Cap 1

1. Definiţia finanţelor şi concepte

2. Conţinutul economic
3. Funcţiile finanţelor

Finanţele reprezintă relaţii sociale exprimate bănesc ce apar şi se manifestă în procesul de

repartiţiei PIB pentru ca statul sa-şi îndeplinească sarcinile şi rolul în societate.
- existenţa finanţelor este legată de apariţia statului, de folosirea banilor şia formelor valorice în
repartizarea produsului social.
- procurarea şi distribuirea resurselor financiare publice se realizează pe baza unor instrumente şi
tehnici specifice,
- distribuirea şi redistribuirea are loc între pf şi pj prin intermediul statului
Concepţii:
Clasică :
Activitatea economica se desfăşoară fără intervenţia statului în economie,
Principiul laissez-faire laisser-passer
A. Smith se bazeaza pe: proprietate private, initiatia individuala, jocul liber al concurentei
Sarcina finanţelor publice consta în:
Asigurarea resurselor necesare întreţinerii instituţiilor şi funcţionarea normală a acestora,
Limitarea sarcinilor statului la cele tradiţionale
Veniturile statului proveneau, de cele mai multe ori, din impozite cu caracter curent,
Impozitele trebuiau să aibă caracter neutru,
Impozitele erau restrânse ca formă de manifestare,
Echilibrul bugetar este considerată cheia de boltă ,
Finanţele au un putenic caracter juridic
2. Concepţia modernă:
Statul intervenţionist,
Finanţele sunt considerate un mijloc de intervenţie în economie,
Apar alte categorii de resurse,
Cheltuielile statului se diversifică atât ca formă cât şi ca mod de existenţă (subvenţii, ajutoare,
etc),
Deficitul bugetar este considerat normal în anumite limite
Finanţele publice:
1- asociate cu statul sau cu alte instituţii de drept public,
2. Resursele se procură de la pf , pj prin constrângere şi mai putin benevol,
3. Impotriva statului nu se iau măsuri de executare silită,
4. Gestiunea fp este supusă dreptului public
Finanţele publice:
1- asociate cu statul sau cu alte instituţii de drept public,
2. Resursele se procură de la pf , pj prin constrângere şi mai putin benevol,
3. Impotriva statului nu se iau măsuri de executare silită,
4. Gestiunea fp este supusă dreptului public
2. Continutul economic al fp
Fluxuri de relatii banesti in dublu sens, ceea ce genereaza anumite relatii intre participanti:
Relatii intre participantii la constituirea fd de resurse si stat
Relatii ce apar intre colectivitate si beneficiarii fd banesti ce se constituie in economie
Atentie!

Relatiile sociale la care ne referim sunt relatii economice.

Nu toate relatiile banesti sunt relatii financiare.
Sfera relatiilor financiare este mai ingusta decat cea a relatiilor banesti.
Relatiile financiare cuprind numai relatiile banesti care :
Exprima un transfer de valoare in forma baneasca
Transferul se realizeaza fara contraprestatie directa
Transferul se realizeaza partial in conditii de rambursabilitate
Relatiile financiare cuprind:
Relatii finante clasice
Relatii de credit
Relatii de asigurare
Finante private
3. Functiile finantelor publice
Intervenţia statului asupra economiei trebuie să-i premită îndeplinirea celor patru funcţii care îi
sunt atribuite (conform Musgrave), respectiv:
1.funcţia de alocare a resurselor;
Statul urmăreşte realizarea echilibrului între folosirea resurselor pentru crearea de bunuri
publice, respectiv de bunuri private, în condiţiile optimului social:
maximizarea profitului producătorilor particulari şi maximizarea bunăstării sociale.
2.funcţia de redistribuire a veniturilor;
Statul urmăreşte să modifice repartiţia naturală a veniturilor între indivizi în scopul:
corectării rezultatelor distribuirii veniturilor prin mecanismul pieţei, determinată exclusiv de
distribuirea factorilor de producţie în absenţa sectorului public;
asigurării redistribuirii veniturilor în condiţiile interdependenţei dintre funcţiile statului
3.funcţia de stabilizare macroeconomică
Statul corectează dezechilibrul dintre cererea şi oferta globală în scopul:
- ameliorării fluctuaţiilor economice,
-reducerii consecinţelor nefavorabile (economice, sociale) ale subutilizării şi/sau suprautilizării
factorilor de producţie,
- Creşterii economice.
4. funcţia de reglementare a comportamentelor membrilor societăţii.
Statul acţionează prin intermediul actelor normative ce asigură cadrul desfăşurării tuturor
relaţiilor din economie.
Alte functii:

Functia de repartitie (cu 2 faze: constituirea fondurilor si distribuirea acestora)

Functia de control
Deciderea formei de interventie guvernamentala
Cap 2
CHELTUIELI PUBLICE
1. Continutul si clasificarea cheltuielilor publice
2. Indicatori de apreciere ai cheltuielilor publice
3. Factori ce influenteaza cheltuielile publice
Definitie:
Cheltuielile publice exprimă relaţii economico sociale în formă bănească, care se
manifestă între stat şi persoane fizice şi juridice cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor
financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia .
Ele cuprind
Ø Cheltuieli efectuate din fondurile constituite la nivelul bugetelor administraţiilor publice
centrale (Cpc)
Ø Cheltuielile efectuate din fondurile constituite la nivelul bugetelor administraţiilor publice
locale (Cpl)
Ø Cheltuieli efectuate din intrările anuale de credite (Crext)

Cheltuielile publice totale consolidate dimensionează efortul financiar anual al statului pentru
finanţarea obiectivelor şi al acţiunilor în cadrul politicii bugetare, relaţia de calcul fiind

Ccpt = CBTN Tb Crext R

Clasificarea chelt.
Clasificaţia administrativă are la bază criteriul instituţiilor prin care se efectuează cheltuieli
publice
a. Ministere, departamente, agenţii guvernamentale
b. Instituţii publice autonome
c. Unităţi administrativ teritoriale
Acest criteriu este utilizat la repartizarea cheltuielilor publice pe ordonatori de credite care pot fi
principali, secundari şi terţiari.
2. Clasificaţia economică conform căreia cheltuielile se clasifică în
A. cheltuieli curente
Chelt ce exprima un consum definitiv de PIB
Se reînnoiesc anual
Exemple……
B. Cheltuieli de capital
- Concretizate în achiziţionare de bunuri de folosinţă îndelungată
- Influenţează dezvoltarea şi modernizarea patrimoniului public
3. Clasificaţia financiară, în funcţie de care cheltuielile se clasifică astfel
Cheltuieli definitive care finalizează distribuirea resurselor financiare Ex plăţi cu scadenţe
certe
Cheltuieli temporare care sunt urmate de finalizarea prin plăţi cu scadenţe certe
Ex finanţarea rambursării împrumuturilor şi avansurilor anterior constituite
Cheltuieli virtuale sau posibile care sunt angajate de stat şi efectuate în anumite condiţii
Indicatori de apreciere
1. Indicatori de nivel
Nivelul cheltuielilor publice se exprimă pe seama următorilor indicatori
· a. Volumul cheltuielilor publice (expresie nominală şi reală)
· b. Ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut
c. Volumul cheltuielilor publice medii pe locuitor (exprimate în valută)
2. Indicatori de structura
Cu ajutorul ponderilor se va stabili
Ø Proporţia în care resursele statului au fost orientate spre anumite obiective (sociale,
administrative, militare, economice)
Ø Modificarea, în dinamică, a modificării opţiunilor bugetare sau extraordinare
Comparaţii între state cu diferite niveluri de dezvoltare
3. Indicatori de dinamica
1. A. Creşterea nominală ( Cnp1/ 0) şi creşterea reală ( Crp1/ 0 ) a cheltuielilor publice
B. Creşterea nominală relativă (%Cnp1/ 0) şi creşterea reală relativă %Crp1/ 0 ) a cheltuielilor
publice
C. Elasticitatea cheltuielilor publice faţă de PIB (ecp )
Cheltuielile fiscale
= reprezintă totalitatea prevederilor legislaţiei fiscale, reglementări sau norme legislative al căror
efect este reducerea veniturilor bugetare sau amânarea încasării acestora, aplicabile anumitor
categorii de contribuabili, în raport cu standardele de impozitare stabilite în mod general
Acestea pot include :
scutiri,
deduceri şi facilităţi fiscale,
cote reduse de impozitare,
reguli diferenţiate de calcul al impozitelor, taxelor şi contribuţiilor stabilite în scopul acordării
unui tratament preferenţial unei categorii de contribuabili,
precum şi orice alte reglementări fiscale de natură să reducă încasările bugetare
Factori ce influenteaza marimea CP:
factori demografici,
factori economici,
factori sociali,
Urbanizarea,
Factori militari,
Factori politici,
Factori istorici
Cap 3-4
ANALIZA INDICATORILOR PE BAZA BILANŢULUI
Obiective:
1. Înţelegerea principalelor corelaţii bilanţiere,
2. Determinarea şi interpretarea indicatorilor de echilibru pe baza bilanţului.
Punctul de plecare în analiza financiară este studiul structurii financiare a bilanţului:
1.studiul relaţiilor care există între diferite posturi de activ, de capital şi de datorii, care să
definească condiţiile de echilibru financiar al întreprinderii,
2.capacitatea de a asigura solvabilitatea sa pentru a preîntâmpina riscul de faliment.
Pe baza bilanţului financiar se pot calcula trei indicatori care exprimă echilibrul dintre nevoi şi
resurse şi ale căror valori trebuie interpretate corelat:
1.fondul de rulment financiar,
2. nevoia de fond de rulment,
3. trezoreria netă.
Fondul de rulment astfel calculat exprimă surplusul de resurse permanente rezultat din finanţarea
investiţiilor, care poate fi utilizat pentru finanţarea activelor circulante.

