Tema 1.

Elementele definitorii ale dreptului fiscal și ale legislației fiscale

1. Definiția dreptului fiscal
2. Obiectul și metoda reglementării juridice în dreptul fiscal
3. Nordmele juridice fiscale
4. Relațiile dreptului fiscal cu alte ramuri de drept

1. Definiția dreptului fiscal

Dreptul fiscal, ca ramură a dreptului public, reglementează raporturile juridice care se nasc în procesul colectării impozitelor
și taxelor de la persoanele fizice sau juridice care obțin venituri sau dețin bunuri impozabile ori taxabile.
Trăsăturile dreptului fiscal:
1. Dreptul fiscal este o ramură a dreptului public (norme de drept public)
2. Raporturile juridice fiscale apar în procesul colectării impozitelor și a taxelor și al administrării acestora.
3. Subiect al impunerii este orice persoană fizică sau juridică care realizează venituri sau deține bunuri impozabile sau
taxabile.
4. Obiect al impunerii sunt atât bunurile, veniturile, cât și activitățile impozabile sau taxabile.
5. Contribuabilul poate contesta orice act al organului fiscal sau orice acțiune a funcționarului fiscal; poate solicita
instanței de judecată anularea actului administrativ, suspendarea executării silite a obligației fiscale.
6. Contribuabilul poate cere statului despăgubiri pentru o impunere ilegală, pentru încălcarea drepturilor sale în procesul
executării silite a obligației fiscale, în procesul efectuării controlului fiscal.
7. Contribuabilul are dreptul la rambursarea unor impozite.
2. Obiectul și metoda reglementării juridice în dreptul fiscal.
Dreptul fiscal reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează mecanismele de percepere pentru acumularea la
buget a veniturilor publice prin specificul fiscal al impozitelor și taxelor.
Deci, obiectul dreptului fiscal îl constituie realizarea veniturilor fiscale ale bugetelor publice.
Obiectul de reglementare a dreptului fiscal reiese și din articolul 2 al Codului fiscal care prevede: Prezentul cod
reglementează relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale în ce priveşte impozitele şi taxele de stat, stabilind, de
asemenea, principiile generale de determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale.
Astfel, obiectul dreptului fiscal cuprinde o serie de reglementări concrete referitoare la:
 Administrarea impozitului pe  Taxelor percepute în fondul  Modul și regulile de
venit rutier efectuare a controlului fiscal
 Impozitul pe bunurile  Taxelor pentru folosirea  Particularitățile răspunderii
imobiliare resurselor natural juridice pentru încplcarea obligației
 Impozitul privat  Taxele locale fiscal
 Accizelor  Taxelor vamale  Nașterea, modificarea,
 Taxei pe valoarea adăugată stingerea și asigurarea stingerii
obligației fiscal
Metoda de reglementare a dreptului fiscal este metoda imperativă. Normele dreptului fiscal impun o conduită obligatorie.
Părțile în relațiile fiscale sunt pe poziții de subordonare.
Totodată, în dreptul fiscal se mai aplică și metoda dispozitivă. Exemplu este art. 282:
Articolul 282. Termenele achitării impozitului
(1) Impozitul pe bunurile imobiliare se achită de către subiectul impunerii la bugetele locale unde sînt amplasate obiectele
impunerii, în părţi egale nu mai tîrziu de 15 august şi 15 octombrie a anului curent.
(2) Contribuabilii care achită suma integrală a impozitului pentru anul fiscal în curs pînă la 30 iunie a anului respectiv
beneficiază de dreptul la o reducere cu 15% a sumei impozitului ce urmează a fi achitat.
3. Normele juridice fiscale
Normele dreptului fiscal sunt reguli de conduită cu caracter general, impersonal și se referă la un număr nedeterminat de
subiecți, aplicându-se repetat în timp ori de câte ori sunt întrunite condițiile necesare, instituite de stat (atât de organele puterii

