Sunteți pe pagina 1din 56

POEME ALESE

Petru Cârdu

ADUCĂTORUL OCHIULUI
(1974)

Precuvântare
Acest ochi l-a lăsat cineva care nu există decât pentru un timp oarecare, îmi face de
dragoste sau de deochi, dar numai pentru a mă putea convinge că sunt singurul care văd
inexistentul.

NIŞTE ZEI DE ÎNCERCARE

Să clipim plini de speranţă


să rămână muzica,toată muzica
după aerul acesta vărsat
pe străfund de faianţă

ziua mea vine cu zeul

am fi putut să mai fim


ca o gură de miere
să ne dedăm bucuriei îndrăgostiţilor
sau să nu mai fim

câţi zei poate să aibă acasă,în tânăra casă


o fată de rouă aleasă.

NEDIFERENŢIATĂ DORINŢA DE PASĂRE

Mai bine cu tine într-o pasăre


şi cu pasărea-ntr-o frunză

a mea pasăre e zborul


a mea pasăre e dorul

mă izbeşte dintr-un tei


mă izbeşte dintr-un lung cântec

ferice de tine cel ce ai o pasăre


zeii tăi stau lângă ea
dorul la căpătâi.
PEANĂ

Şi galeşă câmpie este ea


şi fâlfâietoare este ea
lângă mine deochiat
cu zeul bărbat

mi se pierde umărul în zbor


de-a valma într-o doară
nici cea de-a patra aripă caldă
nu mi-a ajuns în loc de umăr

ţine câmpia întinsă a vrajei tale


în zborul tău

zborul e-n cuvinte străvezii


parcă te rog să vezi
în gând cum mi-l aşezi

mai am o aripă în formă de săgeată


spre tine-ndreptată

ÎN DRUM SPRE VALEA OCHIULUI

Să intrăm sub cer


să intrăm cât mai bine
să fugim de rana mătăsoasă
sub tine
sub mine

mă caută toate privirile


să-mi usuce aripile

m-a trimis ochiul pe roate de untdelemn


să-i aduc inimii o amintire
frumos drum îmi cade
pe dorinţa uscată de lemn

încet şi iar încet


oi ajunge die die
dar nu-i drum
de mai bine de-o câmpie
PRONUME
(1981)

DIN MINE CINEVA PRIVEŞTE

Naiba ştie
ce se petrece în oraşul adormit
fete mistuite de frumuseţe
se năpustesc în oglinzi
asupra propriului lor trup

în somn bărbaţii rezistă


la asediul gărgăunilor
semnează tratate de fidelitate

din mine cineva priveşte


ce nocivă neînţelegere
acolo unde ies din mine însumi
veghează înţelepţii pe la colţuri

A AŞTEPTA E UN ADEVĂR ÎNTÂMPLĂTOR

Singur până departe de sine


unul a trădat cum se întâmplă
acum petrece uitat
pe lângă bătrâna speranţă

daţi-l jos din inima celor mulţi


strigă nimenea

eu strig după mine


precum norii după ploaie
a aştepta e-un adevăr întâmplător
câtă singurătate poate fi în el

ACEST EU

A murit cineva fără mine


în propria-mi privire
când plec în lume
clopotarul din satul vecin adoarme
în dangătul monoton
sub acuzarea că n-a executat ordinul domnului

se tânguie clopotul
în fiece dangăt adoarme un alt clopotar

acum privesc fericit


cum infernul îmi creşte în oase

LOGOS ŞI EXISTENŢĂ

Un om se trezeşte în vorbirea sa
şi întreabă
chipul meu oare a trecut pe-aici

stau şi privesc
în ce limbă un om seceră cuvintele
la jumătatea drumului dintre sine şi nimeni

aici interlocutorul rămâne mut


eu întorc capul spre cuvintele-n defilare
un om se-aude în îmbrăţişarea realului
condamnat să vorbească cu inima

AŞTEPTÂND O SCRISOARE

Scrie-mi urgent
ce-ţi mai face neantul
doar ţi-am făgăduit
un infern desăvârşit
după planul propus
puţină iubire
servită la ora exactă
puţină moarte
ce creşte între timp

SĂ AŞTEPŢI TIMPUL

Lucrurile decurg pe aleea principală


pusă sub urmărire moartea mea
emite semnale

zilnic facem afaceri


între căderea cortinei şi omul ce merge
pe punte şi se împiedică de stele
aici în stradă

la nevoie îţi ofer şi o copie


după timpul ce trebuie să vină

să te ţii bine cu mâinile de aer


să aştepţi timpul care nu mai vine
de trei zile încoace

TIMPUL DE ACUM

Pregăteşte-te de fericire
mi-ai zis
ne schimbăm rând pe rând locurile
discutăm cu aprindere
am plătit un acont de viaţă teribil

cineva se mută în noi


în vreme ce noi
ne mutăm în altcineva

pregăteşte-te de fericire
ţi-am zis
trupul tău se acoperă de muzică
dezbracă-te de viaţa ta chioară

ÎN LOC DE DISCURS

Am onoarea să raportez
acest poem se dezbracă-n spini
l-am luat cu mine dornic de cunoaştere

în ziua aceea am uitat


să dau sfat materiei dintre a fi
şi a nu fi

s-au clătinat zidurile casei


a cântat pianul între două paranteze
îndepărtate

anateme fecunde am dat


la mica publicitate

am onoarea să raportez
fii blând cu mai-marii comunei
iată o credinţă de dincolo

sfârşit de discurs
poemul citit îşi schimbă decorul
la pagina următoare

CĂLĂTORI DE-A PURURI

Am văzut şi n-am văzut


am dat fuga deodată între două stele
tu nu mi-ai scris nici un rând
despre cutremurul ce-a ieşit pe fereastră
zac în aerul tău ce mă-ntreabă
cine fuge noaptea pe fereastră
cine-şi goneşte tălpile
pe-un drum de sârmă ghimpată
cel ce-a călcat peste materia ce-a fost
acum poartă pe frunte o coroană de spini

iar voi ce mai faceţi


încă mai sunteţi
călători de-a pururi pe spinarea umbrei

COLOCVIU

Dintotdeauna-s pereche
omul şi moartea
două chipuri în care te cufunzi
în timp ce o pasăre zboară prin tine
iar tu habar n-ai
că puşca de vânătoare
burduşită-n trupul de alături
stă de vorbă cu dumnezeul tău de fiecare zi

ÎN RAPORT CU NAŞTEREA

Cine eşti tu cel care nu eşti


ce-ţi trebuie ţie pe cel ce nu eşti
îmi ceri adeverinţă că exişti
azi 25 septembrie anul curent

mă uit la tine
şi ochiul meu se înfioară
în timp ce te naşti

UNU DOI TREI

Vine un călăreţ vede forma lumii


şi pleacă
a fost şi el dintre cei ce se grăbesc
se leagă în altă ordine
centurile de siguranţă

vine un alt călăreţ se uită la tine


şi strigă
a fost şi el dintre cei ce vin şi trec
se aruncă zarurile
se vede mai bine

vine-o herghelie cu stăpânii ei


şi pătrunde-n stradă

se iscă o îmbulzeală
se fac socotelile
unul doi trei

TREAPTĂ CU TREAPTĂ

Nu ne putem înşela chipul


sentinţa se cunoaşte o singură dată
restul se ţine sub un clopot

treaptă cu treaptă
se aruncă năvoadele
ceva curge la vale verde

restul se ţine sub un clopot

DREPTUL LA FORMĂ ŞI ÎNCHIPUIRE

Am venit şi am văzut
un cal troian tremurător
ieşind dintr-un corn de melc
pe tine te-am văzut
alunecând în sine

OASPEŢI AI ICOANEI PE STICLĂ

Ne uităm la icoana pe sticlă


în care unul din noi o vânează pe maria
ce preţ are frumuseţea trupului
curgând înăuntrul nopţii

ne uităm la icoana pe sticlă


în care ochii caută păcatul vederii
cine e orb trebuie să-şi vadă
propria sa cârjă

ne uităm la icoana pe sticlă


în timp ce unul îmbracă propria sa formă
în propriul său ochi
iar altul lasă mărturie propriul său limbaj

ne uităm la icoana pe sticlă


şi prin dumnezeu
de partea cealaltă

ZIUA PLECĂRII

Aşteptăm să îmbătrânim
ca muritorii de rând
oaspeţii vin să ne prelungească viaţa
cu multă iarbă verde
poştaşul ne-aduce chemarea la fericire
îi dăm bacşişul cuvenit

cine-a aruncat între noi bănuiala


că altcineva n-are speranţă
doar unii împrumută de la dumnezeu
nişte ani foarte lungi
nu dau de ştire nimănui

