Costumul olandez a fost de-a lungul timpului foarte variat, insa in secolul XVII a atins apogeul.

Costumul secolului XVII

In statele apartinand grupului de tari catolice cum ar fi Spania, Italia, Flandra prestigiul monarhiei
este sustinut de o viata de lux si rafinament deosebite, prin sprijinirea artei, mai ales o arta care sa
sublinieze grandoarea.

Arhitectura este conceputa ca un décor de teatru la fel si pictura si sculptura; ele urmareau
impresionarea privitorului prin efecte spectaculoase de miscare, forma si culori.

Se foloseste un mobilier supradimensionat in dormitoare bogat ornamentat in concordanta cu

decorul architectural.

•Idealul de frumusete

Idealul de frumusete este cel al unei fiinte superioare, distante si inaccesibile.

Din punct de vedere sculptural se realizeaza supradimensionarea siluetei prin costum. ( exemplu :
pene foarte inalte la palarii, bonete inaltate, fuste pe armura de sarma). Incomoditatea miscarilor in
astfel de costume proclama privilegiul de a nu munci, de a nu face efort fizic.

Din punct de vedere pictural se folosesc culori rafinate, materiale bogate, tesaturi cu fir, dantele si
bijuterii.

Costumul burhgez olandez din secolul XVII

In prima jumatate a secolului Olanda isi castiga Independenta si devine prima republica burgheza
afirmandu-se ca putere maritima si financiara a continentului.

In timpul razboaielor religioase de 30 de ani creste importanta militarilor.

Din punct de vedere artistic aici se dezvolta o arta diferita de cea a barocului in general. In casele mici
din orase construite din caramida si piatra cu forme geometrice simple regulate, cu interioare sobre,
practice si curate, atat mobilierul cat si peretii aveau contururi drepte, compozitii ordonate, opuse
barocului spectaculos. Scaunele cu spatar scund din lemn in culoare naturala, mesele si dulapurile de
rufe au suprafete plane cu motve incrustate.

Evitand modelele baroce ale spaniolilor, olandezii se arata interesati de modelele extrem-orientale
aduse de corabieri indrazneti(ex: ceramica de Delft)

•Idealul de frumusete uman

Idealul de frumusete uman este cel al burghezului si a militarului. Este apreciat corpul cu forme
firesti, neidealizate. Costumului i se cerea sa fie comod, practic, potrivit unui om activ.

•Caracterele generale ale costumului

Spre deosebire de costumul spaniol care avea forme amplificate si cam rigide, obtinute prin
vatuiri, hainele revin la proportiile naturale, specific omului matur.

Din punct de vedere sculptural el pune in valoare formele puternice, linia determinanta este
curba larga inlocuind liniile drepte si rigide ale costumului spaniol.

Din punct de vedere pictural este format din pete mari de culoare.
La inceputul secolului, burghezia olandeza impunea prin tinuta sobra in care stofa neagra se
imbina cu stofa alba scrobita. Cu timpul ea a adoptat insa si alte culori, in special griurile,
brunurile, nuantele verzui si albastrui toate intr-o tenta usor metalica.

Materialele folosite sunt in general tesaturi usoare din lana sau tafta care se puteau mula pe
corp si fara modele care sa fragmenteze suprafata( ex: uni)

Costumul barbatesc
Militarii nu aveau inca uniforma obligatorie deci in general se pastra cosmutul civil cu unele
adaugiri care subliniau o tinura de tip militar.

Pe cap se purta palarie moale cu bor mare si impodobita cu pene de strut, parul lung pana la
umar, barba si mustata.

Pe trup camasa era partial vizibila la guler si mansete. Vesta era piesa principala a
imbracamintii, la iceput fara maneci, apoi croita pe trup cu talia ridicata, cu poalele largi si se
inchidea la nasturi deasupra, jos ramanand deschisa.

Jacheta era o haina lunga( mai lunga decat vesta) maneci lungi, guler mare, inchisa cu nasturi
multi, si purtata uneori pe umeri intr-un stil fantezist imitand capa spaniola. Pantalonii sunt
bufanti si legati cu bentite la genunchi.

In picioare : ciorapi de matase, iar peste, ciorapi de panza cu margini de dantela care se
indoaie peste cizme. Sabie la cingatoare.

Costumul feminin
Chipul de frumusete preferat este cel al femeii voinice, mature, robuste.

Pe cap, parul strans la spate, lasand fruntea degajata. Se poarta boneta de panza scrobita,
inspirata din costumul national olandez sau palarie cu pene barbateasca.

Pe trup, guler alb sau din dantela sau chiar transparent, mare, pe umar. Rochia are maneci
bogate legandu-se la cot cu panglici. Fusta cade liber peste mai multe jupoane fara sa aiba
armura de sarma.Olanda a lansat moda jachetei scurte, din catifea, si uneori tivite cu blana
care se purta prin casa.

In picioare se poarta pantofi in genul celor barbatesti.

Bijuteriile sunt mari de forme regulate, mai ales siruri de perle, puse la gat si in par.

Raspandairea costumului olandez

In Franta : Franta era receptiva la influentele olandeze cat si la cele italiene sau flamande de
tip baroc. Imbracamintea feminina olandeza este preluata de francezi care devine mai
eleganta se accentueaza talia subtire si se multiplica tesaturile bogate.

In America: Quakauerii ( o secta religioasa protestanta) au adus moda costumului olandez

unde a dainuit inca doua secole.