1
de stat, cât și cele ale administrației de stat), a căror aplicare este asigurată prin conștiința juridică, iar, la nevoie, prin forța de
constrângere a statului.
Din punct de vedere al structurii logico-juridice, normele dreptului fiscal cuprind și cele 3 elemente specifice:
1. Ipoteza – prevede condițiile în care urmează să se aplice dispozițiile cuprinse în aceste norme juridice. Ea trebuie să
cuprindă descrierea clară și precisă a obligațiilor fiscale ce revin contribuabililor pentru a se permite astfel subiecților
raporturilor juridice, care se nasc prin aplicarea normei juridice fiscale, să respecte regula de conduită prescrisă.
2. Dispoziția normelor de drept fiscal prevede conduita subiecților vis-a-vis de aceste norme. Dispozițiile cuprinse în
normele dreptului fiscal pot fi:
- onerative – deci impun subiecților o conduită de la care aceștia nu se pot abate.
Exemplu: art. 8 alin (2) care prescrie obligațiile contribuabilului.
- permisive – dau contribuabililor dreptul de a opta pentru o confuită.
Exemplu: art. 24 alin. (151) Se permite deducerea cheltuielilor efectuate de contribuabili în decursul perioadei fiscale sub
formă de alocații financiare destinate activității sindicatelor pentru utilizarea lor în scopurile stabilite în contractul colectiv
de muncă. Plafonul de deductibilitate a acestor cheltuieli constituie 0,15% din fondul de retribuire a muncii.
-prohibitive – care interzic săvârșirea unor acțiuni.
Exemplu: art. 23 Regula generală
Nu se permite deducerea cheltuielilor personale şi familiale, cu excepţia cazurilor pentru care prezentul titlu prevede un alt
mod de reglementare.
3. Sancțiunile cuprinse în normele dreptului fiscal sunt reglementate potrivit interesului statului de a percepe complet și
la termen de la PF și PJ impozitele, taxele, atât generale de stat, cât și locale. Ca sancțiune specifică este amenda (art. 235
alin. (1) Sancţiunea fiscală este o măsură cu caracter punitiv şi se aplică pentru a se preveni săvîrşirea, de către delincvent sau
de către alte persoane, a unor noi încălcări, pentru educarea lor în spiritul respectării legii.). Pentru încălcarea fiscală poate fi
aplicată sancţiunea fiscală sub formă de avertizare sau amendă. Avertizarea se aplică pentru încălcarea fiscală
nesemnificativă.
Articolul 236. Amenda
(1) Amenda este o sancţiune fiscală care constă în obligarea persoanei ce a săvîrşit o încălcare fiscală de a plăti o sumă de
bani. Amenda se aplică indiferent de faptul dacă au fost aplicate sau nu alte sancţiuni fiscale ori plătite impozite, taxe,
majorări de întîrziere (penalităţi) calculate suplimentar la cele declarate sau nedeclarate.
(2) Amenda reprezintă o parte a obligaţiei fiscale şi se percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală.
4. Relațiile dreptului fiscal cu alte ramuri de drept.
1. Drept fiscal – Drept constituțional
Dreptul consituțional are ca obiect de studiu constituția care conține funcamentele de bază ale fiscalității. Aceasta, la art. 58
prevede expres îndatorirea fiecărui cetățean al RM de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice.
2. Drept fiscal – drept administrativ
Dreptul administrativ cuprinde norme privitoare la organizarea și funcționarea tuturor organelor puterii executive, inclusiv
prin norme privind conducerea, organizarea și funcționarea organelor sicale care de asemenea fac parte din administrația de
stat.
3. Drept fiscal – drept financiar
Dreptul financiar studiază procesul de formare, gestionare și efectuare a cheltuielilor din aceste bugete care la rândul lor, sunt
formate în majoritate din impozite și taxe, ce reprezintă oblectul de studiu al dreptului fiscal.
4. Drept fiscal – drept penal
Dreptul fiscal cuprinde dispoziții referitoare la constatarea infracțiunilor din domeniul fiscal de către organele de control
fiscal. (evaziune sicală a persoanelor, întreprinderilor, organizațiilor, instituțiilor; evaziunea fiscală a persoanelor fizice ce nu
practivă activitatea de antreprenoriat)
5. Drept fiscal – drept contravențional
Dreptul fiscal cuprinde dispoziții referitoare la constatarea contravențiilor din domeniul fiscal de către organele de control
fiscal. (încălcarea drepturilor, intereselor și obligațiilor contribuabilului sau ale unui alt participant la raporturile fiscale;
încplcarea regurililor de exploatare a mașinilor de casă și control)
2
6. Drept fiscal – dreptul muncii
Dreptul afiscal are o legătură în virtutea răspunderii juridice de natură materială sau disciplinară pe care o pot aplica
persoanele cu duncții de răspundere din cadrul organelor controlului fiscal
7. Drept fiscal – drept internațional public
Dreptul fiscal are relații în virtutea existenței convențiilor interstatale de colaborare și asistență reciprocă; de stabilire a
principiilor de percepere a impozitelor indirecte; de evitare a dublei impuneri și prevenire a evaziunii fiscale
5.Principiile Dreptului fiscal
Principiile dreptului fiscal sunt definite de Codul fiscal în art. 6 şi au următorul conţinut:
 Neutralitatea impunerii - măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri, cu forma de
proprietate, asigurând condiţii egale investitorilor, capitalului autohton şi străin;
 Certitudinea impunerii - prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar
termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceştia să poată urmări şi
înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influenţa deciziilor lor de management financiar asupra
sarcinii lor fiscale;
 Echitatea fiscală – presupune tratarea egala a per.fiz. si per.jur care activeaza in conditii similare, in vederea
asigurarii unei sarcini fiscale egale.Enchitatea presupune si respectarea unui sir de conditii printre care stabilirea unui minim
ne impozabil,a scutirii personale anuale...
 Stabilitatea fiscala – presupune asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor legislatiei fiscale,iar efectuarea
modificarilor presupune codului fiscal. Acest principiu se bazeaza pe ideia „ un impozit bun este un impozit vechi”.
 Randamentul impozitelor – presupune perceperea impozitelor si taxelor cu minimum cheltuieli, trebuie sa fie cat
mai comod contribuabilului.
 Perceperii impozitelor in scopuri publice – presupune perceperea impozitelor pentru satisfacerea necesitatii intregii
populatii.
 Stabilirii, modificarii si anularii impozitelor- se face exclusiv prin lege(act normativ) si urmand procedura
prestabilita (reglementata de actele normative in domeniu).
 Nesuprimarii in procesul perceperii impozitelor a drepturilor si libertatilor cetatenesti- presupune respectarea
drepturilor si libertatilor omului atat in procesul perceperii benevole, cat si in cazul executarii silite a obligariilor fiscale.
6.Izvoarele dreptului fiscal
Conform practicii legislative actuale actele normative prin care sunt instituite normele dreptului fiscal sunt: legile, actele
subordinate legilor, acordurile internaționale.
 Legile sunt cele mai importante acte normative emise de către parlament ce au ca obiect de bază reglementare
relațiilor fiscal, reglementare relațiilor ce apar între stat și contribuabil în legătură cu achitarea impozitelor taxelor și altor
contribuții la stat.
Legea suprimă fundamentală fiscalității în general îi constituția Republicii Moldova care prevede expres în articolul 58
îndatorire fundamentală a fiecărui cetățean al Republicii Moldova de a contribui prin impozite și taxe la cheltuielile publice
În afară de lege suprimă avem codul fiscal unde sunt ei prevăzute expres atât impozitele taxele generale de stat cât și cele
locale.
 Actele subordonate legilor sunt adoptate în scopul executării legilor, conțin reglementări secundare care detalizează
în amănunt modul de aplicare a normelor fiscale în a cărui absența aplicarea legislației fiscale ar fi dificilă acestea sunt:
hotărârile Guvernului, instrucțiunile și regul ale Ministerului finanțelor, regulamentele inspectoratului fiscal principal de stat
și deciziile administrațiilor publice locale.
Hotărârile Guvernului sunt acte normative prin care se instituie normele juridice necesare pentru executarea dispozițiilor
generale ale codului fiscal
Instrucțiunile și regulamentele Ministerului finanțelor prin care se instituie normele juridice care dezvoltă și detalizează
cuprinsul dispozițiilor generale ale Codului fiscal și ale altor acte normative în domeniul
Regulamentele Inspectoratului fiscal principal de stat detaliază normele generale prevăzute în actele normative de
specialitate și stabilesc unele proceduri concrete de implementare a acestora