EXPEDIŢIE VÂNĂTOREASCĂ

Am plecat la vânătoare
braţ la braţ cu vânătorii
nimeni nu pomeneşte de moarte

n-ai voie să tragi în aer


cum n-ai voie să tragi în propriu-ţi destin
să nu întâlneşti unicornul
să nu-ţi iasă în cale o făptură strâmbă

numărăm jivinile
cu arme de arcaş pe umăr
nici nu ne pasă

recunoaştem fiara preţioasă

vedeţi-vă de treabă fiarelor


sunt la pândă vânătorii de aer
CĂPŞUNA ÎN CAPCANĂ(1988)

SCRIEREA CU SÂNGE

Cititorul știe desigur ce s-a-ntâmplat


la 25 septembrie în aerul după-amiezii
fratele meu rimbaud
zămislise un poem in gâtul unei mierle
mama mea maria
mi-a măsurat umbra
a conjugat verbul a fi
de-a lungul șinelor de tren

înalțimea voastră cititorule


aceasta e o chestiune de logică nu-i așa
de atunci calea ferată nu mai duce nicăieri
iar eu l-am văzut pe el
înlesnindu-mi intrarea la școala de hieroglife
el cel care scrisese cu sânge

MIERCUREA PE HÂRTIE

Scriu cu mâna pe hârtie albă


hai faceţi şi voi ca mine
e cea mai cumplită zi din an
când sufletul mormăie
nu poate să se întâlnească
cu propria sa formă
hai imitaţi-mă
îmi includ măruntaiele
scriu un poem pentru ziua de miercuri
degetele domnului împart focul

UŞA CEA STRÂMTĂ

Dacă-mi amintesc bine


am venit să învăţ rânduiala
uşă la stânga uşă la stânga
uşă la dreapta uşă la dreapta

prin mine ies


doar zidurile fericite

PE UN SOCLU FESTIV
Pe acest soclu festiv
e aşezat adoratul tău cap
tăcere
e incomodă poziţia capului tău
atâţia inşi nu chiar vinovaţi
trei oameni de stat doi savanţi
un dictator patru generali
un dialecticean un homme a femme
iar el soţul iubit
tată al copiilor săi
neglijind obligaţiile sfinte
a devenit un obiect concret
care-şi domină cu desăvârşire
propriul său cap

FAZĂ EXPERIMENTALĂ

Fixarea omului rupt în bucăţi


fixarea ideii(între)rupte
fixarea penelor arse
descoperă-ţi ochiul şi vei vedea

LA DATORIE

Un ochi se uită la mine


dar nu mă vede
mă uit şi eu aşijderea
trăiesc ca dovadă că am murit
fără griji
când cu stângul când cu dreptul
lângă un substantiv
din ochii orbilor lui brueghel

DIALECTICA FECIOARĂ
Traduc cu uşurinţă substantivele capul şi pajura
verbelor
pe faţa cealaltă a lui erasmus
în limba moartă şi obţin nota zece la limba română
îngerul a venit să facă exerciţii la sol
olimpiada gărgăunilor
la punctul trei vom dezbate despre obiecţiile
la textele scriitorilor interzişi
îi vom lăsa pe procurori să aplice legea cum vor
sunt unul din noii elogiatori ai nebuniei
oamenii se schimbă dialectica spune
devii episcop dintr-un băieţaş obscen
o femeie care te-a refuzat
niciodată n-o uiţi
cu ea ai făcut mai multă dragoste
decât cu oricare alta

îl traduc pe erasmus în limba maternă


erasmus est homo pro se

VULTURUL

Mai poţi să ne trimiţi un spray


împotriva gândacilor muştelor ţânţarilor viespilor
scorpiilor gâzelor furnicilor
şi libelulelor
un spray împotriva noastră
îmi scrie bunul meu prieten

dar ce-i de făcut cu acest vultur


cu aripi mari de treisprezece metri
care-i gata să zboare până la friedrich nietzche
ce-i de făcut dragul meu
cu acest vultur dacă va ateriza pe capul nostru

CAFÉ ARP

Libertatea zace în glastre


la café arp
maestrul rimbaud a rămas repetent
în faţa elevilor săi
zeii muriseră la ora 19
la cenaclul nostru se dă examen pe tema
sorbirea din nebunia roşie
nu fiţi nebuni deci
unul câte unul intraţi la adăpost în utopie
adevărul e după cum am convenit
se mişcă din buze se aprinde o ţigară
se face un torzo á la arp
la urma urmei dreptul fiecăruia e de a fi
un drapel măreţ la gâtul mariei antoaneta

DA / CU SIGURANŢĂ NU

Nu
bărbaţii nu se bat ei se chinuiesc de mici
până la adânci bătrâneţi cu siguranţă nu
arborii ancestrali nu se taie ei se trimit în sacoşa
cea neagră şi mare din debara
pe strada principală cu siguranţă nu

nu
cel numai cu nu în gură
stă de vorbă cu henry michaux în paginile care
nu mai urmează

scrie nu
destul cu reproşurile celui care nu s-a născut
în timpul ce trece

în rest vă spun
nu reuşim să ne vedem nici iarna asta
să scoatem omul din paranteză

nu cu siguranţă da

RESTUL NU MAI CONTEAZĂ

Vine vremea s-o gonesc sub numele trandafirului


dau sfaturi vieţii să se înalţe din ce în ce
mai sus şi să nu aibă teamă
vroiam să străbat calea dintre obraz şi mască
spălat cu furtunul
acolo
unde vorbitorul cu ciomagul în mână
a făcut educaţia viitorului
în plus aici
în minus dincolo
pe buturugă contează doar ghilotinajul total
al florilor de ceai
şi gloria regelui din ninive

TĂIŞURI / PIAZZA BRUNELLESCHI

E o inchiziţie de douăzeci
şi două de carate
se moare se chefuieşte de acum înainte
se graţiază puşca gata pregătită
se coboară scările tăcut
se potrivesc favoriţii
fiecare-şi cumpără un dumnezeu
la judecata de apoi

draga mea ce bine face plimbarea


doamne
ce s-a întâmplat cu tăişurile
SĂPUNIT ÎN CASĂ

Amiază liniștită
la jumătatea drumului dintre doi sâni
o judecată aspră după colț
trăiesc cinci minute
mă achit de obligații

după-amiază paznicul
se deprinde cu trimiterea mesajelor
audiatur et altera pars

marele martor
pândește prin gaura cheii
apoi
se arată cu un mic cap
pe tavă

acesta e trofeul

ARTA DE A CONFISCA FERESTRELE

Încep noile migrări ale popoarelor


ierusalimul se mută la constantinopol
punctul de vedere al nato e ideea de descurajare
a îndoielii
fumez și eu pipa păcii la conferința
internațională a trandafirilor
un pas important în calea dialogului est-vest
stare de urgență în paharul cu apă promulgată
în februarie la greenwich la ora ceaiului
așadar
încep noile migrări ale poporelor
nava de transport jorge luis borges
și-a încheiat zborul la 1 aprilie anul trecut
în egipt
arcimboldo e emigrat în meduza urlând a lui caravaggio
de la ufizzi
peripeții la belgrad damasc alexandria
cairo jaffa
în aceste împrejurări datoria de a fi poet
înseamnă zloată guturai alunecuș arta de a confisca
ferestrele larg deschise înseamna a fi
da
a fi lângă portretul lui velasquez
de frica lupului sau a altor lighioane
încep noile migrări ale popoarelor
e de așteptat vreme de iarnă pe un colț al mesei

ZBOR LIBER

Da suntem legaţi de pământ râuri păşuni


şi de câte o casă
inspiraţia gândirii n-o putem lua cu noi la infinit
spune stewardesa
legaţi-vă centurile
umblăm cu trucuri la zbor
cădem cu demnitate într-o singură seminţie
în acest ceas
e mare entuziasmul cailor vacilor gâştelor fluturilor
jos pe pământ
suntem pentru zborul liber avionul zboară într-o
direcţie
noi aparţinem direcţiei opuse
de jur împrejur sunt ai noştri şi ceilalţi
irump din lumină
ca şi cum nu s-ar fi prăbuşit la pământ

CITITORUL ÎN ZIUA DE POST

De ce câinii mei latră la mesajul poetului


iubiților de ce dosarul meu
e-n mașina salvării
de ce vânzătorul de-o limbă nedescoperită
neguțătorește
ultima arhivă fericită
hăitașul aduce ultima sentință
de ce să închizi ușa în urma ta
pe dinafară câinele cel mare arată întregii lumi colții
de ce să ne cufundăm între da și nu
cine ne-a împins între mine și tine cu capul în zid
de ce se taie cântecul cu lama precum bucata de pâine
cititorule de ce urechile ascultătorului sunt sacrosante

poetul explică situația din părțile de jos


ale poemului

STAREA VREMII

Omul ăsta are dreptul să dispună de capul său


are dreptul la metafizică la limba maternă
la îngerii care nu sunt vrednici de ștreangul de
duminică

lunecă timpul
ploaia se varsă în nathalie marinkov
schimbăm între noi numai reumatismul
și dreptul abstract al copacului
de a putrezi în theozofie

omul ăsta are dreptul la capul meu


foșnește copacul descriind-o pe nathalie
care citește starea vremii între cedrii din liban

