Sunteți pe pagina 1din 6

SISTEMUL LIMFATIC

Sistemul imunitar şi sistemul limfatic conlucrează cu scopul de a oferi organismului atât


protecţia necesară, cât şi eliminarea reziduurilor formate în organism. Ambele sisteme se înscriu
în categoria „sistem excretor”, însă fiecare dintre ele este un sistem de sine stătător. Să analizăm
fiecare dintre aceste sisteme, încercând să înţelegem cum funcţionează separat şi în echipă.
Sistemul limfatic acţionează ca sistemul septic al organismului. El asigură nu numai protecţia
celulelor, dar deserveşte, în acelaşi timp, şi evacuarea deşeurilor. Celulele se hrănesc şi
excretează aşa cum o faceţi şi dumneavoastră înşivă, numai că la o scară mult mai mică. Sângele
transportă substanţele nutritive şi combustibilii până la celule, iar sistemul limfatic îndepărtează
produsele secundare şi reziduurile rezultate din metabolizarea acestor substanţe nutritive şi
combustibili. Sistemul limfatic este format din lichidul limfatic, vasele limfatice, ganglioni
limfatici, splina şi glanda timus.

Lichidul limfatic Lichidul limfatic este un lichid alcalin, transparent, care circulă dinspre celule
înspre zona de alimentare cu sânge venos, prin intermediul vaselor limfatice. Lichidele limfatice
din organism acţionează asemenea apei care curăţă reziduurile din toaleta dumneavoastră,
împingându-le înspre sistemul de epurare. Lichidul limfatic îndepărtează aproximativ 10% din
totalul fluidelor pe care le furnizează sistemul sanguin unei celule. Lichidul limfatic este mijlocul
sau „plasma” care transportă nenumărate substanţe care trebuie îndepărtate din celule, ca şi
substanţele utilizate pentru a proteja celula.

1
Acestea sunt:
• Proteine nefolosite, în exces (inclusiv globulină şi albumină etc.)
• Săruri şi ioni
• Gaze şi deşeuri toxice rezultate din metabolism
• Uree
• Grăsimi (posibil şi compuşi antiinflamatori)
• Glucoză
• Hormoni, steroizi şi enzime
• Substanţe nutritive nefolosite, în special vitamine artificiale • Paraziţi (bacterii etc.) • Toxine de
natură chimică, medicamente pe bază de sulfanilamidă, medicamente de sinteză chimică etc.

• Minerale (inutilizabile la nivel celular)


• Celule imunitare, în special limfocite (celule de tip T şi, mai ales, de tip B), macrofage
(monocite) etc.
• Celule agonizante din organism (din cauza atrofierii sau acidozei)
• Grăsimi provenind din tractul intestinului subţire şi din ficat, care sunt absorbite prin nişte vase
limfatice mici. Nu există o „inimă” care să pompeze şi să presurizeze sistemul limfatic, de aceea,
lichidele limfatice se deplasează prin următoarele metode: • Modificări de presiune care se
reflectă în sistemul vascular sanguin.
• Contracţii ale muşchilor scheletului activaţi prin mişcare şi exerciţii fizice.
• Contracţii prin stimularea muşchilor netezi.

Tensiunea sanguină mică (glandele suprarenale), lipsa exerciţiului fizic sau un stil de viaţă
sedentar, intestine blocate, ca şi rinichi şi piele congestionate vor duce la uzura şi degradarea
sistemului limfatic. Consumul de proteine (multe dintre acestea fiind abrazive [străine] pentru
organism), de acizi şi substanţe care formează mucus (lapte, zaharuri complexe etc.) vor încărca
sistemul limfatic, congestionându-l şi făcându-l să stagneze. Toţi aceşti factori se combină,
îngrădesc şi încetinesc reactivitatea sistemului, conducând la autointoxicarea celulelor, ceea ce
va avea drept efect o activitate redusă şi moarte. După părerea mea, la acest nivel se instalează
cancerul.

Vasele limfatice
Vasele limfatice se întind la nivelul întregului organism şi reproduc sistemul vaselor sanguine,
doar că sunt mai largi. Capilarele limfatice (şi capilarele sanguine) se întind în aproape toate
zonele interstiţiale ale tuturor celulelor.
Ele nu se regăsesc în măduva osoasă, în epidermă (partea superficială a pielii), în cartilaje sau în
sistemul nervos central. Plasma sanguină care părăseşte capilarele sanguine hrăneşte şi transportă
factorii de energie până la celule.

Rezidurile celulare, rezultate din metabolismul acestor elemente sunt evacuate în ceea ce a
devenit în acest moment fluidul interstiţial care este colectat în capilarele mici ale sistemului
limfatic. Capilarele mici conduc până în vasele limfatice mai mari (vene cu valve) şi mai departe,

2
la ganglionii limfatici şi la organele de filtrare, cum ar fi splina, ficatul, amigdalele şi apendicele
etc.