3
Deciziile administrațiilor publice locale sunt izvoare ale dreptului fiscal în măsura în care ele reglementează impozitele și
taxele locale stabilesc cotele acestora modalitate de gestionare facilitățile fiscale și altele
 Acordurile Internaționale sunt izvoarele dreptului fiscal în măsura în care ele reglementează relațiile fiscale a fost
semnate și ratificate corespunzător de Republica Moldova prin urmare Republica Moldova a încheiat un șir de acorduri
internaționale măsuri fiscale printre care acorduri de evitare a dublei impuneri și de evitare a evaziunilor fiscale.

7.Actiunea legislatiei fiscal in timp si spatiu asupra persoanei

Aplicarea în timp alege fiscale se bazează pe principiul anualității impozitelor și taxelor prin urmare impozitare se efectuează
în baza articolului 3 din Codul fiscal În În virtutea faptului că bugetul statului este un act de autorizare a veniturilor publice în
mod rațional se ajunge la idee că impozite și taxe se percep în baza legii adoptate adica a bugetul de stat anual, prin urmare
Legislația fiscală se aplică în timp cu periodicitate anuală determinată de anualitatea exercițiului bugetar.
Aplicarea in spațiu a legii fiscale se bazează pe principii Teritorialității impozitelor și taxelor coordonate cu principiul evitării
duble impune prin urmare putem spune că principiul teritorial se aplica asupra tuturor veniturilor bunurilor și alte obiecte
impozabile și obținute situate pe teritoriul statului, indiferent de cetățenie sau reședința subiectelor impozabile. Veniturile și
bunurile obținute in Republica Moldova de către cetățenii Republicii Moldova dar și apatrizii care locuiesc in R.Md se
impoziaza în conformitate cu prevederile Codului fiscal. Veniturile obținute în străinătate de către cetățenii Republicii
Moldova pot fi impozate doar în cazul aducerii lor în Republica Moldova.
8.Știința dreptului fiscal
Știința dreptului fiscal studiază, prin diferite metode și tehnici de cercetare științifică, normele dreptului fiscal, raporturile
juridice ce apar între stat și contribuabili în ceea ce privește impozitele și taxele, modul de colectare benevolă și silită a lor,
controlul fiscal et.
În ce privește metodologia studierii dreptului fiscal, ea se manifestă printr-un număr suficient de mare de metode, factori
ce au ca obiect raporturile, legăturile, relațiile ce se stabilesc între diferite metode în procesul cunoașterii. Printre acestea se
numără:
- M. Logică – reprezintă argumentarea pe cale deductivă
- M. Comparativă
- M. Istorică
- M. Cantitativă care contribuie la sistematizarea și evidența legislativă, stocarea și sistematizarea informației științifice
juridice