MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA ”ȘTEFAN cel MARE”

REFERAT
Catedra: Drept Penal
Disciplina: Drept Penal Comparat

Tema: Izvoarele dreptului comparat În Anglia și SUA

Efectuat:
Studenta Ciclului I – Studii Superioare de Masterat,
Facultatea Drept, Specializarea AUP
Andronache Romina

Controlat:
Doctor, conferențiar în drept - Zosim Alexandru

Chișinău 2019
 1) Aspecte generale privind izvorul de drept
Izvor de drept – aspecte generale In literatura juridică se evidențiază următoarele
izvoare ale dreptului: actul normativ (legea, statutul, regulamentul etc), precedentul
judiciar, cutumele judiciare și contractul.
Prin izvor al dreptului se înțelege forma juridică pe care o îmbracă o normă pentru
a deveni obligatorie.
În sistemul de drept al Republicii Moldova unicul izvor al dreptului penal îl constituie
actele normative, adoptate de organele supreme ale puterii de stat, adică legile. Pot
constitui izvoare ale dreptului penal, în anumite condiții tratatele și convențiile
internaționale în domeniul prevenirii și combaterii criminalității, încheiate de tara noastră
cu alte state.
Anglia și SUA sunt atribuite familiei anglo-saxone de drept, în care locul principal îl
ocupă precedentul judiciar.
Dimpotrivă, Franța, România, Germania se referă la familia romano-germanică, în
care izvorul principal este legea.
Actualmente, unul din izvoarele dreptului penal al multor state, foarte comod pentru
studiere și aplicare, îl constituie Codul penal (CP), unde în mod clar sunt stipulate cele
mai importante norme ale dreptului penal și care este divizat în partea generală și partea
specială.
Codul penal există în România, Franța, Germania, Japonia, SUA etc., iar în Anglia
legislația penală nu este codificată.
Un alt izvor nu mai puțin important a dreptului penal sunt normele juridico-penale
constituționale (Constituția).
Doctrina juridică, de asemenea, formează în unele state izvoare ale dreptului penal.
Un rol însemnat la rezolvarea unor probleme în dreptul penal îl are doctrina în țările în
care hotărârile judecătorești ocupă o situație prioritară actelor normative (Anglia, SUA).

2) Izvoarele dreptului penal englez.

Importanța studierii izvoarelor dreptului penal englez se explică prin faptul că dreptul
penal englez posedă unele trăsături specifice care-1 deosebesc de sistemele continentale
de drept.
În Anglia nu există un Cod penal. Dreptul penal englez, conform doctrinei, este definit
ca o totalitate de reguli, bazate pe dreptul comun vechi al Angliei, modificat și aprofundat
prin hotărârile judecătorești de-a lungul unei perioade istorice îndelungate, a cărui sferă a
fost lărgită considerabil de către actele legislative, adoptate pentru satisfacerea
necesităților timpului.
Spre deosebire de dreptul continental european, care are ca izvoare dreptul scris și
cutuma, dreptul englez are 4 izvoare: legea, precedentul judiciar, cutuma imemorială și
autoritatea doctrinară.
- Precedentul judiciar constituie primul izvor al dreptului penal englez, începând din
sec. al XH-lea, judecătorii regali emiteau sentințe, care au pus bazele dreptului penal.
Astfel, dreptul penal englez se bazează pe hotărârile judecătorești publicate în dările de
seamă judecătorești pe parcursul a șapte secole. În Marea Britanie, precedentul are un
caracter normativ.
- Cutuma imemorială este considerată ca un izvor subsidiar de drept, ca și doctrina.
Ea se fondează pe ideea că instanța trebuie să judece, ea nu poate refuza judecata, sub
 cuvânt că nu există lege. În acest caz, judecătorul este obligat să identifice o asemenea
lege.
- Doctrina este considerată ca izvor subsidiar al dreptului. Judecătorii englezi, ca și
cei continentali, argumentează concluziile la care au ajuns, invocând o personalitate
recunoscută în materie. Specific dreptului englez este, însă, consacrarea numai a unor
savanți de regulă, a celor care au scris cu secole în urmă
Multe dintre normele juridico-penale nu au găsit reflectare legislativă, iar altele au
rămas în forma precedentul judiciar, acordând sistemului judecătoresc englez un caracter
complicat.
Un loc deosebit în ierarhia sistemului judecătoresc, îl ocupă Judecătoriile Supreme,
deoarece ele nu numai că soluționează cazuri concrete, dar creează și precedente.
- Dreptul statutar, după precedentul judiciar, constituie al doilea izvor al dreptului
penal englez. Rolul statutelor s-a mărit considerabil în comparație cu dreptul comun,
îndeosebi, a crescut influența statutelor în a doua jumătate a sec. al XlX-lea.
- -Actele normative subordonate legii, emise de organele executive, conform
împuternicirilor delegate de Parlament (legislația delegată). Avantajul acestei legislații
constă în faptul că ea dădea posibilitatea de a emite sau de a schimba operativ decrete,
fără ca ele să fie aprobate în prealabil de Parlament.
La categoria izvoarelor dreptului penal englez poate fi atribuită și doctrina penală.
Deseori, legea conține o normă care prevede extinderea sau excluderea acțiunii legii
asupra Irlandei de Nord și Norvegiei. 1

