Introducere ffffffffffff

Serviciile informaţionale operează în contextul a două medii: intern si extern. Amândouă afectează
modul în care serviciile informaţionale sunt conduse în scopul furnizării de servicii către clienţii lor. Dacă
managerul şi personalul nu au o viziune clară asupra acestor medii şi asupra impactului pe care îl au
asupra operatiilor lor, munca le este în zadar.
Mediul extern cuprinde conditiile exterioare în care serviciile informationale operează. Cele mai multe
organizatii operează în medii complexe, în schimbare, care în mod continuu creează noi provocări care
trebuie controlate pentru a asigura supravietuirea si succesul. Mediul intern al organizaţiei cere aceeasi
atentie în conducere ca cel extern. Mediul intern cuprinde factorii din interiorul organizaţiei care îi
influentează activitatea. Factori precum: structura, cultura, valorile, stilurile manageriale, comunicarea,
tehnologia constituie mediul intern. De asemenea factorii mediului intern sunt influentati de mediul
extern.
O sarcină principală a managementului este să se asigure că serviciul informational este performant si se
adaptează la schimbările interne si externe. Acest lucru poate fi realizat prin câteva procese. Informatia
initială din mediul intern si extern trebuie să fie culeasă, asimilată si evaluată. Câteva metode de evaluare
care pot fi folosite sunt: analiza SWOT, identificarea factorilor critici de succes si profilul de capabilitate
(capacitate).
O greseală a managementului ar fi să ignore sau să omită revizuirea continuă a performantelor
organizatiei în raport cu mediul intern si extern. Adesea scuza pentru o astfel de practică este faptul că se
consumă mult timp. Cei care fac astfel de afirmatii ar trebui să reflecteze asupra avantajelor revizuirii
pentru reducerea factorilor de risc în luarea deciziilor si pentru furnizarea altor oportunităti. În acelasi
timp se minimizează amenintarea si slăbiciunea. Planificarea devine mai eficientă prin folosirea unui
astfel de proces.

Capitol 1 : Mediul extern al firmei

Organizaţia în general şi întreprinderea productivă în special nu reprezintă un scop în sine, ci un