2. NEVOIA DE FOND DE RULMENT (NFR)

exprimă partea din activele circulante (stocuri şi creanţe) care nu este finanţată din datoriile pe
termen scurt non-bancare (furnizori, datorii fiscale şi salariale).
NFR= (Active circulante- Active de trezorerie) – (Datorii termen scurt – Pasive de trezorerie)
Active de trzorerie: disponibilitati, investitii financiare pe termen scurt
Pasive de trezorerie: credite bancare curente
3. TREZORERIA NETĂ
= diferenţa dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment şi este reflectarea cea mai
pertinentă a desfaşurării unei activităţi echilibrate şi eficiente, caracterizând ecilibrul general al
întreprinderii atât pe termen lung cât şi pe termen scurt.
TN = FR-NFR
IMPRUMUTURILE DE STAT

Definitie:
= reprezintă înţelegerea dintre persoane fizice şi/sau juridice, pe de o parte şi stat, pe de altă
parte, prin care prima consimte să pună la dispoziţia statului o sumă de bani, sub formă de
împrumut, pe o perioadă determinată, iar aceasta din urmă se angajează să o ramburseze la
termenul stabilit şi să achite dobânda şi alte costuri aferente.
Caracteristici ale imprumuturilor de stat
Caracter contractual
Caracter rambursabil
Asigura detinatorilor de inscrisuri publice rambursarea si o anumita contraprestatie

Destinatia si rolul imprumuturilor

- se apeleaza la imprumuturi :
A. Din necesitati de trezorerie
B. Din necesitati de echilibru bugetar
- imprumuturile in acest caz au termen mediu sau lung,
- rambursarea si plata dobanzilor atrage cresterea cheltuielilor bugetare
- ce face statul?
Daca statul majoreaza impozitele, masura este nepopulara

Daca contracteaza alt imprumut :

- ofera celor cu capitaluri disponibile un plasament sigur
- este un mijloc de procurare a resurselor mai rapid decat prin modificarea fiscalitatii
- Plateste dobanda pentrucapitalurile atrase
Datoria publica
= cuprinde totalitatea sumelor imprumutate de stat de la pf si/sau pj de pe piata interna sau
externa, in um nationale sau in valuta, pe termen scurt, mediu sau lung, ce au ramas de rambursat
la un moment dat.

Dupa termenul de rambursare:

a. Datorie flotanta
b. Datorie consolidata
Dupa creditor:
a. Datorie interna
b. Datorie externa
Datoria externa:
a. Datorie externa bruta in sens larg
- sumele de bani si alte valori pe care rezidentii unei tari, pf si/sau pj la datoreaza strainatatii la
un moment dat
b. Datorie externa bruta in sens restrans:
- obligatiile banesti fata de strainatate cu urmatoarele exceptii:
- credite pe termen scurt
- investitii financiare directe ce nu au termene de rambursare sau de lichidare stabilite
- ajutoare cu caracter nerambursabil
- imprumuturi externe cu o perioada de gratie de 10-15 ani,
-credite contractate de pf si pj negarantate de autoritati publice competente
DECIZIA DE INVESTIŢII

Din punct de vedere economic, investiţia reprezintă achiziţionarea unui element de capital fix,
adică a unui factor de producţie sau de comercializare.
Din punct de vedere financiar, investiţia constă în alocarea unei sume de bani pentru
achiziţionarea de active industriale sau financiare. A investi înseamnă a imobiliza un capital,
adică a efectua o cheltuială imediată şi certă în scopul de a obţine venituri viitoare probabile.
Din punct de vedere contabil, investiţiile desemnează cheltuielile pentru procurarea de active
imobilizate (imobilizări corporale, necorporale şi financiare).

În funcţie de natura lor, investiţiile pot fi:

industriale şi comerciale, sub formă de imobilizări corporale;
financiare, constând în titluri pe termen lung;
necorporale, care cuprind atât achiziţia de active necorporale (brevete, licenţe, etc), cât şi
cheltuielile de cercetare şi dezvoltare

După obiectivul lor, se disting următoarele tipuri de investiţii:

de expansiune, al căror obiectiv este creşterea potenţialului productiv şi de distribuţie;
de reînnoire a capacităţilor de producţie afectate de uzură;
de modernizare, care urmăresc ameliorarea productivităţii muncii şi a condiţiilor de producţie;
sociale, de creare de noi locuri de muncă şi de ameliorare a condiţiilor de muncă;
umane (recrutare de muncitori specializaţi, investiţii în programe de perfecţionare);
de protecţie a mediului, numite adeseori şi investiţii obligatorii, având ca obiectiv respectarea
legislaţiei;
strategice (crearea de filiale noi, achiziţii de pachete majoritare, investiţii în participaţii).
Din punct de vedere al surselor de finanţare, se face clasificarea în:
investiţii finanţate din surse proprii;
investiţii finanţate din surse împrumutate.
Orice proiect de investiţii poate fi caracterizat prin:
a) cheltuielile cu investiţia;
b) fluxurile de numerar (cash-flow-uri);
c) durata de execuţie;
d) durata de viaţă economică;
e) valoarea reziduală a investiţiei.
Cheltuielile cu investiţia (I) cuprind ansamblul cheltuielilor directe sau indirecte necesare
realizării unui proiect de investiţii. Ele pot fi imediate sau eşalonate pe mai mulţi ani.
Cash-flow-urile sau fluxurile de numerar (CF) se determină pentru fiecare an de funcţionare a
investiţiei, ca diferenţă între încasările şi plăţile datorate investiţiei.
ATENTIE!!!
Cash-flow-urile (CF) nu trebuie confundate cu capacitatea de autofinanţare (CAF).
Durata de execuţie (d) este perioada (numărul de ani) necesară punerii în funcţiune a unui
proiect de investiţii, fiind intervalul în care se realizează cheltuielile cu investiţiile (I).
Durata de viaţă economică (D) este perioada în care se obţin cash-flow-uri. Ea poate fi apreciată
în funcţie de uzură (durata de viaţă tehnică) şi de natura investiţiei.
Valoarea reziduală a investiţiei (VR) reprezintă suma pe care întreprinderea o poate recupera la
sfârşitul duratei de viaţă a investiţiei, din valorificarea mijloacelor fixe.