ÎNTRE DOUĂ MÂINI

Mărşăluiesc la suprafaţă în noaptea asta


cad festiv prietenii mei în noaptea asta
cu o sută de guri cineva mestecă
furtuna în noaptea asta
se schimbă sintaxa propoziţiei în noaptea asta
desigur soldaţii în noaptea asta
îndelung materia migrează în noaptea asta
de la newton până-n câmpia panonică în noaptea asta
oile se furişează în păstori în noaptea asta
bărbaţii în convoi poartă procese
verbale în noaptea asta
cei care sunt pentru în noaptea asta
cei care sunt împotrivă în noaptea asta
şi încă morţii nenăscuţii în noaptea asta
marşăluiesc la suprafaţă în noaptea asta

Stau neclintit între două mîini

DESCHIDERE FESTIVĂ

Din consideraţie faţă de pietrele preţioase


concetăţenii noştri au ridicat cu propria lor mână

un enorm wc
acesta e de-a dreptul opera lor de artă
slava a fost fără hotare iute au venit
barbarii din oraşul vecin
purtând coroane pe cap
cu suita a venit şi poetul
s-a bucurat fiecare pe limba lui
nemţi americani egipteni
ovrei turci sârbi valahi
tăcere domnească pe vine
minunată a fost desfătarea
scrie trimisul special al informaţiei de seară

am căzut în extaz maiestate


CARTE POŞTALĂ

Trimite-mi urgent un cuvânt mic şi chel


monsieur cioran
am ridicat mâinile
gata să-l prind
doamnelor şi domnilor
introducerea sălciilor plângătoare
în categorii
se păstrează cu grijă
în mansarda de pe odéon
unde cimitirul paşte iarbă
din trupul bunului dumnezeu
eu scot ţipete de bucurie
din cartea lacrimi şi sfinţi

trimite-mi urgent un cuvânt mic şi chel


monsieur cioran

STRIGAREA CELUI CARE TACE

Această speranţă nu poate fi amânată


să plecăm pentru totdeauna să plecăm

de jur-împrejur e strigarea
celui care tace

uită-te la gândul meu


ce greu se rotunjeşte
la începutul întâmplării

DISCUŢIE LIBERĂ

Mă gândesc să fac mari consideraţii


pe marginea nimicului
la şedinţa de luni am să discut despre casandra
la punctul doi am să stărui asupra poeţilor romantici
care s-au retras din manualele şcolare
şi despre iubitele lor care s-au scufundat în vârsta
îngerilor
la punctul trei cei care n-au înţeles explicaţiile
se prăvălesc deghizaţi în concluzii
la punctul diverse vom da un citat din filosoful conta
„o, nimic, cât eşti de mare”
vă mai aduceţi aminte
de numele acestui cuvânt

BUCURIE LA PONTUL EUXIN

Metoda tăierii limbii începe


la kilometrul 4 (după orientali)
aci poezia e bună ca bună ziua
fetele poartă la gât tăbliţe
cu poeme scrise de ovidiu
(s-au găsit chiar şapte versuri inedite)
la kilometrul 4 a crescut coeficientul de retorică
poetul în limba maternă
scrie scrisori anonime către sine însuşi

ACEST STRAȘNIC AUTOPORTRET

În jurnal e garantat
îmi ciulesc urechile
la experiența erotică
mă grăbesc spre tării
alerg de-a lungul șirii spinării
ocup poziția defunctului
care se răsucește în pat dovadă că sunt eu
în acest strașnic autoportret

PĂLĂRIA MEA CETĂŢENEASCĂ

Nu zdrobi aripa de flutur


te citeşte ahile
nu goni broasca ţestoasă şi clovnii de pe icoanele pe
sticlă
nu te plia nu gresa spiritul stelelor
te citeşte ahile

sub pat noaptea întreagă scrutează verbele


a avea a dori a putea
nu da prilejul să-ţi fluture şira spinării în vânt
deschide gura sărută pământul casei părinteşti
scumpa mea mamă îşi strigă durerea
dar nu aud glasul mamei
îmi pleoştesc pălăria îmi sugrum spiritul
în zori de zi plec la vânătoarea de aer
în timp ce mă citeşte ahile

lozinca este
cu mâna aidoma apostolilor
DINTR-UN INCEST NEVINOVAT

Poetul nu are vârstă el nu are familie


el nu are copii el are scepticismul meu obosit
de patrusprezece carate
el e cetăţeanul limbii mele generalul
ce nu poate fi niciodată un simplu soldat
el deschide poarta spre răsărit e o simplă
rană de cuvinte
serveşte nebunie cu vocale căpşuni cu nebunie
dimineaţa la ora şapte ieşind în stradă
ca un incest nevinovat

DEŞI ÎNTUNERICUL

După
miezul nopţii
în criză de orgoliu
trece un nud

mireasa
mătură progresul
între coarnele taurului

doi nou născuţi


cuceresc libertatea
din salturile
iepurilor de câmp

intru
într-o clopotniţă
fluierând

bat cuie
în
fertilitatea sperietorilor

ÎN BISERICA TROIA
(1992)
GRAI HAIKU

Ridică-te
să te sărut
cu limba în cioburi.

AFACERI MURDARE CU ÎNGERUL

Dar ce face îngerul azi


ce caută lângă lada încărcată de putregaiuri îngerul
cu mâini hrăpărețe lângă mormanul de omizi

cine-l pune pe înger să stea la coadă


spaima ne dă cu bățul peste mâini
aprozarus

balansând vorbe deocheate toată lumea stă la coadă


se vând coropișnițe oare
se precupețesc grădini suspendate
bulibași în struguri jumuliți

în piață o movilă de humus-pâine


îmi contemplu sufletul în ochii îngerului
n-ai mai trecut pe acasă fiule zise tatăl
în saci viața făcută pulbere zace în pod
fântâna scade sub caniculă
doar legea mânzului cu spume la bot
semnează armistițiu cu migrația curvelor

dar ce păzește oare îngerul de azi-dimineață


turtarii și pitarii zâmbesc cu înțeles
înger orb
o înger orb

NU TUNĂ NU FULGERĂ

Patrie redactată la maşină


pe hârtie igienică
se insinuează răul puiul de rău
vifor spurcat profesional
zloată e-n pântecul patriei chinuite ți-e frică iubito
lăptos ninsoriu la îndemână
deasupra oraşului w

noapte de noapte iubito pisică de pripas


sufletul lin pe buze un mic acces violent apoi
pace
se retrage zăpada ce-o să se aleagă de stirpea
noastră
de hymenul subversiv iubito
îţi mai întind o capcană mai iau în şuturi un
înger
în cărţi pasiuni extraconjugale
rup în două cuvântul pâine văd realul
după ce am pus mâna pe testicolele celui din cer

subsemnatul jură că n-am să pun koh-i-noor


şi mozol pe lopeţile groparilor
care au plecat singuri din oraş sub ninsoarea
grea

nu tună nu fulgeră ferme-s ţâțânile


şi ferestrele oblonite
no sex no problem iubito
stinge lumânarea am văruit casa am cumpărat
duşumea

DE NOBIS IPSIS SILEMUS

Noi înșine suntem voi înșivă statui cu cercei


la urechi plini de coșuri de bine de rău
claudius și gertruda cu mâinile crispate
ne batem cuie în tălpi în cântarea cântărilor
tragem pana din aripa gâștei mâzgălind aerul apa focul pământul
voi înșivă
din lipsă de dovezi vărsați sângele scump și fierbinte
din gertruda spre claudius

une flamme dans mon coeur


l’histoire a peu d’importance

noi înșine voi înșivă într-o judecată de apoi


oșteni fără spadă nobili scăpătați
purtând capul lui ioan de veronese
noi înșine cranah voi înșivă le jardin des delices
statui cu cercei la urechi îmbătrânim cu teamă
în biserica troia

SEZONUL DE VÂNĂTOARE

În blestematul sezon de vânătoare


se instaurează dreptatea

puneți la cale supravegherea celui de sus


și a nimănui altuia

de la o vreme la alta faceți repetiții generale


căci păcat e a muri
fără să știi cum se moare
păcat e să grațiezi pe criminali
fără să fii criminal
pregătiți-vă să pângăriți călăul
pe când tămăduiți nădejdea-n utopie
și loviți repede pentru ca cei fără de legi nocturne
să-și lase urmele