mijloc prin care se satisfac anumite nevoi ale societăţii, în primul rând ale pieţei interne şi externe, ale
mediului extern în cadrul căruia organizaţia sau întreprinderea se constituie şi se dezvoltă.
O puternică influenţă asupra rezultatelor activităţii întreprinderii - aşa cum am văzut - o exercită mediul
extern în care aceasta activează, fizionomia şi mecanismul lui de funcţionare precum şi capacitatea
întreprinderii de a fructifica oportunităţile şi a evita primejdiile pe care acesta i le furnizează, prin
sincronizarea acţiunilor ei cu schimbările din configuraţia mediului. De aceea, se impune cu necesitate
cunoaşterii conţinutului şi a cerinţelor mediului, precum şi a
modificărilor cantitative şi calitative care apar în sfera lui, chiar anticiparea evoluţiei viitoare a mediului,
astfel încât întreprinderea să se poate adapta la noua lui structură.
Cunoaşterea caracteristicilor şi a mutaţiilor intervenite în structura mediului extern este o condiţie
fundamentală a satisfacerii cantitative şi calitative a unei anumite categorii de trebuinţe de către
întreprindere, necesităţi aflate în continuă creştere şi diversificare, care trebuie să stea la baza elaborării
unor strategii realiste, bine fundamentate ştiinţific.
Ca sistem dinamic, socio-economic, întreprinderea preia din mediul extern resursele de care are nevoie le
introduce în procese specifice, din care rezultă produse, servicii sau lucrări care vor fi transferate aceluiaşi
1
mediu ambiant. În acest sens, întreprinderea este o componentă de bază a mediului extern, ca un sistem de
intrări (din mediul extern), procese şi ieşiri (către mediul, extern). Prin intrări, întreprinderea se adaptează
la mediu, iar prin ieşiri aceasta va influenţa mediul.
Datorită complexităţii şi multidimensionalităţii mediului în care işi desfăşoară activitatea întreprinderea în
literatura de specialitate exista încă numeroase puncte de vedere cu privire la conceptul de mediu extern.
Astfel la modul cel mai general Ph Kotler consideră ca mediul reprezintă totalitatea forţelor
necontrolabile la care întreprinderea trebuie să-şi adapteze politica şi se constituie din participanţii şi
forţele externe care influenţează asupra posibilităţilor întreprinderii de a dezvolta şi menţine tranzacţii
avantajoase.
La rândul său, un alt autor insistă pe necesitatea tratării mediului extern în strânsă corelare cu
calitatea vieţii pe care, de altfel, o condiţionează decisive. După cum calitatea vieţii este definită printr-o
multitudine de componente, la fel şi mediul extern trebuie definit prin multitudinea elementelor sale
componente, numite factori de mediu, care influenţează într-un mod specific calitatea vieţii.
Deşi aceste defeniţii au fost diferit selectate se poate de menţionat că "mediul extern exprimă ansamblu
unitătilor economice a instituţiilor financiar bancare, juridice, a organizaţiilor politice de ocrotire a
sănătăţii, de învăţămînt şi a tuturor elementelor exogene care inf1uienţează şi sunt influienţate de
activitatea întreprinderii.
Dacă avem în vedere locul şi rolul participanţilor la acest cadru de desfăşurare a activităţii întreprinderii,
interacţiunea şi intensitatea cu care acţionează forţele constitutive, influenţele pe care le exercită, putem
delimita două componente, mediul intern sau micromediul şi mediul extern sau macro mediul.
Micromediul este reprezentat de participanţii la mediul cel mai apropiat al întreprinderii şi care
afectează posibilităţile ei de a-şi de servi clienţii.
Macromediul este desemnat de forţele societale cu rază mare de acţiune, care afectează toţi participanţii
la micromediul întreprinderii.
Delimitarea celor două componente ale mediului extern are mare importanţă pentru planul organizării
"supravegherea mediului de către întreprindere”. Astfel, dacă micromediul poate fi supravegheat
personal, el având influenţă directă, fiind relativ controlabil şi deci susceptibil modificărilor prin acţiuni
concertate, elemetele macromediului sunt necontrolabile, nu pot fi inf1uenţate, dar trebuie cunoscute şi,
pe această bază, stabilite acţiuni de adaptare a întreprinderii la configuraţia acestuia. Evident, între cele
două componente ale mediului există strânse relaţii de intercondiţionare şi, de aceea, pentru înţelegerea
întregului mecanism de organizare şi desfăşurare a activităţii întreprinderii este absolut necesară
cunoaşterea mediului în care ea acţionează, întrucât “informaţiile ample asupra mediului extern de care
dispune întreprinderea modernă îi oferă posibilitatea nu numai să-şi menţină locul pe piaţă, dar să şi
detecteze şi să cucerească alte pieţe şi chiar să creeze noi pieţe de desfacere, nevoi de consum deci să
aducă schimbări în însăşi structura mediului.
Pentru aceasta se impune o strictă şi continuă supraveghere a factorilor exogeni şi endogeni ai
mediului întreprinderii, deoarece modificările în structura şi evoluţia lor pot avea impact profund asupra
activităţii întreprinderii.

1.1. Înţelegerea şi complexitatea mediului extern

Înţelegerea mediului extern în care operează serviciul informaţional este fundamentală pentru aşezarea
acestuia astfel încât să beneficieze de schimbările tehnologice, obţinerea resurselor şi furnizarea
serviciilor dorite de clienţi. Mediul extern este dinamic şi este necesar să fie permanent "scanat" pentru a
identifica noile realităţi, provocări şi incertitudini.
Evaluare mediului extern este una din primele etape ale procesului de planificare strategică. Aceasta
permite managerilor să identifice schimbările, tendinţele, oportunităţile, ameninţările, şi oferă de
asemenea informaţii de bază pentru alte evaluări cum ar fi profilul de capacitate.

2
 Prin scanarea numărului şi naturii factorilor (determinanţilor) mediului extern, managerul
descoperă dacă serviciul sau organizaţia superioară operează într-un mediu simplu sau complex, stabil sau
instabil. Complexitatea şi stabilitatea mediului extern afectează structura, stilul managerial şi cultura
organizaţională.
Complexitatea mediului arată numărul de factori care afectează organizaţia. Un mediu simplu este acela
unde numărul factorilor este de 4 sau 5. Un mediu complex este cel în care peste 10 factori au impact
asupra organizaţiei.
Stabilitatea arată gradul şi frecvenţa schimbării factorilor. Dacă acestia îsi schimbă continuu intensitatea,
iar serviciul se schimbă, mediul poate fi considerat instabil. Turbulenţele nu întotdeauna influenţează
organizaţiile în acelasi mod si în acelasi timp.

