n 1952, 11 guverne europene au convenit sa faca demersuri pentru �nfiin?

area unui
consiliu provizoriu pentru construirea unui laborator de cercetare nucleara.
Conven?ia interna?ionala privind fondarea CERN a fost ratificata la 29 septembrie
1952 de un numar de 12 state fondatoare.[1] Acronimul CERN �nsemna ini?ial, �n
limba franceza: Conseil europ�en pour la recherche nucl�aire (�Consiliul European
pentru Cercetare Nucleara�).

Acronimul a fost pastrat pentru noul laborator ?i dupa dizolvarea consiliului,

chiar daca numele institutului s-a schimbat �n Organisation europ�enne pour la
recherche nucl�aire[5] �Organiza?ia Europeana pentru Cercetare Nucleara�. Conform
spuselor unui fost director CERN, atunci c�nd s-a schimbat numele, se putea schimba
?i acronimul �n afonul OERN, dar Werner Heisenberg a zis: "But the acronym can
still be CERN even if the name is [not]" ("Dar acronimul poate ram�ne CERN chiar
daca numele nu mai este acela.").[necesita citare]

La scurt timp dupa �nfiin?are, activita?iile laboratorului au depa?it studiul

nucleului atomic ?i au intrat �n domeniul fizicii energiilor �nalte, domeniu care
se ocupa �n principal cu interac?iunile particulelor subatomice. Prin urmare,
laboratorul CERN a primit o noua denumire: Laboratorul European pentru Fizica
Particulelor (Laboratoire europ�en pour la physique des particules), nume care
descrie mai bine activita?ile curente de la CERN. Acronimul CERN a fost �nsa
pastrat.

Dupa �nfiin?are, la CERN au aderat ?i alte state, astfel �nc�t numarul ?arilor
membre a ajuns �n prezent la 20. CERN-ul a devenit astfel un exemplu de colaborare
interna?ionala. �n momentul de fa?a, CERN are aproximativ 2600 de angaja?i cu norma
�ntreaga ?i, pe l�nga ace?tia, al?i 7931 de cercetatori ?i ingineri (care
reprezinta 500 de universita?i ?i 80 de na?ionalita?i diferite). Aproximativ
jumatate din comunitatea mondiala a fizicii particulelor lucreaza la experimente ce
au loc la CERN.

Pentru ca este un centru de cercetare interna?ional, cercetarile CERN nu se afla �n

mod oficial nici sub jurisdic?ia Fran?ei, nici sub jurisdic?ia Elve?iei, iar unele
vehicule ale companiei au numere diplomatice de �nmatriculare. Printre aceste
vehicule se afla ?i ma?inile de pompieri.

Rom�nia a devenit membru cu drepturi depline al Organiza?iei Europene pentru

Cercetari Nucleare la 18 iunie 2015, prin votul unanim al Consiliului CERN. [6]

Domenii de activitate
Cercetare fundamentala
Experimentele de la CERN au condus la multe descoperiri ?tiin?ifice[7], printre
care:

1973: Descoperirea curen?ilor neutri �n camera cu bule Gargamelle.

1983: Descoperirea Bosonilor W ?i Z �n experimentele UA1 ?i UA2.
1989: Determinarea numarului familiilor de neutrino �n acceleratorul de particule
Large Electron-Positron Colider (LEP).
1995: Prima ob?inere pe cale artificiala a antimateriei, ?i anume a
antihidrogenului, �n cadrul experimentului PS210.
2001: Punerea �n eviden?a a violarii simetriei CP �n cadrul experimentelor NA48.
Activita?ile de cercetare fundamentala din cadrul CERN au avut ca rezultat ?i
atribuirea a doua Premii Nobel: Premiul Nobel pentru Fizica din anul 1984, acordat
fizicienilor Carlo Rubbia ?i Simon van der Meer (pentru descoperirea bosonilor W ?i
Z), ?i Premiul Nobel pentru Fizica din anul 1992, acordat cercetatorului francez de
la CERN Georges Charpak (pentru inventarea ?i dezvoltarea detectoarelor de
particule, �n particular a camerei propor?ionale multi-fir).

Cercetare aplicata ?i dezvoltare tehnologica

Laboratorul joaca un rol vital �n dezvoltarea tehnologiilor viitorului, inclusiv
cele necesare propriei activita?i, care presupune tehnologii de cea mai �nalta
performan?a.

Formare de speciali?ti
CERN dispune de o gama larga de forme de instruire ?i specializare, care atrag mul?
i cercetatori ?i ingineri tineri.