în temniți orbii judecă pe surzi


și nu mai există locuri libere întru adevăr

din dicționare au fost expulzați inocenții


și binele se naște cu pumnul

secret de aur
să domnești peste țara expatriată
în blestematul sezon de vânătoare

FICŢIUNE ŞI COMENTARII

Un rău de culoare roşie


un rău de culoare neagră
şi vin ştirile

cârduri de berze timpurii


cârduri de berze extratimpurii
şi vin ştirile

glonţul slobozit înapoi în ţeavă


cuvântul scăpând din gură la toţi ceilalţi
ne întoarcem la carul cu boi
şi vin ştirile

sunt ceea ce nu sunt


poporul care se sinucide
toată ziua cu nasul în istorie

sunt o fabrică de muniţii


şi nu am nevoie de putere

orice text e asemeni mustului


începe să se strice
şi devine poezie

şi vin ştirile
DESCRIEREA GENERALĂ A CUVINTELOR

Bartolomeu cu steagul
în mână
aleluia aleluia

steagul nostru executat


la comandă
a împărțit cu noi binele
și răul

pianul franz schubert cântă


trag o linie fac socoteala
o picătură de sânge vie ninsoare
ți-o dăruiesc

ceea ce este aici toamnă târzie


se furișează în botul vulpei
un fapt neobservat
în domeniul somnului

scris cu condeiul luminos


de mâna lui bartolomeu
steagul nostru

și noi patrioții
care am participat pe cont propriu
la crimă și pedeapsă

ultimul salut
amână descrierea cuvintelor

ORDINEA ÎNTUNERICULUI

Ieșeau sinucigașii câte unul


din întuneric unul bun unul rău
în ajunul crăciunului încântat fiecare
de funia lui
iar eu nu aveam curajul de a recunoaşte
de ce trag clopotele
fremătătoarele clopote
de ce atâta carne pentru turn

sa fie oare o nenorocire


mai importantă decât alta
sub cupola bisericii zburătoare
am intrat in silogismul lui dumnezeu
ieșeau sinucigașii unul rău unul bun
eu auzeam respirația nălucilor
în pod în pivnița cu dovezi scrise
în memoria unui înțelept martor
din naos

istoria se scarpină in cur


și nu se face roșie la față
se rescrie pe sine ștergandu-și ochelarii
burdușiți de lacrimile celui din urmă sinucigaș

dar numai când e întunericul mai provizoriu.

METEOROLOGIE

Se strică vremea în cartagina


cucurigu cucurigu
timpul are conştiinţa murdară în amiaza mare

e vineri încheieturile iubitei


s-au dezmorţit între degetele mele

sunt vinovat pe harta cartaginei la ora de istorie


când se înfurie puşcăriaşii cu înflăcărare
în temniţele politice ale prorocilor

sunt vinovat că se strică vremea cucurigu


în egipt şi babilon îndrăgostiţii ard scrisorile
anonime ba chiar geografia e fără răsuflare
între sânii cartaginei
voluptosul flaut fără găuri o ia razna
în peisajul prăpăstios din darurile narative
ale bătrânului care trage din lulea într-o povestire
de borges (s-a observat oare acest lucru)

eu sunt vinovat martor sunt


(m-am înroşit niţel la faţă)

din fumul albastru şi duhnitor de pipă


se alcătuieşte chipul ritos al armencei
mult iubită şi înţeleaptă

vezi bine se strică vremea şi vinovatul se


ascunde
după iepurii care o iau razna
iar eu mă mut în şoimul de vânătoare
pa care armeanca înţeleaptă îl strânge-n braţe
VEDERE DE PE FEREASTRĂ

De ce bate clopotul
dulăii sceptici vin
ca invitaţi de onoare
la ora ceaiului

din turle
clopotarii oferă pe tarabe
cina cea de taină

zi galeşă de sfârşit de septembrie


merită a se încerca un şold
a iubi în tiraj de masă
a trage concluzii din vuietele de spaimă
din arhivă

zarathustra putea să-şi facă o idee


dacă cel cu mâinile la spate
bate clopotul
înţelept
cap de tămâie

METODA CASANDRA

Îndoiala să vămuieşte
la încheieturi
zburător
calul troian intră în cetate
eu ies din maria

iarnă perfectă ca-n 41


nu-ţi adunci aminte

fosta iubită îmi scrie o epistolă


mielul limbii române

iată albul utopic

mă copleşeşte spaima
mă muşcă o cobră
tancurile subliniază peisajul
bufniţele au pornit ieri
în exil
e un obicei rău
unul a condamnat
sângerează sfânta sofie
horcăie domnul folosindu-se
de un megafon

povara substanţei
gură rea trimisă
la reeducarea eului
moarte bună trimisă ţie
spre reeducare

LEHAMITE ESTETICĂ

Am trăit intangibili în lumină


mulţi poeţi pe cap de locuitor
într-una din cele mai frumoase zone
ale planetei albastre
am trăit în memoria eternităţii
am învăţat frumosul să fie urât iar adevărul
să se subţieze cu invidie către viitor

apoi chipul nostru uman a simţit un fel


de lehamite estetică
am continuat fireşte să scriem încărcaţi de
glorie

am dat buzna în piaţa victoriei


am răcnit ritos luminaţi de reflectoare
şi am nimerit pentru lungă vreme într-o fragilă
chilie (nu fără oarecare curiozitate)

l-am văzut în sfârşit pe sărmanul paznic care


ştie prea bine din ce pricină adastă şi suspină
după noi

ÎNTR-UN GRAI CU REPEZICIUNE

Noaptea femeile-s tulburi


şi trufaşe şi esenţiale
caută învingătorii învinşi
ai obiectelor concrete

LUNECÂND PRIN DOSUL TIMPULUI

Hai să precupeţim nevinovaţi mic-burghezi


cămătari epicureici criminali
cei dedaţi suferinţei în temniţele ferice

hai voi cei care aţi supravieţuit istoriei


timpul îşi varsă lacrimile vegetale şi idolatri

dar ce folos de libertatea care se consumă


în normele îndrăgostiţilor

ce minunată e vorbirea – faţa omului


tânjind de-o boală supratemporală
hai să mai deprindem diplomaţia cu oile
domnului
cu bobocii de raţe îngâmfaţi cu fazanii leşinaţi
în iarba de rouă a duhului
cu soldatul înfăşurat în moartea-i zdrenţuită

vremea se ia la ceartă cu imprevizibilul gurii


în sterpele pivniţe ale ţării
se instituie sărbătorile filosofiei

GÂNDUL ARE CUVÂNTUL

Gândul ăsta nu are dreptul


să tacă la infinit e calm e senin
îl va umple lumina

i se va întocmi totuşi dosarul


e specialist în dreptul roman

dar e căpcăun de meserie


repetă mecanic un text
în care se arată milarepa ad usum

în curând va fi internat în spitalul


unde i s-a hărăzit un tratament radical
din cauza convingerilor sale intime

ceea ce i s-a spus că va păţi


nu depinde numai de cel de sus

dornic sa-şi păstreze bănuielile


e rugat să stea la locul lui

între timp se lasă iarna în oase


astă seară o să ningă până adânc în memorie
cu un surplus de adevăr

leru-i ler
PANA DE SCRIS

Dumnezeu a existat
înainte de a fi descoperit
dar s-a destrămat atât de repede
precum grecul din vechime
care avea prostul obicei
de-a administra binele
cu pana de scris

TÂRFA BALCANILOR

Post scriptum la 1991

E un raport din anul fertil


fără îndoială an în care
tragicul s-a prefăcut în grotesc
iar frumosul în foarte urât
omul de afaceri s-a înălţat
în peisajul lui iov
flămând de realitaţi tectonice

am urmărit prin gaura cheii


cum se zămisleşte ţara pulberei
ale cărei frontiere le vântură
curenţii roşii inexorabili
şi amnezia stelelor negre

am urmărit cum borţoasă de surplusul istoriei


balcania îşi durează pecetea zgrunţuroasă
în care iov colecţionează hotare
scârbit de vatra părintească

în urma dezbaterilor de joi


7 august am revenit la senzaţionalele
descoperiri din peisajul lui iov care are
la bază argumentele parlamentarilor
desfiguraţi din instinct

e un raport din anul plin de roade


an contaminat de morbul balcanic
la care dau această dezminţire

UŞOARA PRADĂ

Zăboveşte-n faţa libanonului


se abrogă legea privind
hymenul de vârşeţ

tu cel ce veghezi
fii liniştit
nu-ţi trece mâna prin zidurile fecioarei

se deschid temeiurile orgoliului


viaţa şi-a pierdut un chiștoc
pe aproape
fără ţinere de minte
întâia ieşire la lumină
totul
încet
repovestit
în colţul gurii de mesaje

mutilat

scârţâind

fosilul înfăşurat în coarne


face loc celui de sus
ca o uşoară pradă

petronius
doboară această instituţie feroce
invadată ca o revoluţie
într-o turmă de rinoceri

apoi îşi frâng capul


armatele pământului

ILION NOVUM

Sună clopotele
sângele face sluj
în grădina vecinului
învingători fără răsplată
ai neamului intrat cu glotura
în ospiciu

dumnezeule
CERNEALA VIOLETĂ
(1998)

