Drept Civil PDF

CUPRINS
I. ELEMENTE DE TEORIA GENERALĂ

A DREPTULUI .....................................................13
CAPITOLUL 1
DEFINIğIA ùI SISTEMUL DREPTULUI ........................15
1.1. SemnificaĠiile noĠiunii de drept ........................................15
1.2. Diviziunile dreptului ........................................................16
1.3. Ramurile dreptului............................................................18
1.4. Principalele sisteme de drept............................................21
Întrebări úi teste .......................................................................24
Bibliografie .............................................................................24
CAPITOLUL 2
NOğIUNEA DE STAT ...........................................................26
2.1. DefiniĠia statului...............................................................26
2.2. Statul de drept úi funcĠiile sale .........................................27
2.3. Forma statului ..................................................................28
Bibliografie .............................................................................31
CAPITOLUL 3
NORMA JURIDICĂ ..............................................................32
3.1. DefiniĠie úi trăsături specifice...........................................32
3.2. Structura normei juridice..................................................33
3.3. Clasificări ale normelor juridice.......................................35
3.3.1. Criteriul ramurii de drept ........................................35
3.3.2. Criteriul forĠei juridice a actului normativ ..............36
3.3.3. Criteriul structurii logice .........................................36
3.3.4. Criteriul sferei de aplicare.......................................38
3.3.5. Criteriul conduitei prescrise ....................................39
5
3.4. AcĠiunea normei juridice..................................................41
3.4.1. AcĠiunea în timp a normelor juridice.......................41
3.4.2. AcĠiunea în spaĠiu a normelor juridice ....................46
3.4.3. AcĠiunea normelor juridice asupra persoanelor......47
3.5. Izvoarele de drept .............................................................48
3.5.1. Actele normative ......................................................48
3.5.2. Obiceiul (cutuma) ....................................................50
3.5.3. JurisprudenĠa (practica judiciară) ..........................51
3.5.4. Doctrina ...................................................................51
3.6. Interpretarea normelor juridice.........................................52
3.6.1. DefiniĠia úi necesitatea interpretării........................52
3.6.2. Clasificarea interpretării normelor juridice............54
3.6.3. Metode de interpretare a normelor juridice ............57
Bibliografie .............................................................................65
II. CARACTERIZAREA GENERALĂ

A DREPTULUI CIVIL ROMÂN............................. 67
1. DEFINIğIA ùI OBIECTUL DREPTULUI CIVIL .........69
2. PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL................................74
3. DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL DE ALTE
RAMURI DE DREPT ........................................................77
Bibliografie .............................................................................82
III. RAPORTUL JURIDIC CIVIL ............................... 83
CAPITOLUL 1
PĂRğILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL ....................... 87
1.1. NoĠiune ...............................................................................87
1.2. Capacitatea de folosinĠă a persoanei fizice.........................88
1.2.1. NoĠiune .......................................................................88
1.2.2. Începutul capacităĠii de folosinĠă...............................90
1.2.3. Sfârúitul capacităĠii de folosinĠă ................................91
1.2.4. Îngrădiri ale capacităĠii de folosinĠă .........................95
1.3. Capacitatea de exerciĠiu a persoanei fizice.........................98
1.4. Persoana juridică. .............................................................103
1.4.1. NoĠiune .....................................................................103
6
1.4.2. Clasificări ale persoanelor juridice ........................... 107
1.4.3. ÎnfiinĠarea persoanelor juridice ................................. 109
1.4.4. Reorganizarea persoanei juridice.............................. 110
1.4.5. Încetarea persoanei juridice ...................................... 111
Întrebări úi teste ......................................................................... 114
Bibliografie ............................................................................... 116
CAPITOLUL 2
CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL ............... 117
2.1. Drepturile subiective civile. Clasificări.............................. 117
2.1.1. Criteriul opozabilităĠii ............................................... 117
2.1.2. Criteriul conĠinutului ................................................. 119
2.1.3. Criteriul gradului de certitudine conferit
titularilor.................................................................... 126
2.2. ObligaĠiile civile. Clasificări .............................................. 126
2.2.1. Criteriul obiectului .................................................... 126
2.2.2. Criteriul gradului de opozabilitate ............................ 129
2.2.3. Criteriul sancĠiunii ..................................................... 130
2.2.4. Criteriul structural .................................................... 131
Întrebări úi teste ......................................................................... 134
Bibliografie ............................................................................... 136
CAPITOLUL 3
OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL.
BUNURILE .............................................................................138
3.1. NoĠiunea de bun. ..............................................................138
3.2. Clasificări ale bunurilor....................................................139
3.2.1. Bunuri mobile úi bunuri imobile ..............................139
3.2.2. Bunuri aflate în circuitul civil úi bunuri
scoase din circuitul civil ..........................................142
3.2.3. Bunuri determinate individual úi bunuri
determinate generic. ................................................143
3.2.4. Bunuri fungibile úi bunuri nefungibile. ....................145
3.2.5. Bunuri consumabile úi bunuri neconsumabile. ........146
3.2.6. Bunuri frugifere úi bunuri nefrugifere......................147
3.2.7. Bunuri corporale úi bunuri necorporale. .................148
7
3.2.8. Bunuri divizibile úi bunuri indivizibile. ....................148
3.2.9. Bunuri principale úi bunuri accesorii. .....................149
Bibliografie .............................................................................151
CAPITOLUL 4
IZVOARELE RAPORTULUI
JURIDIC CIVIL CONCRET ................................................152
4.1. Clasificare ........................................................................152
4.2. Faptele juridice licite........................................................153
4.2.1. Gestiunea de afaceri ................................................153
4.2.2. Plata lucrului nedatorat...........................................155
4.2.3. ÎmbogăĠirea fără justă cauză (fără just temei).........156
4.3. Faptele juridice ilicite.......................................................157
4.3.1. Răspunderea pentru faptă proprie ...........................158
4.3.2. Răspunderea civilă delictuală pentru fapta
altei persoane...........................................................160
4.4. Evenimentele....................................................................163
Bibliografie .............................................................................165
IV. ACTUL JURIDIC CIVIL ........................................ 167
CAPITOLUL 1
NOğIUNE ùI CLASIFICARE...............................................169
1.1. NoĠiunea de act juridic civil............................................169
1.2. Clasificări ale actelor juridice civile................................170
1.2.1. Criteriul numărului părĠilor.....................................170
1.2.2. Criteriul scopului urmărit la încheierea lor ............173
1.2.3. Subclasificarea actelor juridice încheiate
cu titlu oneros ..........................................................174
1.2.4. Subclasificarea actelor juridice încheiate
cu titlu gratuit ..........................................................175
1.2.5. Criteriul efectelor produse ......................................177
1.2.6. Criteriul importanĠei ................................................178
1.2.7. Criteriul conĠinutului ..............................................179
8
1.2.8. Criteriul formei de încheiere....................................179
1.2.9. Criteriul momentului producerii efectelor...............182
1.2.10. Criteriul raportului existent între ele .....................183
1.2.11. Criteriul reglementării úi denumirii lor legale ......183
1.2.12. Criteriul modului de executare ..............................184
1.2.13. Criteriul legăturii cu modalităĠile ..........................185
Bibliografie .............................................................................188
CAPITOLUL 2
MODALITĂğILE ACTULUI JURIDIC CIVIL.................190
2.1 Termenul ..........................................................................190
2.1.1. Clasificări.................................................................191
2.1.2. Efectele termenului...................................................193
2.2 CondiĠia ............................................................................194
2.2.1. Clasificări.................................................................194
2.2.2. Efectele condiĠiei......................................................199
2.2.3. ComparaĠie între termen úi condiĠie ........................202
2.3 Sarcina..............................................................................203
2.3.1. Clasificări úi efecte ..................................................203
2.3.2. ComparaĠie între condiĠie úi sarcină........................204
Bibliografie .............................................................................207
CAPITOLUL 3
CONDIğIILE ACTULUI JURIDIC CIVIL ........................208
3.1. NoĠiune .............................................................................208
3.2. Capacitatea de a încheia actul juridic civil.......................209
3.3. ConsimĠământul ...............................................................210
3.3.1 ConsimĠământul úi voinĠa juridică ............................210
3.3.2. CondiĠiile consimĠământului ....................................213
3.3.3. Viciile de consimĠământ ...........................................216
a) Eroarea ..................................................................216
b) Dolul ......................................................................221
c) ViolenĠa ..................................................................223
d) Leziunea .................................................................225
3.4. Obiectul actului juridic civil ............................................227
3.5. Cauza actului juridic civil. ...............................................230
3.6. Forma actului juridic civil ................................................232
3.6.1. NoĠiune .....................................................................232
9
3.6.2. Forma cerută ad validitatem....................................234
3.6.3. Forma cerută ad probationem .................................235
3.6.4. Forma cerută pentru opozabilitate faĠă de terĠi.......235
Bibliografie .............................................................................238
CAPITOLUL 4
EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL............................239
4.1. NoĠiune .............................................................................239
4.2. Principiul forĠei obligatorii...............................................239
4.3. Principiul irevocabilităĠii actului juridic civil ..................241
4.3.1. ConĠinut....................................................................241
4.3.2. ExcepĠiile de la irevocabilitatea contractelor ..........243
4.3.3. ExcepĠiile de la irevocabilitatea actelor
unilaterale................................................................244
4.4. Principiul relativităĠii efectelor actului juridic civil ........246
4.4.1. ConĠinut....................................................................246
4.4.2. Avânzii-cauză ...........................................................247
a) Succesorii universali úi succesorii
cu titlu universal ......................................................247
b) Succesorii cu titlu particular ....................................248
c) Creditorii chirografari..............................................249
4.4.3. ExcepĠii aparente de la principiul relativităĠii
efectelor actelor juridice civile ................................250
4.4.4. StipulaĠia pentru altul ..............................................257
Bibliografie .............................................................................261
CAPITOLUL 5
NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL .........................262
5. 1. NoĠiune ............................................................................262
5.2. Delimitarea nulităĠii de alte cazuri
de ineficacitate a actului juridic.......................................263
5.2.1 Raportul dintre nulitate úi rezoluĠiune....................263
5.2.2 Raportul dintre nulitate úi reziliere ........................265
5.2.3 Raportul dintre nulitate úi caducitate .....................265
5.2.4 Raportul dintre nulitate úi revocare .......................266
10
5.3. Clasificări ale nulităĠii ......................................................267
5.3.1 Clasificarea nulităĠii după întinderea
efectelor sale ..........................................................267
5.3.2 Clasificarea nulităĠii după cum este
sau nu prevăzută de lege .......................................268
5.3.3 Clasificarea nulităĠii în funcĠie de felul
condiĠiei de validitate nerespectate .......................269
5.3.4 Clasificarea nulităĠii în funcĠie de natura
interesului ocrotit...................................................269
5.4. Cauzele nulităĠii................................................................272
5.5. Efectele nulităĠii ...............................................................273
5.5.1 Principiul retroactivităĠii........................................274
5.5.2 Principiul repunerii în situaĠia anterioară .............276
5.5.3 Principiul conform căruia un act nul nu poate
produce nici un efect ..............................................277
Bibliografie .............................................................................281
V. PRESCRIPğIA EXTINCTIVĂ ............................ 283

1. CONSIDERAğII GENERALE .........................................285
1.1. NoĠiune ............................................................................285
1.2. Justificare.........................................................................288
1.3. Reglementare...................................................................289
1.4. Efecte...............................................................................290
2. DOMENIUL PRESCRIPğIEI EXTINCTIVE ................292
3. TERMENELE DE PRESCRIPğIE EXTINCTIVĂ ........294
4. CURSUL PRESCRIPğIEI EXTINCTIVE. .....................297
4.1. Începutul prescripĠiei extinctive .......................................297
4.2. Suspendarea prescripĠiei extinctive ..................................300
4.3. Întreruperea prescripĠiei extinctive...................................303
4.4. Repunerea în termen.........................................................305
4.5. Împlinirea prescripĠiei extinctive .....................................307
Bibliografie .............................................................................312
11
I. ELEMENTE DE TEORIA GENERALĂ
A DREPTULUI
ELEMENTE DE TEORIA GENERALĂ
A DREPTULUI
CAPITOLUL 1
DEFINIğIA ùI SISTEMUL DREPTULUI
CAPITOLUL 2
NOğIUNEA DE STAT
CAPITOLUL 3
NORMA JURIDICĂ
14
1 DEFINIğIA ùI SISTEMUL DREPTULUI
1.1 SemnificaĠiile noĠiunii de drept
Ca membru al unei colectivităĠi, omul a simĠit nevoia de a

crea, la început în formă embrionară úi apoi din ce în ce mai
evoluată, reguli, norme care să îi cârmuiască existenĠa, astfel încât
interacĠiunea cu ceilalĠi oameni să îl prejudicieze cât mai puĠin (să
îi provoace cât mai puĠine neajunsuri). Astfel, acĠiunile sale au
încetat a mai fi cu desăvârúire libere, ci au început să fie
restricĠionate de diferite reguli, menite să facă posibilă coexistenĠa
în cadrul unei colectivităĠi.
Când colectivitatea de oameni s-a organizat ca stat, aceste
reguli au articulat un sistem, o construcĠie normativă pe care o
denumim drept.
x În primul său sens, noĠiunea de drept desemnează
totalitatea regulilor de conduită impuse de stat în
scopul reglementării relaĠiilor inter-umane. Acesta este
sensul dreptului obiectiv, deoarece se defineúte prin
raportare la obiectul său (regulile de conduită).
Ansamblul normelor juridice în vigoare la un anumit
moment dat, într-un stat, constituie dreptul pozitiv. Astfel, dreptul
pozitiv românesc cuprinde toate reglementările adoptate de statul
român úi aplicabile astăzi. Dreptul pozitiv nu cuprinde, deci,
reglementări ieúite deja din vigoare sau încă neadoptate.
x În al doilea sens, noĠiunea de drept reprezintă
prerogativa, facultatea, posibilitatea unei persoane de a
15
avea o anumită conduită úi de a pretinde celorlalĠi o
anumită conduită.
Într-un asemenea sens este folosit cuvântul drept în expresii
ca: ”am dreptul la bursă” sau “am dobândit dreptul de proprietate”.
Acesta este sensul de drept subiectiv, deoarece se defineúte prin
raportare la persoana care exercită prerogativa respectivă.
x În sfârúit, într-un al treilea sens, cuvântul drept
desemnează útiinĠa socială care studiază statul úi
regulile adoptate de el, instituĠiile politice úi juridice,
principiile generale de conducere úi reglementare a
societăĠii.
Este sensul în care folosim această noĠiune când ne referim
la disciplina de studiu “drept civil”.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul “drept” provine
din latină, dar nu din cuvântul cu care romanii desemnau dreptul
(jus) ci din latinescul directum, luat în sensul său figurat, úi anume:
fără ocoliúuri, potrivit regulii, corect, potrivit dreptăĠii.
1.2 Diviziunile dreptului
Normele juridice care alcătuiesc dreptul sunt

interdependente, aparĠin unui organism unitar. Ele nu pot fi nici
înĠelese, nici interpretate fără luarea în considerare a întregului
sistem căruia îi aparĠin. În pofida unităĠii sale, dreptul obiectiv
cunoaúte, totuúi, o serie de diviziuni.
O primă diviziune a dreptului îl împarte în drept intern
(expresie a voinĠei unei societăĠi date, organizate ca stat) úi drept
internaĠional.
Dreptul intern cunoaúte împărĠirea tradiĠională în drept

public úi drept privat. Astfel, dreptul public cuprinde normele
16
juridice care guvernează organizarea statului, raporturile dintre stat
úi particulari precum úi raporturile dintre diferitele organisme ale
statului. În raporturile cu cetăĠenii săi, statul îúi exercită puterea
suverană; acestea sunt, îndeobúte, raporturi de subordonare.
¾ Spre exemplu, raportul juridic dintre stat úi un contribuabil
este un raport juridic fiscal, aparĠinând dreptului public.
Statul, prin organismele sale, este cel care fixează úi percepe
impozitul care urmează a fi plătit, úi tot el stabileúte
sancĠiunile aplicabile în caz de neplată.
Dreptul privat cuprinde normele care guvernează
raporturile dintre paticulari. Astfel sunt, de exemplu, raporturile ce
se nasc între cumpărător úi vânzător cu prilejul încheierii unui
contract de vânzare-cumpărare. Raporturile de drept privat sunt, de
obicei, raporturi de egalitate juridică, în sensul că nici una dintre
părĠi nu îúi poate impune voinĠa juridică celeilalte. Statul poate însă
participa úi el la asemenea raporturi juridice, atunci când acĠionează
nu în virtutea puterii sale suverane, ci ca persoană juridică.
¾ Spre exemplu, un minister poate încheia un contract de
prestări-servicii cu o echipă de zugravi, care se angajează
ca, în schimbul unei remuneraĠii, să zugrăvească o anumită
clădire a ministerului. Cu toate că la acest raport juridic
participă úi statul, acesta este un raport juridic de drept
privat, în care părĠile sunt pe picior de egalitate juridică.
Fiecare diviziune a dreptului intern se subîmparte în ramuri
de drept. Cu toate acestea, din ce în ce mai multe ramuri de drept se
găsesc la intersecĠia dintre cele două diviziuni, cuprinzând atât
norme de ordine publică menite să răspundă unui interes general, al
întregii comunităĠi, cât úi norme de drept privat, ce răspund unor
interese particulare.
17
Dreptul internaĠional cuprinde, la rândul său, dreptul
internaĠional public, având ca obiect de studiu raporturile dintre
state, úi dreptul internaĠional privat, având ca obiect relaĠiile
private dintre cetăĠeni ai unor state diferite ori care au bunuri sau
interese în state diferite.
1.3. Ramurile dreptului

Ramura de drept este un ansamblu de norme juridice legate
între ele prin obiectul de reglementare (grupul de relaĠii sociale pe
care îl reglementează) úi metoda de reglementare.
Iată cele mai importante ramuri de drept public:
x Dreptul constituĠional cuprinde normele juridice care
reglementează organizarea úi componenele autorităĠilor
statului, sistemul electoral, drepturile úi îndatoririle
fundamentale ale cetăĠenilor.
x Dreptul administrativ cuprinde normele juridice care
reglementează organizarea úi desfăúurarea activităĠii
organelor administraĠiei de stat úi a serviciilor publice.
x Dreptul fiscal cuprinde normele juridice care
reglementează relaĠiile referitoare la întocmirea,
aprobarea úi executarea bugetului de stat, dezvoltarea
economico-socială úi acoperirea unor nevoi publice.
x Dreptul penal cuprinde normele juridice care
incriminează faptele antisociale grave, denumite
infracĠiuni, pedepsele aplicabile infractorilor úi alte
măsuri ce se pot lua în cazul săvârúirii acestor fapte.
De reĠinut că victima unei infracĠiuni poate fi un particular ;
dar raportul juridic de drept penal nu se naúte între autorul
infracĠiunii úi victima infracĠiunii, ci întotdeauna între stat, ca
18
reprezentant al societăĠii, úi infractor. De aceea, raportul juridic de
drept penal nu este niciodată un raport între particulari.
x Dreptul procesual penal cuprinde normele juridice care
reglementează desfăúurarea procesului penal atât în faza
procesului penal cât úi a judecăĠii.
x Dreptul procesual civil cuprinde normele juridice care
reglementează activitatea de judecare a cauzelor civile
úi de executare a hotărârilor pronunĠate în aceste cauze.
x Dreptul securităĠii sociale reglementează raporturile
juridice de asigurare socială (asigurarea de sănătate,
ajutorul de úomaj, indemnizaĠiile de naútere, dreptul la
pensie etc.) úi pe cele de asistenĠă socială (ajutoare
sociale pentru persoanele cu venituri mici, cantine
sociale, instituĠii de asistenĠă socială, protecĠia
persoanelor cu handicap etc.)
Ramurile de drept privat cuprind, în principiu, normele
juridice care reglementează raporturile dintre particulari. Cu toate
acestea, unele ramuri de drept privat au în componenĠa lor úi norme
de ordine publică, menite a servi unui interes general úi care
reglementează raporturi juridice în care intervine úi societatea
organizată ca stat.
x Dreptul civil cuprinde normele juridice care
reglementează raporturile patrimoniale úi
nepatrimoniale stabilite între persoane fizice úi juridice
aflate pe picior de egalitate juridică.
Este cea mai cuprinzătoare ramură a acestei diviziuni a
dreptului, din care s-au despris, în timp, celelalte ramuri de drept
privat.
x Dreptul comercial cuprinde normele ce reglementează
raporturile juridice ce izorăsc din actele úi faptele
considerate de lege ca fiind fapte de comerĠ, precum úi
19
raporturile juridice la care participă persoanele ce au
calitatea de comerciant.
x Dreptul muncii cuprinde normele ce reglementază
raporturile sociale de muncă născute din contractul
individual de muncă.
Asemenea raporturi juridice privesc: felul muncii, locul
muncii, salarizarea, celelalte drepturi úi obligaĠii ale salariaĠilor úi
angajatorilor etc.
Dreptul muncii cuprinde, în subsidiar, úi o serie de norme
de ordine publică (cum ar fi, de exemplu, normele de protecĠia
muncii sau normele privind examenul medical obligatoriu al
salariaĠilor).
x Dreptul familiei cuprinde normele care reglementează
raporturile decurgând din căsătorie, rudenie, filiaĠie,
adopĠie, precum úi normele privind ocrotirea minorilor
sau a persoanelor fără discernământ.
ùi dreptul familiei cuprinde o serie de norme de ordine
publică, de protecĠie a interesului general (în special normele de
ocrotire a unor categorii de persoane). Chiar úi după integrarea
normelor de drept al familiei în Codul civil, ramura dreptului
familiei îúi va păstra autonomia, în raport cu dreptul civil.
Drept public: - drept constituĠional

- drept administrativ
- drept fiscal
- drept penal
Drept obiectiv - dreptul securităĠii sociale
- dreptul procesual
Drept privat: - drept civil
- dreptul muncii
- drept comercial
- dreptul familiei
20
1.4. Principalele sisteme de drept
Deúi dreptul intern este rezultatul voinĠei suverane a

societăĠii respective, organizate ca stat, există totuúi unele
coordonate fundamentale comune tuturor sistemelor de drept. Mai
mult decât atât, prin convenĠii internaĠionale úi prin constituirea
unor organisme internaĠionale, ori aderarea la asemenea organisme
(cum este, de exemplu, Uniunea Europeană), statele consimt să îúi
armonizeze sistemele interne de drept cu unele reglementări
unitare, înlăturând diferenĠele de reglementare úi accenuând
elementele comune.
Cu toate acestea, pot fi încă deosebite anumite familii de
drept, cu tradiĠii úi mecanisme de funcĠionare diferite. Astfel, în
dreptul comparat se recunoaúte, îndeobúte, existenĠa a trei mari
sisteme de drept: dreptul romano-germanic, dreptul anglo-saxon úi
dreptul religios.
x Dreptul romano-germanic (continental), căruia îi
aparĠine úi sistemul nostru de drept, este dreptul Europei
continentale, dar îúi găseúte aplicarea úi în unele Ġări din
America Latină, Orientul Apropiat sau nordul Africii.
Rădăcinile sale se află în dreptul roman úi în cutumele
germanice. Caracteristic pentru dreptul romano-germanic este
faptul că izvorul fundamental de drept este actul normativ, legea în
sens larg, adică regula scrisă, adoptată de organele abilitate ale
statului.
Potrivit art. 123 alin. 2 din ConstituĠie, “judecătorii sunt
independenĠi úi se supun numai legii”. Aúadar, singurul temei al
soluĠiei date de judecător îl constituie legea.
ùi Codul civil cuprinde prevederi în aceste sens. Astfel, art.
4 prevede că “este oprit judecătorului de a se pronunĠa, în hotărârile
ce dă, prin cale de dispoziĠii generale úi reglementare, asupra
21
cauzelor ce-i sunt supuse”. Cu alte cuvinte, judecătorul nu
legiferează niciodată. El se ocupă strict de cazul pe care îl are de
judecat, iar hotărârea lui este aplicabilă numai la acest caz.
Aceasta însemnă că:
- pe de o parte, soluĠia dată într-o speĠă nu este obligatoriu identică
cu soluĠiile care s-au dat, în trecut, în speĠe similare;
- pe de altă parte, soluĠia dată într-o speĠă nu devine obligatorie
pentru soluĠionarea în viitor, a unor speĠe similare.
Judecătorul se supune numai legii úi propriei lui conútiinĠe.
Dreptul romano-germanic cunoaúte diviziunea dreptului în
drept public úi drept privat. Din punct de vedere procesual, el se
caracterizează prin existenĠa mai multor trepte de jurisdicĠie:
instanĠă de fond, instanĠă de apel úi instanĠă supremă.
x Dreptul anglo-saxon (sistemul common-law) a apărut
în Anglia úi s-a extins în toate fostele colonii britanice
(S.U.A., Australia, Noua Zeelandă, Canada, cu excepĠia
provinciei Quebec etc.). El este un drept jurisprudenĠial,
adică un sistem în care izvorul principal de drept îl
constituie precedentele judiciare.
Judecătorul nu este Ġinut să respecte un corp de legi impus
de un organ legiuitor, ci are libertatea de a aprecia, de la caz la caz,
care este soluĠa cea mai corectă pentru litigiul pe care îl are de
soluĠionat. El va trebui însă să se conformeze soluĠiilor care s-au
mai dat în trecut unor speĠe similare.
Se consideră că acest sistem face posibilă aplicarea a două
principii complementare:
- principiul flexibilităĠii, deoarece judecătorul, nefiind

încorsetat de legi abstracte, poate da o soluĠie mai nuanĠat adaptată
împrejurărilor concrete ale cauzei
22
úi
- principiul predictabilităĠii, în sensul că, de principiu, prin
analiza precedentelor judiciare în materie se poate prevedea care va
fi soluĠia judecătorului.
În subsidiar, úi în sistemul common-law se pot întâlni legi
scrise, îndeosebi în domeniile de ordine publică.
x Un al treilea sistem de drept îl constituie sistemul
religios.
Orice sistem de drept este influenĠat de religie, iar multe
norme juridice au fost, la origine, norme religioase. “Spectacolul
armoniei universale a naturii, care domină úi învinge toate
fenomenele, a fost luat de instinctele omului ca model al armoniei
sociale a cărei nevoie se impune suferinĠelor sale, úi s-a confundat
cu ea, astfel că aceeaúi putere supranaturală, care se oglindeúte în
armonia cosmică, să apară ca impunând úi normele conducătoare
ale raporturilor dintre oameni”, scria M. Cantacuzino.
Dar dincolo de această legătură generală dintre drept úi
religie, unele sisteme de drept îúi găsesc izvorul propriu-zis în
textele religioase, ceea ce le particularizează în raport cu celelalte
sisteme. Astfel, dreptul hindus îúi are izvorul în textele sacre úi
anume în cele patru Vede, cărĠile sfinte ale brahmanilor, cuprinzând
norme de conduită úi sancĠiuni corespunzătoare pentru fiecare
încălcare a acestora. Oarecum similar, în dreptul musulman
întâlnim ca izvor principal de drept Coranul, completat cu un corp
de reguli perene denumite sunna.
23
Întrebări úi teste
ExplicaĠi următoarele noĠiuni: drept pozitiv, drept

obiectiv, drept subiectiv, drept intern, drept
internaĠional, drept public, drept privat.
MotivaĠi apartenenĠa dreptului penal la dreptul public.
MotivaĠi apartenenĠa dreptului procesual civil la dreptul

public úi a dreptului civil la dreptul privat.
Cum explicaĠi, din punct de vedere istoric,

aplicabilitatea unui sistem de drept întemeiat pe cel
roman într-o serie de Ġări nord-africane, ca Algeria,
Maroc sau Tunisia? Dar în provincia canadiană
Quebec?
Bibliografie
CANTACUZINO, M. Elemente de drept civil, Bucureúti,

Editura Cartea Românească, 1921,
p. 5 - 35;
HAMANGIU, C. Tratat de drept civil român, vol. I,
ROSETTI- Bucureúti, Editura All, 1996, p. 1- 8;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
POPA, N. Teoria generală a dreptului,
Bucureúti, Editura Actami, 1996,
p. 44 - 97;
24
BOBOù, Gh. Teoria generală a dreptului,
Cluj-Napoca, Editura. Dacia, 1994,
p. 8 - 20;
ùTEFĂNESCU, I.T. “Partea introductivă – Elemente de
teoria generală a dreptului”,
p. 13 - 49, în Drept civil, vol.I,
Bucureúti Editura Lumina Lex, 2000,
coordonator – R.Dimitriu;
URS, I. Drept civil. Partea generală.
ANGHENI, S. Persoanele, Bucureúti, Editura. Oscar
Print, 1998, p. 13 - 17;
ùTEFĂNESCU, D. Drept civil, Bucureúti, Editura Oscar
Print, 1999, p. 9 - 11;
ZLĂTESCU, V.D. Drept privat comparat, Bucureúti,
Editura Oscar Print, 1997,
p. 109 – 126; 291 - 329.
25
2 NOğIUNEA DE STAT
2.1. DefiniĠia statului
În mod tradiĠional, statul este definit prin referire la trei

elemente esenĠiale: populaĠia, teritoriul úi puterea publică
(suveranitatea).
PopulaĠia în raport cu care statul îúi exercita puterea
suverană este o grupare de indivizi reuniĠi prin legături de cetăĠenie
úi prin stabilirea domiciliului pe teritoriul statului.
Teritoriul este porĠiunea de pământ, de apă, precum úi din
spaĠiul aerian în limitele (graniĠele) căreia se exercită puterea
suverană.
Puterea publică (suveranitatea) este, în esenĠă, puterea
statului de a-i comanda pe indivizii care intră în compunerea
populaĠiei sale ca úi de a exclude de la o astfel de comandă orice
altă putere din afara graniĠelor sale. Cu anumite circumstanĠieri, ea
se exercită úi asupra străinilor care intră pe teritoriul statului.
Elementul de bază al mecanismului statului îl constituie
organul de stat. Organul de stat a fost definit ca fiind acea parte
componentă a aparatului de stat, investită cu competenĠă úi putere
úi care se caracterizează prin aceea că cei care o compun au o
calitate specifică (parlamentari, funcĠionari publici ori magistraĠi).
26
2.2. Statul de drept úi funcĠiile sale
Statul úi dreptul, ca fenomene sociale, au apărut

concomitent. Regulile de conduită care existau în comuna
primitivă, anterior apariĠiei statului, nu pot fi considerate a
constitui norme juridice, un sistem închegat de drept, deoarece
numai posibilitatea de a fi adusă la îndeplinire, la nevoie, prin forĠa
de constrângere a statului, conferă caracter juridic unei reguli de
comportament. La rândul său, statul este organizat úi funcĠionează
în temeiul unor norme juridice. Prin organele puterii legislative,
executive úi judecătoreúti, statul emite norme de drept úi urmăreúte
aplicarea lor.
Statul de drept este expresia intercondiĠionării úi
echilibrului dintre stat úi drept, întregul mecanism statal
funcĠionând pe baza unei ordini de drept, fixate prin lege. Într-un
stat de drept puterea de stat a fost cucerită pe cale constituĠională
(legală) úi exercitarea ei se realizează în conformitate cu normele
de drept. Puterea politică este deĠinută vremelnic úi cu garantarea
unor libertăĠi fundamentale ale cetăĠeanului.
Statul are trei funcĠii esenĠiale, fiecăreia dintre acestea

corespunzându-i puterea (competenĠa) de a o înfăptui:
funcĠia legislativă, constând în adoptarea normelor
juridice generale, încredinĠată Parlamentului;
funcĠia executivă, constând în aducerea la îndeplinire a
acestor norme, încredinĠată, de regulă, úefului de stat úi
Guvernului;
funcĠia jurisdicĠională, constând în soluĠionarea litigiilor
care apar cu prilejul aplicării normelor juridice,
încredinĠată instanĠelor judecătoreúti.
27
În linii generale, separaĠia puterilor în stat (în sensul că
puterea legislativă, cea executivă úi cea judecătorească nu sunt
exercitate de aceleaúi persoane sau organisme) este considerată
caracteristica esenĠială a statului de drept.
Statul, prin organismele sale, îúi exercită funcĠiile
fundamentale în două planuri:
- în plan intern, prin apărarea proprietăĠii, a ordinii
publice, a drepturilor úi libertaĠilor cetăĠenilor, a
suveranităĠii úi independenĠei naĠionale;
- în plan extern, prin dezvoltarea raporturilor de
colaborare cu alte state, sub aspect economic, politic,
cultural, militar etc.
2.3. Forma statului
Forma de stat exprimă modul de formare, organizare úi

funcĠionare a puterilor statului. Laturile componente ale formei de
stat sunt: forma de guvernământ, structura de stat úi regimul
politic.
a) Formele de guvernământ sunt: monarhia úi republica.

Monarhia poate fi:
- absolută, dacă monarhul întruneúte în persoana sa toate
puterile statului. Este forma de guvernământ cea mai
răspândită în perioada medievală;
- constituĠională, dacă puterile monarhului sunt limitate
prin ConstituĠie; monarhul conduce alături de parlament
úi de guvern. Mai mult decât atât, în unele sisteme
monarhice europene, monarhul tinde să păstreze doar
competenĠe de reprezentare úi de păstrare a tradiĠiei.
28
Republica poate fi, în funcĠie de raporturile dintre puterea
legislativă úi cea executivă, parlamentară sau prezidenĠială. În
republica parlamentară úeful statului este ales de parlament (este,
spre exemplu, cazul Cehiei sau al Italiei) în timp ce în republica
prezidenĠială úeful statului este ales în mod direct de către popor
(cazul FranĠei). În unele sisteme constituĠionale, considerate
republici semi-prezidenĠiale, úeful statului este ales direct de popor,
dar puterile sale sunt limitate.
b) Structura de stat exprimă organizarea puterii pe un

anumit teritoriu, exercitarea puterii úi raporturile dintre ele. Sub
aspectul structurii de stat, există:
- state unitare, unde există o singură putere suverană pe
întreg teritoriul, un singur parlament, un singur guvern,
un singur rând de organe judecătoreúti. Potrivit art. 1
alin. 1 din ConstituĠie, România este un stat unitar;
- state compuse, care pot fi federaĠii (cum este cazul
S.U.A., Iugoslavia etc.), în cazul cărora statele federale
au o independenĠă limitată sau confederaĠii (cum este
cazul ElveĠiei), în cazul cărora independenĠa statelor
membre este mai accentuată, acestea păstrându-úi, în
principiu, suveranitatea;
- uniuni de stat, care pot fi personale (cum este cazul
Uniunii dintre ğara Românească úi Moldova, în
perioada 1859-1862) sau reale (cum este cazul Uniunii
Austro-Ungare sau al ğării Româneúti cu Moldova, între
1862-1864)
c) Regimul politic reprezintă ansamblul metodelor úi

mijloacelor de conducere a societăĠii în asigurarea echilibrului
dintre interesele statului úi ale cetăĠeanului. Astfel, există regimuri
politice democratice (în cazul statelor de drept) úi regimuri
29
autoritare (în cazul cărora drepturile úi libertăĠile individuale sunt
foarte restrânse, în beneficiul unei puteri discreĠionare - absolute - a
úefului de stat).
Forma monarhie absolută

de constituĠională
guvernământ
republică parlamentară
prezidenĠială
stat unitar
Forma Structura
de de stat compus federaĠie
stat stat confederaĠie
uniune de state personală

reală
Regimul democratic
politic
autoritar
30
ComentaĠi afirmaĠia lui Montesquieu: “Totul ar fi

pierdut dacă acelaúi om sau acelaúi corp de judecători ar
poseda, ca executor, puterea pe care úi-a dat-o ca
legiuitor”.
AnalizaĠi amplasarea pe schema componentelor formei

de stat a următoarelor state: FranĠa, S.U.A., Iugoslavia,
Marea Britanie, Irak, ElveĠia.
Bibliografie
POPA, N. Teoria generală a dreptului, Bucureúti,

Editura Actami, 1996, p. 98 - 111;
URS, I. Drept civil. Partea generală. Persoanele,
ANGHENI, S. Bucureúti, Editura Oscar Print, 1998,
p. 18 – 25;
DELEANU, I. Drept constituĠional úi instituĠii politice.
Tratat, vol. I, Bucureúti, Editura Europa
Nova, 1996, p. 93 – 100;
DUCULESCU, V. Drept constituĠional comparat, Bucureúti,
CĂLINOIU, C. Editura Lumina Lex, 1996, p. 21-53;
DUCULESCU, G.
CIOBANU, D. Drept constituĠional úi instituĠii publice.
Statul, Bucureúti, Editura Hyperion, 1991,
p. 26 – 72;
DELEANU, I. SeparaĠia puterilor în stat – dogmă sau
realitate?, în revista “Dreptul” nr. 2-3/1990,
p. 15 – 21;
DELEANU, I. Premisele úi mecanismele statului de drept,
ENACHE, M. în revista “dreptul”, nr. 12/1993, p. 32 - 41
31
3 NORMA JURIDICĂ
3.1. DefiniĠie úi trăsături specifice
Normele juridice sunt celulele din care este alcătuit dreptul

obiectiv. Ca úi normele morale, religioase, de politeĠe etc., normele
juridice sunt reguli de conduită socială, de a căror respectare
depinde buna funcĠionare a societaĠii, ca organism.
Toate normele sociale au caracter obligatoriu, altfel ele nu
ar fi reguli, ci simple recomandări. Dar, în cazul fiecăreia dintre
acestea, sancĠiunea în caz de nerespectare are aceeaúi substanĠă cu
norma însăúi. Aúadar, sancĠiunea, în caz de nerespectare a unei
norme morale va fi morală, în caz de nerespectare a unei norme
religioase va fi de natură religioasă ú.a.m.d. Într-adevăr, există úi
sancĠiuni sociale non-juridice: oprobiul public, excomunicarea,
izolarea socială etc.
SancĠiunea în caz de nerespectare a unei norme juridice are
natură juridică. Aceasta înseamnă, în virtutea legăturii indisolubile
dintre drept úi stat, că o atare sancĠiune nu poate fi aplicată decât în
cadrul unei societăĠi organizate ca stat úi că implică, obligatoriu,
intervenĠia organismelor competente ale statului, deoarece “nimeni
nu îúi poate face dreptate singur”. În concluzie, normele juridice au
o particularitate care le deosebeúte de toate celelalte categorii de
norme sociale: la nevoie, ele pot fi aduse la îndeplinire prin forĠa de
constrângere a statului. În multe cazuri, normele juridice au fost, la
origine, norme morale sau religioase úi au căpătat caracter juridic
doar o dată cu apariĠia statului.
32
Norma juridică se defineúte ca fiind o regulă de conduită
generală, impersonală úi obligatorie, care poate fi îndeplinită, la
nevoie, prin forĠa coercitivă a statului.
Din această definiĠie decurg trăsăturile esenĠiale ale normei
juridice:
a) norma juridică are caracter general; ea prescrie
(prevede, impune) o conduită tipică (un model de
comportament) ce se adresează tuturor persoanelor care
îndeplinesc condiĠiile din ipoteza normei;
b) norma juridică are caracter impersonal, în sensul că ea
nu se adresează direct unei persoane. Chiar úi în ipoteza
în care vizează un organism unipersonal, norma juridică
nu are în vedere persoana care, vremelnic, ocupă funcĠia
respectivă, ci instituĠia în sine
¾ Spre exemplu, normele constituĠionale care privesc
atribuĠiile Preúedintelui sau ale Avocatului Poporului nu se
adresează, în concret, persoanei care îndeplineúte, temporar,
funcĠia publică respectivă, ci instituĠiei însăúi;
c) norma juridică are un caracter obligatoriu, ea putând fi
impusă subiectului de drept prin constrângere.
3.2. Structura normei juridice
Structura logică a normei juridice cuprinde următoarele

elemente: ipoteza, dispoziĠia úi sancĠiunea.
a) Ipoteza reprezintă acea parte a normei juridice care
desemnează împrejurările concrete în care urmează să
se aplice norma, categoria de persoane cărora li se
aplică, condiĠiile care trebuie îndeplinite pentru
aplicarea normei;
33
b) DispoziĠia reprezintă cel mai important element al
normei. Ea cuprinde conduita impusă subiectelor de
drept: ce anume trebuie să facă, ce anume nu trebuie să
facă, ce anume pot să facă acestea;
c) SancĠiunea cuprinde consecinĠele nerespectării
comandamentului (prescripĠiei) din dispoziĠie.
SancĠiunea poate fi absolut determinată, dacă organul de
aplicare nu are de făcut o individualizare a sancĠiunii (spre
exemplu, cazul nulitaĠii, sancĠiune foarte frecventă în dreptul civil)
sau relativ determinată, dacă organul de aplicare trebuie să
aprecieze care este, în raport cu împrejurările concrete ale faptei,
sancĠiunea potrivită. În acest caz, norma nu cuprinde decât limita
minimă úi cea maximă a sancĠiunii.
¾ Spre exemplu, pedeapsa aplicabilă în cazul săvârúirii unei
infracĠiuni poate varia între 2 úi 5 ani închisoare.
SancĠiunile pot fi, de asemenea, alternative sau cumulative.
În primul caz, organul de aplicare are de ales între două sau mai
multe variante de sancĠiuni, în funcĠie de împrejurările concrete ale
faptei.
¾ Spre exemplu, art. 353 alin. 1 din Codul penal prevede că
“sustragerea de la recrutare în timp de pace se pedepseúte cu
închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă”.
Dimpotrivă, întâlnim sancĠiuni cumulative când pentru

aceeaúi faptă sunt stabilite sancĠiuni de categorii diferite.
¾ Spre exemplu, art. 174 din Codul penal prevede că
“uciderea unei persoane se pedepseúte cu închisoare de la
10 la 20 de ani úi interzicerea unor drepturi”.
34
O normă juridică tipică, ce cuprinde toate cele trei elemente
de structură, ar avea, ca principiu, următoarea formulare:
Dacă …… atunci ……, altfel …….
Dacă faci parte dintr-o anumită categorie de persoane,

îndeplineúti anumite condiĠii sau te afli în anumite circumstanĠe,
atunci trebuie, nu trebuie sau poĠi să ai o anumită conduită, altfel
urmează să suporĠi anumite consecinĠe.
PuĠine sunt însă normele care au această formulare. În
cadrul procesului de interpretare a normei de drept, este adesea
necesară o reformulare mentală a normei, astfel încât să fie cu
putinĠă determinarea celor trei elemente de structură.
3.3. Clasificări ale normelor juridice
Pentru clasificarea normelor juridice sunt utilizate mai multe

criterii, între care cele mai însemnate sunt:
3.3.1. Criteriul ramurii de drept
În baza acestui citeriu se disting norme de drept civil, de

drept penal, de drept administrativ, de drept constituĠional, de drept
comercial etc. Nu întotdeauna normele juridice cuprinse în acelaúi
act normativ aparĠin aceleiaúi ramuri de drept.
¾ Spre exemplu, vom întâlni norme de drept penal úi în legi
civile, comerciale sau de drept al muncii, atunci când se
prevăd o serie de fapte sancĠionate ca infracĠiuni.
Normele juridice aparĠinând unora dintre ramurile de drept
pot avea o structură atipică. Este cazul normelor de drept penal care
35
cuprind descrierea faptei care constituie infracĠiune úi, în partea a
doua, prevăd pedeapsa cu care o asemenea faptă se pedepseúte.
Aceasta nu poate conduce însă la concluzia că normele de drept
penal nu cuprind “dispoziĠia” (ca element de structură), pentru că
ea este subînĠeleasă, constând în interdicĠia săvârúirii faptelor
descrise ca infracĠiuni.
3.3.2. Criteriul forĠei juridice a actului normativ
Normele juridice pot fi cuprinse în legi, decrete, hotărâri

guvernamentale, ordonanĠe úi ordonanĠe de urgenĠă ale guvernului,
alte acte normative, cum ar fi deciziile organelor administraĠiei
locale. Este utilă determinarea apartenenĠei normei juridice la un
anumit act normativ, în vederea aplicării principiului ierarhiei
actelor normative, în virtutea cărora normele juridice cuprinse în
acte normative cu o forĠă juridică inferioară trebuie să fie conforme
cu normele juridice cuprinse în actele normative de o forĠă juridică
superioară.
3.3.3. Criteriul structurii logice
După cum am văzut, nu întotdeauna normele juridice

cuprind toate cele trei elemente de structură. Din punctul de vedere
al structurii logice, normele juridice pot fi complete, atunci când,
expres sau subînĠeles, cuprind ipoteza, dispoziĠia úi sancĠiunea sau
incomplete, atunci când se completează cu alte norme juridice
cuprinse în acelaúi act normativ sau în altul.
Normele incomplete care se completează cu alte norme
juridice adoptate deja se numesc norme de trimitere.
¾ Spre exemplu, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publică úi regimul juridic al acesteia prevede:
36
“Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art.
135 alin. (4) din ConstituĠie, din cele stablite în anexa care
face parte din prezenta lege úi din orice alte bunuri care,
potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de intees
public úi sunt dobândite de stat sau de unităĠile
administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege”.
Textul face o triplă trimitere, urmând ca dispoziĠiile lui să
fie completate cu prevederile ConstituĠiei, enumerarea din
anexa la lege, precum úi cu orice alte legi care declară
anumite bunuri ca fiind de uz úi interes public.
Normele care se vor completa cu alte norme juridice,
neadoptate încă, dar care urmează să apară, se numesc norme în
alb.
¾ Astfel, spre exemplu, art. 1 din Legea nr. 203/1999 privind
permisele de muncă prevede că “permisul de muncă este
documentul oficial care se eliberează în condiĠiile prezentei
legi, pe baza căruia străinii se pot încadra în muncă în
România”, iar art. 10: “procedura de eliberare úi de anulare
a permiselor de muncă se va stabili prin norme
metodologice emise de Ministerul Muncii úi ProtecĠiei
Sociale, Ministerul Afacerilor Externe úi Ministerul de
Interne, aprobate prin hotărâre a Guvernului, în termen de
60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul
Oficial al României, Partea I”. Această normă în alb a fost
completată prin apariĠia Normelor metodologice privind
procedura de eliberare úi anulare a permiselor de muncă,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 434/2000.
37
3.3.4. Criteriul sferei de aplicare
După sfera aplicării lor, normele juridice pot fi generale,

speciale úi de excepĠie. Normele generale au sfera cea mai largă de
aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept.
Astfel, normele dreptului civil au caracter de maximă
generalitate pentru normele altor ramuri de drept privat, cum ar fi
dreptul comercial sau dreptul muncii. După cum vom mai avea
ocazia să arătăm, normele dreptului civil constituie pentru acestea
din urmă dreptul comun, de la care normele comerciale sau de
drept al muncii, având un caracter special, derogă.
A deroga înseamnă a se abate de la o prevedere generală, a

reglementa o anumită problemă în chip diferit de reglementarea-
cadru.
ùi normele de excepĠie au caracter derogatoriu. Ele se aplică

strict în împrejurarea descrisă în ipoteza normei, împrejurarea în
care regula, consacrată într-o normă generală sau specială, nu-úi
găseúte aplicarea.
¾ Spre exemplu, potrivit art. 802 din Codul civil, “DonaĠiunea
este un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil
un lucru donatarului care-l primeúte”.
Deci, în materia donaĠiilor, regula este irevocabilitatea
(imposibilitatea revenirii bunului la donator). De la această normă -
cu caracter de regulă - derogă norma - cu caracter de excepĠie -
prevăzută în art. 829 din Codul civil: ”DonaĠiunea între vii se
revocă pentru neîndeplinirea condiĠiilor cu care s-a făcut, pentru
ingratitudine úi pentru naútere de copii în urma donaĠiunii”. În
concluzie, în cele trei situaĠii de excepĠie enumerate în ipoteza
normei, donaĠia se poate revoca.
38
3.3.5. Criteriul conduitei prescrise
Din punctul de vedere al conduitei prescrise în ipoteza

normei, normele juridice pot fi imperative úi dispozitive. Normele
imperative sunt cele care stabilesc o conduită univocă úi strict
determinată la care subiectul de drept este obligat sau care îi este
interzisă subiectului de drept.
Normele imperative se mai numesc norme de ordine
publică. Ele sunt majoritare în dreptul public. În dreptul privat, deúi
predomină normele dispozitive, există însă úi numeroase norme de
ordine publică, de la care părĠile nu pot deroga prin prevederi
contractuale. Astfel, potrivit art. 5 din Codul civil, “Nu se poate
deroga prin convenĠii particulare de la normele care interesează
ordinea publică úi bunele moravuri”.
Există două categorii de norme imperative: norme
onerative, care impun sau ordonă subiectului de drept o anumită
conduită úi norme prohibitive, care interzic subiectului de drept o
anumită conduită.
Un exemplu de normă onerativă este cea cuprinsă în art. 33
alin. (2) din ConstituĠie care prevede: “Statul este obligat să ia
măsuri pentru asigurarea igienei úi a sănătăĠii publice”. Dimpotrivă,
art. 37 alin. (4) cuprinde o normă prohibitivă: “AsociaĠiile cu
caracter secret sunt interzise”.
Normele dispozitive sunt normele de la care subiectele de

drept pot deroga, aplicarea lor fiind lăsată la aprecierea acestora.
Normele dispozitive pot fi permisive sau supletive.
Normele permisive permit subiectelor de drept să aibă o
anumită conduită, dacă vor. Ele instituie anumite facultăĠi sau
drepturi în beneficiul subiectelor de drept.
39
¾ Spre exemplu, art. 329 alin. 1 din Codul de procedură
penală prevede: “Procurorul úi părĠile pot renunĠa la martorii
pe care i-au propus”.
Normele supletive stabilesc o anumită conduită care este
obligatorie pentru părĠi numai dacă acestea nu úi-au manifestat
voinĠa de a adopta o conduită diferită. Ele suplinesc voinĠa părĠilor,
atunci când aceasta nu s-a manifestat.
¾ Spre exemplu, potrivit art. 1319 din Codul civil, “predarea
trebuie să se facă la locul unde se afla locul vândut în timpul
vânzării, dacă părĠile nu s-au învoit altfel”. Aúadar, părĠile
pot prevedea în contractul de vânzare-cumpărare că
predarea bunului se va face în locul care corespunde cel mai
bine intereselor lor (la domiciliul creditorului, la domiciliul
debitorului, la domiciliul unui terĠ, la bancă etc.), dar, dacă
nu au prevăzut nimic în contract cu privire la această
problemă, norma juridică supletivă devine aplicabilă úi
stabileúte, cu putere obligatorie, unde se va preda bunul.
onerative
imperative
prohibitive
Norme juridice
permisive
dispozitive
supletive
40
3.4. AcĠiunea normei juridice
Norma juridică acĠionează pe trei coordonate esenĠiale: într-

un anumit interval de timp, pe un teritoriu determinat úi asupra unor
anumite categorii de persoane.
3.4.1. AcĠiunea în timp a normelor juridice
Dreptul nu este static; de la o perioadă la alta, statul este

interesat în reglementarea în chip diferit a unor anumite raporturi
sociale. Aceasta face ca legile să se succeadă în timp, fiind
înlocuite pe măsură ce se modifică realitatea socială, pe care o
reflectă úi o slujesc.
x Intrarea în vigoare marchează momentul din care legea
devine aplicabilă.
De regulă, acesta este momentul în care legea este publicată
în Monitorul Oficial al României, putând fi cunoscută de către toate
subiectele de drept cărora li se adresează. Din momentul în care a
devenit publică, “nimeni nu va putea invoca necunoaúterea legii”.
Art. 78 din ConstituĠie prevede: “Legea se publică în
Monitorul Oficial al României úi intră în vigoare la data publicării
sau la data prevăzută în textul ei”. Aúadar, este posibil ca în textul
unui act normativ să se prevadă o dată ulterioară la care legea
urmează a intra în vigoare; aceasta mai ales în cazul actelor
normative importante, pentru cunoaúterea úi înĠelegerea cărora este
nevoie de timp.
¾ Spre exemplu, art. 78 din OrdonanĠa de urgenĠă nr. 26/2000
cu privire la asociaĠii úi fundaĠii prevede că “prezenta
ordonanĠă intră în vigoare în termen de 3 luni de la data
publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
41
x Ieúirea din vigoare a unei legi este momentul din care
aceasta încetează să se mai aplice. Ieúirea din vigoare a
unei legi se realizează prin abrogarea acesteia, care
poate fi expresă sau tacită.
Abrogarea expresă se realizează prin precizarea textuală a
faptului că un anumit act normativ se abrogă.
¾ Spre exemplu, art. 24 din Legea nr. 130/1999 privind unele
măsuri de protecĠie a persoanelor încadrate în muncă
prevede că “la data intrării în vigoare a prezentei legi se
abrogă Legea nr. 83/1995 privind unele măsuri de protecĠie
a persoanelor încadrate în muncă”.
Tot o abrogare expresă, dar indirectă, întâlnim în cazul în
care în noul act normativ se prevede că “orice dispoziĠii contrare se
abrogă”.
Abrogarea implicită intervine atunci când este adoptat un
nou act normativ, având dispoziĠii incompatibile cu cele cuprinse în
vechiul act normativ. Numai un act normativ de forĠă juridică egală
sau superioară poate abroga tacit dispoziĠiile vechiului act
normativ.
Majoritatea autorilor consideră că abrogarea este singura

modalitate de ieúire din vigoare a unei legi. Căderea în desuetudine
a unei legi nu poate fi considerată o modalitate sigură de ieúire din
vigoare.
Căderea în desuetudine reprezintă împrejurarea în care o
lege nu se mai poate aplica deoarece au dispărut condiĠiile
necesare pentru aceasta, fascicolul de relaĠii sociale pe care le
reglementează nu mai există sau s-a modificat fundamental.
Multe acte normative socotite iniĠial ca fiind căzute în
desuetudine au putut fi revigorate prin revenirea la realitatea
socială care le motivase.
42
¾ Spre exemplu, Codul comercial, intrat în vigoare în 1887,
deúi neabrogat formal, a fost considerat ieúit din vigoare
prin cădere în desuetudine în perioada comunistă. Totuúi,
Codul comercial a redevenit actual după 1989, astfel încât
astăzi este din nou considerat în vigoare.
Între momentul intrării úi momentul ieúirii din vigoare a

legilor, acĠiunea lor în timp este supusă următoarelor principii:
x Principiul neretroactivităĠii
Potrivit acestui pricipiu, un act normativ nu se poate aplica
decât împrejurărilor petrecute după intrarea sa în vigoare. El va fi
inaplicabil împrejurărilor petrecute anterior intrării sale în vigoare,
úi anume sub imperiul legii vechi.
Într-adevăr, subiectele de drept nu pot fi obligate să respecte
decât actele normative aflate în vigoare, adică adoptate úi date
publicităĠii. O modificare ulterioară a legii nu ar putea avea efecte
decât asupra situaĠiilor intervenite după publicarea respectivei
modificări. Cu alte cuvinte, “trecutul scapă legii noi”.
De altfel, unele acte normative reglementează expres
problemele născute din succesiunea legilor în timp, cu aplicarea
principiului neretroactivităĠii.
¾ Spre exemplu, art. 83 alin. (1) din OrdonanĠa Guvernului nr.
26/2000 cu privire la asociaĠii úi fundaĠii prevede:
”AsociaĠiile úi fundaĠiile constituite până la data intrării în
vigoare a prezentei ordonanĠe, în condiĠiile Legii nr.
21/1924 pentru persoanele juridice, îúi păstrează
personalitatea legal dobândită. Acestor asociaĠii úi fundaĠii li
se aplică, de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanĠe,
regimul juridic prevăzut de aceasta”.
43
Principiul neretroactivităĠii, precum úi excepĠia sa, sunt
consacrate în ConstituĠie: ”Legea dispune numai pentru viitor, cu
excepĠia legii penale mai favorabile” (art. 15 alin.2).
Retroactivitatea legii penale mai blânde este prevăzută în
art. 13 din Codul penal, potrivit căruia: “În cazul în care de la
săvârúirea infracĠiunii până la judecarea definitivă a cauzei au
intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai
favorabilă.”
Aúadar, prin excepĠie, dacă între momentul săvârúirii unei
infracĠiuni úi momentul rămânerii definitive a hotărârii instanĠei s-a
modificat legea penală, astfel încât fapta a fost dezincriminată sau a
fost supusă unei pedepse mai uúoare, făptuitorul va beneficia de
această din urmă reglementare úi nu i se va aplica (aúa cum
principiul neretroactivităĠii ar dicta) legea în vigoare la data
săvârúirii faptei.
¾ Spre exemplu, art. 186 din Codul penal incrimina ca
infracĠiune “întreruperea cursului sarcinii săvârúită de către
femeia însărcinată”. Prin Decretul lege nr. 1/1989, publicat
în Monitorul oficial în data de 27 decembrie 1989, această
faptă a fost dezincriminată (nu mai constituie infracĠiune).
ConsecinĠa este că, chiar úi în ipoteza în care fapta a fost
săvârúită înainte de 27 decembrie 1989, prin excepĠie de la
principiul neretroactivităĠii legii, va fi aplicabilă noua lege,
care nu o mai incriminează.
Dacă însă, înainte de modificarea legii penale, hotărârea de
condamnare a autorului faptei a rămas definitivă (adică au fost
exercitate toate căile de atacare a hotărârii sau termenul pentru
exercitarea acestora a expirat), hotărârea se va executa.
Dacă modificarea legii penale se face în sensul agravării
regimului sancĠionator, iar fapta a fost săvârúită sub imperiul legii
vechi, mai blânde, atunci nu mai suntem în prezenĠa excepĠiei de la
44
aplicarea principiului neretroactivitaĠii legii ci se aplică direct
principiul: autorului i se va aplica sancĠiunea prevăzută în legea în
vigoare la data săvârúirii faptei.
Principiul neretroactivităĠii legii nu este o inovaĠie a

