Nebuniile mele din copilarie...

cel putin o parte;)

M-am nascut si traiesc la tara.Si pe tot parcursul vietii ma izbesc de
tot felul de intamplari ciudate,unele mai stranii,mai obisnuite sau chear putin
paranormale:).
Adica chear nu glumesc,am 12 ani si imi vin in minte tot felul de idei
nebune.Avem prin apropiere o scoala care a inceput a se construi si nu si nu a mai
fost finalizata,are vreo 5 etaje,si nebunii de noi,copiii din mahalaua care ne adunam
toti sa ne jucam,am plecat in cladirea aceia,era undeva 10 seara,tin minte ca era
vara,si nu,nu eram vreo 3-4.eram chear vreo 10-12 copii p-acolo,ne jucam atunci
de-a v-ati-ascunselea.Aaa....si daca tot veni vorba de jocul acesta,il jucam practic
in fiecare seara,pe bune,adica asteptam sa se faca seara si abia atunci incepe
adevarata nebunie.Ei si cum ne jucam p-acolo,a venit randul altui copil,si prima
care am fost gasita am fost eu,am alergat repede sa nu ma vada,si nu am
observat,dar era o sarma pe acolo,si m-am impiedicat,mi-am facut un semn frumos
acolo,il am si acum,vecinele de acolo m-auvazut ca nu ma duc acasa ca aveam
dita-mai julitura si i-au spus mamei,apoi m-a sunat si tipa ca disperata,am venit
acasa si m-a infoiat bataia,eram vanat de la crengile cu care ma batea mama si cu
julitura de la joaca,sincer de atunci nu am mai intart in cladirea aceia,dar nu va
faceti griji,nu ma opresc aici.Alta intamplare s-a petrecut primavara,in anotimpul
care il urasc cela mai mult,cu exceptia faptului ca termini scoala,e verde totul,e
cald,frumos,dar acei de la tara,cred ca ati auzit de taiatul crengutelor de la copaci
“in plus”,pai cel putin eu,nu stiu altii,trebuia sa stau sa le strang,si ba frate,puteai sa
stai toata ziua de strans ca tot gaseai si gaseai,si mai pun ca mai si trebuia sa stai
aplecat ,nu in genunchi,si te durea spatele zici ca te taia cineva.Ei si a doua zi cand
aproape finisam cu crengile,parintii si fratemiu m-au lasat sa strang ce a mai
ramas,nimic deosebit,dar toti copiii erau deja pe șes,caci unde traiesc este ses si
raul Kogalnic si toate alea,va povestest alta data...si ma simteam ca la
inchisoare,plus ca mama ma supraveghea,ea stia ca daca ma lasa putea sa nu ma
mai gaseasca cand se intoarce,si asa si a fost,mama si-a adus aminte ca lasat la foc
nu stiu ce,si a plecat,iar eu..ce?Credeti ca am ramas?Dupa ce mama a plecat,am
profiat si am zbughit-o la joaca,dute Dica,m-am dus direct pe unde nu ma vedea
mama,pe la vecini,si sa nu credeti ca am scapat de tot,dupa ce am revenit inapoi
acasa,mama mi-a tinut o morala,si ca atunci am venit acasa mai tarziu si ca nu am
terminat acolo...in mintea mea era gen:”Aolo mi-a trebuit mie sa plec de la cregile
mamei?”
Si sa nu credeti ca m-am oprit din facut nebunii,am toata viata inainte,am
mai multe de spus,dar vi le spun data viitoare.Cocluzia de azi?Nu plecati in cladiri
parasite,sau de la crengile care le aveti de strans,ca ai si vecine si apoi,trebuie sa fii
pregatit de morala parintilor...aaa,si de bataia lor,ciao!:)
Nicoleta Bazatin :)