1.2. Factorii mediului extern

Principalii factori care influentează serviciile informationale si organizatiile superioare acestora sunt:
Condiţiile economice
Condiţiile economice reflectă sănătatea generală a economiei ţării şi sectorului în care serviciul
informaţional operează. Condiţiile economice pot influenţa atât cererea şi utilizarea serviciilor de către
clienti cât şi aprovizionarea şi cererea de resurse. De exemplu, în cazul unui somaj ridicat, cererea pentru
servicii informationale libere, cum ar fi cele care operează în afara bibliotecilor publice, creşte. Şomajul
ridicat poate de asemenea să ducă la o mare ofertă pe piaţa muncii, ceea ce permite un grad mai ridicat de
selecţie.
Puterea de cumpărare a serviciului în privinţa echipamentului, serviciilor informaţionale electronice sau a
stocului de carte poate fi afectată de schimbări în rata de schimb, rata inflaţiei sau de criza aprovizionării
cu echipament.
Cererea de servicii poate fi în relatie inversă cu abilitatea de a oferi servicii. De exemplu, bugetele şi
puterea de cumpărare a bibliotecilor şi serviciilor informaţionale sunt în general în scădere în ultimii ani,
în timp ce clienţii vin cu cereri mai multe şi mai diverse.
Caracteristicile în schimbare ale economiei în privinţa inflaţiei, pieţei muncii, pieţei financiare şi ratei de
schimb ar trebui monitorizate. Deoarece acum piaţa informaţiei este una globală, economiile principale
ale tărilor furnizoare de informatii (electronice sau traditionale) ar trebui monitorizate pentru a putea
previziona tendinţa structurii preţurilor.
Piata informatiei, ea însăsi dinamică, este influentată de oferta internatională mare a furnizorilor de
informatii si servicii. Furnizorii privati de documente electronice si traditional, editurile, furnizorii de
servicii de telecomunicatii si cei de soft vor avea un impact puternic asupra concurentei si preturilor.
Informaţii privind condiţiile economice pot fi obţinute din paginile de afaceri sau financiare de pe
Internet. Prin scanarea altor informatii profesionale se obtin date despre conditiile economice ale
principalelor tări furnizoare si despre efectele acestora asupra serviciilor informationale.

Situatia geografică
Mediul geografic are în vedere atât nivelul de bogăţie al clientilor cât şi distribuţia geografică a operaţiilor
(filialelor). Aceste elemente pot să faciliteze sau, dimpotrivă, nivelul serviciului de informaţii. Dar, pentru
că cele mai multe servicii sunt furnizate în formă electronică, factorul distanţă devine nesemnificativ,
totusi aspecte precum viteza fluxului de date sau suveranitatea natională trebuie avute în vedere dacă
serviciul operează în mediul international.
Structurile informaţionale trebuie să fie poziţionate astfel încât să ofere cele mai bune servicii clientilor
lor. Aceasta înseamnă că utilizatorul nu trebuie să meargă prea mult pentru a obtine informaţii, altfel
clientul trebuie să dispună de canale de telecomunicaţii şi de echipamente adecvate pentru a obţine
3
servicii. De exemplu, clienţii care doresc acces la documentele multimedia au nevoie de canale de
telecomunicaţii care să permită un flux mare de date, spre deosebire de cei care doresc numai informaţii
de tip text.
Bibliotecile publice, chioşcurile sau alte servicii publice ar trebui aşezate în/sau lângă centre comerciale la
care se ajunge usor cu maşina proprie sau cu mijloacele de transport în comun. Bariere precum distanţa,
înălţimea, sau bariere teritoriale cum ar fi cele politice sau mărimea campusului pot determina clienţii să
renunţe la serviciile informaţionale.