ConstituĠiei din 1991, ci un principiu tradiĠional de drept. El este
prevăzut úi în art. 1 din Codul civil, potrivit căruia: “Legea dispune
numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă”. Dar consacrarea
constituĠională a principiului neretroactivităĠii are o semnificaĠie
deosebită: ea opreúte legiuitorul de la posibilitatea de a mai
prevedea că, prin excepĠie, un anumit act normativ are putere
retroactivă. Sub imperiul actualei ConstituĠii, o asemenea prevedere
ar fi neaplicabilă, deoarece ar fi considerată neconstituĠională.
Cu toate acestea, doctrina admite că, alături de ipoteza legii

penale mai blânde, o anumită categorie de legi ar putea avea efecte
retroactive. Este vorba despre legile interpretative, adică de acele
acte normative prin care organul emitent al unei norme juridice,
insuficient de clare, revine asupra acesteia, lămurindu-i înĠelesul
printr-o interpretare cu caracter obligatoriu. Se consideră că legea
interpretativă face corp comun cu cea interpretată, retroactivând,
aúadar, până la intrarea în vigoare a acesteia din urmă, ca úi cum de
la început nu ar fi existat decât un singur act normativ, cu un înĠeles
complet lămurit.
x Principiul aplicării imediate a legii noi
În mod simetric principiului neretroactivităĠii, principiul
aplicării imediate a legii noi prevede că o normă juridică nu se
poate aplica împrejurărilor intervenite după ieúirea ei din vigoare;
noua lege se va aplica imediat ce a intrat în vigoare, excluzând
aplicabilitatea celei vechi. Cu alte cuvinte, “prezentul scapă legii
vechi”.
45
Spre deosebire însă de principiul neretroactivităĠii,
principiul aplicării imediate a legii noi nu este consacrat
constituĠional, ceea ce înseamnă că legiuitorul poate prevedea, prin
excepĠie, că o anumită lege continuă să-úi producă efectele úi după
intrarea în vigoare a legii noi. Această excepĠie poartă numele de
ultraactivitatea legii vechi.
3.4.2. AcĠiunea în spaĠiu a normelor juridice
Ca principiu, normele juridice sunt teritoriale úi personale,

în sensul că se aplică pe teritoriul statului în care au fost adoptate úi
asupra cetăĠenilor acelui stat.
În ramurile de drept public, cum este dreptul penal,
principiul teritorialităĠii este consacrat expres: “Legea penală se
aplică infracĠiunilor săvârúite pe teritoriul României” (art. 3 din
Codul penal). De la principiul teritorialităĠii există însă o serie de
excepĠii, care vizează atât aplicabilitatea legii penale române în
afara teritoriului Ġării, cât úi, dimpotrivă, inaplicabilitatea legii
penale române în cazul unor infracĠiuni săvârúite pe teritoriul
României.
În domeniul dreptului privat, acĠiunea legii este supusă:
- dreptului intern, care reglementează raporturi juridice
între subiecte de drept de cetăĠenie română, desfăúurate pe teritoriul
României;
- dreptului internaĠional privat, care reglementează
raporturile juridice cu element de extraneitate.
Elementul de extraneitate poate consta în cetăĠenia unuia
sau ambelor părĠi ale raportului juridic, situarea bunului în
străinătate, încheierea sau executarea în străinătate a unui contract
etc. Principalul sediu al normelor juridice de drept internaĠional
privat, denumite conflictuale deoarece urmăresc soluĠionarea unui
46
conflict între două sau mai multe legi aplicabile raportului juridic
cu element de extraneitate, se găseúte în Legea nr. 105/1992 cu
privire la reglementarea raporturilor de drept internaĠional privat.
3.4.3. AcĠiunea normelor juridice asupra persoanelor
Normele juridice se aplică în mod egal tuturor subiectelor

de drept. Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) din ConstituĠie, “CetăĠenii
sunt egali în faĠa legii úi a autorităĠii publice, fără privilegii úi fără
discriminări”.
OrdonanĠa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea úi
sancĠionarea tuturor formelor de discriminare detaliază conĠinutul
principiului egalităĠii între cetăĠeni úi al excluderii oricăror
privilegii úi discriminări. Potrivit ordonanĠei, discriminarea este
definită ca fiind “orice deosebire, excludere, restricĠie sau
preferinĠă, pe bază de rasă, naĠionalitate, etnie, limbă, religie,
categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenenĠă
la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau
efect restrângerea sau înlăturarea recunoaúterii, folosinĠei sau
exercitării, în condiĠii de egalitate, a drepturilor omului úi a
libertăĠilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în
domeniul public, economic, social úi cultural sau în orice alte
domenii ale vieĠii publice”.
Dar acĠiunea normelor juridice este limitată la categoria de
persoane care îndeplinesc condiĠiile úi se află în circumstanĠele
descrise în ipoteza normei. Astfel, pe lângă normele cu vocaĠie
generală de aplicare (cum este, spre exemplu, art. 22 alin. (1) din
ConstituĠie: “Dreptul la viaĠă, precum úi dreptul la integritate fizică
úi psihică ale persoanei sunt garantate”) există úi numeroase norme
care se adresează numai unor categorii determinate de persoane
(militari, persoane juridice, studenĠi, salariaĠi, membri de sindicat,
47
funcĠionari publici, persoane care au în îngrijire un copil,
comercianĠi, organe de urmărie penală, apatrizi etc.)
3.5. Izvoarele de drept
NoĠiunea de izvor de drept are două înĠelesuri:

Ɣ în sens material, ea desemnează condiĠiile materiale de
existenĠă care generează normele juridice;
Ɣ în sens formal, ea reprezină forma de exteriorizare (de
exprimare) a normelor juridice, cu alte cuvinte unde anume se
găsesc normele juridice într-un sistem de drept dat.
3.5.1 Actele normative
Principalul izvor de drept, în sistemul nostru, ca de altfel în

toate sistemele de drept care aparĠin familiei dreptului romanic
(continental), este legea.
Termenul “lege”, ca izvor de drept, are de asemenea două
înĠelesuri:
x în sens larg, ea desemnează orice act normativ adoptat
de organismele competente ale statului (legi, decrete,
ordonanĠe, hotărâri etc.);
x în sens restrâns, ea priveúte numai o anumită categorie
de acte normative, úi anume cele adoptate de Parlament.
Potrivit art. 72 din ConstituĠie, “Parlamentul adoptă legi
constituĠionale, legi organice úi legi ordinare”.
Legile constituĠionale cuprind ConstituĠia úi legile de
modificare a acesteia.
Legile organice formează o categorie specială de legi ce
reglementează domenii de mare importanĠă pentru societate
48
(sistemul electoral, organizarea úi funcĠionarea partidelor politice,
organizarea úi desfăúurarea referendumului, organizarea
Guvernului úi a Consiliului Suprem de Apărare a ğării, regimul
stării de asediu úi al celei de urgenĠă, infracĠiunile, pedepsele úi
regimul executării acestora etc.).
În categoria legilor ordinare se încadrează toate celelalte
legi adoptate de Parlament úi care reglementează domenii ce nu au
fost declarate prin ConstituĠie ca fiind supuse reglementării
organice. Între legile ordinare, o importanĠă deosebită prezintă
codurile (Codul penal, Codul civil, Codul de procedură penală,
Codul de procedură civilă, Codul comercial, Codul muncii etc.)
care reprezintă un ansamblu sistematizat de norme juridice
fundamentale pentru o anumită ramură de drept.
În ceea ce priveúte Codul civil, trebuie arătat că acesta

reprezintă cea mai veche lege românească aflată încă în vigoare.
Inspirat din Codul civil francez (napoleonean) din 1804, Codul
civil român a fost adoptat în 1864. De atunci a suferit numeroase
critici ale doctrinei, modificări úi abrogări parĠiale succesive, dar în
sine continuă să constituie un model de longevitate úi rigoare.
Alături de legi, decretele-lege, decretele, ordonanĠele úi
hotărârile Guvernului, ordinele, instrucĠiunile úi regulamentele
miniútrilor ori ale altor conducători ai organelor administraĠiei
publice centrale sau locale au de asemenea valoare normativă,
cuprinzând norme juridice úi constituind, ca urmare, izvoare de
drept.
În ansamblu, actele normative formează un sistem cu o
structură piramidală, supus principiului ierarhiei actelor normative,
potrivit căruia, după cum am văzut, actele normative inferioare
trebuie să fie conforme cu cele superioare úi toate la un loc cu
prevederile ConstituĠiei.
49
3.5.2 Obiceiul (cutuma)
În subsidiar faĠă de lege, un alt izvor de drept întâlnit în

sistemul nostru de drept este obiceiul sau cutuma. El cuprinde o
regulă de conduită cristalizată în timp úi respectată cu conútiinĠa
caracterului său obligatoriu.
Obiceiul, cel mai vechi izvor de drept, joacă un rol a cărui
importanĠă variază de la un sistem de drept la altul. Ca principiu, el
îúi găseúte un loc principal între izvoarele dreptului public,
îndeosebi în dreptul constituĠional úi în cel internaĠional public.
¾ Spre exemplu, dreptul constituĠional britanic are un izvor
exclusiv cutumiar.
Cutuma internaĠională este o exprimare tacită a
consimĠământului statelor cu privire la recunoaúterea unei reguli
determinate, ca normă de conduită obligatorie în relaĠiile dintre ele.
În dreptul privat, unele sisteme admit obiceiul ca izvor
direct de drept, în timp ce altele, între care úi sistemul nostru, nu
admit obiceiul decât în măsura în care legea face trimitere la
acesta.
¾ În acest sens, poate fi citat, de exemplu, textul art. 970 alin.
(2) din Codul civil, potrivit căruia convenĠiile “obligă nu
numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările
ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaĠiei, după natura
sa”.
O particularitate prezintă obiceiul ca izvor de drept al
comerĠului internaĠional, unde uzanĠele comerciale se impun cu
putere obligatorie tuturor celor care îúi desfăúoară activitatea
comercială într-o arie determinată sau într-un domeniu determinat.
50
3.5.3. JurisprudenĠa (practica judiciară)
JurisprudenĠa, adică ansamblul hotărârilor judecătoreúti date

într-o anumită problemă, nu este admisă în sistemul nostru (cu
toate nuanĠările făcute în literatura juridică) ca fiind izvor de drept.
După cum am văzut, ea constituie izvor de drept în sisemul anglo-
saxon, unde judecătorul este Ġinut să se conformeze precedentelor
judiciare în materie.
3.5.4. Doctrina
Doctrina, adică literatura juridică, rod al preocupărilor

teoreticienilor dreptului, nu constituie izvor de drept. Ea este
analizată totuúi în acest context deoarece poate influenĠa soluĠiile
judecătorilor sau, prin propunerile formulate, poate conduce la
adoptarea de noi norme juridice sau abrogarea ori modificarea celor
existente. Asemenea propuneri se numesc de lege ferenda (despre
legea care urmează să fie elaborată), în sensul că au în vedere o
formă viitoare, îmbunătăĠită, a normei juridice analizate, prin
contrast cu reglementarea de lege lata (despre legea în vigoare),
noĠiune care desemnează prevederile în materie existente în
prezent.
¾ Spre exemplu, în ceea ce priveúte dreptul civil, trebuie
amintite o serie de lucrări doctrinare esenĠiale pentru
dezvoltarea úi aplicarea acestei ramuri de drept, cum ar fi
M. Cantacuzino, Elemente de drept civil (1922) sau C.
Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de
drept civil român (1928), lucrări care au marcat evoluĠia
viitoare a dreptului civil.
51
3.6. Interpretarea normelor juridice
3.6.1. DefiniĠia úi necesitatea interpretării
Interpretarea normelor juridice este o etapă obligatorie în

procesul de aplicare a legii úi constă în lămurirea înĠelesului normei
de drept în concordanĠă cu intenĠia legiuitorului. Într-adevăr, norma
juridică are un caracter abstract, ea a fost concepută úi formulată
pentru a acoperi o sferă largă de situaĠii úi nu numai situaĠia cu
care, în particular, subiectul de drept sau organul de aplicare se
confruntă. A aplica o normă juridică unei situaĠii concrete, de speĠă,
presupune înĠelegerea prealabilă a textului de lege úi a motivaĠiilor
care au dus la adoptarea sa.
De aceea, interpretarea legii nu este necesară numai în cazul
în care aceasta nu este îndeajuns de clară (deúi atunci interpretarea
se impune cu maximă vigoare) dar úi în ipoteza în care norma este
clar formulată, dar ea trebuie coborâtă de la înălĠimea enunĠului
abstract la realitatea concretă supusă reglementării.
Potrivit art. 3 din Codul civil, “Judecătorul care va refuza,
sub cuvânt că legea nu prevede sau că este întunecată sau
neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de
dreptate”. Ca urmare, chiar úi în ipoteza în care normele juridice în
vigoare nu se referă la situaĠia care este supusă judecăĠii, sau se
referă la aceasta în chip contradictoriu ori neclar, judecătorul
trebuie să găsească, prin opera de interpretare, calea soluĠionării
cauzei.
Necesitatea interpretării decurge úi din aceea că legiuitorul
utilizează o serie de termeni specifici sau care, deúi se întâlnesc úi
în vorbirea curentă, au în textul de lege un înĠeles deosebit de cel
uzual.
52
¾ Spre exemplu, în terminologia dreptului civil, verbul “a da”
desemnează obligaĠia debitorului de a constitui úi transfera
creditorului un drept subiectiv úi nu, ca în limbajul uzual, a
înmâna un lucru. Tot astfel, cuvântul “real” este folosit în
sensul său etimologic (de la res, care însemna în latină bun,
lucru).
Uneori legiuitorul defineúte el însuúi termenii cu care
operează, printr-o serie de definiĠii legale care se impun
interpretului cu forĠă obligatorie.
¾ Spre exemplu, art. 17 din Codul penal prevede că
“infracĠiunea este fapta care prezintă pericol social, săvâúită
cu vinovăĠie úi prevăzută de legea penală“. Ca urmare, în
interpretarea normelor juridice cuprinse în Codul penal,
cuvântul “infracĠiune” nu va putea fi înĠeles în nici un alt
sens.
Codul nostru civil nu prevede care sunt regulile după care se
interpretează normele juridice. Sunt însă prevăzute reguli de
interpretare a actelor juridice, utilizate, prin analogie, úi pentru
interpretarea normelor:
- actul juridic civil se interpretează Ġinând cont de voinĠa
reală a părĠilor úi nu de sensul literal al termenilor;
- convenĠiile „obligă nu numai la ceea ce este expres
întrânsele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul
sau legea dă obligaĠiei, după natura sa“;
- “Toate clauzele convenĠiilor se interpretează unele prin
altele, dându-se fiecăreia înĠelesul ce rezultă din actul
întreg”;
- „Termenii susceptibili de două înĠelesuri se
interpretează în înĠelesul ce se potriveúte mai mult cu
natura contractului”.
53
- „Când o clauză este primitoare de două înĠelesuri, ea se
interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în
acela ce n-ar putea produce nici unul”;
- „Când este îndoială, convenĠia se interpretează în
favoarea celui ce se obligă”;
- „ConvenĠia nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se
pare că părĠile úi-au propus a contracta, oricât de
generali ar fi termenii cu care s-a încheiat”;
- „Când într-un contract s-a pus anume un caz pentru a se
explica obligaĠia, nu se poate susĠine că printr-aceasta s-
a restrâns întinderea ce angajamentul ar avea de drept în
cazurile neexprese”.
3.6.2 Clasificarea interpretării normelor juridice
x După organul care face interpretarea, aceasta poate fi

oficială úi neoficială.
a) Interpretarea oficială este realizată de un organ de stat
abilitat să realizeze respectiva interpretare. Ea poate fi, la rândul ei,
autentică sau jurisdicĠională (cazuală).
Interpretarea autentică este cea realizată chiar de către
organul de stat care a adoptat norma supusă interpretării. Ea are
forma unei norme juridice interpretative care, cum am văzut, este
considerată, prin excepĠie de la principiul neretroactivitaĠii legii, că
ar putea retroactiva făcând corp comun cu norma interpretată.
Cel mai des se opteză însă nu pentru o interpretare
autentică, ci pentru modificarea (fără efecte retroactive) a actului
normativ imprecis redactat.
Interpretarea jurisdicĠională este opera organului
jurisdicĠional (instanĠă judecătorească, organ arbitral etc) chemat să
soluĠioneze un anumit caz concret, prin aplicarea normei jurdice.
54
Cum arătam, aplicarea acesteia este cu neputinĠă dacă nu s-a
procedat în prealabil la interpretarea ei.
Ca úi interpretarea autentică, interpretarea jurisdicĠională
are efecte obligatorii, cu particularitatea că dacă interpretarea
autentică este general-obligatorie, deoarece ia forma unei norme
juridice úi dobândeúte, ca urmare, trăsăturile de generalitate,
impersonalitate úi obligativitate care caracterizează orice normă
juridică, interpretarea jurisdicĠională este, ca regulă, obligatorie
numai pentru cauza respectivă, numai pentru situaĠia concretă în
care se pune problema aplicării normei juridice interpretate.
Uneori, interpretări constante ale instanĠelor judecătoreúti
sunt preluate de către legiuitor, fiind însuúite de către acesta úi
dobândind o aplicabilitate generală.
¾ Spre exemplu, la data redactării Codului civil, distincĠa
dintre domeniul public úi domeniul privat al statului nu era
clară nici sub aspect doctrinar, nici practic. De aceea, art.
477 din Codul civil prevede că: ”Toate averile vacante úi
fără stăpâni, precum úi ale persoanelor care mor fără
moútenitori … sunt ale domeniului public”. În realitate,
acest text a fost interpretat în mod constant în practică în
sensul că bunurile fără stăpân úi moútenirile vacante aparĠin
domeniului privat al statului, deoarece ele nu sunt bunuri de
interes naĠional úi nu au de ce să fie supuse regimului
restrictiv al bunurilor domeniului public (de pildă, să nu
poată fi înstrăinate). Această interpretare a instanĠelor
judecătoreúti a cunoscut, prin art.25 din Legea nr. 218/1998
privind proprietatea publică, o consacrare legislativă: ”În
accepĠiunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public,
cuprinsă în art. 477 din Codul civil, se înĠelege domeniul
privat al statului sau unităĠilor administrativ teritoriale”.
55
b) Interpretarea neoficială este cea realizată de teoreticieni,
avocaĠi sau chiar de subiectele de drept cărora norma juridică li se
adresează. Ea nu are putere obligatorie, dar poate fi utilă organului
jurisdicĠional în pronunĠarea soluĠiei.
x După criteriul rezultatului interpretării aceasta poate fi
literală, extensivă sau restrictivă.
a) Interpretarea literală are loc atunci când există deplină
concordanĠă între textul norme juridice interpretate úi situaĠiile
concrete care se încadrează în ipoteza acesteia, astfel încât nu este
necesar ca dispoziĠia normei să fie nici extinsă, nici restrânsă.
Acesta este cel mai frecvent rezultat al interpretării, la care se
ajunge ori de câte ori norma juridică este clar redactată;
b) Interpretarea extensivă intervine dacă formularea
textului de lege este mai restrânsă decât a fost în intenĠia
legiuitorului.
¾ Spre exemplu, norma juridică ce reglementează problema
comorienĠilor se referă la aceútia ca la persoane care au
murit în aceleaúi împrejurări, dacă nu se poate preciza care
dintre ele a murit mai întâi. Prin extensie, textul este
considerat aplicabil úi în ipoteza persoanelor care au murit
în împrejurări diferite, dacă nu se poate stabili care este
ordinea în care au murit. Despre comorienĠi vom învăĠa la
capitolul destinat încetării capacităĠii de folosinĠă.
O asemenea interpretare este interzisă atunci când norma
juridică cuprinde enumerări limitative sau prevederi cu caracter de
excepĠie, deoarece în cazul acestora extinderea dispoziĠiei ar
contraveni în mod evident intenĠiei legiuitorului.
¾ Astfel, nu poate fi interpretat extensiv art. 829 din Codul
civil, care prevede că donaĠia se poate revoca pentru
neîndeplinirea condiĠiilor în care s-a făcut, pentru
ingratitudine úi pentru naútere de copii în urma donaĠiunii.
56
Cum acest text de lege cuprinde o enumerare limitativă,
rezultă că donaĠia nu poate fi revocată pentru nici un alt
motiv. Donatorul nu poate revoca donaĠia pentru că, de
exemplu, s-a răzgândit úi doreúte să dăruiască bunul
altcuiva;
c) Interpretarea restrictivă intervine dacă formularea
textului de lege este mai largă decât a fost în intenĠia legiuitorului.
Opera de interpretare va presupune restrângerea dispoziĠiei normei
la împrejurările pe care legiuitorul le-a avut efectiv în vedere.
x După criteriul metodei de interpretare folosite,
interpretarea poate fi gramaticală, sistematică, istorică,
teleologică, logică.
În opera de interpretare a textului de lege aceste metode de
interpretare sunt utilizate în mod corelat, căutându-se, de fiecare
dată, a se evidenĠia intenĠia reală a legiuitorului.
3.6.3 Metode de interpretare a normelor juridice
Ɣ Metoda gramaticală presupune lămurirea înĠelesului

textului de lege prin analiza sintactică úi morfologică a acestuia,
precum úi prin analiza semantică úi etimologică a noĠiunilor pe care
le cuprinde. Termenii utilizaĠi de norma juridică vor fi interpretaĠi
în înĠelesul lor juridic úi nu în cel uzual, adesea diferit.
O asemenea metodă este de folos, spre exemplu, în
determinarea caracterului limitativ sau exemplificativ al unei
enumerări, în determinarea caracterului cumulativ sau alternativ al
unor sancĠiuni etc.
Uneori, este necesară o interpretare a termenilor folosiĠi, în
sensul actualizării lor, mai ales atunci când legea interpretată este
veche úi cuprinde arhaisme (cuvinte vechi, ieúite din uz).
57
¾ Spre exemplu, prin OrdonanĠa de urgenĠă a Guvernului
nr. 138/2000 se prevede înlocuirea unora dintre termenii
utilizaĠi în Codul de procedură civilă: “despărĠenie” se
înlocuieúte cu “divorĠ”; “sorocit” cu “fixat”; “tălmaci” cu
“interpret” etc.
‫ ڗ‬Metoda sistematică presupune lămurirea textului de lege

prin integrarea sa în sistemul normativ căruia îi aparĠine. În
aplicarea ei se va avea în vedere apartenenĠa normei juridice la un
anumit act normativ, la o anumită ramură de drept, la un anumit
sistem de drept, la o anumită familie de sisteme de drept.
‫ ڗ‬Metoda istorică presupune analiza normei juridice cu

luarea în considerare a împrejurărilor sociale, politice úi istorice în
care aceasta a fost adoptată.
¾ Spre exemplu, Codul civil român, fiind o preluare adaptată
a celui francez, intrat în vigoare în 1804, trebuie interpretat
din perspectiva principiilor RevoluĠiei franceze, sub
ecourile căreia a fost adoptat.
‫ ڗ‬Metoda teleologică (de la grecescul teleos = scop)

presupune analiza normei juridice cu luarea în considerare a
scopului urmărit de legiuitor. Ea se realizează prin studiul expunerii
de motive a actului normativ, al lucrărilor pregătitoare, al
discuĠiilor úi dezbaterilor purtate în Parlament cu prilejul adoptării
lui. Această metodă va însoĠi, de altfel, utilizarea tuturor celorlalte,
deoarece obiectivul principal al operei de interpretare este tocmai
punerea în lumină a scopurilor urmărite de legiuitor prin adoptarea
normei juridice respective.
58
‫ ڗ‬Metoda logică presupune lămurirea înĠelesului textului
de lege prin apel la principiile logicii formale. Această metodă se
realizează cu respectarea unor reguli care cuprind interdicĠii úi
trasează limite ale operei de interpretare. Iată câteva dintre cele mai
frecvente astfel de reguli:
i ExcepĠiile sunt de strictă interpretare. Această
regulă interzice interpretarea extensivă a unor norme
juridice de excepĠie;
i Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să
distingem. Potrivit acestei reguli de interpretare,
dacă legea se referă la o largă categorie de situaĠii,
fără a introduce distincĠii între acestea, nici
interpretul nu poate face astfel de distincĠii;
i DispoziĠiile legale trebuie interpretate în sensul în
care să producă efecte juridice, nu în sensul în care
nu ar putea produce nici un efect. Ca urmare, dacă o
normă juridică este susceptibilă de două interpretări,
se va opta pentru aceea care să facă posibilă
aplicarea ei, úi nu pentru interpretarea care ar
paraliza orice posibilitate de aplicare a normei;
i Legea specială derogă de la legea generală. Ori de
câte ori nu ne aflăm în aria de aplicabilitate a normei
speciale sau de excepĠie, urmează să se aplice norma
generală, cu valoare de regulă.
Cu ajutorul metodei logice de interpretare, norma juridică
este analizată prin construirea unor raĠionamente logice, care să
susĠină concluzia interpretării. Pentru aceasta cele mai frecvent
folosite argumente de interpretare sunt:
Ŷ argumentul a fortiori (cu atât mai mult), prin care se

ajunge la extinderea aplicării unei norme juridice de la un caz
59
reglementat la un caz nereglementat expres, dar în care raĠiunile
care au impus reglementarea se justifică într-o úi mai mare măsură.
¾ Spre exemplu, potrivit art 3 alin. (2) din Normele
metodologice de eliberare úi anulare a permiselor de muncă,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 434/2000, “Străinul
care are calitatea de asociat unic al unei societăĠi comerciale
în România nu este supus obligaĠiei de a obĠine permis de
muncă pentru acea societate”. Prin interpretarea logică
ajungem a concluzia că străinul, care are calitatea de asociat
într-o societate comercială constituită de mai mulĠi asociaĠi
a fortiori, nu va avea nevoie de permis de muncă.
Ŷ argumentul per a contrario se întemeiază pe principiul

că atunci când se afirmă ceva, se neagă contrariul.
¾ Spre exemplu, potrivit art. 5 din Codul civil, “Nu se poate
deroga prin convenĠii sau dispoziĠii particulare la legile care
interesează ordinea publică úi bunele moravuri”. Prin
interpretare logică se ajunge la concluzia că, per a
contrario, se poate deroga de la legile care nu interesează
ordinea publică, adică la normele juridice dispozitive.
Ŷ argumentul de analogie se întemeiază pe principiul că

unde există aceleaúi raĠiuni trebuie aplicată aceeaúi lege, chiar dacă
legiuitorul nu a precizat-o expres. Interpretul poate, în acest fel să
completeze eventualele “lacune ale legii”.
60
autentică
oficială
jurisdic-
criteriul organului
Ġională
de interpretare
neoficială
literală
Interpretarea criteriul
normei rezultatului extensivă
juridice obĠinut
restrictivă
gramaticală
criteriul sistematică
metodei istorică
folosite teleologică
logică
61
ComentaĠi caracterul impersonal al următoarei norme

juridice: ”În timpul mandatului, Preúedintele României
nu poate fi membru al unui partid úi nu poate îndeplini
nici o altă funcĠie publică sau privată” (art. 84 alin. 1 din
ConstituĠie).
AnalizaĠi, sub aspectul elementelor de structură logică,

următoarea normă juridică: “Fapta angajatorului de a
primi la muncă o persoană pentru care nu au fost
întocmite contracte individuale de muncă sau, după caz,
convenĠii civile de prestări-servicii constituie infracĠiune
úi se sancĠionează cu amendă de la 5.000.000 lei la
10.000.000 lei” (art. 15 din Legea nr. 130/1999).
AnalizaĠi sub aspect structural următoarea normă

juridică: “În vederea dobândirii personalităĠii juridice,
asociaĠii încheie actul constitutiv úi statutul asociaĠiei, în
formă autentică, sub sancĠiunea nulităĠii absolute”(art. 6
alin. (1) din OrdonanĠa Guvernului nr. 26/2000 privind
asociaĠiile úi fundaĠiile). CalificaĠi sancĠiunea normei
juridice citate.
CalificaĠi următoarele norme juridice, din punctul de

vedere al conduitei prescrise:
- “Toate donaĠiunile se fac prin act autentic” (art. 813 din
Codul civil);
- “Nu pot face parte din partide politice judecătorii CurĠii
ConstituĠionale, avocaĠii poporului, magistraĠii, membrii activi ai
62
armatei, poliĠiútii úi alte categorii de funcĠionari stablite prin lege
organică” (art. 37 alin (3) din ConstituĠie);
- “Poate contracta orice persoană ce nu este declarată
necapabilă de lege” (art. 949 din Codul civil);
- “InstanĠa, dacă socoteúte necesar, poate cere părĠilor, după
încheierea dezbaterilor, să depună concluzii scrise (art. 342 alin. (1)
din Codul de procedură penală);
- “Societatea pe acĠiuni va avea trei cenzori úi tot atâĠia
supleanĠi, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut un număr mai
mare” (art. 154 din Legea nr. 31/1990 privind societăĠile
comerciale);
- “Fapta de a pune în miúcare acĠiunea penală, de a dispune
arestarea, de a trimite în judecată sau de a condamna o persoană,
útiind că este nevinovată, se pedepseúte cu închisoare de la 2 la 7
ani” (art. 268 din Codul penal).
Legile intră în vigoare:

a) la data adoptării;
b) la data publicării în Monitorul Oficial;
c) la data promulgării.
Ce principii guvernează aplicarea legii în timp?

a) principiul neretroactivităĠii;
b) principiul aplicării imediate a legii noi;
c) principiul retroactivităĠii;
d) principiul ultraactivităĠii.
În art. 245 din Codul penal se prevedea că “intrarea sau

ieúirea din Ġară prin trecerea frauduloasă a frontierei se
pedepseúte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”. Prin
Decretul-lege nr. 12/1990, publicat în Monitorul Oficial
63
în data de 12 ianuarie 1990, acest text a fost abrogat úi
s-a prevăzut că intrarea sau ieúirea din Ġară prin trecerea
frauduloasă a frontierei nu constituie infracĠiune, ci doar
contravenĠie. Prin Legea privind frontiera de stat a
României, nr. 56/1992, publicată în Monitorul Oficial în
data de 9 iunie 1992, trecerea frauduloasă a frontierei a
fost din nou incriminată ca infracĠiune. PrecizaĠi:
a) fapta unei persoane de trecere frauduloasă a frontierei,
care a fost săvârúită la data de 2 septembrie 1989 úi
descoperită la data de 19 ianuarie 1990 constituie
infracĠiune sau contravenĠie?
b) fapta unei persoane de trecere frauduloasă a frontierei,
care a fost săvârúită la data de 2 septembrie 1989
constituie infracĠiune sau contravenĠie, dacă hotărârea
de condamnare a rămas definitivă la data de 8 ianuarie
1990?
c) fapta unei persoane de trecere frauduloasă a frontierei,
care a fost săvârúită la data de 5 august 1991 úi
descoperită la data de 14 martie 1992, constituie
d) fapta unei persoane de trecere frauduloasă a frontierei,
care a fost săvârúită la data de 5 august 1991 úi
descoperită la data de 18 iunie 1992, constituie
Neretroactivitatea legilor este:

a) un principiu constituĠional al aplicării legilor în timp;
b) o excepĠie de la principiul aplicării imediate a legii noi;
c) o regulă de la care legiuitorul poate deroga prin
dispoziĠie expresă.
64
Ultraactivitatea legii este:
a) un principiu constituĠional al aplicării legilor în timp;
b) o excepĠie de la principiul aplicării imediate a legii noi;
c) o regulă de la care legiuitorul poate deroga prin
dispoziĠie expresă.
AnalizaĠi următoarea normă juridică utilizând metodele

de interpretare gramaticală úi logică:
“Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani
úi/sau în natură, obĠinute de o persoană fizică ce desfăúoară
o activitate în baza unui contract individual de muncă,
indiferent de perioada la care se referă, de denumirea
veniturilor sau de forma sub care ele se acordă, inclusiv
indemnizaĠiile pentru incapacitate temporară de muncă, de
maternitate úi pentru concediul privind îngrijirea copilului
în vârstă de până la 2 ani”.
Bibliografie
POPA, N. Teoria generală a dreptului, Bucureúti,

Editura. Actami, 1996, p. 151 - 214,
269 - 284.
BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptul
civil român. Subiectele dreptului civil
român, Bucureúti, Casa de Editura úi Presă
“ùansa” S.R.L., 1994, p. 43 - 62;
CANTACUZINO, M. Elemente de drept civil, Editura Cartea
Românească, 1921, p. 24 – 29;
65
ROSETTI- Bucureúti, Editura All, 1996, p. 27 - 75;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
BOROI, G. Drept civil. Teoria generală, Bucureúti,
Editura All, 1997, p. 11 – 38;
CĂPĂğÂNĂ, O. Aplicarea legii în timp úi spaĠiu, în “Tratat
de drept civil, vol.I, Partea generală”,
Bucureúti, Editura Academiei, 1989,
p.107 – 146;
p. 38 – 64;
MUREùAN, M. Drept civil. Partea generală,
Cluj - Napoca, Editura Cordial Lex, 1996,
p. 27 – 57;
UNGUREANU, O. Manual de drept civil. Partea generală,
Bucureúti, Editura ALL – BECK, 1999,
p. 17 – 35;
LULĂ, I. Transformarea neretroactivităĠii legii
civile într-un principiu de drept
constituĠional, în revista “Dreptul”,
nr. 12/1993, p. 41 - 45.
66
II. CARACTERIZAREA GENERALĂ
A DREPTULUI CIVIL ROMÂN
67
CARACTERIZAREA GENERALĂ
A DREPTULUI CIVIL ROMÂN
1. DEFINIğIA ùI OBIECTUL DREPTULUI CIVIL
2. PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL
3. DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL

DE ALTE RAMURI DE DREPT
68
1 DEFINIğIA ùI OBIECTUL DREPTULUI
CIVIL
Dreptul civil este acea ramură de drept privat care

reglementează raporturile juridice patrimoniale úi nepatrimoniale
dintre subiecte de drept - persoane fizice úi juridice - aflate pe
poziĠii de egalitate juridică.
Analiza definiĠiei date conduce la următoarele concluzii:
a) Dreptul civil aparĠine diviziunii dreptului privat,
deoarece reglementează, în principiu, raporturi dintre particulari.
Mai mult decât atât, el nu constituie doar una dintre
ramurile acestei diviziuni a dreptului, ci are un statut privilegiat:
dreptul civil este drept comun pentru celelalte ramuri de drept
privat.
Aceasta înseamnă că ori de câte ori o anumită situaĠie
juridică nu este reglementată în nici un fel în ramura specială de
drept, soluĠia va fi aplicarea normelor de drept civil. Dreptul civil
este baza comună din care s-au desprins, în timp, toate celelalte
ramuri de drept privat.
IniĠial, în timpul dreptului roman, dreptul civil reglementa
toate raporturile dintre părĠi aflate pe picior de egalitate juridică.
NoĠiunea de “drept civil” era practic sinonimă cu cea de “drept
privat”. Abia tâziu (în secolul trecut) au început să se desprindă
celelalte ramuri de drept, privitoare la raporturile dintre anumiĠi
particulari sau dintr-un domeniu special de activitate.
69
Astfel s-a desprins dreptul comercial, reglementând
raporturile din domeniul actelor úi faptelor de comerĠ úi dintre
anumite subiecte de drept, numite “comercianĠi”.
Tot astfel s-a desprins dreptul muncii, ca ramură de drept
ce reglementează raporturile născute din contractul de muncă. Într-
adevăr, contractul de muncă era iniĠial reglementat de legea civilă,
fiind socotit un simplu contract de închiriere (locaĠiune de
servicii): o parte îúi închiriază celeilalte părĠi forĠa de muncă în
schimbul unei chirii, denumite salariu. Cu timpul, s-a observat însă
că particularităĠile acestui contract în raport cu celelalte contracte
civile sunt atât de însemnate încât justifică autonomia unei ramuri
de drept desprinsă din drepul civil dar distinctă în raport cu acesta:
dreptul muncii.
Deúi devenite autonome, ramurile dreptului privat născute
din dreptul civil se supun aceloraúi principii fundamentale. Mai
mult, ele se completează, ori de câte ori legea specială nu dispune,
cu prevederile dreptului civil.
Într-adevăr, art. 1 din Codul comercial prevede: “În comerĠ
se aplică legea de faĠă. Unde ea nu dispune, se aplică Codul civil”.
Similar, art. 187 din Codul muncii prevede: ”DispoziĠiile
prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziĠii ale legislaĠiei
muncii úi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul
relaĠiilor de muncă, cu dispoziĠiile legislaĠiei civile”.
¾ Spre exemplu, legislaĠia muncii nu reglementează în nici un
fel problema consimĠământului la încheierea contractului
de muncă. Rezultă că se vor aplica normele generale de
drept civil, potrivit cărora, pentru încheierea valabilă a
oricărui act juridic (deci úi a unui contract de muncă) este
necesară existenĠa unui consimĠământ al părĠilor
exteriorizat, dat cu seriozitate úi neafectat de vicii de
consimĠământ.
70
b) Din definiĠa dată rezultă că obiectul de reglementare al
dreptului civil îl constituie două categorii de raporturi juridice:
ƒ raporturi juridice patrimoniale;
ƒ raporturi personal-nepatrimoniale.
Raporturile patrimoniale sunt acele raporturi juridice care

au un conĠinut evaluabil în bani. Fireúte, nu toate raporturile
juridice patrimoniale sunt reglementate de normele dreptului civil
(unele dintre acestea sunt obiect de reglementare pentru alte ramuri
de drept ca: dreptul comercial, dreptul muncii, dreptul financiar,
dreptul administrativ etc.). Dar dintre toate raporturile patrimoniale,
cele reglementate de dreptul civil pot fi identificate prin aceea că în
acestea din urmă subiectele se află pe o poziĠie de egalitate juridică.
¾ Spre exemplu, fac parte din raporturile patrimoniale
reglementate de dreptul civil raporturile care au în
conĠinutul lor dreptul de proprietate.
Raporturile personal-nepatrimoniale sunt acele relaĠii

sociale reglementate de normele dreptului civil care sunt legate de
identificarea persoanei fizice sau juridice úi care au un conĠinut ce
nu este evaluabil în bani. În aceeaúi categorie se includ úi relaĠiile
sociale referitoare la existenĠa úi integritatea persoanei úi relaĠiile ce
se nasc din creaĠia personală (dreptul de autor, dreptul de
inventator, dreptul de inovator).
O categorie foarte importantă de relaĠii sociale reglementate
de dreptul civil este cea referitoare la capacitatea civilă a persoanei
fizice sau juridice, adică la aptitudinea sa de a avea úi exercita
drepturi úi obligaĠii civile, într-un cuvânt de a fi subiect de drept.
c) Dreptul civil reglementează raporturile juridice dintre
părĠi aflate pe picior de egalitate juridică. Această trăsătură a sa
încorporează dreptul civil dreptului privat, pentru că, aúa cum útim
71
deja, dreptul public este diviziunea dreptului în care cel puĠin unul
dintre participanĠi este un organism de stat (care, în general, îúi
subordonează cealaltă parte a raportului juridic) în timp ce în cadrul
raporturilor de drept privat nici una dintre părĠi nu-úi poate impune
în mod unilateral voinĠa celeilalte.
Cu alte cuvinte, pentru a determina dacă un anumit raport
juridic este guvernat de dreptul civil, trebuie să procedăm prin
excludere, parcurgând următoarele etape:
x Participă un organ de stat la raportul juridic respectiv?
DA NU
Ca putere Ca orice
suverană persoană juridică
Raport juridic Raport juridic

de drept public de drept privat
72
x Dacă raportul este de drept privat, există reglementări în
ramuri speciale de drept (dreptul muncii, drept comercial,
dreptul familiei etc.)?
DA NU
Raport juridic
reglementat de
dreptul civil
73
2 PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL
În orice ramură de drept operează, pe de o parte, principiile

întregului sistem de drept úi, pe de altă parte, principiile ramurei
respective.
În ceea ce priveúte dreptul civil, principiile sale sunt acele
idei călăuzitoare care însoĠesc întreaga legislaĠie civilă. Astfel, vom
întâlni aici aplicarea principiilor fundamentale ale dreptului român
(cum sunt: principiul democraĠiei, principiul egalităĠii în faĠa legii,
principiul accesului liber la justiĠie, principiul separaĠiei puterilor în
stat etc.) dar úi principii proprii dreptului civil. Acestea din urmă
acĠionează concomitent cu principiile dreptului românesc úi
privesc - cu o intensitate mai mică sau mai mare - toate instituĠiile
dreptului civil.
Principiile generale ale dreptului civil sunt:
x Principiul proprietăĠii, consacrat în ConstituĠie, în Codul
civil úi prezent - expres sau tacit - úi în alte legi civile.
Potrivit ConstituĠiei, proprietatea poate fi publică sau
privată. Cea publică aparĠine statului sau unităĠilor administrativ-
teritoriale. Titular al dreptului de proprietate privată poate fi o
persoană fizică sau o persoană juridică.
ConstituĠia prevede, în art. 41 alin. 2, că “proprietatea
privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular”.
Utilizarea noĠiunii de “ocrotire” úi nu de “garantare” a creat
74
numeroase controverse, susĠinându-se insuficienĠa prezentei
consacrări constituĠionale a dreptului de proprietate.
În definiĠia Codului civil (art. 480): "Proprietatea este
dreptul ce are cineva de a se bucura úi de a dispune de un lucru în
mod exclusiv úi absolut, însă în limitele determinate de lege".
x Principiul egalităĠii în faĠa legii civile (principiul
nediscriminării) este aplicaĠia principiului fundamental de
drept consacrat de art. 16 alin. 1 din ConstituĠie: "CetăĠenii
sunt egali în faĠa legii úi a autorităĠilor publice, fără
privilegii úi discriminări”.
Astfel, acest principiu, care presupune ocrotirea drepturilor
subiective civile fără deosebire pe bază de rasă, naĠionalitate, etnie,
limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare
sexuală ori apartenenĠă la o categorie defavorizată este consacrat în
detaliu prin OrdonanĠa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea
úi sancĠionarea tuturor formelor de discriminare.
x Principiul îmbinării intereselor individuale cu cele generale
este consacrat de texte ale legii civile care prevăd că: "
Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute în
scopul de a satisface interesele personale materiale úi
culturale în acord cu interesul obútesc, potrivit legii úi
regulilor de convieĠuire” (Decretul nr. 31/1954).
x Principiul ocrotirii úi garantării drepturilor civile este
consacrat legislativ atât prin prevederile constituĠionale
(art. 21, art. 24) úi ale Decretului nr. 31/1954, cât úi de
norme juridice internaĠionale.
Într-adevăr, potrivit art. 26 din Pactul internaĠional privind
drepturile civile úi politice ale omului: 'Toate persoanele sunt egale
în faĠa legii úi au, fără discriminare, dreptul la ocrotire egală din
partea legii. În această privinĠă, legea trebuie să interzică orice
75
discriminare úi să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală úi
eficace contra oricărei discriminări, în special de rasă, sex, limbă,
religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine naĠională sau
socială, avere, naútere sau întemeiată pe orice altă împrejurare."
76
3 DELIMITAREA DREPTULUI CIVIL
DE ALTE RAMURI DE DREPT
După cum am văzut, dreptul civil are un statut aparte în

întregul sistem de drept úi, cu deosebire, în cadrul dreptului privat,
unde ocupă poziĠia de “drept comun”. Dar autonomia úi
specificitatea dreptului civil poate fi pusă cel mai bine în evidenĠă
prin prezentarea elementelor de delimitare a lui de celelalte ramuri
de drept.
a) Delimitarea dreptului civil de dreptul constituĠional
Orice ramură de drept îúi găseúte fundamentul juridic în

normele din ConstituĠie. Principiile fundamentale ale dreptului civil
sunt consacrate în primul rând în textul constituĠional, iar drepturile
subiective civile sunt garantate prin ConstituĠie.
Raporturile juridice guvernate de dreptul constituĠional –
raporturi preponderent nepatrimoniale – presupun o calitate
specială a participanĠilor: aceea de cetăĠean, pe de o parte, úi de
organ de stat, pe de altă parte. Dimpotrivă, raporturile juridice de
drept civil nu presupun nici o altă calitate a participanĠilor decât
aceea de subiect de drept.
b) Delimitarea dreptului civil de dreptul financiar úi fiscal
RelaĠia dreptului civil cu dreptul financiar se întemeiază pe

faptul că ambele reglementează relaĠii patrimoniale, având ca
77
obiect drepturi úi obligaĠii exprimate în bani. Dar dreptul financiar,
ca ramură de drept public, reglementează raporturi în care cel puĠin
una dintre părĠi este un organism al statului. De asemenea, în timp
ce dreptul civil reglementează relaĠiile băneúti dintre persoanele
fizice úi juridice, dreptul financiar úi fiscal reglementează relaĠiile
băneúti de constituire, repartizare úi utilizare a fondurilor băneúti
ale statului.
c) Delimitarea dreptului civil de dreptul procesual civil
Dreptul procesual civil ca ramură distinctă a dreptului

garantează eficacitatea dispoziĠiilor de drept civil care consacră
drepturi subiective pentru persoanele fizice ori juridice.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul “proces” provine
din latinescul pro-cedere, care înseamnă “a merge înainte”. El
indică activitatea care trebuie să se desfăúoare pentru aplicarea
normelor dreptului material (civil).
Legătura dintre dreptul civil úi dreptul procesual civil este
cea de la conĠinut la formă, acesta din urmă fiind compus dintr-un
ansamblu de norme juridice care reglementează modul de judecată
a cauzelor civile úi modul de executare silită a hotărârilor
judecătoreúti pronunĠate în aceste cauze.
d) Delimitarea dreptului civil de dreptul comercial
Dreptul comercial este un drept special faĠă de dreptul civil;

el priveúte numai raporturile patrimoniale care au ca izvor fapte de
comerĠ úi raporturi juridice la care participă persoanele cu calitatea
de comercianĠi, spre deosebire de dreptul civil, care are în vedere
celelalte raporturi patrimoniale úi toate raporturile personal
nepatrimoniale.
78
e) Delimitarea dreptului civil de dreptul muncii
ùi pentru dreptul muncii, după cum am văzut, dreptul civil

constituie drept comun.
Numeroase instituĠii sunt deopotrivă aplicabile contractului
de muncă úi contractelor civile. Dar în contractul civil, egalitatea
juridică a părĠilor subzistă pe tot parcursul derulării contractului, în
timp ce în contractul de muncă ea există doar în momentul
încheierii acestuia. Ulterior, pe parcursul executării contractului,
salariatul se subordonează celui care l-a încadrat în muncă.
CorelaĠia dintre dreptul civil úi dreptul muncii se manifestă
úi prin aceea că raporturile de muncă se pot întemeia nu numai pe
contracte de muncă, dar úi pe contracte civile de prestări de servicii
(care se încheie în temeiul unei legi speciale, nr. 130/1999).
f) Delimitarea dreptului civil de dreptul familiei
Dreptul familiei reglementează raporturile care izvorăsc din

căsătorie, rudenie, adopĠie úi cele asimilate acestora.
DistincĠia faĠă de dreptul civil se întemeiază pe
specificitatea relaĠiilor sociale - în general nepatrimoniale -
reglementate în dreptul familiei. În plus, dreptul familiei cunoaúte
sancĠiuni specifice úi cuprinde preponderent norme imperative.
g) Delimitarea dreptului civil de dreptul internaĠional

privat
Deosebirea esenĠială dintre cele două ramuri de drept constă

în faptul că dreptul internaĠional privat reglementează raporturi
juridice care conĠin un element de extraneitate, ceea ce atrage
79
incidenĠa în cauză a cel puĠin două sisteme de drept, urmând ca
norma de drept internaĠional privat să arate care va fi regimul
aplicabil în cauză.
Raportul juridic întemeiat pe contractul de închiriere a

unui imobil dintre o persoană fizică, în calitate de
chiriaú úi stat, în calitate de proprietar este:
a) un raport de drept public, deoarece una dintre părĠile
raportului juridic este statul;
b) un raport de drept civil, deoarece se încheie între părĠi
aflate pe picior de egalitate juridică;
c) un raport de drept comercial, deoarece se încheie între
comercianĠi;
d) un raport de drept fiscal, deoarece priveúte relaĠii
băneúti de constituire úi utilizare a fondurilor statului.
EnumeraĠi ramuri de drept care guvernează

preponderent raporturi patrimoniale úi ramuri de drept
care reglementează preponderent raporturi
nepatrimoniale.
ExplicaĠi din punct de vedere istoric rolul dreptului civil

de “drept comun” în cadrul dreptului privat.
Codul civil interzice încheierea de contracte de vânzare-
cumpărare între soĠi. LegislaĠia comercială nu prevede
nimic cu privire la contractele de vânzare-cumpărare
comercială încheiate între soĠi. Ca urmare, între soĠi se
pot încheia contracte de vânzare comercială?
80
a) Da, deoarece legislaĠia comercială nu interzice
expres astfel de contracte, or “tot ceea ce nu este
interzis este permis”;
b) Nu, deoarece legislaĠia comercială se completează
cu cea civilă, iar interdicĠia din Codul civil are
caracter general;
c) Problema nu poate fi soluĠionată, deoarece nu există
reglementare.
Între contractul civil de mandat úi contractul comercial

de mandat există următoarea relaĠie:
a) ambele contracte sunt supuse normelor de drept
civil, ca drept comun;
b) ambelor contracte le sunt aplicabile, deopotrivă,
normele dreptului civil úi normele de drept
comercial;
c) contractul civil de mandat este guvernat de dreptul
civil iar contractul comercial de mandat este
guvernat de dreptul comercial;
d) contractul civil de mandat este guvernat de dreptul
civil, iar contractul comercial de mandat este
guvernat de dreptul comercial úi, în completare, cu
unele dispoziĠii de drept civil;
e) contractul comercial de mandat este guvernat de
dreptul comercial, iar contractul civil de mandat este
guvernat de dreptul civil úi, în completare, cu unele
dispoziĠii de drept comercial.
81
Bibliografie

ROSETTI- Bucureúti, Editura. All, 1996, p. 10 - 26;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în
dreptul civil român. Subiectele
dreptului civil român, Bucureúti, Casa
de Editură úi Presă “ùansa” S.R.L.,
1994, p. 25 – 42;
CALMUSCHI, O. DefiniĠia úi obiectul dreptului civil;
Delimitarea dreptului civil de alte
ramuri de drept, în “Tratat de drept
civil, vol.I, Partea generală”, Bucureúti,
Editura Academiei, 1989, p.18 – 28;
Editura ALL, 1997, p. 1 – 10;
URS, I. R. Drept civil. Partea generala.
ANGHENI, S. Persoanele, vol. I, Bucureúti, Editura
Oscar Print, 1998, p. 26 – 37;
ùTEFĂNESCU, D. Drept civil, Bucureúti, Editura. Oscar
Print, 1999, p. 13 - 23;
p. 1 – 16;
COJOCARU, A. Drept civil. Partea generală, Bucureúti,
Editura Lumina Lex, 2000, p. 5-29
82
III. RAPORTUL JURIDIC CIVIL
83
RAPORTUL JURIDIC CIVIL
CAPITOLUL 1
PĂRğILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
CAPITOLUL 2
CONğINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
CAPITOLUL 3
OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL. BUNURILE
CAPITOLUL 4
IZVOARELE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL CONCRET
84
*
* *
Nu orice raport statornicit între oameni are caracter juridic.