Stratul vascular limfatic acoperă întregul organism, într-o manieră asemănătoare sistemului
vascular sanguin. Tractul toracic, care îşi are punctul de origine în abdomen, acţionează
asemenea unui sac care îşi poate mări volumul, primind vasele limfatice care vin dinspre
extremităţile inferioare (membre) şi zona pelviană, inclusiv dinspre stomac şi intestine. Acest
tract toracic se întinde în sus prin torace, adunând vasele limfatice de la coaste (zona
intercostală), apoi se deplasează către zona subclaviculară din stânga (trunchi), apoi se retrage şi
drenează extremităţile superioare din partea stângă. Trunchiul jugular stâng este şi el drenat în
această zonă, ceea ce permite drenarea adecvată a laturii stângi a capului şi a gâtului.

Partea dreaptă a capului, gâtului şi toracelui sunt drenate sau conectate la tractul limfatic drept.
Pe măsură ce limfa circulă prin vasele sistemului limfatic către venele subclaviculare, ea
traversează ganglionii limfatici, care conţin de la macrofage care au rolul să fagociteze (înghit şi
distrug) bacterii sau alţi agenţi patogeni (antigeni).
După ce limfa este curăţată, neutralizată şi filtrată, ea revine în circuitul sanguin prin jugulara
internă şi venele sanguine subclaviculare din partea dreaptă şi stângă.

Ganglioni limfatici Organismul omului cuprinde mii de rezervoare septice, denumite ganglioni
limfatici. Aceştia sunt nişte rezervoare de forma boabelor de fasole, sau „rezervoare septice”,
folosite de sistemul limfatic pentru filtrarea, neutralizarea, legarea şi distrugerea agenţilor
patogeni (toxine), antigenilor etc.
Ei constau dintr-o reţea fibroasă, care serveşte drept filtru celulelor limfatice. Ganglionii limfatici
sunt de dimensiuni relativ mici, de până la un centimetru.

Ganglionii limfatici sunt formaţi din:


• Limfocite (inclusiv celule de tip B şi de tip T)
• Neutrofile
• Celule plasmatice
• Macrofage (număr mare)
• Antigeni
• Molecule anticorpi

Reţeaua, sau gruparea, principală de ganglioni limfatici se află în:


• Ceafă, partea superioară a umărului şi zona pieptului.
Ei servesc drept filtre pentru zona capului (ganglioni cervicali)
• Zona axilelor (sub braţe), care filtrează regiunea toracică (piept) şi a extremităţilor superioare
(ganglioni axilari)
• Regiunea organelor genitale pentru pelvis şi picioare (extremităţi inferioare, ganglioni
inghinali)
• Regiunea mezenterului sau abdominală (filtrează tractul gastrointestinal)

3
Când sistemul limfatic este supraîncărcat cu toxine, paraziţi, celule slăbite prin acidoză, mucus,
reziduuri rezultate din metabolism etc., ganglionii limfatici se măresc şi se umflă. Amigdalele
constituie un excelent exemplu în acest sens. Produsele lactate şi zaharurile rafinate intensifică
producerea de mucus provenind de la mucoasă, iar acestea, la rândul lor, constituie cauza
instalării unor probleme congestive (inclusiv congestionarea sinusurilor, a gâtului, bronhiilor şi
plămânilor etc.).

Când amigdalele se congestionează din cauza acumulării unor cantităţi masive de reziduuri,
printre primele simptome care se manifestă se numără dureri în gât, inflamaţiile şi expectoraţiile.
Răcelile şi gripa sunt alte semne prin care se manifestă congestia care trebuie eliminată. Când
medicii scot amigdalele, făcând dovada neînţelegerii fenomenului de congestionare şi a
sistemului limfatic în sine, are loc o reacţie în lanţ. Extirparea amigdalelor provoacă
supraîncărcarea sistemului limfatic (în ţesuturile învecinate).

Acest lucru duce la înţepenirea cefei, degradarea coloanei vertebrale în regiunea cervicală,
acumularea de tensiune în zona cerebrală, în urechi, ochi (glaucom) etc. Majoritatea medicilor nu
cunosc metodele prin care organismul poate fi ajutat să se debaraseze de această congestie.
Detoxificarea este unica soluţie reală pentru această problemă. Extirparea ţesuturilor şi tratarea
simptomelor cu medicamente pe bază de sulfanilamidă (antibiotice) nu fac decât să contribuie la
agravarea problemei.

Splina
Splina omului este un organ de formă ovală şi de culoare roşu-închis. Este localizată în partea
stângă a trunchiului (cvadrantul superior stâng), către stânga şi în spatele (posterior) stomacului.
În faza embrionară, splina serveşte drept creator de globule albe şi roşii. Totuşi, la scurtă vreme
după naşterea copilului, splina produce numai limfocite şi monocite (globule albe). Splina este
încărcată cu acel tip de limfocite numite macrofage, a căror sarcină este de a elimina agenţii
patogeni şi toxinele de orice tip din sânge şi din limfă. Splina acţionează ca un rezervor sanguin
sau container în care se păstrează rezervele de sânge pentru cazurile de urgenţă.