Gradul de integrare tehnologică şi de inovare

Tehnologia poate fi definită ca acele cunostinte şi tehnici disponibile pentru a produce bunuri si servicii.
Complexitatea tehnologiei influenţează abilităţile şi competenţele angajaţilor şi clientilor serviciilor
informationale. Ea, de asemenea, poate spori sau inhiba abilitatea serviciului de adaptare rapidă la
schimbare.
Avantajul competitiv poate fi obţinut fie fiind primul pe piaţă, fie având abilitatea de a ajunge în vârf
printr-o aplicatie unică a tehnologiei în furnizarea serviciilor informationale specializate pentru clienţi.
Serviciul informaţional poate oferi alte servicii care să îl situeze într-o poziţie strategică în competitia pe
piată. Oricum, dacă tehnologia este atât de complexă încât să inhibe capacitatea de a răspunde la
schimbare, atunci ea însăsi devine o barieră pentru organizaţie.
Nivelul la care tehnologia este integrată într-o activitate a organizatiei, precum si capacitatea de
comunicare cu utilizatorii, va influenta abilitatea organizatiei de a se afla înaintea concurentilor. De
exemplu, o editură poate obtine avantaj competitiv dacă oferă posibilitatea de comandă electronică si
servicii unice. De asemenea, acele structuri informationale care oferă servicii ce vin în întâmpinarea
nevoilor clientilor prin folosirea unei tehnologii adecvate vor avea o clientelă mai fidelă decât cele care
nu o fac.
Schimbările tehnologice sunt atât de rapide încât ceea ce astăzi este nou mâine poate fi vechi. Tehnologia
depăsită poate fi costisitoare pentru organizatie şi inutilă pentru clienţi. Accentul va trebui să se pună nu
numai pe informaţiile privind noua tehnologie ci şi pe descoperirea unor noi aplicaţii pentru cea existentă
care să permită o mai bună furnizare a serviciilor şi creşterea productivităţii.

Clientii si pieţele
Ca să furnizeze servicii eficiente, managerul trebuie să cunoască piaţa, adică utilizatorii actuali şi
potenţiali precum şi statutul acestora. Nevoile clienţilor potenţiali ar trebui luate în considerare deoarece
serviciile informaţionale nu pot acoperi întreaga piaţă. Aceasta înseamnă că unele servicii mai puţin
cerute vor fi reduse sau anulate pentru a oferi altele într-o zonă cu cerere crescută.
Schimbările de pe piată cuprind atât schimbări fundamentale ale pieţei cât şi schimbări ale nevoilor într-o
piaţă existentă. Pentru analiza pieţei cercetătorii pot folosi studii, chestionare, interviuri în grup sau
individuale, discuţii.

Factorul demografic
Cercetarea pieţei cuprinde şi analiza demografică a clienţilor actuali şi potenţiali. Limba, cultura,
veniturile, puterea de cumpărare, vârsta, distribuţia şi mobilitatea populaţiei sunt elemente care pot
influenţa furnizarea de servicii informaţionale. Serviciile informaţionale specializate oferă informaţii
despre angajat sau despre profilele organizaţionale cum ar fi aria de expertiză, poziţii, responsabilităţi,
informaţii utile procesului de planificare sau cercetării pieţei.

Piata muncii si relatiile concurentiale

Relaţiile concurenţiale sau condiţiile de muncă oferite pot afecta capacitatea serviciilor informaţionale de
a atrage oameni importanţi. Acestea pot afecta bugetul, avansările, clasificarea angajaţilor şi condiţiile de
muncă. Legislaţia, de asemenea, poate influenţa procedurile de selecţie a personalului. Serviciile
informaţionale, ca toate organizaţiile de altfel, pun accentul pe o fortă de muncă competenţă. Fără o
4
instruire adecvată şi abilităţi personale, capacitatea de a furniza servicii informaţionale de calitate este
afectată. Calitatea şi cantitatea muncii sunt influenţate de nivelul şi numărul cursurilor în universităţi şi
instituţii de pregătire. Conţinutul cursurilor de pregătire sau perfecţionare trebuie să reflecte schimbările
de pe piaţă.

Disponibilitatea resurselor
Functionarea serviciilor informationale necesită acces la resurse din mediul extern. Cărtile, revistele,
documentele multimedia, statiile de lucru, hard-ul, soft-ul, informatiile electronice, toate îsi au originea în
mediul extern.
Schimbările influentează capacitatea de aprovizionare cu astfel de bunuri care în timp poate afecta
furnizarea serviciilor informationale. Aceste schimbări pot duce la dispute concurentiale, crize în
productie, cresterea costurilor, discontinuităti în aprovi-zionarea cu produse sau servicii.