Au un astfel de caracter doar raporturile care interesează statul,
care sunt reglementate prin norme juridice.
Raportul juridic civil se defineúte ca fiind relaĠia socială,
patrimonială sau nepatrimonială, reglementată de norme de drept
civil.
Raportul juridic civil are următoarele caractere juridice:

x este un raport social, adică un raport statornicit între
indivizi úi nu un raport între oameni úi bunuri.
Caracterul social se menĠine chiar úi în ipoteza raporturilor
juridice născute din exerciĠiul dreptului de proprietate. Acestea nu
sunt, aúa cum s-ar părea la prima vedere, raporturi între proprietar
úi bunul care face obiect al dreptului de proprietate. Dimpotrivă,
astfel de raporturi juridice se nasc între oameni, úi anume între
proprietar úi toĠi ceilalĠi membrii ai societăĠii care au în chip
generic obligaĠia de a nu face nimic de natură a aduce atingere
dreptului proprietarului;
x raportul juridic civil are, de asemenea, úi un caracter
dublu voliĠional. Ca urmare, el presupune conjugarea a
două voinĠe:
- voinĠa legiuitorului, care reglementează o anume
relaĠie dintre indivizi prin norme de drept;
- voinĠa părĠilor implicate (a subiectelor de drept între
care se naúte raportul juridic respectiv). Această a
doua latură a caracterului voliĠional se întâlneúte
85
numai în cazul raporturilor juridice născute din acte
juridice civile. Cu alte cuvinte, chiar dacă legiuitorul
reglementează un anume act unilateral ori un anume
contract, această reglementare nu va fi niciodată
aplicabilă dacă nu există persoane care în concret să
aibă interesul de a încheia atare acte juridice;
x caracter de egalitate juridică a părĠilor. Acest caracter
al raportului juridic civil decurge din împrejurarea că
nici una dintre părĠi nu este subordonată celeilalte.
Egalitatea juridică a părĠilor nu se confundă însă cu
egalitatea patrimonială a acestora, ci presupune doar că
fiecare dintre părĠi are dreptul de a se bucura în egală
măsură de prevederile legii.
Din punct de vedere structural, raportul juridic civil
cuprinde trei elemente:
1) PărĠile raportului juridic. Acestea pot fi persoane fizice
sau persoane juridice;
2) ConĠinutul raportul juridic. Acesta se defineúte ca fiind
ansamblul drepturilor úi obligaĠiilor părĠilor raportului
juridic;
3) Obiectul raportului juridic. Acesta reprezintă conduita
părĠilor, adică acĠiunile sau inacĠiunile la care acestea au
dreptul sau sunt obligate.
86
1 PĂRğILE RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
1.1. NoĠiune
PărĠile raportului juridic civil sunt subiectele de drept civil,

adică titularii drepturilor úi obligaĠiilor civile. Ele pot fi persoane
fizice sau persoane juridice.
Persoana fizică este individul, ca parte a raporturilor sociale
reglementate juridic. Persoana juridică este colectivitatea de
indivizi care participă la asemenea raporturi.
PărĠile raportului juridic civil pot avea:

- calitatea de subiect activ, dacă sunt titulare de
drepturi sau
- calitatea de subiect pasiv, dacă le revin obligaĠii.
În cazul raporturilor juridice în conĠinutul cărora se găsesc
drepturi de creanĠă, subiectul activ se numeúte creditor, iar
subiectul pasiv se numeúte debitor.
¾ Spre exemplu, dacă X a împrumutat 100.000 lei de la Y,
atunci cei doi au devenit părĠi ale unui raport juridic civil. X
va fi debitor (subiect pasiv), având obligaĠia ca, la scadenĠă,
să înapoieze banii împrumutaĠi, iar Y va fi creditor (subiect
activ), având dreptul ca, la scadenĠă, să pretindă debitorului
restituirea banilor împrumutaĠi.
87
Uneori, fiecare dintre părĠile raportului juridic civil poartă o
denumire specifică: vânzător–cumpărător, locator–locatar,
depozitar–deponent, donator–donatar, ú.a.m.d.
Vom începe analiza noastră prin a ne referi la persoana
fizică, în calitatea ei de subiect de drept civil, adică la oricare dintre
noi, ca participant, titular de drepturi úi obligaĠii, la viaĠa juridică a
societăĠii.
Persoana fizică reprezintă omul privit individual, ca titular

de drepturi úi obligaĠii. Participarea sa la raporturile juridice civile
este pusă în lumină de instituĠia capacităĠii civile.
Capacitatea civilă cuprinde două elemente: capacitatea de
folosinĠă úi capacitatea de exerciĠiu.
1.2. Capacitatea de folosinĠă a persoanei fizice
1.2.1. NoĠiune
Capacitatea de folosinĠă se defineúte ca fiind aptitudinea

generală úi abstractă a persoanei fizice de a avea drepturi úi
obligaĠii civile.
Ea constituie aúadar vocaĠia oricărui individ de a lua parte la
raporturi juridice civile. Această vocaĠie nu va fi niciodată pe
deplin concretizată, ea reprezintă doar facultatea oricărui om de a
avea calitatea de drept civil.
Din punct de vedere juridic capacitatea de folosinĠă a
persoanei fizice se caracterizează prin următoarele:
- legalitate. Legalitatea capacităĠii de folosinĠă
presupune faptul că această instituĠie nu poate fi
reglementată decât prin lege. Ca urmare, părĠile nu
vor putea reglementa prin acte unilaterale sau prin
88
contracte nici propria capacitate de folosinĠă úi nici
capacitatea de folosinĠă a altora;
- generalitate. Acest caracter presupune că fiecare
persoană are aptitudinea de a avea toate drepturile úi
obligaĠiile civile. Fireúte, caracter general are numai
vocaĠia, potenĠialitatea, nici o persoană neavând în
concret toate drepturile úi obligaĠiile civile;
- inalienabilitate. Inalienabilitatea presupune
imposibilitatea de înstrăinare (de la cuvântul latin
alienus care înseamnă străin). Ca urmare a acestui
caracter juridic, persoana fizică nu poate renunĠa la
capacitatea de folosinĠă, nu o poate vinde, dona, nu
poate încheia nici un contract cu privire la aceasta
care ar presupune înstrăinarea ei;
- intangibilitate. Aceasta presupune că nu se pot
aduce limitări sau îngrădiri capacităĠii de folosinĠă a
unei persoane fizice decât prin texte exprese de lege;
- egalitate. Ca urmare a acestui caracter juridic, toate
persoanele au în mod egal capacitate de folosinĠă,
fără discriminări úi fără ca o anumită categorie de
persoane să fie privilegiată în raport cu celelalte;
- universalitate. Acest caracter constă în însuúirea
capacităĠii de folosinĠă de a fi recunoscută tuturor
indivizilor.
Nu întotdeauna capacitatea de folosinĠă a fost recunoscută
în mod universal. În perioada sclavagistă, de exemplu, sclavii erau
consideraĠi bunuri, nerecunoscându-li-se, ca urmare, calitatea de
persoană, cea de subiect de drept civil úi, pe cale de consecinĠă,
capacitatea de folosinĠă. Chiar úi în epoca modernă s-a menĠinut o
sancĠiune denumită “moarte civilă” prin care unei persoane fizice
89
care se făcea vinovată de săvârúirea unor anumite infracĠiuni, i se
interzicea participarea la raporturile juridice civile.
Ca urmare a caracterului său universal, capacitatea de
folosinĠă însoĠeste orice persoană fizică de la naútere úi până la
moarte.
Aúadar, existenĠa capacităĠii de folosinĠă însoĠeúte însăúi
existenĠa individului. Începutul úi sfârúitul capacităĠii de folosinĠă
coincid cu naúterea respectiv cu moartea persoanei fizice.
1.2.2. Începutul capacităĠii de folosinĠă
Regula este că persoana fizică dobândeúte capacitate de

folosinĠă la naútere. Din acel moment ea va putea lua parte la
raporturile juridice civile.
¾ Spre exemplu, el va putea fi proprietar, exercitând (chiar
fără a avea încă discernământul necesar pentru a o înĠelege!)
prerogativele dreptului de proprietate.
Prin excepĠie, în materie succesorală, Codul civil recunoaúte
posibilitatea dobândirii anticipate a capacităĠii de folosinĠă pentru
copilul conceput dar încă nenăscut.
Într-adevăr, dacă o persoană lasă prin testament o serie de
bunuri unui anumit beneficiar, pentru ca acest testament să fie
valabil se pune condiĠia ca beneficiarul să existe. Dar nu sunt
considerate că există numai persoanele născute, ci úi cele
concepute: copilul conceput, dar încă nenăscut va putea fi desemnat
beneficiar al moútenirii respective. Valabilitatea unui asemenea
testament va depinde însă de condiĠia ca pruncul să se nască viu.
Copilul născut mort se consideră că nu există úi că nu a existat
niciodată, astfel încât, în mod retroactiv, capacitatea lui de folosinĠă
anticipat dobândită va fi anulată.
90
Spre deosebire de Codul civil francez (úi aceasta este una
dintre puĠinele reglementări diferite) Codul civil român nu prevede
úi condiĠia ca pruncul să fie úi viabil. Cu alte cuvinte, este suficient
ca pruncul să fi respirat o singură dată, pentru ca, în mod retroactiv
cu data concepĠiei, el să poată fi socotit subiect de drept, apt să fie
desemnat ca beneficiar al unei anumite averi succesorale.
1.2.3. Sfârúitul capacităĠii de folosinĠă
Capacitatea de folosinĠă se sfârúeúte, fireúte, la moartea

persoanei fizice. Dacă moartea este fizic constatată, adică dacă
există corpul neînsufleĠit al persoanei, capacitatea de folosinĠă ia
sfârúit la data trecută în certificatul de deces.
Dacă însă nu există corpul neînsufleĠit al persoanei, ci
persoana a dispărut, astfel încât moartea sa nu poate fi constatată
direct, legea prevede o procedură specială. Este procedura
declarării judecătoreúti a morĠii.
În vederea declarării judecătoreúti a morĠii, cei interesaĠi
(spre exemplu, moútenitorii) trebuie să declanúeze o procedură
desfăúurată pe mai multe etape:
a) declararea judecătorească a dispariĠiei. Aceasta se
realizează prin hotărâre judecătorească. AcĠiunea în declararea
judecătorească a dispariĠiei poate fi declanúată numai la împlinirea
unui termen de 1 an de la data ultimelor útiri provenind de la cel
dispărut.
O asemenea acĠiune se numeúte necontencioasă deoarece ea
nu presupune existenĠa unor interese contradictorii care să se
manifeste la proces.
b) declararea judecătorească a morĠii. La împlinirea unui
termen de cel puĠin 4 ani de la data ultimelor útiri provenind de la
91
dispărut, cei interesaĠi pot introduce acĠiunea în declararea morĠii.
Analizând probele dosarului, instanĠa va stabili:
- încetarea capacităĠii de folosinĠă a persoanei în discuĠie;
- momentul cel mai probabil al încetării capacităĠii de
folosinĠă.
Această dată va fi considerată ca fiind data morĠii.
Atât declararea judecătorească a dispariĠiei, cât úi declararea
judecătorească a morĠii presupun o procedură de publicitate a
hotărârii judecătoreúti prin afiúare la uúa instanĠei. Între cele două
hotărâri există însă o deosebire fundamentală:
În urma hotărârii judecatoresti de declarare a dispariĠiei
persoana este, în continuare, considerată a fi în viaĠă; pe cale de
consecinĠă, nu se va putea încheia nici un act juridic care să
presupună încetarea capacităĠii de folosinĠă a persoanei.
¾ Spre exemplu, nu se va putea deschide succesiunea,
căsătoria dispărutului nu se va considera a fi încetat,
contractul de rentă viageră de care beneficia dispărutul va
continua ú.a.m.d.
Dimpotrivă, în urma rămânerii definitive a hotărârii
judecătoreúti de declarare a morĠii, toate aceste acte juridice vor
putea fi încheiate sau vor putea fi considerate a-úi fi încetat
valabilitatea, după caz. Data încetării capacităĠii de folosinĠă nu
este data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreúti declarative de
moarte, ci este data stabilită ca fiind data morĠii în această hotărâre.
Aúadar, procedura declarării judecatoreúti a morĠii poate fi
considerată a se desfăúura în următorii timpi:
T1…………….T2…….……………….….T3…..T4
T1 = data ultimelor útiri de la persoana dispărută;
92
T2 = data introducerii acĠiunii în declararea judecătorască a
dispariĠiei. Între T1 úi T2 trebuie să fi trecut cel puĠin un an;
T3 = data introducerii acĠiunii în declararea judecătorască a morĠii.
Între T1 úi T3 trebuie să fi trecut cel puĠin patru ani;
T4 = data rămânerii definitive a hotărârii jdecătoreúti declarative
de moarte. În această hotărâre se va preciza data stabilită de
instanĠă, pe baza probelor administrate, ca fiind data morĠii.
Cel mai probabil aceasta va fi T1.
În intervalul T1 - T4 persoana trebuie considerată a fi în
viaĠă. Moútenitorii nu se pot socoti proprietari ai bunurilor celui
dispărut. La data T4 persoana va fi retroactiv socotită a nu mai fi
fost în viaĠă încă de la data T1. Moútenitorii vor fi consideraĠi
proprietari ai bunurilor succesorale, retroactiv, încă de la data T1.
Există o împrejurare în care legea prevede o procedură mult
simplificată de declarare judecătorească a dispariĠiei. Este vorba
despre ipoteza în care persoana a dispărut în împrejurări
excepĠionale care lasă să se presupună că a úi murit în acele
împrejurări: fapte de război, accident de cale ferată, naufragiu,
cutremur, incendiu, inundaĠie sau orice alte situaĠii de acest fel.
În asemenea cazuri excepĠionale, declararea judecătorească
a morĠii persoanei nu este necesar să fie precedată de declararea
judecătorească a dispariĠiei acesteia. Singura condiĠie care se pune
este ca acĠiunea în declararea judecătorească a morĠii să fie
declanúată la expirarea unui termen de cel puĠin un an de la
dispariĠia persoanei.
Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii declarative de

moarte (fie prin procedură normală, fie prin procedura simplificată)
persoana reapare, această hotărâre va fi anulată. În consecinĠă,
persoana va fi repusă în drepturile sale anterioare, ca úi cum
hotărârea declarativă de moarte nu ar fi intervenit. Legea prevede
93
că cel care a fost declarat mort poate cere, după anularea hotărârii
declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale.
Cu toate acestea, dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat
să le înapoieze decât dacă se face dovada că la data înapoierii
acesta útia că persoana declarată moartă este în viaĠă.
¾ Cu alte cuvinte, dacă, spre exemplu, moútenitorul aparent al
celui dispărut vinde o parte din bunurile succesorale,
cumpărătorii acestor bunuri vor rămâne proprietari chiar
dacă hotărârea declarativă de moarte se anulează. Dispărutul
reîntors va putea pretinde doar preĠul pe care “moútenitorii”
l-au obĠinut prin vânzarea acelor bunuri. Dacă însă bunurile
sunt înstrăinate cu titlu gratuit (donate) dispărutul le va
putea pretinde de la donatari.
Ca principiu, dispărutul reîntors după rămânerea definitivă a
hotărârii declarative de moarte, este repus în toate drepturile sale,
repus în situaĠia anterioară. Prin excepĠie, dacă soĠul sau soĠia
dispărutului s-a recăsătorit, această a doua căsătorie nu este anulată,
ci este considerată valabilă, iar prima căsătorie (cu cel dispărut) va
fi considerată a fi încetat la data încheierii celei de-a doua căsătorii.
În sfârúit, legea reglementează situaĠia particulară în care

mai multe persoane au murit în aceeaúi împrejurare fără să se poată
stabili dacă una a supravieĠuit alteia. În această situaĠie (care poate
interveni, spre exemplu, în ipoteza unui accident de avion) se
consideră că nici una dintre persoane nu a predecedat celorlalte, cu
alte cuvinte că au murit deodată. Această reglementare este
semnificativă în materie succesorală, dacă persoanele care au murit
împreună (denumite în doctrină comorienĠi) au vocaĠie succesorală
reciprocă, adică fiecare are calitatea de moútenitor al celorlalte.
Într-adevăr, după cum am văzut când am analizat începutul
capacitaĠii de folosinĠă, pentru a putea moúteni, Codul civil pune
94
condiĠia ca persoana “să existe”, deci să fie deja, sau să mai fie
încă, subiect de drept (să aibă capacitate de folosinĠă). Dacă se
poate proba că unul dintre cei doi comorienĠi a predecedat, atunci
se va considera că cel care i-a supravieĠuit fie úi o clipă îl va putea
moúteni pe celălalt, cu consecinĠe asupra traiectoriei bunurilor
succesorale ale ambilor. Dacă o asemenea probă nu se poate face,
se prezumă că ei au murit deodată, deci nici unul dintre ei “nu
exista” la data deschiderii succesiunii celuilalt.
¾ Spre exemplu, dacă într-un accident mor doi soĠi (X úi Y),
ei vor avea calitatea de comorienĠi. Dacă se poate proba
care dintre ei a murit mai întâi, atunci cel care a mai
supravieĠuit (X) îl moúteneúte pe cel care a predecedat (Y).
Averea lui Y intră în patrimoniul supravieĠuitorului (X) úi
apoi, la moartea acestuia din urmă, se transmite integral
spre moútenitorii lui X. Cu unele excepĠii, moútenitorii lui Y
nu vor moúteni nimic.
Dar dacă nu se poate proba care dintre ei a murit mai întâi,
atunci se va considera că au murit deodată, cu consecinĠa că averea
fiecăruia va fi moútenită de către proprii moútenitori; nici unul
dintre soĠi nu va putea fi considerat moútenitor al celuilalt.
1.2.4. Îngrădiri ale capacităĠii de folosinĠă
După cum am văzut, capacitatea de folosinĠă se
caracterizează prin generalitate. Cu toate acestea, legea poate să
prevadă o serie de îngrădiri ale capacităĠii de folosinĠă, adică de
limitări ale conĠinutului acesteia. Îngrădirile capacităĠii de folosinĠă
(care au în mod obligatoriu un caracter legal, deci nu pot fi
niciodată prevăzute prin contracte sau acte unilaterale) pot fi
împărĠite în două categorii:
a) îngrădiri cu caracter de sancĠiune. Există sancĠiuni cu
caracter penal sau civil care afectează úi capacitatea de
folosinĠă a persoanei sancĠionate.
95
¾ Spre exemplu, Codul penal prevede posibilitatea ca instanĠa
să aplice unele pedepse complementare (adică suplimentare
pedepsei principale care poate consta în închisoare úi/sau
amendă penală). Între pedepsele complementare se numără
úi interzicerea drepturilor părinteúti sau a dreptului de a fi
tutore sau curator. O asemenea interdicĠie conduce la
îngrădirea capacităĠii de folosinĠă a persoanei.
Tot astfel, există îngrădiri ale capacităĠii de folosinĠă
prevăzute în Codul civil.
¾ Astfel este, spre exemplu, pedeapsa numită “nedemnitate
succesorală”. Va fi declarată nedemnă de a moúteni, fiind
îndepărtată de la succesiune, persoana care se face vinovată
de fapte cum ar fi:
- fapta de a omorî sau de a încerca să omoare pe cel
despre a cărui moútenire este vorba;
- fapta moútenitorului major care, având cunoútinĠă
despre omorul defunctului, nu a denunĠat aceasta
justiĠiei;
- fapta moútenitorilor care ascund bunuri succesorale
sau care nu trec în inventar cu rea-credinĠă asemenea
bunuri;
b) îngrădiri cu caracter de protecĠie. Capacitatea de
folosinĠă a persoanei fizice poate fi îngrădită nu numai
pentru a o sancĠiona, dar úi pentru a o ocroti pe ea însăúi
sau terĠe persoane.
Asemenea incapacităĠi sunt prevăzute în mai multe acte
normative, între care Codul civil, care prevede că:
- minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune în nici un fel
prin donaĠie sau testament de bunurile sale. El nu poate
deci redacta un testament valabil úi nici nu poate avea
calitatea de donator. InterdicĠia urmăreúte protejarea
96
intereselor minorului care nu a împlinit 16 ani dată fiind
posibilitatea acestuia de a fi influenĠat în luarea unor
asemenea decizii;
- minorul care a împlinit 16 ani poate dispune prin
testament numai pentru jumătate din bunurile de care ar fi
putut dispune dacă ar fi major;
- medicii úi farmaciútii care au tratat o persoană de boala de
care aceasta a murit, nu pot beneficia de donaĠii sau de
bunuri lăsate prin testament de către aceasta. O asemenea
îngrădire are în vedere protecĠia persoanei de posibilele
influenĠe exercitate de către medicul sau farmacistul care o
tratează. InterdicĠii asemănătoare întâlnim úi în ceea ce
priveúte redactarea testamentului pe mare în favoarea
ofiĠerilor navei;
- legea interzice vânzarea între soĠi. Această îngrădire
urmăreúte protecĠia părĠilor de posibilitatea nerespectării
normelor juridice privind comunitatea bunurilor;
- tutorii nu pot cumpăra bunuri ale celor aflaĠi sub tutelă,
mandatarii nu pot cumpăra bunuri pe care s-au angajat să
le vândă, administratorii unor bunuri publice nu le pot
cumpăra ú.a.m.d. În toate cazurile se caută protecĠia
intereselor vânzătorului;
- unele îngrădiri sunt prevăzute în Legea fondului funciar
nr. 18/1991. Este vorba despre interdicĠia persoanelor
fizice care nu au cetăĠenia română úi domiciliul în
România de a dobândi în proprietate terenuri de orice fel
prin acte între vii;
- îngrădiri ale capacităĠii de folosinĠă sunt prevăzute úi în
Codul familiei, cu deosebire menite să ocrotească
interesele minorului.
97
1.3. Capacitatea de exerciĠiu a persoanei fizice
Capacitatea de exerciĠiu se defineúte ca fiind aptitudinea

omului de a dobândi úi exercita drepturi civile úi de a-úi asuma úi
executa obligaĠii civile prin încheierea de acte juridice civile.
Aúadar, nu toate persoanele fizice au capacitate de exerciĠiu.
Pentru a avea capacitate de exerciĠiu nu este suficientă simpla
calitate de subiect de drept; o persoană fizică trebuie să aibă în plus
faĠă de simpla calitate de “persoană” úi discernământ:
Capacitatea de exerciĠiu = capacitate de folosinĠă + discernământ
Din punct de vedere juridic, discernământul se defineúte ca

fiind posibilitatea persoanei de a înĠelege úi de a-úi reprezenta
efectele actelor pe care le încheie.
Aúadar, în funcĠie de existenĠa sau absenĠa discernământului
vom avea persoane care au sau nu au capacitate de exerciĠiu. Dat
fiind însă faptul că dobândirea discernământului nu se produce
brusc la împlinirea unei anumite vârste, ci este rezultatul unui
proces treptat de maturizare, legiuitorul a socotit necesară
reglementarea unei instituĠii intermediare denumită capacitate de
exerciĠiu restrânsă.
Capacitatea de exerciĠiu restrânsă este corespunzătoare unei
vârste în care discernământul este dobândit, dar numai parĠial:
vârsta cuprinsă între 14 úi 18 ani.
98
În viaĠa persoanei pot exista, ca urmare, următoarele etape:
I. Perioada de vârstă cuprinsă între 0 úi 14 ani - absenĠa

capacităĠii de exerciĠiu
În acest interval de vârstă, minorul nu poate încheia singur

acte juridice civile. Pentru încheierea lor, el este reprezentat de
către tutore sau părinte. Prin excepĠie, el va putea încheia singur
actele juridice zilnice, mărunte (spre exemplu cumpărarea de
alimente) precum úi aúa-numitele acte de conservare.
Actele de conservare sunt cele prin care se preîntâmpină o
pierdere; ele nu pot fi niciodată prejudiciabile pentru cel care le
încheie. Lipsirea minorului de capacitatea de exerciĠiu are rolul de
a-l ocroti, prin urmare dacă acesta a încheiat un act juridic în mod
evident folositor úi care nu îi poate fi prejudiciabil ar fi lipsit de
sens ca respectivul act juridic să fie anulat din pricina lipsei de
capacitate de exerciĠiu a minorului;
II. Perioada de vârstă cuprinsă intre 14 úi 18 ani -

capacitatea de exerciĠiu restrânsă
În acest interval de vârstă deosebim mai multe categorii de

acte juridice:
a) acte juridice civile pe care minorul cu vârsta cuprinsă
între 14 úi 18 ani le poate încheia în mod valabil personal úi singur.
În această categorie intră:
- acele acte juridice pe care le putea încheia singur úi
înainte de a fi împlinit vârsta de 14 ani. Cu atât mai
mult va fi cu putinĠă încheierea lor după împlinirea
acestei vârste;
- depozitul special la C.E.C.;
99
- acte juridice de administrare. Este vorba despre
acele acte juridice prin care se pune în valoare un
patrimoniu.
¾ Spre exemplu, minorul care este proprietar al unei case va
putea încheia personal úi singur, dacă a împlinit vârsta de 14
ani, contractul de prestări - servicii cu o echipă de zugravi în
vederea zugrăvirii casei;
- după împlinirea vârstei de 16 ani minorul poate
încheia singur testament, în limita a jumătate din
ceea ce ar fi putut dispune dacă ar fi fost major.
Observăm că testamentul face parte din categoria
actelor juridice cu privire la care legiuitorul
manifestă o prudenĠă accentuată, ocrotind în mod
deosebit libertatea celui care îl încheie. Testatorul
este ferit, pe cât posibil, de orice influenĠe, astfel
încât, chiar minor fiind, el va putea încheia singur
acest act juridic, fără nici o încuviinĠare din partea
părinĠilor sau tutorelui;
b) acte juridice pe care minorul cu vârsta cuprinsă între 14
úi 18 ani le poate încheia valabil numai cu încuviinĠarea prealabilă
a ocrotitorului său legal.
Deosebirea între instituĠia “reprezentării” úi instituĠia

“încuviinĠării” constă în aceea că în cazul primeia voinĠa minorului
este înlocuită prin voinĠa reprezentantului său legal, în timp ce în
cazul celei de-a doua voinĠa minorului este doar completată prin
voinĠa ocrotitorului său legal.
În categoria actelor juridice pentru care minorul are nevoie

de încuviinĠarea prealabilă a ocrotitorului legal intră unele acte de
administrare (închirierea unui bun, contractul de antrepriză în
100
vederea reparării unui bun), precum úi actele de dispoziĠie. Din
categoria actelor de dispoziĠie fac parte vânzarea, ipotecarea,
renunĠarea la un drept etc. Pentru încheierea acestora minorul care
are vârsta cuprinsă între 14 – 18 ani va avea în plus nevoie úi de
încuviinĠarea autorităĠii tutelare.
c) acte juridice pe care minorul având vârsta cuprinsă între
14 – 18 ani nu le poate încheia deloc.
În această categorie intră donaĠiile úi garantarea obligaĠiilor
altuia. InterdicĠia se explică prin necesitatea ocrotirii minorului de
posibilitatea unei grave prejudicieri a acestuia prin încheierea unor
asemenea acte juridice chiar úi cu încuviinĠarea ocrotitorului său
legal.
III. Perioada de vârstă ce începe cu 18 ani - capacitatea

de exerciĠiu deplină
Ca principiu, majorii au deplină capacitate de exerciĠiu,

ceea ce înseamnă că au posibilitatea de a încheia în concret toate
actele juridice pentru care, încă de la naútere, aveau în abstract
vocaĠia să le încheie ca urmare a capacităĠii lor de folosinĠă. Putem
spune că în cazul acestora capacitatea de exerciĠiu se suprapune
peste capacitatea de folosinĠă.
Legea instituie o dublă prezumĠie în această materie:
- pe de o parte prezumĠia relativă că o persoană care a
împlinit 18 ani are deplin discernământ, úi, ca urmare,
capacitate de exerciĠiu deplină. Această prezumĠie poate
fi răsturnată prin proba contrară: se poate dovedi că o
persoană, deúi a împlinit vârsta de 18 ani, nu are totuúi
capacitatea de a înĠelege úi a-úi reprezenta efectele
actelor pe care le încheie. Ca urmare, o asemenea
persoană va fi lipsită de capacitate de exerciĠiu, cu
101
consecinĠa că nu va putea încheia acte juridice decât prin
reprezentant legal;
- pe de altă parte prezumĠia absolută că o persoană care nu
a împlinit vârsta de 18 ani nu are încă discernământ
deplin. Ca urmare, chiar dacă se poate face dovada că un
minor are posibilitatea psihică úi intelectuală de a
înĠelege úi de a-úi reprezenta efectele actelor pe care le
încheie, o asemenea dovadă nu va fi admisibilă. Pentru
simplificare, legiuitorul a uniformizat vârsta majoratului,
adică vârsta dobândirii deplinei capacităĠi de exerciĠiu,
cu toate că, în fapt, vârsta dobândirii discernământului
deplin diferă de la persoană la persoană.
Un caz excepĠional de dobândire anticipată a deplinei

capacităĠii de exerciĠiu întâlnim în cazul minorei care se
căsătoreúte. Potrivit Codului familiei, femeia se poate căsători
începând cu vârsta de 16 ani sau, cu aprobarea autorităĠii tutelare,
începând cu vârsta de 15 ani. La data căsătoriei ea dobândeúte
capacitate deplină de exerciĠiu. Îúi va menĠine această capacitate de
exerciĠiu chiar úi în ipoteza în care divorĠează înaintea vârstei de
18 ani. Dacă însă căsătoria ei se anulează, minora va fi considerată
a avea capacitate de exerciĠiu restrânsă.
În mod normal, capacitatea de exerciĠiu deplină începe la
vârsta de 18 ani úi durează întreaga viaĠă. Dacă însă la un moment
dat o persoană îúi pierdere discernământul ea va putea fi pusă sub
“interdicĠie judecătorească”. Interziúii judecătoreúti sunt complet
lipsiĠi de capacitate de exerciĠiu, ei încheind acte juridice prin
reprezentant, ca úi minorii de 14 ani.
102
1.4. Persoana juridică
1.4.1. NoĠiune
După cum am văzut, persoana juridică reprezintă un

colectiv de oameni care, întrunind condiĠiile cerute de lege, este
titular de drepturi subiective úi obligaĠii civile.
Prin excepĠie, există úi persoane juridice care nu reprezintă
colectivităĠi de indivizi. Un exemplu în acest sens îl constituie
societatea cu răspundere limitată cu asociat unic, în spatele căreia
nu stă o colectivitate de persoane fizice, ci o singură persoană
fizică.
Personalitatea juridică este o abstracĠiune creată de legiuitor
pentru a desemna calitatea de subiect de drept civil pe care o poate
avea o colectivitate de indivizi care întruneúte trei condiĠii
esenĠiale:
- are un patrimoniu propriu;
- are o organizare de sine stătătoare;
- are un scop propriu (un obiect de activitate).
a) Patrimoniul persoanei juridice.

Patrimoniul este un element constitutiv al persoanei juridice
ce constă în totalitatea drepturilor úi obligaĠiilor patrimoniale ce au
ca titular pe însăúi persoana juridică. Participarea acesteia la viaĠa
juridică, ca subiect de sine stătător, apt să-úi exercite drepturile úi
să-úi asume obligaĠii, depinde de existenĠa unui patrimoniu.
Patrimoniul persoanei juridice este distinct de patrimoniile
membrilor care o compun. În cazul anumitor categorii de persoane
juridice legea pretinde, încă de la înfiinĠare, existenĠa unui
patrimoniu care să depăúească o valoare minimă legală.
103
¾ De exemplu, constituirea unei fundaĠii depinde de proba
existenĠei la înfiinĠare a unui patrimoniu minim egal cu de
70 de ori salariul minim pe economie.
Patrimoniul unei persoane juridice este format din două
laturi:
- o latură activă, formată din totalitatea drepturilor
patrimoniale ale persoanei juridice respective úi
- o latură pasivă, formată din totalitatea obligaĠiilor cu
caracter patrimonial.
PrezenĠa patrimoniului constituie pentru terĠii care
contractează cu persoana juridică respectivă garanĠia (mai puternică
sau mai slabă) a posibilităĠii îndeplinirii de către persoana juridică a
obligaĠiilor contractuale.
¾ Ca exemplu, din latura activă a unei persoane juridice pot
face parte:
- dreptul de proprietate asupra imobilului în care
persoana juridică îúi are sediul;
- dreptul de creanĠă împotriva membrilor săi pentru
plata cotizaĠiilor datorate de aceútia;
- dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile pe
care persoana juridică le foloseúte în activitatea sa;
- dreptul de proprietate asupra mijloacelor de
transport achiziĠionate de persoana juridică;
- dreptul de folosinĠă asupra imobilelor, sediilor
secundare ale persoanei juridice, în temeiul
contractelor de închiriere încheiate etc.
¾ Latura pasivă a unei persoane juridice ar putea, de exemplu,
să includă:
- obligaĠia de plată a impozitelor datorate statului;
- obligaĠia de plată a chiriei contractată pentru
imobilele închiriate;
104
- obligaĠia de plată a salariilor persoanelor încadrate
cu contract de muncă;
- obligaĠia de plată a datoriilor contractate în raporturi
juridice cu alte persoane juridice etc.
ExistenĠa patrimoniului permite persoanei juridice să aibă o
răspundere patrimonială proprie în raporturile cu terĠii úi să
participe în nume propriu la circuitul civil.
b) Organizarea de sine stătătoare. O colectivitate amorfă

de indivizi nu poate dobândi calitatea de persoană juridică.
Personalitatea juridică depinde de organizarea acelei colectivităĠi,
adică de compartimentarea colectivului de indivizi care compun
persoana juridică în elemente structurale de tipul: secĠii,
departamente, catedre, laboratoare, ateliere, secĠiuni, sectoare etc.
Acordarea personalităĠii juridice nu depinde însă de o organizare
anume a colectivităĠii ori de o compartimentare foarte complexă. În
esenĠă, este suficient de organizat un colectiv de indivizi care úi-a
desemnat organismele de conducere.
ImportanĠa unei organizări proprii constă în aceea că
persoana juridică ce nu are desemnate organismele de conducere,
nu poate, concret, să participe la raporturile juridice civile.
c) Scopul propriu. O persoană juridică se constituie

întotdeauna pentru îndeplinirea unui anumit obiectiv; ea are un
anume obiect de activitate. Pentru a fi valabil, scopul persoanei
juridice trebuie să fie determinat, să fie real (adică să nu fie fictiv),
să fie licit úi conform cu bunele moravuri.
Determinarea scopului în care persoana juridică se
constituie este esenĠială pentru viitoarea existenĠă juridică a
acesteia. Aceasta deoarece legea română admite aplicabilitatea
105
principiului specialităĠii capacităĠii de folosinĠă a persoanei
juridice.
Prin analogie cu persoana fizică, persoana juridică are, la
rândul ei, capacitate de folosinĠă úi capacitate de exerciĠiu.
Capacitatea de folosinĠă însă, spre deosebire de cazul persoanei
fizice, nu are caracter general. Ea este limitată la acele acte juridice
circumscrise perimetrului obiectului de activitate pentru care
persoana juridică s-a constituit.
Cu alte cuvinte, o persoană juridică nu va putea încheia în
mod valabil alte acte juridice decât cele care sunt menite să
slujească scopului propus iniĠial. Toate actele juridice încheiate în
afara acestui perimetru sunt nule; lipsa lor de valabilitate este
atrasă de încălcarea principiului specialităĠii capacităĠii de
folosinĠă.
¾ De exemplu, o asociaĠie sportivă, care are precizat, în actul
constitutiv, ca obiect de activitate, doar organizarea de
cursuri úi competiĠii sportive, nu va putea desfăúura o
activitate de comercializare de mărfuri, deoarece aceasta ar
fi în dezacord cu scopul propus iniĠial úi ar înfrânge
principiul specialităĠii capacităĠii de folosinĠă.
Capacitatea de folosinĠă a persoanei juridice se dobândeúte

la data înfiinĠării acesteia. În cazuri excepĠionale se poate
recunoaúte în mod anticipat latura activă a capacităĠii de folosinĠă
chiar úi înainte de dobândirea personalităĠii juridice; unele persoane
juridice (cum sunt, spre exemplu, organizaĠiile non-profit) pot
dobândi donaĠii chiar úi dacă procesul de înfiinĠare se află în curs.
106
1.4.2. Clasificări ale persoanelor juridice
x În funcĠie de domeniul dreptului de care aparĠin,

persoanele juridice pot fi de drept public sau de drept
privat.
I. Persoanele juridice de drept public sunt următoarele:
- statul. Ca subiect de drept, statul participă la raporturile
juridice de drept public. Numai prin excepĠie el poate fi
parte úi în raporturi juridice de drept privat.
¾ De exemplu, el poate fi titular al dreptului de proprietate
publică exercitat asupra bunurilor domeniul public úi al
dreptului de proprietate privată exercitat asupra bunurilor
domeniul privat. Tot astfel, succesiunile “vacante” (adică
bunurile rămase în urma decesului unor persoane fără
moútenitori) sunt dobândite de către stat.
Tot ca parte a raporturilor juridice de drept civil apare statul
úi în ipoteza reglementată de Codul de procedură civilă: “orice
persoană care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea
de către stat a pagubei suferite dacă în urma rejudecării cauzei s-a
stabilit prin hotărâre definitivă că nu a săvârúit fapta imputată ori că
acea faptă nu există.
Are dreptul la recuperarea pagubei úi persoana care a fost
arestată, iar ulterior pentru motivele arătate în alineatul precedent a
fost scoasă de sub urmărire sau a fost achitată”;
- unităĠile administrativ-teritoriale. Teritoriul Ġării este
organizat sub aspect administrativ în comune, oraúe úi judeĠe.
Aceste unităĠi administrativ-teritoriale au calitatea de subiect de
drept, ele pot fi titulare ale dreptului de proprietate publică úi ale
dreptului de proprietate privată;
- organele puterii legislative, executive úi judecatoresti
sunt, de asemenea, subiecte de drept civil, având calitatea de
107
persoane juridice: Parlamentul României, Preúedintele României,
Guvernul României, ministerele, misiunile diplomatice, autorităĠile
administraĠiei publice locale, organele puterii judecatoresti,
Ministerul Public, Curtea ConstituĠională, Curtea de Conturi,
instituĠiile de stat;
- partidele politice sunt, de asemenea, organizaĠii de tip
asociativ considerate de lege persoane juridice de drept
public.
II. Persoane juridice de drept privat.

În aceasta categorie intră:
- agenĠii economici de stat (regiile autonome úi societăĠile
economice cu capital de stat);
- societăĠile comerciale;
- sindicatele;
- cultele religioase;
- organizaĠiile cooperatiste;
- organizaĠiile non-profit (asociaĠii, fundaĠii, case de ajutor
reciproc etc.)
x O altă clasificare importantă a persoanelor juridice are

drept criteriu natura scopului urmărit. Astfel, există
două categorii de persoane juridice:
a) persoane juridice care urmăresc obĠinerea unui profit
(persoane juridice cu scop lucrativ, de la lucrum care
înseamnă profit în latină). Astfel sunt regiile autonome,
societăĠile comerciale, organizaĠiile cooperatiste etc.;
b) persoanele juridice cu scop nepatrimonial (organizaĠii
non-profit). Din această categorie fac parte instituĠiile de
stat, partidele politice, asociaĠiile, fundaĠiile, cultele
religioase etc.
108
1.4.3. ÎnfiinĠarea persoanelor juridice
Dobândirea calităĠii de persoană juridică úi deci a calităĠii

de subiect de drept civil se realizează în mai multe modalităĠi, în
funcĠie de tipul de persoană juridică în discuĠie.
a) ÎnfiinĠarea persoanelor juridice prin act de dispoziĠie.

Actul de dispoziĠie prin care se înfiinĠează unele persoane
juridice este legea, hotărârea Guvernului, ordonanĠa guvernului,
hotărârea consiliilor judeĠene sau locale. Prin această modalitate se
înfiinĠează organele puterii legislative, executive úi judecătoreúti,
unităĠile administrativ-teritoriale, autorităĠile administraĠiei publice
locale, regiile autonome úi societăĠile comerciale cu capital de stat
de interes naĠional;
b) ÎnfiinĠarea persoanelor juridice prin act recunoscut sau

prin act autorizat. Prin act recunoscut emis de organul competent
prin care se constată legalitatea actului de înfiinĠare se constituie
organizaĠiile cooperatiste úi instituĠiile úi întreprinderile anexe
create de către acestea.
Prin act autorizat se constituie societăĠile comerciale,
asociaĠiile úi fundaĠiile, partidele politice, societăĠile agricole,
societăĠile bancare úi de asigurare, casele de ajutor reciproc ale
salariaĠilor;
c) înfiinĠarea persoanelor juridice prin alt mod reglementat

de lege. În această categorie intră statul, ca persoană juridică,
precum úi alte organizaĠii ce se înfiinĠează prin simpla întrunire a
membrilor (cum este cazul asociaĠiilor de locatari, a asociaĠiilor de
proprietari sau a asociaĠiilor de cooperare pentru construirea de
locuinĠe).
109
La data înfiinĠării, persoana juridică dobândeúte atât
capacitate de folosinĠă, cât úi capacitate de exerciĠiu. În mod
excepĠional, în doctrină se admite că momentul dobândirii celor
două ar putea să nu fie coincident în cazul în care organismele de
conducere nu au fost încă desemnate la constituire. Într-o asemenea
situaĠie, persoana juridică ar avea capacitate de folosinĠă, dar nu ar
avea capacitate de exerciĠiu încă deoarece capacitatea de exerciĠiu
presupune posibilitatea exercitării în concret a drepturilor úi
asumării deasemenea concrete a obligaĠiilor. Or, un asemenea
exerciĠiu presupune în mod obligatoriu desemnarea unui
reprezentant (persoană fizică) al colectivităĠii de oameni ce a
dobândit personalitate juridică.
1.4.4. Reorganizarea persoanei juridice
Pe parcursul existenĠei unei persoane juridice poate să apară

necesitatea reorganizării acesteia cu efectul înfiinĠării de noi
persoane juridice, al modificării organizării unor persoane juridice
existente sau al încetării unor persoane juridice.
Reorganizarea unei persoanei juridice se poate realiza în
două modalităĠi esenĠiale: comasarea úi divizarea.
x Comasarea se realizează prin absorbĠie sau fuziune.
AbsorbĠia constă în încorporarea unei persoane juridice ce
îúi încetează astfel existenĠa într-o altă persoană juridică ce îúi
păstrează fiinĠa. AbsorbĠia produce aúadar un efect extinctiv
(deoarece presupune încetarea existenĠei persoanei juridice
absorbite).
Fuziunea, ca modalitate de reorganizare a persoanelor
juridice constă în unirea a două sau mai multe persoane juridice
care îúi încetează astfel existenĠa constituind o nouă persoană
juridică. Fuziunea produce astfel atât un efect extinctiv, constând în
110
încetarea persoanelor juridice care fuzionează, cât úi un efect
constitutiv, conducând la înfiinĠarea unei noi persoane juridice.
x Modalitatea inversă de reorganizare a persoanelor
juridice este divizarea, la rândul ei de două feluri:
divizarea totală úi divizarea parĠială.
Divizarea totală reprezintă operaĠiunea simetrică fuziunii.
Ea constă în împarĠirea patrimoniului unei persoane juridice între
două sau mai multe persoane juridice preexistente sau care iau
astfel fiinĠă. Divizarea totală are un efect constitutiv în măsura în
care conduce la înfiinĠarea unor noi persoane juridice úi un efect
extinctiv, deoarece are drept consecinĠă încetarea existenĠei
persoanei juridice care s-a divizat.
Divizarea parĠială constă în desprinderea unei părĠi din
patrimoniul unei persoane juridice úi transmiterea acesteia către una
sau mai multe persoane juridice preexistente sau care iau astfel
fiinĠă. În urma divizării parĠiale, persoana juridică iniĠială îúi
continuă existenĠa. Ca urmare, divizarea parĠială nu poate avea
efect extinctiv, ci doar un efect constitutiv în măsura în care
conduce la înfiinĠarea unor noi persoane juridice.
1.4.5. Încetarea persoanei juridice
Capacitatea de folosinĠă a unei persoane juridice úi, ca

urmare, calitatea de subiect de drept a acesteia poate lua sfârúit prin
efectul extinctiv al uneia din modalităĠile de reorganizare a
persoanei juridice.
În plus, o persoană juridică poate să-úi înceteze existenĠa úi
prin dizolvare. Motivele cele mai frecvente de dizolvare ale unei
persoane juridice sunt următoarele:
a) termenul pentru care s-a constituit a expirat;
111
b) scopul pentru care s-a înfiinĠat a fost realizat sau nu mai
poate fi îndeplinit;
c) scopul pe care persoana juridică îl urmăreúte ori
mijloacele pe care le foloseúte pentru realizarea acestuia
au devenit contrare legii ori bunelor moravuri;
d) persoana juridică urmăreúte un alt scop decât cel
declarat;
e) numărul membrilor persoanei juridice a scăzut sub
limita stabilită de lege, actul de înfiinĠare sau statut;
f) persoana juridică a fost declarată nulă (ca efect al
declarării nulităĠii actelor constitutive);
g) adunarea generală (când acesta este organul de
conducere al persoanei juridice) a hotărât dizolvarea;
h) insolvabilitatea persoanei juridice în cazul unor
categorii de persoane (cum sunt organizaĠiile non-profit)
sau falimentul în cazul altora (cum sunt societăĠile
comerciale);
i) moartea, incapacitatea, excluderea, retragerea sau
falimentul unor asociaĠi în cazul anumitor societăĠi
comerciale (cum sunt societăĠile în nume colectiv,
societăĠile cu răspundere limitată úi societăĠile în
comandită).
După cum se poate observa, unele cazuri de dizolvare au
aplicabilitate generală, în timp ce altele pot fi întâlnite numai în
cazul anumitor tipuri de persoane juridice.
Dizolvarea poate fi voluntară atunci când este rezultatul
voinĠei membrilor persoanei juridice sau silită atunci când are
caracter de sancĠiune civilă úi intervine pentru motive ca: urmărirea
altui scop decât cel declarat sau a unui scop ilicit, utilizarea unor
mijloace ilicite etc.
112
Efectul esenĠial al dizolvării constă în intrarea persoanei
fizice în lichidare în vederea realizării activului úi plăĠii pasivului.
Prin lichidarea persoanei juridice se înĠelege efectuarea tuturor
operaĠiunilor juridice de realizare a activului úi de plată a pasivului
subiectului de drept civil. Efectul imediat al acesteia este încetarea
definitivă a persoanei juridice.
Trebuie reĠinut că personalitatea juridică este menĠinută úi
după dizolvare pe tot parcursul procesului de lichidare. Abia
definitivarea lichidării marchează încetarea capacităĠii de folosinĠă
a persoanei juridice, a calităĠii acesteia de subiect de drept civil úi,
finalmente, a personalităĠii juridice.
Persoană fizică = omul privit individual
PĂRğILE - statul
RAPORTULUI - unităĠi administrativ-
JURIDIC CIVIL teritoriale
de drept public - organe ale puterii
executive, legislative
úi judecătoreúti
- partide politice
Persoană juridică
- regii autonomie
- societăĠi comerciale
cu scop lucrativ
- organizaĠii cooperatiste
- etc.
de drept privat
- asociaĠii
- fundaĠii
cu scop nelucrativ - sindicate
- culte religioase
- etc.
113
Au capacitate de exerciĠiu restrânsă:

a) persoanele lipsite de capacitate de folosinĠă;
b) persoanele lipsite de discernământ, indiferent de vârstă;
c) minorii până la 14 ani;
d) minorii între 14 úi 18 ani.
O persoană juridică se caracterizează prin:

a) conĠinut;
b) patrimoniu;
c) firmă;
d) scop;
e) organizare.
Capacitatea de exerciĠiu restrânsă se dobândeúte:

a) la împlinirea vârstei de 16 ani;
b) la naútere;
c) la împlinirea vârstei de 14 ani;
d) la împlinirea vârstei de 18 ani.
Principiul specialităĠii capacităĠii de folosinĠă se aplică:

a) în domeniul persoanelor fizice;
b) în domeniul scopului persoanelor juridice;
c) în domeniul organizării persoanelor juridice.
Capacitatea de folosinĠă ia sfârúit:

a) la data dispariĠiei persoanei;
b) la data la care persoana împlineúte 18 ani;
c) la data la care persoana úi-a pierdut discernământul;
d) la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoresti
declarative de moarte.
114
Are deplină capacitate de exerciĠiu:
a) o femeie de 16 ani căsătorită;
b) un minor de 13 ani;
c) un minor de 14 ani;
d) o persoană de 19 ani pusă sub interdicĠie.
Declararea judecătorească a morĠii este întotdeauna

precedată de declararea judecătorească a dispariĠiei?
ExplicaĠi.
Minorul de 16 ani poate încheia singur:

a) acte de conservare;
b) acte de administrare;
c) acte de dispoziĠie;
d) contract de muncă;
e) contract de donaĠie;
f) testament pentru întreaga sa avere;
g) testament pentru jumătate din averea sa.
Principiul specialităĠii capacităĠii de folosinĠă

presupune:
a) restrângerea capacităĠii de folosinĠă a persoanei fizice;
b) interzicerea desfăúurării de către persoana juridică a
unor activităĠi cu caracter lucrativ;
c) interzicerea încheierii de către persoana juridică a altor
acte juridice decât cele destinate să servească
obiectivelor propuse;
d) obligarea persoanei juridice de a avea un patrimoniu.
Produc efecte extinctive:

a) divizarea totală a persoanei juridice;
b) divizarea parĠială a persoanei juridice;
115
c) fuziunea a două persoane juridice;
d) absorbĠia unei persoane juridice de către alta.
Bibliografie

Românească, 1921, p. 48 – 61;
român, Bucureúti, Casa de Editură úi Presă
“ùansa” S.R.L., 1994, p. 63 – 73; 253 – 445
ANGHENI, S. vol. I, Bucureúti, Editura Oscar Print, 1998,
p. 70 – 82; 191 – 317;
LUPAN, E. Drept civil. Persoana juridică, Bucureúti,
Editura Lumina Lex;
LUPAN, E. Drept civil – persoana fizică, Bucureúti,
POPESCU, D. A. Editura Lumina Lex, 1993;
Cluj – Napoca, Editura Cordial Lex, 1994,
p. 58 – 67;
ùTEFĂNESCU, D. Drept civil, Bucureúti, Editura. Oscar Print,
1999, p. 24 - 48;
POP, T. Dreptul român civil – persoanele fizice úi
juridice, Bucureúti, Editura Lumina Lex,
1994;
Editura ALL, 1997, p. 39 – 55;
p. 40 – 46;
Editura Lumina Lex, 2000, p. 59 – 75.
116
2 CONğINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL
ConĠinutul raportului juridic civil cuprinde drepturile

subiectului activ úi obligaĠiile subiectului pasiv.
2.1. Drepturile subiective civile. Clasificări
Dreptul subiectiv civil se poate defini ca fiind posibilitatea

subiectului activ de a avea o anumită conduită úi de a pretinde
subiectului pasiv o conduită corespunzătoare, în limita legilor úi a
bunelor moravuri, iar în caz de nevoie de a apela la forĠa
coercitivă statală.
Drepturile subiective civile pot fi clasificate după
numeroase criterii:
2.1.1. Criteriul opozabilităĠii
După criteriul opozabilităĠii, drepturile subiective civile pot

fi absolute sau relative.
x Dreptul absolut este acel drept subiectiv în temeiul
căruia titularul său are posibilitatea de a-l exercita
singur, celelalte persoane având obligaĠia generală de a
nu face nimic de natură a aduce atingere dreptului
absolut.
Spunem că dreptul absolut este opozabil tuturor, în sensul
că orice membru al comunităĠii poate deveni subiect pasiv într-un
raport juridic în conĠinutul căruia se găseúte un drept absolut.
117
Raportul juridic în conĠinutul căruia se află un drept absolut
se naúte aúadar între:
- un subiect activ determinat de la început. El este titularul
dreptului absolut;
- un subiect pasiv nedeterminat ce cuprinde în chip general
toĠi membrii comunităĠii, fiecare dintre aceútia având obligaĠia de a
se abĠine de la orice gest de natură a aduce atingere dreptului
absolut.
Această obligaĠie are caracter negativ deoarece constă într-o
abstenĠiune (abĠinere) úi general deoarece revine tuturor deopotrivă
úi în mod abstract. Legea nu prevede o enumerare în concret a
gesturilor, actelor sau faptelor interzise, ci este interzisă orice
acĠiune de natură a-l prejudicia pe titular.
¾ Un exemplu de drept absolut îl constituie dreptul la nume.
Titularul dreptului la nume are posibilitatea de a pretinde
tuturor membrilor comunităĠii respectarea acestuia, adică
abĠinerea de la orice act sau fapt de natură a aduce atingere
numelui său (de exemplu, de la utilizarea ilicită a numelui,
de la acte de plagiat etc.). Dreptul la nume nu este opozabil
unei anumite persoane, ci tuturor deopotrivă, deoarece o
persoană nu se identifică prin nume în raport cu o altă
anumită persoană, ci în raport cu întreaga comunitate.
Raportul juridic astfel născut are deci un titular determinat
úi un subiect pasiv nedeterminat.
x Dreptul relativ reprezintă acel drept subiectiv civil în
temeiul căruia subiectul activ (denumit creditor) are
posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv (denumit
debitor) să dea, să facă sau să nu facă ceva.
Raportul juridic în conĠinutul căruia se găseúte un drept
relativ poartă numele de raport juridic obligaĠional. Spre deosebire
118
de ipoteza drepturilor absolute, de această dată sunt determinate de
la bun început atât subiectul activ, cât úi subiectul pasiv.
¾ De exemplu, dacă o persoană îi împrumută alteia o anumită
sumă de bani, ea va avea calitatea de creditor, putând să-i
pretindă celui împrumutat úi numai lui restituirea sumei de
bani. Raportul juridic s-a născut între creditor úi debitor.
Subiectul pasiv este cunoscut încă de la data încheierii
contractului de împrumut. ObligaĠia care revine subiectului
pasiv poate consta în “a da” (ceea ce în înĠeles juridic
înseamnă a transfera un drept real); “a face” (adică a
executa o prestaĠie); “a nu face” (adică a se abĠine de la ceva
ce ar fi putut să facă dacă nu intra în raportul juridic
obligaĠional respectiv).
Asupra acestor trei tipuri de obligaĠii vom reveni când vom
analiza latura pasivă a conĠinutului raportului juridic civil.
2.1.2. Criteriul conĠinutului
După natura conĠinutului drepturilor subiective civile,

acestea pot fi patrimoniale sau nepatrimoniale.
a) Drepturile patrimoniale sunt cele care au un conĠinut
evaluabil în bani. La rândul lor, ele se împart în drepturi reale úi
drepturi de creanĠă.
Dreptul real este dreptul subiectiv civil patrimonial în
temeiul căruia titularul său îúi poate exercita prerogativele asupra
unui bun în mod direct úi nemijlocit, fără concursul altei persoane.
¾ Exemplul tipic de drept real este dreptul de proprietate. În
temeiul său, titularul va putea exercita prerogativele
corespunzătoare proprietăĠii (posesia, folosinĠa úi dispoziĠia)
în mod direct asupra bunului.
119
Drepturile reale sunt drepturi absolute, ceea ce înseamnă că
raportul juridic ce se naúte în temeiul lor se încheie între titularul
dreptului real úi subiectul pasiv nedeterminat.
Dreptul de creanĠă este dreptul subiectiv în virtutea căruia
subiectul activ (creditorul) poate pretinde subiectului pasiv
(debitorul) să dea, să facă sau să nu facă ceva.
¾ Spre exemplu, dacă X i-a împrumutat lui Y o sumă de bani,
dreptul lui X (creditor) de a-i pretinde lui Y (debitor)
restituirea sumei împrumutate este un drept de creanĠă.
Raportul juridic născut între X úi Y este un raport juridic
obligaĠional.
Între drepturile reale úi drepturile de creanĠă observăm
următoarele deosebiri:
- în cazul drepturilor reale numai subiectul activ este
determinat, în timp ce subiectul pasiv este nedeterminat.
În cazul drepturilor de creanĠă ambele subiecte sunt
determinate. Ca urmare, drepturile reale sunt drepturi
absolute, în timp ce drepturile de creanĠă sunt drepturi
relative;
- conĠinutul obligaĠiei corelative (care corespunde) în
cazul dreptului real constă întotdeauna în “a nu face”
în timp ce în cazul drepturilor de creanĠă constă în “a
da”, “a face” sau “a nu face”.
ObligaĠia de “a nu face” corelativă unui drept real este la
rândul ei deosebită de obligaĠia de “a nu face” corelativă unui drept
de creanĠă. Într-adevăr, în primul caz subiectul pasiv nedeterminat
are obligaĠia de a se abĠine de la orice gest de natură a aduce
atingere dreptului real (absolut). În cel de al doilea caz este vorba
de obligaĠia subiectului pasiv de a se abĠine de la o acĠiune
concretă, determinată de la bun început în prevederile contractuale.
120
¾ De exemplu, se poate încheia un contract între doi vecini
prin care aceútia prevăd obligaĠia negativă reciprocă de a nu
planta arbori mai aproape de 6 metri de gardul despărĠitor.
Această obligaĠie este corelativă unui drept de creanĠă úi nu
unui drept real. Dacă unul dintre vecini încalcă această
obligaĠie, celălalt va avea dreptul de a-i pretinde acestuia
din urmă tăierea arborelui úi plata de despăgubiri. Prin
urmare, raportul juridic astfel născut este încheiat între două
subiecte de drept determinate cărora le revin obligaĠii clar
circumstanĠiate;
- drepturile reale sunt limitate ca număr, fiind expres
prevăzute de lege. Dimpotrivă, drepturile de creanĠă
sunt nelimitate, ele decurg din contractele încheiate între
părĠi. Potrivit intereselor lor, părĠile pot imagina noi úi
noi drepturi de creanĠă;
- titularul unui drept real îúi exercită singur prerogativele
(atributele), în timp ce titularul dreptului de creanĠă îúi
poate exercita dreptul numai prin acĠiunea sau
inacĠiunea celeilalte părĠi (care dă, face sau nu face
ceva);
- drepturile reale pot avea ca obiect numai lucruri
determinate, în timp ce drepturile de creanĠă pot avea ca
obiect úi lucruri determinate úi bunuri de gen (spre
exemplu, obligaĠia de predare a 10 l de vin).
Drepturile reale cunosc, la rândul lor, subclasificări. Astfel,

există drepturi reale principale úi drepturi reale accesorii:
x Cele principale au existenĠă de sine stătătoare, ele
nedepinzând de exerciĠiul vreunui alt drept.
121
Asemenea sunt, spre exemplu, dreptul de proprietate úi
dezmembrămintele dreptului de proprietate.
Figura centrală a drepturilor reale o constituie dreptul de
proprietate. Potrivit art. 480 din Codul civil, “proprietatea este
dreptul ce are cineva de a se bucura úi de a dispune de un lucru în
mod exclusiv úi absolut, însă în limitele deteminate de lege”.
Dreptul de proprietate, ca drept real ce reuneúte atributele
posesiei, folosinĠei úi dipoziĠiei, poate îmbrăca, în funcĠie de
titularul său, două forme:
- proprietatea publică. Dreptul de proprietate publică
reprezintă dreptul ce are ca titular statul sau unităĠile administrativ -
teritoriale, exercitat asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin
natura lor, sunt de uz úi interes public;
- proprietatea privată. Dreptul de proprietate privată poate
fi definit ca fiind dreptul ce aparĠine persoanelor fizice sau juridice,
statului sau unităĠilor administrativ - teritoriale, asupra unor bunuri
care nu fac parte din domeniul public, cu privire la care titularul
exercită posesia, folosinĠa úi dispoziĠia, în putere úi interes propriu,
cu respectarea dispoziĠiilor legale.
DistincĠia dintre cele două forme de proprietate îúi găseúte
temeiul constituĠional în art. 135 din legea fundamentală. Potrivit
acestuia:
"Statul ocroteúte proprietatea.
Proprietatea este publică sau privată.
Proprietatea publică aparĠine statului sau unităĠilor
administrativ-teritoriale.
BogăĠiile de orice natură ale subsolului, căile de
comunicaĠie, spaĠiul aerian, apele cu potenĠial energetic
valorificabil úi acelea ce pot fi folosite în interes public, plajele,
marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice úi ale
122
platoului continental, precum úi alte bunuri stabilite prin lege, fac
obiectul exclusiv al proprietăĠii publice.
Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiĠiile
legii, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori
instituĠiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate.
Proprietatea privată este, în condiĠiile legii, inviolabilă."
O serie de alte acte normative (cum sunt Legea fondului
funciar, nr. 18/1991, republicată, Legea administraĠiei publice
locale, nr. 69/1991, republicată, Legea privind proprietatea publică
úi regimul juridic al acesteia, nr. 213/1998 au configurat un regim
juridic diferit pentru cele două forme de proprietate, precum úi
criterii pentru diferenĠierea bunurilor asupra cărora se poate
exercita dreptul de proprietate publică faĠă de bunurile asupra
cărora se poate exercita dreptul de proprietate privată.
Reglementările privind proprietatea privată constituie
dreptul comun, de la care reglementările ce au ca obiect regimul
juridic al dreptului de proprietate publică au carater derogatoriu,
excepĠional, úi sunt, ca urmare, de strictă interpretare.
Dreptul de proprietate este un drept complex ce cuprinde în
conĠinutul său trei prerogative distincte: posesia, folosinĠa úi
dispoziĠia. Ele pot fi exercitate împreună, dar pot fi úi desprinse
unele de celelalte. Din operaĠia de “dezmembrare” a dreptului de
“proprietate” rezultă aúa-numitele dezmembrăminte ale dreptului
de proprietate (uzul, uzufructul, abitaĠia, servitutea úi superficia).
Ele presupun exerciĠiul doar a unora dintre prerogative de către
titular, celelalte fiind exercitate de către alte persoane.
În categoria drepturilor reale principale intră úi o serie de
drepturi reglementate de acte normative speciale cum este dreptul
de folosinĠă al regiilor autonome úi instituĠiilor publice ori dreptul
de concesiune;
123
x Drepturile reale accesorii sunt cele a căror existenĠă
depinde de existenĠa altor drepturi pe care le garantează.
Astfel sunt dreptul de gaj, dreptul de ipotecă, dreptul de
retenĠie ori privilegiile.
¾ De exemplu, dacă o persoană împrumută o sumă de bani de
la o altă persoană, aceasta din urmă, pentru a fi sigură că
împrumutul îi va fi restituit, poate să instituie un drept de
ipotecă asupra imobilului aflat în proprietatea debitorului.
Avem aúadar de a face cu un drept relativ, un drept de
creanĠă al creditorului împotriva debitorului său úi, în
paralel, în mod distinct, cu un drept real, un drept de ipotecă
exercitat asupra casei debitorului. ExistenĠa dreptului de
ipotecă depinde de existenĠa dreptului de creanĠă. Cu alte
cuvinte, dacă împrumutul este restituit, dreptul de ipotecă îúi
încetează la rândul său existenĠa.
Spunem că dreptul de ipotecă este un drept real deoarece el
se exercită în mod direct asupra bunului aflat în proprietatea
debitorului. Debitorul va putea chiar să înstrăineze imobilul, cu
toate acestea titularul dreptului real menĠinând în fiinĠă dreptul de
ipotecă. Aceasta înseamnă că ipoteca va putea fi executată chiar
dacă între timp imobilul a intrat pe mâinile unei alte persoane decât
debitorul iniĠial.
Atât drepturile reale principale, cât úi cele accesorii se
caracterizează prin aceea că presupun dreptul de urmărire úi dreptul
de preferinĠă:
- Dreptul de urmărire constă în posibilitatea recunoscută
titularului unui drept real de a pretinde bunul în orice
mâini s-ar găsi.
¾ Astfel, dacă proprietarul bunului imobil din exemplul de
mai sus a vândut imobilul ipotecat, înainte de a-úi fi achitat
datoria, creditorul a putut urmări imobilul respectiv chiar
124
dacă între timp acesta a fost cumpărat de către o altă
persoană. În consecinĠă, titularul dreptului de ipotecă, dacă
nu îúi vede recuperată suma de la debitor poate să execute
silit bunul imobil, adică să-l vândă la licitaĠie publică,
acoperindu-úi astfel din suma obĠinută creanĠa;
- Dreptul de preferinĠă constă în posibilitatea recunoscută
titularului unui drept real de a fi satisfăcut cu prioritate
faĠă de titularii altor drepturi.
¾ Astfel, în exemplul prezentat mai sus, chiar dacă debitorul
avea datorii la mai mulĠi creditori, primul care îúi va vedea
acoperită creanĠa va fi cel care úi-a constituit dreptul real de
ipotecă.
b) Drepturile nepatrimoniale sunt drepturile care nu au un

conĠinut evaluabil în bani.
Se admite că din categoria drepturilor nepatrimoniale fac
parte:
x drepturile legate de existenĠa úi integritatea fizică a
persoanei (dreptul la viaĠă, dreptul la integritate
corporală etc.);
x drepturi legate de condiĠia morală a persoanei (dreptul la
reputaĠie, la onoare etc.);
x drepturi referitoare la elementele de identificare a
persoanei (dreptul la nume, dreptul la propria imagine,
dreptul la domiciliu etc.)
x drepturi care decurg din creaĠia intelectuală (latura
nepatrimonială a drepturilor de autor).
Drepturile nepatrimoniale sunt, în general, drepturi
absolute, opozabile tuturor. Ca úi unele drepturi reale, ele nu se
sting prin neuz. Fiind strict legate de existenĠa persoanei, ele nu se
125
pot transmite, în principiu, nici prin acte între vii, nici pe cale
succesorală (prin moútenire).
2.1.3. Criteriul gradului de certitudine conferit titularilor
În funcĠie de gradul de certitudine conferit titularilor,

drepturile civile pot fi pure úi simple sau afectate de modalităĠi.
Dreptul subiectiv civil pur úi simplu este cel care conferă
titularului său un maxim grad de certitudine, deoarece existenĠa úi
exerciĠiul lui nu depind de vreo împrejurare viitoare.
Dreptul subiectiv civil afectat de modalităĠi este cel a cărui
existenĠă ori exerciĠiu depind de o împrejurare viitoare certă sau
incertă. ModalităĠile care pot afecta un drept subiectiv civil sunt
termenul, condiĠia úi sarcina. Ele vor fi analizate la capitolul
destinat actelor juridice civile.
2.2. ObligaĠiile civile. Clasificări
Latura pasivă a conĠinutului raportului juridic civil cuprinde

obligaĠiile care revin subiectului pasiv.
Prin obligaĠie civilă se înĠelege îndatorirea subiectului
pasiv de a avea o anumită conduită corespunzătoare cerinĠei
subiectului activ, conduită ce poate consta în a da, a face ceva sau
a nu face ceva úi care poate fi impusă la nevoie prin forĠa
coercitivă a statului.
ùi în cazul obligaĠiilor civile se întâlnesc mai multe
clasificări:
2.2.1. Criteriul obiectului