CALENDAR

De la o iarnă la alta
întunericul cel mai drag
se furişează în viaţă

asta e
zic
cea mai rapidă fecundare

eram cu tigroaica
era cu tigrul

eram cu pantera
era cu panterul

CU ADEVĂRAT OBIECT

Atât sunt de miop


înlăuntrul femeii cu ochii fisuraţi
încât mai dăinui
din simplă curiozitate

CHEMAREA SOARELUI

Trecem prin istorie


doamne
ce înghesuială

dupa calendar
îngheţul e
în firea omului

stăm la sfat
despre grijile casei şi ale ţării

oamenii pământului
de o parte şi de alta
a lutului
sfârşesc într-un veac
şi încep
în prefaţa vechiului testament
se aude chemarea soarelui

OBICEIURILE NEBUNIEI

Urcăm bucuroşi în casa nebuniei


contemplăm epavele în peisajul festiv
pornit-au la vânătoare prorocirile

iată-ne la primul etaj


ce adevăr aduce lumii oboseala statuilor
ce înălţare e începutul învinuirii de sine
începutul întru sfârşire

urcăm bucuroşi în casa nebuniei


am ajuns la etajul inexistent
vânătorul spânzurat deasupra pădurii
(ne e teamă de el)hecatombe de oseminte
corbul fâlfâie

iată -ne sub creasta acoperişului


de la noi încep formele constrângerii

inundaţii de jivine stihie de ochi


reminiscenţe din goya

urcăm bucuroşi în casa nebuniei


din rânjetul hâd luminează duhul
nostalgie spun cei ce râvnesc să tacă de-a pururi

în somn compunem geografii de serviciu


ne-am ciulit urechile abia se aude
cum ne părăsesc două ţări spate la spate
gata de ospiciu precum două ţipătoare himere

ÎNĂLŢARE

Au dat ordin
vom improta funii de salvare
şi adevărul despre propriile noastre afaceri
vom ţine cont numai de necesitaţile morţii

au dat ordin
vom importa o ţară mai bună
oameni mai fericiţi
şi frontiere mai temătoare

vom aţâţa câteodată focul în cazul


în care glasul celorlalţi a dat în clocot demult
pentru convalescenţa funiei

au dat ordin
vom importa nevinovate funii de salvare
nici prea lungi nici prea scurte
citate din holderlin şi dante

apoi
ne vom îmbrăţişa cu dragoste nerăbdători
cu funia în suflet
ave

Craiova, 24 mai, după vis

NATURA MOARTĂ SE TREZEŞTE

Ziarele îmbătrânesc pe scaun


tabloul lui ljuba popovic aduce iubirea de-acasă
abia născuţii copii
taie clarul de lună pe masa din bucătărie

logodnica mea bate cărţile


pe trepiedul de aer
dulcea creaţie de după zăbrele
caută prea multe dovezi pe pământ

lîngă sobă natura moartă


se întoarce pe partea cealaltă

CERNEALA VIOLETĂ

Prelungă aşteptare precum trupul de fată


iar el temător rătăceşte pe uliţa îndoielii
ale cărei părţi de amurg dezvăluie
al libertăţii zbucium

timpul dăinuie prin adăugare de timp

prelungă-i aşteptarea şi aidoma trupului de fată


nesfârşite sunt zilele săptămânii şi mai lungi
lunile fără de sfârşit
de două ori pe lună răsar

această mărturie o fac cu cerneală violetă


în jurnalul de vârşeţ
AIDOMA FLORILOR ÎN ODĂILE FARAONILOR

Visul meu visează alt vis

amanţii sătui
reduc moştenitorilor preţul iluziei

desfrânata oglindă
a crescut din cioburi

oare va veni dumnezeu cu mila lui


să şteargă durerea care se prelinge

NEDORIŢII MARTORI

Martorii mei trebuie să-mi supravieţuiască


pentru a depune mărturie despre mine
unul va fi trădător pentru a mă trăda şi pe mine

linişte vă rog
tăcerea e ţipăt însă numai în această odaie
unde îmi schimb viaţa interioară cu viaţa
necredincioasă a martorilor

arunc o privire asupra lor precum asupra hymenului


îndoielii
ochii lor sporesc teama ca un dar furat
al ţărilor din care sosesc

linişte vă rog
prea îndelungata lor tăcere amestecată e
cu amintirile mele

linişte vă rog
cel dintâi cu monoclul în mână e gata să tacă
din ce în ce mai mult

cel de al doilea cu tatuate metafore pe frunte


spune că viaţa-i o mişcare pe ecran
cel de al treilea pluteşte în spuma orgasmului

linişte vă rog
martorii mei trebuie să-mi supravieţuiască
în odaia aceasta implicată în acţiune
în această casă ce-și pierde nevinovăţia

abia în actul al treilea


ca o cicatrice în veşnicia-i zgrunţuroasă
ca un tandru pumnal care deschide calea către restul
vieţii

linişte vă rog
martorii mei trebuie să-mi supravieţuiască
pentru a depune mărturie despre martorii altuia

TREPTELE OGLINZII

Puţin sex altoit


pe plânsul oglinzii
mulţi copii făgăduiţi şi nenăscuţi

mânza împodobită sare peste umbra gândirii


iar eu sunt aici

aprinsă de îmbrăţişări metropola urlă


şi transcende
iar eu sunt aici

afară – timp în schimbare


ceaţă şi polei

omul blindat cu multe formule


deplânge marile adevăruri
codamnate în pripă

iar eu sunt aici

AM VISAT CĂ MĂ MUŞCASE DE DEGET UN CÂINE

Ce prevestiri negre doamne peste tot numai


răufăcători
iar ştergerea urmelor e cu totul altfel
decât mă aşteptasem

un colet intră în viaţa mea ca un permis de trecere


pentru începutul mileniului care din oraşul nostru
în oraşul nostru nu se poate trimite –
aşa sunt regulamentele poştei aici

înăuntru tainic se pârguiesc vasareli şi borges


câmpul gol creştinismul şi democraţia
războiul civil şi pacea Duras ăsta e colbul duhului
proaspăt
în visul care citeşte vise

am visat că mă muşcase de deget un câine


miercurea a venit mai apoi şi fiecare carte e o
copleşitoare trăire
nici că-ţi vine să crezi coletul n-a fost transportat prin
oraş
n-a ajuns în ţară străină dar a fost luat la ochi de
oricine
ca o pasăre împăiata în incertitudinea zborului ei avântat

ce prevestiri negre doamne peste tot numai răufăcători


căci suntem aproape de graniţa traductibilităţii iar
profeţiile confirmă fântâna aşteptată piatra aidoma
săgeţii
care se sinucide
eul meu zboară pieziș în tine

aud glasul de scrâşnet al košavei


acum când lăcrimează răsfăţata femeie ştergând
urmele realităţii neântâmplate
ascunzând taina ce mi-a fost dată spre autentificare
o clipă

MARŞUL DISPARIŢIEI

Dacă e vorba de dispariţie


atunci să o facem în oglindă
stâng drept stâng drept
când alb când negru

în temniţa imaginilor
după ce în sfârşit am însumat totul
stâng drept stâng drept
ne-am învins pe noi înşine

totul ar fi fost altfel


de-am fi ştiut că vom pieri
dar nu ne-a trecut prin minte
să nu ne agresăm singuri

dispariţia s-a născut ca un copil nedorit


nu-l arătaţi nimănui
DESPRE CUM SE CONSTRUIEŞTE

Îmi amintesc era vineri


din construcţia nostră de reziduuri se înălţau
nori diafani de fum şi tânărul vultur ţipând
în căutarea libertăţii de a vâna

din toate direcţiile pe schelă


mă îngrozeam de fâlfâirea figurilor geometrice
în vid

nu înţelegeam de ce-am deschis


uşile potrivnice şi geamurile sparte
peste creştetul meu zidirea părea din ce în ce
mai pustiită iradiind durere

rânjeam să aflu câte ceva despre obloanele defuncte


care-l nelinişteau pe vulturul tânăr iniţiindu-l
în tainele năruirii

mă îngrozeam de fâlfâirea figurilor


geometrice în vid

aşadar
trebuie să plec zise tânărul vultur acte de posesie
oricum nu am iar amiaza e fierbinte

năzuiam să culeg numai viaţa din preajmă


şi de pe acoperişul construcţiei

îmi amintesc era vineri


ziua ce nu suportă amânare

ŞCOALA EXILULUI

În galop la tomis ovidiu se uita chiorâş la mine


eu mărşăluiam pe urletele mării în valurile lui 94
şu nu aveam urmaşi şi nu aveam urmă şi
ca-ntr-o singură afacere privată o iubeam pe A

de două nopţi mărşaluiam la şcoala de viciu a exilului


de două nopţi mă descurcam într-o pagină în care
ovidiu era copil bun la toate

când şi când mă podidea iluzia reluării


o iubeam convingator pe A o zi după prima zi
apoi o zi tot după prima zi

ce mai
nu aveam încă 42 de ani din câte ştiu
îi mulţumesc lui dumnezeu că-l văd
fiecare iubire cinstită are un rol subversiv
să-l iubeşti pe dumnezeu şi el să te iubească