Stratificarea concurentială
Concurenta poate fi definită ca acei competitori sau potentiali competitori implicati în acelasi tip de
afaceri. Concurenţii pot fi grupaţi în funcţie de caracteristicile proprietăţii, serviciilor sau pieţelor. În orice
domeniu există lideri şi "outsideri". Pentru asigurarea unei baze comune si a unei măsuri în controlul
calitătii, în diferitele tipuri de servicii informationale trebuie să existe standarde minime.
Standardele pot fi aplicate la nivel internaţional, naţional sau organizaţional. Standardele internaţionale
acoperă situatiile unde este necesar ca informatia să fie transmisă în afara tării, de exemplu standardele
sau protocoalele utilizate în transmisiile telefonice sau fax. Standardele nationale pot fi utilizate în
transmiterea meta-datelor (date care descriu calitatea altor date) între organizatiile dintr-o ţară.
Standardele pentru meta-date au devenit universale în descriere. Standardele organizaţionale sunt acele
instrumente utilizate numai în cadrul organizaţiei, spre exemplu o suită de versiuni de soft-uri pentru
automatizarea birourilor.

Conditiile cultural-sociale
Climatul social si cultural din mediul extern în care operează serviciul informational afectează activitatea
acestuia. Valorile sociale reflectă conţinutul, serviciile şi atitudinile angajaţilor în muncă.

Climatul politic
Climatul politic are o influenţă majoră asupra managementului serviciilor informaţionale, mai ales în
privinţa modului în care angajaţii şi clienţii sunt priviţi şi asupra tipurilor de servicii furnizate. De
exemplu, concepţiile politice asupra testării pieţei sau asupra încheierii contractelor au impact puternic
asupra rolului şi obiectivelor managementului, care mai departe influenţează furnizarea serviciilor,
contractul de management sau cumpărarea serviciilor.

1.3. Factorii S T E P
Mediul extern prezintă importanţă prin impactul pe care acesta îl are asupra organizaţiei şi care se
traduce în ameninţări şi oportunităţi.
Analiza mediului exterior se desfăşoară pe mai multe componenete: social, tehnic, economic, politic,
care pot fi definite ca factorii STEP. La aceasta se pot adauga şi elementele care derivă din aceştia, şi
anume infrastructura, sistemul legal, structura demografică, la care trebuie adăugat sistemul concurenţial
alcătuit din concurenţa şi piaţa.
Componenta “S” sau factorul social poate avea un efect enorm asupra organizaţiei. Aceşti
factori pot cuprinde, de exemplu, atitudinea socială, mărimea familiei.

5
O tendinţă socială, care a avut şi va avea un impact deosebit asupra organizatiilor şi în primul rînd asupra
celor publice, a organizaţiilor voluntare, este natalitatea. În acelaşi domeniu social enumeram şi alţi
factori ca sporirea mobilităţii, creşterea forţei de munca feminine, afaceri etc.
Se poate arăta că, în unele sectoare de activitate, creşterea numarului de salariaţi în vârstă sau, în unele
domenii, sporirea numărului de pensionari au implicaţii asupra dezvoltării. În aceeaşi direcţie poate
acţiona şi creşterea rapidă a mobilităţii lucratorilor, şi în general, a populaţiei. Structura populaţiei
ocupate este in schimbare, in unele zone creste numarul celor in varsta şi se reduce numarul celor tineri,
ceea ce impune modificarea politicilor de recrutare si instruire. De asemenea, cresterea numarului de
salariati femei impune noi politici de personal pentru selectie,recrutare si promovare.
Cel de al doilea factor este tehnologic. Adesea, acest factor are o mare forta asupra vietii oamenilor si
asigura adevarate minuni sau orori. Ritmul de dezvoltare sociala este de cele mai multe ori in functie de
numarul descoperirilor tehnologice. Acest factor este sub impactul tehnologiei informationale, care a
transformat toate palierele vietii actuale: organizatia lucrative sau cea de servicii, compartimentul
functional, subunitatea structurala de procesare, casa-familia, comertul, educatia-instruirea, recreerea-
timpul liber etc.
Cel de al treilea factor este cel economic, care poate fi conturat prin:
-nivelul si structura produsului intern brut;
-modificarile in nivelul cererii;
-numarul de salariati, someri si structura acestora;
-schimbari in nivelul preturilor;
-scena economica internationala;
Factorul economic are un impact foarte important in etapa de tranzitie a tarilor din estul Europei.
Astfel, nivelul si structura produsului intern brut actioneaza asupra cheltuielilor de bunuri si servicii,
cererea pentru unele bunuri si servicii creste, pentru altele se reduce, somajul oscileaza permanent,
preturile de asemenea, iar problemele economice au un caracter global. Important pentru manageri,
administratori, este anticiparea acestor modificari, pentru a dirija organizatiile potrivit schimbarilor din
mediu.
In contextul actual se poate sublinia importanta factorului “puterea de cumparare” ca o functie de
venituri curente, preturi, marimea economiilor, a datoriilor, posibilitatea de creditare, etc. De asemenea,
alti doi factori economici au implicatii puternice, si anume:
-rata de schimb
-rata dobanzii.
Ultimul factor, dar nu cel mai putin important, este cel politic.
Investigarea acestui factor presupune analiza legilor, a organismelor guvernamentale, grupurilor de
presiune care influenteaza si limiteaza actiunile organizatiilor. Tendintele politice actuale sunt cresterea
numarului de reglementari din sfera afacerilor si cea publica, sporirea grupurilor de interes public etc.
Acest factor are in prezent o importanta tot mai mare asupra organizatiilor si o importanta covarsitoare
asupra organizatiilor din sectorul public.