Indicatori de evaluare a proiectelor de investiţii

Proiectele de investiţii pot fi evaluate prin două categorii de indicatori:
indicatori tradiţionali;
indicatori bazaţi pe actualizare.
Cei tradiţionali se utilizează din ce în ce mai rar, în ciuda faptului că sunt foarte simpli. Ei
prezintă dezavantajul că nu iau în considerare un parametru esenţial în decizia de investiţii –
timpul.
Indicatorii bazaţi pe actualizare iau în calcul acest parametru, furnizând astfel o bază obiectivă în
aprecierea eficienţei proiectelor.
În funcţie de modalitatea de finanţare a proiectului de investiţii, rata de actualizare se va stabili
ţinând cont de:
rata medie a dobânzii la creditele bancare pe termen lung;
rata inflaţiei anuale;
costul mediu ponderat al capitalului, pentru investiţiile finanţate din fonduri proprii şi
împrumutate;
rata aşteptată a rentabilităţii pentru proiectul respectiv;
prima de risc asociată proiectului de investiţii.
Indicatori de evaluare a proiectelor de investiţii bazaţi pe tehnica actualizării:
1. Termenul de recuperare a capitalului investit (TR) reprezintă timpul (numărul de ani) necesar
pentru recuperarea cheltuielilor iniţiale cu investiţiile (actualizate, dacă sunt eşalonate pe mai
mulţi ani) din cash-flow-urile actualizate cumulate.
Pentru ca un proiect de investiţii să fie acceptat, termenul de recuperare actualizat (TR) trebuie să
fie mai mic decât:
durata de viaţă economică a investiţiei D;
termenul de recuperare maxim acceptat de investitor TRmax;
termenul de recuperare al altor proiecte similare;
termenul de recuperare mediu pentru sectorul respectiv.

Dacă se au în vedere mai multe proiecte de investiţii, se va alege cel cu termenul de recuperare
cel mai scurt.
Dezavantajele utilizării acestui indicator pot fi rezumate astfel:
ignoră fluxurile de numerar care intervin după momentul recuperării investiţiei iniţiale;
utilizarea lui nu este valabilă decât pentru compararea proiectelor de investiţii cu durată de viaţă
economică identică;
nu ţine seama de imobilizarea fondurilor pe parcursul duratei de investiţii, atunci când aceasta
este mai mare de un an;
nu dă măsura rentabilităţii proiectului;
nu poate fi folosit ca un criteriu independent de selecţie.
2. Valoarea actualizata neta (VAN)
VAN reprezintă surplusul de cash-flow actualizat degajat pe perioada de exploatare a
capacităţilor de producţie, faţă de suma necesară recuperării capitalului investit.
Pentru ca un proiect de investiţii să fie acceptat, VAN trebuie să fie pozitiv.

VAN pozitivă semnifică faptul că investitorul şi-a recuperat suma iniţială şi a obţinut şi un
surplus actualizat egal cu VAN.
Indicatorul VAN reprezintă astfel răsplata, recompensa investitorului pentru capitalul investit în
proiectul respectiv şi pentru riscurile asumate.
Dacă se pune problema alegerii între mai multe proiecte de investiţii, se va alege proiectul
cu VAN cea mai mare.
3. Indicele de profitabilitate (IP)
Indicele de profitabilitate exprimă cash-flow-ul actualizat care revine la o unitate monetară
cheltuială cu investiţia.
Se va alege proiectul pentru care IP este mai mare decat 1.
4.Rata internă de rentabilitate (RIR)
Rata internă de rentabilitate reprezintă acea rată de actualizare pentru care VAN = 0.
Pentru ca un proiect de investiţii să fie acceptat, RIR calculat pentru proiectul respectiv trebuie să
fie mai mare decât:
rata medie a dobânzii bancare pe piaţă;
costul mediu ponderat al capitalului, dacă investiţia este finanţată din surse mixte;
rata de referinţă fixată de investitor.
Pentru determinarea RIR se foloseşte metoda interpolării, parcurgându-se următoarele etape:
se caută o rată de actualizare, suficient de mare pentru ca VAN determinată cu ajutorul ei să fie
negativă. Aceasta se numeşte rată de actualizare maximă şi se notează amax (VANa max < 0);
se caută o rată de actualizare mai mică decât amax, astfel încât VAN calculat cu această rată să
fie pozitivă. Aceasta se numeşte rata de actualizare minimă şi se notează amin (VAN a min > 0).
Între cele 2 rate de actualizare diferenţa nu trebuie să fie mai mare de 5 puncte procentuale.
Proiectele de investiţii care vor avea RIR mai mare decât rata medie a dobânzii, vor fi acceptate,
cele care au RIR < Rd vor fi respinse.
proiectul este acceptat dacă RIR este mai mare decât rata de actualizare. Proiectul este respins
dacă RIR este mai mic decât rata de actualizare.
Având în vedere aceste divergenţe ce pot apărea între indicatorii de evaluare, specialiştii
recomandă utilizarea simultană a mai multor criterii.
În afară de criteriile pur cantitative , se pot utiliza şi criterii calitative, investiţia fiind considerată
în mod global, în funcţie de contribuţia sa la strategia de dezvoltare a întreprinderii.

Se consideră un proiect de investiţii caracterizat de următorii parametri(u.m):

cheltuiala cu investiţia totală (It) este 250 şi se realizează într-o singură tranşă ;
investiţia intră în funcţiune imediat, degajând, cu începere din primul an, următoarele cash-
flow-uri anuale: 80, 86, 85, 102, 88 şi 16 (D = 6 ani); valoare reziduala 20.
rata de actualizare a = 20%.

Să se calculeze:
termenul de recuperare a investiţiei TR;
valoarea netă actualizată totală VAN;
indicele de profitabilitate IP;
PIATA DE CAPITAL
Piața de capital reprezintă ansamblul relațiilor și mecanismelor prin intermediul cărora capitaluri
disponibile și dispersate sunt dirijate către entități publice și private solicitatoare de fonduri.
TRĂSĂTURILE pieței de capital:
Piață deschisă : tranzacțiile cu instrumente financiare au caracter public;
Produsele pieței sunt instrumente pe termen mediu și lung;
Instrumentele financiare , ca produse ale pieței se caracterizează prin negociabilitate și
transferabilitate;
Tranzacționarea instrumentelor financiare nu este directă, ci intermediată.
Tipuri de piete

1. Din punctul de vedere al emisiunii și comercializării instrumentelor financiare, piața de capital

se structurează în:
Piață primară = este cea pe care se vând și se cumpără valori mobiliare nou emise , ceea ce
permite transformarea economiilor în resurse pe termen lung.
Participanți la piața primară sunt:
solicitatorii de capital,
ofertanții de capital și
intermediarii.
- Piață secundară = asigură lichiditatea și mobilitatea economiilor, concentrând cererea și oferta
pentru valori mobiliare deja emise .
2. După obiectul tranzacției:
- Piața acțiunilor;
- Piața obligațiunilor:
- Piața instrumentelor derivate , etc
Acţiunile sunt valori mobiliare care :
asigură mobilizarea pe termen mediu şi lung de fonduri financiare disponibile şi dispersate din
economie şi transformarea acestora fie în capital social pentru firmele emitente, fie în resurse
financiare la dispoziţia societăţii comerciale pentru desfăşurarea şi dezvoltarea activităţii,
dau dreptul posesorului la o anumită cotă procentuală din profitul firmei în care a investit ( sub
forma de dividend).
Obligaţiunea este o creanţă ce dă dreptul celui care o posedă să primească un venit fix anual sub
formă de dobândă .

Lucrul cel mai important pe care trebuie să îl analizeze investitorul este gradul de risc al
respectivelor titluri şi întelegem prin aceasta pericolul ca emitentul să înceteze plata dobânzilor
sau chiar să nu ramburseze împrumutul.
Un indicator principal al acestui risc este rata dobânzii anunţată, dar există şi agenţii specializate
în evaluarea acestui risc.
Acestea sunt agenţiile de rating pentru obligaţiuni (şi nu numai) care efectuează evaluări cu
privire la riscul ca societatea emitentă să nu onoreze obligaţiile asumate prin prospectul de
emisune.
Aceste evaluări iau în considerare mai mulţi factori derivaţi din activitatea emitentului, şi mai
ales câţiva indicatori legaţi de performanţele acestuia: indicatori de profitabilitate, de lichiditate,
de îndatorare, de gestiune etc. Concret aceste agenţii oferă informaţii clare privind bonitatea unui
emitent prin acordarea unor calificative acestuia.
Printre cele mai cunoscute agenţii de rating, pe plan internaţional se numară: Moody's,
Standard&Poors, Fitch IBCA etc.

3. Din punctul de vedere al configurației și cerințelor de admitere la tranzacționare a

instrumentelor financiare , funcționează:
- Piață reglementată;
- Sisteme alternative de tranzacționare (ATS), platforme multilaterale (MTF).