VUIETUL MELANCOLIC 2

Zidurile vibrau se legăna podeaua

Ne-a smintit de-a binelea acest război


oare numai prin foc şi spadă învăţăm
libertatea
după ochii zidurilor credeam a fi singuri aşa cum se
cuvenea
cu trupurile am despicat valea străvechilor rugi
îmbrăţişaţi lângă fereastra cu vedere spre balcani

ne iubeam în pripă
urmărind ceasornicul
făceam dragoste precum un veteran stătut
al muţeniei mănăstireşti
făcea dragoste răscolită cu vuietul melancolic

ne iubeam înfriguraţi
cu ochii pe cadranul ceasornicului

contribuţia mea la război e că am stat


acasă şi am iubit ştergând în răstimpuri
durerea sângelui stropit

ce sens avea invizibilul în zăpadă


aşteptând-o pe avaldava în timpul demult trecut

credeam într-o înmiresmată iubire de-apoi


când la poartă a bătut el cel nevăzut

VUIETUL MELANCOLIC 3

războiul nu e metaforă
doar dragostea e floare de stil

între timp sporovăim vrute şi nevrute


neostoind să ne tăvălim pe masa de cânepă lucie
mai târziu pe masa frântă pe masa frângându-se
fără zgomot prin forma-i prelungă

ne iubeam în pripă
mereu cu ochii pe cadranul ceasului
credeam într-o femeie strict interzisă
domol sporind miezul tandrei întrebări

credeam în lacătele fierbinţi ale tămâiei şi smirnei

ne iubeam sălbatic pe podeaua lucioasă


îi înăbuşeam gura cu urechea mai apoi reveneam
pe tăblia mesei din ce în ce mai fragilă
preschimbaţi în carnivori de pe dulap priveam
pe fereastră
(e oare vreo prezenţă în curtea balcanilor)tavanul
gemea depărtându-se tot mai sus(dorinţa ei mai
veche era
să ajungem pe lună - iată o şansă)

războiul nu e metaforă
doar dragostea e o floare de stil

nici astăzi nu ştiu cine-i asasinul


pe cel îndrăgostit îl ştiu doar

VUIETUL MELANHOLIC 4

El aşteaptă nemulţumit nimic nu vede dar ştie totul


în ninsoarea care răpăie în interiorul oraşului precum
în setosul pântec al nevestei galopam pe femeia
parfumată
înotând orbeşte căutam sfârşitul în avaldava în apele
ei înverzise
în care mi-am înecat eul

ne-a smintit de-a binelea acest război


ne-a smintit de-a binelea acest război

mă zbăteam în (ne)vinovăţia uterului avaldava


avaldava
câtă neatenţie am urlat sprijinit la porţile uterului
cu ochii soţului zis şi bach care ascultase obscuritatea
întâmplătii

ne iubeam grăbindu-ne

precum în orice iubire în preajmă era biserica şi şcoala


rivalilor aşijderea
credeam în femeia plină de suspectele şi copilăreştile
fructe ale suspiciunii
în femeia bună de mângâiat cu irişii
după dictatul ceasornicului de pe peretele odăii
mănăstireşti

mai mult decât atât nu ştiu


împietrind
vreme îndelungată

CONSECINŢELE EXALTĂRII EROTICE

Abia investigaţiile ulterioare


au pus în mişcare ziua naţională a erosului
aseară târziu menirea uşii era
să se deschidă de exaltare

uşa greu se deschide


zidurile dispar şi mai greu

abia investigaţiile ulterioare au confirmat


cu cât pe drum e mai mult eros
cu atât mai puţine ziduri sunt şi uşi încuiate

POEZII I N E D I T E

STUDIAT LA FAŢA LOCULUI / DEJUNUL PE IARBĂ

Scotocind prin firele de iarbă

o trupă de menţinere a păcii


femeia enclavă are planuri de viitor
femeia asta se pierde într-un sorit

e aşa de simplu
rujul pe zăpadă
mai sunt zece km de dosare de neant

CONSTRUCŢIA BICICLETEI

Conduceam bicicleta şi mă gândeam doar


la rugina ce erodase ţipătul
conduceam o bicicletă mai presus decât toate
cu experienţa luminii luminate

am aruncat ideea despre timp pe pragul casei


n-am spus nimic
în îmbrăţişarea cunoaşterii urgente era timpul
când se curăţă inocenţa spumei şi a focului

conduceam bicicleta iar ei şedeau şi tăceau


aşteptând ca bicicleta să dispară din stradă
în ultima privire a trecătorului precum acoperişul în flăcări
pentru ziua care va veni cu mică întârziere
iar noi eram şi nu eram
ca jucăriile din geanta de sub braţ
pe stradă mişunau femei goale şi bărbaţi costumaţi
cu sticla în mâna încărcată de amintiri şi limbi
mi-am dorit să pătrund până la ei
dar Ea avea angoasa îngerului între sâni
iar El oferta zânei pădurii în păr şi importanţa mâinilor frumoase

toamna era la îndemână


şi iarăşi conduceam bicicleta prin ceaţă
am conclus că am fost la poştă
şi am trimis o scrisoare fără motiv

S-A DOVEDIT DECEPŢIONANT

Iată acum se aşterne


fila de istorie ruptă în imaginea orbului
gamă variată de teme în casa pădurarului
cine vrea pădurea învolburată
între două popoare de vânători
porţile de fier se ridică spre cer
dăruindu-se în cărţile sfinte

urme pe zăpadă
pictorul închipuidu-şi o dimineaţă de duminică
ca un nebun care a închiriat iarna
convins că a pus la cale un creier democratic al ninsorii
în faţa motivului lui chagall
îndrăgostiţii zburând

din gura lui au ieşit idişul,franceza şi rusa


iar viaţa mea ştie de dragostea lui
lângă schagall exportator de zăpadă civică
pe care a emancipat-o târziu de tot pe etape
cu vechea dragoste frăţească
în europa cea vestită

duminică am violat zăpada


în blajinul tablou de comandă
MĂ ÎMPIEDICAI DE UN CUVÂNT

Cuvintele rupte
şi aruncate în nămol
încă tinere dar aţipite
cuvintele
atârnând de gâtul unei amfore
sub cupola catedralei
vor cânta
despre ce e vorba în cuvinte

BIOGRAFIA UNEI IDEI

Meleag binecuvântat
fuga unei linii pe pagina imaculată
iau o partidă de sănătate
pedalând bicicleta cioran

bucuria nu e decât
omul însuşi
şi motivul de ceaţă
într-o zi senină

spun celui care mă întreabă


femeia renunţă la formele ei joase
atâta istorie ştearsă pe o fustă
personaje la nivelul cuvintelor

Sunt umbra zăpezii

Am aşteptat setea înzăpezită


de parcă aşteptasem punctul de vedere al lui Dumnezeu
în cafe restaurant
la ora ceaiului cu mult întuneric
şi multe îngheţuri dedesubtul limbii

n-a fost uşor să fii moral


în hotelul de alături
unde umbrele de pe pereţi
ca două maluri înguste în punctul în care
povestitorul înverşunat s-a poticnit

sunt umbra zăpezii


care înaintează înaintează
în nesfîrşitul zăpezilor.
29 iulie 2000
Traducere din limba sârbă Gabriel Băbuţ

Fiecare statuie aleargă pe aleea ei

Din ordinul lui a fost răpită statuia

din piaţa redescoperită a ierbii

din ordinul lui robert musil

capul lui lenin a fost înlocuit cu capul lui puşkin

capul lui vasko popa stă în locul

capului lui nichita stănescu

apoi toate statuile au fost vopsite în alb

şi au fost detestate în faţa

teatrului naţional

statuile incandescente întoarse din cruciade

apoi capetele noastre au fost azvârlite

pe două socluri bâlbâind obosite

în regim de provizorat noi doi

ne-am iubit la catedra universităţii

apoi am reapărut în public

numai arareori soclurile cu capetele

schimbate

într-o dezbatere epică şi lirică


au dialogat mirate în stare de agitaţie

prin faţa trecătorilor care au murit

odată cu desfrunzirea martorilor

care-şi îndepliniseră rolul într-o clipă de melancolie

spuneau că au venit cu treburi serioase

statuile una câte una terorizând

adevărul din noi.