1.4. Componentele mediului extern al organizaţiei

Mediul extern al organizaţiei se constituie din persoane, grupuri, organizaţii, condiţii, tendinţe şi orice
alt element din afara acesteia, care îi afectează activitatea. Mediul extern al întreprinderii este complex şi
turbulent. A conduce o organizaţie poate fi o ocupaţie de înalt risc, care presupune multe abilităţi şi
cunoştinţe şi în care succesul nu este niciodată garantat.
Un mediu complex include foarte multe elemente aflate în relaţii strînse unele cu celelalte.
Un mediu turbulent este acela în care schimbările sînt rapide şi uneori dramatice.

6
 Mediul Social
Cultură, valori,
populaţie,
Organizare
socială
↓
Mediul Economic → Organizaţia ← Mediul Politic
Condiţii ale Influienţe, legi,
producţiei şi politici publice,
distribuţiei guvernare
↓
Mediul
Tehnologic
Mijloace şi
metode de
producţie,
resurse,
comunicaţii,
cunoştinţe

Capitol 2 : Mediul intern al firmei

2.1. Caracteristica micromediului intreprinderii

Mediul intern al întreprinderii este constituit din agenţii economici cu care întreprinderea intră de obicei
în relaţii directe, influenţele fiind puternice şi reciproce, reprezetând în fapt un ansamblu de condiţii,
activităţi şi relaţii specifice. Ele asigură cadrul în care se aplică şi se verifică politica de marketing, având
deci rol esenţial în elaborarea mixului de marketing.
Deşi cu privire la componetele micromediului există în literatura de specialitate mai multe puncte de
vedere, considerăm că în perioada actuală nu pot fi ignorate următoarele: furnizorii de mărfuri, prestatorii
de servicii şi forţa de muncă, intermdhlrii, clienţii, concurenţii, conducerea şi organizarea internă, precum
şi organismele publice, a căror activitate se răsfrânge nemijlocit asupra întreprinderii.

2.2. Macromediul caracteristica generală

Macromediul întreprinderii este format din sistemul factorilor exogeni care au o influenţă indirectă
asupra întreprinderii şi care întreprinderea nu-i poate controla, dar pe care, cunoscîndu-i, îi poate utiliza în

