de viaţă de la 1 a lunii calendaristice pentru care s-a
plătit cea dintîi rată de primă; la asigurările viagere de deces cu prima unică - de la data emiterii
poliţei şi încasării primei de asigurare; la asigurările de accidente – de la data începerii răspunderii
asigurătorului.
În cadrul asigurărilor de viață, asigurătorii oferă clienţilor posibilitatea participării la
beneficii care sînt în general stabilite la sfîrşitul fiecărui an de asigurare ca procent din suma
asigurată.
Suma de răscumpărare reprezintă o parte din rezerva de primă, parte care creşte proporţional
cu timpul cît s-au plătit primele. Suma de răscumpărare trebuie să fie mai mică decît valoarea
economiilor acumulate corespunzătoare poliţei. Aceasta deoarece asigurătorul reţine cheltuielile cu
achiziţionarea poliţei, precum şi costul asigurării.
Se pot face împrumuturi în baza poliţei de asigurare, dar numai dacă sînt îndeplinite

9
următoarele condiţii:
 valoarea împrumutului nu poate depăşi valoarea de răscumpărare;
 perioada de împrumut, suma asigurată şi suma de răscumpărare continuă să crească, ca şi
cum nu s-ar fi acordat împrumutul;
 dacă asiguratul răscumpără poliţa, sau decedează înainte de a returna împrumutul, suma
restantă se deduce din sumele cuvenite asigurate;
 rata dobînzii pentru împrumut poate fi fixă, sau variabilă;
 dobînda pentru împrumut se poate plăti imediat, în momentul ridicării împrumutului, sau la
scadenţa acestuia.
Răscumpărarea poliţei nu reprezintă singura opţiune a deţinătorului de poliţe care doreşte să
întrerupă plata primelor de asigurare. Uneori, asigurătorul oferă posibilitatea transformării poliţei de
asigurare cu prime achitate anual, într-o poliţă cu prime achitate integral.

10
Capitolul III: Rolul cadrului legal în domeniul asigurărilor în Republica
Moldova

Regulile sau legile au aparut în cele mai vechi comunități umane sau mai precis spus în primele
civilazații care au fost epicentrul de dezvoltare al ființelor și personalităților.
Rolul regulilor este de a guverna societatea, oferind bunăstare majorității, evita anarhia
și reprezenta soluții centrale la problemele pe care oamenii le-au sesizat în activitățile lor zilnice.
Orice instituție sau formă de organizare are la baza ei legi cunoscute și respectate de toți membrii ei,
încalcarea regulilor implică în același timp un abuz la adresa membrilor ei, nerespectarea
normelor aduce o pedeapsa. Într-o societate democratică regulile sunt impuse de majoritatea cu
putere și discernământ decizional. Evoluția și prosperitatea unei țări este în strînsă legatură cu
capacitatea instituțiilor de a crea, de a impune și de a le respecta regulile după principiul
corectitudinii și imparțialității.
În domeniul asigurărilor legile au o valoare importantă deoarece toate documentele, contractele și
tot ce ține de asigurarea persoanelor sau a bunurilor se face pe bază de legi și anume prezenta lege
nr. 407 privind asigurările.
Licenţele de activitate în domeniul asigurărilor, obţinute în condiţiile legislaţiei în vigoare pînă la
intrarea în vigoare a prezentei legi, cu un termen de valabilitate care depăşeşte termenul stabilit la
alin. (1) îşi păstrează valabilitatea pînă la expirarea termenului pentru care au fost eliberate.
Cadrul legal în domeniul asigurărilor urmărește supravegherea și controlul participanților la
asigurare.
Este important să avem o bază legislativă deoarece datorită acestor legi sunt diminuate riscurile de
fraudă în asigurări dar și în nerespectarea altor drepturilor și legilor.

11
 CONCLUZIE

De-a lungul timpului, nevoile care au determinat încheierea unei asigurări de persoane s-au
schimbat destul de mult. Astăzi în afara grijilor legate de cheltuiulile de înmormântare, se constată
nevoia unor asigurări, printer care mai frecvente sunt următoarele;
 asigurarea unei protecții financiare a familiei sau a celor dependenți în caz de deces
 achitarea datoriilor unei personae în caz de deces, caz în care asigurarea apare ca o garanțtie
pentru credite
 alocația de urmaș
 alocația de bătrînețe
 economisirea pentru eventualele datorii viitoare
 cheltuieli de spitalizare, îngrijire medical, compensarea veniturilor în caz de boală sau
invaliditate temporară
 investițiile, etc.

Asigurările influiențează pozitiv balanța de plăți a țării și contribuie la extinderea relațiilor

economice internaționale atunci cînd societățile de asigurări, pe lîngă asigurările directe mai
efectuează și operații de reasigurare (adică atunci cînd se cedează altor societăți de asigurare o parte
din riscurile subscrise- cu plata corespunzătoare a primelor- în raport cu riscurile asumate de
reasigurator).
Asigurările sunt importante în economia unei țări nu numai pentru că participă la procesul de creare
de valoare adăugată, dar și pentru faptul că oferă locuri de muncă pentru un număr mare de
persoane.
Concomitent cu creșterea numerică a persoanelor ocupate în asigurări, asistăm la sporirea
productivității muncii acestora, exprimată ca valoare adăugată ce revine în medie pe o persoană
ocupată în această ramură. Exemple edificatoare ar fi societățile din SUA și Franța.

12
 BIBLIOGRAFIE

Surse electronice:
1. https://rapidasig.md/acte-legislative/lege-407-16
2. http://www.lib.ase.md/wp-
content/uploads/publicatii/2006/Asigurari%20&%20reasigurari.pdf
3. http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/asigurari/Necesitatea-si-rolul-
asigurari48.php
4. http://www.seap.usv.ro/~ro/cursuri/ECTS/ECTS_AR.pdf

Legi, Hotărîri de Guvern, Regulamente:

5. Legea nr. 407 cu privire la asigurări din 21.12.2006
6. HOTĂRÎRE nr. 484 din 04.05.98
7. HOTĂRÎRE nr. 19/11 din 09.04.2009
8. HOTĂRÎRE nr. 133 din 27.02.2012

Cărți, lucrări științifice:

9. Note de curs, Stanislav Fotescu, ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI

10. Asigurari si reasigurari. Elemente teoretice si aplicative. Editie revizuita si adaugita, Editura Pro
Universitaria

13