După cum am văzut, în funcĠie de obiectul lor, obligaĠiile
pot fi obligaĠii de a da, a face sau a nu face.
126
- a da reprezintă obligaĠia subiectului pasiv de a transfera
sau a constitui un drept real.
¾ O astfel de obligaĠie este obligaĠia vânzătorului de a
transfera cumpărătorului dreptul de proprietate asupra
bunului vândut;
- a face reprezintă a desfăúura o acĠiune în favoarea
subiectului activ, o prestaĠie pozitivă de orice natură.
¾ O astfel de obligaĠie este obligaĠia prestatorului de servicii
de a executa o lucrare.
De observat că, din punct de vedere juridic, operaĠiunea de
înmânare ori predare a unui bun este circumscrisă obligaĠiei de a
face úi nu obligaĠiei de a da;
- a nu face reprezintă obligaĠia subiectului pasiv de a se
abĠine de la ceva la care ar fi fost îndreptăĠit dacă nu úi-
ar fi asumat obligaĠia respectivă.
¾ De exemplu, o persoană care a făcut o ofertă de vânzare
unei alte persoane îúi poate asuma obligaĠia de menĠinere a
ofertei un anumit termen determinat.
ObligaĠiile de “a da” úi “a face” sunt denumite obligaĠii

pozitive, iar obligaĠia de “a nu face” este considerată o obligaĠie
negativă deoarece constă într-o abstenĠiune (într-o abĠinere).
Tot în funcĠie de obiectul lor se operează úi clasificarea

obligaĠiilor în obligaĠii de rezultat úi obligaĠii de mijloace (de
diligenĠă).
x ObligaĠia de rezultat este considerată îndeplinită dacă
debitorul a ajuns la rezultatul urmărit de părĠi.
¾ Spre exemplu, obligaĠia împrumutatului se consideră
îndeplinită la momentul restituirii sumei împrumutate. Nu
are nici o importanĠă dacă împrumutatul a făcut sau nu toate
127
eforturile necesare pentru restituirea sumei; dacă la data
scadentă suma nu a fost restituită el este considerat automat
ca fiind în culpă, iar obligaĠia ca nefiind executată.
Debitorul se va putea exonera de răspundere (va putea
dovedi absenĠa culpei) numai prin proba cazului de forĠă
majoră care l-a împiedicat să-úi execute obligaĠia. În orice
caz sarcina acestei probe îi revine debitorului care nu úi-a
îndeplinit obligaĠia de rezultat.
x ObligaĠia de mijloace constă în datoria debitorului de a
depune eforturi pentru a atinge un anumit rezultat. Dacă
rezultatul urmărit de părĠi nu este atins, aceasta nu
înseamnă automat că debitorul este în culpă.
¾ De exemplu, o obligaĠie de mijloace sau de diligenĠă
întâlnim în cazul medicului care are îndatorirea de a face tot
ceea ce îi stă în putinĠă pentru a-l însănătoúi pe pacient.
Dacă acest rezultat nu este atins, nu rezultă automat culpa
debitorului (a medicului). Prin urmare creditorul (pacientul)
va avea sarcina de a produce (a prezenta), cumulativ, două
probe:
- dovada că nu s-a atins rezultatul urmărit de părĠi;
- dovada că debitorul nu a depus toate eforturile de care
ar fi fost capabil pentru atingerea acestui rezultat.
O asemenea obligaĠie de mijloace întâlnim úi în cazul
profesorului care îúi meditează elevul pentru a reuúi la un examen.
Dacă rezultatul nu este atins aceasta nu înseamnă că obligaĠia
profesorului nu a fost îndeplinită, odată ce debitorul a depus toate
eforturile pentru atingerea rezultatului urmărit.
128
2.2.2. Criteriul gradului de opozabilitate
În funcĠie de gradul de opozabilitate, obligaĠiile civile se

împart în obligaĠii opozabile numai părĠilor, obligaĠii opozabile úi
terĠilor, úi obligaĠii reale.
Opozabilitatea înseamnă posibilitatea de a opune. O
obligaĠie este opozabilă unei persoane dacă persoana respectivă
este constrânsă să o execute. Regula constă în aceea că o obligaĠie
este opozabilă numai părĠilor raportului juridic. Aceasta înseamnă
ca îndatorirea poate să revină numai debitorului, adică numai acelui
subiect pasiv care úi-a asumat-o.
Prin excepĠie, există o categorie de obligaĠii care sunt
opozabile úi terĠilor, adică persoanelor care nu au participat la
încheierea raportului juridic.
¾ De exemplu, dacă s-a încheiat un contract de locaĠiune (de
închiriere), locatorul (adică acela care a dat bunul spre
închiriere) are obligaĠia de a pune la dispoziĠia locatarului
(chiriaúului) bunul, pe toată perioada pe care s-a încheiat
contractul de locaĠiune. Dacă însă în această perioadă bunul
este vândut de către locator unui terĠ, acesta din urmă va
avea obligaĠia de menĠinere în fiinĠă a contractului de
locaĠiune. Aúadar, ne aflăm în prezenĠa unei obligaĠii care
deúi se naúte în urma unui contract încheiat între două părĠi
determinate, este opozabilă úi unui terĠ care nu a participat
la încheierea raportului juridic.
Mai concret, să luăm ipoteza în care între X, în calitate de
locator, úi Y, în calitate de locatar, s-a încheiat la data de 1 ianuarie
2000 un contract de închiriere a imobilului aflat în proprietatea lui
X. Contractul este încheiat pe o durată de doi ani, urmând deci să
expire la data de 31 decembrie 2002. La data de 3 aprilie 2001,
între X, în calitate de vânzător úi Z în calitate de cumpărător se
129
încheie un contract de vânzare-cumpărare a imobilului. Z, deúi a
devenit proprietar începând cu data de 3 aprilie 2001 úi deúi nu a
participat la încheierea contractului de închirere a imobilului, nu va
putea pune capăt acestui contract úi nu îl va putea evacua pe Y până
la expirarea termenului, adică până la 31 decembrie 2002, urmând
ca până atunci să aibă doar dreptul la chiria convenită prin contract.
ObligaĠiile reale sunt cele strâns legate de exerciĠiul unui
drept real.
¾ Astfel este, de exemplu, obligaĠia titularului dreptului de
proprietate a unui teren agricol de a-l cultiva. O asemenea
obligaĠie revine oricărei persoane care dobândeúte bunul
respectiv.
2.2.3. Criteriul sancĠiunii
După criteriul sancĠiunii, obligaĠiile pot fi perfecte sau

imperfecte. Cele perfecte beneficiază de sancĠiune în sensul că
creditorul poate să apeleze la forĠa de constrângere a statului pentru
a-l determina pe debitor să-úi execute obligaĠia.
În cazul celor imperfecte (care se mai numesc morale)
apelul la forĠa de constrângere a statului nu este cu putinĠă.
¾ De exemplu, titularul unui drept de creanĠă se poate adresa
instanĠei pentru a-l constrânge pe debitor să-úi execute
obligaĠia numai înlăuntrul unui anumit termen denumit
termen de prescripĠie extinctivă. Despre prescripĠia extinctivă
vom vorbi într-un capitol special destinat acesteia.
Deocamdată ceea ce interesează este faptul că, după expirarea
acestui termen de prescripĠie extinctivă, creditorul nu mai
poate apela la forĠa de constrângere a statului. ObligaĠia însă
nu a dispărut. Ea subzistă sub forma unei obligaĠii imperfecte
sau morale. Ca urmare, dacă debitorul îúi execută de bună
130
voie obligaĠia, el nu va putea solicita restituirea plăĠii, chiar
dacă termenul de prescripĠie extinctivă expirase.
¾ Un alt exemplu de obligaĠii imperfecte îl constituie cele
născute din contractul de joc sau prinsoare (pariuri). Ele nu
pot fi executate silit, creditorul nu poate să îl constrângă pe
debitor să úi le execute, dar dacă debitorul le execută de
bună voie, plata este perfect valabilă.
2.2.4. Criteriul structural
Din punct de vedere structural, obligaĠiile sunt pure úi

simple sau complexe (afectate de modalităĠi):
x ObligaĠiile pure úi simple sunt cele aflate în conĠinutul
unui raport juridic născut între un creditor, un debitor úi
care nu sunt afectate de termen, condiĠie sau sarcină;
x ObligaĠiile complexe sunt cele cu pluralitate de subiecte
ori cu pluralitate de obiecte.
Astfel, obligaĠia mai multor debitori faĠă de un creditor se
numeúte obligaĠie cu pluralitate pasivă. ObligaĠia unui debitor faĠă
de mai mulĠi creditori se numeúte obligaĠie cu pluralitate activă.
În cazul obligaĠiilor divizibile, datoria sau creanĠa se împart
în atâtea fracĠiuni câĠi debitori sau creditori există în acel raport
juridic.
¾ De exemplu, X a împrumutat o sumă de bani de la Y.
Înainte de înapoierea sumei, X moare, iar singurii lui
moútenitori sunt cei doi fii ai acestuia. Datoria lui X, faĠă de
Y se va împărĠi între cei doi fii potrivit cotelor lor
succesorale, adică fiecare va moúteni ½ din datoria tatălui.
La fel, dacă, la rândul său, X îi împrumutase o sumă de bani
lui Z, cei doi fii vor moúteni câte ½ din această creanĠă.
131
În cazul obligaĠiilor solidare, fiecare creditor poate cere
debitorului întreaga datorie úi fiecare debitor poate fi obligat de
către creditor să execute întreaga obligaĠie.
¾ De exemplu, dacă două persoane au produs împreună un
prejudiciu, victima delictului civil va putea acĠiona în
judecată împotriva oricăreia dintre ele, solicitându-le
acoperirea întregului prejudiciu. Spunem că autorii răspund
solidar pentru producerea prejudiciului.
ObligaĠia poate să aibă o pluralitate de obiecte, caz în care
deosebim:
x obligaĠii alternative. ObligaĠia alternativă este cea al
cărei obiect constă în două sau mai multe prestaĠii între care una
dintre părĠi are dreptul de a alege.
¾ De exemplu, debitorul datorează un bun sau o sumă de bani;
x obligaĠii facultative. În acest caz, debitorul de obligă la
o singură prestaĠie, cu facultatea pentru el de a executa o altă
prestaĠie determinată.
¾ De exemplu, debitorul se obligă să execute o anumită
lucrare, dar îúi rezervă dreptul de a angaja pe altcineva să o
execute.
ObligaĠiile afectate de modalităĠi sunt corelative drepturilor
a căror existenĠă ori executare este afectată de un termen, condiĠie
sau sarcină.
132
de creanĠă relative
- dreptul de proprietate
patrimoniale - dezmembrămintele
principale dreptului de proprietate
- dreptul de concesiune
- etc.
reale
- dreptul de ipotecă
accesorii - dreptul de gaj
- privilegii
absolute
Drepturi subiective - dreptul de retenĠie
civile
- dreptul la viaĠă
- dreptul la nume
- dreptul la propria imagine
nepatrimoniale - derptul la integritate - fizică
- dreptul de autor
- etc.
Drepturi subiective civile ObligaĠii corelative

Drepturi absolute A nu face nimic de natură a aduce atingere
dreptului absolut
Drepturi relative A da
- drepturi de creanĠă A face
A nu face
133
AlegeĠi afirmaĠiile corecte:

a) drepturile reale sunt relative;
b) dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt drepturi
reale principale;
c) drepturile de creanĠă sunt drepturi relative;
d) drepturile nepatrimoniale sunt drepturi reale principale;
e) drepturile reale sunt patrimoniale.
Dreptul de proprietate:
a) este un drept absolut;
b) este un drept real;
c) este un drept personal nepatrimonial;
d) este susceptibil de dezmembrare.
Dreptul de proprietate publică:

a) poate fi exercitat numai de către stat;
b) poate fi exercitat numai de către unităĠile administrativ-
teritoriale;
c) poate fi exercitat de către orice subiect de drept, dar
numai asupra bunurilor de uz úi interes public.
Următoarele categorii de drepturi sunt limitate ca

număr:
a) drepturile patrimoniale;
b) drepturile reale;
c) drepturile absolute;
d) drepturile de creanĠă.
134
Drepturile de creanĠă sunt:
a) drepturi patrimoniale;
b) drepturi nepatrimoniale;
c) drepturile relative;
d) drepturi absolute;
e) drepturi accesorii.
ClasificaĠi dreptul de gaj după criteriile de clasificare pe

care le cunoaúteĠi.
ClasificaĠi obligaĠia cumpărătorului de a plăti preĠul

bunului cumpărat după criteriile de clasificare pe care le
cunoaúteĠi.
AnalizaĠi raportul juridic în conĠinutul căruia se află

dreptul la viaĠă. PrecizaĠi cine este subiectul pasiv úi ce
obligaĠie îi revine acestuia. ClasificaĠi dreptul la viaĠă
după criteriile de clasificare pe care le cunoaúteĠi.
ClasificaĠi obligaĠia sau obligaĠiile corelative acestuia
după criteriile de clasificare pe care le cunoaúteĠi.
Dreptul de ipotecă garantează:

a) un drept real principal;
b) un drept real accesoriu;
c) un drept de creanĠă;
d) un drept nepatrimonial.
Ca obligaĠie corelativă unui drept relativ, obligaĠia de “a

da” constă în
a) a înmâna un bun;
b) a transfera un drept real.
135
ObligaĠia prestatorului de servicii de a zugrăvi imobilul
potrivit contractului încheiat constituie:
a) o obligaĠie de a da;
b) o obligaĠie de a face;
c) o obligaĠie de rezultat;
d) o obligaĠie de mijloace;
e) o obligaĠie reală;
f) o obligaĠie perfectă;
g) o obligaĠie imperfectă.
În funcĠie de sancĠiune, obligaĠiile se împart în:

a) obligaĠii perfecte/ imperfecte;
b) obligaĠii pozitive/negative;
c) obligaĠii de a da/ a face/ a nu face.
EnumeraĠi cinci drepturi nepatrimoniale úi arătaĠi care

sunt obligaĠiile corelative acestora.
Bibliografie

Românească, 1921, p. 29 – 35;
HAMANGIU, C. Tratat de drept civil român, vol. I, Bucureúti,
ROSETTI- Editura All, 1996, p. 526- 532;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
Editura ALL, 1997, p. 55 – 71;
136
civil român. Subiectele dreptului civil român,
Bucureúti, Casa de Editură úi Presă “ùansa”
S.R.L., 1994, p. 73 – 89;
VOLONCIU, M. Capitolul II – “Raportul juridic civil”,
p. 59 - 84, în Drept civil, vol.I, Bucureúti,
Editura Lumina Lex, 2000,
coordonator – R. Dimitriu
ùTEFĂNESCU, D. Drept civil, Bucureúti, Editura Oscar Print,
1999, p. 49 - 54;
p. 55 - 71
p. 72 – 81;
Editura Lumina Lex, 2000, p. 76 – 97.
ùTEFĂNESCU, D. ContribuĠii la elaborarea unei noi definiĠi a
dreptului subiectiv, în revista “Dreptul”,
nr. 7-8/1991, p. 77 – 82;
HANTEA, D. Cu privire la conĠinutul noĠiunii de obligaĠie
civilă, în revista “Dreptul”, nr. 5/1998, p.
40 – 44.
137
3 OBIECTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL.
BUNURILE
Obiectul raportului juridic civil se defineúte ca fiind

acĠiunea sau inacĠiunea la care are dreptul subiectul activ úi la
care este obligat subiectul pasiv.
În raporturile juridice patrimoniale această acĠiune sau
inacĠiune este referitoare la un bun. Datorită caracterului social al
raportului juridic, bunurile nu pot fi considerate a reprezenta un
element al raportului juridic civil. Totuúi, vom analiza categoria
juridică a bunurilor la capitolul destinat obiectului raportului juridic
civil, considerându-le “un obiect derivat al acestuia”.
3.1. NoĠiunea de bun
Nu orice lucru, nu orice obiect poate fi considerat din punct

de vedere juridic “bun”.
Pentru a putea fi calificat ca atare, un bun trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiĠii:
- să aibă o anume valoare economică, adică să fie util
pentru om, să satisfacă o nevoie, o trebuinĠă umană;
- să fie susceptibil de apropriere, adică să poată face
obiect al dreptului de proprietate.
Din această perspectivă, unele lucruri, deúi utile, nu sunt
considerate “bunuri” din punct de vedere juridic.
138
¾ Spre exemplu, aerul sau razele soarelui nu sunt bunuri,
deoarece omul nu poate să-úi exercite prerogativele
dreptului de proprietate asupra acestora.
3.2. Clasificări ale bunurilor
Bunurile pot fi clasificate după un mare număr de criterii.

Fiecare clasificare este importantă, deoarece calificarea unui bun ca
aparĠinând unei categorii sau alteia are consecinĠe în ceea ce
priveúte regimul juridic al acestuia.
3.2.1. Bunuri mobile úi bunuri imobile
În funcĠie de natura lor úi de calificarea dată de lege,

bunurile pot fi mobile sau imobile (miúcătoare sau nemiúcătoare, în
exprimarea Codului civil). Bunurile mobile se subîmpart, la rândul
lor, în:
a) bunuri mobile prin natura lor. Acestea sunt cele care se
pot transporta prin forĠa proprie sau prin forĠa exterioară
dintr-un loc într-altul;
b) bunurile mobile prin determinarea legii. Acestea sunt
bunurile considerate mobile prin obiectul la care se
aplică.
¾ De exemplu, prin determinarea legii sunt considerate mobile
obligaĠiunile úi acĠiunile unei societăĠi comerciale care au ca
obiect sume sau bunuri mobile.
Prin determinarea legii sunt, de asemenea, considerate
bunuri mobile drepturile reale (cu excepĠia dreptului de proprietate)
care au ca obiect un bun mobil, drepturile de creanĠă care au ca
obiect obligaĠia de a preda un bun mobil, acĠiunile în justiĠie
privind un drept mobiliar etc.
139
De observat că acestea sunt bunuri cu caracter abstract (ele
au o valoare economică úi sunt apte de apropriere, dar nu pot fi
observate prin simĠuri). Asemenea bunuri se numesc bunuri
necorporale. Ele îúi datorează caracterul mobiliar prevederilor
legale: legiuitorul a trebuit să realizeze o calificare în acest sens,
deoarece bunurile necorporale, fiind abstracte, nu puteau fi
considerate prin natura lor ca fiind miúcătoare sau nemiúcătoare;
c) bunurile mobile prin anticipaĠie. Acestea sunt bunurile
care prin natura lor au caracter imobil, în sensul că nu
pot să se deplaseze prin putere proprie úi nici cu ajutor
exterior.
Cu toate acestea ele pot fi considerate de către părĠile
raportului juridic ca fiind bunuri mobile în considerarea a ceea ce
vor deveni.
¾ De exemplu, au calitatea de bunuri mobile prin anticipaĠie
recoltele încă neculese. O asemenea recoltă poate să fie
vândută ca bun mobil în considerarea calităĠii mobiliare pe
care o va dobândi după recoltare.
Bunurile imobile se clasifică la rândul lor în:

a) bunuri imobile prin natura lor. Acestea sunt bunurile
care nu pot fi deplasate, úi anume terenurile úi
construcĠiile;
b) bunuri imobile prin obiectul la care se aplică. Sunt
considerate bunuri imobile dezmembrămintele dreptului
de proprietate constituite asupra unui bun imobil (spre
exemplu, servitutea), acĠiunile în revendicarea unui bun
imobil, ú.a.m.d.;
c) bunuri imobile prin destinaĠie. Acestea sunt bunurile
care prin natura lor au caracter mobiliar, dar care sunt
140
considerate imobile deoarece sunt destinate exploatării
unui bun imobil.
Pentru a fi calificat ca fiind un bun imobil prin destinaĠie,
acesta trebuie să aibă caracter accesoriu în raport cu un bun imobil.
¾ Din această categorie de bunuri fac parte, de exemplu,
bunurile destinate exploatărilor agricole ale unui bun imobil
(animalele aferente culturii, instrumentele agricole ú.a.m.d),
bunurile destinate exploatărilor industriale sau comerciale
ale unui imobil (cum ar fi aparatura utilizată în fabrică) úi
altele.
ImportanĠa juridică a clasificării bunurilor în mobile úi
imobile se manifestă pe mai multe planuri. Dintre acestea este
fundamentală deosebirea în ceea ce priveúte regimul posesiei. În
cazul bunurilor mobile, posesia exercitată cu bună credinĠă (adică
cu convingerea că posesorul exercită chiar un drept de proprietate)
valorează proprietate. Aceasta înseamnă că cel care posedă este
considerat proprietar (cu anumite excepĠii prevăzute de lege).
Într-adevăr, terĠul dobânditor al unui bun mobil, dacă este
de bună-credinĠă (crede că a dobândit bunul de la adevăratul său
proprietar), are, în principiu, dreptul de a păstra bunul pentru sine.
¾ Ipoteza este următoarea: X îi împrumută lui Y un bun
mobil. Y vinde acest bun lui Z, care nu útie că a cumpărat
bunul de la un neproprietar, ci crede că bunul chiar îi
aparĠinea lui Y. În această situaĠie buna-credinĠă a lui Z va fi
ocrotită: Z va putea păstra bunul cumpărat, iar X se va
despăgubi de la Y.
În cazul bunurilor imobile posesia poate conduce la
dobândirea dreptului de proprietate, dar numai după scurgerea unui
anumit termen, denumit termen de prescripĠie achizitivă.
141
Clasificarea bunurilor în bunuri mobile úi bunuri imobile
este de asemenea importantă:
- în privinĠa drepturilor reale accesorii, dreptul de ipotecă
putând fi exercitat numai cu privire la un bun imobil, în
timp ce dreptul de gaj poate fi exercitat numai cu privire
la un bun mobil;
- în materia publicităĠii imobiliare;
- în materia competenĠei jurisdicĠionale teritoriale (în
cazul imobilelor instanĠa competentă se determină în
funcĠie de amplasarea imobilului, în timp ce în cazul
acĠiunilor care au ca obiect bunurile mobile instanĠa
competentă este cea de la domiciliul pârâtului) ú.a.m.d.
3.2.2. Bunuri aflate în circuitul civil úi bunuri scoase

din circuitul civil
Această clasificare a bunurilor are drept criteriu regimul

circulaĠiei lor juridice; măsura în care acestea sunt sau nu alienabile
úi condiĠiile în care se poate realiza înstrăinarea lor.
Bunurile aflate în circuitul civil sunt bunurile care pot fi
dobândite sau înstrăinate liber. Între acestea, o anumită categorie de
bunuri pot fi dobândite úi înstrăinate numai cu respectarea anumitor
condiĠii expres prevăzute de lege.
¾ De exemplu, există restricĠii legale la dobândirea úi
înstrăinarea armelor úi muniĠiilor, bunurilor aflate în
patrimoniul cultural naĠional, a unor medicamente úi
substanĠe toxice etc.
Bunurile scoase din circuitul civil sunt cele care nu pot
forma obiect al unui act juridic civil. În această categorie intră
bunurile aflate în domeniul public al statului úi unităĠilor
administrativ-teritoriale.
142
3.2.3. Bunuri determinate individual úi bunuri
determinate generic
Această clasificare are drept criteriu modul de

individualizare al bunurilor.
Bunurile individual determinate sunt cele care se
individualizează prin însuúiri specifice, proprii. Acestea sunt
unicatele, acele bunuri care pot fi individualizate prin trăsături
caracteristice care le deosebesc de toate celelalte.
¾ De exemplu, o lucrare de artă, un apartament individualizat
prin adresa exactă, un autoturism individualizat prin marcă
úi seria motorului etc. constituie bunuri individual
determinate.
Bunurile generic determinate (bunuri de gen) sunt cele care
se individualizează prin însuúiri ale speciei sau categoriei din care
fac parte. Aceste bunuri aparĠin unei categorii mai largi de bunuri
de acelaúi fel úi se individualizează prin numărare, măsurare,
cântărire etc.
¾ De exemplu, un kilogram de mere, o cisternă de benzină, o
tonă de grâu, 3 metri de stofă, 100 mii lei, ú.a.m.d. –
constituie bunuri de gen.
Clasificarea bunurilor în bunuri individual determinate úi
bunuri de gen este foarte importantă mai ales în ceea ce priveúte
transferul dreptului de proprietate. Dacă obiectul contractului
translativ de proprietate (spre exemplu, contractul de vânzare-
cumpărare) îl formează un bun individual determinat, dreptul de
proprietate se va transfera de la vânzător la cumpărător încă din
momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost efectiv
predat.
Dimpotrivă, dacă bunul care formează obiect al contractului
de vânzare-cumpărare este un bun de gen, transferarea dreptului de
143
proprietate de la vânzător la cumpărător se va produce doar în
momentul individualizării bunului adică al măsurării, numărării,
cântăririi acestuia.
Determinarea cu exactitate a momentului transferării a
dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător este
importantă cu deosebire în ipoteza pieirii bunului. Dacă bunul este
individual determinat úi piere după încheierea contractului de
vânzare-cumpărare, dar înainte de predarea lui efectivă se va
considera că el a pierit pentru cumpărător. Această soluĠie decurge
din aplicarea principiului “bunul piere pentru proprietar” (cu alte
cuvinte, proprietarul este cel care suportă consecinĠele patrimoniale
ale pieirii bunului).
¾ De exemplu, dacă se încheie un contract de vânzare-
cumpărare care are ca obiect un apartament situat într-un
bloc de locuinĠe, dreptul de proprietate se va transfera de la
vânzător la cumpărător la momentul încheierii contractului,
chiar dacă în acesta s-a prevăzut că predarea efectivă a
apartamentului se va realiza după încă 6 luni. Dacă în
intervalul celor 6 luni imobilul s-a dărâmat ca urmare a unui
cutremur, cel care va trebui să suporte această pierdere nu
este vânzătorul, deúi bunul se afla încă în posesia acestuia,
ci este cumpărătorul care, deúi nu avea bunul în posesie,
devenise deja proprietar. ConsecinĠa constă în faptul că,
dacă preĠul a fost deja plătit de către cumpărător, vânzătorul
nu va mai avea obligaĠia de a-l restitui, iar dacă preĠul
apartamentului nu fusese încă plătit de către cumpărător la
data pieirii bunului, acesta din urmă va avea în continuare
obligaĠia de a-l plăti.
Dacă bunul este de gen úi piere după încheierea
contractului, dar mai înainte de individualizare prin măsurare,
cântărire, numărare etc., atunci cel care va trebui să suporte riscul
144
pieirii este vânzătorul, rămas proprietar până la data
individualizării.
¾ De exemplu, dacă s-a încheiat un contract de vânzare a unei
tone de grâu úi aceasta piere pe drumul dintre vânzător úi
cumpărător, cel care va suporta pieirea va fi vânzătorul în
sensul că va trebui să înlocuiască tona de grâu care a pierit
cu grâu în aceeaúi cantitate úi calitate. Spunem că “bunurile
de gen nu pier” în sensul că ele pot fi întotdeauna înlocuite
cu alte bunuri aparĠinând aceleiaúi specii.
3.2.4. Bunuri fungibile úi bunuri nefungibile
Fungibilitatea reprezintă posibilitatea înlocuirii unui bun

cu un alt bun de aceeaúi natură. Bunurile fungibile sunt în general
bunurile de gen, iar bunurile nefungibile sunt bunurile individual
determinate, care nu pot fi înlocuite deoarece sunt unicat.
ImportanĠa împărĠirii bunurilor în fungibile úi nefungibile se
manifestă în ceea ce priveúte aprecierea valabilităĠii plăĠii.
¾ Astfel, una dintre modalităĠile de stingere a obligaĠiilor este
compensaĠia. Dacă între cele două părĠi s-au încheiat două
raporturi juridice obligaĠionale astfel încât fiecare dintre ele
are către cealaltă câte o obligaĠie, cele două obligaĠii
reciproce se vor stinge până la concurenĠa celei mai mici
dintre acestea. Spre exemplu, dacă X îi datorează lui Y
100.000 lei, iar Y îi datorează lui X 50.000 lei, cele două
obligaĠii reciproce (în măsura în care sunt exigibile, adică au
ajuns la scadenĠă) se vor considera stinse prin compensaĠie.
În consecinĠă, X nu îi va mai datora lui Y decât 50.000 lei.
Această modalitate de stingere a obligaĠiilor civile nu este
aplicabilă decât dacă cele două obligaĠii au ca obiect bunuri
fungibile.
145
¾ Dacă X îi datorează lui Y un apartament, iar Y îi datorează
lui X un automobil, cele două obligaĠii nu se pot compensa
deoarece au ca obiect bunuri nefungibile.
3.2.5. Bunuri consumabile úi bunuri neconsumabile
Această clasificare are drept criteriu măsura în care un bun

poate sau nu să fie folosit în mod repetat.
Bunurile consumabile (consumptibile) sunt cele care nu
rezistă primei întrebuinĠări.
¾ Astfel sunt alimentele, Ġigările, combustibilii, banii
(deoarece cheltuirea este asimilată consumării) etc.
Dimpotrivă bunurile neconsumabile (neconsumptibile) sunt
cele care rezistă primei întrebuinĠări. Fireúte, úi acestea se uzează,
dar pot fi, de principiu, utilizate de mai multe ori.
¾ Astfel sunt îmbrăcămintea, bunurile imobile, ú.a.m.d.
ImportanĠa acestei clasificări se manifestă în mai multe
planuri între care în materia contractului de împrumut. Contractul
de împrumut care are ca obiect un bun neconsumabil poartă numele
de împrumut de folosinĠă. La expirarea termenului pentru care s-a
încheiat, cel împrumutat are obligaĠia de a restitui însuúi bunul pe
care l-a împrumutat úi nu altul. El va putea restitui un alt bun, în
locul celui datorat, numai cu acordul creditorului, ipoteză în care
obligaĠia se va considera stinsă prin “dare în plată”.
Dacă contractul de împrumut are ca obiect un bun
consumabil, atunci el poartă denumirea de împrumut de
consumaĠie. La scadenĠă, împrumutatul nu va fi obligat să restituie
însuúi bunul împrumutat, ci alte bunuri în aceeaúi cantitate sau
calitate.
¾ De exemplu, persoana care a împrumutat o sumă de bani nu
va trebui să restituie la scadenĠă chiar bancnotele pe care
le-a împrumutat, ci alte bancnote de aceeaúi valoare.
146
3.2.6. Bunuri frugifere úi bunuri nefrugifere
Această clasificare are drept criteriu măsura în care bunurile
produc sau nu fructe. Bunurile frugifere sunt cele care, în mod
periodic úi fără consumarea substanĠei lor, dau naútere la alte
bunuri denumite fructe.
Fructele sunt de trei feluri:
a) fructe naturale. Acestea sunt bunuri care se produc fără
intervenĠia omului (cum sunt ciupercile de pădure,
urzicile, sporul animalelor etc.);
b) fructe industriale. Acestea se produc ca urmare a
activităĠii omului (spre exemplu, recolta). De observat
că noĠiunea de “industrial” este utilizată în terminologia
juridică în sens etimologic, úi anume prin intervenĠia,
prin munca, prin truda omului. În acelaúi sens vom
întâlni în dreptul comercial noĠiunea de “aport în
industrie” la constituirea unei societăĠi comerciale;
c) fructe civile. Acestea sunt fructele care au o exprimare
bănească, spre exemplu chiriile sau dobânzile.
Categoria juridică a fructelor este deosebită de cea a
productelor. ùi productele sunt rezultate ale bunurilor, dar care se
realizează prin consumarea substanĠei acestora.
¾ Astfel, minereul dintr-o mină este productul minei în sensul
că prin culegere se consumă substanĠa bunului care l-a
produs.
ImportanĠa clasificării bunurilor în bunuri frugifere úi
bunuri nefrugifere se manifestă în mai multe domenii.
¾ De exemplu, cel care a primit o plată nedatorată cunoscând
caracterul nedatorat al plăĠii, va trebui să restituie nu numai
obiectul plăĠii primite, ci úi fructele pe care acesta le-a
produs. Problema restituirii fructelor nu se pune în ipoteza
în care obiectul plăĠii l-a format un bun nefrugifer.
147
3.2.7. Bunuri corporale úi bunuri necorporale
Această clasificare foloseúte drept criteriu modul de

percepere a bunurilor. Bunurile corporale pot fi percepute prin
simĠurile omului în timp ce cele necorporale au un caracter
abstract, ele neputand fi percepute prin simĠuri. După cum am
văzut, în categoria drepturilor necorporale intră drepturile
patrimoniale, ca úi acĠiunile în instanĠă, care sunt considerate
bunuri, deúi nu au o consistenĠă concretă.
ùi această clasificare prezintă importanĠă, între altele
deoarece proprietatea asupra bunurilor mobile se poate dobândi
prin posesie de bună-credinĠă numai în măsura în care este vorba de
bunuri corporale.
3.2.8. Bunuri divizibile úi bunuri indivizibile
Această clasificare are drept criteriu măsura în care bunurile

pot fi împărĠite în fragmente fără ca prin aceasta să-úi schimbe
destinaĠia economică.
¾ Spre exemplu, o parcelă de teren este, în principiu, un bun
divizibil, ca úi o tonă de grâu sau o bucată de stofă. Banii
sunt asimilaĠi bunurilor divizibile.
ImportanĠa împărĠirii bunurilor în bunuri divizibile úi
indivizibile se manifestă cu deosebire în materia partajului (între
soĠi sau succesoral). Prima operaĠie care se realizează cu prilejul
partajului este împărĠirea bunurilor în divizibile úi indivizibile. Cele
divizibile se vor împărĠi în natură între copartajanĠi (adică între
persoanele între care se efectuează partajul), în timp ce cele
indivizibile vor putea fi înstrăinate urmând ca preĠul astfel obĠinut
să fie împărĠit între copartajanĠi.
148
3.2.9. Bunuri principale úi bunuri accesorii
Această clasificare a bunurilor are drept criteriu corelaĠia

care există între ele.
Bunurile principale sunt cele care pot fi folosite în mod
independent, în timp ce bunurile accesorii folosesc la întrebuinĠarea
unui alt bun.
¾ De exemplu, beĠele de la schiuri, arcuúul viorii, cureaua de
ceas sunt bunuri accesorii care sunt utilizate pentru folosirea
unor bunuri ce au caracter principal.
ImportanĠa acestei clasificări constă în aplicarea principiului
“bunul accesoriu urmează soarta bunului principal”.
Corespunzător acestui principiu, dacă părĠile nu au precizat în
contractul încheiat care va fi soarta bunurilor accesorii, soluĠia va
consta în aplicarea aceluiaúi regim juridic aplicabil bunurilor
principale.
¾ Astfel, dacă se vinde un ceas fără să se precizeze că se
vinde úi cureaua acestuia, se înĠelege prin aplicarea
principiului de mai sus că se transferă úi dreptul de
proprietate asupra curelei.
Întrebări úi teste.
Un metru pătrat de stofă reprezintă un bun:

a) fungibil;
b) frugifer;
c) cert;
d) mobil prin destinaĠie.
149
ClasificaĠi următoarele bunuri folosind toate criteriile
cunoscute: un ha de teren, un automobil, o pereche de
patine, un apartament, 6 kg de mere.
ExplicaĠi semnificaĠia următoarelor noĠiuni:

inalienabilitate, fungibilitate, fructe industriale,
compensaĠie, producte.
Un tablou este un bun:

a) fungibil;
b) cert;
c) neconsumtibil;
d) frugifer;
e) de gen.
Între X úi Y a intervenit un contract de vânzare-

cumpărare a unui autoturism. Autoturismul este
individualizat în contract prin arătarea mărcii úi
numărului motorului. Contractul este încheiat în formă
autentică la notariat pe data de 25 septembrie. PărĠile se
înĠeleg ca la data de 26 septembrie să se realizeze
predarea efectivă a bunului de către vânzător
cumpărătorului. Pe drumul spre locul de întâlnire cu
cumpărătorul, autoturismul piere ca urmare a unui
accident produs fără culpa vânzătorului. ArătaĠi dacă
vânzătorul mai are vreo obligaĠie faĠă de cumpărător úi
dacă cumpărătorul mai are obligaĠia faĠă de vânzător de
a plăti preĠul bunului cumpărat.
150
Bibliografie

ROSETTI- Editura All, 1996, p. 532- 565;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
BELEIU, Gh. Drept civil român. Introducere în dreptul civil
român. Subiectele dreptului civil român,
S.R.L., 1994, p. 89 – 100;
BOROI, G. Drept civil. Teoria generală, Bucureúti, Editura
ALL, 1997, p. 72 – 74;
HAMANGIU, C. Tratat de Drept civil român, vol. I, Bucureúti,
ROSETTI – Editura ALL, 1997, p 532. – 577;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
EREMIA, M.I. “Bunurile” în Tratat de drept civil. Partea
generală, Bucureúti, Editura Academiei, 1967,
p. 210 – 229.
p. 83 – 96;
MUREùAN, Drept civil. Partea generală, Cluj- Napoca,
Mircea Editura Cordial Lex, 1996, p. 86 – 98;
ùTEFĂNESCU, D. Drept civil, Bucureúti, Editura. Oscar Print,
1999, p. 54 – 60
COJOCARU, A. Drept civil. Partea generală, Bucureúti, Editura
Lumina Lex, 2000, p. 97 – 117;
151
4 IZVOARELE RAPORTULUI JURIDIC
CIVIL CONCRET
4.1. Clasificare
Pentru naúterea unui raport juridic concret nu este suficientă

doar existenĠa subiectelor de drept între care acesta se încheie úi a
normelor juridice care îl reglementează. Încheierea unui raport
juridic civil concret depinde úi de existenĠa unei împrejurări care să
îl declanúeze: o acĠiune umană sau un eveniment.
Izvoarele raportului juridic civil sunt împrejurările de care
legea civilă leagă naúterea unui raport juridic civil concret.
Asemenea împrejurări pot să depindă de voinĠa omului (acĠiuni
umane) sau să fie independente de aceasta (evenimente).
AcĠiunile umane se clasifică la rândul lor în:
a) acĠiuni săvârúite cu intenĠia de a produce efecte juridice,
adică de a crea, modifica sau a stinge un raport juridic
civil. Aceste acĠiuni se numesc acte juridice civile; ele
vor forma obiect de preocupare în capitolul următor;
b) acĠiuni săvârúite fără intenĠia de a produce efecte
juridice, dar de care legea leagă totuúi producerea unor
asemenea efecte. Aceste acĠiuni poartă numele de fapte
juridice civile úi pot fi, la rândul lor, licite sau ilicite.
Faptele juridice civile se produc ca urmare a voinĠei omului;
deúi voluntare, faptele juridice licite úi ilicite nu sunt săvârúite cu
intenĠia producerii efectelor juridice.
152
¾ De exemplu, acĠiunea de a sparge un geam este un fapt
juridic producător de efecte juridice: autorul acestei fapte va
avea, ca urmare, obligaĠia de a acoperi prejudiciul astfel
cauzat. Chiar dacă geamul a fost spart intenĠionat, nu
suntem în prezenĠa unui act juridic, ci a unui fapt juridic
deoarece ceea ce s-a urmărit nu este producerea efectelor
juridice (adică obligarea autorului de a acoperi prejudiciului
cauzat).
4.2. Faptele juridice licite
Faptele juridice licite sunt cele prin producerea cărora nu

sunt încălcate prevederile legale.
În categoria faptelor juridice licite pot fi cuprinse: gestiunea
de afaceri; plata lucrului nedatorat; îmbogăĠirea fără justă cauză.
4.2.1. Gestiunea de afaceri
Gestiunea de afaceri reprezintă o operaĠiune ce constă în

intervenĠia unei persoane prin fapta sa voluntară úi unilaterală, în
interesul unei alte persoane, fără ca între cei doi să existe un
contract de mandat. Persoana care intervine se numeúte gerant, iar
persoana pentru care se acĠionează se numeúte gerat.
¾ De exemplu, proprietarul unui apartament este plecat în
concediu úi la întoarcere găseúte reparată de către un vecin o
stricăciune ivită în lipsa sa. Vecinul său a intervenit fără să
fi primit mandat pentru a o face; intervenĠia sa este din
proprie iniĠiativă úi are ca rezultat diminuarea prejudiciilor
pe care altminteri proprietarul apartamentului (geratul) le-ar
fi suferit.
153
Obiectul gestiunii poate consta în acte materiale sau
juridice.
¾ Astfel sunt, de exemplu, reparaĠii la instalaĠiile de apă sau
plata unor impozite scadente, încheierea unui contract de
prestări servicii cu o echipă de instalatori etc.
În ceea ce priveúte atitudinea părĠilor faĠă de gestiune,
pentru a fi în prezenĠa unui fapt juridic licit este necesar ca gerantul
să nu aibă cunoútinĠă despre gestiune. Dacă el are cunoútinĠă
despre aceasta, suntem în prezenĠa unui contract de mandat tacit
(adică a unui act juridic ce se deosebeúte, după cum am arătat, de
faptele juridice prin aceea că este încheiat cu scopul producerii de
efecte juridice).
În plus, gerantul trebuie să acĠioneze cu intenĠia de a gera
interesele altuia (deci, dacă efectuează reparaĠiile la un bun pe care
îl crede al său, nu suntem în prezenĠa unei gestiuni de afaceri).
Gestiunea de afaceri ca fapt juridic licit naúte o serie de
obligaĠii în sarcina fiecăreia dintre părĠi.
Gerantul are obligaĠia:
x de a continua actele începute până la data la care
acĠiunea să poate fi preluată de către gerat
x de a depune toată diligenĠa (atenĠia, priceperea, grija)
unui bun proprietar.
Geratul are obligaĠia:
x de a-l indemniza pe gerant pentru toate cheltuielile pe
care le-a făcut
x de a executa obligaĠiile ce decurg din actele juridice
încheiate în numele său de gerant (spre exemplu,
contractul de prestări servicii încheiat cu instalatorii).
154
4.2.2. Plata lucrului nedatorat
Potrivit Codului civil, orice plată presupune o datorie. Ceea

ce s-a plătit fără să fie credit este supus “repetiĠiunii” (adică
restituirii). Plata lucrului nedatorat presupune existenĠa a două
părĠi: o parte care efectuează plata, denumită solvens úi o parte care
o acceptă, denumită accipiens.
CondiĠiile esenĠiale pentru a fi în prezenĠa acestui fapt
juridic licit sunt:
x prestaĠia solvens-ului să fi fost făcută cu titlu de plată
(deci nu ca o donaĠie, nu ca un dar manual etc.);
x datoria să nu existe (pentru că altminteri am fi în
prezenĠa unei stingeri a unei obligaĠii civile).
De cele mai multe ori plata lucrului nedatorat se produce
din eroare: solvens crede că datorează deúi în realitate nu datorează
(sau datorează altcuiva decât lui accipiens).
¾ Uneori însă nu suntem în prezenĠa unei erori: spre exemplu,
în ipoteza în care solvens a avut o obligaĠie faĠă de accipiens
pe care úi-a îndeplinit-o, dar a pierdut chitanĠa liberatorie.
De rea-credinĠă fiind, accipiens îl ameninĠă cu executarea
silită astfel încât solvens nu are altă posibilitate decât
executarea din nou a aceleiaúi obligaĠii. Această din urmă
acĠiune este o plată a lucrului nedatorat, iar, dacă va găsi
chitanĠa rătăcită, solvens va putea solicita “repetiĠiunea”.
Din plata lucrului nedatorat ca fapt juridic licit se nasc
obligaĠii în sarcina ambelor părĠi. Accipiens are obligaĠia de a
restitui plata încasată. Dacă obiectul plăĠii îl forma un bun frugifer,
atunci deosebim după cum accipiens este de bună-credinĠă sau de
rea-credinĠă:
- accipiens de bună-credinĠă este cel care primeúte plata
necunoscând caracterul nedatorat al acesteia. El va avea
155
obligaĠia de a restitui bunul, dar va avea dreptul de a
păstra fructele acestuia;
- accipiens de rea-credinĠă este cel care primeúte plata
cunoscând caracterul nedatorat al acesteia. El are
obligaĠia de a restitui atât bunul care formează obiect al
plăĠii, cât úi fructele culese ale acestuia.
Nu se poate admite repetiĠiunea dacă solvens are faĠă de
accipiens o obligaĠie imperfectă (spre exemplu, o obligaĠie
corelativă unui drept prescris).
4.2.3. ÎmbogăĠirea fără justă cauză (fără just temei)
Acesta este un fapt juridic licit prin care patrimoniul unei

persoane este mărit pe seama diminuării patrimoniului altei
persoane fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
¾ Un exemplu clasic de îmbogăĠire fără just temei găsim în
cazul îmbunătăĠirilor făcute de locatarul (chiriaúul) unui
imobil. ÎmbunătăĠirile aduse imobilului (spre exemplu,
gresie, faianĠă, parchet, interfon etc.) pot avea drept
consecinĠă creúterea valorii imobilului, spre beneficiul
proprietarului (locatorului) acestuia. Creúterea valorii
reprezintă o mărire a patrimoniului locatorului pe seama
diminuării patrimoniului locatarului.
Pentru a fi în prezenĠa unei îmbogăĠiri fără justă cauză este
necesar ca cel al cărui patrimoniu s-a diminuat să nu fi avut intenĠia
de a face o donaĠie celui al cărui patrimoniu s-a mărit; aúadar, în
exemplul dat, trebuie ca între părĠi să nu existe un contract în
temeiul căruia respectivele îmbunătăĠiri ale imobilului să fi fost
realizate.
156
ConsecinĠa îmbogăĠirii fără justă cauză constă în obligarea
celui al cărui patrimoniu s-a mărit de a restitui celeilalte părĠi
valoarea “îmbogăĠirii”. Cu alte cuvinte, cel al cărui patrimoniu s-a
mărit nu va restitui:
x fie cheltuielile făcute;
x fie diferenĠa de valoare a bunului (creúterea de valoare
datorată acestor cheltuieli).
¾ De exemplu, dacă locatarul a făcut cheltuieli disproporĠionat
de mari faĠă de creúterea de valoare a imobilului,
proprietarul va avea doar obligaĠia de a restitui suma
corespunzatoare acestei creúteri de valoare úi nu
integralitatea cheltuielilor făcute de către locatar. Dacă însă,
dimpotrivă, cheltuielile au fost disproporĠionat de mici în
raport cu creúterea valorii imobilului, locatarul va putea
pretinde de la locator numai cheltuielile pe care le-a făcut.
Principiul îmbogăĠirii fără justă cauză impune, aúadar, ca
obligaĠia de restituire să nu depăúească îmbogăĠirea efectivă úi, pe
de altă parte, să nu depaúească valoarea cu care a fost micúorat
patrimoniul locatarului.
4.3. Faptele juridice ilicite
Faptele juridice ilicite reprezintă a doua categorie de acĠiuni

umane voluntare săvârúite fără intenĠia de a produce efecte
juridice, dar de care legea leagă producerea unor asemenea efecte.
Codul civil prevede în art. 998: “orice faptă a omului care
cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greúeală
s-a ocazionat, a-l repara”; iar în art. 999: “omul este responsabil nu
157
numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar úi pentru cel cauzat
din neglijenĠa sau imprudenĠa sa”.
Săvârúirea unei fapte juridice ilicite conduce la ceea ce se
numeúte răspunderea civilă delictuală.
Delictul civil se defineúte ca fiind acĠiunea umană săvârúită
fără intenĠia de a produce efecte juridice úi prin care sunt încălcate
norme imperative ale legii.
4.3.1. Răspunderea pentru faptă proprie
Codul civil reglementează două categorii de răspunderi

civile delictuale:
- răspunderea pentru fapta proprie;
- răspunderea pentru fapta altuia.
Trebuie remarcat că această reglementare deosebeúte
fundamental dreptul civil de dreptul penal. Dacă în dreptul penal
este inadmisibilă prevederea unei sancĠiuni pentru o faptă săvârúită
de către o altă persoană, în dreptul civil este cu putinĠă ca o
persoană să răspundă pentru o faptă pe care nu a săvârúit-o
personal. Temeiul răspunderii pentru fapta altuia poate consta în
prezumĠia de culpă, în ideea de garanĠie a acoperirii prejudiciului
sau în ideea de risc.
CondiĠiile angajării răspunderii civile delictuale pentru
săvârúirea unei fapte ilicite sunt următoarele:
- existenĠa unui prejudiciu. Deúi recuperarea (acoperirea
prejudiciului) se realizează întotdeauna pe cale patrimonială, în
practica judecătorească úi în doctrină se admite că prejudiciul poate
avea úi caracter moral.
Pentru a putea conduce la angajarea răspunderii civile
delictuale este necesar ca prejudiciul să aibă un caracter cert (ca
158
existenĠă úi ca posibilitate de evaluare). Se consideră că prejudiciul
este cert chiar úi dacă el este viitor.
¾ De exemplu, pierderea capacităĠii de muncă drept urmare a
săvârúirii unui fapt juridic ilicit ce ar consta în acĠiunea de
lovire a victimei, produce un prejudiciu actual constând în
plata unor cheltuieli de spitalizare, dar úi unul viitor
constând în reducerea veniturilor salariale;
- fapta juridică ilicită. Ea poate consta într-o acĠiune sau
într-o inacĠiune.
¾ De exemplu, omisiunea de a semnaliza prezenĠa unei guri
de canal neacoperite constituie o faptă juridică ilicită, dacă
produce prejudicii.
Caracterul ilicit al faptei poate fi înlăturat de proba legitimei

apărări, a stării de necesitate, exercitării unui drept subiectiv,
îndeplinirea ordinului superiorului, dacă acesta nu este vădit ilicit, a
îndeplinirii unei activităĠi impuse sau permise de lege etc.
¾ De exemplu, pompierii care sparg uúa pentru a intra într-o
casă cuprinsă de flăcări nu vor răspunde pentru prejudiciile
cauzate prin spargerea uúii;
- existenĠa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită úi
prejudiciu;
- vinovaĠia celui care a cauzat prejudiciul.
Spre deosebire de dreptul penal, unde răspunderea se
angajează în mod nuanĠat în funcĠie de gradul de vinovăĠie
(neglijenĠă, imprudenĠă, intenĠie indirectă, intenĠie directă) în
dreptul civil, indiferent de forma vinovăĠiei, există obligaĠia
reparării integrale a prejudiciului.
Există însă unele împrejurări care înlătură vinovăĠia, cum
este fapta victimei însăúi, consimĠământul prealabil al victimei.
159
¾ Se are în vedere, bunăoară, ipoteza în care părĠile sunt
angajate într-un sport violent sau periculos etc.
Trebuie observat că, uneori, din aceeaúi împrejurare se pot
naúte două raporturi juridice distincte: un raport de drept penal úi
un raport de drept civil.
¾ De exemplu, dacă fapta ilicită din pricina căreia s-a produs
un accident de circulaĠie constituie infracĠiune, autorul
infracĠiunii respective va fi parte într-un raport de drept
penal. Cealaltă parte a acestui raport va fi statul; în temeiul
acestui raport de drept penal autorul infracĠiunii va fi
condamnat la o pedeapsă penală. Victima accidentului nu
este parte a raportului de drept penal.
Dar infracĠiunea reprezintă úi delict civil în măsura în care
ea conduce la producerea unui prejudiciu. Ca urmare, se va naúte úi
un raport juridic de drept civil între autorul faptei úi persoana
prejudiciată (victima accidentului). În temeiul acestui raport juridic
civil autorul faptei va fi obligat la acoperirea prejudiciului cauzat.
Aúadar, delictul civil poate să fie sau nu infracĠiune; dar
dacă în dreptul penal producerea prejudiciului nu este o condiĠie
pentru angajarea răspunderii autorului infracĠiunii, în dreptul civil
nu vom avea de-a face cu un delict decât în măsura în care un atare
prejudiciu s-a produs.
4.3.2. Răspunderea civilă delictuală pentru fapta altei

persoane
Codul civil reglementează următoarele ipoteze de

răspundere pentru altul:
a) răspunderea părinĠilor pentru fapta copilului lor minor.
Fundamentul acestei răspunderi îl constituie prezumĠia
că există abateri în educaĠie, că există un raport de
160
cauzalitate între aceste abateri úi fapta ilicită săvârúită de
copil úi că abaterile se datorează culpei părinĠilor;
b) răspunderea institutorilor (a profesorilor, învăĠătorilor
úi meúterilor) pentru fapta elevilor sau ucenicilor lor.
CondiĠia angajării acestei răspunderi este ca autorul faptei
să aibă calitatea de elev sau ucenic, iar fapta să fie săvârúită în timp
ce se afla sub supravegherea profesorului sau meúterului;
c) răspunderea comitentului pentru fapta prepusului.
Prepusul este cel care lucrează (indiferent de temeiul juridic
în care o face) pentru comitent. Raportul juridic născut între
comitent úi prepus poartă numele de raport de prepuúenie.
Constituie raporturi de prepuúenie: raporturile născute în
temeiul unui contract de muncă, raporturile născute în temeiul unui
contract de prestări - servicii (contract civil de colaborare), raportul
născut în temeiul unui contract de mandat, raportul născut în
temeiul unui contract de management etc.
¾ De exemplu, dacă autorul unui accident rutier este úoferul
unui camion care transporta marfă pentru unitatea unde era
angajat, persoana prejudiciată se va putea adresa fie
úoferului, fie unităĠii unde acesta este angajat, pentru a-úi
recupera prejudiciul.
Victima unei fapte săvârúite de către prepus în executarea
îndatoririlor de serviciu (adică a îndatoririlor născute din contractul
de prepuúenie) are posibilitatea de a opta între acĠiunea îndreptată
împotriva prepusului (autor direct al faptei) úi acĠiunea îndreptată
împotriva comitentului. Această a doua acĠiune este mai
avantajoasă pentru victimă, deoarece este mai probabil ca
comitentul să fie solvabil decât prepusul.
Fundamentul acestei răspunderi constă în:
x prezumĠia de culpă în alegerea prepusului. Într-adevăr,
deúi nu comitentul este cel care a săvârúit delictul civil,
161
el nu este lipsit de culpă: a angajat să execute lucrarea
respectivă o persoană care s-a dovedit
necorespunzătoare, în sensul că a săvârúit o faptă
producătoare de prejudicii;
x ideea de garanĠie faĠă de victimă. Dacă nu ar exista
răspunderea comitentului pentru fapta prepusului,
victima delictului civil s-ar putea afla în situaĠia de a
nu-úi acoperi prejudiciul, dacă autorul faptei ar fi
insolvabil;
x ideea de risc. Comitentul (fie persoană juridică, fie
persoană fizică) trage foloase de pe urma activităĠii
prepusului. De aceea este firesc ca, odată cu beneficiul
pe care lucrul prepusului i-l aduce, comitentul să îúi
asume úi riscurile pe care angajarea unui prepus le
presupune.
Aúadar, prin intermediul acestui tip de răspundere pentru
altul, victima faptei ilicite are garantată, ca principiu, acoperirea
prejudiciului suferit.
După ce comitentul acoperă prejudiciul suferit de victima
delictului civil, el se va putea întoarce cu o acĠiune în regres,
împotriva prepusului său, recuperând (în măsura sovabilităĠii
acestuia) ceea ce s-a plătit.
Aúadar, dacă delictul civil este săvârúit în aceste
circumstanĠe, există (sau pot exista) doi paúi: mai întâi acoperirea
prejudiciului de către comitentul celui care l-a produs, iar apoi,
recuperarea sumei plătite de către comitent, de la prepus;
d) răspunderea pentru fapta lucrului, animalelor úi
edificiilor. ùi lucrurile neînsufleĠite pot “produce fapte
juridice ilicite”.
162
¾ De exemplu, o maúină care nu are frâna de mână trasă poate
să pornească accidentând o persoană sau distrugând un bun.
Fireúte, în asemenea ipoteze proprietarul bunului respectiv
răspunde pentru toate prejudiciile care s-au produs ca urmare a
“faptei lucrului”.
4.4. Evenimentele
Evenimentele sunt faptele naturale sau împrejurările care

se produc independent pe voinĠa omului úi de care legea civilă
leagă naúterea de raporturi juridice.
¾ Spre exemplu, naúterea unei persoane este din punct de
vedere juridic un “eveniment” deoarece ea declanúează o
serie de efecte juridice cum ar fi: începutul capacităĠii de
folosinĠă, apariĠia unui subiect de drept civil etc.
¾ Moartea persoanei produce ca efecte juridice încetarea
capacităĠii de folosinĠă a acesteia, deschiderea succesiunii,
încetarea contractului de rentă viageră etc.
Evenimente sunt úi împrejurările de forĠă majoră care,
potrivit legii, suspendă prescripĠia extinctivă, înlătură răspunderea
civilă etc.
163
unilaterale
Acte juridice
AcĠiuni umane bilaterale