7
interesul ei dacă se adaptează cadrului creat de aceştia. Macromediul deţine locul esenţial în ceea ce
priveşte orientarea activităţii întreprinderii în conformitate cu nevoile societăţii, el influenţând acţiunile
întreprinderii prin mai multe tipuri de comportamente: comportamentul cumpărătorului şi comerţului,
comportamentul şi poziţia concurenţei şi cel guvernamental.
Dinamica şi complexitatea macromediului determină ample modificări în activitatea întreprinderii, care
pot conduce la discontinuitate în activitatea ei, cu multiple implicaţii, în funcţie de mărimea şi profilul
activităţii, dar şi de zone în care ea actionează.J.Stoner menţiona că interacţiunea mediu-întreprindere se
poate sintetiza sub forma celor trei tipuri de mediu: stabil, schimbător şi turbulent.
Mediul stabil este un moment de scurtă durată se caracterizează prin modificări la intervale mari,
cauza reprezentând-o evenimente neesenţiale, care sunt uşor de prevăzut, de aceea pune puţine probleme
de adaptare a întreprinderii. Acest tip de mediu asigură stabilitatea întreprinderii, dar nu este un tip
caracteristic, se întâlneşte destul de rar în ultimele decenii.
Mediul scimbător - se caracterizează prin permanente modificări care sunt uşor de prevăzut Acest
tip de mediu imprimă o viziune prospectivă întreprinderii, ceea ce-i dă posibilitatea să-şi stabilească cele
mai potrivite mijloace şi forme în vederea confruntării cu ceilalţi agenţi economici este tipul obişnuit de
mediu cu care se confruntă întreprinderile în etapa actuală.
Mediul turbulent- este definit de schimbări foarte accentuate, frecvente, bruşte, în direcţii
imprevizibile, adesea transformatoare, ceea ce supune întreprinderea unor presiuni deosebite, punîndu-i
probleme dificile de adaptare, în genere greu de anticipat. Pentru a face faţă acestui tip de mediu,
întreprinderea trebuie să se caracterizeze prin flexibilitate, supleţe, elasticitate a structurilor, în vederea
adoptării rapide la un nou mod de acţiune, la noi metode.
În etapa actuală, în ţara noastră se poate aprecia că întreprinderea acţionează într-un mediu
turbulent, determinat de situaţia economică, socială şi politică din perioada de tranziţie, în acelaşi timp,
constatăm că cele mai multe întreprinderi nu sunt pregătite pentru a acţiona într-un astfel de mediu, unele
dintre ele fiind puse în situaţia de a nu se putea adapta rapid la noua configuraţie a mediului, contribuind
astfel la accentuarea caracterului turbulent al mediului.
Macromediul exercită o gamă variată de influenţe asupra întreprinderii, prin intermediul unui
complex de factori care, de altfel, constituie componetele lui, care trebuie abordate într-o strânsă
interdependenţă, chiar dacă sunt de natură foarte diversă: economică, demografică, tehnică, politică,
juridică, psihosocială, culturală, educaţională, ecologică etc. Mulţi autori menţionează că nu trebuie luat
în cosideraţie doar părţile pozitive pe care le oferă mediul dar şi cele negative prezente sub forma de
riscuri. Astfel, Mathe desemnează cinci tipuri de risc pe care le generează mediul, riscul: politic,
economic, juridic, tehnologic, financiar pe care întreprinderea trebuie să le aibă în vedere în alegerea
variantei optime a strategiei.
Astfel mai mulţi autori analizînd mediul extern consideră că cei mai importanţi factori exogeni care
influenţează activitatea întreprinderii sunt cei care compun mediul: economic, politic, social-cultural,
demografic, tehnico-ştiinţific, natural şi juridic.

2.3. Factorii mediului intern

Succesul unei organizatii într-un mediu cu o puternică competitie este dependent într-un grad ridicat de
contributia angajatilor săi. Acesta este influenţat de percepţiile şi sentimentele lor fată de organizatie.
Nevoile si asteptările oamenilor pot fi sporite sau frustrate de unele aspecte din organizatie.
Interacţiunea oamenilor si structura influentează procesele comportamentale cum ar fi stilul
managerial, planificarea, comunicarea, managementul conflictului, procesul decizional, celelalte
comportamente inter-personale. Toate acestea influenţează output-urile muncii şi nivelul atasamentului
faţă de organizaţie.
Prezentăm în continuare o descriere a principalilor factori din interiorul organizatiei care
influentează rămânerea în competitie a acesteia.
8
Structura organizatorică
Complexitatea şi rapiditatea schimbărilor din mediul extern influenţează structura organizatorică internă.
Structurile organizatorice devin din ce în ce mai aplatizate, cu mai putine niveluri, pentru a răspunde mai
rapid schimbărilor mediului. Tendinţa este vizibilă mai ales în organizaţiile mici unde structurile sunt mai
flexibile. Aceasta permite organizaţiei să se adapteze mai usor schimbării.
Cultura
Pentru angajaţii care operează într-un mediu în schimbare, comunicarea pe orizontală sau pe verticală este
absolut necesară. Accentul se pune mai mult pe furnizarea sfaturilor şi informaţiilor relevante decât pe
instrucţiuni şi decizii. Cultura influenţează luarea deciziilor în condiţii de risc şi inovare. În orice
organizaţie trebuie să existe respect pentru şi între oameni. Indivizii sunt apreciaţi şi recompensati mai
ales pentru performante şi inovare. Frecvent sunt oferite facilităti de autoperfectionare. Importantă este şi
capacitatea de a realiza expertize, contacte şi legături cu exteriorul organizatiei. Deoarece sarcinile sunt
într-o permanentă schimbare, un mare accent se pune pe valori organizationale precum: încrederea,
deschiderea, capacitatea individuală de a realiza legături în organizatie.