Dotari

Harta complexului accelerator de particule de la CERN

Harta localizarii Large Hadron Collider ?i Super Proton Synchrotron la CERN

Complexul de acceleratoare
CERN are �n dotare o re?ea formata din ?ase acceleratoare de particule ?i un singur
decelerator de particule. Fiecare accelerator din complex accelereaza particulele
p�na la o anumita energie, dupa care le trimite urmatorului accelerator, care
urmeaza sa accelereze particulele catre energii mai mari. Dispozitivele folosite �n
prezent sunt urmatoarele:

Doua acceleratoare lineare, care creeaza particule de energii joase pentru a fi

introduse �n Sincrotronul de Protoni. Linac2, de o putere de 50 MeV, este folosit
pentru protoni, ?i Linac3 ( 4,2 MeV/u ) este folosit la accelerarea ionilor grei.
[8].
Boosterul Sincrotronic de Protoni accelereaza energia particulelor generate de
catre Linac2 �nainte de a fi transferate catre alte dispozitive.
Acceleratorul Circular de Ioni de Energii joase (�n engleza "Low Energy Ion Ring"
av�nd acronimul LEIR) accelereaza ionii proveni?i din Linac3 �nainte de a-i
transfera �n Sincrotronul de Protoni. Acceleratorul acesta a fost pus �n func?iune
�n anul 2005, fiind de fapt fostul Accelerator Circular de Anti-protoni de Energii
Joase (LEAR) reconfigurat.
Sincrotronul de Protoni de 28 GeV (�n engleza "Proton Synchrotron" av�nd acronimul
PS), construit �n 1959, este �nca �n func?iune ca un accelerator ce precede
acceleratorul SPS ?i aduce particulele la energii destul de �nalte pentru a fi
introduse �n acesta.
Super Sincrotronul de Protoni (SPS) este un accelerator circular de particule, cu
un diametru de 2km, construit �ntr-un tunel, pus �n func?iune din anul 1976. A fost
proiectat pentru a genera energii de maxim 300 GeV, dar a fost adus la zi treptat
p�na c�nd a ajuns la puterea maxima de 450 GeV. El a fost folosit pentru ciocnirile
perechilor de particule/antiparticule proton - antiproton ?i pentru a accelera
perechile de particule/antiparticule electron - pozitron de energii �nalte ?i a le
introduce apoi �n "Large Electron-Positron Colider" (LEP). O data cu terminarea
acceleratorului "Large Hadron Collider" (LHC), SPS va fi folosit ca un accelerator
ce precede LHC ?i accelereaza protoni ?i ioni grei pentru a-i putea introduce �n
acesta.
Separatorul de Masa Izotopica On-line (ISOLDE) este folosit la studierea nucleelor
instabile. Particulele sunt accelerate prima data �n PS Booster, �nainte de a intra
�n ISOLDE. El a fost pus �n func?iune pentru prima data �n anul 1967 ?i a fost
reconstruit cu �mbunata?iri importante �n anul 1974 ?i a doua oara �n anul 1992.
Deceleratorul de Antiprotoni (AD) reduce impulsul antiprotonilor p�na la
aproximativ 10% din viteza luminii, pentru a putea fi efectuate cercetari despre
antimaterie.
Centrul de informatica

CERN Internet Exchange

Principalul centru de cercetare de la Meyrin are, de asemenea, un centru mare de
informatica dotat cu computere de ultima genera?ie pentru a interpreta digital
datele ob?inute experimental. Datorita faptului ca rezultatele cercetarilor trebuie
facute publice tuturor cercetatorilor din lume, centrul de computere de la CERN
gazduieste un Internet Exchange denumit CIXP (CERN Internet Exchange Point), care
se interconecteaza cu alte Internet Exchange-uri ?i furnizori de servicii internet
din Europa. CERN este cunoscut de altfel ca locul unde a fost creat web-ul. Aici
exista primul server din lume, un computer care avea lipit pe el un bilet: "This
machine is a server! Do not power down!" ("Acest aparat este un server! Nu �l opri?
i!")[9]

State membre ?i observatoare

Statele fondatoare ale CERN
Belgia Belgia
Danemarca Danemarca
Germania Germania (pe atunci Germania de Vest)
Franta Fran?a
Grecia Grecia
Italia Italia
Norvegia Norvegia
Suedia Suedia
Elvetia Elve?ia
?arile de Jos ?arile de Jos
Regatul Unit Regatul Unit
Iugoslavia Iugoslavia
State care s-au alaturat ulterior CERN
Austria Austria din 1959
Iugoslavia Iugoslavia stat fondator, retras din CERN �n 1961
Spania Spania 1961-1969, apoi din 1983
Portugalia Portugalia din 1985
Finlanda Finlanda din 1991
Polonia Polonia din 1991
Ungaria Ungaria din 1992
Cehia Cehia din 1993
Slovacia Slovacia din 1993
Bulgaria Bulgaria din 1999
Israel Israel din 2013
Rom�nia din 2016
Serbia Serbia din 2018
?ari ?i organiza?ii cu statut de observator CERN
India India
Japonia Japonia
Rusia Rusia
Turcia Turcia
Statele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
Comisia Europeana
UNESCO