Pariul dintre poezie şi viaţă

Arp aleargă pe stele


de parcă ar face echilibristică
pe coapsele femeii.

E spaimă

Dunărea îşi scutură apele


buimăcită dunărea urcă la cer
săruturile se ciocnesc între ele
malul stâng trece pe malul drept
în limitele vederii dau trupul meu pe logosul
trupului tău.

Primele documente scrise

E locul să menţionăm că dumnezeu

îşi pipăie viaţa pe la margini

începe să îngheţe în primele documente.


După un timp

După un timp
totul e posibil în
această curte de ţară
hai moarte bea ceaiul cu lămâie
şi cu substantive verzi
trăiască doamna doctor
ne naştem cu schimbul
vremelnic creştinii îşi
încheie existenţele.

Serviciile secrete

Grele
zăpezile vin pe lume
nici o avere în afara calvarului de spume
mâine
pe muchie de cuţit

dar încă odată grele zăpezile sosesc


şi răul ce le mână
vagabondând în bătălia pierdută
îi bănuiesc pe cei din urmă.

Nostalgia

În miezul nopţii
am hotărât să ies
din greva întunericului
devorez şobolani clasici
cărţile lor au roţi şi reptile
cu nemiluita

am hotărât să ies
din greva întunericului
semnez oficial pentru miezul nopţii
pentru timpul care a fost dat afară din morţi.

Încercare de a explica poemul

Gripă am avut şi noi


poate o să-ţi păstrăm şi ţie puţină
preferăm să ne aduci săpun de mere
şi tutun de pipă
lângă slavija hotelul cum ieşi pe dreapta
la o mică tutungerie
e singurul loc unde se află clan
şi cremă europa
un borcan nu prea mare
cam vreo şapte litri
din pricini necunoscute
adusume-am aminte să pun aici puct
şi s-o iau de la capăt

timpul care s-a pierdut în negura uitării


şi scremerea neputinţei
adusu-mi-am aminte de taurul turbat
despre care ţi-am scris
la timpul potrivit
că îşi trăieşte virilitatea
făcând trei paşi la stânga trei paşi la dreapta
fără a fi de stânga necruţătoare
fără a fi de dreapta constrângătoare
taurul îşi caută un punct de sprijin
îndrăgostit de isolda

gripă am avut şi noi


poate o să-ţi păstrăm şi ţie de plictis.

BICICLETA CIORAN

L-am observat pe poet pe bicicleta blindată

huruie între două lumini de lună violete

înainte înapoi

se îndreaptă către dumnezeu

în care ar vrea să creadă

doar ca un deportat în singurătatea nopţii

am observat mâna celui care întinde

lumina lunii pe tabloul lui francis bacon

şi pe dealul vârşeţului

înainte ca serviciile secrete ale primăverii

să îl descopere
l-am observat pe poet pe bicicleta blindată

încearcă să învârtească străzile ca pe nişte pedale

lipind afişe

pe rugăciunile către dumnezeu

încetineşte curgerea timpului prin fulgere şi tunete

aleargă între doi copii nenăscuţi

concentrându-se la realitatea neînplinită

urmându-şi propriile mişcări

de la potop la lumina violetă a lunii.

Traducere din sârbă de Anamaria Sorescu Marinkovic

SĂRUTUL CĂPRIOAREI

O visez în fiecare noapte la ora trei

o sărută pe buze tânăra căprioară

în prea lunga călătorie

de la un anotimp la altul

când morţii ademenesc pe cei vii

să vină la ei

şi-i încurajează pe alţii

să -i înlocuiască pentru puţin timp

vă voi spune că moartea

într-o noapte a fost rea şi mioapă

casnicii mei abia s-au strecurat

prin urletele ei
doar mama a îmblânzit starea incertitudinii

nu-i e frică de moarte mamei

cercetează tiptil odăile pustii ale aşteptării

să nu trezească cele două mierle îndrăgostite

de aceea o privesc cum la ora trei

trece de partea cealaltă

să numere întrebările ameninţătoare

ale celor care au învins înfrângerile

sunt martor dar nu-s în stare să desluşesc

sărutul tânărei căprioare.

în prea lunga călătorie

de la o iarnă la alta.

Traducere din sârbă de Gabriel Băbuţ

TRANSCRIU

Într-o zi de ianuarie
la vârşeţ a nins tematic
cu materiale de arhivă
comentate de mai marele iernii

viaţa unui om obişnuit a valorat


cât viaţa unui fulg
toţi citadinii s-au sacrificat pentru
morala unui fulg

ÎN AMINTIREA UNEI IERNATICE NOPŢI DE SEPTEMBRIE

Toamna a ajuns la gara de est târziu spre amiază


nu am fost în stare să trag nişte învăţăminte utile
din capul omului gândind la comitetul provizoriu
care a hotărât să vină îndoielnicul anotimp
ziarele au scris despre orăşenii care au avut încredere
în timpul devenind conştient de castanii roşii
(aşa stă treaba cu toamna păcătoşilor)

multe zile am aşteptat timpul pe drumul lung de la belgrad


în scopuri curative
asta e

FIŞĂ CLINICĂ

Faţă de slăbiciunile omului


ţara e bătrână

pacientul declară
ninge negrăit
asemeni logicii matematice

melodică e întâlnirea cu sufletul


la frontierele sănătăţii firave
nămeţi de ninsoare asupra posibilului
aproape de încăpere
momentul critic al adevărului

la întrebarea dacă şi-a luat temperatura la ora şase


a răspuns: timpul trebuie să aibe sens
dar ţara s-a amestecat prea mult
în treburile omeneşti şi a devenit bolnavă.

ÎNGHEŢURI

Ţipătul tot mai îndepărtat


focul în mărime naturală îngheaţă poemul
albul se confundă cu murdarul
om al lui kierkegaard
înduioşata logică se topeşte
fiindcă e noapte.

IARNĂ GALBENĂ

Struguri negri ai iernii galbene


suspiciul sare din a în c
în timp ce b se transformă în c
şi apoi în a
gropi în zăpadă
struguri negri iarnă galbenă
bănuiala a ajuns în pragul casei
suntem responsabili că nu lăsăm urme
că nu negociem extremele
struguri negri
iarnă galbenă.

CAUZA SUPRAVIEŢUIRII

În noaptea rapidă şi brutală


răscolită de făcătorii de minuni
cine mai întreabă de foştii eroi

copilaşi nevinovaţi sub steaua polară


stângul-dreptul dreptul-stângul
noli tangere circulos meos
în noaptea rapidă şi brutală
sosesc liderii prematuri ai morţii
înţelepţi eroi cu voie sau nu
întâmpinând pe învinşii
fericiţi lăcrimaţi
cu pas domol cerânduşi drepturile
lângă crucea de alături.

SUNT ŞI EU DE FAŢĂ

Vreme în schimbare: ceaţă şi burniţă


omul garnisit cu o grămadă de formulări
vin îngerii viaţa lăcrimând
vin marile adevăruri judecate în pripă
în cărţile de rugăciuni
sunt şi eu de faţă.

SEMNUL EXCLAMĂRII

Încă un sfârşit de iarnă


omul din fereastră s-a mutat
în cartea de botanică de clasa a opta

curvia e tot mai inocentă


iubiţii împrăştie timpul mergând înainte
omul e speranţa ceaiului de sunătoare
şi viceversa

puneţi substantivele la plural


bucuria ferestrei nu-i de vânzare
mă rog pentru iertarea vorbitorului
cu semnul exclamării.

LA SFÂRŞITUL VEACULUI

Smucind de funii
contabilul nostru şef pe un soclu verde
repară rânduri albe
noi închidem stelele în sacul de iută
ne rezemăm cu vocea de lumea cealaltă
din cercul cu geamlâcuri
regi şi bufoni luptând pentru-o coroană

smucind de funii
eu domnule nu înţeleg cine ne-a pârât
printre rânduri
la vulturul primar înduioşat de liniile destinului
lui polonius care trage de sfori
lui lear care înebuneşte
ofeliei cea care iubeşte
lui richard ce se ţine de crime şi intrigi
gertrudei în patul murdărit de
propriul trup

CAMERA ÎNTOARSĂ PE DOS ÎŞI AMINTEŞTE

Camera numărul 3
e bună la vânătoare
la revedere raţiunea îşi aşterne umbra
trage o idee după sine
restul e pe foc
.........................
iar rochia se pune cu fidelitate
în slujba vântului.