3) Izvoarele dreptului penal al SUA

Dreptul american a Statelor Unite ale Americii au apărut și s-au dezvoltat din
coloniile înființate în Lumea Nouă, mai întâi de spanioli, apoi de francezi și, în cele din
urmă, de englezi.
În prima fază, coloniile au legiferat independent, respingând dreptul englez. Coloniile
engleze n-au optat, de la început, pentru Dreptul Comunitar.
Unele dintre ele au optat pentru dreptul scris; iar primul Cod Civil a fost creat în
Massachusetts în 1634,după care urmează apoi Pennsylvania, care a elaborat un cod
propriu în 1682,
Adoptarea Constituției federative scrise în 1787, a constituțiilor statelor ce au intrat
în componența SUA, a fost un prim pas pe această cale de rupere de la „trecutul englez”.
În general, dreptul penal al SUA are o structură analoagă cu cea a dreptului comun.
în procesul examinării unei probleme apar diferite deosebiri structurale dintre dreptul
englez şi cel american.
Una dintre aceste deosebiri ține de structura federativă a SUA. Statele din componența
SUA sunt dotate cu competență destul de largă, în cadrul căreia ele își făuresc legislația
și sistemul lor de drept precedent.
Încă o deosebire a dreptului american de cel englez este acțiunea mai lejeră a regulii
precedentului, instanțele superioare judiciare ale statelor și Curtea Supremă a SUA
nefiind legate de propriile lor precedente.
Din categoria izvoarelor dreptului penal federal fac parte
- Constituția SLJA (1787),
- actele adoptate de Congresul SUA,
- actele subordonate legilor, adoptate de Președintele SUA, ministere și departamente.
1
NOTE DE CURS PROBLEME ACTUALE DE DREPT PENAL EUROPEAN STUDIU COMPARAT, Alexandru Matis
 Precedentul judiciar este atribuit la categoria izvoarelor specifice de drept penal. Cu
toate că sistemul dreptului american este anglo-american, rolul precedentului este redus
substanțial de legislația în vigoare.
Acțiunea legii penale în timp este supusă normelor generale și este reglementată de
Constituția SUA, Bilul despre drepturi și Constituțiile statelor.
Acțiunea legii penale în spațiu este condiționată de structura statului federativ.
Normele legilor ce acționează în spațiu se împart în două grupe:
- norme aplicabile pe întreg teritoriul SUA (de exemplu: în cazul omorului unui
colaborator FBI);
- norme aplicabile numai în anumite regiuni.
Din categoria izvoarelor dreptului penal american mai fac parte și contractele
încheiate de SUA cu alte țări.

4) Particularitățile esențiale ale Dreptului Englez.