(contracte)
îmbogăĠirea fără
licite justă cauză
Izvoarele
raportului Fapte juridice plata lucrului
juridic nedatorat
concret gestiunea de afaceri
ilicite
Evenimente
Prestarea unei munci de către o persoană fără contract

de muncă, dar pe baza promisiunii că va fi angajată
constituie un fapt juridic producător de efecte juridice.
PrecizaĠi categoria de fapte juridice licite din care face
parte úi care sunt efectele juridice pe care le produce.
ÎmbogăĠirea fără justă cauză este:

a) o infracĠiune;
b) un delict civil;
c) un act juridic unilateral;
d) un fapt juridic licit;
e) un contract.
164
Un fragment din balconul unui apartament se desprinde
úi se prăbuúeúte avariind o maúină parcată dedesubt.
PrecizaĠi cine va răspunde pentru acoperirea
prejudiciului astfel produs úi în ce temei.
PrecizaĠi care sunt deosebirile dintre raportul juridic

civil úi raportul juridic penal.
Plata lucrului nedatorat este considerată o varietate a

îmbogăĠirii fără justă cauză. ExplicaĠi de ce.
ExplicaĠi întemeierea răspunderii comitentului pentru

fapta prepusului pe: ideea de risc, ideea de garanĠie,
ideea de culpă.
Bibliografie

Editura ALL, 1997, p. 84 – 89;
p. 65 – 70;
BELEIU, G. Drept civil român. Introducere în dreptul
civil roman. Subiectele dreptului civil român,
S.R.L., 1994, p. 100 – 117;
UNGUREANU, O. Manual de Drept civil. Partea generală,
p. 83 – 87;
1999, p. 61 - 93;
165
STĂTESCU, C. Răspunderea civilă delictuală pentru fapta
altei persoane, Bucureúti, Editura ùtiinĠifică
úi Enciclopedică, 1984;
STĂTESCU, C. Tratat de Drept civil. Teoria generală a
BARSAN, C. obligaĠiilor, Bucureúti, Editura Academiei,
1981, p. 96 – 227;
HAMANGIU, C. Tratat de Drept civil român, Bucureúti,
ROSETTI – Editura ALL, 1997, vol. II, p. 463 – 484;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
CANTACUZINO M. Elemente de drept civil, Bucureúti, Editura
Cartea Românească, 1921, p. 419 – 438;
ELIESCU, M. Răspunderea civilă delictuală, Bucureúti,
Editura Academiei, 1972;
ANGHEL, I. Răspunderea civilă, Bucureúti, Editura
DEAK, F. ùtiinĠifică, 1970, p. 83 – 215;
POPA, M.
LULĂ, I. Răspunderea comitentului are un caracter
accesoriu sau constituie o obligaĠie
principală?, în revista “Dreptul” nr. 9/1995,
p. 32 – 35;
LULĂ, I. GaranĠia, fundamentul răspunderii civile a
comitentului, în revista “Dreptul” nr. 10-
11/1995 p. 58 – 63.
LULĂ, I. ObservaĠii asupra răspunderii civil-
delictuale pentru ruina edificiului, în revista
“Dreptul” nr. 3/2000, p. 45 – 54.
166
IV. ACTUL JURIDIC CIVIL
167
ACTUL JURIDIC CIVIL
CAPITOLUL 1
NOğIUNE ùI CLASIFICARE
CAPITOLUL 2
MODALITĂğILE ACTULUI JURIDIC CIVIL
CAPITOLUL 3
CONDIğIILE ACTULUI JURIDIC CIVIL
CAPITOLUL 4
EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL
CAPITOLUL 5
NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL
168
1 NOğIUNE ùI CLASIFICARE
1.1. NoĠiunea de act juridic civil
Actul juridic civil reprezintă o manifestare de voinĠă făcută

cu intenĠia de a produce efecte juridice, respectiv de a naúte,
modifica ori stinge un raport juridic civil concret.
După cum útim, actele juridice sunt, ca úi faptele juridice,
izvoare ale raportului juridic concret, dar, spre deosebire de acestea
din urmă, ele sunt săvârúite chiar cu intenĠia ca un atare raport
juridic să ia naútere. Autorul unui delict civil, bunăoară, nu
urmăreúte prin săvârúirea acestui fapt producerea de efecte juridice
(care constau în obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat), în
schimb autorul unui testament urmăreúte tocmai producerea de
efecte juridice (transmisiunea averii succesorale către cel desemnat
ca beneficiar).
NoĠiunea de act juridic” este utilizată în literatura juridică úi
în practică în două înĠelesuri:
- act juridic civil în sens de negotium - desemnează însăúi
manifestarea de voinĠă intervenită în scopul de a
produce efecte juridice civile, operaĠiunea juridică în
sine ( vânzare-cumpărare, schimb, locaĠiune etc.);
- act juridic civil în sens de instrumentum se referă la
înscrisul constatator al manifestării de voinĠă (al
operaĠiei juridice), documentul în care această
operaĠiune este consemnată.
169
1.2. Clasificări ale actelor juridice civile
1.2.1. Criteriul numărului părĠilor
După criteriul numărului părĠilor, există acte juridice

civile unilaterale, bilaterale úi multilaterale.
Actul juridic civil unilateral este rodul unei singure voinĠe,
al voinĠei unei singure părĠi.
¾ Astfel sunt, de exemplu: testamentul, oferta, promisiunea
publică de recompensă, acceptarea unei succesiuni,
renunĠarea la o moútenire, denunĠarea unui contract,
confirmarea unui act anulabil, recunoaúterea unui copil etc.
¾ Oferta de a contracta este, de asemenea, un act juridic
unilateral. Ofertantul a decis să vândă un imobil úi
formulează această ofertă unei alte persoane. Oferta sa va
trebui menĠinută până la sfârúitul termenului prevăzut în
aceasta sau, dacă nu s-a prevăzut nici un termen, un interval
de timp rezonabil.
Aúadar, independent de vreo acceptare, oferta de a contracta
produce, prin ea însăúi, efecte juridice: dacă ofertantul nu o menĠine
întregul interval de timp, se răzgândeúte úi nu mai vrea să vândă, el
trebuie să îl despăgubească pe destinatarul ofertei pentru toate
cheltuielile pe care acesta le va fi făcut cu evaluarea ofertei.
Între ofertant úi destinatarul ofertei s-a născut un raport
juridic în care ofertantul este subiectul pasiv, având obligaĠia de a
menĠine oferta până la sfârúitul termenului, iar destinatarul ofertei
este subiectul activ, având dreptul de a pretinde menĠinerea ofertei
sau, în cazul în care aceasta este revocată înainte de expirarea
termenului, de a pretinde despăgubiri pentru cheltuielile făcute
(spre exemplu, pentru plata consultaĠiei unui evaluator, arhitect,
170
designer, constructor etc.). Izvorul acestui raport juridic îl
constituie actul unilateral al ofertantului.
Dacă oferta va fi acceptată de către destinatar, va lua
naútere un raport juridic complet diferit; el va avea ca izvor
înĠelegerea dintre părĠi, întâlnirea dintre ofertă úi acceptare, adică
un act juridic bilateral. În cadrul acestui raport juridic atât
ofertantul, devenit vânzător, cât úi destinatarul ofertei, devenit
cumpărător, vor avea úi drepturi úi obligaĠii.
Actul juridic civil bilateral este rezultatul acordului de
voinĠă a două părĠi. El poartă denumirea de contract sau convenĠie.
Art. 942 din Codul civil defineúte contractul ca fiind :
”acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a
stinge între dânúii un raport juridic”.
Este act juridic civil multilateral acela care reprezintă rodul
voinĠei a trei sau mai multe părĠi. De exemplu, contractul civil de
societate.
În determinarea caracterului bi sau multilateral al unui act
juridic, nu se va lua în considerare numărul persoanelor între care
s-a încheiat contractul, ci numărul părĠilor, deci al intereselor
contractante. Ca urmare, un contract de vânzare-cumpărare încheiat
între doi vânzători úi trei cumpărători rămâne un act juridic
bilateral. Tot astfel, contractele colective de muncă sunt acte
bilaterale.
Contractele (acte juridice bi sau multilaterale) se clasifică,
la rândul lor, în contracte unilaterale úi bilaterale după criteriul
conĠinutului lor. Dar, ca acte juridice, toate contractele presupun
un acord de voinĠe, deci nu pot avea caracter unilateral. Cele două
clasificări nu se confundă.
x Contractele unilaterale sunt cele în care numai una
dintre părĠi are calitatea de creditor (este titular de
171
drepturi) úi doar cealaltă parte are calitatea de debitor
(are obligaĠii).
Spunem că ele se caracterizează prin aceea că dau naútere la
obligaĠii în sarcina uneia singure dintre părĠi.
¾ Un astfel de contract este, de exemplu, contractul de
donaĠie.
x Contractele bilaterale sunt cele în cazul cărora fiecare
dintre părĠi are atât drepturi cât úi obligaĠii civile.
Ele se caracterizează prin reciprocitatea obligaĠiilor ce revin
părĠilor úi prin interdependenĠa obligaĠiilor reciproce. Contractele
bilaterale se mai numesc contracte sinalagmatice. Astfel sunt, spre
exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de schimb,
contractul de locaĠiune, contractul de prestări-servicii etc. În cazul
fiecăruia dintre acestea, părĠile au atât calitatea de creditor, cât úi
calitatea de debitor.
È Bunăoară, prestatorul de servicii are obligaĠia de a presta
munca úi dreptul de a primi indemnizaĠia prevăzută în
contract pentru aceasta, iar beneficiarul are dreptul de a
pretinde prestarea muncii úi obligaĠia de a-l remunera pe
prestator.
Ca efect al reciprocităĠii úi interdependenĠei obligaĠiilor
părĠilor, contractele sinalagmatice produc o serie de efecte
specifice. În sinteză, acestea sunt:
- excepĠia de neexecutare a contractului. Aceasta constă
în dreptul uneia dintre părĠi, în ipoteza în care cealaltă
parte nu îúi îndeplineúte obligaĠiile contractuale, de a nu
úi le executa nici ea.
È Spre exemplu, dacă vânzătorul nu îúi îndeplineúte obligaĠia
de predare a bunului, cumpărătorul are dreptul ca, invocând
excepĠia de neexecutare, să refuze plata preĠului;
172
- riscul contractului. Dacă una dintre părĠi nu îúi
îndeplineúte obligaĠiile contractuale fără culpa sa, (spre
exemplu, dintr-o cauză de forĠă majoră) în principiu
cealaltă parte nu va putea refuza să úi le execute pe ale
sale. Spunem că riscul contractului este suportat de
debitorul obligaĠiei imposibil de executat;
- rezilierea úi rezoluĠiunea contractului. Dacă una dintre
părĠi úi-a executat obligaĠiile, iar cealaltă nu, cea dintâi
va putea pretinde instanĠei judecătoreúti desfiinĠarea
contractului úi restituirea prestaĠiilor efectuate. PărĠile
vor fi repuse în siuaĠia anterioară, ca úi cum între
acestea nu s-ar fi încheiat nici un contract.
1.2.2. Criteriul scopului urmărit la încheierea lor
După scopul urmărit la încheierea lor, actele civile pot fi:

cu titlu oneros úi cu titlu gratuit.
Actul juridic cu titlu oneros este acela în care, în schimbul
folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte, se urmăreúte
obĠinerea altui folos patrimonial. Astfel, Codul civil prevede: “
Contractul oneros este acela în care fiecare parte voieúte a-úi
procura un avantaj“.
¾ Sunt, de exemplu, acte cu titlu oneros: contractul de
vânzare-cumpărare, contractul de locaĠiune, contractul de
antrepriză, împrumutul cu dobândă etc.
Actul juridic cu titlu gratuit este acela prin care se procură
un folos patrimonial, fără a se urmări obĠinerea altui folos
patrimonial în schimb. În definiĠia Codului civil, „Contractul
gratuit sau de binefacere este acela în care una din părĠi voieúte a
procura, fără echivalent, un avantaj celeilalte”.
173
¾ Acte cu titlu gratuit sunt, de exemplu: donaĠia, mandatul
gratuit, împrumutul fără dobândă, depozitul neremunerat
etc.
Trebuie observat că unele acte juridice au caracter oneros
prin esenĠa lor: contractul de vânzare-cumpărare, contractul de
închiriere, contractul de schimb. Dacă asemenea contracte s-ar
încheia cu titlu gratuit, aceasta ar schimba însăúi calificarea lor.
¾ Spre exemplu, preĠul constituie un element esenĠial al
contractului de vânzare – cumpărare; în absenĠa obligaĠiei
de plată a preĠului, contractul s-ar transforma într-un
contract de donaĠie sau dar manual, după caz.
Similar, există úi contracte care prin esenĠa lor sunt gratuite,
cum este, spre exemplu, contractul de comodat (împrumut de
folosinĠă). Dacă în schimbul folosinĠei bunului se percepe o
remuneraĠie, contractul se va transforma în contract de închiriere.
Alte contracte sunt gratuite numai prin natura lor; ele se
încheie, de regulă, cu titlu gratuit, dar pot fi totuúi încheiate úi cu
titlu oneros.
¾ Spre exemplu, contractul de mandat este îndeobúte încheiat
cu titlu gratuit, dar mandatarul poate percepe o indemnizaĠie
pentru serviciul făcut mandantelui, caz în care contractul
încheiat între cei doi este cu titlu oneros.
1.2.3. Subclasificarea actelor juridice încheiate cu titlu

oneros
În funcĠie de cunoaúterea sau nu a întinderii exacte a

obligaĠiilor părĠilor din momentul încheierii actului juridic, actele
cu titlu oneros se subclasifică în acte comutative úi acte aleatorii.
Este comutativ acel act cu titlu oneros la încheierea căruia
părĠile cunosc existenĠa úi întinderea obligaĠiilor lor.
174
¾ De exemplu: contractul de vânzare-cumpărare, contractul de
antrepriză, contractul de schimb etc.
La încheierea unor asemenea contracte, fiecare parte útie
exact care îi sunt obligaĠiile: vânzătorul útie că trebuie să transfere
drepul de proprietate exercitat cu privire la un anumit bun,
cumpărătorul útie că trebuie să plătească preĠul convenit etc.
Contractul nu se consideră încheiat până când nu sunt fixate toate
aceste elemente.
Dimpotrivă, este aleatoriu actul cu titlu oneros la încheierea
căruia părĠile nu cunosc întinderea obligaĠiilor lor, útiind că există
úansa unui câútig sau riscul unei pierderi, ce depind de o
împrejurare viitoare incertă.
¾ Astfel de contracte sunt: contractul de joc sau prinsoarea
(pariurile), contractul de asigurare, contractul de rentă
viageră etc. Spre exemplu, printr-un contract de rentă
viageră una dintre părĠi se obligă să îi plătească celeilalte,
periodic, o anumită sumă de bani până la moartea acesteia
din urmă. Debitorul nu cunoaúte însă, de la momentul
încheierii contractului, cât va avea de plătit, deoarece nu
cunoaúte când anume se va produce moartea creditorului
rentei viagere.
1.2.4. Subclasificarea actelor juridice încheiate cu titlu

gratuit
La rândul lor, actele juridice cu titlu gratuit se subclasifică

în liberalităĠi úi acte dezinteresate.
LiberalităĠile sunt actele cu titlu gratuit prin care
dispunătorul îúi micúorează patrimoniul cu folosul patrimonial
procurat.
175
¾ Spre exemplu, în cazul donaĠiei, donatorul îúi diminuează
patrimoniul cu valoarea bunului dăruit, în timp ce donatarul
îúi măreúte patrimoniul cu aceeaúi valoare.
Actele dezinteresate sunt acele acte cu titlu gratuit prin care
dispunătorul procură un avantaj patrimonial celeilalte părĠi fără a-úi
micúora prin aceasta patrimoniul.
¾ Spre exemplu, în cazul mandatului gratuit, mandatarul îi
face un serviciu mandantului, prin aceea că se ocupă de
încheierea unui contract în numele acestuia. Prin acest
serviciu, mandantul a primit un avantaj, dar mandatarul nu
úi-a diminuat patrimoniul.
Ne vom opri puĠin asupra distincĠiei între liberalităĠi úi acte
dezinteresate pentru a semnala sfera de aplicare a unei acĠiuni
moútenite din dreptul roman: acĠiunea pauliană (revocatorie). Prin
această acĠiune, creditorii care se văd prejudiciaĠi prin liberalităĠile
încheiate de debitorul lor cu intenĠia (frauduloasă) de a-úi crea sau
accentua o stare de insolvabilitate, pot să anuleze aceste acte
gratuite.
¾ Pentru a vedea cum poate fi folosită această acĠiune, să
luăm exemplul următor: X îi datorează lui Y 50 milioane
lei. X este proprietar al unui imobil în valoare de 75
milioane lei, astfel încât, la scadenĠă, dacă nu úi-ar plăti
datoria, Y ar avea posibilitatea de a executa silit acel imobil,
adică de a-l vinde la licitaĠie publică, pentru ca din preĠul
obĠinut să îúi acopere creanĠa. Dar Y face altceva: îúi
donează casa lui Z. Prin această liberalitate, el înlătură
posibilitatea lui Y de a-úi recupera datoria, deoarece de
vreme ce imobilul nu se mai află în proprietatea lui, el nu
mai poate fi executat silit de către Y. AcĠiunea pauliană
(care îúi datorează numele jurisconsultului roman Paul, care
a configurat-o pentru prima dată) urmăreúte tocmai
176
înlăturarea acestei posibilităĠi de fraudare a creditorului (Y)
de către debitor (X). Introducând acĠiunea pauliană, Y
anulează liberalitatea făcută de X lui Z úi readuce bunul la
masa patrimonială a lui X. Astfel executarea silită poate fi
operată.
AcĠiunea pauliană nu poate fi introdusă cu privire la actele
încheiate cu titlu oneros (dacă X ar vinde casa, Y nu ar putea anula
actul de vânzare, ci úi-ar acoperi creanĠa din preĠul obĠinut de către
X prin vânzarea casei) úi nici cu privire la actele dezinteresate. Ea
se circumscrie strict la sfera liberalităĠilor.
1.2.5. Criteriul efectelor produse
După efectele produse, actele civile pot fi: constitutive,

translative úi declarative.
Este constitutiv acel act juridic civil care dă naútere unui
drept subiectiv civil care n-a existat anterior.
¾ Constituie acte constitutive: constituirea unui uzufruct,
constituirea unei ipoteci etc.
Este translativ acel act juridic civil ce are ca efect
strămutarea (transferarea) unui drept subiectiv civil dintr-un
patrimoniu în alt patrimoniu.
¾ Astfel sunt: contractul de vânzare-cumpărare, contractul de
schimb, contractul de donaĠie etc.
Este declarativ actul juridic civil ce are ca efect
consolidarea sau definitivarea unui drept subiectiv preexistent.
¾ Spre exemplu, partajul (succesoral sau între între soĠi) are
caracter declarativ úi produce efecte retroactive.
177
1.2.6. Criteriul importanĠei
După importanĠa sau gravitatea lor, distingem acte juridice

civile de conservare, de administrare úi de dispozitie.
Cu această clasificare a actelor juridice ne-am înâlnit deja,
atunci când am analizat domeniul capacităĠii de exerciĠiu. Am văzut
atunci că actele de conservare sunt cele pe care le pot încheia
singure úi persoanele cu capacitate de exerciĠiu restrânsă sau chiar
úi persoanele lipsite de capacitate de exerciĠiu. Într-adevăr,
actele de conservare au ca efect preîntâmpinarea pierderii unui
drept, astfel încât cu o cheltuială mică să se salveze (să se
conserve) un drept de o valoare mult mai mare, actul de conservare
fiind deosebit de avantajos pentru autorul său.
¾ Un exemplu de act de conservare este întreruperea unei
prescripĠii extinctive. Prin acest act, titularul dreptului iese
din pasivitate úi introduce acĠiunea împotriva debitorului
său, care nu úi-a executat de bunăvoie obligaĠia. Chiar dacă
o face în mod necorespunzător procedural, sau în faĠa unei
instanĠe necompetente teritorial, actul său de ieúire din
pasivitate va conduce la întreruperea termenului de
prescripĠie (adică a termenului înlăuntrul căruia acĠiunea sa
este admisibilă).
Prin actele de administrare se realizează o normală punere
în valoare a unui bun sau a unui patrimoniu.
¾ Astfel de acte sunt, spre exemplu contractele de prestări-
servicii încheiate cu personalul de reparaĠie sau întreĠinere
al unui imobil, contractele de asigurare de bunuri etc.
Sunt acte de dispoziĠie acele acte juridice care au ca rezultat
ieúirea din patrimoniu a unui bun sau a unui drept sau grevarea unui
bun cu o sarcină (gaj, ipotecă).
178
¾ Contractul de vânzare-cumpărare, în principiu, este un act
de dispoziĠie. Calificarea lui ca atare se va raporta însă la
întregul patrimoniu. Spre exemplu, proprietarul unui tablou
care cumpără o ramă pentru acesta face un act de
administrare, nu de dispoziĠie.
1.2.7. Criteriul conĠinutului
În funcĠie de conĠinutul lor, actele juridice civile pot fi

patrimoniale úi nepatrimoniale.
Actele patrimoniale sunt acele acte juridice civile ce au un
conĠinut evaluabil în bani.
¾ De regulă, fac parte din această categorie actele care privesc
drepturi reale úi de creanĠă (contractul de donaĠie, contractul
de vânzare-cumpărare, împrumut etc.).
Actele nepatrimoniale au un conĠinut neevaluabil în bani.
¾ De exemplu, este un act nepatrimonial înĠelegerea părinĠilor
unui copil din afara căsătoriei în sensul ca acesta să ia
numele de familie al unuia dintre ei.
1.2.8. Criteriul formei de încheiere
După forma de încheiere, actele juridice civile pot fi

consensuale, solemne úi reale.
Actele juridice civile consensuale sunt cele care se încheie
prin simpla manifestare de voinĠă a părĠilor (sau autorului lor). În
dreptul nostru civil este consacrat principiul consensualismului,
potrivit căruia, pentru formarea valabilă a unui act juridic civil, este
suficientă simpla manifestare de voinĠă.
Ca urmare, ori de câte ori legea nu prevede nimic cu privire
la modalitatea de încheiere a unui act juridic, tragem concluzia că
179
pentru încheierea lui este suficient simplul acord de voinĠe,
indiferent de forma de exprimare a acestuia.
Actele juridice solemne reprezintă o excepĠie de la acest
principiu, pentru încheierea lor valabilă fiind necesară, pe lângă
manifestarea de voinĠă, úi respectarea unor cerinĠe de formă,
prevăzute anume de lege. Cu alte cuvinte, manifestarea voinĠei
juridice nu este producătoare de efecte dacă nu îmbracă o anumită
formă.
Această formă poate consta în întocmirea unui înscris (cum
este cazul la încheierea contractului de ipotecă), a unui înscris
autentificat la notariat (spre exemplu, în cazul contractului de
donaĠie ori a contractului de vânzare – cumpărare a unui teren), a
unui înscris fie autentic fie olograf, scris, semnat úi datat de mâna
autorului (cazul testamentului) etc. În toate aceste situaĠii, absenĠa
formei echivalează cu absenĠa actului juridic. Spunem că forma
este cerută ad validitatem (pentru însăúi validitatea actului juridic).
Actele juridice solemne nu trebuie confundate cu actele
juridice consensuale pentru probarea cărora este necesară
redactarea unui înscris. În cazul acestora din urmă spunem că
forma scrisă este cerută ad probationem (pentru dovedirea actului
juridic). Într-adevăr, nu se confundă ipoteza în care actul juridic nu
există cu cea în care el există dar, în caz de litigiu, nu poate fi
probat.
Cea mai frecventă formă cerută de lege pentru validitatea
sau pentru probarea actelor juridice este cea scrisă. Fără a intra în
detalii, trebuie să arătăm doar că înscrisurile sunt de două feluri:
x Înscrisuri autentice. Potrivit Codului civil, actul autentic
este acela care s-a făcut cu solemnităĠile cerute de lege, de către un
funcĠionar public competent. Din acest punct de vedere, înscrisurile
autentice pot fi, la rândul lor, înscrisuri notariale sau înscrisuri
180
autentice emise de autorităĠile publice centrale sau locale în raport
cu competenĠele lor legale.
Pe lângă ipotezele în care înscrisul autentic este cerut chiar
de lege, părĠile unui act juridic civil de multe ori recurg la forma
autentică a actelor încheiate pentru o mai temeinică siguranĠă,
înscrisurile autentice bucurându-se de prezumĠia legală de
validitate. Într-adevăr, până la proba contrară - declararea falsului -
înscrisul autentic face dovada deplină a conĠinutului său.
x Înscrisurile sub semnătură privată. Acestea sunt
înscrisurile întocmite de către părĠi fără concursul unui funcĠionar
public ori al unui organ al statului úi semnate de părĠile în cauză.
Semnătura de pe înscris este condiĠia esenĠială a validităĠii acestuia
ca mijloc de probă, indiferent că actul, este scris de mână,
dactilografiat, litografiat, imprimat etc.
În unele situaĠii, legea impune anumite condiĠii speciale
pentru înscrisurile sub semnătură privată, precum "multiplul
exemplar" sau menĠiunea "bun úi aprobat".
Astfel, conform regulii multiplului exemplar, în cazul
contractelor bilaterale este obligatorie redactarea unui număr de
exemplare cel puĠin egal cu numărul părĠilor cu interese contrare
care încheie actul. De asemenea, pentru evitarea “semnăturilor în
alb”, partea care subscrie un act scris de mâna altuia, dactilografiat
etc., va trebui ca, înainte de a semna actul, să scrie personal "bun úi
aprobat", după care să indice în cifre úi litere suma la care se obligă
úi în continuare să semneze.
Înscrisurile sub semnătură privată, comparativ cu
înscrisurile autentice, prezintă mai puĠine garanĠii în raporturile
juridice civile. Uneori părĠile semnatare ale înscrisului sub
semnătură privată nu îúi mai recunosc semnătura, fiind nevoie de
probe suplimentare, precum expertiza grafologică.
181
ùi actele juridice reale constituie o excepĠie de la regula
consensualismului, pentru încheierea lor valabilă fiind necesară, pe
lângă manifestarea de voinĠă, predarea sau remiterea bunului care
formează obiect al actului.
¾ Spre exemplu, contractul de depozit nu se consideră
încheiat în momentul acordului de voinĠe între deponent úi
depozitar, ci abia în momentul în care deponentul predă
efectiv bunul în depozit depozitarului.
Predarea bunului poate fi efectivă (înmânarea bunului care
formează obiect al contractului de împrumut) sau simbolică (cum
ar fi înmânarea cheilor autoturismului lăsat în gaj).
Unii autori, considerând remiterea (predarea) bunului ca o
condiĠie legală la încheierea contractelor reale, socotesc că putem
vorbi, în realitate, numai de două categorii de acte juridice, după
criteriul modului de încheiere: acte juridice consensuale (pentru
încheierea cărora este necesar úi suficient acordul de voinĠe al
părĠilor) úi acte juridice formale (la încheierea cărora legea
pretinde, în afara manifestării de voinĠă, úi altă condiĠie, constând
fie într-o anumită formă de încheiere, fie în remiterea bunului).
1.2.9. Criteriul momentului producerii efectelor
În funcĠie de momentul producerii efectelor lor, actele

juridice civile sunt acte între vii úi acte pentru cauză de moarte.
Actul juridic între vii este actul care îúi produce efectele
necondiĠionat de moartea autorului sau autorilor lui. Marea
majoritate a actelor juridice civile intră în această categorie.
Actul încheiat pentru cauză de moarte este actul juridic care
nu îúi produce efectele decât la moartea autorului sau. Legatul
testamentar, fundaĠia testamentară ú.a. sunt acte pentru cauză de
moarte.
182
1.2.10. Criteriul raportului existent între ele
După raportul existent între ele, actele juridice civile pot fi
principale úi accesorii.
Actele juridice principale sunt actele care au o existenĠă de
sine stătătoare, independentă. Marea majoritate a actelor juridice
civile sunt acte principale.
Actele juridice civile accesorii sunt acele acte care nu au o
existenĠă de sine stătătoare, soarta lui juridică depinzând de soarta
altui act juridic, principal.
¾ Din această categorie face parte, spre exemplu, contractul
de ipotecă convenĠională. El depinde de existenĠa
contractului de împrumut. De îndată ce acesta din urmă îúi
încetează efectele (prin plată sau prin alt mod de stingere a
obligaĠiei), vor lua sfârúit úi efectele contractului de ipotecă.
Tot astfel, dacă actul juridic principal este anulat, úi
contractul de ipotecă va fi anulat, pe cale de consecinĠă.
1.2.11. Criteriul reglementării úi denumirii lor legale
După reglementarea úi denumirea lor legală, actele juridice

civile pot fi numite sau nenumite.
Actele juridice numite sunt cele care au o denumire stabilită
de lege úi o reglementare proprie.
Actele juridice nenumite sunt cele care nu se bucură de o
reglementare úi o denumire proprii. Ele sunt rodul creativităĠii
părĠilor care, în virtutea libertăĠii de voinĠă juridică, pot configura
noi acte juridice, conforme intereselor lor. Practic, singura limită o
constituie normele imperative ale legii; dacă acestea nu sunt
încălcate, participanĠii la viaĠa juridică îúi pot crea singuri propriile
acte juridice.
183
¾ Un exemplu foarte frecvent astăzi este vânzarea cu clauză
de întreĠinere, contract nereglementat de lege ci creat de
părĠi.
O problemă o constituie regulile aplicabile: din moment ce
aceste acte nu sunt reglementate de lege, care este regimul lor
juridic? Două sunt răspunsurile posibile: aplicabilitatea regulilor
celui mai asemănător act juridic numit sau aplicabilitatea regulilor
generale de drept civil. Între acestea, practica judecătorească úi
doctrina optează pentru a doua variantă, aplicând regula de
interpretare potrivit căreia “excepĠiile sunt de strictă interpretare”.
1.2.12. Criteriul modului de executare
Din punctul de vedere al modului de executare, actele

juridice civile pot fi acte cu executare dintr-o dată úi acte cu
executare succesivă.
Actele cu executare dintr-o dată sunt actele juridice a căror
executare implică o singură prestaĠie din partea debitorului. Ele se
mai numesc úi acte cu executare instantanee.
¾ Contractul de vânzare-cumpărare este, în principiu, un astfel
de act.
Actele cu executare succesivă sunt actele juridice a căror
executare implică mai multe prestaĠii, eúalonate în timp.
¾ Astfel, dacă vânzarea unui bun este un act cu executare
dintr-o dată, închirierea lui sau vânzarea cu plata preĠului în
rate sunt acte cu executare succesivă.
Dacă una dintre părĠi nu îúi îndeplineúte obligaĠiile asumate
printr-un contract cu executare dintr-o dată, cealaltă parte va putea
solicita executarea silită sau, dacă doreúte să desfiinĠeze contractul
încheiat, va putea solicita rezoluĠiunea contractului.
184
RezoluĠiunea reprezintă desfiinĠarea cu efecte retroactive a
unui contract, la solicitarea uneia dintre părĠi, ca urmare a
neexecutării obligaĠiilor asumate de către cealaltă parte. Spre
deosebire de nulitate (care are úi ea efecte retroactive), rezoluĠiunea
este o sancĠiune aplicabilă pentru neexecutare.
¾ Spre exemplu, dacă o persoană a plătit preĠul unui bun, dar
bunul nu i-a fost livrat, ea va putea solicita executarea silită
a vânzătorului sau va putea solicita instanĠei rezoluĠiunea
contractului, cu consecinĠa restituirii preĠului plătit.
Dacă una dintre părĠi nu îúi îndeplineúte obligaĠiile asumate
printr-un contract cu executare succesivă, cealaltă parte va putea,
de asemenea, să solicite instanĠei desfiinĠarea contractului. Dar
această desfiinĠare, denumită reziliere, nu are efecte decât pentru
viitor. Ceea ce s-a prestat, nu se mai restituie.
¾ Spre exemplu, dacă locatarul (chiriaúul) unei case, după ce a
plătit chiria casei în care locuieúte o perioadă de timp, nu úi-
o mai plăteúte, va putea fi sancĠionat cu rezilierea
contractului de locaĠiune, adică încetarea acestuia pentru
viitor (cu consecinĠa evacuării). Ceea ce s-a prestat deja
(chiria plătită pentru trecut) nu se mai restituie.
1.2.13. Criteriul legăturii cu modalităĠile
După legătura lor cu modalităĠile, actele juridice civile se

împart în acte pure úi simple úi acte afectate de modalităĠi.
Actul juridic pur úi simplu este actul care nu cuprinde o
modalitate (termen, condiĠie sau sarcină). Unele acte juridice civile
sunt chiar incompatibile cu modalitaĠile, cum sunt, de exemplu,
actul de recunoaútere a filiaĠiei, actul de opĠiune succesorală sau
contractul de muncă.
185
Actul afectat de modalităĠi este actul juridic civil care
cuprinde o modalitate (termen, sarcină, condiĠie). În capitolul
următor ne vom referi pe larg la modalităĠile care pot afecta un act
juridic.
Care este regimul juridic aplicabil actelor juridice

nenumite? ArgumentaĠi răspunsul.
DonaĠia este:
a) un act juridic unilateral;
b) un act juridic bilateral;
c) un contract unilateral;
d) un contract bilateral.
Actele juridice reale sunt:

a) acte juridice autentice;
b) acte juridice care se încheie prin predarea bunului;
c) acte juridice care se execută prin predarea bunului;
d) acte consensuale.
Neexecutarea culpabilă a unui contract de furnizare de

curent electric atrage:
a) rezilierea contractului;
b) rezoluĠiunea contractului;
c) nulitatea absolută a contractului;
d) nulitatea relativă a contractului.
CalificaĠi contractul de împrumut utilizând toate

criteriile de clasificare a actelor juridice pe care le
cunoaúteĠi.
186
AcĠiunea pauliană poate fi introdusă în vederea anulării:
a) unui contract de împrumut fără dobândă;
b) unui contract de mandat încheiat cu titlu gratuit;
c) unui contract de mandat încheiat cu titlu oneros;
d) unui contract de donaĠie;
e) unui contract de vânzare - cumpărare;
f) unui contract de dar manual.
Unele contracte unilaterale încheiate cu titlu gratuit se

transformă în contracte bilaterale (sinalagmatice) atunci
când se încheie cu titlu oneros, în timp ce altele îúi
menĠin caracterul unilateral indiferent dacă sunt
încheiate cu titlu gratuit sau oneros. Din care categorie
fac parte: contractul de mandat, contractul de împrumut,
contractul de depozit? ArgumentaĠi.
Contractul de depozit este un act juridic:

a) prin natura lui cu titlu oneros;
b) prin esenĠa lui cu titlu oneros;
c) prin natura lui cu titlu gratuit;
d) prin esenĠa lui cu titlu gratuit.
Contractul de mandat este un act juridic:

Contractul de donaĠie este un act juridic:

187
Contractul de închiriere este un act juridic:

Actele juridice declarative:

a) preîntâmpină un viitor litigiu;
b) pun capăt unui litigiu început;
c) transferă un drept real de la un titular la altul;
d) constituie un drept ce nu preexista.
Bibliografie
ROSETTI- Editura ALL, 1996, p. 76 - 79;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
BOROI, G. Drept civil. Teoria generală, Bucureúti, Editura
ALL, 1997, p. 89 – 102;
S.R.L., 1994, p. 117 – 127;
p. 87 – 98;
STĂTESCU, C. Tratat de drept civil. Teoria generală a
BÎRSAN, C. obligaĠiilor, Bucureúti, Editura Academiei,
1981, p. 44 – 56;
188
VOICA, I. Capitolul IV – “Actul juridic civil”, secĠiunea
1, p. 105 -118, în Drept civil, vol.I, Bucureúti,
coordonator – R. Dimitriu;
p. 119 – 122;
COJOCARU, A. Drept civil. Partea generală, Bucureúti, Editura
Lumina Lex, 2000, p. 155 -174.
189
2 MODALITĂğILE ACTULUI JURIDIC
CIVIL
După cum am văzut, actele juridice civile pot fi pure úi

simple sau afectate de modalităĠi.
Din punct de vedere juridic, noĠiunea de “modalitate”
desemnează un eveniment viitor de care depinde existenĠa sau
executarea drepturilor subiective civile úi obligaĠiilor civile din
anumite acte juridice.
Termenul, condiĠia úi sarcina sunt cele trei modalităĠi ale
actului juridic civil.
2.1. Termenul
Termenul este acel eveniment, viitor úi sigur ca realizare,

care fie amână producerea efectelor unui act juridic civil, fie
determină încetarea efectelor acestuia.
Termenul poate fi indicat în mai multe feluri.
¾ Astfel, uneori se arată o dată calendaristică (“la data de 2
martie 2001”), o perioadă de timp (“după două luni”) sau o
împrejurare viitoare úi sigură (de exemplu, “începerea
cursurilor pentru studenĠi“).
190
2.1.1. Clasificări
Termenele pot fi clasificate după mai multe criterii:

a) În funcĠie de beneficiarul termenului, termenul poate fi
dispus:
- în favoarea debitorului. Acesta constituie regula;
- în favoarea creditorului, de exemplu, în contractul de
depozit;
- în favoarea ambelor părĠi, de exemplu, termenul dintr-un
contract de asigurare.
De calificarea termenului ca aparĠinând uneia dintre aceste
categorii depinde identificarea persoanei care poate renunĠa la
beneficiul termenului.
¾ Astfel, de exemplu, într-un contract de împrumut fără
dobândă, termenul la care suma trebuie restituită este dispus
în beneficiul debitorului. Ca urmare, numai acesta poate
renunĠa la beneficiul termenului, plătind înainte de
împlinirea acestuia. Creditorul nu poate pretinde plata
înainte de împlinirea termenului, deoarece acesta nu a fost
stipulat în favoarea sa. Dar, dacă împrumutul s-a acordat cu
dobândă, termenul este stipulat în favoarea ambelor părĠi,
astfel încât nici una nu poate renunĠa la termen fără acordul
celeilalte.
b) După izvorul său, termenul poate fi:

- termen legal, stabilit de lege. Astfel sunt, de exemplu,
termenele de prescripĠie;
- termen convenĠional sau voluntar, stabilit de părĠile
actului juridic civil. Din această categorie face parte
majoritatea termenelor;
191
- termen judiciar (de graĠie), acordat de instanĠă
debitorului. Într-adevăr, potrivit Codului civil, instanĠa
poate acorda debitorului, Ġinând cont de situaĠia
patrimonială a acestuia, un termen suplimentar pentru
executarea obligaĠiei. Termenul de graĠie amână
executarea silită a obligaĠiei.
c) În funcĠie de măsura în care momentul împlinirii sale este

cunoscut încă de la data încheierii actului juridic, distingem:
- termen cert, când momentul împlinirii sale este
cunoscut la data încheierii actului juridic (de exemplu, o
dată calendaristică);
- termen incert, a cărui împlinire nu este cunoscută, ca
dată calendaristică, deúi realizarea sa este sigură (de
exemplu, moartea creditorului rentei viagere).
d) Criteriul esenĠial de clasificare constă în efectele pe care

le produc; astfel, termenele pot fi suspensive sau extinctive:
- termenul este suspensiv când amână sau suspendă
exerciĠiul drepturilor subiective civile úi executarea
obligaĠiilor civile.
¾ De exemplu, termenul la care trebuie restituită suma
împrumutată;
- termenul este extinctiv când, la împlinirea lui, se sting
efectele actului juridic civil.
¾ Spre exemplu, într-un contract de rentă viageră debitorul se
obligă să plătească periodic creditorului o sumă de bani,
până la moartea acestuia din urmă. Termenul contractual
(moartea creditorului) este extinctiv.
192
2.1.2. Efectele termenului
Efectele termenului sunt diferite, după cum este vorba

despre un termen suspensiv sau extinctiv.
Aúa cum am văzut, termenul influenĠează doar executarea
actului juridic civil, nu úi existenĠa sa. Deci, dreptul subiectiv civil
úi obligaĠia corelativă, afectate de termenul suspensiv, există. Ca
urmare:
x dacă debitorul îúi execută obligaĠia înainte de scadenĠă (adică
înainte de împlinirea termenului suspensiv), el va face o plată
valabilă. Aceasta echivalează cu renunĠarea la beneficiul
termenului úi, după cum am arătat, este posibil numai dacă
termenul a fost prevăzut în interesul debitorului;
x înainte de împlinirea termenului suspensiv, titularul dreptului
poate face acte de conservare;
x înainte de împlinirea termenului suspensiv, creditorul nu poate
cere de la debitor plata;
x termenul de prescripĠie extinctivă, în cazul drepturilor care
decurg din acte juridice afectate de termene suspensive, începe
să curgă de la data împlinirii acestora.
¾ Spre exemplu, prescripĠia extinctivă a dreptului creditorului
de a-l acĠiona în judecată pe debitorul său începe să curgă la
momentul în care obligaĠia a ajuns la scadenĠă úi nu a fost
executată. Spunem că în acel moment obligaĠia a devenit
exigibilă;
x până la împlinirea termenului suspensiv, compensaĠia, ca mod
de stingere a obligaĠiilor civile (care presupune existenĠa unor
datorii reciproce ale celor două părĠi contractante) nu poate
interveni, întrucât una din obligaĠii nu este exigibilă. Prin
193
excepĠie, pe parcursul termenului de graĠie compensaĠia este
posibilă.
În ceea ce priveúte termenul extinctiv, împlinirea acestuia
înseamnă stingerea dreptului subiectiv civil úi a obligaĠiei
corelative.
¾ De exemplu, împlinirea termenului contractului de
închiriere marchează încetarea dreptului de a folosi bunul
închiriat úi a obligaĠiei de a asigura folosinĠa liniútită a
acestuia.
2.2. CondiĠia
CondiĠia, ca modalitate a actului juridic civil, este un

eveniment viitor úi nesigur ca realizare, eveniment de care depinde
însăúi existenĠa actului juridic civil.
2.2.1. Clasificări
ùi condiĠiile pot fi clasificate după mai multe criterii:

a) În funcĠie de legătura ei cu voinĠa părĠilor, a realizării sau
nerealizării evenimentului, condiĠia poate fi: cazuală, mixtă úi
potestativă.
Potrivit Codului civil, ”CondiĠia cazuală este aceea ce
depinde de hazard úi care nu este nici în puterea creditorului, nici
într-aceea a debitorului.”
CondiĠia cazuală (de la cuvântul latinesc casus, care
înseamnă întâmplare) este independentă de voinĠa părĠilor.
¾ Constituie condiĠii cazuale: „dacă voi supravieĠui fratelui
meu”, „dacă va ploua”, „dacă voi avea nepoĠi” etc.
194
CondiĠia mixtă este aceea care, conform Codului civil,
“depinde totodată de voinĠa uneia din părĠile contractante úi de
aceea a unei alte persoane“ (determinate).
¾ Un exemplu de condiĠie mixtă este: „îĠi vând maúina, dacă
tatăl meu îmi va cumpăra alta”.
CondiĠia potestativă este cea a cărei realizare sau
nerealizare depinde complet de voinĠa uneia dintre părĠi sau, în
exprimarea Codului civil, “aceea care face să depindă perfectarea
convenĠiei de un eveniment, pe care úi una úi alta din părĠile
contractante poate să-l facă a se întâmpla sau poate să-l împiedice”.
CondiĠia potestativă poate fi: potestativă pură úi potestativă
simplă.
x Este potestativă simplă condiĠia a cărei realizare
depinde de voinĠa unei părĠi úi de voinĠa unei persoane
nedeterminate.
¾ “Dacă mă voi căsători“ sau “dacă mă voi angaja la
societatea comercială Y” – sunt exemple de condiĠii
potestative simple. Îndeplinirea condiĠiei în exemplele date
depinde úi de debitor, dar úi de o terĠă persoană (cu care
acesta se căsătoreúte, respectiv care îl angajează). Actele
încheiate sub condiĠie potestativă simplă sunt, ca regulă,
valabile.
x Este pur potestativă acea condiĠie care depinde exclusiv
de voinĠa uneia din părĠi.
Angajamentul făcut sub o condiĠie pur potestativă din
partea debitorului nu este valabil. În acest sens, Codul civil
prevede: “ObligaĠia este nulă când s-a contractat sub o condiĠie
potestativă din partea acelui ce se obligă.”
¾ Într-adevăr, în asemenea cazuri nu avem de-a face cu
exteriorizarea unei voinĠe juridice: ”îĠi voi vinde
apartamentul, dacă voi dori”. Cel care a formulat această
195
condiĠie nu a urmărit, de fapt, să se angajeze din punct de
vedere juridic.
¾ Dimpotrivă, dacă îndeplinirea condiĠiei depinde de voinĠa
creditorului, angajamentul este valabil: “îĠi voi vinde
apartamentul, dacă vei dori să-l cumperi”.
cazuală
CondiĠie
CondiĠie mixtă
simplă
potestativă
valabile
din partea
creditorului
pură
din partea
debitorului nulă
b) Din punct de vedere al modului de formulare, condiĠia

poate fi pozitivă úi negativă.
Astfel condiĠia pozitivă este cea care constă în îndeplinirea
unui eveniment viitor úi nesigur, în timp ce condiĠia negativă
constă în neîndeplinirea unui asemenea eveniment.
¾ Spre exemplu, “îĠi donez autoturismul dacă vei reuúi la
examenul de admitere la facultate” este un angajament
afectat de o condiĠie pozitivă.
¾ Dimpotrivă, un exemplu de condiĠie negativă este: “îĠi
donez autoturismul dacă în următorul an nu mi se va naúte
un fiu”.
196
Cea mai importantă consecinĠă a calificării condiĠiei ca fiind
pozitivă sau negativă constă în felul în care aceasta se consideră
îndeplinită sau neîndeplinită. Astfel, dacă s-a prevăzut că
evenimentul trebuie să aibă loc într-un anumit termen úi acest
termen a expirat fără ca evenimentul să fi avut loc, condiĠia
pozitivă se socoteúte neîndeplinită, iar dacă nu s-a prevăzut vreun
termen, condiĠia pozitivă se socoteúte neîndeplinită numai atunci
când este sigur că evenimentul nu se va mai produce.
Dimpotrivă, dacă s-a prevăzut că evenimentul nu trebuie să
aibă loc într-un anumit termen, condiĠia negativă se socoteúte
îndeplinită abia la expirarea termenului, chiar dacă încă dinaintea
acestui moment devenise clar că evenimentul nu se va mai produce.
Dacă nu s-a prevăzut nici un termen, condiĠia negativă se socoteúte
îndeplinită numai atunci când evenimentul este cu neputinĠă să se
mai producă.
c) CondiĠiile se clasifică, de asemenea, în condiĠii posibile,

respectiv imposibile, ca úi în condiĠii licite úi morale, respectiv
condiĠii ilicite úi imorale.
CondiĠiile ilicite úi imorale afectează valabilitatea întregului
act juridic. Actul juridic în care se prevede naúterea unui drept
condiĠionată de realizarea unei condiĠii imposibile, imorale sau
ilicite este nul absolut. Dacă se prevede că stingerea dreptului
respectiv va depinde de realizarea unei condiĠii imposibile, ilicite
sau imorale, se va considera că actul juridic este încheiat pur úi
simplu.
d) Cel mai important criteriu de clasificare este cel al
efectului pe care îl produce: condiĠia poate fi suspensivă sau
rezolutorie:
- CondiĠia suspensivă este cea care, până la realizarea ei,
suspendă existenĠa drepturilor subiective civile úi a obligaĠiilor
197
corelative ale părĠilor. Codul civil prevede că: “ObligaĠia sub
condiĠie suspensivă este aceea care depinde de un eveniment viitor
úi necert. ObligaĠia condiĠională nu se perfectează decât după
îndeplinirea evenimentului “.
¾ Astfel, de exemplu, este o obligaĠie condiĠională (efect al
unui act juridic afectat de modalitate - condiĠie suspensivă)
promisiunea: “îĠi vând apartamentul, dacă voi fi transferat în
altă localitate“.
- CondiĠia rezolutorie este cea până la realizarea căreia
drepturile subiective úi obligaĠiile corelative ale părĠilor sunt
considerate că există úi se execută. Potrivit Codului civil, “CondiĠia
rezolutorie este aceea care supune desfiinĠarea obligaĠiei la un
eveniment viitor úi necert”.
¾ Spre exemplu, un act juridic afectat de o condiĠie rezolutorie
este: îĠi vând schiurile mele, dar dacă va ninge până la
sfârúitul lunii, vânzarea se desfiinĠează“.
CondiĠia rezolutorie nu suspendă executarea obligaĠiei, ci
numai obligă pe creditor a restitui ceea ce a primit, în caz de
îndeplinire a evenimentului prevăzut prin condiĠie.
Observăm că, în cazul condiĠiei suspensive, actul juridic úi
efectele sale nu există; abia împlinirea condiĠiei, dacă se va petrece,
va conduce la naúterea acestor efecte. Dimpotrivă, în cazul
condiĠiei rezolutorii, obligaĠiile care decurg din actul juridic trebuie
îndeplinite ca úi cum actul ar fi pur úi simplu. Dar împlinirea
condiĠiei, dacă se va produce, va conduce la desfiinĠarea tuturor
acestor efecte, în mod retroactiv, ca úi cum între părĠi nu ar fi
intervenit niciodată actul juridic respectiv.
198
2.2.2. Efectele condiĠiei
Principiile care guvernează efectele condiĠiei sunt:

I. CondiĠia pune în discuĠie însăúi existenĠa actului juridic
civil, spre deosebire de termen, care numai amână executarea;
II. CondiĠia produce efecte retroactive.
În analiza efectelor condiĠiei, ca modalitate a actului juridic,
distingem:
- între condiĠia suspensivă úi cea rezolutorie ;
- între perioada anterioară împlinirii condiĠiei úi perioada
ulterioară împlinirii condiĠiei.
a) Până la împlinirea condiĠiei suspensive efectele actului

juridic sunt suspendate în existenĠa lor.
¾ Să analizăm aceste efecte pe un exemplu concret: X se
angajează să îi plătească lui Y suma de 1.000.000 lei dacă
acesta din urmă se va căsători. Până la împlinirea condiĠiei
(căsătoria lui Y):
x creditorul nu poate cere executarea obligaĠiei, deoarece
debitorul încă nu-i datorează nimic. Y nu îi poate pretinde plata
sumei, cât timp nu s-a căsătorit;
x dacă debitorul totuúi plăteúte, el poate cere restituirea prestaĠiei,
pentru că a făcut o plată nedatorată. Plata făcută de X fără ca Y
să se fi căsătorit nu este valabilă;
x creditorul (Y) poate să solicite úi să obĠină garanĠii pentru
creanĠa sa (ipoteca, gaj etc.);
x prescripĠia extinctivă nu începe să curgă, dreptul la acĠiune
nefiind născut, X nu poate fi acĠionat în judecată pentru neplata
sumei, cât timp Y nu s-a căsătorit;
199
x compensaĠia nu poate opera. Dacă úi Y îi datora 1.000.000 lei
lui X, în cadrul unui alt raport juridic obligaĠional, această din
urmă datorie, dacă este exigibilă, trebuie îndeplinită, fără să se
poată invoca reciprocitatea obligaĠiilor.
Dacă condiĠia suspensivă s-a împlinit, actul juridic este
considerat retroactiv, că a fost un act pur úi simplu. Acesta este
principiul retroactivităĠii efectelor condiĠiei suspensive. Astfel,
plata făcută de către debitor anterior îndeplinirii condiĠiei, deúi până
acum nevalabilă, se transformă în plată valabilă.
¾ Ca urmare, dacă X a plătit, deúi Y nu se căsătorise, nu va
putea pretinde restituirea plăĠii după ce acesta din urmă s-a
căsătorit.
De la principiul retroactivităĠii efectelor condiĠiei

suspensive există însă unele excepĠii:
- prescripĠia extinctivă începe să curgă doar de la
împlinirea condiĠiei.
¾ Într-adevăr, deúi teoretic vom considera actul ca fiind născut
ca act pur úi simplu, iar datoria lui X ca născută încă de la
încheierea sa, în concret termenul în care Y îl poate acĠiona
în judecată pe X nu curge decât din clipa în care Y s-a
căsătorit;
- fructele culese de înstrăinător rămân ale sale, cu toate că
dreptul său dispare cu efect retroactiv.
¾ Aúadar, dacă banii fuseseră depuúi la o bancă, dobânzile
(fructe civile) pe care X le-a perceput până să intervină
căsătoria lui Y rămân proprietatea lui X.
În cazul în care condiĠia suspensivă nu este îndeplinită,
părĠile sunt repuse în situaĠia anterioară încheierii actului juridic
civil. Aúadar, între altele:
- prestaĠiile executate trebuie să fie restituite;
200
- garanĠiile constituite trebuie să fie desfiinĠate.
¾ Spre exemplu, dreptul de gaj constituit de Y asupra unui
bun mobil al lui X, ca garanĠie a plăĠii de către acesta a
sumei datorate, în cazul îndeplinirii condiĠiei, se stinge o
dată cu neîndeplinirea condiĠiei.
b) În ceea ce priveúte condiĠia rezolutorie, până la

împlinire ea nu produce nici un efect; actul juridic civil se
comportă ca un act pur úi simplu. Deci, cine datorează sub
condiĠie rezolutorie, datorează pur úi simplu.
Efectul condiĠiei rezolutorii după împlinirea acesteia este
desfiinĠarea, retroactivă, a actului. Ca atare, părĠile îúi vor restitui
una alteia prestaĠiile primite.
Există însă úi unele excepĠii de la retroactivitate.
¾ Spre exemplu, dacă bunul vândut sub condiĠie rezolutorie
piere înainte de împlinirea condiĠiei, pieirea va fi suportată
de către cumpărător, chiar dacă ulterior condiĠia se
împlineúte. Astfel, să analizăm ipoteza unui contract de
vânzare a unei case, în care se prevede următoarea condiĠie
rezolutorie: “prezenta vânzare se desfiinĠează dacă
vânzătorului i se va naúte un copil în termen de un an de la
încheierea contractului”. Dacă înainte de împlinirea unui an
de la încheierea contractului are loc un cutremur, în urma
căruia casa este dărâmată, cumpărătorul, ca proprietar al
bunului, va suporta riscul acestei pieiri, în sensul că nu va
avea dreptul la restituirea preĠului vândut. Ulterior, chiar
dacă se va împlini condiĠia, iar vânzătorului i se va naúte un
copil mai înainte de împlinirea unui an de la încheierea
contractului, acesta nu va putea redeveni proprietar al
bunului. În consecinĠă, prin excepĠie de la regula
retroactivităĠii efectelor îndeplinirii condiĠiei rezolutorii,
201
prestaĠiile reciproce nu se restituie. Vânzătorul nu va trebui
să restituie preĠul casei, deúi condiĠia rezolutorie s-a
îndeplinit.
De asemenea, tot ca o excepĠie de la regula retroactivităĠii,
nu se vor restitui nici fructele culese de către dobânditor, chiar dacă
condiĠia rezolutorie s-a îndeplinit.
¾ Să luăm exemplul unui contract de vânzare a unui teren în
care s-ar prevedea următoarea condiĠie rezolutorie:
“prezenta vânzare se va desfiinĠa retroactiv dacă se va
adopta o nouă lege a arendei”. Deúi contractul se va
desfiinĠa în ipoteza îndeplinirii condiĠiei, cumpărătorul va
trebui să restituie doar terenul, nu úi recolta (fruct industrial)
culeasă înainte de împlinirea condiĠiei.
În cazul în care condiĠia rezolutorie nu s-a realizat, suntem
în prezenĠa consolidării retroactive a actului juridic.
2.2.3. ComparaĠie între termen úi condiĠie
Atât termenul, cât úi condiĠia, sunt modalităĠi ale actului

juridic care constau în evenimente viitoare. Între acestea există însă
o serie de deosebiri:
- împlinirea termenului este întotdeauna sigură. Chiar úi
în cazul termenului incert, ceea ce nu se cunoaúte este
momentul împlinirii lui, dar faptul că se va împlini este
neîndoios (spre exemplu, “când va ploua prima dată în
anul viitor”). În cazul condiĠiei, împlinirea este
nesigură;
- termenul afectează numai executarea actului juridic, în
timp ce condiĠia afectează însăúi existenĠa acestuia;
202
- împlinirea termenului produce efecte pentru viitor, în
timp ce, în principiu, împlinirea sau neîmplinirea
condiĠiei produce efecte retroactive.
2.3. Sarcina
Sarcina este acea modalitate a actului juridic civil care

constă într-o obligaĠie de a da, a face sau a nu face ceva, impusă
de dispunător gratificatului, în actele cu titlu gratuit (liberalităĠi).
În Codul civil nu există o reglementare generală a sarcinii,
dar există unele aplicaĠii ale acesteia, cum ar fi dispoziĠiile potrivit
cărora: ”donaĠiunea între vii se revocă, pentru neîndeplinirea
condiĠiilor cu care s-a făcut, …” sau: ”când donaĠiunea este
revocată pentru neîndeplinirea condiĠiilor, bunurile reintră în mâna
donatorului, libere de orice sarcină úi ipotecă.”
2.3.1. Clasificări úi efecte
În doctrină se fac mai multe clasificări ale sarcinii.