Investitorii se grupează în două categorii:

individuali =sunt persoane fizice sau juridice care fac tranzacţii de dimensiuni mici. Aceştia pot
fi:
investitori pasivi pe termen lung care obţin fructificare din dobânzi şi dividende;
investitori activi care valorifică mişcarea cursului bursier.
instituţionali =sunt societăţi sau instituţii care fac tranzacţii de dimensiuni mari: bănci, societăţi
de asigurare, societăţi de investiţii, organisme de plasament colectiv, fonduri de pensii, etc.
Tranzacţiile derulate de investitorii instituţionali exercită o influenţă semnificativă asupra
volumului tranzacţiilor şi preţului instrumentelor financiare.

La nivelul cererii şi ofertei de capital se poate manifesta riscul - determinat de o multitudine de

factori. Acest risc poate fi perceput ca fiind:
riscul determinat de reglementările juridice sau fiscale aferente pieţei de capital (în special) şi
pieţei financiare (în general) – risc legislativ
riscul legat de încălcarea obligaţiilor prevăzute în contract (întârzierea plăţii dobânzilor sau
nerecuperarea capitalului investit) – risc contractual
riscul aferent tranzacţionării titlurilor deţinute şi obţinerii de fonduri lichide, operaţiuni care în
perioade caracterizate de tensiuni conjuncturale, devin dificile şi costisitoare – risc de lichiditate
riscul legat de variaţia condiţiilor de pe pieţele financiare care afectează negativ investiţia în
titlurile financiare – risc de piaţă
riscul determinat de decizia adoptată în ceea ce priveşte plasarea capitalurilor disponibile în
active monetare, active reale sau active specifice pieţei de capital - riscul decisional

Institutiile pietei de capital

a. Autoritatea pieței
Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (1994 – 2013)
Autoritate de Supraveghere Financiară ( de la 30 aprilie 2013)
b. Piețe reglementate
Bursa de valori București – operator de piața (S.C. B.V.B. -S.A.)
SIBEX - operator de piață (S.C.SIBEX - S.A.)

Acțiunile celor două piețe reglementate sunt tranzacționate pe propriile piețe.

c. Sisteme alternative de tranzacționare:
Înființate de un operator de piață:
În cadrul B.V.B. CAN-ATS, operator de sistem fiind S.C.B.V.B- S.A.
În cadrul SIBEX, ATS SIBEX, operator de sistem fiind S.C.SIBEX –S.A.
Înființate de un intermediar:
BEST-X , operator de sistem fiind SSIF Muntenia Global Invest.

d. Instituții post- tranzacționare specifice piețelor reglementate

Depozitarul Central , autorizat în 2006
Depozitarul SIBEX, anul autorizării 2009
Casa Română de Compensare, înființată în anul 2003
Casa de Compensare București, autorizată în anul 2007.
e. Instituții specifice organismelor de plasament colectiv (OPC)
Societăți de Administrare a Investițiilor ( S.A.I.), care administrează atât OPCVM –uri, cât și
AOPC-uri
Depozitari ai activelor fondurilor ( instituții de credit)
Participanţii pe piaţa de capital sunt: emitenţii de titluri, intermediarii, investitorii.
Emitenţii de titluri pe piaţa de capital pot fi societăţile comerciale, statul, colectivităţile locale
care solicită resurse financiare cu caracter definitiv sau temporar în vederea constituirii sau
majorării capitalului social sau pentru alte scopuri.
Legătura dintre deţinătorii de fonduri (investitorii) şi utilizatorii acestora (emitenţii de titluri) se
realizează prin intermediul unor instituţii financiare specializate care se angajează în distribuţia
primară şi secundară a titlurilor, tranzacţionarea acestor titluri (în nume şi pe cont propriu sau în
activităţi de intermediere, în contul unor terţi).

Astfel, intermediarii sunt reprezentaţi de societăţile de servicii de investiţii financiare la care

emitenţii de titluri şi investitorii apar în calitate de clienţi.
Intermediarii sunt persoane juridice autorizate să desfăşoare activitate pe piaţa de capital prin
intermediul agenţilor de valori mobiliare, de tipul :
brokeri – efectuează tranzacţii numai în numele şi pe contul clientului;
dealeri – efectuează tranzacţii pentru clienţi, dar şi în numele şi în contul SSIF în cadrul cărora
îşi desfăşoară activitatea;
traderi – tranzacţionează atât pe piaţa bursieră, cât şi pe cea extrabursieră
Indici bursieri
Indicii bursieri sunt mărimi sintetice de tipul mediei ponderate prin care se determină nivelul
general al cotaţiilor bursiere la un moment dat faţă de un moment ales ca referinţă în trecut.
Pentru momentul de referinţă, şi apoi pentru fiecare zi de bursă, se calculează un nivel mediu al
tuturor cotaţiilor (indice compozit) sau doar al celor mai reprezentative titluri.

Indicii clasici se construiesc pe baza unui număr relativ mic de titluri şi sunt specializaţi pe
ramuri: industrie, transporturi, asigurări, utilităţi etc. Titlurile incluse în „coşul” de referinţă
capătă notorietate şi consacrare, amplificată faţă de cea deja avută când au fost selecţionate.
Ele se numesc valori sigure (blue chip). În raport cu evoluţia lor pe piaţă aceste titluri pot fi
înlocuite cu altele, ajunse în timp în fruntea bursei, pe poziţii dominante în volumul tranzacţiilor.
Cei mai cunoscuţi indici clasici sunt:
Dow Jones Industrial (DJ) la bursa din New York, introdus în 1884 de economiştii Charles Dow
şi Eduard Jones,
Financial Times (FT-30) la bursa din Londra, care include 30 de titluri de referinţă, ale unor
societăţi din diverse ramuri ale economiei Marii Britanii;
Nikkei la bursa din Tokio, care include 225 de titluri de referinţă ale unor societăţi din diverse
ramuri economice, cotate la această bursă, indiferent de faptul că sunt sau nu japoneze.
Indicii moderni se construiesc pe baza unui număr în general mare de titluri, luând în calcul
societăţi cotate la respectiva bursă indiferent de rezidenţa lor.
Dintre cei mai cunoscuţi sunt:
- NYSE (1500 de titluri) şi „Standard & Poor” (500 de titluri) la bursa din New York,
Financial Times 100 (190 de titluri) la bursa din Londra şi
Topix (circa 500 de titluri) la bursa din Tokio.

Indicii Bursei de Valori București

BET este primul indice dezvoltat de BVB. Este indicele de referință al pieței de capital. BET
reflectă evoluția acțiunilor celor mai lichide 13 companii listate pe piața reglementată a BVB,
excluzând cele cinci societăți de investiții financiare (SIF-uri). Principalul criteriu de selecție este
lichiditatea acțiunilor.
BET Plus reflectă evoluția companiilor românești listate pe piața reglementată a BVB care
îndeplinesc criterii minime de selecție referitoare la lichiditate și la valoarea acțiunilor incluse în
free float, cu excepția societăților de investiții financiare (SIF-uri).
BET-FI este primul indice sectorial lansat de BVB și reflectă evoluția societăților de investiții
financiare (SIF-uri) și a altor entități asimilabile acestora.

BET-XT reflectă evoluția prețurilor celor mai tranzacționate 25 de companii de pe piața

reglementată a BVB, inclusiv societățile de investiții financiare (SIF-uri).
BET-XT-TR este varianta de tip total return a indicelui BET-XT, care include cele mai
tranzactionate 25 companii românești listate la BVB. Indicele BET-XT-TR reflectă atât evoluția
prețurilor companiilor componente, cât și dividendele oferite de acestea.