Splina mai distruge celulele sanguine îmbătrânite şi celulele slăbite sau care conţin toxine creând
bilirubina extrasă din hemoglobina. Bilirubina este cea care dă secreţiei biliare culoarea sa
inconfundabilă. Menţinând starea de sănătate a splinei, veţi ajuta sistemele vascular, limfatic şi
imunitar să rămână sănătoase. În cercurile spirituale, splina este reflectarea gândirii inferioare
(denumită şi „gândire cauzală”), punctul de origine al dualităţii sau al creaţiei. Splina este
vehiculul pentru ecuaţiile matematice universale care afectează corpul fizic. Culoarea sa
spirituală este portocaliul.

Timusul
Glanda timus va fi prezentată în acest capitol în cadrul secţiunii „Sistemul endocrin”.
Cu toate acestea, trebuie spus că timusul este o glandă care aduce la maturitate şi pregăteşte
celulele de tip B, transformându-le în celule de tip T şi în celule de susţinere a activităţii celulelor

4
T, care fac parte din sistemul celulelor imunitare de tip NK (ucigaşi naturali). Sunt utilizate în
reacţia mediată de celule faţă de agenţii patogeni.

Rezumat: Sistemul limfatic


Corpul fizic este un oraş de sine stătător. Sistemele limfatic şi imunitar acţionează asemenea
forţei poliţieneşti şi departamentului de salubritate, reunite într-o singură structură. Sistemul
limfatic colectează gunoiul din fiecare casă (celulă) a oraşului; fireşte, gunoiul este diferit, în
funcţie de „stilul de viaţă” al fiecărei case / celule.
Sistemul limfatic, în colaborare cu celulele imunitare, are sarcina de a proteja şi menţine
organismul curat. Numeroase alimente, pe care oamenii le consumă zilnic, supraîncarcă şi
colmatează sistemul limfatic.

Răcelile, gripa, alergiile, inflamaţiile sinusurilor, bronşita, afecţiunile pulmonare – printre care se
numără pneumonia şi astmul (care antrenează funcţionarea deficitară a glandelor suprarenale) –
împreună cu oreionul, tumorile, abcesele, limfoamele, erupţiile cutanate, mătreaţa etc., nu sunt
altceva decât manifestări ale unei stări de supraîncărcare şi de inflamare a sistemului limfatic.

Toate produsele lactate (pasteurizate sau în stare brută), carbohidrații rafinați (zaharurile
complexe), alimente iritante (ardei iute, cola etc.), substanțele chimice toxice, proteinele străine
(carne etc.) provoacă reacția mucoasei la nivel limfatic, adică producția excesivă de mucozități.
Mai mult decât atât, aceste substanțe pot fi nocive pentru celule, în special pentru că încurajează
invaziile paraziților. Sarcina sistemului limfatic este de a împiedica atacurile „teroriste” venite
din țesuturile organismului.

Cu toate acestea, o dată ce organismul este bombardat de aceste mucozităţi provenind din
sistemul limfatic, mucozităţile în sine încep să devină o problemă. Ele pot bloca buna funcţionare
a celulelor, provocând hipoactivitatea organului sau glandei respective.

Revenim, subliniind faptul că acest tip de răspuns se poate constata în urma reacţiei organismului
la produse lactate. Proteinele pe care le conţin acestea sunt atât de abrazive, concentrate şi nocive
pentru noi, încât ingerarea lor duce la producţii excesive de mucus. Se declanşează o reacţie în
lanţ atât de intensă, încât puteţi constata singuri cum se acumulează mucusul în cavităţile
sinusale, în gât şi în plămâni. Acest fapt duce la pierderea mirosului, a gustului şi a auzului şi
împiedică respiraţia.

De asemenea, duce la inflamarea glandei tiroide, afectând în cele din urmă întregul organism, în
diverse moduri. Este o ironie că noi consumăm lapte pentru aportul său de calciu, când, în
realitate, printre efectele pe care le produce se numără şi incapacitatea corpului de a utiliza
calciul. Din punct de vedere spiritual, sistemul vascular şi sistemul limfatic sunt o reflectare a
spiritului. Ele contribuie la dezvoltarea individului şi îl hrănesc, dar îl şi curăţă şi îl educă.

Dacă sistemul vascular şi limfatic se „gripează” sau stagnează, atunci tu însuţi te blochezi şi
stagnezi. În acest moment se instalează boala şi poate surveni moartea. Curăţaţi şi deschideţi
toate căile de acces din propriul organism şi permiteţi spiritului (sânge şi limfă) să circule liber şi
5
fără constrângeri.
Acest simplu fapt vă va aduce o stare de bine inimaginabilă.

S-ar putea să vă placă și