Astfel, din punctul de vedere al persoanei beneficiarului,
sarcina poate fi:
- în favoarea dispunătorului.
¾ Spre exemplu, X îi donează lui Y autoturismul, cu sarcina
pentru donatar de a plăti impozitul restant pe ultimii doi ani;
- în favoarea gratificatului.
¾ X îl desemnează pe Y, prin testament, beneficiar al întregii
sale averi, cu sarcina pentru Y de a termina facultatea ;
- în favoarea unei terĠe persoane.
¾ X îi lasă lui Y, prin testament, un apartament, cu sarcina de
a-i permite lui Z să locuiască în acesta până la sfârúitul vieĠii
sale.
203
Din punctul de vedere al valabilităĠii lor, sarcinile pot fi:
imposibile (care nu pot fi îndeplinite), ilicite (care contravin
dispoziĠiilor legale), imorale (care încalcă bunele moravuri) sau,
dimpotrivă, sarcini posibile, licite úi morale.
Sarcina nu afectează valabilitatea actului juridic ce o
conĠine; ea afectează numai eficacitatea actului juridic. În caz de
neîndeplinire a sarcinii, dispunătorul sau moútenitorii acestuia pot
opta între:
- revocarea liberalităĠii pentru neexecutarea sarcinii, cu
consecinĠa reîntoarcerii bunului sau bunurilor la masa
patrimonială a dispunătorului;
- acĠiunea în executarea în natură a sarcinii (atunci când
aceasta nu constă într-o obligaĠie de “a face”, care nu se
poate executa silit).
2.3.2. ComparaĠie între condiĠie úi sarcină
x După cum am văzut, sarcina poate afecta numai acte

juridice încheiate cu titlu gratuit, în timp ce condiĠia
poate afecta úi acte juridice încheiate cu titlu oneros;
x CondiĠia afectează însăúi existenĠa actului juridic, în
timp ce sarcina afectează numai eficacitatea acestuia;
x Neîndeplinirea sarcinii este o atitudine culpabilă din
partea gratificatului, astfel încât revocarea liberalităĠii
apare ca o sancĠiune, în timp ce desfiinĠarea retroactivă
a actului în cazul îndeplinirii condiĠiei rezolutorii nu are
caracter de sancĠiune;
x Sarcina presupune întotdeauna un demers conútient din
partea gratificatului, în timp ce condiĠia depinde, într-o
măsură mai mică sau mai mare, de întâmplare;
204
x CondiĠia operează de drept, în timp ce revocarea pentru
neexecutarea sarcinii depinde de voinĠa dispunătorului
úi trebuie cerută instanĠei de judecată. De altfel,
dispunătorul ar putea opta pentru a nu revoca actul
juridic, chiar dacă sarcina nu a fost executată.
Care dintre părĠi poate renunĠa la beneficiul termenului

în cazul unui contract de: depozit gratuit, depozit
remunerat, mandat gratuit, locaĠiune, rentă viageră?
ExplicaĠi răspunsul în cazul fiecăruia dintre contractele
enumerate.
X îi datorează lui Y 100.000 lei, iar Y îi datorează lui X

200.000 lei. Datoria lui X devine exigibilă la data de
1 martie 2001, iar datoria lui Y devine exigibilă la data
de 15 martie 2001. La data de 1 martie 2001, constatând
că X nu úi-a executat obligaĠia, Y îl dă în judecată.
Judecătorul, Ġinând cont de situaĠia patrimonială a lui X,
îi acordă acestuia un termen de graĠie de o lună.
a) Termenul de graĠie are caracter suspensiv sau extinctiv?
b) Are dreptul X să plătească înainte de 1 aprilie 2001?
Plata efectuată este valabilă?
c) DefiniĠi noĠiunea de exigibilitate.
d) La data de 15 martie 2001 poate opera compensaĠia?
Care vor fi efectele acesteia?
e) Se poate prevala X de termenul de graĠie de care
beneficiază pentru a refuza compensaĠia?
f) PrecizaĠi cât se datorează úi cui la data 1 aprilie 2001.
205
X intenĠionează să plece pentru a lucra în străinătate. La
data de 2 februarie 2001 el îúi vinde apartamentul lui Y,
cu menĠiunea că vânzarea se va desfiinĠa dacă X nu va
obĠine viza de úedere úi permisul de muncă în Ġara
respectivă în termen de úase luni de la data încheierii
contractului de vânzare.
a) Suntem în prezenĠa unui act juridic pur úi simplu sau
afectat de modalităĠi?
b) PrecizaĠi cine este proprietar al apartamentului la
data de 2 martie 2001.
c) AnalizaĠi consecinĠele produse asupra actului juridic
ca urmare a obĠinerii de către X a vizei de úedere úi
permisului de muncă la data de 15 iunie 2001,
respectiv la data de 15 august 2001.
d) AnalizaĠi consecinĠele produse asupra actului juridic
ca urmare a primirii de către X a unui răspuns
definitiv negativ la cererea de eliberare a vizei,
înainte de împlinirea a úase luni de la data încheierii
contractului.
e) În intervalul 15 februarie - 15 iunie 2001, Y a
închiriat apartamentul unui terĠ. PrecizaĠi dacă un
asemenea contract este legal. Există vreo
împrejurare în care Y ar putea fi obligat să-i restituie
lui X chiria percepută în acest interval?
ComentaĠi caracterul unilateral sau sinalagmatic al

contractului de donaĠie cu sarcină.
Angajamentul juridic: “îĠi donez maúina când îĠi vei lua

carnetul de conducere” este un act juridic:
a) pur úi simplu;
206
b) afectat de un termen suspensiv;
c) afectat de un termen extinctiv;
d) afectat de o condiĠie suspensivă;
e) afectat de o condiĠie rezolutorie;
f) afectat de o sarcină.
Bibliografie

Românească, 1921, p. 105 – 108;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
Editura ALL, 1997, p. 140 – 153;
civil roman. Subiectele dreptului civil
“ùansa” S.R.L., 1994, p. 154 – 178;
VOICA, I. Capitolul IV – “Actul juridic civil”,
secĠiunea 3, p. 146 -155, în Drept civil, vol.I,
Bucureúti, Editura Lumina Lex, 2000,
MUREùAN, M. Drept civil. Partea generală, Cluj – Napoca,
Editura Cordial Lex, 1994, p. 155 – 174;
p. 134 – 148;
Editura Lumina Lex, 2000, p. 232 -250.
207
3 CONDIğIILE ACTULUI JURIDIC CIVIL
3.1. NoĠiune
Prin condiĠiile actului juridic civil înĠelegem elementele

indispensabile pentru încheierea unui asemenea act.
Potrivit Codului civil, condiĠiile esenĠiale pentru validitatea
unei convenĠii sunt:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimĠământul valabil al părĠii ce se obligă;
3. un obiect determinat;
4. o cauză licită.
Deúi textul se referă expres numai la convenĠii, condiĠiile
enumerate sunt obligatorii pentru orice act juridic, indiferent dacă
este unilateral, bilateral sau multilateral.
CondiĠiilor de fond prevăzute de Codul civil úi obligatorii la
încheierea orcărui act juridic li se adaugă úi o condiĠie de formă,
obligatorie numai în cazul actelor juridice solemne; neîndeplinirea
acesteia duce la nulitatea absolută a actelor juridice civile
respective.
În terminologia juridică, noĠiunea de “condiĠie“ este
susceptibilă de mai multe înĠelesuri. Aúa cum deja am văzut, ea
desemnează:
x o modalitate a actului juridic civil;
x o clauză a actului juridic civil;
208
x un element obligatoriu al actului juridic.
CondiĠiile actului juridic civil pot fi clasificate după
următoarele criterii:
1. Din punctul de vedere al aspectului la care se referă,
condiĠiile actului juridic civil pot fi de fond (când privesc conĠinutul
actului juridic civil) úi de formă (când se referă la modalitatea de
exteriorizare a voinĠei).
2. În funcĠie de obligativitatea sau neobligativitatea lor,
există condiĠii esenĠiale (cerute pentru valabilitatea actului) úi
condiĠii neesenĠiale (numite úi întâmplătoare, care pot lipsi fără ca,
prin aceasta, să fie afectată valabilitatea actului juridic).
3. În funcĠie de sfera actelor juridice civile pe care le au în
vedere, există condiĠii generale (care privesc toate actele juridice)
úi condiĠii speciale (care au în vedere numai anumite categorii de
acte juridice civile – de exemplu, actele solemne).
3.2. Capacitatea de a încheia actul juridic civil
Capacitatea de a încheia actul juridic civil este acea

condiĠie de fond úi esenĠială care constă în aptitudinea subiectului
de drept civil de a deveni titular de drepturi úi obligaĠii civile prin
încheierea de acte juridice civile.
Aúadar, pentru a încheia în mod valabil acte juridice, o

persoană trebuie să dispună de capacitate de exerciĠiu, noĠiune pe
care am analizat-o când ne-am ocupat de părĠile raportului juridic
civil.
Regula este capacitatea de a încheia actul juridic civil,
incapacitatea fiind excepĠia. Într-adevăr, potrivit Codului civil,”
Poate contracta orice persoană ce nu este declarată necapabilă de
lege” úi, prin excepĠie: ”Necapabili de a contracta sunt: 1. minorii ;
209
2. interziúii;….4. în genere toĠi acei cărora legea le-a prohibit
oarecare contracte” (textul punctului 3 care prevedea incapacitatea
femeii măritate a fost abrogat în 1932).
¾ De obsevat că incapacitatea unei persoane de a încheia
anumite acte juridice (spre exemplu, incapacitatea soĠilor de
a încheia între ei contracte de vânzare – cumpărare) nu
trebuie confundată cu inalienabilitatea unui bun (spre
exemplu, inalienabilitatea bunurilor aflate în domeniul
public al statului), deoarece incapacitatea priveúte persoana,
subiectul de drept, în timp ce inalienabilitatea priveúte
bunul.
În exemplele date, atât vânzarea între soĠi cât úi vânzarea de
bunuri ale domeniului public sunt acte juridice nule absolut, dar
temeiul nulităĠii este diferit: inalienabilitatea unui bun vizează
imposibilitatea de înstrăinare chiar de către persoane perfect
capabile de a contracta; dimpotrivă, incapacitatea vizează
imposibilitatea încheierii de acte juridice chiar cu privire la bunuri
altminteri alienabile.
În ceea ce priveúte persoana juridică, principiul capacităĠii
de a încheia acte juridice civile are un specific: este subordonat
principiului specialităĠii capacităĠii de folosinĠă a persoanelor
juridice.
3.3. ConsimĠământul
3.3.1 ConsimĠământul úi voinĠa juridică
ConsimĠământul este acea condiĠie esenĠială, de fond úi

generală a actului juridic civil care constă în hotărârea de a
încheia un act juridic civil manifestată în exterior.
210
Alături de cauza actului juridic, consimĠământul formează
voinĠa juridică a persoanei. Codul nostru civil consacră două
principii care cârmuiesc voinĠa juridică, úi anume:
I. Principiul libertăĠii actelor juridice civile (al autonomiei

de voinĠă)
Conform acestui principiu, subiectele de drept civil sunt

libere să încheie sau nu convenĠii úi să facă sau nu acte unilaterale,
în condiĠiile respectării legii, ordinii publice úi a bunelor moravuri.
Mai mult, părĠile sunt libere să stabilească conĠinutul actului juridic
civil aúa cum consideră de cuviinĠă úi, de asemenea, sunt libere ca,
prin acordul lor, să modifice sau să pună capat actului civil pe care
l-au incheiat.
Libertatea de voinĠă a părĠilor nu este absolută. Ea este
îngrădită de normele imperative civile (de la care nu se poate
deroga), ordinea publică (principiile úi normele juridice ce
reglementează ordinea economică, socială úi politică din statul de
drept) sau de bunele moravuri.
Într-adevăr, legea intervine, uneori, pentru a limita
libertatea de voinĠă a părĠilor, deoarece simplul consimĠământ al
părĠilor nu garantează întotdeauna deplina libertate contractuală.
Astfel, dacă una dintre părĠi are o nevoie stringentă de a încheia
actul respectiv, dacă nu are posibilitatea de a procura prestaĠia din
altă parte etc., interzicerea prin lege a unor clauze (cum sunt, de
exemplu, clauzele abuzive, interzise prin legislaĠia de protecĠie a
consumatorului) are darul de a asigura deplina egalitate juridică a
părĠilor, principiu al întregului drept civil.
211
II. Principiul voinĠei reale (interne)
VoinĠa juridică este formată din elementul psihologic

(intern) úi elementul social (exteriorizarea voinĠei interne). Atunci
când între cele două elemente există concordanĠă, nu se pune
problema determinării principiului aplicabil, deoarece subiectul de
drept a reuúit să-úi exteriorizeze (adică să facă cunoscută celorlalĠi)
însăúi intenĠia sa juridică.
Dar dacă voinĠa declarată nu coincide cu voinĠă reală, căreia
dintre acestea două urmează a i se da prioritate?
¾ Spre exemplu, dacă o persoană intenĠionează să
închirieze un bun, dar se exprimă în sensul încheierii
unui contract de leasing, ce contract se va considera că a
încheiat?
Rezolvarea acestei probleme se face în funcĠie de concepĠia
cu privire la raportul dintre voinĠa reală, internă úi voinĠa
exteriorizată, declarată. În acest domeniu, în literatura juridică de
specialitate s-au conturat două concepĠii:
- concepĠia subiectivă, care dă prioritate voinĠei interne,
reale. Aceasta este concepĠia îmbrăĠiúată de Codul civil francez úi,
ulterior, de Codul nostru civil, úi materializată prin numeroase texte
ale acestuia. Spre exemplu, “interpretarea contractelor se face după
intenĠia comună a părĠilor úi nu după sensul literal al termenilor”
(art. 977). Aceasta înseamnă că, în exemplul luat, chiar dacă
înscrisul redactat de părĠi este intitulat “contract de leasing”, dacă
se poate dovedi existenĠa unei alte intenĠii a părĠilor, această din
urmă intenĠie va fi luată în considerare;
- concepĠia obiectivă, care dă prioritate voinĠei externe,
declarate. Aceasta este îmbrăĠiúată de Codul civil german care, în
caz de neconformitate între intenĠia părĠii úi exteriorizarea acestei
intenĠii, acordă prioritate celei exteriorizate.
212
Unii autori denumesc concepĠia subiectivă “individualistă”,
deoarece se preocupă de interesul individului úi concepĠia obiectivă
“socială” deoarece are în vedere interesele terĠilor.
¾ Spre exemplu: dacă am intenĠionat să comand 10 tone de
marfă, dar din eroare am scris în comandă 100 de tone,
úcoala individualistă va acorda prioritate intenĠiei reale, pe
considerentul că nu pot fi legat în plan juridic de altceva
decât de propria voinĠă, în timp ce úcoala socială consideră
că nu are importanĠă, în planul efectelor juridice, ce anume
am dorit, ci ce anume am exprimat, căci altminteri s-ar
prejudicia interesele co-contractantului care, de exemplu, a
oprit 100 de tone, ratând posibilitatea de a le vinde altui
client etc.)
3.3.2. CondiĠiile consimĠământului
Pentru a fi valabil, consimĠământul trebuie să întrunească

condiĠiile următoare:
x să existe. AbsenĠa consimĠământului atrage nulitatea

absolută a actului juridic;
x să provină de la o persoană cu discernământ. În timp ce
capacitatea de a încheia actul juridic civil este o stare de
drept, prezenĠa sau lipsa discernământului este o stare de
fapt. O persoană ce are deplină capacitate de exerciĠiu
poate fi, pentru moment, lipsită de discernământ, cu
consecinĠa nulităĠii actului pe care îl încheie.
După cum útim, persoana fizică cu deplină capacitate de
exerciĠiu este prezumată că are discernământul necesar pentru a
încheia acte juridice civile, prezumĠie care poate fi însă răsturnată
prin proba absenĠei discernământului.
213
¾ Aceasta poate interveni în cazul aúa-numitelor incapacitaĠi
naturale (acele situaĠii în care o persoană – capabilă, după
lege – în fapt este lipsită, temporar, de discernământ; de
exemplu: hipnoza, beĠia, somnambulismul, mania
puternică).
În ceea ce priveúte persoana juridică, reprezentantul legal al
acesteia este, întotdeauna, o persoană fizică cu deplină capacitate
de exerciĠiu;
x să fie exprimat cu intenĠia de a produce efecte juridice.
Această condiĠie decurge din însăúi esenĠa actului juridic
civil, care este definit ca o manifestare de voinĠă făcută cu intenĠia
de a produce efecte juridice.
ConsimĠământul nu este exprimat cu intenĠia de a produce
efecte juridice atunci când:
- manifestarea de voinĠă s-a făcut sub o condiĠie pur
protestativă din partea celui ce se obligă (“îĠi voi vinde
dacă voi dori”);
- manifestarea de voinĠă este prea vagă (“îĠi fac cadou
toate proprietăĠile mele”);
- manifestarea de voinĠă a fost făcută cu o rezervă
mintală, cunoscută de co-contractant;
- manifestarea de voinĠă a fost făcută fie în glumă, fie din
prietenie, curtoazie sau din pură complezenĠă (“pentru o
firmă ca a dvs. aú fi gata să lucrez úi gratuit!”).
x să fie exteriorizat.
Această condiĠie este impusă chiar de definiĠia
consimĠământului (hotărârea de a încheia actul juridic civil
manifestată în exterior).
¾ În zadar intenĠionez să închei un anumit act juridic, dacă nu
voi comunica această întenĠie, nu o voi exterioriza într-un
214
chip inteligibil pentru celelalte subiecte de drept, actul
juridic nu se va putea încheia.
Potrivit principiului consensualismului, părĠile sunt libere
să-úi aleagă forma de exteriorizare a voinĠei; deci simpla
manifestare de voinĠă este necesară úi suficientă pentru ca actul
juridic civil să fie valabil din punct de vedere al formei.
Există úi excepĠii de la principiul consensualismului; o
astfel de excepĠie o constituie actele solemne, pentru încheierea
cărora manifestarea de voinĠă trebuie să îmbrace o anumită formă
cerută de lege (forma scrisă sau autentică, de regulă).
ConsimĠământul poate fi exteriorizat în scris, verbal, prin
gesturi sau fapte concludente sau chiar în mod tacit.
¾ Spre exemplu, expunerea mărfii pe o tarabă reprezintă
exteriorizarea consimĠământului vânzătorului, după cum
înmânarea banilor de către cumpărător reprezină, în context,
exteriorizarea consimĠământului acestuia. Tot astfel,
ridicarea mâinii la o licitaĠie publică reprezintă
exteriorizarea consimĠământului licitatorului.
În principiu, tăcerea, prin ea însăúi, nu valorează
consimĠământ. Totuúi, există situaĠii în care legea prevede că
tăcerea are valoare juridică. Astfel sunt:
- tacita relocaĠiune. Dacă contractul de închiriere a
expirat, dar chiriaúul continuă să plătească chirie, iar
locatorul continuă să îi permită acestuia folosirea
bunului, atunci se consideră că între cei doi a avut loc o
reînnoire a contractului, deúi părĠile nu úi-au comunicat
în mod expres intenĠia de reînnoire. O situaĠie
asemănătoare întâlnim în cazul contractului de muncă
încheiat pe durată determinată, dacă după expirarea
acestuia salariatul continuă să lucreze, iar patronul
continuă să îl plătească;
215
- acceptarea unei moúteniri se poate realiza expres, prin
încheierea unui act în acest sens, sau tacit, prin aceea că
moútenitorul se comportă cu bunurile succesorale ca úi
cum ar fi proprietarul acestora (spre exemplu, le vinde);
- uneori, chiar prin voinĠa părĠilor se atribuie o anumită
semnificaĠie juridică tăcerii;
- tăcerea poate valora consimĠământ potrivit obiceiului
(uzanĠelor);
x să nu fie alterat de vreun viciu de consimĠământ.
Aceasta este o condiĠie negativă impusă de caracterul liber,
conútient al actului juridic civil. Art. 953 din Codul civil prevede,
într-o formulare foarte plastică: “ConsimĠământul nu este valabil,
când este dat prin eroare, surprins prin dol sau smuls prin
violenĠă”
Aúadar, constituie vicii de consimĠământ eroarea, dolul úi
violenĠa. Acestora li se adaugă, cu particularităĠile sale, leziunea.
3.3.3. Viciile de consimĠământ
a) Eroarea
Uneori, exprimarea consimĠământului la încheierea actului

juridic porneúte de la o idee greúită cu privire la realitate.
¾ O persoană crede, spre exemplu, că s-a înĠeles cu privire la
cumpărarea casei úi a grădinii acesteia, deúi contractul s-a
încheiat numai cu privire la casă;
¾ sau cumpărătorul casei crede că aceasta este din cărămidă,
când în realitate ea este construită din plăci de beton.
Vor fi valabile aceste contracte? Care este limita dincolo de
care cel aflat în eroare trebuie ocrotit, chiar úi în detrimentul
securităĠii circuitului civil?
216
Fireúte, noi nu vom lua în considerare la acest punct
problema probei, dar trebuie reĠinut că nu se poate desfiinĠa un act
juridic decât în temeiul dovedirii erorii invocate. Într-adevăr, din
punct de vedere structural, eroarea este alcătuită dintr-un singur
element, de natură psihologică (falsa reprezentare a realităĠii), ceea
ce are drept consecinĠă dificultatea dovedirii acesteia.
Cu privire la eroare, Codul civil prevede: “Eroarea nu
produce nulitate decât când cade asupra substanĠei obiectului
convenĠiei.
Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu
care s-a contractat, afară numai când consideraĠia persoanei este
cauza principală pentru care s-a făcut convenĠia”.
În consecinĠă, putem defini eroarea ca fiind falsa
reprezentare a realităĠii din mintea uneia din părĠi, la încheierea
actului juridic civil.
Când este vorba despre acte bilaterale, cu titlu oneros,
pentru a fi în prezenĠa erorii, ca viciu de consimĠământ, se pune
condiĠia suplimentară ca cealaltă parte contractantă să fi útiut sau să
fi trebuit să útie că elementul fals reprezentat este hotărâtor pentru
încheierea actului juridic civil – condiĠie impusă de nevoia
asigurării stabilităĠii circuitului civil. Pe de altă parte, în actele
bilaterale, nu e necesar ca fiecare parte să fie în eroare, pentru a fi
în prezenĠa viciului de consimĠământ. Dacă, printr-o simplă
coincidenĠă, ambele părĠi au fost în eroare, fiecare din ele poate
cere anularea actului pentru eroarea a cărei victimă este.
După criteriul consecinĠelor pe care le produc, erorile pot

fi de trei feluri:
x eroarea – obstacol (denumită úi distructivă de voinĠă) este cea
mai gravă formă de eroare, falsa reprezentare privind fie natura
actului care se încheie, fie identitatea obiectului. SancĠiunea ce
217
intervine în cazul unei astfel de erori este nulitatea absolută,
deoarece consimĠământul nu este numai viciat, ci el este chiar
absent.
¾ Spre exemplu, o persoană intenĠionează să închirieze un bun
dar, din eroare, încheie un contract de vânzare-cumpărare.
Practic, ea nu úi-a exprimat consimĠământul la încheierea
actului de vânzare, deoarece a crezut că încheie un alt act
juridic.
¾ Tot astfel, dacă o persoană crede că încheie actul juridic cu
privire la un bun, iar în realitate actul încheiat priveúte un alt
bun, consimĠământul lipseúte;
x eroarea – viciu de consimĠământ constă în falsa reprezentare ce
priveúte fie calităĠile substanĠiale ale obiectului actului, fie
persoana cu care se contractează.
CalităĠile substanĠiale ale obiectului sunt acele calităĠi ce au
fost determinante pentru exprimarea consimĠământului, calităĠi în
lipsa cărora – dacă nu intervenea eroarea – actul nu ar fi fost
încheiat; aprecierea acestor calităĠi se face după criterii subiective.
È Spre exemplu, placa de bronz a unui pian poate fi socotită
de către cumpărătorul unui pian ca fiind o calitate
substanĠială a acestuia. Dacă, în realitate, pianul nu are placă
de bronz, contractul ar putea fi anulat.
Eroarea care priveúte persoana co-contractantului este

considerată viciu de consimĠământ numai în cazul unei anumite
categorii de acte juridice: actele juridice încheiate intuitu personae.
Acestea se definesc ca fiind acele contracte în care considerarea
calităĠilor persoanei este cauza principală pentru care ele s-au
încheiat.
În mod obiúnuit, la încheierea contractului nu este esenĠială
persoana cu care se contractează.
218
¾ Spre exemplu, în cazul încheierii unui contract de vânzare-
cumpărare, părĠile urmăresc, în principal, obĠinerea preĠului,
respectiv obĠinerea bunului. Chiar dacă vânzătorul a crezut
că contractează cu X, când în realitate a contractat cu Y,
acestă eroare nu este esenĠială, deoarece este de presupus că
preĠul a constituit pentru el elementul determinant în
încheierea contractului.
Dimpotrivă, în cazul actelor încheiate intuitu personae (cum
sunt, spre exemplu, contractul de donaĠie, contractul de mandat
etc.), ceea ce primează este persoana co-contractantului, deoarece
calităĠile personale ale acestuia au constituit elementul determinant
în încheierea contractului.
¾ Spre exemplu, dacă donez o sumă de bani unei fundaĠii
umanitare, dar constat că, din eroare, banii au fost donaĠi
unei asociaĠii sportive, actul de donaĠie este anulabil.
Eroarea – viciu de consimĠământ conduce la nulitatea
relativă a actului juridic;
x eroarea – indiferentă este falsa reprezentare a unor împrejurări
mai puĠin importante la încheierea actului juridic; ea nu
afectează valabilitatea actului, dar poate atrage o diminuare
valorică a contra-prestaĠiei.
¾ Spre exemplu, dacă debitorul îúi execută de bună voie
obligaĠia, fără să útie că dreptul creditorului este prescris úi
nu ar mai fi putut fi invocat în instanĠă, eroarea cu privire la
împlinirea termenului de prescripĠie extinctivă este socotită
indiferentă, astfel încât debitorul nu se va putea prevala de
această eroare pentru a cere restituirea prestaĠiei executate
de debitor.
219
¾ Tot astfel, constituie, după cum am văzut, eroare-indiferentă
eroarea care priveúte identitatea co-contractantului în
ipotezele în care actul nu este încheiat intuitu personae.
Aúadar, pentru ca eroarea să constituie viciu de
consimĠământ úi să poată atrage anularea actului juridic, este
necesar ca elementul cu privire la care s-a format falsa reprezentare
să fi fost determinant pentru încheierea actului juridic; deci, dacă ar
fi fost cunoscută realitatea, actul nu s-ar fi încheiat; această
apreciere a caracterului determinant al elementului fals reprezentat
se face de la caz la caz.
În funcĠie de natura realităĠii falsificate, eroarea poate fi de

două feluri:
- eroare de fapt, când este vorba de falsa reprezentare a
unei situaĠii faptice existente la încheierea actului
juridic. O asememea eroare poate privi însuúi actul
încheiat, bunul ce face obiect al actului, calităĠile
bunului sau persoana co-contractantului, după cum am
văzut în cele de mai sus;
- eroare de drept, când falsa reprezentare priveúte
existenĠa sau conĠinutul unui anumit act normativ sau al
unei norme juridice, după caz, la încheierea actului
juridic.
Admisibilitatea erorii de drept ca viciu de consimĠământ a
format obiect de controversă în literatura de specialitate, existând
atât teza inadmisibilităĠii erorii de drept ca viciu de consimĠământ,
cât úi teza admiterii acesteia ca viciu de consimĠământ. Indiferent
de soluĠia îmbrăĠiúată, este evident că nu poate fi invocată
necunoaúterea normelor imperative sau a celor care privesc ordinea
publică, deoarece cu privire la acestea se aplică principiul conform
căruia „nimeni nu poate invoca necunoaúterea legii”.
220
b) Dolul
Cu privire la dol (numit úi viclenie), Codul civil dispune că

acesta “este o cauză de nulitate a convenĠiei când mijloacele
viclene, întrebuinĠate de către una dintre părĠi, sunt astfel, încât este
evident că, fără aceste maúinaĠii, cealaltă parte n-ar fi contractat.
Dolul nu se presupune “.
În consecinĠă, dolul este acel viciu de consimĠământ care
constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace
viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un act juridic,
pe care altminteri nu l-ar fi încheiat sau l-ar fi încheiat în alĠi
termeni contractuali. Succint, dolul poate fi definit ca fiind o
eroare provocată.
Dolul, pentru a fi considerat viciu de consimĠământ, trebuie
să provină de la cealaltă parte.
Se admite că această condiĠie este îndeplinită, în actele
bilaterale, úi atunci când dolul provine de la un terĠ, dar co-
contractantul útie despre aceasta.
¾ Spre exemplu, dacă un terĠ, de conivenĠă (în înĠelegere) cu
vânzătorul, recomandă celeilalte părĠi să cumpere un bun,
deúi útie că este defect, suntem în prezenĠa vicierii
consimĠământului prin dol.
De asemenea, condiĠia este îndeplinită atunci când dolul
provine de la reprezentantul co-contractantului.
Ca úi în cazul erorii, nu se cere condiĠia ca dolul să fie
comun, să existe pentru fiecare din părĠile actului bilateral.
Dolul nu se presupune; deci cel ce invocă acest viciu de
consimĠământ trebuie să-l dovedească. Fiind un fapt juridic, ca úi
eroarea, dolul poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, inclusiv
martori sau prezumĠii simple.
221
În funcĠie de consecinĠele pe care le are sau nu asupra
valabilităĠii actului juridic, dolul poate fi:
- principal când priveúte un element important,
determinant la încheierea actului juridic civil; el atrage
sancĠiunea nulităĠii relative a actului juridic astfel
încheiat
úi
- incident, numit úi secundar sau incidental, când priveúte
unele împrejurări nedeterminante pentru încheierea
actului juridic civil; acesta nu atrage nevalabilitatea
actului juridic, dar poate fi invocat drept temei pentru o
reducere a prestaĠiei.
Din punct de vedere structural, dolul este alcătuit din două

elemente:
x elementul material, obiectiv ce constă în utilizarea de mijloace
viclene, maúinaĠiuni etc. făcute în scopul inducerii în eroare a
persoanei. Acesta poate consta într-o acĠiune pozitivă (fapt
comisiv) sau într-o acĠiune negativă (fapt omisiv).
¾ Spre exemplu, dolul ar putea consta în modificarea de către
vânzător a kilometrajului la maúină, cu scopul de a obĠine
un preĠ mai bun prin vânzarea acesteia decât dacă s-ar
cunoaúte adevărata sa stare (fapt comisiv).
¾ De asemenea, dolul poate consta în necomunicarea de către
vânzătorul unui imobil a faptului că acesta se află în planul
de sistematizare urbană úi urmează să fie demolat (fapt
omisiv).
Pentru existenĠa unui fapt omisiv se utilizează úi sintagma
dol prin reticenĠă ce constă în neinformarea celeilalte părĠi
contractante asupra unor aspecte negative pe care aceasta ar fi
trebuit să le cunoască.
222
Fireúte însă că nici una dintre părĠi nu poate fi obligată să
comunice celeilalte tot ceea ce útie despre bunul care face obiect al
contractului; în plus, anumite elemente de reclamă, unele exagerări
ale calităĠii marfii în scop de publicitate sunt admisibile, fără să fie
socotite a constitui vicierea consimĠământului celeilalte părĠi. Abia
atunci când apare în discuĠie intenĠia vicleană a uneia dintre părĠi
de a determina pe cealaltă să încheie un contract care o
dezavantajează, suntem în prezenĠa dolului. Ca urmare, cel de al
doilea element este:
x elementul intenĠional, subiectiv, ce constă în intenĠia de a
induce în eroare o persoană în scopul încheierii unui act juridic
civil.
c) ViolenĠa
ViolenĠa poate fi definită ca fiind acel viciu de

consimĠământ ce constă în ameninĠarea unei persoane cu un rău,
ameninĠare sub efectul căreia aceasta încheie un act juridic civil,
act pe care altminteri nu l-ar fi încheiat.
Trebuie observat că noĠiunea de “violenĠă” nu este utilizată
cu înĠelesul său uzual, de agresiune prezentă exercitată asupra
persoanei, ci cu înĠelesul de “ameninĠare cu un rău viitor, dar
iminent”. Mai mult decât atât, dacă suntem în prezenĠa unei
violenĠe în sens uzual, adică a unei constrângeri fizice actuale a
persoanei (care este, spre exemplu, torturată fizic sau psihic pentru
a semna actul) aceasta nici nu constituie o “violenĠă – viciu de
consimĠământ”. Într-adevăr, în exemplul dat, consimĠământul
persoanei nu este doar viciat, ci el lipseúte cu desăvârúire, deci
sancĠiunea va fi nulitatea absolută a actului (pentru lipsa uneia
dintre condiĠiile de validitate) úi nu nulitatea relativă a acestuia.
Pentru a fi în prezenĠa violenĠei, ca viciu de consimĠământ, trebuie
223
ca persoana să aibă totuúi o mică marjă de libertate: libertatea de a
opta între răul cu care este ameninĠată úi răul pe care l-ar atrage
încheierea actului juridic.
ViolenĠa, pentru a fi viciu de consimĠământ, trebuie să
întrunească, cumulativ, două condiĠii úi anume:
- să fie determinantă la încheierea actului juridic civil;
- să fie injustă sau nelegitimă; deci, nu orice ameninĠare
constituie violenĠă – viciu de consimĠământ. Este
necesar ca ameninĠarea să constituie o încălcare a legii.
¾ Spre exemplu, ameninĠarea cu exectarea silită a debitorului
care nu îúi execută obligaĠiile contractuale nu constituie o
viciere a consimĠământului acestuia, deoarece are caracter
legitim.
Sub aspect structural violenĠa – viciu de consimĠământ este
alcătuită, ca úi dolul, din două elemente:
x un element exterior, obiectiv, ce constă în ameninĠarea cu un
rău.
Răul cu care se ameninĠă poate fi fizic, moral sau
patrimonial; el poate privi fie persoana în cauză, fie soĠul, soĠia,
ascendenĠii sau descendenĠii, fie alte persoane apropiate, ce sunt
legate de victimă printr-o puternică afecĠiune;
x un element subiectiv, ce constă în insuflarea unei temeri
persoanei ameninĠate; tocmai această temere este cea care
alterează consimĠământul.
Temerea produsă trebuie să fie apreciată în concret, în
funcĠie de victima violenĠei, ceea ce înseamnă că trebuie să fie
suficient de puternică pentru a o face să încheie actul juridic. Ea se
apreciază după vârstă, grad de cultură, sănătate etc.; deci, criteriul
aprecierii este unul subiectiv.
224
¾ Spre exemplu, se va lua în consideraĠie faptul că este mai
lesne de viciat prin violenĠă consimĠământul unui sătean în
vârstă decât al unui avocat din Bucureúti.
Spre deosebire de dol, violenĠa atrage nulitatea relativă a
actului juridic nu numai dacă provine de la cealaltă parte
contractantă, dar úi dacă provine de la un terĠ.
d) Leziunea
¾ O persoană îúi vinde casa cu mai puĠin de jumătate din

valoarea sa, o altă persoană cumpără o suprafaĠă de teren cu
o sumă ce depăúeúte de trei ori preĠul de pe piaĠă al terenului
din acea zonă.
Asemenea contracte sunt prejudiciabile pentru una dintre
părĠi úi excesiv de avantajoase pentru cealaltă. Chiar úi în condiĠiile
principiului libertăĠii de voinĠă a părĠilor, legiuitorul intervine
uneori permiĠând anularea contractelor în care nu există un minim
echilibru al prestaĠiilor.
Leziunea se defineúte ca fiind acel viciu de consimĠământ
ce constă în disproporĠia vădită de valoare între două prestaĠii.
Codul nostru civil, îmbrăĠiúând concepĠia obiectivă în
reglementarea leziunii, scuteúte partea care o invocă de orice altă
dovadă; este suficientă proba disproporĠiei vădite de valoare dintre
contraprestaĠii. Dar dacă legea nu face referire la elementul
subiectiv, psihologic, intern (care caracterizează eroarea, dolul sau
violenĠa), de ce este atunci leziunea un viciu de consimĠământ?
În realitate, trebuie observat că motivul cel mai probabil
pentru care o parte încheie un contract vădit prejudiciabil este
tocmai faptul că s-a aflat sub imperiul erorii, dolului sau violenĠei.
Plecând de aici, legea instituie prezumĠia că un asemenea contract
s-a încheiat cu vicierea consimĠământului uneia dintre părĠi.
225
Practic, leziunea nu este atât un viciu de consimĠământ, cât este
consecinĠa unui viciu de consimĠământ.
Pentru a putea fi invocată leziunea, disproporĠia dintre
prestaĠiile reciproce trebuie să fie vădită. Aceasta însemnă că nu
orice avantaj al uneia dintre părĠi faĠă de cealaltă, nu orice
deosebire, spre exemplu, dintre valoarea bunului úi preĠul obĠinut,
face ca actul juridic să fie lezionar. În practică se consideră, în
general, că este vădită o disproporĠie când una dintre prestaĠii
depăúeúte dublul valorii celeilalte sau este mai mică decât jumătate
din valoarea celeilalte.
În dreptul nostru leziunea are însă un domeniu restrâns de
aplicare, atât din punctul de vedere al persoanelor care o pot
invoca, cât úi din punctul de vedere al actelor juridice care pot fi
anulate pentru leziune. Astfel, leziunea poate fi invocată, de regulă,
doar de minorii cu capacitate de exerciĠiu restrânsă, având vârsta
între 14 úi 18 ani.
Sunt anulabile pentru leziune numai actele juridice civile
care sunt, în acelaúi timp:
x acte de administrare;
x încheiate de minorul între 14 – 18 ani, singur, fără încuviinĠarea
ocrotitorului legal;
x acte bilaterale (contracte);
x încheiate cu titlu oneros. În actele încheiate cu titlu gratuit
prestaĠiile sunt în mod dorit neechivalente;
x comutative. Contractele aleatorii pot fi prejudiciabile pentru
una dintre părĠi, dar acesta este un risc asumat la încheierea
contractului, întinderea obligaĠiilor reciproce depinzând de
hazard.
¾ Spre exemplu, mi-am asigurat casa contra incendiului, dar
nu a avut loc nici un incendiu. Aceasta înseamnă că am
226
plătit ratele de asigurare, fără a primi din partea societăĠii de
asigurări nici o contraprestaĠie;
x prejudiciabile pentru minor. Dacă sunt prejudiciabile pentru
cealaltă parte, actul nu poate fi anulat..
Leziunea se sancĠionează cu nulitatea relativă a actului
astfel încheiat.
3.4. Obiectul actului juridic civil
Prin obiect al actului juridic civil se înĠelege conduita

părĠilor stabilită prin acel act juridic civil, respectiv acĠiunile ori
inacĠiunile la care părĠile sunt îndreptăĠite sau la care sunt
obligate.
Aúa cum bunurile sunt socotite obiect derivat al raportului

juridic civil, ele pot fi considerate obiect derivat úi al actului juridic
civil.
Pentru ca obiectul actului juridic civil să fie valabil, el
trebuie să îndeplinească următoarele condiĠii:
x Obiectul trebuie să existe. Dacă această condiĠie nu este
îndeplinită, nu se mai pune problema realizării celorlalte condiĠii.
Dacă obiectul actului juridic civil priveúte un bun, această
condiĠie implică respectarea următoarei reguli: bunul trebuie să
existe în momentul încheierii actului juridic civil.
Bunul care nu există încă, dar va exista în viitor, este
considerat că există.
¾ Spre exemplu, este valabil actul juridic care are ca obiect
cheresteaua care se va obĠine prin valorificarea unor
suprafeĠe încă nedespădurite.
227
Prin excepĠie, există o categorie de acte în cazul cărora
obiectul nu poate fi viitor: succesiunile viitoare nu pot forma
obiectul actului juridic civil. Motivul pentru care un asemenea act
juridic este nul nu îl constituie însă faptul că obiectul este viitor, ci
caracterul imoral al cauzei. Se consideră că este imorală încheierea
unui act juridic cu luarea în considerare a morĠii unei persoane. Cât
timp succesiunea nu s-a deschis (deci cel despre a cărui moútenire
este vorba nu a decedat), viitorii moútenitori nu pot contracta cu
privire la acesta (nu pot vinde, închiria, gaja etc. bunuri
succesorale, nu pot face acte de acceptare sau renunĠare anticipată
la moútenire etc.).
Nu este mai puĠin adevărat că această interdicĠie poate părea
prea rigidă din moment ce există numeroase alte acte juridice care
se încheie cu luarea în considerare a morĠii unei persoane úi care nu
sunt socotite imorale: renta viageră, contractul de vânzare cu clauză
de întreĠinere etc.
Bunul care a existat în trecut, dar nu mai există încă, este
considerat că nu există. Potrivit Codului civil: ”Dacă în momentul
vânzării, lucrul vândut era pierit în tot, vinderea este nulă. Dacă era
pierdut numai în parte, cumpărătorul are alegerea între a se lăsa de
contract sau a pretinde reducerea preĠului”.
x Obiectul trebuie să fie în circuitul civil.
Codul civil prevede că ”numai lucrurile ce sunt în comerĠ
pot fi obiectul unui contract.” Deci bunurile inalienabile, cum sunt
bunurile aflate în domeniul public al statului úi unităĠilor
administrativ-teritoriale, nu pot forma obiect al unor acte juridice
translative de proprietate. Fireúte, ele pot forma obiect al altor acte
juridice, spre exemplu al unui contract de concesiune;
x Obiectul trebuie să fie determinat sau determinabil.
¾ Este nul contractul prin care una dintre părĠi se obligă faĠă
de cealaltă să-i vândă “lemne”.
228
Pentru a fi în prezenĠa unei manifestări de voinĠă
producătoare de efecte juridice, obiectul actului juridic trebuie să
fie determinat (dacă bunul este cert – prin arătarea caracteristicilor
acestuia) sau determinabil (dacă bunul este de gen – prin arătarea
cantităĠii, calităĠii, valorii sau prin stabilirea anumitor criterii de
determinare care să permită individualizarea bunului prin cântărire,
numărare, măsurare etc.).
x Obiectul trebuie să fie posibil
Această condiĠie este impusă de regula de drept conform
căreia nimeni nu poate fi obligat la imposibil. Dar se are în vedere
imposibilitatea absolută (pentru oricine) úi nu imposibilitatea
relativă (pentru un anumit debitor).
¾ Spre exemplu, obligarea unei persoane de a plăti până a
doua zi o anumită sumă de bani nu este un act nul chiar
dacă persoanei respective, în concret, îi este imposibil să
procure suma de bani până a doua zi.
¾ Imposibilitatea absolută a obiectului duce la nulitatea
actului juridic, indiferent dacă este de natură materială (spre
exemplu o imposibilitate fizică de a executa prestaĠia: “mă
oblig să ar întreaga suprafaĠă de teren într-o oră”) sau de
natură juridică (“mă oblig să vând Parcul Ciúmigiu”).
În cazul actelor translative de proprietate, posibilitatea
juridică a obiectului presupune úi că cel care se obligă trebuie să fie
titularul dreptului. Într-adevăr, conform principiului “nimeni nu
poate transmite mai multe drepturi decât are”, vânzarea lucrului
altuia este un act juridic nul pentru obiect, imposibil din punct de
vedere juridic.
Dacă însă cumpărătorul are cunoútinĠă despre faptul că
bunul nu se află în proprietatea vânzătorului, actul juridic poate fi
considerat valabil, încheiat sub condiĠia suspensivă a procurării
dreptului de proprietate de câtre vânzător.
229
¾ Dacă, spre exemplu, o parte se obligă celeilalte că îi va
vinde autoturismul aflat în proprietatea unui terĠ, contractul
poate fi considerat valabil dacă ambele părĠi au cunoútinĠă
despre fapul că nu vânzătorul este proprietar al bunului. Se
subînĠelege că vânzătorul urmează să procure de la terĠ
dreptul de proprietate, pe care apoi să îl transmită
cumpărătorului ;
x Obiectul trebuie să fie licit úi moral.
Actul va fi nul pentru obiect ilicit sau imoral, atunci când
obiectul acestuia este în contradicĠie cu legea sau morala.
¾ Spre exemplu, este nul pentru obiect ilicit contractul prin
care una dintre părĠi se obligă în schimbul unei sume de
bani la săvârúirea unei infracĠiuni.
3.5. Cauza actului juridic civil
Cauza reprezintă elementul actului juridic civil ce constă în

motivaĠia încheierii unui astfel de act. Împreună cu
consimĠământul, cauza formează voinĠa juridică. Ea este cea care
răspunde la întrebarea “de ce“, “pentru ce s-a încheiat actul
juridic” ?
Potrivit Codului civil, obligaĠia fără cauză sau fondată pe o
cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect. De aici decurge
că, pentru a conduce la încheierea unui act juridic valabil, cauza
trebuie să îndeplinească următoarele condiĠii:
x Cauza trebuie să existe.
Când cauza lipseúte ca urmare a lipsei discernământului,
lipsa cauzei atrage nulitatea relativă a actului juridic, aceasta fiind
sancĠiunea încheierii actului juridic de către o persoană lipsită de
discernământ.
230
Când lipsa cauzei este urmarea lipsei scopului încheierii
actului, sancĠiunea aplicabilă este aceea a nulităĠii absolute.
¾ Spre exemplu, în cazul contractelor sinalagmatice
(bilaterale), scopul încheierii actului se găseúte în
contraprestaĠia celeilalte părĠi. Dacă una dintre părĠi vinde
un bun fără a pretinde nici un preĠ pentru acesta úi fără să
existe intenĠia de a gratifica cealaltă parte, contractul va fi
nul ca act de vânzare pentru lipsa cauzei.
x Cauza trebuie să fie reală.
Cauza este falsă atunci când există eroare asupra motivului
determinant al încheierii actului. Ea atrage sancĠiunea nulităĠii
relative a actului juridic civil.
x Cauza trebuie să fie licită úi morală.
Potrivit Codului civil “cauza este nelicită când este
prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri úi ordinii
publice”.
În ceea ce priveúte proba cauzei, Codul civil prevede:

“ConvenĠia este valabilă cu toate că cauza nu este expresă.
Cauza este prezumată până la dovada contrarie”.
Textul citat conĠine următoarele două prezumĠii relative
(împotriva cărora este admisibilă proba contrară):
a) prezumĠia de existenĠă a cauzei;
b) prezumĠia de valabilitate a cauzei.
Deci, cel ce invocă lipsa sau nevalabilitatea cauzei trebuie
să-úi dovedească susĠinerile, úi nu cealaltă parte, care susĠine că
actul s-a încheiat pentru o cauză existentă úi valabilă.
InexistenĠa úi falsitatea cauzei pot fi probate prin dovedirea
lipsei discernământului, lipsei unui element esenĠial la încheierea
actului juridic ori erorii asupra mobilului determinant. Caracterul
ilicit sau imoral al cauzei pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
231
Din punct de vedere structural, noĠiunea de cauză cuprinde
două elemente: cauza imediată úi cauza mediată.
- Cauza imediată este un element abstract úi invariabil, în
cadrul unei anumite categorii de acte juridice.
¾ ToĠi vânzătorii, spre exemplu, au aceeaúi cauză mediată:
obĠinerea preĠului bunului pe care îl vând.
- Cauza mediată constă în motivul determinant al
încheierii unui anumit act juridic civil. Motivul
determinant priveúte fie calităĠile prestaĠiei, fie însuúirile
persoanei. Cauza mediată este un element subiectiv,
concret, variabil de la un act juridic la altul.
¾ Spre exemplu, o persoană vinde un autoturism pentru că
doreúte să-úi cumpere altul nou, altă persoană vinde pentru
că doreúte să-úi achite o datorie din banii obĠinuĠi, altă
persoană vinde pentru că este un moment bun pe piaĠa de
autoturisme etc.
3.6. Forma actului juridic civil
3.6.1. NoĠiune
Codul civil nu enumeră úi forma printre condiĠiile esenĠiale

ale convenĠiei úi ale actului juridic civil. Ca urmare, regula o
constituie încheierea valabilă a actului juridic numai cu respectarea
condiĠiilor de fond. Totuúi, pentru anumite acte juridice, acestora li
se adaugă úi condiĠia de formă.
Forma actului juridic civil reprezintă acea condiĠie de
validitate a actelor juridice care constă în modalitatea de
exteriorizare a manifestării de voinĠă făcută cu intenĠia de a
produce efecte juridice.
232
x În sens restrâns, prin forma actului juridic civil se
înĠelege modalitatea de exteriorizare a voinĠei reale; în
acest sens, forma este inerentă oricărui act juridic civil
úi este guvernată de principiul consensualismului.
Într-adevăr, pentru ca un act juridic civil să fie valabil
încheiat, simpla manifestare de voinĠă este necesară úi suficientă,
fără a fi nevoie să fie exprimată într-o anumită formă – acesta este
conĠinutul principiului consensualismului. Atunci când legiuitorul a
vrut ca principiul consensualismului să nu se aplice, a prevăzut
aceasta în mod expres.
x Forma, privită în sens larg, are trei accepĠiuni:
a) forma cerută ad validitatem – necesară pentru însăúi
valabilitatea actului juridic civil. Nerespectarea acestei
forme atrage nulitatea absolută a actului;
b) forma cerută ad probationem – necesară pentru
probarea actului juridic civil. Nerespectarea ei atrage
imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de probă a
existenĠei úi conĠinutului actului juridic;
c) forma cerută pentru opozabilitatea actului juridic civil
faĠă de terĠi. SancĠiunea nerespectării acestei cerinĠe este
inopozabilitatea: terĠa persoană poate să facă abstracĠie
de actul juridic astfel încheiat.
În funcĠie de izvorul care cere o anumită formă pentru un

act juridic civil, se pot distinge:
- forma legală (impusă de norma juridică civilă).
¾ Spre exemplu, legea pretinde încheierea contractului de
donaĠie în formă autentică;
- forma convenĠională sau voluntară (stabilită de părĠi sau
de autorul actului juridic civil).
233
¾ Spre exemplu, părĠile se înĠeleg să încheie contractul de
vânzare-cumpărare a autoturismului în formă autentică.
3.6.2. Forma cerută ad validitatem
Forma cerută ad validitatem este condiĠia de formă a actului

juridic civil care constă în respectarea cerinĠelor de formă impuse
de lege sub sancĠiunea nulităĠii absolute a actului juridic.
Legiuitorul a instituit această formă pentru însăúi
valabilitatea actului juridic civil Ġinând seama de anumite raĠiuni,
cum sunt: prevenirea părĠilor asupra importanĠei unor acte juridice
civile úi exercitarea controlului asupra actelor care interesează nu
numai părĠile, ci întreaga societate (de exemplu, înstrăinarea
terenurilor).
Acele acte juridice pentru care forma este cerută ad
validitatem se numesc acte solemne sau formale. Această formă are
aplicaĠii mai ales în dreptul civil.
¾ De exemplu, în dreptul civil, forma este cerută ad
validitatem în materie de donaĠie, testament, ipotecă
convenĠională, acceptarea succesiunii sub beneficiul de
inventar, renunĠarea expresă la succesiune etc.
¾ Tot astfel, în dreptul familiei, forma solemnă este cerută, de
exemplu, în cazul căsătoriei, înfierii, recunoaúterii filiaĠiei
copilului etc.
Forma cerută de ad validitatem este un element esenĠial al
actului juridic civil; nerespectarea ei atrage nulitatea absolută. Ea
presupune manifestarea expresă de voinĠă, fiind incompatibilă cu
manifestarea tacită a voinĠei.
Pentru asigurarea formei ad validitatem întregul act solemn
(toate clauzele sale) trebuie să îmbrace forma cerută de lege.
234
Dacă există un alt act, aflat în interdependenĠă cu actul
solemn, úi acesta trebuie să îmbrace forma specială.
¾ De exemplu, contractul de mandat necesar pentru încheierea
unui act solemn trebuie să fie constatat prin procură
autentică.
3.6.3. Forma cerută ad probationem
Forma cerută ad probationem constă în cerinĠa ca actul

juridic să fie încheiat într-o anumită formă (de regulă, în scris), fără
ca lipsa acesteia să atragă nevalabilitatea operaĠiei juridice, ci
numai imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de probă.
Forma cerută ad probationem se justifică, de asemenea, prin
importanĠa anumitor acte juridice civile, precum úi prin aceea că
oferă securitate juridică circuitului civil.
Ca úi forma cerută ad validitatem, forma cerută ad
probationem constituie o excepĠie de la principiul
consensualismului. Această regulă are însă în prezent o valoare pur
teoretică deoarece Codul civil impune obligativitatea încheierii în
scris a tuturor actelor juridice având o valoare mai mare de 250 lei.
Cum suma a devenit, în timp, derizorie, practic nici un act juridic
nu se poate proba astăzi prin martori, ci numai prin înscris.
3.6.4. Forma cerută pentru opozabilitate faĠă de terĠi
Forma cerută pentru opozabilitate faĠă de terĠi se referă la

formalităĠile necesare, cerute de lege, pentru a face actul juridic
civil opozabil úi acelor persoane care nu au participat la încheierea
lui, tocmai în scopul ocrotirii intereselor acestor persoane.
Nerespectarea acestei condiĠii de formă constă în
inopozabilitatea actului juridic civil úi, în cazul când este
235
respectată, intervine – de regulă – după naúterea valabilă a operaĠiei
juridice. Aceste formalităĠi se referă, în principal, la publicitatea
imobiliară (care face actul juridic opozabil erga omnes - tuturor).
RealizaĠi o comparaĠie între dol úi eroare, ca vicii de

consimĠământ.
La încheierea unui contract de vânzare-cumpărare a

unei cantităĠi de material de confecĠii, cumpărătorul se
află în eroare, crezând că este vorba despre stofă, când
în realitate este vorba despre tergal. Ca urmare:
a) actul este nul absolut pentru lipsa consimĠământului;
b) actul este nul relativ pentru consimĠământ viciat prin
eroare;
c) actul este nul absolut pentru consimĠământ viciat
prin eroare;
d) contractul urmează să fie reziliat.
Dolul este
a) un motiv de rezoluĠiune a contractelor;
b) un viciu de consimĠământ;
c) o infracĠiune;
d) un motiv de anulare a actului.
Leziunea, ca viciu de consimĠământ, poate interveni:

a) în cazul contractelor bilaterale (sinalagmatice);
b) în cazul actelor încheiate cu titlu oneros;
c) în cazul actelor încheiate cu titlu gratuit.
236
X, unicul fiu al lui Y, vinde lui Z imobilul aflat în
proprietatea lui Y, cu menĠiunea că dreptul de
proprietate urmează să i se transfere lui Z la data
deschiderii succesiunii (data morĠii lui Y). Acest
contract este:
a) valabil;
b) nul relativ pentru vicierea consimĠământului lui Z
prin dol;
c) nul absolut pentru obiect inexistent;
d) nul absolut pentru că obiectul nu este prezent, ci
viitor;
e) nul absolut pentru cauză imorală;
f) nul absolut pentru cauză inexistentă.
Între X úi Y se perfectează vânzarea unui cal. PrecizaĠi

care este soarta contractului dacă:
- calul murise deja la data încheierii contractului, dar
nici una dintre părĠi nu avea cunoútinĠă despre aceasta;
- calul murise deja la data încheierii contractului, iar
vânzătorul cunoútea această împrejurare;
- calul moare după încheierea contractului;
- calul era bolnav la data încheierii contractului, dar nici
una dintre părĠi nu avea cunoútinĠă despre aceasta;
- calul era bolnav la data încheierii contractului, iar
vânzătorul cunoútea această împrejurare.
237
Bibliografie
Românească, 1921, p. 412 – 416;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
Editura ALL, 1997, p. 102 – 140;
“ùansa” S.R.L., 1994, p. 127 – 154;
p. 98 – 134;
ANGHENI, S. Bucureúti, Editura. Oscar Print, 1998,
p. 122 – 142;
COSMA, D. Teoria generală a actului juridic civil,
Bucureúti, Editura ùtiinĠifică, 1969,
p. 150 – 182;
Editura Lumina Lex, 2000, p. 175 –231;
ALBU, I. Libertatea contractuală, în revista
“Dreptul”, nr. 3/1993, p. 29 – 36;
PĂTULEA, V. Principiul libertăĠii contractuale úi limitele
sale, în “Dreptul”, nr. 10/1997, p. 24 – 26;
BABIUC, V. Libertatea contractuală úi dreptul
STOICA, V. constituĠional, Dreptul 7/1995, p. 8 – 12;
ROMOùAN, I. D. Efectele juridice ale erorii în domeniul
răspunderii civile, în revista “Dreptul”,
nr 12/1999, p. 43 – 51;
DIACONESCU, H. Elemente structurale ale violenĠei, viciu al
voinĠei juridice, în revista “Dreptul”,
nr 9/1998, p. 38 – 53.
238
4 EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL
4.1. NoĠiune
Scopul pentru care se încheie un act juridic este, prin

definiĠie, tocmai producerea de efecte juridice. Care sunt aceste
efecte, ce consecinĠe are încheierea unui act juridic? Asupra cui se
vor putea face simĠite aceste efecte? Sunt ele facultative sau
obligatorii? Pot fi ele modificate de către părĠi sau încheierea
actului juridic conduce implacabil la producerea efectelor
prestabilite? Acestea sunt întrebările la care vom răspunde în acest
capitol.
Prin efectele actului juridic civil se înĠeleg drepturile
subiective úi obligaĠiile civile la care acesta dă naútere, pe care le
modifică sau le stinge.
Efectele actului juridic civil sunt guvernate de trei principii,
în funcĠie de care se stabileúte cum úi faĠă de cine se produc aceste
efecte: principiul forĠei obligatorii, principiul irevocabilităĠii úi
principiul relativităĠii.
4.2. Principiul forĠei obligatorii
Principiul forĠei obligatorii a actului juridic este consacrat