BET-NG este un indice sectorial care reflectă evoluția companiilor listate pe piața reglementată a
BVB și care au domeniul principal de activitate energia și utilitățile aferente
INSTUMENTE FINANCIARE DERIVATE
Instrumentele financiare derivate (IFD) sunt instrumente financiare al caror randament are la
baza randamentul oferit de un alt instrument financiar sau marfa, denumit activ suport
(underlying asset).
Prin urmare, randamentul IFD este derivat din evolutia pretului unui instrument, marfa sau alt
activ.
Instrumentele financiare derivate pot fi dezvoltate avand la baza orice tip de activ / eveniment
care are drept valoare / rezultat aleatoriu, cum ar fi: aur, valute, actiuni, indici bursieri, etc

Tranzactionarea de catre un investitor pentru prima data a unui instrument financiar derivat
conduce la initierea unei pozitii deschise (open position), astfel:
Cumparare: pozitie deschisa Long;
Vanzare: pozitie deschisa Short.

a) Piata Spot
Cumpararea sau vanzarea de actiuni, obligatiuni, titluri de stat sau marfuri are loc „astazi”,
acestea urmand a fi decontate „imediat / la vedere“ (on the spot). Astfel, plata si livrarea
activelor tranzactionate
in Piata Spot se efectueaza in prezent (in 3 zile de la data tranzactiei), conform principiului DVP
(livrare contra plata).
b. Piata Derivatelor
Cumpararea sau vanzarea de instrumente financiare derivate are loc „astazi”, acestea urmand a fi
decontate final „in viitor / la termen“. Astfel, plata si livrarea activului suport corespunzator
instrumentului financiar derivat nu se efectueaza „imediat”, ci la o data ulterioara din viitor.
CONTRACTELE FORWARD reprezintă un acord ferm între cumpărător şivânzător, prin care se
stabileşte în prezent un preţ la care vor ficumpărate/vândute acţiuni, şi a căror decontare se
realizează în viitor.
Exemplu:
Un investitor mizează pe creşterea cursului acţiunii A, şi atunci cumpără uncontract forward
prin care se angajează să cumpere 100 de acţiuni A, peste3 luni, la preţul forward F=45 u.m.,
stabilit în prezent în momentul încheieriicontractului. La scadenţă preţul acţiunii A este ST =63
u.m.
A câştigat investitorul?La momentul iniţial investitorul nu plăteşte nimic pentru a
încheiacontractul, deci costul său iniţial este 0.
Observaţie:
La scadenţă observăm că: ST >F deci investitorul cumpără acţiunile la 45u.m., în timp ce ele se
tranzacţionează pe piaţa de capital la 63 u.m.
Rezultat (T) = (ST – F)*100 actiuni = (63 - 45)*100 actiuni= 1800 u.m.
Dacă la scadenţă cursul acţiunii A era 35 u.m. Ce soluţie ar fiavut de ales investitorul?

Întrucât contractul forward este unul ferm, investitorul nu se poate retrage din această înţelegere

Rezultat (T) = (ST– F)*100 actiuni = (35 - 45)*100 actiuni=-1000 u.m.

Concluzie:
Investitorul care a mizat pe creşterea cursului acţiunii A,iar la scadenţă într-adevăr cursul acţiunii
A a crescut şi e mai mare decât cel forward, a cumpărat acţiuni la preţul de 45 şi le poate vinde
pe piaţă la un preţ mai mare.
Un contract futures este un contract bursier prin care una din părţi se obligă să cumpere şi
cealaltă se obligă să vândă un active suport, livrarea şi decontarea realizându-se la o data
ulterioară la preţul stabilit în momentul curent.
Regula generala: Cumparatorul de contracte futures va castiga daca pretul contractelor
cumparate va creste si va pierde daca pretul va scadea. Vanzatorul de contracte futures va castiga
cand preturile vor scadea si va pierde cand preturile vor creste.
Piata monetara
Piaţa monetară are ca obiect cererea şi oferta de bani, iar în particular cererea de capital pe
termen scurt.
Piaţa monetară este organizată ca:
piaţă primară (finanţarea pe termen scurt a agenţilor economici),
piaţă secundară (negocierea activelor financiare pe termen scurt şi conversia termenelor de
scurtă durată), precum şi după natura operaţiunilor / titlurilor ce fac obiect de tranzacţie.
Pe piaţa monetară rata dobânzii se stabileşte în mod liber, cu excepţia ratei oficiale a scontului,
stabilită de Banca Centrală.
Principalele categorii de operaţiuni sunt:
depozitele la vedere,
depozitele pe termen scurt,
operaţiuni cambiale,
operaţiuni cu titluri pe termen scurt.
Masa monetara
= reprezintă ansamblul mijloacelor de plată existente la un moment dat în economie, adică al
acelor active care pot fi utilizate în operaţiuni, atât de achiziţie, cât şi de stingere a obligaţiilor
financiare.
Cuprinde:
numerarul;
moneda de cont, adică disponibilul din conturile curente şi depunerile la vedere;
depozitele la termen şi în vederea economisirii;
alte active, respectiv plasamente în titluri: cambii, bonuri de tezaur, certificate de tezaur, poliţe,
ipoteci, obligaţiuni, acţiuni.
Rata dobânzii – este un indicator monetar ce caracterizează raportul între activităţile economice
reale şi evoluţia masei monetare. - influenţează:
cererea de credite,
procesul economisirii,
oferta de credite,
activitatea de investire,
atractivitatea pieţei interne pentru capitalurile străine,
cursul de schimb.
În structura ratei dobânzii se găsesc două componente:
1. rata dobânzii la plasamentele fără risc, adică la împrumuturile de stat pe termen scurt;
2. cota aferentă riscului presupus de operaţiunea specifică de utilizare a capitalului şi care este
diferenţiată spaţial geografic (ţară, regiune), spaţial economic (tip de activitate, ramură
economică, tip / categorie de debitor) şi temporal (lungimea duratei de rambursare).
Agregatele monetare – sunt indicatori monetari ce selectează tipurile de mijloace de plată
deţinute de agenţii economici nefinanciari.
După conţinutul lor, agregatele monetare se clasifică în trei categorii:
1. Moneda primară - este masa monetară emisă şi controlată de Banca Centrală: numerar în
rezervă şi scriptural (credite acordate agenţilor economici financiari şi tezaurului, rescontarea
efectelor comerciale şi publice). Acest agregat se mai numeşte şi baza monetară sau monedă de
rezervă.
2. Monedă ca mijloc de plată - este masa monetară reprezentând mijloacele de plată create nu
numai de Banca Centrală, ci şi de către toţi ceilalţi agenţi economici financiari care pot crea
monedă. Agregatul mai poartă denumirea de masă monetară în sens restrâns.
3. Monedă ca avuţie netă - este masa monetară ce include nu doar mijloacele de plată create de
toţi agenţii economici financiari, dar şi orice alt activ ce nu este folosit în mod obişnuit ca mijloc
de plată, dar care are o anumită lichiditate, adică se poate transforma relativ uşor în lichiditate.
Componentele sistemului bancar

Banca centrală (de emisiune)

Trezoreria
Băncile comerciale
bănci universale
bănci specializate
Alte instituţii asimilate
Bănci internaţionale
Functiile sistemulactive:
acordarea de credite
gestionarea conturilor clienţilor
plasarea de titluri de valoare
operaţiuni valutare
pasive:
atragerea în depozite a disponibilităţilor monetare
crearea şi plasarea de instrumente financiare propri
BANCA CENTRALA (de emisiune)
Funcţii specifice (macroeconomice):
emisiunea monetară
coordonarea circulaţiei băneşti (operaţiunilor de încasări şi plăţi din economie)
gestionarea puterii de cumpărare (stabilităţii preţurilor)
supravegherea instituţiilor bancare şi de credit
controlul creditului
stabilirea regimului valutar
Funcţii specifice (macroeconomice):
elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb
administrarea rezervelor internaţionale
BNR=autoritate monetară şi prudenţială
Trezoreria = banca statului
Bancile comerciale
Universale - îndeplinesc toate funcţiile (desfăşoară toate operaţiunile)
Specializate:
bănci de depozit
bănci (case) de economii
bănci de investiţii
bănci ipotecare
bănci pentru finanţarea comerţului exterior

Instrumentele politicii monetare

principalele instrumente BNR:
rezervele minime obligatorii (RMO)
facilităţile permanente acordate instituţiilor de credit
operaţiunile de piaţă monetară
Contrapartidele eligibile
Active eligibile
Rezervele minime obligatorii (RMO)
= disponibilităţi băneşti ale instituţiilor de credit, în lei şi în valută, păstrate la BNR
Scop principal ale RMO constituite în lei:
- control monetar (aflată în strânsă corelaţie cu gestionarea lichidităţii de către BNR) şi
- stabilizare a ratelor dobânzilor pe piaţa monetară interbancară
Scop RMO în valută:
- temperarea expansiunii creditului în valută.
Facilităţile permanente oferite de BNR instituţiilor de credit au drept scop:
absorbirea, respectiv, furnizarea de lichiditate pe termen foarte scurt (o zi);
semnalizarea orientării generale a politicii monetare
stabilizarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piaţa monetară interbancară, prin coridorul
format de ratele dobânzilor aferente celor două instrumente.
Instituţiile de credit pot accesa din proprie iniţiativă cele două facilităţi permanente oferite de
BNR:
facilitatea de creditare, care permite obţinerea unui credit cu scadenţa de o zi de la banca
centrală, contra colateral, la o rată de dobândă predeterminată; această rată de dobândă
constituie, în mod normal, un plafon al ratei dobânzii overnight a pieţei monetare;
facilitatea de depozit, care permite plasarea unui depozit cu scadenţa de o zi la banca centrală, la
o rată de dobândă predeterminată; rata dobânzii facilităţii de depozit reprezintă, în mod normal,
pragul ratei dobânzii overnight a pieţei monetare
Operaţiunile de piaţă monetară (open market)
=reprezintă cel mai important instrument de politică monetară al BNR. Acestea se realizează la
iniţiativa băncii centrale, având următoarele funcţii:
- ghidarea ratelor de dobândă,
- gestionarea condiţiilor lichidităţii de pe piaţa monetară
- semnalizarea orientării politicii monetare.
Care este însă rolul rezervelor minime obligatorii, ce obiective îndeplinește banca centrală
controlând și setând nivelul acestor rezerve minime obligatorii?

