Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Studii Politice și Economice Europene

„Constantin Stere”
Facultatea Drept
Specialitatea Drept

Referat
Disciplina: Politologie

Tema: Funcțiile politologiei

Chișinău 2018
 Functiile politologiei
Ca teorie generala a politicului, politologia exercita in cadrul societatilor,
in special acelor democratice o serie de functii. Prin aceste functii, ea isi
exprima, manifesta, rolul,utilitatea si eficienta sociala.Amploarea acestor
functii, utilitatea lor nu sunt aceleasi in toate societatile si sistemelesociale, ci
ele sunt, in mare masura determinate de o serie de factori, cum ar fi:
-natura regimului social si a fortelor social-politice aflate la putere;
-nivelul dezvoltarii vietii materiale si spirituale;
-gradul dezvoltarii vietii politice si in special a democratismului;
-sarcinile, obiectivele politice urmarite si realizate.
In esenta, politologia exercita urmatoarele functii:
a)functia cognitivă. Politologia realizeaza o functie de cunoastere si
interpretare a realitatii politice .Aceasta cunoastere este obiectiva, nepartinica
si nepartizana, lipsita de pozitie si incarcatura ideologica si este un bun al
intregii societati si vizeaza politicul in ansamblul sau, proceselesi legitatile
sale generale.
b)functia creative. Cunoasterea realizata de politologie se materializeaza in
elaborarea unor teorii,conceptii, doctrine si programe politice, intr-un cuvant
in crearea unor valori politice ce vorcrea si fundamenta cultura politica.
Politologia nu numai ca se intemeiaza pe valori, ci ea insasi creeaza valori,
valorile politice.
c)functia praxiologica. Politologia nu este numai o stiinta teoretica,
abstracta ci ea este dublata de oimportanta dimensiune praxiologica. Prin
rezultatele si concluziile la care ajunge, ea este inmasura sa ofere solutii
pertinente pentru imbunatatirea si perfectionarea sistemului politic. Totodata
politologia ofera modele alternative de dezvoltare social-politica fie
pentrureformarea sistemului existent sau chiar pentru transformarea radicala
a acestuia.
d)functia formativ-educativa civica si patriotic. Prin datele, cunostintele si
informatiile dobandite, prin valorile politice create si puse incirculatie,
politologia contribuie in mare masura la formare si dezvoltarea unei educatii
civice, patriotice si politice, a constinţei de sine a individului si a societaţii.
e)functia previzionala. Singura sau impreuna cu alte stiinte sociale sau
politice de ramura, politologia poate prefigura modelele si alternativele de
dezvoltare sociale si le pune la dispoziţia societaţii. In sistemul contemporan
al stiinţelor politice, politologia reprezinta o disciplina fundamentala, o stiinţa
sociala particiulara consacrata fenomenului politic , singura in masura sa
studieze “politicul in sine“ sau dupa cum aprecia Julien Freund “politicul ca
esenţa autonoma“.

Politologia, ca şi celelalte ştiinţe, îndeplineşte mai multe funcţii:

Sensul funcţiei teoretico-gnoseologice constă în determinarea naturii
relaţiilor de putere, în acumularea cunoştinţelor despre fenomenele şi procesele
politice, în argumentarea formelor eficace de dezvoltare a societăţii. Generalizînd
experienţa mondială şi naţională, ştiinţa politică vine să propună calea optimală de
dezvoltare socială. Pentru aceasta, în prealabil, are loc diagnosticarea situaţiei reale
a societăţii, determinarea grupurilor de interese existente şi concordanţa lor cu
tendinţele progresului social.
Totodată, politologia îndeplineşte şi funcţia pracsologică. Ştiinţa politică are
în ultimă instanţă, ca de altfel şi alte ştiinţe, o finalitate practică, accentuată de
progresele materiale şi spirituale ale societăţii umane, de integrarea ştiinţei în
activitatea productivă socială şi politică. Între manifestările acestei funcţii se pot
menţiona:
-creşterea capacităţii ştiinţei politice în fundamentarea principiilor guvernării
şi gestiunii politice a societăţii,
-studierea activităţii practice a guvernelor, analiza comparativă a rezultatelor
şi programelor politice etc.
În dinamica funcţiei praxiologice a politologiei, se ţine seama că structurarea
sistemului social este un proces de lungă durată, că societăţilor occidentale stabile
de astăzi le-au fost necesare mai multe decenii de experimente şi formule politice,
deoarece democraţia nu este perfectă, ci practicabilă, că reprezintă o necesitate,
adaptarea periodică a structurilor politice la cele social-economice, că, oricât de
mult ar satisface politicul standardele contemporane ale regimului democratic,
progresele economice rămîn cele decisive.
Politologia exercită şi funcţia prognostică. Cunoaşterea tendinţelor mondiale
de dezvoltare politică, corelaţia lor cu grupurile de interese existente în societate,
permite de a determina în prealabil eficacitatea deciziilor politice propuse.
Existenţa expertizei preventive permite asigurarea societăţii de urmări negative şi
acţiuni neeficace.
Funcţia socializării politice reprezintă asimilarea normelor şi valorilor politice
de către individ şi formarea culturii politice care permite perceperea logicii
modificărilor sociale, determinarea căilor raţionale de participare în viaţa politică.
În felul acesta ştiinţa politică îl formează pe cetăţean ca subiect conştient şi
independent al procesului politic.