SCHIMBUL ÎN NATURĂ

Azi noapte a nins de grosimea


unei propoziţii
nimicuri şi resturi
în plină afirmare
fiecare căzând mai la vale
în strâmtori homerice

întunericul încă nu s-a revoluţionat


în lumină
ÎŢI DAU UN EXEMPLU

Îţi dau un exemplu


astă seară mă însor cu marilia b
ordon vieţii mele să se întâlnească cu o vrabie

din acest punct de vedere mai am o dorinţă


trag în gaura cheii
trag în gloria ungiilor

astă seară mă însor cu marilia b


dreptul meu împrăştiat pe jos
îl aştern pe tron să se usuce
cât timp capul meu se mai ridică

INSCRIPŢIE VESELĂ

A fost o eroare
dixit C
soarta şi-a făcut de cap într-o noapte furtunoasă
ca urmare citiţi ce scrie pe
placa de plumb
aici zace C în interes de serviciu
a hrănit porumbiţe veveriţe
a regulat femeile altora
dar vouă ce vă pasă
nimic nu depinde de voi
a fost o eroare
sub fusta urzicii melancolia lui durer
pătratul alb pe alb a lui malevic
zi de martie pe frunţile cerbilor

TOATE PĂCATELE MELE

E noapte în noapte
încet încet atât de străine
seminţele luminate ale îndrăgostitului
ea le strânge în palmă
sunt puse la poştă
fără timbru

SE SCRIE DIN NOU ISTORIA RĂZBOIULUI

Noi şi ei da şi da
coroana de aur osip mandelstam
cui îi va reveni
au trecut prin mine şi s-au oprit
în dreptul a două scaune troiene
noi şi ei nu şi nu
URME PE ZĂPADĂ

Pictorul închipuidu-şi o dimineaţă de duminică


ca un nebun care a închiriat iarna
convins că a pus la cale un creier democratic al ninsorii
în faţa motivului lui chagall
îndrăgostiţii zburând
din gura lui au ieşit idişul,franceza şi rusa
iar viaţa mea ştie de dragostea lui
lângă schagall exportator de zăpadă civică
pe care a emancipat-o târziu de tot pe etape
cu vechea dragoste frăţească
în europa cea vestită
duminică am violat zăpada
în blajinul tablou de comandă.

ODISEU

De-ndată ce moartea se îndepărtează


se înfăţişează chipurile femeilor
în locurile ocrotite de zei
iată-le iubitele înecatului
de peste drum
verzi
chipuri vagi
cu gust de scoică
să iubească stârvul
e canonul celui ce zăboveşte

DEPĂRTAREA CA APROPIERE

Aici între patru ziduri

ca-ntr-un triuf al subiectului

eu discipol credincios al îndoielii

m-am apropiat depărtându-mă

într-un bovaric obiect

mai mult tăcând

să-mi fie gura cetluită

în muţenia primordială
(citat din memorie)

STOP CADRU LA SIBIU

Noapte ploioasă vine întâmplarea


fără martori
dintr-o cameră de hotel vorbesc cu tine la telefon
eşti cu un demon înscris în sânge
la capătul firului
la doi paşi de muzeul brukenthal
viscolesc jurăminte în ochii caselor
trupuri proslăvite
curg înăuntru fără importanţă
plouă la sibiu nu-i aşa
dacă te sună cineva din cartierul terezian
să nu răspunzi
e un joc neistovit de copii
în care întâmplarea se repetă de la sine
vorbim la telefon iar şi iar
apa curge fără barca lui noe
până-n zori
dintr-un turn de apărare al cetăţii
o voce se clatină
în noaptea asta am văzut-o
ronţăind din frumuseţea unui poet

ALIANŢA VORBIRII

Lui Ion Mircea

Sunt de acord să ne plimbăm


pe aleea filosofilor
tocmai acum când euforion s-a întors
din istoria poeziei
exersându-şi mersul între propriai fiinţă
şi cetatea cu permis de intrare

e una di plimbările mele preferate


de-o parte a aleii sunt parcele
de cealaltă cerchiştii
Nego Doinaş Ioanichie

azi a fost ieri


cineva seamănă prin Sibiu o veste îmbucurătoare
doi poeţi au încheiat frăţeşte
o alianţă a vorbirii

OCHII MĂSLINII

Arde-n flăcări iarna


pe geamuri
înverzesc iluziile în vulpile argintii
mi-e teamă de incendiul îngheţului
de dorul colindelor
de scârţâitul timpului
lângă bradul paşnic
trăiesc viaţa îngerului
spânzurat cu duioşie
de o moarte orgolioasă

iarna sângerează-n ochii măslinii


gândindu-se la mine

VREME DE IARNĂ

Ochiul minte urechea înşeală


vedenia îşi achită datoria faţă de
arta de a fi sau a nu fi
lângă portretul lui hamlet
în umbroasele păduri ale demnităţii
de frica lupului ori a altor lighioane
zloată guturai
vreme de iarnă.

ALBUL

Cuvintele nu sunt pe aproape

CUPRINS

ADUCĂTORUL OCHIULUI (1974)

Precuvântare
Nişte zei de încercare
Nediferenţiată dorinţa de pasăre
Peană
În drum spre valea ochiului

PRONUME (1981)

Din mine cineva priveşte


A aştepta e-un adevăr întâmplător
Acest eu
Logos şi existenţă
Aşteptând o scrisoare
Să aştepţi timpul
Timpul de acum
În loc de discurs
Călători de-a pururi
Colocviu
În raport cu naşterea
Unu doi trei
Treptă cu treptă
Dreptul la formă şi închipuire
Oaspeţi ai icoanei pe sticlă
Ziua plecării
Expediţie vânătorească

CĂPŞUNA ÎN CAPCANĂ (1988)

Scriere cu sânge
Miercurea pe hârtie
Uşa cea strâmtă
Pe un soclu festiv
Fază experimentală
La datorie
Dialectica fecioară
Vulturul
Cafe Arp
Da/cu siguranţă nu
Restul nu mai contează
Tăişuri/Piazza Brunelleschi
Săpunit în casă
Arta de a confisca ferestrele
Zbor liber
Cititorul în ziua de post
Starea vremii
Între două mâini
Deschidere festivă
Carte poştală
Strigarea celui care tace
Discuţie liberă
Bucurie la Pontul Euxin
Acest straşnic autoportret
Pălăria mea cetăţenească
Dintr-un incest nevinovat
Deşi întunericul
ÎN BISERICA TROIA (1992)

Grai haiku
Afaceri murdare cu îngerul
Nu tună,nu fulgeră
De nobis ipsis silemus
Sezonul de vânătoare
Ficţiune şi comentarii
Descrierea generală a cuvintelor
Ordinea întunericului
Meteorologie
Vedere de pe fereastră
Metoda Casandra
Lehamite estetică
Într-un grai cu repeziciune
Lunecând prin dosul timpului
Gândul are cuvântul
Pana de scris
Târfa Balcanilor
Uşoara pradă
Ilion novum

CERNEALA VIOLETĂ (1998)


Calendar
Cu adevărat obiect
Chemarea soarelui
Obiceiurile nebuniei
Înălţare
Natura moartă se trezeşte
Cerneala violetă
Aidoma florilor în odăile faraonilor
Nedoriţii martori
Treptele oglinzii
Am visat că mă muşcase de deget un câine
Marşul dispariţiei
Despre cum se construieşte
Şcoala exilului
Vuietul melancolic 2
Vuietul melancolic 3
Vuietul melancolic 4
Consecinţele exaltării erotice

POEME INEDITE

Studiat la faţa locului/Dejunul pe iarbă


Construcţia bicicletei
S-a dovedit decepţionant
Mă împiedicai de un cuvânt
Biografia unei idei
Sunt umbra zăpezii
Fiecare statuie aleargă pe aleea ei
Pariul dintre poezie şi viaţă
E spaimă
Primele documente scrise
După un timp
Serviciile secrete
Nostalgia
Încercare de a explica poemul
Bicicleta Cioran
Sărutul căprioarei
Transcriu
În amintirea unei iernatice nopţi de septembrie
Fişă clinică
Îngheţuri
Iarnă galbenă
Cauza supravieţuirii
Sunt şi eu de faţă
Semnul exclamării
La sfârşitul veacului
Camera întoarsă pe dos îşi aminteşte
Schimbul în natură
Îţi dau un exemplu
Inscripţie veselă
Toate păcatele mele
Se scrie din nou istoria războiului
Urme pe zăpadă
Odiseu
Depărtarea ca apropiere
Stop cadru la Sibiu
Alianţa vorbirii
Ochii măslinii
Vreme de iarnă
Albul