de art. 969 alin. 1 din Codul civil, conform căruia “ConvenĠiile
legal făcute au putere de lege între părĠile contractante. Ele se pot
239
revoca prin consimĠământul mutual sau din cauze autorizate de
lege”.
Într-adevăr, actul juridic civil este obligatoriu úi nu
facultativ. Trebuie să ne conformăm dispoziĠiilor actelor juridice pe
care le-am încheiat în aceeaúi măsură în care ne conformăm legilor.
Principiul forĠei obligatorii reprezintă, în fond, reflectarea în plan
juridic a obligativităĠii respectării cuvântului dat, pentru că
încheierea unui act juridic nu este decât promisiunea, îmbrăcată în
formă juridică, a unei anumite conduite.
În ceea ce priveúte actele bilaterale (contractele), acest
principiu se exprimă úi prin sintagma “contractul este legea
părĠilor“. Ele (úi, în principiu, numai ele) trebuie să execute
întocmai obligaĠiile pe care, în deplină libertate, úi le-au asumat
contractual. Libertatea contractuală presupune, aúa cum deja útim,
posibilitatea părĠilor de a încheia orice contract, în funcĠie de
interesele lor, úi de a conferi contractului încheiat orice conĠinut
doresc, în limitele prevăzute de lege. Dar odată încheiat, în condiĠii
de consimĠământ neviciat, de obiect úi cauză licite úi morale etc.,
contractul trebuie respectat cu aceeaúi stricteĠe úi exigenĠă cu care
este respectată însăúi legea.
Pe lângă considerentele de ordin moral, principiul forĠei
obligatorii este impus de necesitatea asigurării stabilităĠii
raporturilor juridice generate de actele juridice civile úi, prin
aceasta, a siguranĠei circuitului civil.
ExcepĠiile de la principiul forĠei obligatorii a actului juridic
civil sunt acele situaĠii în care efectele actului nu se produc aúa cum
au intenĠionat părĠile la încheierea lui úi aúa cum s-au înĠeles; aceste
efecte sunt fie mai restrânse, fie mai întinse decât cele prevăzute úi
dorite de părĠi.
240
x Constituie cazuri de restrângere a forĠei obligatorii
acele ipoteze în care actul juridic civil încetează înainte de termen,
din cauza dispariĠiei unui element al său.
¾ Spre exemplu:
- încetarea contractului de mandat prin moartea sau
insolvabilitatea uneia dintre părĠi;
- desfiinĠarea contractului de locaĠiune ca urmare a pieirii
lucrului.
În astfel de situaĠii executarea contractului nu mai poate
continua din motive obiective, independente de voinĠa părĠilor.
x Constituie cazuri de extindere a forĠei obligatorii acele
ipoteze în care actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege
sau cazul suspendării efectelor actelor cu executare succesivă, ca
urmare a unui caz de forĠă majoră.
¾ Spre exemplu, printr-un contract de prestări-servicii,
prestatorul s-a angajat la zugrăvirea unei case, lucrare ce
trebuie finalizată în decurs de o lună de la încheierea
contractului. Dar, dacă un caz de forĠă majoră a împiedicat
lucrul pentru o săptămână, contractul se va prelungi (deúi
părĠile n-au dorit-o) cu încă o săptămână.
4.3. Principiul irevocabilităĠii actului juridic civil
4.3.1. ConĠinut
Principiul irevocabilitaĠii actului juridic civil este prevăzut

expres, de art. 969 alin 2 din Codul civil, dar numai în ceea ce
priveúte actele bilaterale. Pentru actele unilaterale, principiul este
consacrat implicit.
Potrivit principiului irevocabilităĠii, actului bilateral nu i se
poate pune capăt prin voinĠa uneia singure dintrei părĠi, iar actului
241
unilateral nu i se poate pune capăt prin simpla manifestare de
voinĠă a autorului actului.
Putem spune că principiul irevocabilitaĠii actului juridic este
un corolar al principiului forĠei obligatorii a actului juridic civil.
Într-adevar, din moment ce încheierea unui act juridic naúte
obligaĠia de respectare a acestuia în aceeaúi măsură în care trebuie
respectate înseúi legile, fireúte că cel care îl încheie nu se poate pur
úi simplu răzgândi, optând pentru a nu-l mai respecta. Dacă actul
încheiat este bilateral, desfiinĠarea va presupune acordul celeilate
părĠi, iar dacă este unilateral desfiinĠarea este, ca regulă, imposibilă.
Stăruim puĠin asupra cazului contractelor, în care, cum am

văzut, desfiinĠarea este posibilă, dacă ambele părĠi sunt de acord.
Aceasta răspunde aúa-numitului “principiu al simetriei”: un
contract legat prin înĠelegere, prin consimĠământul mutual al
părĠilor va putea fi dezlegat, în mod simetric, prin consimĠământul
mutual în sens contrar al părĠilor.
¾ Spre exemplu, dacă debitorul úi creditorul unei rente decid
de comun acord să pună capăt contractul de rentă, acordul
lor de voinĠă conduce la încetarea efectelor contractuale în
acelaúi fel úi cu aceleaúi condiĠii (consimĠământ neviciat,
obiect, cauză etc.) cu care acordul lor iniĠial de voinĠe
condusese la naúterea acestor efecte.
De la principiul irevocabilităĠii există unele excepĠii, între
care vom distinge după cum sunt:
- excepĠii de la irevocabilitatea actelor bilaterale (sau
multilaterale) sau
- excepĠii de la irevocabilitatea actelor unilaterale.
242
4.3.2. ExcepĠiile de la irevocabilitatea contractelor
ExcepĠiile de la irevocabilitatea contractelor apar în

situaĠiile în care contractul îúi încetează efectele prin voia uneia
singure dintre părĠi. Ele sunt expres reglementate de lege úi au
motivaĠii diferite, în funcĠie de categoria de interese pe care
legiuitorul a urmărit să o protejeze prin prevederea respectivei
derogări de la regulă. Astfel:
- orice donaĠie realizată între soĠi, în timpul căsătoriei,
este revocabilă. Într-adevăr, dacă s-ar permite soĠilor să-
úi facă, unul altuia, donaĠii irevocabile, s-ar putea eluda
(ocoli) normele Codului familiei privind comunitatea de
bunuri.
Dacă se ajunge la partaj (când este de presupus că părĠile nu
se mai află în relaĠii atât de bune ca atunci când au încheiat
donaĠiile). donatorul îúi poate solicita înapoi bunurile dăruite
soĠului/soĠiei pe parcursul căsătoriei;
- contractul de locaĠiune fără termen poate înceta prin
manifestarea de voinĠă a oricăreia dintre părĠi.
De observat că, dimpotrivă, dacă s-a prevăzut un termen în
contractul de locaĠiune, acesta va trebui respectat úi numai acordul
părĠilor va face cu putinĠă încetarea anticipată a contractului;
- depozitul se restituie de îndată ce s-a pretins restituirea.
Într-adevăr, chiar dacă s-ar fi prevăzut un termen pentru
depozit, úi cu atât mai mult dacă nu s-a prevăzut, depozitarul (cel la
care bunul este lăsat în depozit) trebuie să-i restituie bunul
deponentului, în orice moment l-ar cere acesta;
- stingerea mandatului, în anumite împrejurări.
Potrivit Codului civil, “mandatul se stinge:
1. prin revocarea mandatarului;
2. prin renunĠarea mandatarului la mandat”.
243
Observăm că mandatul se poate stinge, aúadar, prin
manifestarea de voinĠă a oricăreia dintre părĠi. Mandantul nu poate
fi silit să fie reprezentat în continuare de către manadatar, dacă nu
mai doreúte, după cum mandatarul nu poate fi silit să-l reprezinte
pe mandant în continuare. Această prevedere de excepĠie se explică
prin faptul că mandatul este un contract încheiat intutu personae
(cu luarea în considerare a calităĠilor celeilalte părĠi) úi presupune
un anume grad de încredere reciprocă a părĠilor. Dacă această
încredere încetează, nici contractul nu mai poate fi menĠinut.
Încetarea manadatului la iniĠiativa oricăreia dintre părĠi este
admisibilă indiferent dacă mandatul s-a încheiat cu titlu gratuit sau
cu titlu oneros. Dacă însă încetarea contractului a fost decisă în
mod unilateral de către una dintre părĠi în condiĠii păgubitoare
pentru cealaltă parte, se vor putea stabili despăgubiri.
¾ Spre exemplu, X, în calitate de mandant, a emis o procură
prin care îl numeúte pe Y reprezentant (mandatar) al său la
încheierea unui contract de vânzare. În mijlocul unor
negocieri esenĠiale pentru încheierea contractului de
vânzare, Y renunĠă să îl mai reprezinte pe X, punând astfel
în pericol vânzarea. Y va răspunde pentru prejudicierea
intereselor mandantului, dar nu va putea fi constrâns să
continue negocierea.
4.3.3. ExcepĠiile de la irevocabilitatea actelor unilaterale
ExcepĠiile de la irevocabilitatea actelor unilaterale sunt

cazurile în care actul juridic unilateral este desfiinĠat prin
manifestarea de voinĠă, în sens contrar, a celui care l-a încheiat:
- testamentul este esenĠialmente revocabil, potrivit art.
922 din Codul civil.
244
Aceasta însemnă că testatorul îúi poate modifica testamentul
de câte ori doreúte; va fi valabil ultimul testament încheiat.
Trebuie totuúi să păstrăm în minte rezerva că, atunci când

vorbim despre principiul irevocabilităĠii actelor juridice avem în
vedere acte cu o minimă eficienĠă juridică, acte care au intrat deja
în viaĠa juridică, care au produs sau au devenit apte să producă
efecte juridice. Or, testamentul nu are o asemenea valoare. Până la
moartea testatorului el nu poate produce nici un efect. Abia după
moartea testatorului testamentul intră, propriu-zis, în viaĠa juridică
úi atunci el, prin forĠa împrejurărilor, nu mai este revocabil!
- renunĠarea la moútenire este revocabilă.
Avem în vedere un moútenitor care a renunĠat la succesiune
úi care, ulterior, se răzgândeúte, úi doreúte să o accepte. Aceasta
este posibil, dacă sunt îndeplinite două condiĠii: moútenirea să nu fi
fost acceptată, între timp, de către alt moútenitor úi de la data
deschiderii succesiunii să nu fi trecut 6 luni.
Trebuie notat că, dimpotrivă, acceptarea moútenirii nu este
revocabilă. O persoană care a acceptat moútenirea nu va putea,
ulterior (de exemplu, pentru că descoperă că moútenirea cuprinde
multe datorii) să se răzgândească úi să nu o mai accepte;
- oferta de a contracta poate fi revocată, până în
momentul ajungerii ei la destinatar.
După ce a ajuns la destinatar, revocarea ofertei poate duce
la obligarea ofertantului de a acoperi prejudiciile produse astfel
destinatarului.
245
4.4. Principiul relativităĠii efectelor actului juridic civil
4.4.1. ConĠinut
Consacrarea legală a principiului relativităĠii efectelor

actului juridic civil este cuprinsă în art. 973 din Codul civil.
Conform acestui principiu actul juridic civil produce efecte numai
faĠă de autorii sau autorul lui, neputând să avantajeze terĠii sau să
dăuneze terĠilor.
Într-adevăr, potrivit principiului obligativităĠii efectelor
actului juridic civil, suntem datori să respectăm actele pe care le
încheiem. Dar numai pe cele pe care le încheiem noi înúine (sau
care sunt încheiate în numele nostru), nu úi pe care le încheie alĠii.
Conform principiului relativităĠii, actul juridic are efecte relative
(de la “relaĠie”) adică nu-i poate afecta decât pe cei care îl încheie.
ÎnĠelegerea acestui principiu presupune clarificarea a trei
noĠiuni esenĠiale: părĠi, avânzi-cauză úi terĠi; în raport cu un anumit
act juridic, toate subiectele de drept civil pot fi incluse în una dintre
aceste trei categorii.
x Prin parte se înĠelege persoana ce încheie (personal sau
prin reprezentare) actul juridic civil.
În patrimoniul acestei persoane sau faĠă de această persoană
se produc efectele actului juridic civil, în virtutea principiului
relativităĠii.
Se numeúte “parte“ úi autorul actului unilateral, precum úi
fiecare din părĠile actului bi sau multilateral;
x TerĠii sunt persoanele care nu au încheiat nici personal,
nici prin reprezentare, actul juridic.
Prin aplicarea principiului relativităĠii, asupra lor nu se pot
produce nici un fel de efecte, nici favorabile nici defavorabile, ale
încheierii actului juridic;
246
x Avânzii-cauză sunt acele persoane care nu sunt nici
părĠi, nici terĠi úi care suportă efecte ale actului juridic
civil din cauza legăturii existente între ei úi părĠi.
4.4.2. Avânzii-cauză
Există următoarele trei categorii de avânzi-cauză: succesorii

universali úi succesorii cu titlu universal; succesorii cu titlu
particular; creditorii chirografari.
a) Succesorii universali úi succesorii cu titlu universal fac

parte, împreună, din prima categorie de avânzi-cauză.
Succesorul universal este persoana fizică sau juridică ce
dobândeúte un patrimoniu, o universalitate patrimonială (întreaga
avere a celui pe care îl moúteneúte) la decesul altei persoane fizice
respectiv reorganizarea altei persoane juridice. El ia, în viaĠa
juridică, locul celui pe care îl moúteneúte. Sunt succesori universali:
moútenitorul unic (stabilit de lege sau testament) úi persoana
juridică dobânditoare a unui patrimoniu prin efectul comasării (prin
fuziune sau absorbĠie).
Succesorul cu titlu universal este persoana fizică sau
juridică ce dobândeúte o fracĠiune dintr-un patrimoniu la decesul
altei persoane fizice, respectiv reorganizarea altei persoane juridice.
¾ Spre exemplu, dacă există trei fraĠi moútenitori unici ai
averii tatălui lor, fiecare va avea dreptul, în principiu, la o
treime din averea succesorală.
Sunt succesori cu titlu universal: moútenitorul (stabilit prin
lege sau testament), atunci când există mai mulĠi moútenitori,
precum úi persoana juridică dobânditoare a unei părĠi din
patrimoniul altei persoane juridice divizate (total sau parĠial).
247
Succesorii universali úi cei cu titlu universal preiau, în
principiu, toate drepturile úi obligaĠiile autorului lor, respectiv o
parte a lor. Deosebirea dintre succesorii universali úi succesorii cu
titlu universal este numai una cantitativă: primii dobândesc o
universalitate (întregul partimoniu al unei persoane fizice sau
juridice) în timp ce cei din a doua categorie moútenesc doar o
fracĠiune dintr-o universalitate.
Regimul lor juridic este însă identic - succesorii universali
úi cei cu titlu universal ocupă exact locul ocupat de cel pe care îl
moútenesc, continuă drepturile úi obligaĠiile acestuia. Ca urmare, ei
vor fi afectaĠi de actele juridice încheiate de către acesta.
¾ Spre exemplu, prin actele încheiate pe parcursul vieĠii unei
persoane, aceasta îúi poate mări sau diminua patrimoniul,
ceea ce se va repercuta asupra cuantumului averii
succesorale. Moútenitorii vor avea mai mult sau mai puĠin
de moútenit.
În concluzie, deúi nu au luat parte la actele încheiate de
autorul lor (de către cel pe care îl moútenesc), aceste acte îi vor
avantaja sau dezavantaja pe succesor.
Cu toate acestea, principiul relativităĠii este respectat,
deoarece succesorii sunt continuatorii autorului lor, în patrimoniul
lor transmiĠându-se direct drepturile úi obligaĠiile acestuia.
b) Cea de a doua categorie de avânzi-cauză o formează

succesorii cu titlu particular. Aceútia sunt persoane ce dobândesc
un anumit drept individual. Uneori, alături de efectele actului
juridic încheiat, efecte pe care le suportă în virtutea calităĠii de
parte, subiectul respectiv de drept poate fi în situaĠia de a suporta
efecte ale unor acte juridice încheiate de foútii titulari ai dreptului
respectiv.
248
¾ Spre exemplu, cumpărătorul unui bun imobil închiriat va
trebui să respecte contractul de închiriere încheiat de
vânzător cu chiriaúul. Deúi cumpărătorul nu a participat la
încheierea contractului de închiriere, el va suporta efectele
acestuia, în sensul că nu îl va putea evacua pe chiriaú mai
înainte de expirarea contractului de închiriere.
Aúadar, succesorii cu titlu particular, în actul juridic prin
care dobândesc acel drept au calitatea de parte, dar în raport cu alte
acte ale autorului lor (ale celui care le-a transmis dreptul, de
exemplu ale vânzătorului), anterioare, încheiate cu alte persoane, ei
au calitatea de avânzi-cauză.
c) A treia categorie de avânzi-cauză este formată din

creditorii chirografari. Ei sunt creditorii care nu dispun decât de o
chitanĠă scrisă de mână. De altfel, denumirea de “chirografari”
provine din punct de vedere etimologic din alăturarea cuvintelor
greceúti: cheir, cheiros (= mână) úi grapein (= a scrie).
Creditorii chirografari nu dispun de o garanĠie reală
(ipotecă, gaj) pentru creanĠa lor. Ei nu úi-au constituit nici un drept
de ipotecă sau de gaj asupra vreunui bun al debitorului lor, ceea ce
înseamnă că, la scadenĠă, dacă debitorul nu plăteúte, nu vor avea
prioritate faĠă de alĠi creditori în recuperarea sumei.
Totuúi, nici creditorii chirografari nu sunt în imposibilitatea
de a-úi acoperi creanĠa, chiar dacă debitorul nu plăteúte de bună-
voie la scadenĠă. Ei vor putea cere executarea silită a bunurilor
debitorului, pentru ca, din preĠul obĠinut prin vânzarea la licitaĠie
publică a acestora, să-úi vadă acoperită creanĠa.
Care bunuri vor putea fi executate silit? În principiu,
oricare. Art. 1718 din Codul civil dispune: „Oricine este obligat
personal este Ġinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile
sale, mobile úi imobile, prezente úi viitoare.”
249
Aceasta înseamnă că întreg patrimoniul debitorului poate fi
pus la dispoziĠia creditorilor chirografari, în caz de neplată a
datoriei, pentru a le acoperi creanĠa. De aceea, spunem că
patrimoniul debitorului este gajul general al creditorilor
chirografari.
În pofida acestui drept, situaĠia creditorilor chirografari este
mai puĠin avantajoasă decât a celor ipotecari sau gajiúti. Aceasta
pentru că ei nu au certitudinea că, la scadenĠă, vor putea executa
silit un anumit bun, deoarece nu pot executa decât bunurile care se
află în patrimoniul debitorului. Dacă debitorul a înstrăinat un
anumit bun, el nu va mai putea fi executat silit. Aúadar, creditorii
chirografari au de suportat efectele actelor juridice încheiate de
debitorul lor, ceea ce îi include în categoria avânzilor-cauză.
Într-adevăr, ca avânzi-cauză, creditorul chirografar suportă
influenĠa actelor patrimoniale încheiate de debitor cu alte persoane,
acte care pot mări sau micúora activul patrimonial; dar creditorul
chirografar nu poate interveni în actele debitorului său. El poate
doar intenta acĠiunea pauliană, pe care am întâlnit-o când am
analizat clasificarea actelor încheiate cu titlu gratuit în liberalităĠi úi
acte dezinteresate. Am văzut atunci că acĠiunea pauliană poate fi
intentată pentru anularea liberalităĠilor încheiate de debitor în
frauda creditorilor săi chirografari.
4.4.3. ExcepĠii aparente de la principiul relativităĠii

efectelor actelor juridice civile
De la principiul relativităĠii există însă o serie de excepĠii.
Sunt astfel de excepĠii acele cazuri în care actul juridic civil
produce efecte úi faĠă de alte persoane decât părĠile, ca o
consecinĠă a voinĠei părĠilor ce au încheiat actul.
Unele situaĠii nu constituie însă propriu-zis excepĠii de la
principiul relativităĠii efectelor actului juridic. Pentru că numai la
250
prima vedere par că se abat de la principiul relativităĠii, în realitate
efectele actului subordonându-se acestui principiu, aceste excepĠii
se numesc aparente.
Constituie excepĠii aparente de la principiul relativităĠii
efectelor actelor juridice civile:
x SituaĠia avânzilor-cauză. După cum am văzut,

succesorii universali úi cei cu titlu universal sunt, practic,
“continuatori” ai autorilor lor; pentru succesorii cu titlu particular,
dobândirea calităĠii de având-cauză se face cu voia lor; pentru
creditorii chirografari dreptul de a ataca actul fraudulos izvorăúte
din lege, úi nu din actul încheiat între debitor úi terĠ.
Aúadar, avânzii-cauză reprezintă o categorie intermediară
de persoane, asupra cărora efectele actului juridic se produc nu
prin derogare de la principiul relativităĠii, ci tocmai în virtutea
acestui principiu.
x Promisiunea faptei altuia este convenĠia prin care o

parte (denumită promitent) se obligă faĠă de cealaltă parte să
determine un terĠ să aibă o anumită conduită.
¾ Spre exemplu, X se obligă faĠă de Y să-l convingă pe Z, un
bun prieten al lui X, să-i vândă automobilul lui Y, la un preĠ
mai mic. Avem de-a face cu o înĠelegere între X úi Y, dar
care priveúte conduita unui terĠ, a lui Z, care nu a participat
nici personal, nici prin reprezentare la contractul încheiat
între X úi Y. Suntem oare în prezenĠa unei excepĠii de la
principiul relativităĠii? Să decurgă din contractul încheiat
între X úi Y obligaĠii pentru Z?
Nu, în realitate, ceea ce se promite este fapta promitentului
(a lui X): aceea de a depune stăruinĠe pentru a determina terĠul (pe
Z) să adere la un anumit act.
251
Dacă Z nu va fi de acord să-i vândă autoturismul lui Y la un
preĠ mai mic, el nu va putea fi silit să o facă. Nu se poate angaja
răspunderea unui terĠ, în temeiul unui contract la care nu a
participat. În schimb, va răspunde X, pentru că nu úi-a îndeplinit
obligaĠia contractuală, aceea de a-l convinge pe Z să acĠioneze într-
un anume fel. De observat că obligaĠia lui X este o obligaĠie de
rezultat; ea se consideră neîndeplinită dacă rezultatul urmărit de
părĠi (adică convingerea lui Z de a vinde la un anumit preĠ) nu a
fost îndeplinit, indiferent dacă X a depus sau nu stăruinĠe în acest
sens.
x SimulaĠia. Uneori părĠile unui act juridic civil nu doresc

să îúi facă publice intenĠiile, nu doresc ca terĠii să cunoască fie
adevărata natură a actului încheiat, fie adevărata identitate a celor
care îl încheie. Ele simulează atunci încheierea unui act juridic,
care este făcut public, úi încheie în ascuns un alt act, care rămâne
necunoscut terĠilor.
De multe ori simulaĠia ascunde o intenĠie de fraudă.
¾ Spre exemplu, pentru a nu plăti impozitele datorate
corespunzător preĠului imobilului vândut, vânzătorul úi
cumpărătorul se înĠeleg să încheie două acte: un prim
contract de vânzare-cumpărare public, în care este trecut un
preĠ mai mic, care va fi luat în calcul la stabilirea
impozitului úi un al doilea contract, ascuns, în care este
trecut preĠul real.
SimulaĠia se utilizează úi pentru fraudarea creditorilor.
¾ Spre exemplu, pentru a nu face posibilă introducerea
acĠiunii pauliene, care tinde să anuleze liberalităĠile
încheiate de debitor, acesta din urmă poate masca donaĠiile
sub chipul unei vânzări.
252
Dar simulaĠia nu este, în sine, interzisă de lege. Nu
întotdeauna părĠile sunt animate de intenĠia de fraudă.
¾ Un caz de simulaĠie poate fi úi acela care intervine atunci
când donatorul, spre exemplu, nu intenĠionează să îúi facă
cunoscută identitatea, dorind să rămână anonim.
Aúadar, simulaĠia este clădită pe două operaĠii juridice: una
sinceră, dar secretă; alta publică, dar mincinoasă. Ca urmare,
simulaĠia poate avea una din următoarele trei forme:
a) actul fictiv (când actul public este încheiat doar de

formă, el fiind contrazis de actul secret, numit úi
“contraînscris“).
¾ Spre exemplu, X, dorind să evite executarea silită a unui
imobil al său, i-l vinde lui Y printr-un contract făcut public
faĠă de terĠi, dar încheie în ascuns cu Y un al doilea act, care
îl contrazice pe primul, úi în care se arată că dreptul de
proprietate nu se transferă de la X la Y, imobilul rămânând
al acestuia din urmă;
b) actul deghizat (când în actul public se vorbeúte de un

anumit act juridic, iar prin actul secret se arată
adevăratul act dorit de părĠi).
È Spre exemplu, în dreptul nostru, o persoană nu îúi poate lăsa
întrega avere moútenire unuia dintre copii, dezmoútenindu-i
pe ceilalĠi, deoarece fiii sunt “moútenitori rezervatari” (au o
anumită fracĠiune din avere rezervată, pe care o vor moúteni
obligatoriu). Ca să favorizeze totuúi unul dintre copii úi să-i
dezmoútenească pe ceilalĠi, X încheie cu unul dintre fiii săi
un contract de donaĠie a terenului, casei úi celorlalte bunuri
importante. În felul acesta, la deschiderea succesiunii lui X
(la moartea lui X), aceste bunuri nu se vor mai afla în masa
253
succesorală, spre a fi împărĠite între moútenitori. Într-o
asemenea situaĠie însă, legea permite moútenitorilor
rezervatari să ceară “raportul donaĠiilor”, adică readucerea
la patrimoniul iniĠial al lui X a bunurilor donate pe parcursul
vieĠii acestuia, spre a putea fi împărĠite între moútenitori.
Raportul donaĠiilor poate fi evitat, dacă X încheie o
simulaĠie: un act public, care este contract de vânzare–cumpărare úi
un act secret cu fiul privilegiat, care este donaĠie. Contractul de
vânzare-cumpărare nu poate fi anulat de către moútenitori, astfel
încât scopul urmărit de X (dezmoútenirea celorlalĠi fii) a reuúit,
afară doar dacă aceútia vor putea dovedi existenĠa actului secret;
c) interpunerea de persoane, în situaĠia în care adevăratele

părĠi rezultă doar din actul secret.
¾ Spre exemplu, societatea comercială X îúi scoate la vânzare
unele bunuri imobile. Ea nu doreúte să i le vândă lui Y, care
este o societate concurentă. Y încheie contractul prin
interpunere de persoane, astfel încât în contractul public, de
care are cunoútinĠă X, apare în calitate de cumpărător Z.
Între Y úi Z s-a încheiat însă un act secret în care se arată că
dreptul de proprietate se transferă lui Y, care reuúeúte astfel
să cumpere bunuri pe care altminteri X nu i le-ar fi vândut.
Potrivit art. 1175 din Codul civil, referitor la simulaĠie,
”actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere
decât între părĠile contractante úi succesorii lor universali; un
asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane”.
Aúadar, între părĠi produce efecte actul adevărat, secret, real, dar,
faĠă de terĠul de bună credinĠă, produce efecte actul public. Dacă
însă terĠul ia cunoútinĠă despre actul secret, el va avea dreptul de a
opta între invocarea actului public úi a celui secret.
254
Cu alte cuvinte, terĠul (fie el creditor, moútenitor etc.) poate
să intenteze o acĠiune în instanĠă întemeiată pe un act juridic la care
nu a luat parte: actul încheiat în secret de către părĠile participante
la simulaĠie, cel mai adesea în scopul fraudării sale.
Dar este simulaĠia o excepĠie de la principiul relativităĠii
efectelor actului juridic?
Nu, deoarece dreptul terĠului de opĠiune între actul public úi
actul secret izvorăúte din lege úi nu din convenĠia părĠilor
participante la simulaĠie. Ca urmare, această situaĠie se include în
rândul excepĠiilor aparente de la principiul relativităĠii.
x Reprezentarea. Reprezentarea constituie un procedeu

juridic prin care o persoană (reprezentant) încheie un act juridic în
numele úi pe seama altei persoane (reprezentat), efectele actului
respectiv producându-se direct în persoana reprezentatului.
După izvorul ei, reprezentarea poate fi:
a) convenĠională. În acest caz, ea izvorăúte din voinĠa
părĠilor, care au încheiat un contract de mandat. În
temeiul acestuia, una dintre părĠi, denumită
mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe
acte juridice pe seama unei alte persoane, denumită
mandant, care îi dă această împuternicire (procură)
úi pe care o reprezintă. ùtim deja că mandatul este
un contract unilateral atunci când se încheie cu titlu
gratuit (iar gratuitatea este de esenĠa sa) úi bilateral
atunci când se încheie cu titlu oneros.
b) legală. În acest caz, ea izvorăúte din lege.
¾ Spre exemplu, persoana lipsită de capacitate de exerciĠiu
încheie acte juridice prin reprezentantul său legal.
Observăm că reprezentatul nu participă personal la
încheierea actului juridic respectiv. Totuúi, efectele acestuia se
255
produc în persoana sa, în sensul că va fi obligat să execute
obligaĠiile contractuale care decurg din acest act, úi va beneficia de
drepturile care decurg din acesta. Pe de altă parte, reprezentantul,
deúi a încheiat propriu-zis actul juridic, nu va suporta consecinĠele
acestuia. Cu toate acestea, reprezentarea nu constituie o derogare
nici de la principiul relativităĠii efectelor actului juridic, nici de la
cel al obligativităĠii acestora.
Reprezentarea este doar o excepĠie aparentă de la principiul
relativităĠii deoarece, dacă reprezentarea este convenĠională,
reprezentatul este considerat parte a actului juridic civil. Prin
încheierea contractului de mandat, el úi-a dat consimĠământul la a
deveni titularul drepturilor úi obligaĠiilor care vor rezulta din actul
juridic încheiat de mandatar în numele său.
¾ Spre exemplu, X emite o procură pentru Y, prin care
prevede că Y îl va reprezenta la încheierea contractului de
vânzare-cumpărare a casei sale. Vânzarea casei este
perfectată de Y, el este cel care negociază încheierea
contractului úi tot el este cel care semnează actul doveditor
al acestuia. Dar suma obĠinută ca preĠ nu îi aparĠine lui Y, ci
lui X; tot astfel, nu Y, ci X va avea obligaĠia de a elibera
casa úi de a o pune la dispoziĠia cumpărătorului, ca úi
obligaĠia de a-i garanta utila úi liniútita folosinĠă a acesteia.
X suportă aceste efecte nu ca excepĠie de la principiul
relativităĠii, ci în virtutea propriei lui voinĠe contractuale;
consimĠământul exprimat la încheierea contractului de mandat este
cel care îl leagă de aceste efecte.
Dacă reprezentarea este legală, reprezentatul (spre exemplu,
minorul mai mic de 14 ani) devine în temeiul legii titular al
drepturilor úi obligaĠiilor care decurg din actul juridic încheiat în
numele úi pe socoteala sa de către reprezentant.
256
x AcĠiunile directe. Uneori, când există două contracte
succesive, legea permite unei persoane care este parte în primul
contract să introducă acĠiune împotriva unei alte persoane, care este
parte în cel de al doilea contract.
¾ Spre exemplu, Codul civil prevede că “mandantul poate să
intenteze direct acĠiunea contra persoanei ce mandatarul úi-a
substituit”. Aúadar, ipoteza este aceea în care mandatarul, la
rândul său, emite o procură prin care împuterniceúte o altă
persoană să încheie actul juridic pentru care primise el
însuúi, iniĠial, procură de la mandant pentru a-l încheia.
Mandantul, dacă este prejudiciat, va putea acĠiona, direct,
împotriva mandatarului său, deúi nu este parte decât la
primul contract de mandat, dintre cele două care s-au
încheiat succesiv.
ùi de această dată ne aflăm în prezenĠa unei excepĠii aparente
de la principiul relativităĠii, întrucât dreptul la acĠiune izvorăúte din
lege.
4.4.4. StipulaĠia pentru altul
StipulaĠia pentru altul constituie o excepĠie reală de la

principiul relativităĠii efectelor actului juridic civil.
StipulaĠia pentru altul este numită úi contractul în favoarea
unei a treia persoane úi reprezintă acel contract prin care o parte,
denumită promitent se obligă faĠă de cealaltă parte, denumită
stipulant să execute o prestaĠie în favoarea unui terĠ denumit terĠ
beneficiar, care nu a participat la încheierea actului juridic.
¾ Spre exemplu, contractul de asigurare se încheie între
asigurat úi societatea de asigurări. Dar într-un asemenea
contract se poate prevedea că indemnizaĠia de asigurare se
va plăti, în cazul producerii cazului asigurat, nu
257
asiguratului, ci unui terĠ. Concret, X încheie cu societatea de
asigurări Y un contract de asigurare în temeiul căruia
societatea Y se obligă să plătească o anumită sumă de bani
(indemnizaĠia de asigurare) lui Z, dacă va surveni decesul
lui X. Z, terĠ în raport cu contractul de asigurare intervenit
între X úi Y, poate să nici nu aibă cunoútinĠă despre
existenĠa contractului. Totuúi, la data decesului lui X, Z este
beneficiarul sumei cuvenite, el o poate pretinde úi chiar are
posibiltatea de a introduce acĠiune în instanĠă pentru a
constrânge societatea de asigurări Y să plătească. Temeiul
acĠiunii îl va constitui un contract la care Z nu a participat
nici personal, nici prin reprezentare.
De observat însă că excepĠia de la principiul relativităĠii
efectelor actului juridic este limitată la posibilitatea prevederii de
drepturi în favoarea terĠului beneficiar. În nici o ipoteză nu s-ar
putea prevedea, prin contractul încheiat între două părĠi, obligaĠii în
sarcina celui de al treilea.
Categorii de subiecte de drept, în raport cu un anumit act juridic:

x PărĠi – asupra lor se produc pe deplin efectele actului juridic
x TerĠi – asupra lor nu se produc efecte ale actului juridic, cu excepĠia
stipulaĠiei pentru altul
Succesori universali
x Avânzi-cauză – asupra lor se produc efectele Succesori cu titlu universal
actului juridic întocmai ca asupra părĠilor: Succesori cu titlu particular
Creditori chirografari
258
X i-a închiriat lui Y o cameră în apartamentul său fără

să precizeze termenul. PrecizaĠi:
a) Dacă úi după cât timp părĠile au dreptul să decidă
încetarea contractului;
b) Dacă úi după cât timp Y (chiriaúul) poate înceta
unilateral contractul. ArătaĠi dacă mai are obligaĠia de
plată a chiriei;
c) Dacă úi după cât timp X (locatorul) poate înceta
unilateral contractul. ArătaĠi dacă are dreptul de a cere
evacuarea chiriaúului.
ArătaĠi care ar fi fost răspunsurile dacă contractul de
închiriere s-ar fi încheiat pe un termen de un an.
Singurul moútenitor al lui X este, în raport cu actele

juridice încheiate de X:
a) parte, pentru că preia drepturile úi obligaĠiile asumate de
X;
b) terĠ, pentru că nu a participat la încheierea actelor
juridice în discuĠie;
c) având-cauză, prin excepĠie de la principiul relativităĠii;
d) având-cauză, pentru că este continuatorul lui X în
raporturile cu terĠii, iar aceasta nu constituie o excepĠie
de la principiul relativităĠii.
ExplicaĠi deosebirea dintre succesorii universali úi

succesorii cu titlu universal.
259
ExplicaĠi de ce este considerată simulaĠia o excepĠie
aparentă de la principiul relativităĠii efectelor actului
juridic. DaĠi exemple de situaĠii în care simulaĠia este
folosită în scopul fraudării terĠilor.
StipulaĠia pentru altul constituie:

a) o excepĠie de la principiul obligativităĠii efectelor
actului juridic;
b) o excepĠie de la principiul irevocabilităĠii efectelor
actului juridic;
c) o excepĠie reală de la principiul relativităĠii efectelor
actului juridic;
d) o excepĠie aparentă de la principiul relativităĠii efectelor
actului juridic.
Între X úi Y s-a încheiat un contract de locaĠiune. În

acesta părĠile au inserat o clauză în care se prevede că
“dacă Y (chiriaú) nu plăteúte chiria două luni la rând, X
(proprietar) are drepul de a revoca unilateral actul
încheiat”. ArătaĠi dacă, în cazul dat, formularea
“revocare unilaterală” este corectă. Dacă nu, precizaĠi
care ar fi fost formularea corectă din punct de vedere
juridic. ArătaĠi dacă suntem în prezenĠa:
a) unui caz de aplicare a principiului obligativităĠii;
b) unui caz de aplicare a excepĠiei de la principiul
obligativităĠii;
c) unui caz de aplicare a principiului irevocabilităĠii;
d) unui caz de aplicare a excepĠiei de la principiul
irevocabilităĠii.
260
Bibliografie

S.R.L., 1994, p. 166 – 177;
ROSETTI- Editura ALL, 1996, p. 107- 113;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
Editura ALL, 1997, p. 153 – 171;
RĂDUCAN, G. Drept civil. Culegere de speĠe, Bucureúti,
MARAVELA, T.G. Editura ALL BECK, 1998, p. 80 – 84;
p. 148 – 15;
p. 148 – 157.
DEAK, F. Tratat de drept civil. Contracte speciale,
Bucureúti, Editura Actami, 1998, p. 268 – 291;
378 – 406;
COSMA, D. Teoria generală a actului juridic civil,
Bucureúti, Editura ùtiinĠifică, 1969,
p. 417 – 433;
Editura Lumina Lex, 2000, p. 251 – 270;
TAMÁS, T. Unele consideraĠii referitoare la revocarea
unilaterală a contractelor, în revista
“Dreptul”, nr. 12/1999, p. 52 – 58.
261
5 NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL
5.1. NoĠiune
Nulitatea poate fi definită ca fiind acea sancĠiune de drept

civil ce desfiinĠează actul juridic încheiat cu nerespectarea
normelor juridice
Deci, nulitatea intervine în cazul când, la încheierea actului
juridic, nu se respectă condiĠiile sale de validitate. Cum un
asemenea act este contrar legii, el este considerat că nici nu a
existat, iar părĠile sunt repuse în situaĠia anterioară încheierii lui.
¾ Spre exemplu, legea declară inalienabile bunurile care se
află în domeniul public al statului (de interes naĠional) úi al
unităĠilor administrativ-teritoriale (de interes local). Aceasta
înseamnă că ele nu pot fi înstrăinate. Ca urmare, orice act
juridic prin care s-au vândut sau donat bunuri publice este
lovit de nulitate, deoarece la încheierea lui s-au nesocotit
prevederile legii. Ca urmare, se va considera că el nu a fost
nicicând încheiat, iar bunul public respectiv nu a părăsit
niciodată patrimoniul statului sau unităĠilor administrativ-
teritoriale.
Nulitatea îndeplineúte mai multe funcĠii:
x FuncĠia preventivă constă în aceea că părĠile, útiind că
încălcarea prevederilor legii atrage nulitatea actului încheiat,
vor încheia actul cu respectarea condiĠiilor de validitate ale
acestuia, pentru a-l feri de nulitate;
262
x FuncĠia sancĠionatorie constă în aceea că se sancĠionează
nerespectarea legii;
x FuncĠia reparatorie constă în înlăturarea efectelor contrare legii
úi bunelor moravuri.
5.2. Delimitarea nulităĠii de alte cazuri

de ineficacitate a actului juridic
Nulitatea nu este singura sancĠiune care lipseúte un act

juridic de efecte. Configurarea ei corectă presupune distincĠia faĠă
de categoriile juridice cu care se învecinează.
5.2.1 Raportul dintre nulitate úi rezoluĠiune
RezoluĠiunea constă în desfiinĠarea, cu efect retroactiv, a

unui contract sinalagmatic, cu executare dintr-o dată, pentru
neexecutarea culpabilă a obligaĠiilor de către una dintre părĠi.
Aúadar, dacă debitorul nu îúi îndeplineúte obligaĠiile
contractuale, creditorul are posibilitatea de a opta între:
x a solicita executarea silită (constrângerea debitorului să-úi
execute obligaĠia) úi
x a solicita rezoluĠiunea acestuia. RezoluĠiunea apare ca fiind o
sancĠiune ce se poate aplica în cazul în care contractul, valabil
încheiat, nu este executat.
Deúi atât nulitatea, cât úi rezoluĠiunea au acelaúi efect,
constând în desfiinĠarea cu efect retroactiv a actului juridic, ca úi
cum acesta nu s-ar fi încheiat, ele nu pot fi identificate, ci se
deosebesc prin următoarele elemente:
- în timp ce nulitatea presupune un act nevalabil,
rezoluĠiunea presupune un act juridic valabil încheiat.
263
Aplicarea sancĠiunii nulităĠii se face independent de
măsura în care actul a fost sau nu executat (nu contează
dacă una dintre părĠi sau amândouă au executat deja
actul conform prevederilor acestuia). Actul juridic era
“născut mort”; ceea ce s-a prestat deja se va restitui,
fiind lipsit de temei legal. Dimpotrivă, în cazul
rezoluĠiunii avem de-a face cu un act juridic pe deplin
valabil; sancĠiunea vizează doar neexecutarea culpabilă
a obligaĠiilor contractuale de către una dintre părĠi ;
- nulitatea se poate aplica oricărui act juridic civil, pe
când rezoluĠiunea se poate aplica doar contractelor
sinalagmatice, cu executare dintr-o dată;
- în timp ce cauzele nulităĠii sunt anterioare sau
concomitente încheierii actului juridic, cauza
rezoluĠiunii (neexecutarea culpabilă a obligaĠiilor
contractuale de către una din părĠi) este ulterioară
momentului încheierii contractului.
¾ Spre exemplu, X încheie cu Y un contract de vânzare-
cumpărare având ca obiect un teren. Cei doi nu autentifică
actul, ci încheie numai o înĠelegere sub semnătură privată.
Ulterior, X îúi execută obligaĠia contractuală, úi îi predă lui
Y terenul. Contractul însă este nul úi orice s-a executat în
temeiul lui este supus restituirii. Dreptul de proprietate
asupra terenului nu a părăsit nici o clipă patrimoniul lui X,
deoarece legea impune, ca o condiĠie de validitate,
încheierea acestui tip de contracte în formă autentică. Dacă,
dimpotrivă, contractul s-a încheiat în formă autentică, dar X
refuză să îi permită lui Y accesul pe terenul care face obiect
al contractului, deúi Y a plătit preĠul convenit, contractul va
putea fi supus rezoluĠiunii. Efectul rezoluĠiunii va fi acelaúi
ca úi în cazul nulităĠii (ceea ce s-a executat deja se restituie,
264
iar ceea ce nu s-a executat nu se mai execută), dar cauzele
aplicării celor două sancĠiuni sunt complet diferite.
5.2.2 Raportul dintre nulitate úi reziliere
Rezilierea este încetarea cu efecte pentru viitor a unui

contract sinalagmatic, cu executare succesivă, pentru neexecutarea
culpabilă a obligaĠiilor de către una dintre părĠi.
Aúa cum útim deja, rezilierea se deosebeúte de rezoluĠiune
prin aceea că este aplicabilă contractelor cu executare succesivă úi
are efecte numai pentru viitor.
Deosebirile dintre reziliere úi nulitate pornesc tot de la
cauzele celor două tipuri de sancĠiuni: nulitatea îúi are cauza în
chiar modalitatea de încheiere a contractului (cu nerespectarea
prevederilor legii), în timp ce rezilierea vizează un contract valabil
încheiat, dar neexecutat, în mod culpabil, de către una dintre părĠi.
De reĠinut că în cazul actelor juridice cu executare
succesivă úi nulitatea operează numai pentru viitor.
5.2.3 Raportul dintre nulitate úi caducitate
Caducitatea constă în ineficacitatea unui act juridic valabil

încheiat, care nu úi-a produs încă efectele. Ea intervine din cauza
unei împrejurări independente de voinĠa părĠilor sau a autorului
actului juridic.
¾ De exemplu, un testament devine caduc dacă persoana
desemnată drept beneficiar al averii succesorale decedează
înaintea testatorului. Tot astfel, o ofertă de a contracta
devine caducă atunci când, înainte de a fi fost acceptată,
intervine moartea ofertantului.
265
Nulitatea úi caducitatea sunt ambele cauze de ineficacitate,
dar între ele există următoarele deosebiri:
- nulitatea presupune un act nevalabil, în timp ce
caducitatea presupune un act valabil încheiat;
- nulitatea are ca efect restituirea prestaĠiilor deja
efectuate, în timp ce în cazul caducităĠii această
problemă nu se pune, deoarece, prin ipoteză, încă nu s-a
prestat nimic;
- nulitatea presupune cauze anterioare sau concomitente
încheierii actului juridic, iar caducitatea presupune o
cauză ulterioară încheierii actului;
- nulitatea intervine ca sancĠiune pentru o conduită
contrară legii, în timp ce caducitatea nu are caracter de
sancĠiune deoarece intervine pentru motive
independente de voinĠa părĠilor.
5.2.4 Raportul dintre nulitate úi revocare
Revocarea reprezintă sancĠiunea civilă ce constă în

înlăturarea efectelor actului juridic din cauza ingratitudinii
gratificatului (spre exemplu, a donatarului) sau neexecutării
culpabile a sarcinii. De asemenea, revocarea poate interveni, aúa
cum útim deja, ca excepĠie de la principiul irevocabiltăĠii actelor
juridice.
¾ Spre exemplu, se pot revoca: donaĠia (când donatarul
săvârúeúte “delicte, cruzimi sau injurii grave” – în
exprimarea Codului civil – asupra donatorului, sau când
donatarul nu îúi îndeplineúte sarcina stipulată în contract);
mandatul (mandantul poate revoca procura dată
mandatarului pentru încheierea de acte juridice în numele úi
pe socoteala sa); renunĠarea la succesiune (dacă
266
succesiunea nu a fost deja acceptată de alt moútenitor úi nu
au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii) ú.a.
Atât nulitatea, cât úi revocarea sunt cauze de ineficacitate a
actului juridic civil; ele se deosebesc, în principal, prin aceea că:
- nulitatea presupune un act juridic nevalabil, în timp ce
revocarea presupune un act valabil încheiat;
- cauzele nulităĠii sunt anterioare sau concomitente
încheierii actului juridic; cauzele revocării sunt
ulterioare încheierii actului juridic;
- nulitatea se aplică oricărui act juridic civil în timp ce
revocarea se aplică, de regulă, numai actelor încheiate
cu titlu gratuit;
- nulitatea intervine pentru nerespectarea unor prevederi
legale, în timp ce revocarea intervine ca efect al voinĠei
părĠii care o pretinde.
5.3. Clasificări ale nulităĠii
5.3.1 Clasificarea nulităĠii după întinderea efectelor sale
După întinderea efectelor sale, nulitatea este parĠială úi

totală.
x Nulitatea este parĠială când desfiinĠează doar o parte din
efectele actului juridic civil, celelalte efecte ale acestuia
producându-se, în măsura în care nu contravin legii;
x Nulitatea este totală când desfiinĠează actul juridic civil
în întregul său.
În dreptul nostru, nulitatea parĠială reprezintă regula, iar
nulitatea totală - excepĠia. Cu alte cuvinte, se va căuta întotdeauna
menĠinerea actului juridic în fiinĠă, prin înlăturarea elementelor
267
lipsite de valabilitate, úi numai atunci când aceasta nu este cu
putinĠă, actul va fi desfiinĠat în întregime.
¾ Spre exemplu, în cazul unui împrumut cu dobândă, dacă
dobânda este mai mare decât cea permisă de lege, se va
aplica nulitatea parĠială úi nu cea totală, desfiinĠându-se
numai clauza privitoare la dobândă, dar menĠinându-se
restul efectelor actului.
¾ Tot astfel, un testament prin care o persoană lasă moútenire
întreaga avere unui prieten, dezmoútenind moútenitorii
rezervatari (copii, părinĠi sau soĠ/soĠie) va fi nul numai
pentru partea care nesocoteúte rezerva succesorală; pentru
partea de care se poate dispune prin testament (denumită
“cotitate disponibilă”), testamentul îúi va păstra
valabilitatea.
Dacă însă nulitatea este atrasă de nesocotirea condiĠiilor de
formă cerute de lege ad validitatem, nulitatea nu poate fi decât
totală. În exemplul de mai sus, dacă nulitatea era cauzată de
nesemnarea sau nedatarea testamenului olograf (scris de mână), ea
ar fi lovit întreg actul.
5.3.2 Clasificarea nulităĠii după cum este sau nu

prevăzută de lege
După cum este sau nu prevăzută de lege, nulitatea poate fi

expresă sau implicită.
x Nulitatea este expresă atunci când este prevăzută ca
atare, într-o dispoziĠie legală.
Majoritatea nulităĠilor sunt exprese, fiind prevăzute fie în
Codul civil, fie în alte izvoare de drept civil.
268
È De exemplu, art. 822 din Codul civil prevede: „Este nulă
orice donaĠiune făcută cu condiĠii a căror îndeplinire atârnă
numai de voinĠa donatorului.”
x Nulitatea este virtuală (implicită, tacită) dacă nu este
prevăzută expres de lege, dar ea rezultă în mod
neîndoielnic fie din exprimarea normei legale, fie din
scopul acesteia.
È De exemplu, art. 813 Codul civil prevede: „Toate
donaĠiunile se fac prin act autentic.” Deúi textul nu o arată
expres, consecinĠa nerespectării formei înscrisului autentic
este nulitatea.
5.3.3 Clasificarea nulităĠii în funcĠie de felul condiĠiei

de validitate nerespectate
În funcĠie de felul condiĠiei de validitate nerespectate, se

distinge între nulitatea de fond úi nulitatea de formă.
x Nulitatea de fond intervine în cazul lipsei sau
nevalabilităĠii unei condiĠii de fond a actului juridic:
capacitate, consimĠământ, obiect, cauză;
x Nulitatea de formă intervine în cazul nerespectării
formei cerute ad validitatem.
5.3.4 Clasificarea nulităĠii în funcĠie de natura interesului

ocrotit
În funcĠie de natura interesului ocrotit (general sau

individual) prin dispoziĠia legală care a fost încălcată la încheierea
actului juridic, nulitatea poate fi absolută sau relativă. Aceasta este,
de altfel, cea mai însemnată dintre clasificările nulităĠilor.
269
x Nulitatea absolută intervine în cazul nerespectării, cu
prilejul încheierii unui act juridic, a unei norme ce
ocroteúte un interes general, public, al întregii
comunităĠi (societăĠi);
x Nulitatea relativă intervine în cazul nerespectării, cu
prilejul încheierii unui act juridic civil, a unei norme ce
ocroteúte un interes particular, privat.
În terminologia juridică se foloseúte expresia „act nul de
drept” pentru a desemna actul lovit de nulitatea absolută úi „act
anulabil” pentru a desemna actul afectat de nulitatea relativă.
Între nulitatea absolută úi cea relativă există deosebiri
fundamentale de regim juridic. Astfel:
a) nulitatea absolută poate fi invocată de către orice
persoană interesată úi poate fi invocată úi din oficiu, de
către instanĠă. Dimpotrivă, nulitatea relativă poate fi
invocată numai de persoana în interesul căreia a fost
prevăzută această acĠiune;
b) nulitatea absolută poate fi invocată oricând, acĠiunea în
nulitatea absolută fiind imprescriptibilă. Dimpotrivă,
acĠiunea în anulabilitate (în nulitate relativă) este
prescriptibilă; deci nulitatea relativă poate fi invocată în
termenul general de prescripĠie extinctivă de 3 ani;
c) nulitatea absolută nu poate fi, în principiu, acoperită
prin confirmare. Dimpotrivă, actul nul relativ poate fi
confirmat, fie printr-o confirmare expresă, fie printr-o
confirmare tacită.
Confirmarea expresă se face sub forma unui act juridic
unilateral întocmit în acest scop úi trebuie să îndeplinească
următoarele condiĠii:
- să provină de la persoana care ar fi avut dreptul să
anuleze actul, deci de la persoana ale cărei interese au
fost afectate prin încheierea actului anulabil;
270
- să cuprindă, în mod explicit, cauza nulităĠii;
- să prevadă că autorul intenĠionează să renunĠe la
acĠiunea în anulare;
- cauza care antrena nulitatea să fi încetat.
¾ Spre exemplu, dacă actul era anulabil pentru că, la
încheierea lui, cosimĠământul uneia dintre părĠi fusese viciat
prin eroare, el nu va putea fi confirmat decât după ce partea
a ieúit de sub imperiul erorii.
Confirmarea tacită poate rezulta fie din executarea, în

cunoútinĠă de cauză, a actului anulabil, fie din neinvocarea nulităĠii
relative înăuntrul termenului de prescripĠie.
În unele ramuri de drept, cum este dreptul muncii úi
nulitatea abolută poate fi acoperită, prin îndeplinirea ulterioară a
condiĠiei nerespectate iniĠial.
¾ Spre exemplu, nulitatea contractului individual de muncă
datorată neefectuării examenului medical, la angajare, poate
fi acoperită prin efectuarea ulterioară a acestui examen.
În dreptul civil însă, chiar dacă ulterior condiĠia este
îndeplinită (spre exemplu, se atentifică actul de donaĠie care fusese
încheiat numai sub semnătură privată), aceasta nu poate avea efecte
retroactive. Actul nul absolut nu poate fi “reînviat” prin
îndeplinirea ulterioară a condiĠiilor impuse de lege.
În timp ce nulitatea absolută poate fi invocată printr-o
acĠiune în constatarea nulităĠii (deci actul este deja nul, instanĠa
doar constată această realitate), acĠiunea în nulitate relativă este o
acĠiune în pronunĠare (în sensul că instanĠa decide dacă din probele
administrate decurge că actul are sau nu valabilitate).
271
Nulitatea absolută Nulitatea relativă
x Poate fi invocată de x Poate fi invocată doar de către
către orice persoană partea interesată
interesată
x Este imprescriptibilă x Este prescriptibilă (poate fi
(poate fi invocată invocată doar înlăuntrul termenului
oricând) de prescripĠie extinctivă)
x Nu poate fi acoperită x Poate fi acoperită prin confirmare
prin confirmare
5.4. Cauzele nulităĠii
Nulitatea absolută úi nulitatea relativă sunt cauzate de