Stilul managerial
Managerii cu cel mai mare succes în menţinerea competitivităţii în condiţii de schimbare sunt cei care au
o viziune clară asupra viitorului. Aceştia colaborează cu angajaţii şi se bucură de sprijinul acestora.
Acestea sunt caracteristicile stilului participativ. Adică luarea deciziilor în grup. În această situaţie există
o structură de control cu un înalt grad de comunicare în ambele sensuri. Informaţia este liberă pentru toţi
cei implicaţi în procesul decizional, iar accentul se pune pe expertize personale.
Comunicarea
Comunicarea trebuie să fie deschisă şi liberă. Indivizii au acces la orice informaţii necesare luării
deciziilor. De asemenea, accesul la informaţie într-un mediu bazat pe încredere este permis şi
stakeholder-ilor.
Tehnologia
Tehnologia este privită ca un mecanism de sprijin al comunicării în organizaţie şi cu stakeholder-ii. Ea
este folosită pentru obţinerea avantajului competitiv prin câstigarea încrederii clienţilor, prin abilitatea de
a oferi beneficii şi servicii specifice pe care alţii nu le pot oferi. De asemenea, tehnologia este suport
pentru comunicarea deschisă şi acces la informaţii pentru angajaţi. Tendinta de lucru în reţea si acces la
informaţia electronică din afara organizaţiei este vizibilă şi mult mai eficientă decât controlul centralizat
într-o singură bază de date. Aplicaţiile sunt realizate prin sisteme inter-organizationale si inter-
compartimentale concentrate mai mult pe diseminarea serviciilor şi integrare si mai putin pe proiectarea
unor sisteme informationale izolate care permit numai realizarea unor funcţii singulare cum ar fi statele de
salarii, fără însă a oferi acces şi la alte informaţii privind managementul resurselor umane sau alte sisteme
informaţionale financiare.
Analiza mediului intern se face prin intermediul :
- Capabilităţii manageriale;
- Capabilităţii functionale;
- Capabilităţii de schimbarea;
- Tipologia culturii organizaţionale.

- Capabilitatea manageriala, care este definite de numărul de manageri şi calitatea acestora, asigură
adaptarea organizaţiei la mediul din care acesta face parte. Se poate preciza că nivelul capabilităţii
manageriale este dată nu numai de managerii generali, dar şi de cei care fac parte din celelalte zone ale
piramidei manageriale. Aceasta apreciere este valabilă în special în cazul organizaţiilor de mari
dimensiuni.
- Capabilitatea functionala este data de articularea functiunilor organizatiei, care permite atingerea
scopurilor in mod efficient.

9
- Capabilitatea de schimbare presupune identificarea tuturor starilor nefavorabile, a insatisfactiei (A), a
pasilor care trebuie urmati pentru eficientizarea actiunilor si atingerea scopurilor (B), precum si
comunicarea, aducerea la cunostinta oamenilor din organizatie a viziunii dorite (C); toate acste
dimensiuni necesitind un cost, care intr-un sistem organizational capabil de schimbare
este “depasit” de “energia” necesara schimbarii : E > A x B x C
- Tipologia culturii organizaţionale, care desemnează un ansamblu de idei, cunoştinţe, reguli, valori, ce
definesc modul in care se desfasoara munca precum si cel de tratare a oamenilor .

10