Practic, prin acest mecanism, BNR:

controlează lichiditatea din piața interbancară,
cantitatea de resurse financiare pe care sistemul bancar le are la dispoziție pentru a acorda
credite economiei reale, adică persoanelor fizice și companiilor.
Atunci când banca centrală consideră că s-au acordat prea multe credite în economie și că s-au
acumulat în acest fel dezechilibre periculoase (supraîndatorare a debitorilor, supraexpunere a
băncilor), ea are la dispoziție varianta majorării rezervelor minime obligatorii, ceea ce reduce
cantitatea de bani pe care băncile îi au la dispoziție pentru creditare.

Sau când creditarea economiei este departe de a fi satisfăcătoare, BNR poate reduce rezervele
minime obligatorii, eliberând resurse financiare pentru bănci.
Ce este ROBOR , EURIBOR, LIBOR?

ROBOR, EURIBOR si LIBOR sunt indici de referinta si reprezinta rata medie a dobanzii pentru
creditele in LEI, EURO, USD si CHF.
ROBOR vine de la Romanian Interbank Offer Rate si reprezinta rata medie a dobânzii pentru
creditele în lei acordate pe piata interbancara si este stabilita de catre B.N.R.
Aceste rate sunt calculate zilnic, ca medie aritmetica a ratelor de dobânda afisate de un numar de
10 banci comerciale, selectate potrivit unor criterii de performanta.
Indicele ROBOR este insa influentat nu doar de evolutia generala a economiei, de natura sa
creasca sau sa scada riscul creditelor interbancare, ci si de costurile la care bancile se pot
refinanta de la banca centrala.
Prin urmare, dobanda de referinta a BNR este cea care determina evolutia dobanzilor practicate
de catre bancile comerciale.
DOBANDA DE REFERINTA BNR
Se calculeaza ca medie aritmetica, ponderata cu volumul tranzactiilor, a ratelor dobanzii la
depozitele atrase de BNR si la operatiunile reverse repo (banca rascumpara certificatele in cazul
in care posesorul are nevoie de lichiditati) din luna anterioara celei pentru care se face anuntul.
EURIBOR sau European Interbank Offered Rate este rata internationala a dobanzii interbancare
pentru moneda euro, adica rata de dobanda la care un mare numar de banci isi acorda una alteia
credite pentru a-si finanta operatiunile curente.
LIBOR este dat de catre piata interbancara din Londra (London Interbank Offered Rate) pentru
celelalte valute.
Ce NU face o banca centrala moderna?
Nu se ocupa de cresterea economica , pentru ca nu o poate face sustenabil;
Nu se ocupa cu reducerea somajului ;
Nu se implica in politici structurale sau sectoriale ;
Nu acorda imprumuturi administratiei publice , centrale sau locale.
ANALIZA PERFORMANTELOR PE BAZA CONTULUI DE REZULTATE
Obiective:
Înţelegerea principiilor ce stau la baza întocmirii contului de rezultate,
Cunoaşterea şi înţelegerea rolului soldurilor intermediare de gestiune,
Determinarea si interpretarea ratelor de rentabilitate.
Înţelegerea diferenţei dintre conceptele de venit şi, respectiv, încasare.
Înţelegerea diferenţei dintre conceptele de cheltuială şi, respectiv, plată.
Utilitatea contului de profit şi pierdere:
Am obţinut cifra de afaceri propusă?
Am controlat cheltuielile operaţionale?
Am obţinut profitul dorit?
Analiza performantelor se realizeaza pe baza CPP
Activitatile sunt impartite in:
Exploatare
Financiare

In raport cu influenta asupra trezoreriei:

venituri, cheltuieli monetare
Venituri, cheltuieli nemonetare
SAU:
venituri calculate (nu generează încasări de numerar),
- Cheltuieli calculate (nu influenţează trezoreria deoarece nu generează plăţi)
Exemple
Valoarea adaugata:
potential de remunerare :
Salariati
Remunerarea
Remunerarea creditorilor
Remunerarea actionarilor
Intreprindere (CAF)
realizeaza legatura micro- macro
Apreciere a aportului specific al firmei la realizarea productiei
Criteriu pt aprecierea cresterii firmei
Gradul de utilizare al factorilor de productie-corelatie productivitatea muncii si remunerarea
personalului
Va/Nr pers=Imob / nr. Pers *VA /Imob

EBE = ………
=Marimea resurselor de finantare rezultate din exploatare
= nu este influentat de politica de amortizare , de investitii, financiara

Rezultatul exploatarii =……….

=influentat de politica de investitii
= resursele financiare de care dispune pt a-si acoperi chelt. Financiare
Rezultatul exercitiului =…….
Rezultatul net=……..

Marje de acumulare - varianta anglo saxona

Cifra de afaceri (CA)
(-) Cheltuieli variabile de exploatare (CV)
(=) 1. MCV (Marja asupra cheltuielilor variabile)
(-) Cheltuieli fixe
(=) 2. EBITDA (Earning Before Interest, Taxes, Depreciation&Amortization )
(-) Amortizari si provizioane pentru deprecierea imob. corp. si necorp.
(=) 3. EBIT (Earning Before Interests and Taxes)
(-) Dobanzi (Interests I)
(=) 4. EBT (Earning Before Taxes)
(-) Impozitul pe profit
(=) 5. RN sau PN (Rezultatul Net sau Profitul Net)
Ratele de rentabilitate
Rentabilitate economica
Rentabilitate financiara

Rentabilitatea economica

R ec (ROA) = (EBIT-IMP/profit)/Activ economic

AE = cap propriu + datorii=Imo+ ACN
-masoara eficienta mijloacelor materiale si financiare utilizate
- independenta de politica de finantare a firmei
- este dependenta de structura capitalurilor firmei

- Trebuie sa depaseasca rata inflatiei pt ca firma sa-si mentina substanta economica

-in termeni reali Rec trebuie sa:

- Remunereze capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament din econ si al
riscului asumat de act si cred
- trebuie sa permita innoirea si cresterea activelor pe perioada scurta
- poate fi descompusa in :
1. Rata de marja (factor cantitativ)
 2. Rate de rotatie a capitalurilor prin CA
(factor calitativ)
Rec = ( EBIT-IMP/pr)/AE =
= (EBIT-IMP/pr)/CA * CA/AE
rata marjei rotatia capitalurilor
- obtinem aceeasi Rec prin doua stratagii comerciale opuse:
Politica de preturi ridicate , cu marja comerciala ridicata, rotatie lenta a capitalurilor
Politica de preturi reduse, cu marja comerciala redusa dar cu o rotatie accelerata a capitalurilor

Rentabilitatea ec ca medie aritmetica ponderata a surselor de finantare

Rentabilitatea financiara
Rfin (ROE)= profit net/ cap. Proprii
masoara randamentul capitalurilor proprii
Remunereaza actionarii prin dividende si cresterea rezervelor
Influentata de modul in care se procura capitalurile
Este indicat sa depaseasca rata dob la titlurile de stat + prima normala de risc
Rfin>Rec>Rd> RINF
Coeficient de capitalizare bursiera :
pt firmele cotate
Masoara de cate ori investitorii sunt dispusi sa cumpere profitul per actiune
Masura de masurare a performantei externe a firmei
PER= curs bursier/profit per actiune
profit per actiune = PROFIT NET/ NR. ACTIUNI
Ratele de dobanda
Rata dob = dob/datorii
Ratele de structura
Lichiditatea generala = active curente/dat curente
>1 - intreprinderea are capacitatea de a-si achita dat exigibile
- un grad de siguranta in acordarea noilor credite de catre banci
Lichiditatea redusa = (creante+dispon)/dat crt
exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora dat pe termen scurt din creante si disponibilitati
Lichiditatea imediata = disponib/dat crt
Solvabilitatea = activ total/dat totale
Din contul de profit si pierdere al aceluiasi exercitiu financiar se cunosc urmatoarele date (mii
u.m.):
cifra de afaceri = 13.800 mil.u.m.
cheltuieli de exploatare monetare = 3.875, din care: ch. cu materii prime si materiale
consumabile = 1.200, ch. cu personalul = 1.000, ch. privind prestatiile externe = 700 si ch. cu
alte impozite, taxe si varsaminte asimilate = 375;
cheltuieli cu amortizarea = 115;
cheltuieli privind dobanzile = 70;
cota de impozit pe profit = 10%.