împrejurări diferite.
Astfel, sunt cauze ce atrag nulitatea absolută a actului
juridic civil:
x lipsa unei condiĠii esenĠiale a actului juridic, úi anume:
a) lipsa consimĠământului;
b) nerespectarea prevederilor privind îngrădirea capacităĠii
de folosinĠă;
c) nerespectarea principiului specialităĠii capacităĠii de
folosinĠă de către persoanele juridice;
d) lipsa obiectului sau caracterul ilicit sau imoral al
acestuia;
e) lipsa cauzei, sau caracterul fals, ilicit sau imoral al
acesteia;
f) nerespectarea condiĠiei de formă cerut ad validitatem;
x încheierea actului juridic civil cu încălcarea normelor
imperative ale legii, ordinii publice sau bunelor
moravuri;
272
x lipsa sau nevalabilitatea autorizaĠiei administrative;
x frauda.
Sunt cauze ce atrag nulitatea relativă a actului juridic civil:

x existenĠa unui viciu de consimĠământ (eroare, dol,
violenĠă sau leziune);
x lipsa discernământului unei părĠi în momentul încheierii
actului juridic civil;
x lipsa capacităĠii de exerciĠiu (în cazul minorului sub
14 ani úi al interzisului judecătoresc) sau a capacităĠii
depline de exerciĠiu (în cazul actului lezionar încheiat de
către minorul de 14–18 ani, fără încuviinĠarea
ocrotitorului legal sau a autorităĠii tutelare);
x încheierea actului de către reprezentantul persoanei
juridice în lipsa sau cu depăúirea puterilor acordate
acestuia;
¾ Spre exemplu, managerul unei companii încheie un contract
de vânzare-cumpărare a companiei, deúi încheierea unui act
de o asemenea însemnătate este posibil, potrivit actelor
constitutive, numai cu acordul adunării generale a
asociaĠilor;
x nerespectarea unor incapacităĠi instituite pentru
ocrotirea unor interese individuale, personale (cum este,
de exemplu, interdicĠia încheierii de contracte de
vânzare între soĠi); ú.a.
5.5. Efectele nulităĠii
Prin efectele nulităĠii înĠelegem consecinĠele juridice ale

aplicării sancĠiunii nulităĠii. Prin definiĠie, nulitatea conduce la
desfiinĠarea actului juridic (sau numai a clauzelor nule ale acestuia)
273
úi a raportului juridic născut în temeiul său, în scopul restabilirii
legalităĠii.
De aici decurg următoarele consecinĠe:
x dacă actul juridic nu úi-a produs încă efectele, nu úi le va mai
produce;
x dacă actul juridic a fost deja executat total sau parĠial,
prestaĠiile ce au fost efectuate în temeiul actului anulat vor fi
restituite;
x acele acte juridice încheiate de părĠi cu terĠii în baza unui act
juridic nul sau anulabil, acte prin care s-au constituit sau
transmis drepturi faĠă de terĠi, vor fi desfiinĠate în baza anulării
(nulităĠii) actului iniĠial.
Ca urmare, putem spune că efectele nulităĠii sunt guvernate
de trei principii:
- retroactivitatea nulităĠii ;
- restabilirea situaĠiei anterioare;
- lipsirea de efecte a actului nul.
5.5.1 Principiul retroactivităĠii
Potrivit acestui principiu, nulitatea nu produce efecte numai

pentru viitor, ci úi pentru trecut.
Deci aplicarea principiului retroactivităĠii nulităĠii
presupune înlăturarea efectelor actului juridic care s-au produs între
momentul încheierii acestuia úi momentul anulării efective a
actului. Astfel se ajunge în situaĠia în care ar fi fost părĠile dacă n-ar
fi încheiat actul juridic.
De la principiul retroactivităĠii există úi unele excepĠii, care
apar atunci când acest principiu vine în conflict cu alte principii de
drept, sau cu necesitatea protejării anumitor drepturi. Constituie
excepĠii de la retroactivitate acele cazuri în care, pentru motive
274
temeinice, efectele care s-au produs între momentul încheierii
actului úi momentul anulării sale sunt menĠinute. În aceste cazuri,
nulitatea produce efecte numai pentru viitor, nu úi pentru trecut:
- în cazul anulării unui contract cu executare succesivă,
efectele deja produse în temeiul acestuia se menĠin.
¾ Spre exemplu, în cazul anulării unui contract de locaĠiune,
după ce un timp chiria fusese plătită úi bunul fusese folosit,
prestaĠiile nu se vor restitui între părĠi (chiria deja plătită nu
se va restitui locatarului úi, evident, folosinĠa bunului nu se
va putea restitui locatorului);
¾ Tot astfel, în dreptul muncii, nulitatea contractului de
muncă nu produce efecte retroactive astfel încât cel care a
prestat munca în temeiul unui contract nul are totuúi dreptul
la remunerarea acesteia;
- dacă bunul care formează obiect al contractului nul este

frugifer, fructele culese cu bună-credinĠă de către
dobânditor nu se vor restitui o dată cu bunul.
Buna-credinĠă presupune necunoaúterea de către dobânditor
a caracterului nul al actului juridic. El a cules fructele crezând că
bunul îi aparĠine úi că actul juridic în temeiul căruia l-a dobândit
(de pildă, un contract de vânzare-cumpărare sau un testament) este
valabil. Pentru a răsplăti buna-credinĠă a dobânditorului, legea
prevede că acesta va putea păstra pentru sine fructele culese
anterior anulării; în acest caz, neretroactivitatea efectelor nulităĠii
are la bază ideea de protecĠie a posesorului de bună credinĠă.
¾ Spre exemplu, X a dobândit o suprafaĠă de teren ca
moútenitor al lui Y, desemnat prin testamentul lăsat de
acesta din urmă. Ca proprietar, X a cultivat terenul dobândit
úi a cules recolta. După doi ani, se descoperă un nou
testament, datat ulterior primului, prin care Y îl desemnează
275
drept moútenitor pe Z. Aceasta însemnă că primul
testament, prin care X devenea moútenitor, este nul. Ca
urmare, ar decurge că primul testament nu a putut produce
nici un efect, iar X nu a fost niciodată proprietar al terenului
respectiv. Dacă s-ar aplica principiul neretroactivităĠii, ar
însemna că X trebuie să restituie nu doar terenul, ci úi
recolta culeasă. Dar, prin excepĠie, legea îi permite păstrarea
fructelor culese, afară dacă se poate proba reaua-credinĠă a
lui X, adică faptul că el avea cunoútinĠă despre existenĠa
celui de al doilea testament. Dreptul de a păstra fructele
încetează la data cunoaúterii cauzei de nulitate (adică
încetează o dată cu buna-credinĠă). Recolta culeasă după ce
s-a descoperit cel de al doilea testament va trebui restituită
de către X adevăratului proprietar (lui Z);
- în dreptul familiei: nulitatea căsătoriei nu produce efecte

retroactive în ceea ce priveúte soĠul de bună-credinĠă,
sau în ceea ce priveúte copiii rezultaĠi, care îúi păstrează
situaĠia de copii din căsătorie.
5.5.2 Principiul repunerii în situaĠia anterioară
Acest principiu este o consecinĠă a principiului

retroactivităĠii efectelor nulităĠii.
Principiul repunerii în situaĠia anterioară (denumit în latină
principiul restitutio in integrum) este acea regulă de drept potrivit
căreia tot ce s-a executat în temeiul unui act anulat trebuie restituit,
în aúa fel încât părĠile raportului juridic să ajungă în situaĠia în care
ar fi fost dacă acel act nu s-ar fi încheiat.
ExcepĠiile de la principiul repunerii în situaĠia anterioară
sunt situaĠiile în care, pentru motive temeinice, prestaĠiile efectuate
276
în temeiul actului anulat nu se restituie, ci se menĠin, fie total, fie
numai în parte.
¾ Spre exemplu, persoanele lipsite de capacitate de exerciĠiu
sau cu capacitate de exerciĠiu restrânsă restituie prestaĠia pe
care au primit-o în temeiul unui act juridic nul, doar în
măsura îmbogăĠirii lor, adică numai în măsura în care au
profitat de avantaje patrimoniale de pe urma încheierii
actului juridic.
5.5.3 Principiul conform căruia un act nul nu poate

produce nici un efect
În limba latină, acest principiu este astfel formulat: quod

nullum est nullum producit effectum (“ceea ce este nul produce
efecte nule”)
Cea mai importantă aplicaĠie a acestui principiu constă în
anularea actului subsecvent, ca urmare a anulării celui iniĠial.
Astfel, dacă există două acte juridice “înlănĠuite”,
desfiinĠarea primului va atrage úi desfiinĠarea celui de al doilea:
anularea actului primar atrage úi anularea actului subsecvent, ca
urmare a legăturii sale cu primul. Aceasta decurge din aceea că,
potrivit unei reguli foarte vechi de drept, “nimeni nu poate
transmite un drept pe care nu-l are sau nimeni nu poate transmite
mai multe drepturi decât are el însuúi”. Aúadar, tot ceea ce s-a
dobândit în temeiul unui act nul, în realitate nu s-a dobândit, aúa
încât nu se poate transmite mai departe.
¾ Spre exemplu, dacă X i-a donat lui Y un apartament, fără a
fi întocmit însă contractul în formă autentică, úi contractul
prin care Y donează, mai departe, apartamentul lui Z este
nul, chiar dacă acesta din urmă s-a încheiat în formă
autentică. Aceasta pentru că, în realitate, dreptul de
277
proprietate asupra apartamentului nu a părăsit nici o clipă
patrimoniul lui X. Y nedevenind proprietar, nu putea să
înstrăineze un bun care nu îi aparĠinea.
În mod similar, dacă este nul actul juridic principal, va fi
nul úi cel accesoriu. Dacă, spre exemplu, contractul de împrumut
este anulabil, deoarece s-a încheiat prin vicierea consimĠământului
uneia dintre părĠi, úi gajul constituit pentru garantarea
împrumutului va fi, de asemenea, anulabil. Soarta contractului
accesoriu urmează soarta contractului principal.
Numim “subdobânditor” persoana care dobândeúte
(cumpără, primeúte cadou, moúteneúte etc.) bunul de la dobânditor.
Subdobânditorul este terĠ faĠă de primul act juridic, în temeiul
căruia bunul a fost pentru prima dată înstrăinat.
De la principiul înlăturării tuturor efectelor actului juridic
nul există însă úi unele excepĠii, cum ar fi:
x acele cazuri în care, deúi actul iniĠial se anulează, actul
subsecvent este totuúi menĠinut, în general în scopul
ocrotirii bunei-credinĠe a subdobânditorului.
¾ Astfel, spre exemplu, dacă cel declarat mort este în viaĠă, se
poate cere, oricând, anularea hotărârii prin care s-a declarat
moartea. Cel declarat mort poate cere, după anularea
hotărârii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale.
Cu toate acestea, dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat
să le înapoieze, decât dacă se face dovada că la data
dobândirii útia că persoana declarată moartă este în viaĠă.
De asemenea, ca regulă, subdobânditorul de bună-credinĠă
úi cu titlu oneros (cumpărătorul) unui bun are dreptul de a-l păstra
chiar dacă titlul de proprietate al transmiĠătorului (vânzătorului) a
fost declarat nul sau anulat;
x Uneori, actul juridic, deúi nul, produce unele efecte indirecte.
Este cazul conversiunii actului juridic.
278
ÎnĠelegem prin conversiunea actului juridic înlocuirea
(substituirea) actului juridic nul cu alt act juridic valabil.
Manifestarea de voinĠă la încheierea unui act juridic nul poate avea
valoare pentru încheierea unui alt act juridic, de această dată
valabil.
¾ Spre exemplu, manifestarea de voinĠă nulă ca vânzare-
cumpărare, poate valora antecontract de vânzare-cumpărare.
Ipoteza este următoarea: între X úi Y se încheie un contract
de vânzare–cumpărare a unui teren. PărĠile nu încheie actul
în formă autentică, ceea ce face ca acesta să fie lovit de
nulitate. Totuúi, din înĠelegerea încheiată sub semnătură
privată decurge intenĠia fermă a părĠilor de a vinde,
respectiv de a cumpăra. Actul încheiat produce efecte
juridice ca antecontract, în sensul că dacă una dintre părĠi
nu va accepta să încheie contractul în formă autentică, va
putea fi obligată la plata de despăgubiri, pentru
prejudicierea celeilalte părĠi.
¾ Tot astfel, dacă un moútenitor vinde un bun care face parte
din masa succesorală (din averea moútenită), gestul său
reprezintă acceptarea tacită a moútenirii. Chiar dacă
contractul de vânzare-cumpărare este nul, prin încheierea lui
moútenitorul s-a comportat ca un proprietar, de unde
decurge fără echivoc faptul că acesta a acceptat moútenirea,
cu toată nulitatea contractului de vânzare. Deci, acest
contract nu va produce nici un efect ca act de vânzare-
cumpărare, dar va produce consecinĠe ca act de acceptare a
moútenirii (spre exemplu, după încheiarea lui, “vânzătorul”
nu va mai putea renunĠa la moútenire).
x În ipoteza situaĠiilor de aparenĠei în drept, eroarea
comună (a tuturor) este considerată că ar permite actului
jurdic, chiar nul, să producă efecte.
279
Este cazul înregistrărilor în registrul de stare civilă care au
fost făcute de o persoană necompetentă, dar care a exercitat public
atribuĠia sa de delegat de stare civilă. Acestea sunt considerate
valabile, chiar dacă persoana respectivă nu avea, în realitate,
această calitate. Faptul că toĠi cei prezenĠi au fost în eroare acoperă,
practic, nulitatea. SituaĠia este însă cu totul excepĠională.
Creditorul îi comunică debitorului său: “Dacă nu îĠi

execuĠi obligaĠiile contractuale, am să anulez
contractul!”. AnalizaĠi afirmaĠia úi explicaĠi ce eroare
cuprinde.
Dacă locatarul refuză să-úi execute obligaĠia de plată a

chiriei, contractul de locaĠiune:
a) se anulează;
b) expiră;
c) este supus rezoluĠiunii;
d) este supus rezilierii.
ExplicaĠi noĠiunea de “caducitate”.
Confirmarea unui act juridic anulabil:

a) este un act juridic unilateral
b) este un contract;
c) poate fi revocată;
d) nu poate fi revocată;
e) poate proveni de la oricare dintre părĠi;
280
f) poate proveni numai de la partea ale cărei interese au
fost lezate prin încheierea actului anulabil;
g) poate proveni de la orice terĠ interesat;
h) poate proveni numai de la partea care úi-a îndeplinit
obligaĠiile contractuale.
X împrumută de la Y suma de 5.000.000 lei. Pentru

garantarea împrumutului, Y constituie un drept de gaj
asupra unui inel aflat în proprietatea lui X. ArătaĠi:
a) nulitatea contractului de împrumut are vreun efect
asupra valabilităĠii contractului de gaj;
b) nulitatea contractului de gaj are vreun efect asupra
valabilităĠii contractului de împrumut;
c) care este principiul efectelor nulităĠii care se aplică.
Bibliografie

“ùansa” S.R.L., 1994, p. 178 – 196;
Românească, 1921, p. 66 – 70;
CĂPĂğÂNĂ, O. Nulitatea actului juridic civil în “Tratat de
drept civil, vol.I, Partea generală”,
Bucureúti, Editura Academiei, 1989,
p. 212 – 249;
ROSETTI- Bucureúti, Editura ALL, 1996, p. 113 - 124;
BĂLĂNESCU, I.
BĂICOIANU, Al.
Editura ALL, 1997, p. 172 – 204;
281
Bucureúti, Editura All – Beck, 1999,
p. 160 – 175;
VOICA, I. Capitolul IV – “Actul juridic civil”,
secĠiunea 5, p. 166 -183, în Drept civil, vol.I,
p. 158 – 172;
Editura Lumina Lex, 2000, p. 271 - 296;
STOICA, V. RezoluĠiunea úi rezilierea contractelor
civile, Bucureúti, Editura ALL, 1997,
p. 19 – 35.
282
V. PRESCRIPğIA EXTINCTIVĂ
283
PRESCRIPğIA EXTINCTIVĂ
1 CONSIDERAğII GENERALE
2 DOMENIUL PRESCRIPğIEI EXTINCTIVE
3 TERMENELE DE PRESCRIPğIE EXTINCTIVĂ
4 CURSUL PRESCRIPğIEI EXTINCTIVE
284
1 CONSIDERAğII GENERALE
1.1. NoĠiune
După cum am văzut, una dintre împrejurările producătoare

de efecte juridice independent de voinĠa omului, este curgerea
timpului. În dreptul civil, curgerea timpului poate să producă efecte
contrare, în funcĠie de domeniul úi circumstanĠele în care se
realizează:
x ea poate produce un efect achizitiv (când duce la dobândirea de
drepturi) sau
x un efect extinctiv (când duce la stingerea unor drepturi).
În prima ipoteză, avem de a face cu prescripĠia achizitivă
sau uzucapiunea, prin care posesorul unui bun imobil poate să
dobândească după trecerea unui interval îndelungat de timp dreptul
de proprietate asupra bunului respectiv.
În cea de a doua ipoteză dreptul la acĠiune se poate stinge ca
urmare a neexercitării lui un anumit interval de timp de către
titular.
Definim prescripĠia extinctivă ca fiind modalitatea de
stingere a dreptului la acĠiune în sens material ca urmare a
neexercitării lui în termenul prevăzut de lege.
¾ Spre exemplu, dacă X (creditor) i-a împrumutat lui Y
(debitor) o anumită sumă de bani, el va putea pretinde
restituirea acelei sume începând cu data la care împrumutul
a ajuns la scadenĠă úi până la sfârúitul termenului de
285
prescripĠie extinctivă. După ce a luat sfârúit acest termen
(care este de trei ani în exemplul nostru), creditorul nu va
mai putea apela la forĠa de constrângere a statului pentru a-l
sili pe debitor să-i restituie datoria. Cu alte cuvinte,
creditorul nu va mai putea obĠine o hotărâre judecătorească
prin care să se dispună executarea silită a debitorului.
Observăm că prescripĠia extinctivă stinge dreptul material la
acĠiune al creditorului. Trebuie însă făcută distincĠia între mai
multe noĠiuni învecinate:
- dreptul procesual la acĠiune este posibilitatea de a
intenta o acĠiune în faĠa instanĠelor judecătoreúti. Acesta
este imprescriptibil, în sensul că, asemeni oricărui
cetăĠean, creditorul are posibilitatea oricând să se
adreseze instanĠelor judecătoreúti cu o acĠiune;
- dreptul la acĠiune în sens material reprezintă
posibilitatea creditorului – reclamant de a obĠine câútig
de cauză în acĠiunea introdusă. Acest drept este
prescriptibil, în sensul că dacă acĠiunea este introdusă
după expirarea termenului de prescripĠie extinctivă, ea
va fi respinsă de către instanĠă ca prescrisă, fără a se mai
trece la judecarea ei pe fond.
Aúadar, dreptul la acĠiune în sens procesual nu trebuie
confundat cu dreptul la acĠiune în sens material. Primul reprezintă
posibilitatea reclamantului de a sesiza instanĠa de judecată, într-o
situaĠie concretă pentru apărarea unui drept subiectiv încălcat sau
contestat, în timp ce cel de al doilea reprezintă posibilitatea
obĠinerii hotărârii judecătoreúti în baza căreia să se poată valorifica
dreptul.
Dreptul la acĠiune în sens procesual este nelimitat în timp.
Ceea ce se prescrie prin prescripĠia extinctivă este numai dreptul la
286
acĠiune în sens material, adică posibilitatea titularului dreptului
subiectiv civil de a valorifica dreptul său încălcat sau contestat de
către un terĠ;
- dreptul subiectiv reprezintă prerogativa titularului de a
pretinde subiectului pasiv să aibă o anumită conduită. Ca úi dreptul
procesual, nici acest drept nu se stinge, ci subzistă expirării
termenului de prescripĠie extinctivă. Ca urmare, după cum am
văzut atunci când ne-am ocupat de clasificarea obligaĠiilor în
obligaĠii perfecte úi obligaĠii imperfecte (naturale), dacă debitorul
îúi execută totuúi, de bună voie, obligaĠia, plata este considerată
valabilă. Dreptul subiectiv nu a încetat, doar că úi-a pierdut latura
sancĠionatorie, adică posibilitatea titularului său de a-l constrânge
pe debitor să execute.
PrescripĠia extinctivă trebuie delimitată de alte instituĠii
care, de asemenea, presupun curgerea unui anumit interval de timp:
x PrescripĠia achizitivă
Într-adevăr, deúi ambele reprezintă sancĠiuni de drept civil,
efectul pe care îl produc este opus: prescripĠia achizitivă
(uzucapiunea) conduce la dobândirea unui drept, în timp ce
prescripĠia extinctivă conduce la pierderea unui drept;
x Decăderea
Decăderea reprezintă acea sancĠiune de drept civil ce constă
în stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat în termenul
prevăzut de lege.
¾ Spre exemplu, în caz de ingratitudine din partea donatarului
(constând în “delicte, cruzimi úi injurii grave”, în
formularea Codului civil), donatorul are la dispoziĠie un an
pentru a revoca donaĠia. Dacă nu o face înlăuntrul
termenului de decădere (care, spre deosebire de termenele
287
de prescripĠie extinctivă, nu poate fi nici suspendat, nici
întrerupt), el nu o mai poate face; dreptul de revocare a fost
pierdut definitiv.
Observăm că prescripĠia extinctivă stinge doar dreptul
material la acĠiune, în timp ce decăderea stinge însuúi dreptul
subiectiv;
x Termenul extinctiv
Termenul extinctiv este o modalitate a actului juridic, a
cărei împlinire conduce la stingerea dreptului subiectiv úi a
obligaĠiei corelative, spre deosebire de prescripĠia extinctivă care
este reglementată prin lege úi are ca efect doar stingerea dreptului
material la acĠiune.
1.2. Justificare
Ne putem pune întrebarea: pentru ce legiuitorul a optat

pentru a limita în timp dreptul creditorului de a-l constrânge (prin
intermediul instanĠelor judecătoreúti) pe debitor să-úi execute
obligaĠia?
Reglementarea prescripĠiei extinctive are mai multe
justificări:
x mai întâi prescripĠia extinctivă reprezintă o prezumĠie a
îndeplinirii obligaĠiei de către debitor. Dacă creditorul
nu a introdus acĠiunea împotriva debitorului său până la
capătul termenului de prescripĠie extinctivă, cel mai
probabil motiv pentru care nu a făcut-o este acela că
debitorul úi-a îndeplinit deja obligaĠia.
PrescripĠia extinctivă dispensează debitorul care úi-a
îndeplinit obligaĠia de sarcina de a păstra la nesfârúit chitanĠa
liberatorie, adică dovada îndeplinirii obligaĠiei. Ar fi, practic,
288
imposibil să păstrăm proba scrisă a îndeplinirii de către noi (úi de
către toĠi cei pe care i-am moútenit) a tuturor obligaĠiilor
contractuale, sub pericolul de a fi acĠionaĠi în instanĠă de către
creditori (sau de către urmaúii creditorilor)! PrescripĠia extinctivă
este cea care pune punct acestei obligaĠii, limitând în timp sarcina
păstrării chitanĠelor;
x prescripĠia extinctivă reprezintă úi o sancĠiune
îndreptată împotriva creditorului neglijent, care nu se
preocupă de exerciĠiul drepturilor sale. Pentru
asigurarea securităĠii circuitului civil, a certitudinii
raporturilor juridice, neexercitarea înlăuntrul unui
interval de timp a dreptului la acĠiune este sancĠionată
de lege prin pierderea acestui drept.
În circuitul civil, creditorul din cadrul unui raport juridic
este (sau poate deveni) debitor în alt raport juridic. A nu-úi
valorifica creanĠele poate fi prejudiciabil pentru propriii lui
creditori, astfel încât acĠionarea rapidă, în instanĠă, a rău-platnicilor
este în interesul tuturor subiectelor de drept, al tuturor
participanĠilor la circuitul civil.
1.3. Reglementare
În prezent, prescripĠia extinctivă cunoaúte în dreptul nostru

o reglementare generală, cuprinsă în Codul civil úi în Decretul
nr. 167/1958, precum úi numeroase reglementări speciale,
derogatorii. Ne aflăm, prin aceasta, în perimetrul aplicării
principiului de interpretare “legea specială derogă de la legea
generală”, în sensul că, dacă pentru introducerea unei anumite
acĠiuni se prevede un termen special de prescripĠie, atunci acest
termen trebuie aplicat, nu cel prevăzut în reglementarea generală.
289
Deúi se are în vedere modificarea actelor normative care
guvernează prescripĠia extinctivă, principiile funcĠionării acesteia úi
mecanismele ei nu se vor schimba, astfel încât însuúirea lor va fi
utilă, indiferent de eventualele modificări legislative.
În sfârúit, trebuie arătat că în dreptul românesc, ca úi, în
general, în dreptul Europei continentale, prescripĠia extinctivă este
reglementată úi analizată ca instituĠie de drept substanĠial
(material), spre deosebire de dreptul anglo-saxon, unde prescripĠia
este considerată o chestiune pur procedurală.
1.4. Efecte
Efectul principal al prescripĠiei extinctive îl constituie

stingerea dreptului material la acĠiune. Alături de acesta, trebuie
semnalate alte două efecte, cu caracter subsidiar:
x o dată cu stingerea dreptului la acĠiune privind un drept
principal se stinge úi dreptul la acĠiune privind drepturile
accesorii.
¾ Spre exemplu, dacă pentru garantarea unei creanĠe s-a
constituit un drept de ipotecă, neexercitarea înlăuntrul
termenului de prescripĠie extinctivă a dreptului de creanĠă
va atrage stingerea posibilităĠii de executare a ipotecii. Dacă
X (creditor) i-a împrumutat lui Y (debitor) o sumă de bani úi
a constituit un drept de ipotecă asupra unui imobil aflat în
proprietatea lui Y, dreptul de ipotecă va urma soarta
dreptului principal. Cu alte cuvinte, dacă la scadenĠă Y nu
restituie suma datorată, X va avea la dispoziĠie trei ani
pentru a pretinde executarea obligaĠiei. Dacă Y nu execută,
X va putea vinde imobilul la licitaĠie publică, acoperindu-úi
din preĠul obĠinut creanĠa. Dar dacă X lasă să treacă cei trei
290
ani fără a-úi valorifica dreptul la acĠiune, nu va mai putea
valorifica nici ipoteca, deoarece aceasta nu are o existenĠă
de sine-stătătoare, ci depinde de existenĠa dreptului
principal.
x în cazul în care un debitor este obligat la prestaĠii succesive,
dreptul la acĠiune se raportează la fiecare astfel de prestaĠie,
indiferent de izvorul obligaĠiei.
¾ Spre exemplu, dacă un locatar nu plăteúte chiria datorată în
temeiul contractului de locaĠiune (de închiriere), locatorul
va avea la dispoziĠie trei ani pentru a introduce acĠiunea în
instanĠă, în vederea valorificării creanĠei. Pentru fiecare
chirie neachitată începe să curgă un nou termen de
prescripĠie extinctivă, astfel încât, dacă presupunem că în
contract s-a prevăzut obligativitatea plăĠii lunare a chiriei, úi
timp de trei ani úi jumătate nu s-a plătit nimic, locatorul va
putea valorifica, prin apel la forĠa de constrângere a statului,
chiria datorată de chiriaú începând cu luna a VII-a.
291
2 DOMENIUL PRESCRIPğIEI EXTINCTIVE
Nu toate drepturile materiale la acĠiune sunt prescriptibile

extinctiv.
În determinarea domeniului prescripĠiei extinctive este
aplicabil următorul principiu: drepturile patrimoniale sunt
prescriptibile extinctiv, iar drepturile nepatrimoniale sunt
imprescriptibile extinctiv.
De la acest principiu există două seturi de excepĠii:

a) Drepturi care, deúi patrimoniale, sunt imprescriptibile
extinctiv.
Din această categorie fac parte majoritatea acĠiunilor prin
care se ocrotesc drepturi reale principale:
- acĠiunea în revendicare imobiliară úi mobiliară
întemeiată pe dreptul de proprietate publică sau privată;
- acĠiunea de partaj (succesoral sau între soĠi);
- acĠiunile prin care se urmăreúte apărarea unor
dezmembrăminte ale dreptului de proprietate
Drepturile de creanĠă sunt, ca regulă, prescriptibile. Totuúi,
úi aici întâlnim unele excepĠii, cum sunt:
- acĠiunea în restituirea depunerilor la Casa de Economii
úi ConsemnaĠiuni. Asfel, sumele depuse în depozit la
C.E.C. pot fi oricând solicitate la restituire. Aceste sume
privesc nu numai depunerile, ci úi dobânzile úi
292
câútigurile, toate acĠiunile referitoare la acestea fiind
imprescriptibile;
- unele acĠiuni din domeniul asigurărilor (există unele
prime de asigurare care pot fi solicitate oricând).
b) Drepturi care, deúi nepatrimoniale, sunt prescriptibile

extinctiv.
Drepturile nepatrimoniale, fiind legate de persoana, viaĠa úi
imaginea titularului nu sunt, ca principiu, prescriptibile.
Unele excepĠii întâlnim totuúi în domeniul unor acĠiuni din
domeniul dreptului familiei, cum ar fi acĠiunea în tăgada paternităĠii
sau acĠiunea în stabilirea paternităĠii. Legea prevede
prescriptibilitatea acestor acĠiuni (posibilitatea introducerii ei numai
înlăuntrul unui anumit inerval de timp) cu scopul ocrotirii
intereselor minorului.
ùi acĠiunea în nulitatea relativă a actului juridic este
prescriptibilă sub aspect extinctiv. Aúadar, acĠiunea în declararea
nulităĠii absolute este o acĠiune imprescriptibilă extinctiv, în timp
ce acĠiunea în declararea nulităĠii relative este o acĠiune
prescriptibilă sub aspect extinctiv. ùi într-un caz úi în celălalt,
acĠiunea în restituirea plăĠilor făcute în temeiul actului nul sau
anulabil are un caracter patrimonial, fiind întotdeauna
prescriptibilă.
293
3 TERMENELE DE PRESCRIPğIE
EXTINCTIVĂ
Termenul de prescripĠie extinctivă reprezintă intervalul de

timp stabilit de lege înlăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la
acĠiune în sens material sub sancĠiunea pierderii acelui drept.
Termenul de prescripĠie începe, aúadar, să curgă la data
naúterii dreptului material la acĠiune pe care tinde să îl stingă. El
este întotdeauna prevăzut de lege; părĠile nu pot nici să
prelungească, nici să scurteze termenul de prescripĠie extinctivă,
prin manifestarea lor de voinĠă.
Durata termenelor de prescripĠie extinctivă depinde de
natura dreptului prescriptibil.
Termenul general de prescripĠie este în prezent de 3 ani.

În Codul civil, termenul general de prescripĠie extinctivă era
corelat cu termenul general de prescripĠie achizitivă, ambele fiind
de 30 de ani. Dar, prin Decretul nr. 157/1958, toate termenele de
prescripĠie mai mari de 3 ani au fost reduse la această durată. Ca
atare, în prezent, singurul termen general de prescripĠie este de
3 ani.
De la termenul general de prescripĠie există úi numeroase
termene derogatorii, termene speciale prevăzute de legi aplicabile
unor anumite domenii ale vieĠii sociale (Codul familiei, Legea
nr. 31/1990 privind societăĠile comerciale, Legea nr. 11/1991
pentru combaterea concurenĠei neloiale etc.) sau chiar de Codul
civil.
294
Cu titlu de exemplu, iată câteva dintre termenele speciale de
prescripĠie extinctivă:
- termenul de 6 luni, aplicabil cererii în anularea
căsătoriei;
- termenul de 6 luni, aplicabil cererii în tăgada paternităĠii
copilului din căsătorie;
- termenul de 6 luni, aplicabil acĠiunii în anularea
căsătoriei încheiate prin vicierea consimĠământului;
- termenul de 1 an, aplicabil cererii în stabilirea
paternităĠii copilului din afara căsătoriei;
- termenul de 2 ani, ce se aplică dreptului la acĠiune
privind reporturile care izvorăsc din asigurare;
- termenul de 6 luni, aplicabil cererii în răspundere pentru
viciile ascunse fără viclenie (se au în vedere acele
neconformităĠi ale bunului care nu au fost ascunse cu
scopul inducerii în eroare a celeilalte părĠi). Dacă viciul
este ascuns cu viclenie, termenul aplicabil este cel
general de 3 ani.
¾ Spre exemplu, dacă vânzătorul unui autoturism ascunde sub
vopsea rugina caroseriei acestuia, cumpărătorul va avea la
dispoziĠie termenul general de prescripĠie pentru a introduce
acĠiune în despăgubiri.
- termenul de 60 de zile, aplicabil pentru sumele de bani
încasate din vânzarea biletelor pentru spectacolele care
nu au mai avut loc;
- termenul de 6 luni, aplicabil dreptului de opĠiune
succesorală. Moútenitorul legal sau desemnat prin
testament, al unei averi succesorale are la dispoziĠie
6 luni pentru a-úi exprima opĠiunea: acceptă sau nu
succesiunea;
295
- termenul de 30 de zile pentru sesizarea instanĠei în
vederea anularii actului administrativ pretins ilegal;
- termenul de 3 ani prevăzut de Legea nr. 31/1990 privind
societăĠile comerciale, pentru restituirea dividendelor
plătite cu încălcarea prevederilor legale etc.
296
4 CURSUL PRESCRIPğIEI EXTINCTIVE
4.1. Începutul prescripĠiei extinctive
PrescripĠia extinctivă tinde să stingă, după cum am văzut,

dreptul material la acĠiune. Ca urmare, ea se naúte deodată cu
acesta, adică din momentul în care titularul este îndrituit a apela la
instanĠele judecătoreúti pentru a obĠine constrângerea debitorului de
a-úi executa obligaĠia.
Pentru a calcula momentul în care prescripĠia se împlineúte,
trebuie să analizăm momentul în care aceasta începe. În fiecare caz
în parte vom porni de la determinarea momentului naúterii
dreptului material la acĠiune.
Să vedem cum se aplică această regulă în câteva ipoteze
particulare.
x Ipoteza dreptului subiectiv civil pur úi simplu.
În obligaĠiile care urmează să se execute la cererea
creditorului, precum úi în acelea al căror termen nu este stabilit,
prescripĠia începe să curgă de la data naúterii raportului de drept.
Această reglementare poate crea însă unele dificultăĠi în
practică.
¾ Să luăm exemplul următor: X i-a împrumutat lui Y o sumă
de bani fără să precizeze termenul până la care ei vor trebui
înapoiaĠi. Neprecizarea termenului face ca prescripĠia
extinctivă să înceapă să curgă încă din momentul încheierii
contractului. Ca urmare, dacă X îi pretinde lui Y pentru
297
prima oară înapoierea banilor, după ce au trecut mai mult de
trei ani de la data încheierii contractului de împrumut, prin
aplicarea reglementării de mai sus ar decurge că dreptul la
acĠiune este deja prescris. În consecinĠă, obligaĠia lui Y nu
se va mai putea executa decât de bunăvoie, X nemaiavând
posibilitatea de constrângere. Când s-a născut de fapt
dreptul la acĠiune? Chiar din momentul în care s-a încheiat
contractul de împrumut?
Unii autori consideră că dreptul la acĠiune se naúte în
momentul în care X îi pretinde lui Y pentru prima dată
restituirea banilor, iar acesta din urmă refuză. Nu am putea
însă considera că prescripĠia extinctivă începe să curgă
de-abia de la acea dată, deoarece în felul acesta creditorul ar
putea determina chiar el, prin propria sa voinĠă, începutul
prescripĠiei, ceea ce nu a fost în intenĠia legiuitorului;
x Ipoteza dreptului subiectiv civil afectat de un termen
suspensiv sau de o condiĠie suspensivă.
În această ipoteză, prescripĠia începe să curgă de la data
împlinirii termenului sau realizării condiĠiei.
¾ Spre exemplu, prescripĠia extinctivă a dreptului de a
pretinde restituirea sumei împrumutate curge de la data
împlinirii termenului pentru care s-a contractat împrumutul.
Dacă X i-a împrumutat lui Y 100.000 lei precizând că Y are
obligaĠia de a-i restitui până la data de 1 februarie 2001,
înseamnă că termenul de prescripĠie va curge începând cu
data de 1 februarie 2001 úi până la data de 30 ianuarie 2004.
Ipoteza este mai simplă decât cea în care termenul de
restituire nu s-a precizat;
298
x Ipoteza răspunderii civile delictuale.
În cazul acĠiunii în răspundere pentru paguba cauzată prin
faptă ilicită, prescripĠia începe să curgă de la data când păgubitul a
cunoscut sau trebuia ori putea să cunoască paguba úi pe cel care
răspunde de ea.
Legea asimilează acestei ipoteze úi acĠiunea în restituirea
îmbogăĠirii fără just temei. Aúadar, dacă o persoană este
prejudiciată prescripĠia extinctivă nu va începe la data producerii
prejudiciului, ci abia la data cunoaúterii acestuia úi a autorului
faptei ilicite care l-a determinat.
În justificarea acestei reglementări ne amintim de faptul că
prescripĠia extinctivă urmăreúte sancĠionarea creditorului neglijent.
Dacă nici el nu cunoaúte încă prejudiciul sau autorul faptei
prejudiciabile, funcĠia sancĠionatorie a prescripĠiei nu îúi găseúte
motivaĠie.
¾ Spre exemplu, dacă un automobil este avariat în parcare,
prescripĠia dreptului la acĠiune împotriva autorului faptei
ilicite prin care s-a produs prejudiciul va începe să curgă
numai la momentul în care proprietarul va lua la cunoútinĠă
de prejudiciul produs úi va afla cine este vinovat;
x Ipoteza răspunderii pentru viciile lucrului, lucrării sau
construcĠiei.
În cazul răspunderii pentru viciile unui lucru, ale unei
lucrări sau ale unei construcĠii, prescripĠia extinctivă începe să
curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la
împlinirea termenului de garanĠie pentru aceste vicii.
Această reglementare are în vedere acele lipsuri ori defecte
de calitate, de natură să împiedice întrebuinĠarea lucrului, lucrării
sau construcĠiei conform destinaĠiei lor ori să micúoreze într-o
299
măsură apreciabilă folosinĠa acestora. Nu sunt avute în vedere,
aúadar, viciile de consimĠământ.
Avem de a face cu două momente alternative de la care
poată să înceapă prescripĠia extinctivă: pe de o parte, un moment
subiectiv (data descoperirii viciilor) úi, pe de altă parte, un moment
obiectiv (data expirării termenului de garanĠie, care este de 1 an
pentru viciile ascunse ale lucrului sau lucrării úi de 3 ani pentru
viciile construcĠiei).
Dacă viciile nu sunt descoperite până la sfârúitul termenului
de garanĠie, atunci prescripĠia începe să curgă automat de la data
sfârúitului termenului de garanĠie.
4.2. Suspendarea prescripĠiei extinctive
PrescripĠia nu curge împotriva celui ce se află în

imposibilitate de a acĠiona.
Cum am văzut, prescripĠia are o funcĠie sancĠionatorie. Or,
dacă titularul dreptului la acĠiune nu are posibilitatea de a introduce
acĠiunea respectivă, nici funcĠia sancĠionatorie nu se poate exercita.
De aceea, suspendarea a fost considerată “o perioadă de stagnare,
în care prescripĠia doarme”.
Suspendarea se defineúte aúadar ca fiind oprirea de drept a
curgerii termenului de prescripĠie pe durata unor situaĠii limitativ
prevăzute de lege, urmând ca la încetarea acelor situaĠii
prescripĠia să curgă de unde rămăsese.
Ca úi întreruperea, suspendarea este o instituĠie specifică
prescripĠiei extinctive. Ea nu se întâlneúte în reglementarea nici
unei alte categorii juridice care presupune curgerea unei perioade
de timp (prescripĠia achizitivă sau termenul de decădere).
300
Potrivit Decretului nr. 167/1958, cursul prescripĠiei se
suspendă :
a) cât timp cel împotriva căruia ea curge este împiedicat de
un caz de forĠă majoră să facă acte de întrerupere.
Cazul de forĠă majoră reprezintă un eveniment imprevizibil
úi de neevitat, cum ar fi o inundaĠie, un incendiu, un cutremur de
pământ etc. Pentru a constitui cauză de suspendare, forĠa majoră
trebuie să îl împiedice efectiv pe titularul dreptului la acĠiune să
formuleze cererea de chemare în judecată.;
b) pe timpul cât creditorul sau debitorul fac parte din
forĠele armate ale României, iar acestea sunt puse pe
picior de război.
Această cauză de suspendare îl poate privi fie pe creditor,
fie pe debitor, fie pe ambii, dar nu este suficientă simpla participare
la forĠele armate ale Ġării (spre exemplu, satisfacerea stagiului
militar), ci este necesar ca acestea să fie pe picior de război;
c) până la rezolvarea reclamaĠiei administrative făcute de
cel îndreptăĠit cu privire la despăgubiri sau restituiri, în
temeiul unui contract de transport sau de prestări
servicii, de poútă úi telecomunicaĠii.
ReclamaĠia administrativă trebuie să îndeplinească,
cumulativ, două cerinĠe: să aibă ca obiect despăgubiri úi restituiri
întemeiate pe un contract de transport sau de prestare a serviciilor
de poútă úi telecomunicaĠii úi să nu treacă mai mult de 3 luni de la
înregistrarea reclamaĠiei. Dacă răspunsul la reclamaĠia
administrativă este dat înainte de împlinirea termenului de 3 luni,
prescripĠia este suspendată numai până la data primirii răspunsului;
d) cât timp socotelile nu au fost date úi aprobate,
prescripĠia nu curge:
- între părinĠi, tutori úi cei care sunt sub ocrotirea lor,
301
- între reprezentanĠi úi cei pe care îi reprezintă,
- între cei care administrează bunuri úi cei ale căror
bunuri sunt administrate;
e) împotriva celor lipsiĠi de capacitate de exerciĠiu, până
nu au reprezentant legal;
f) împotriva celui cu capacitate de exerciĠiu restrânsă, cât
timp nu are cine să-i încuviinĠeze actele;
g) între soĠi pe durata căsătoriei.
Observăm că unele cauze de suspendare au caracter juridic,
în timp ce altele au caracter moral.
Efectul suspendării constă în aceea că, după încetarea
acesteia, prescripĠia îúi reia cursul, socotindu-se úi timpul scurs
înainte de suspendare.
Deci perioada anterioară cauzei, suspendarea, nu produce
nici un efect juridic. Pe durata cauzei de suspendare efectul constă
în oprirea cursului prescripĠiei, deci durata cauzei de suspendare nu
intră în calculul termenului de prescripĠie.
Legea prevede totuúi un efect special al suspendării, arătând
că prescripĠia nu se va împlini înainte de expirarea unui termen de
6 luni socotit de la data încetării cauzei de suspendare. Fac excepĠie
prescripĠiile mai scurte de 6 luni, care nu se vor împlini decât după
expirarea unui termen de o lună de la suspendare.
Această reglementare îúi găseúte justificarea în aceea că,
după încetarea cauzei de suspendare, titularul dreptului la acĠiune
are totuúi nevoie de un anumit interval de timp pentru a “reintra în
normal”, legea asigurându-i un interval de timp suficient pentru a-úi
exercita dreptul.
302
4.3. Întreruperea prescripĠiei extinctive
Întreruperea prescripĠiei extinctive reprezintă înlăturarea

prescripĠiei scurse înainte de apariĠia unei cauze interuptive úi
începerea unei alte prescripĠii extinctive.
Cauzele de întrerupere reprezintă tocmai situaĠiile în care
justificările prescripĠiei extinctive, cu care am început analiza
acestei instituĠii, nu se regăsesc. Întreruperea prescripĠiei extinctive
intervine fie în situaĠia încetării stării de pasivitate a titularului
dreptului, fie în cea a abandonării împotrivirii faĠă de titularul
dreptului.
Decretul nr. 167/1958 prevede că prescripĠia extinctivă se
întrerupe:
x prin recunoaúterea dreptului a cărui acĠiune se prescrie
făcută de cel în folosul căruia curge prescripĠia.
Recunoaúterea dreptului trebuie să fie neechivocă, fără a fi
însă necesar din partea debitorului îndeplinirea vreunei formalităĠi
prestabilite, fiind suficientă o scrisoare, o cerere, o declaraĠie - ca
recunoaúteri exprese - sau o recunoaútere tacită cum ar fi plata
dobânzilor rezultate din datoria scadentă.
¾ Spre exemplu, dacă debitorul îi scrie o scrisoare creditorului
în care menĠionează în treacăt: “iar în ceea ce priveúte suma
de 2.000.000 lei pe care Ġi-o datorez, te rog să mă mai
păsuieúti puĠin”, această scrisoare poate fi utilizată de către
creditor ca probă a faptului că prescripĠia s-a întrerupt. Deci
creditorul va avea la dispoziĠie trei ani pentru a introduce
acĠiune împotriva debitorului său, socotiĠi nu de la data la
care datoria a devenit scadentă, ci de la data la care a primit
această scrisoare.
303
x prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori
de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o
instanĠă judecătorească necompetentă.
Este necesar ca cererea să se refere expres la acea datorie a
debitorului úi să îndeplinească condiĠiile minime stabilite de lege
pentru cererile de chemare în judecată, mai puĠin aceea de a fi
introdusă la instanĠa competentă teritorial sau material.
È Spre exemplu, dacă acĠiunea era de competenĠa judecătoriei
úi a fost introdusă la tribunal sau dacă era de competenĠa
instanĠei de la domiciliul pârâtului úi a fost introdusă la
instanĠa în circumscripĠia căreia îúi are domiciliul
reclamantul, ea va fi respinsă pe motiv de instanĠă
necompetentă, dar va avea ca efect întruperea prescripĠiei
extinctive.
x printr-un act începător de executare. Acesta reprezintă,
cu atât mai mult, recunoaúterea datoriei de către debitor.
Într-adevăr, am văzut că prescripĠia extinctivă este, pe de o
parte, o prezumĠie că debitorul úi-a îndeplinit obligaĠia úi, pe de altă
parte, o sancĠiune îndreptată împotriva creditorului neglijent. Or,
dacă intervine o recunoaútere a datoriei, înseamnă că prezumĠia de
îndeplinire a acesteia este răsturnată, iar dacă titularul dreptului a
introdus o cerere de chemare în judecată, înseamnă că acesta nu
este neglijent, iar sancĠionarea lui nu se justifică. Acestea sunt
motivele pentru care, dacă intervine vreuna dintre situaĠiile de mai
sus, prescripĠia se întrerupe, adică timpul care s-a scurs deja nu se
mai ia în calcul úi un nou termen este început.
Timpul scurs de la momentul începerii cursului prescripĠiei
úi până la naúterea cauzei de întrerupere se înlătură, nu se ia în
calculul termenului de prescripĠie După încetarea cauzei de
304
întrerupere începe să curgă o nouă prescripĠie. Ea are aceeaúi
durată, putând fi la rândul ei întreruptă sau suspendată în condiĠiile
legii.
4.4. Repunerea în termen
Suspendarea úi întreruperea prescripĠiei extinctive au loc în

situaĠia în care intervin anumite împrejurări pe parcursul curgerii
termenului de prescripĠie care, fie îl împiedică, în mod obiectiv, pe
titularul dreptului să acĠioneze, fie înlătură justificările prescripĠiei
extinctive.
Dar, după ce termenul de prescripĠie s-a împlinit deja, mai
există încă o posibilitate de valorificare a dreptului material la
acĠiune: instanĠa poate să dispună repunerea în termenul de
prescripĠie extinctivă. Pentru aceasta trebuie îndeplinite
următoarele condiĠii:
- să se fi depus o cerere de repunere în termen după cel
mult o lună de la încetarea împrejurărilor din cauza
cărora s-a depăúit termenul de prescripĠie;
- cauzele pentru care termenul de prescripĠie a fost
depăúit să fie temeinic justificate.
Legea nu prevede, concret, care sunt motivele pentru care
se poate dispune repunerea în termen, lăsând astfel instanĠei de
judecată deplina putere de apreciere a acelor împrejurări invocate
de titularul dreptului.
Cu titlu de exepmlu, trebuie arătat că în practica
judecătorească s-au statuat ca fiind cauze justificate pentru
repunerea în termen:
- spitalizarea repetată ori îndelungată;
305
- stabilirea domiciliului în străinătate úi imposibilitatea
revenirii în Ġară;
- executarea unei pedepse privative de libertate;
- existenĠa unor împrejurări speciale în care s-a găsit
moútenitorul (era stabilit în străinătate), care l-au
împiedicat să afle despre deschiderea unei succesiuni la
care era îndreptăĠit ú.a.
Dimpotrivă, s-a considerat că nu justifică repunerea în
termenul de prescripĠie:
- eroarea de drept invocată de titularul dreptului de
acĠiune;
- absenĠa sau aglomerarea cu probleme a conducătorului
persoanei juridice sau a consilierului juridic ú.a.
Cererea de repunere în termen se soluĠionează printr-o
hotărâre judecătorească temeinic motivată úi poate fi atacată la
instanĠa superioară de către partea interesată (de exemplu, de către
debitor, care are interesul prescrierii dreptului creditorului său).
Repunerea în termenul de prescripĠie are ca principal efect
faptul că prescripĠia este socotită neîmplinită, deúi termenul a
expirat. Ca urmare, acĠiunea introdusă de către titularul dreptului
nu va mai fi respinsă ca fiind prescrisă.
Trebuie observat că repunerea în termen se deosebeúte de
instituĠiile suspendării úi întreruperii prin următoarele:
- nu operează de drept, ci este decisă de către instanĠa
judecătorească;
- nu intervine în situaĠii enumerate expres de lege, ci
poate interveni în orice împrejurare pe care instanĠa o
consideră un obstacol în exerciĠiul dreptului material la
acĠiune;
306
- poate interveni numai după ce termenul de prescripĠie
s-a împlinit, spre deosebire de suspendare sau
întrerupere, care pot interveni numai dacă termenul de
prescripĠie nu s-a împlinit.
În sfârúit, trebuie arătat că instituĠia repunerii în termen este
considerată de către unii autori, în condiĠiile actuale, ca fiind
profund criticabilă, deoarece aduce atingere caracterului imperativ
al normelor care reglementează în general prescripĠia, introducând
o breúă de subiectivism într-o materie altminteri caracterizată prin
precizie úi rigoare.
4.5. Împlinirea prescripĠiei extinctive
Împlinirea prescripĠiei înseamnă determinarea momentului

la care expiră termenul de prescripĠie extinctivă. Când termenul de
prescripĠie este stabilit pe ani úi luni, are loc în ziua
corespunzătoare din ultimul an sau ultima lună; dacă ultima lună nu
are o zi corespunzătoare, termenul se socoteúte împlinit în ultima zi
a acestei luni.
¾ Spre exemplu, termenul de úase luni care a început pe data
de 31 martie 2001 se va sfârúi pe data de 30 septembrie
2001.
După cum prevede Codul civil, prescripĠia nu se socoteúte
câútigată decât după împlinirea celei după urmă zile a termenului
stabilit. Ziua în care începe prescripĠia nu intră în calcul, iar ziua în
care se împlineúte prescripĠia intră în calcul.
În plus, Codul civil stabileúte că: „ziua se împarte în 24 de
ore. Ea începe la miezul nopĠii úi se fineúte la miezul nopĠii
următoare”.
307
După împlinirea termenului de prescripĠie extinctivă:

a) obligaĠia nu se mai poate îndeplini;
b) dreptul nu mai poate fi valorificat în instanĠă de către
debitor;
c) executarea obligaĠiei se consideră plată nedatorată;
d) debitorul poate cere restituirea plăĠii efectuate;
e) plata făcută de bunăvoie de către debitor este valabilă.
Efectul întreruperii prescripĠiei extinctive constă în:

a) înlăturarea definitivă a posibilităĠii invocării
prescripĠiei;
b) curgerea unui nou termen de prescripĠie, după încetarea
cauzei de întrerupere;
c) suspendarea prescripĠiei;
d) continuarea prescripĠiei întrerupte, după încetarea cauzei
de întrerupere.
Recunoaúterea datoriei de către debitor:

a) suspendă cursul prescripĠiei extinctive;
b) întrerupe cursul prescripĠiei extinctive;
c) anulează cursul prescripĠiei extinctive.
Cauzele de forĠă majoră:

a) suspendă cursul prescripĠiei extinctive;
b) întrerup cursul prescripĠiei extinctive;
c) anulează cursul prescripĠiei extinctive.
308
Legea enumeră expres:
a) cazurile de suspendare a prescripĠiei extinctive;
b) cazurile de întrerupere a prescripĠiei extinctive;
c) cazurile de repunere în termen.
InstituĠia prescripĠiei extinctive este reglementată de

către legiuitor:
a) în beneficiul debitorului;
b) în beneficiul creditorului;
c) în beneficiul terĠilor.
Repunerea în termen:
a) operează de drept;
b) operează numai dacă termenul de prescripĠie nu s-a
împlinit;
c) operează în temeiul hotărârii instanĠei.
Cererea de repunere în termen poate fi introdusă:

a) de către debitor;
b) de către creditor;
c) de către orice persoană interesată.
X face o donaĠie fundaĠiei umanitare Y, în valoare de …

lei. După doi ani de la încheierea contractului de donaĠie, X
descoperă că, în realitate, donatarul nu este fundaĠia cu care credea
că a contractat, ci o altă persoană juridică, cu o denumire
asemănătoare. Solicită instanĠei anularea contractului de donaĠie úi
restituirea sumei donate. PrecizaĠi:
a) Care este temeiul în care solicită X anularea
contractului?
309
b) AcĠiunea în anularea contractului are un obiect
patrimonial sau nepatrimonial?
c) AcĠiunea în anularea contractului este prescriptibilă?
Dacă da, care este momentul din care începe să curgă
termenul de prescripĠie?
d) AcĠiunea în restituirea sumei donate are un obiect
patrimonial sau nepatrimonial?
e) AcĠiunea în restituirea sumei donate este prescriptibilă?
Dacă da, care este momentul din care începe să curgă
termenul de prescripĠie?
Între X úi Y s-a încheiat la data de 5 februarie 2000 un

contract de închiriere pentru un termen de 8 luni. Prima chirie
lunară trebuia plătită la data de 29 februarie 2000. Chiriaúul Y nu a
plătit nici acea chirie úi nici pe cele ulterioare lunare. ArătaĠi:
a) Termenul de 8 luni este termen de prescripĠie extinctivă
sau termen extinctiv? ArătaĠi care sunt deosebirile dintre
acestea.
b) Cum se calculează termenul de prescripĠie extinctivă în
cazul obligaĠiilor constând în prestaĠii succesive?
c) Când începe să curgă termenul de prescripĠie a dreptului
la acĠiune a lui X?
d) Când se prescrie dreptul lui X de a acĠiona în instanĠă
împotriva chiriaúului rău-platnic?
Actul de renunĠare la beneficiul prescripĠiei:

a) are caracter unilateral;
b) are caracter bilateral;
c) poate proveni de la creditor;
d) poate proveni de la debitor;
310
e) poate proveni de la un terĠ;
f) poate fi tacit, constând în executarea de bunăvoie a
obligaĠiei de către debitor, deúi prescripĠia s-a împlinit;
g) poate fi tacit, constând în introducerea acĠiunii de către
creditor, deúi prescripĠia s-a împlinit.
X i-a vândut lui Y o pereche de cai la data de 2.06.1995.

La data de 7.10.1995 úi, respectiv, 12.10.1995, caii decedează, iar
medicul veterinar apreciază că decesul s-a datorat unei boli
contractate anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Y introduce acĠiune, la data de 6.09. 1998, împotriva
vânzătorului, solicitând restituirea preĠului plătit pentru cai. X se
apără arătând că:
- acĠiunea introdusă de reclamant este prescrisă, deoarece
au trecut mai mult de trei ani de la data încheierii
contractului de vânzare-cumpărare;
- chiar dacă acĠiunea ar fi admisibilă sub aspect extinctiv,
ea trebuie respinsă deoarece pârâtul nu a avut cunoútinĠă
de boala de care sufereau caii.
Ce va hotărî instanĠa?
X a cumpărat de la Y un teren la data de 3.08.1996. La

data de 5.11.2000, Z introduce o acĠiune în revendicarea terenului,
aducând acte doveditoare ale dreptului său de proprietate asupra
terenului. X se apără arătând că acĠiunea introdusă de Z este
prescrisă, deoarece au trecut mai mult de trei ani de la încheierea
contractului.
Ce va hotărî instanĠa?
311
X l-a chemat în judecată pentru a solicita, fie reducerea
la jumătate a preĠului convenit prin contractul de vânzare-
cumpărare a unui autoturism, încheiat cu Y la data de 2.04.1992,
fie rezoluĠiunea contractului. În motivarea cererii sale, reclamantul
(X) arată că, la aproximativ 60 de zile de la cumpărarea
autoturismului, au apărut o serie de defecĠiuni grave în funcĠionarea
acestuia care, deúi existau în momentul încheierii contractului, nu
au putut fi cunoscute de către reclamant, constituind vicii ascunse
de către vânzător (Y).
InstanĠa a respins acĠiunea ca prescrisă, deoarece, fiind
introdusă la data de 7.05.1995, au trecut mai mult de trei ani de la
data încheierii contractului. Cum apreciaĠi decizia instanĠei?
AcĠiunea în rezoluĠiunea contractului este admisibilă?
Bibliografie

“ùansa”, S.R.L 1994, p. 197 – 252;
p. 173 – 190;
Editura ALL, 1997, p. 205 – 243;
p. 193 – 213;
Cluj – Napoca, Editura Cordial Lex, 1994,
p. 242 – 282;
312
COSMOVICI, P. “PrescripĠia extinctivă”, în Tratat de drept
civil, vol.I, Partea generală, Bucureúti,
Editura Academiei, 1989, p.18 – 28;
1999, p. 94 - 103;
CORBEANU, M. Capitolul V – “PrescripĠia extinctivă”,
p. 183 – 203 în Drept civil, vol. I,
coordonator – R Dimitriu
p. 297 – 345;
ZLĂTESCU, V. D. ConsideraĠii în legătură cu instituĠia
prescripĠiei, în revista “Dreptul”
nr. 2/1999, p. 15 – 22;
BELIGRĂDEANU, ù. Modul în care urmează a fi interpretate –
în prezent – dispoziĠiile art. 3 alin. 1 úi art.
4 din Decretul nr. 167/1958 privitor la
prescripĠia extinctivă, în revista “Dreptul”
nr. 7/1993, p. 48 – 52;
NICOLAE, M. Repunerea în termenul de prescripĠie, în
revista “Dreptul”, nr. 11/1999, p. 46 – 63.
313

Drept Civil PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Civil PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

I. ELEMENTE DE TEORIA GENERALĂ

II. CARACTERIZAREA GENERALĂ

III. RAPORTUL JURIDIC CIVIL ............................... 83

IV. ACTUL JURIDIC CIVIL ........................................ 167

V. PRESCRIPğIA EXTINCTIVĂ ............................ 283

1.1 SemnificaĠiile noĠiunii de drept

Ca membru al unei colectivităĠi, omul a simĠit nevoia de a

1.2 Diviziunile dreptului

Normele juridice care alcătuiesc dreptul sunt

Dreptul intern cunoaúte împărĠirea tradiĠională în drept

1.3. Ramurile dreptului

Drept public: - drept constituĠional

Deúi dreptul intern este rezultatul voinĠei suverane a

- principiul flexibilităĠii, deoarece judecătorul, nefiind

 ExplicaĠi următoarele noĠiuni: drept pozitiv, drept

 MotivaĠi apartenenĠa dreptului penal la dreptul public.

 MotivaĠi apartenenĠa dreptului procesual civil la dreptul

 Cum explicaĠi, din punct de vedere istoric,

CANTACUZINO, M. Elemente de drept civil, Bucureúti,

2.1. DefiniĠia statului

În mod tradiĠional, statul este definit prin referire la trei

Statul úi dreptul, ca fenomene sociale, au apărut

Statul are trei funcĠii esenĠiale, fiecăreia dintre acestea

2.3. Forma statului

Forma de stat exprimă modul de formare, organizare úi

a) Formele de guvernământ sunt: monarhia úi republica.

b) Structura de stat exprimă organizarea puterii pe un

c) Regimul politic reprezintă ansamblul metodelor úi

Forma monarhie absolută

uniune de state personală

 ComentaĠi afirmaĠia lui Montesquieu: “Totul ar fi

 AnalizaĠi amplasarea pe schema componentelor formei

POPA, N. Teoria generală a dreptului, Bucureúti,

3.1. DefiniĠie úi trăsături specifice

Normele juridice sunt celulele din care este alcătuit dreptul

3.2. Structura normei juridice

Structura logică a normei juridice cuprinde următoarele

Dimpotrivă, întâlnim sancĠiuni cumulative când pentru

Dacă …… atunci ……, altfel …….

Dacă faci parte dintr-o anumită categorie de persoane,

3.3. Clasificări ale normelor juridice

Pentru clasificarea normelor juridice sunt utilizate mai multe

3.3.1. Criteriul ramurii de drept

În baza acestui citeriu se disting norme de drept civil, de

3.3.2. Criteriul forĠei juridice a actului normativ

Normele juridice pot fi cuprinse în legi, decrete, hotărâri

3.3.3. Criteriul structurii logice

După cum am văzut, nu întotdeauna normele juridice

După sfera aplicării lor, normele juridice pot fi generale,

A deroga înseamnă a se abate de la o prevedere generală, a

ùi normele de excepĠie au caracter derogatoriu. Ele se aplică

Din punctul de vedere al conduitei prescrise în ipoteza

Normele dispozitive sunt normele de la care subiectele de

Norma juridică acĠionează pe trei coordonate esenĠiale: într-

3.4.1. AcĠiunea în timp a normelor juridice

Dreptul nu este static; de la o perioadă la alta, statul este

Majoritatea autorilor consideră că abrogarea este singura

Între momentul intrării úi momentul ieúirii din vigoare a

Principiul neretroactivităĠii legii nu este o inovaĠie a

Cu toate acestea, doctrina admite că, alături de ipoteza legii

3.4.2. AcĠiunea în spaĠiu a normelor juridice

Ca principiu, normele juridice sunt teritoriale úi personale,

ExplicaĠi următoarele noĠiuni: drept pozitiv, drept

MotivaĠi apartenenĠa dreptului penal la dreptul public.

MotivaĠi apartenenĠa dreptului procesual civil la dreptul

Cum explicaĠi, din punct de vedere istoric,

ComentaĠi afirmaĠia lui Montesquieu: “Totul ar fi

AnalizaĠi amplasarea pe schema componentelor formei

ComentaĠi caracterul impersonal al următoarei norme

AnalizaĠi, sub aspectul elementelor de structură logică,

AnalizaĠi sub aspect structural următoarea normă

CalificaĠi următoarele norme juridice, din punctul de

Legile intră în vigoare:

Ce principii guvernează aplicarea legii în timp?

În art. 245 din Codul penal se prevedea că “intrarea sau

Neretroactivitatea legilor este:

AnalizaĠi următoarea normă juridică utilizând metodele

Raportul juridic întemeiat pe contractul de închiriere a

EnumeraĠi ramuri de drept care guvernează

ExplicaĠi din punct de vedere istoric rolul dreptului civil

Între contractul civil de mandat úi contractul comercial