Delapidarea

Delapidarea constă în “însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul

său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri, pe care le gestionează sau administrează.

Codul penal reglementează în art. 215/1 o formă simplă (alin.1) şi o formă agravată (alin. 2).

Conţinutul infracţiunii – forma simplă

Din definiţia legală rezultă că infracţiunea de delapidare are un conţinut specific, ce o

individualizează în rândul infracţiunilor de sub această secţiune.

Obiectul juridic are un caracter complex: obiectul juridic principal îl constituie relaţiile
sociale privitoare la apărarea patrimoniului; obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile de
serviciu privitoare la îndeplinirea atribuţiilor de administrare sau gestionare a patrimoniului..

Obiectul material constă în bani, valori sau alte bunuri care trebuie să întrunească trăsătura
specifică, proprie delapidării, de a se găsi în momentul săvârşirii delapidării în gestionarea
sau administrarea făptuitorului, adică în detenţia ilicită a făptuitorului în baza unui raport
juridic de serviciu de administrare sau gestionare.

Prin “gestionare” se înţelege acea activitate de serviciu care are ca atribuţii principale
primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinţa, chiar temporară a
unei persoane juridice la care lucrează făptuitorul, indiferent de modul de dobândire şi de
locul unde se află bunurile.

Gestionarea cuprinde un complex de operaţii faptice şi scriptice, de luare în primire, păstrarea

şi eliberarea din gestiune a bunurilor, pe baza şi în executarea actelor de dispoziţie date de
către organul de administrare a patrimoniului persoanei juridice. Gestionarea implică aşadar
în mod necesar un contact direct şi material, precum şi detenţia juridică a bunurilor
gestionate.

Gestionarea cuprinde două feluri de acte:

• acte de primire şi predare (denumite şi acte de mânuire)

• acte de păstrare

Actele de primire şi predare au caracter faptic şi juridic şi de aceea nu trebuie confundate cu

operaţiile mecanice, fizice, de manipulare materială (încărcare, descărcare etc.).

Actele de păstrare comportă luarea măsurilor materiale şi juridice ce derivă din obligaţia de a
asigura conservarea şi existenţa fizică şi juridică a bunurilor aflate în gestiune (noţiunea de
“păstrare” nu se confundă cu noţiunea de “pază”, aceasta neconstituind gestionare, ci numai
asigurarea securităţii bunurilor sau a locurilor unde se află bunurile).

Un bun se află în gestiunea făptuitorului din momentul primirii efective, reale în gestiune
(indiferent dacă s-au îndeplinit concomitent şi formalităţile scriptice şi contabile) şi până în
momentul eliberării efective, reale, a ieşirii faptice din gestiune (tot indiferent de îndeplinirea
formalităţilor scriptice, contabile).
Prin “administrare” se înţelege activitatea acelor organe cu atribuţii de conducere din cadrul
persoanei juridice care au atribuţia principală de serviciu de a da dispoziţii cu privire la
mişcarea bunurilor din patrimoniul respectivei persoane juridice, în conformitate cu natura şi
scopul activităţii acesteia şi cu destinaţia lor social-economică.

Administrarea nu implică contactul direct, nemijlocit, material, cu bunurile administrate, care

este atributul exclusiv al gestionării, ci numai posesia juridică a acestora.

În noţiunea de administrare intră atât actele administrative de dispoziţie cât şi actele de

administrare economico-financiară a bunurilor şi valorilor.

Subiecţii infracţiunii

Subiect activ - o primă condiţie ce se cere întrunită este ca acesta să fie un funcţionar care
gestionează sau administrează bunul delapidat (deci subiect calificat) care trebuie să aibă o
dublă calitate: de funcţionar şi de gestionar sau administrator.

Potrivit art. 147 alin. 2 C.pen. prin funcţionar se înţelege funcţionarul public precum şi orice
salariat care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investit, o
însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei persoane juridice.

Prin funcţionar în sensul art. 2151 C.pen. trebuie înţeles atât funcţionarul public cât şi
funcţionarul, aşa cum sunt definiţi de art. 147 alin. 1 şi 2 C.pen.

În dreptul penal se consideră “funcţionar” cel care exercită efectiv, în fapt, vreo însărcinare
de orice natură, în serviciul unei persoane juridice dintre cele arătate mai sus, indiferent dacă
şi cum a fost investit şi indiferent dacă primeşte sau nu vreo retribuţie.

Nu au calitate de funcţionar: antreprenorul civil, cărăuşul particular, membrii asociaţiilor

cooperatiste.

A doua condiţie care se cere întrunită este ca persoana respectivă să aibă calitatea de
gestionar sau administrator.

Gestionar este acel angajat care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi
eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, a unei
persoane juridice din cele arătate, indiferent de modul de dobândire şi de locul unde se află
bunurile.

În dreptul penal se consideră gestionar atât gestionarul de drept cât şi gestionarul de fapt.

Administrator este funcţionarul ori salariatul care face parte din organele cu atribuţii de
conducere a unităţii şi care îndeplineşte activitatea de administrare a avutului acelei unităţi
(manager, contabil şef etc.). Participaţia este posibilă. Pentru existenţa coautoratului,
făptuitorul trebuie să aibă calitatea cerută de lege autorului.

Dacă nu are această calitate va răspunde ca şi complice concomitent.

Subiect pasiv este persoana juridică.

Delapidarea
Latura obiectivă

Elementul material constă într-o acţiune de sustragere care se poate realiza,prin trei
modalităţi efective: însuşire, folosire sau traficarea bunului aflat îngestionarea sau
administrarea făptuitorului.

Însuşirea este activitatea de scoatere din posesia sau detenţia persoanei juridice a unor bunuri
gestionate sau administrate de făptuitor şi trecerea lor ilicită în stăpânirea sa, putând dispune
de ele ca de bunuri proprii (însuşirea se poate realiza şi sub forma aparentă a unui schimb de
bunuri de o valoare inferioară).

Folosirea constă în scoaterea temporară a unui bun din gestiune şi utilizarea lui în interes
personal, pentru sine sau pentru altul, pentru o perioadă oarecare, după care este readus în
gestiune. Folosirea trebuie să producă o uzură sau o scădere a valorii bunului. Dacă folosirea
nu a produs nici o pagubă fapta va constitui abuz în serviciu.

Traficarea constă în scoaterea temporară a bunului din gestiune şi întrebuinţarea lui ilicită în
scopuri speculative de obţinere a unor profituri ilicite (exemplu luare de bani şi împrumutare
cu dobândă, apoi readucerea în gestiune).

Urmarea imediată constă în scoaterea bunului din sfera patrimonială în care se găsea şi
eventual producerea de pagube (la însuşire, folosire)

Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acţiunea de sustragere (în orice modalitate:
însuşire, folosire, traficare) şi urmarea imediată (deposedarea de bun).

Latura subiectivă.

Delapidarea se săvârşeşte numai cu intenţie directă şi în scopul special de a dispune de

bunurile persoanei juridice ca de bunurile proprii, pentru a realiza un profit.

Sancţiunea este închisoare de la 1 an la 15 ani.

Forma agravantă a delapidării (art. 2151, alin.2 C.pen.)

Delapidarea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la

20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 146 C.pen. arată ce înseamnă consecinţe deosebit de grave: “o pagubă materială mai
mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi
publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau
fizice”.

Acceseaza pagina nostra principala Cabinet avocat Iasi pentru mai multe informatii.

~166 vizualizari~