Sa se determine si sa se analizeze :
rata rentabilitatii economice (Rec), rata rentabilitatii financiare (Rfin), rata dobanzii (Rdob);
efectul de levier al indatorarii,
Rec si Rfin reale in conditiile unei rate a inflatiei de 12%.
Lichiditatea si solvabilitatea
Diagnosticul rentabilitatii
Diagnosticul rentabilitatii
Diagnosticul financiar urmăreşte :
identificarea eventualelor stări de dezechilibru la nivelul firmei,
identificarea originii şi a cauzelor care au generat aceste stari,
stabilirea măsurilor de redresare.
Diagnosticul financiar are ca obiective:
măsurarea rentabilităţii capitalurilor întreprinderii,
aprecierea condiţiilor de echilibru economic şi financiar,
evaluarea gradul de risc (economic, financiar şi de faliment) al întreprinderii .
Măsura rentabilităţii este dată de un sistem
de rate explicative de eficienţă, determinate ca
raport între efectele economice şi financiare şi
eforturile depuse pentru obţinerea lor.
Acest sistem cuprinde:
rate de marjă (a)
rate de rotaţie (b)
rate de structură a capitalurilor (c)
Ratele utilizeaza in calcul :
informatiile cuprinse in bilant,
cont de profit si pierdere,
tabloul fluxurilor de trezorerie.
Ratele de marja
- rate de structura a veniturilor pt diferite marje de acumulare
- exprima profitabilitatea in raport cu CA
Importanta reiese din:
comparabilitatea in timp si in raport cu concurenta
- factor cantitativ al rentabilitatii capitalurilor

Rata de marja = marja/CA

Unde marja poate fi:
- VA, EBE, EBIT, etc
RATELE DE ROTATIE
- FACTORI CALITATIVI CE EVIDENTIAZA INTENSITATEA DE UTILIZARE A
CAPITALURILOR INTREPRINDERII,
Ele pot fi exprimate în două moduri:
Durata de rotatie
Viteza de rotatie
Durata rotatie = (elem de activ/CA) *360
Vr = CA/elem de activ ( capital sau datorii)
Cu cat viteza de rotatie este mai mare, cu atat volumul de active circulante necesare
pentru obtinerea unei anumite productii este mai mic sau productia obtinuta intr-o anumita
perioada de timp cu acelasi volum de active circulante este mai mare.
Durata medie de recuperare a creanţelor - se calculează ca raport între cifra de afaceri şi media
creanţelor totale.
este deosebit de important pentru buna gestionare a capitalului firmei,
indică durata de imobilizare a capitalului în afara procesului de exploatare.
Este recomandat ca în permanență acest indicator să se compare cu rata de rotație a obligațiilor
de plată spre a se asigura corespondența necesară între ceea ce datorează firma și creanțele pe
care le are
Ratele de rotatie se determina pe baza elementelor din bilant si din contul de rezultate.

Ratele de structura
- factori calitativi de crestere a rentabilitatii capitalurilor,
- indicatori de exprima riscul
- exprima ponderea autonomiei sau a indatorarii in totalul capitalurilor atrase
- rata indatorarii = datorii/(cap. proprii+dat)
rata autonomiei = active/cap. Proprii
Lichiditatea măsoară capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor pe termen scurt şi
reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilităţi.
O întreprindere este “lichidă” când resursele degajate de operaţiunile curente ale exerciţiului îi
furnizează suficiente disponibilităţi pentru a face faţă scadenţelor pe termen scurt.

compară lichidităţile potenţiale (activele uşor transformabile în monedă pe termen scurt) cu

exigibilităţile potenţiale (datoriile rambursabile pe termen scurt).
O valoare supraunitară a acestei rate arată că întreprinderea are capacitatea de a-şi achita datoriile
exigibile pe termen scurt din activele pe termen scurt de care dispune.
Valoarea subunitară a ratei reflectă faptul că volumul datoriilor pe termen scurt nu poate fi
acoperit de volumul activelor pe termen scurt.
Situaţia nu este periculoasă dacă gradul de lichiditate al activelor este mai ridicat decât cel de
exigibilitate al datoriilor pe termen scurt.
Mărimea optimă a acestei rate este cuprinsă între 2 şi 2,5.

exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora dat pe termen scurt din creante si disponibilitati,
valoarea optimă cuprinsa intre 0,8-1

Lichiditatea imediata =𝒅𝒊𝒔𝒑𝒐𝒏𝒊𝒃𝒊𝒃𝒍𝒊𝒕𝒂𝒕𝒊/(𝒅𝒂𝒕𝒐𝒓𝒊𝒊 𝒄𝒖𝒓𝒆𝒏𝒕𝒆)

exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi rambursa instantaneu datoriile pe termen scurt din
disponibilul existent.
O rată ridicată poate exprima şi o folosire ineficientă a lichidităţilor.
Se apreciază optimă o rată mai mare de 0,3.
Solvabilitatea = activ total/dat totale
Este capacitatea firmei de a face faţă scadenţelor pe termen lung şi mediu şi depinde de mărimea
datoriilor cu asemenea scadenţe şi de cheltuielile financiare ocazionate.
O valoare a ratei mai mare de 1,5 dovedeşte că întreprinderea este solvabilă, adică are
capacitatea de a-şi achita datoriile pe termen scurt, mediu şi lung prin valorificarea activelor de
care dispune.
Ca relație între cei trei indicatori ai lichidității, putem spune ca întotdeauna:
Solvabilitatea ≥ Lichiditatea generala ≥ Limediata
Ratele de rentabilitate a capitalurilor:
rentabilitate economica
Rentabilitate financiara
Dobanda (cost capital imprumutat)
Rentabilitatea economica
R ec (ROA) = (EBIT-IMP/profit)/Activ economic
AE = cap propriu + datorii=Imo+ CAN
-masoara eficienta mijloacelor materiale si financiare utilizate
- independenta de politica de finantare a firmei
- este dependenta de structura capitalurilor firmei

- Trebuie sa depaseasca rata inflatiei pt ca firma sa-si mentina substanta economica

-in termeni reali Rec trebuie sa:
- Remunereze capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament din econ si al
riscului asumat de act si cred
- trebuie sa permita innoirea si cresterea activelor pe perioada scurta
- poate fi descompusa in :
1. Rata de marja (factor cantitativ)
2. Rate de rotatie a capitalurilor prin CA
(factor calitativ)
Rec = ( EBIT-IMP/pr)/AE =
= (EBIT-IMP/pr)/CA * CA/AE
 rata marjei rotatia capitalurilor
- obtinem aceeasi Rec prin doua stratagii comerciale opuse:
Politica de preturi ridicate , cu marja comerciala ridicata, rotatie lenta a capitalurilor
Politica de preturi reduse, cu marja comerciala redusa dar cu o rotatie accelerata a capitalurilor

Rentabilitatea financiara
Rfin (ROE)= profit net/ cap. Proprii
masoara randamentul capitalurilor proprii
Remunereaza actionarii prin dividende si cresterea rezervelor
Influentata de modul in care se procura capitalurile
Este indicat sa depaseasca rata dob la titlurile de stat + prima normala de risc
Coeficient de capitalizare bursiera :
pt firmele cotate
Masoara de cate ori investitorii sunt dispusi sa cumpere profitul per actiune
Masura de masurare a performantei externe a firmei
PER= curs bursier/profit per actiune
profit per actiune = PROFIT NET/ NR. ACTIUNI
Ratele de dobanda
Rata dob = dob/datorii
IMPOZITE
CARACTERIZARE GENERALA