Dreptul englez s-a dezvoltat pe două coordonate:
- de a trăi onorabil, ceea ce și-a găsit expresia în normele de Equity,
- de a nu vătăma pe altul, dând fiecăruia ce este al său, precepte care au format normele
de Common Law.
Dezvoltarea istorică a dreptului englez a avut unele particularități. El s-a format ca un
drept judiciar, ceea ce a dus la prioritatea procedurii, ceea ce înseamnă că mai întâi trebuie
stabilită procedura care determină rezultatul procesului.
Suveranul englez nu putea folosi decât o legislație particulară, care, de fapt, era o
lege a cazului. El exercita jurisdicția supremă, dând în fiecare caz o soluție individuală.
De aici, s-au dezvoltat două principii :
- Parlamentul englez, care reprezintă puterea suverană, nu poate da decât legi
individuale, stabilind drepturi concrete, așa-numitele statute, care nu se referă la modul
de rezolvare a litigiilor;
- tribunalele hotărăsc în numele suveranului, deci numai decizia lor, în aplicarea
concretă a voinței acestuia, poate constitui o normă de drept.
În prezent, judecătorul englez poate refuza aplicarea unei legi emise de Parlament,
dacă aceasta nu este conformă cu practica judiciară sau încalcă egalitatea drepturilor.
Dreptul englez s-a format ca un drept cutumiar și judiciar. Spre deosebire de dreptul
european continental, care este un ansamblu de reguli pe care judecătorul le examinează
pentru a alege soluția, dreptul englez nu devine norma obligatorie decât atunci când
dobândește o aplicațiune jurisprudențială.
Dreptul englez a fost creat de judecători, nu de juriști. O altă trăsătură a dreptului
englez este lipsa diviziunii, cunoscută în dreptul european continental, în drept public și
drept privat; la rândul său, dreptul privat nu este subdivizat în drept comercial, drept civil
etc. 2
O altă trăsătură specifică dreptului englez este că el nu se aplică decât în Anglia şi
Wales.

2
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-penal/principiile-dreptului-penal/
 5) Deosebirea între dreptul american și Dreptul Englez.
- Deosebirea fundamentală între dreptul american și dreptul englez constă în aceea că,
în S.U.A., puterea judecătorească este desemnată prin lege ca a treia putere în stat.
- O altă deosebire formală este faptul că în Constituția americană este prevăzută
procedura judecării cu juriști, pe când în Marea Britanie aceasta este doar o practică
aplicată pentru cauzele penale grave.
- Dreptul american, spre deosebire de dreptul englez, cunoaște instituția judiciară –
cunoscută în dreptul romano-germanic sub forma controlului judecătoresc al Constituției
și a legilor, care nu este expres prevăzută în Dreptul Comunitar.
Putem menționa că, spre deosebire de Marea Britanie, unde judecătorii sunt numiți de
stat, judecătorii din SUA de la instanțele judecătorești a statelor sunt aleși.
Regula precedentului este aplicată, în SUA, în principiu, în același fel ca se în Marea
Britanie, însă, în SUA, doctrina precedentului nu joacă un rol așa important ca în Marea
Britanie, pe de o parte; pe de altă parte, întinderea teritoriului SUA face greu de cunoscut
practica instanțelor statelor.
Instanțele superioare pot schimba practica, potrivit regulamentul de jurisprudență; în
această situație, precedentul instanțelor superioare este obligatoriu pentru instanțele
inferioare.
Dar, pentru a nu crea probleme, există regula Quieta non movere, ceea ce înseamnă
că practica schimbată de o instanță nu are valoare decât pentru viitor, ea nu se aplică
situațiilor anterioare.
Este principiul bine cunoscut al neretroactivității legilor în sistemul familiei romano-
germanice. În SUA există vaste culegeri de practică judiciară, cuprinse în Reafirmările
legilor, care nu este un document oficial, ci doar unul elaborat de o instituție privată –
Instituția legii Americane.
Fiecare dintre statele care compun SUA are propria organizare judecătorească, un
drept propriu al familiei, al societăților comerciale, al contractelor și, în general, în toate
domeniile care nu aparțin competenței federale. Dreptul american este subordonat
Constituției SUA, care a fost aprobată în 1787 și care niciodată nu a fost abrogată, ci doar
modificată prin amendamente.