Sistemul fiscal reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor venituri

publice provenite de la persoane fizice și juridice care alimentează bugetele publice.
Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din averea şi/sau veniturile persoanelor
fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice .
Caracteristicile impozitului
Caracter obligatoriu
Plăţi cu titlu definitiv şi nerambursabil
Prelevare fără contraprestaţie directă din partea statului

Taxele = PLATI facute de diferite pf/pj pentru servicii efectuate in favoarea lor de institutii
publice.
Exemple: Taxe judecatoresti, Taxe de notariat, Taxe consulare , Taxe de administratie

Contributiile pentru Securitate sociala= orice contribuţie care trebuie plătită, în conformitate cu
legislaţia în vigoare, pentru asigurări publice de şomaj, asigurări de sănătate sau asigurări sociale.
In Romania este vorba de următoarele contribuții obligatorii:
contribuția la pensii pentru condiții normale de muncă, în cotă de 25%, ce este în totalitate în
sarcina salariatului;
contribuția la sănătate, în cotă de 10%, ce este în totalitate în sarcina salariatului;
contribuția asiguratorie pentru muncă, în cotă de 2,25%, ce este în totalitate în sarcina
angajatorului.
Elementele impozitului
Subiectul impozitului care este persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata impozitului
EXEMPLE
2. Suportatorul este persoana care suportă efectiv impozitul
EXEMPLE
3. Obiectul impunerii este materia supusă impunerii EXEMPLE
4. Sursa impozitului arată din ce se plăteşte impozitul, EXEMPLE
5. Unitatea de impunere exprimă dimensiunea obiectului impozabil,
EXEMPLE
6. Cota impozitului reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere,
EXEMPLE
7. Termenul de plată indică date până la care impozitul trebuie achitat statului
Categorii de cote de impunere
1. Cote in suma fixa
2. Cote procentuale
- cote proportionale
- cote progresive (simple si compuse)
- cote regresive
Impunerea in cote proportionale
- se aplica aceeasi cota de impozit indiferent de marimea obiectului impozabil,
- acest mod de impunere nu respectă principiul echităţii fiscale pentru că nu ţine cont de puterea
contributivă a diferitelor categorii sociale
- se utilizeaza pentru …..
Impunerea in cote progresive

- simple = aplicarea aceleaşi cote asupra întregii materii impozabile, cota fiind cu atât mai mare
cu cât volumul materiei impozabile este mai ridicat
Compuse = presupune divizarea materiei impozabile pe tranşe de venit, fiecărei tranşe
stabilindu-se cota de impozit aferentă.
Impozitul total se va determina ca sumă a impozitelor parţiale calculate pentru fiecare tranşă de
venit.
Cote regresive:
- materia impozabilă se împarte în mai multe tranşe, iar
cotele de impunere aferente fiecărei tranşe scad pe măsură ce mărimea materiei impozabile
creşte.
- acest mod de impunere se foloseşte mai rar, de regulă la unele servicii publice (spre exemplu, la
notariate , taxe succesorale, etc)

Impunerea reprezintă un complex de măsuri şi operaţiuni efectuate în baza legii, care au drept
scop stabilirea impozitului ce revine în sarcina unei anumite persoane fizice sau juridice.
Codul Fiscal precizeaza urmatoarele principii de impunere:
neutralitatea măsurilor fiscale prin care se urmarește ca reglementările fiscale sa capete un
caracter neutru și să asigure același impact indiferent de categoriile de investitori ;
certitudinea impunerii constă în stabilirea pe fiecare plătitor a termenelor, modalităților de plată ;
3. echitatea fiscală constă în diferențierea impozitelor în funcție de capacitatea contributivă a
contribuabililor ;
4. eficiența impunerii
IMPOZITELE DIRECTE
Caracteristici:
- se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcţie de veniturile sau
averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute de lege,
- termen de plata si cuantumuri strict stabilite
- sunt cunoscute de contribuabili
IMPOZITELE PERSONALE
1. IMPOZITE PE VENIT
- PERSOANE FIZICE
- PERSOANE JURIDICE
EXEMPLIFICARE…..
2. IMPOZITE PE AVERE
EXEMPLIFICARE…..

Rata fiscalităţii reprezintă câte procente din PIB sau din veniturile obţinute sunt venituri fiscale
care alimentează sistemul de bugete.
Se poate determina atat la nivel macroeconomic cat si la nivel microeconomic (individ, persoana
juridica).
Pentru creşterea încasărilor la buget, din impozite şi taxe, nu întotdeauna creşterea cotelor de
impozitare au efectul dorit, deoarece, în aceste cazuri, exista tendinţa contribuabililor de a se
sustrage de la plata impozitului sau de restrângere a activităţii.
Astfel, teoria economiei ofertei susţine eliminarea din politica fiscală şi bugetară a unor factori
care pot frâna oferta
Ø - presiune fiscală excesivă,
Ø - creşterea deficitului bugetar,
- existenţa subvenţiilor.
Laffer estimează că există un prag al presiunii fiscale maxime de la care orice creştere generează
o diminuare a randamentului fiscal şi aceasta pentru că o presiune fiscală prea mare va descuraja
contribuabilul (persoană fizică sau juridică) să investească, să economisească, să producă şi să
muncească.
Curba Laffer
zona (YNB) : orice creștere a presiunii fiscale nu poate acoperi reducerea bazei de impozitare ,pe
care o provoaca, rezultând astfel o diminuare a sumelor încasate de stat, astfel spus creșterea
ratei de fiscalitate va genera scăderea veniturilor fiscale ;
-zona (zona normală : YNA) în care se sugerează faptul că reducerea bazei de impozitare este
inferioară creșterii ratei de presiune fiscala, astfel spus orice creștere a ratei de fiscalitate până la
nivelul optim(Y) va genera creșterea veniturilor fiscale.
Avantajele impozitelor directe
echitatea fiscală;
asigură statului venituri relativ stabile.
Dezavantajele impozitelor directe
perceperea lentă, la mari intervale de timp a impozitului;
vizibile;
randament destul de scăzut
IMPOZITE INDIRECTE
Sunt instituite de stat asupra vanzarilor de marfuri si a prestarilor de servicii,
- cotele nu sunt diferentiate in functie de venit, avere sau situatie personala a cumparatorului
Afecteaza consumatorii cu venituri mici ,
- afecteaza nu veniturile nominale ci pe cele reale, micsorand puterea de cumparare,
- sunt regresive, fiind inechitabile,
- se vireaza la bs de catre comercianti sau producatori dar sunt suportate de consummator
Au caracter regresiv,
Sunt inechitabile deoarece nu prevad un venit minim neimpozabil,
Perceperea este comoda si costurile de asezare si percepere sunt reduse.
ACCIZELE
sunt taxe de consumatie asezate asupra unor produse care:
Se consuma in cantitati mari
Nu au un inlocuitor apropiat
Pot fi daunatoare sanatatii
Au o cerere inelastica
Accizele se instituie asupra produselor la care:
productia sau vanzarea sunt supravegheate de stat
Elasticitatea cererii in raport cu venitul este supraunitara
Consumul produselor poate dauna sanatatii , influenteaza mediul , etc
Se instituie asupra:
Alcool si bauturi alcoolice
Uleiuri minerale
Tutun si produse din tutun
Produse energetice si electricitatea

Atentie! Exista legislatie europeana pt armonizarea accizelor.

DIRECTIVA 2008/118/CE A CONSILIULUI din 16 decembrie 2008
privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE
Impozitul pe cifra de afaceri neta – TVA
- se aplica asupra diferentei dintre pretul de vanzare si de cumparare
- Se aplica asupra valorii adaugate in fiecare stadiu
-Legislatie europeana: DIRECTIVA 2006/112/CE A CONSILIULUI din 28 noiembrie 2006
privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată este cea care creaza cadrul legal european.
Cote de impunere in UE:
- foarte redusa 0-5%
- redusa 5-15%
- normala sau standard 15-25%
Operațiunile impozabile pot fi cf cod fiscal
a) operațiuni taxabile;
b) operațiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa, dar este
permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții.
c) operațiuni scutite de taxă fără drept de deducere,
d) importuri și achiziții intracomunitare, scutite de taxă,
Taxele vamale:
se percep asupra importului, exportului sau tranzitului de marfuri
Pot fi dupa forma de exprimare:
- ad valorem
- specifice
- compuse
Tariful vamal cuprinde Tv practicate de un stat.
EXEMPLE: