Episcopi

 Slujbe LIVE
 

ARHIEPISCOPIA ARADULUI PROTOPOPIAT

PAROHIA ORTODOX Ă ROMÂNĂ AR

CENTRU
PAROHIA
ISTORIC
EVENIMENTE
ASOCIAȚII
PROGRAM LITURGIC
ACTIVITATE CORALĂ
BIBLIOTECĂ
PATRIMONIU

ACTIVITĂȚI DE RESTAURARE
CONTACT

1. PROCOPIE IVAŞCOVICI– Ctitorul catedralei – (1853-1873)

S-a născut în 8 augus 1808, în localitatea Deliblata, azi în Banatul Sârbesc, la botez primind numele
Petru; a făcut sudii gimnaziale la Oradea şi Novi Sad; a sudiat Filosofa la Késmárk; sudii Teologice
la Vâr şeţ şi sudii Juridice la Sárospatak; la tunderea în monahism a primit numele Procopie; a
îndeplinit urm ătoarele misiuni: func ţionar la Mitropolia Ortodox ă din Carlovi ţ (între 1833 şi 1835),
profesor la Seminarul Teologic din Carlovi ţ (din 1835), în paralel, secretar eparhial (din 1838), asesor
(consilier) al Mitropoliei Ortodoxe din Carlovi ţ (1843); arhimandrit şi sare ţ al m ănăsirii din Kru şedol
(1846), după care a fos promovat în ierarhie: episcop al Aradului (1853-1873), mitropolit al Ardealului

http://www.catedralaveche.ro/episcop/[06.12.2018 23:17:14]
Episcopi

(septembrie 1873-iulie 1874) şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Sârbe (1874-1880), având re şedinţa în
Carloviţ; în augus 1880 a fos „silit de guvernul maghiar s ă demisioneze”, retr ăgându-se la Biserica
Alb ă (azi în Banatul sârbesc); ca episcop la Arad, a ridicat Vechea Catedral ă episcopal ă de aici; a
trecut la cele ve şnice la 11 mai 1881, la Biserica Alb ă (Banatul sârbesc); ese înmormântat în
Catedrala Patriarhal ă din Sremski Karlovci (Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Dicționarul ierarhilor
români și srăini slujitori ai credincio șilor Bisericii Ortodoxe Române , Editura Basilica, Bucure ști, 2015,
p. 230-231).

2. MIRON ROMANUL (1873-1874)

S-a născut în 23 augus 1828, în localitatea Mezie ş, jud. Bihor, la botez primind numele Moise; a f ăcut
sudii gimnaziale la Beiu ş şi Oradea, sudii de teologie la Arad (1846-1849); întrucât era un tân ăr bine
preg ătit, a fos numit mai întâi secretar, apoi consilier eparhial la Arad (1863), dup ă ce în 1857 se
călugărise la mănăsirea Hodoş-Bodrog cu numele Miron; a fos hirotonit ierodiacon şi apoi ieromonah
(1863); mai bine de un deceniu a fos profesor la Insitutul Teologic-Pedagogic din Arad (1857-1869)
şi, pentru scurt ă vreme, inspector şcolar al jude ţului Cara ş-Severin (1869-1870); apoi i s-au dat
însărcinări mai înalte şi anume, pre şedinte-vicar al Consisoriului Ortodox Român din Oradea (1870-
1873), unde a dobândit o bogat ă experienţă adminisrativ-bisericească; în 12/24 noiembrie 1873 a fos
ales episcop al Aradului (însc ăunat la 3 februarie 1874); la scurt ă vreme, a fos în ălţat în scaunul de
mitropolit al Transilvaniei (la 21 noiembrie 1874 a fos ales, iar în 15/27 decembrie acela şi an, insalat
la Sibiu); în timpul p ăsoririi, s-a remarcat în diferite domenii de activitate; pe târâm cultural, pomenim
alcătuirea de manuale şcolare şi colaborarea la diferite periodice ale vremii (Telegraful Român – Sibiu,
Concordia şi Federaţiunea din Pesa), dar şi activitatea intensă în „Asociaţia naţională arădeană pentru

http://www.catedralaveche.ro/episcop/[06.12.2018 23:17:14]
Episcopi

cultura poporului român”; a promovat profesori de valoare la Insitutul Teologic din Sibiu, a acordat
burse suden ţilor merituo şi (mai ales prin Funda ţia „Gojdu”) ş.a.; pe t ărâm na ţional, a fos mai întâi
pre şedintele Partidului Na ţional Român din Arad, iar apoi, deputat în Parlamentul de la Budapesa
(1869) şi (ca mitropolit) membru în Casa magna ţilor din Budapesa, de unde a ap ărat de nenum ărate
ori drepturile românilor transilv ăneni, între care autonomia Bisericii, a şcolilor confesionale
transilv ănene (îndeosebi predarea disciplinelor în limba român ă); a luptat împotriva maghiariz ării
numelor de localit ăţi şi pentru sporirea num ărului şcolilor primare confesionale ş.a.; pe linie
adminisrativ-gospodărească, amintim ridicarea unei noi clădiri pentru Insitutul Teologic Pedagogic din
Sibiu, dar şi pentru Centrul arhiepiscopal de aici (pentru birouri şi tipografe), exisente şi as ăzi; a
reuşit să obţină o parte din salarizarea preoţimii de la sat, numită „congruă”; a trecut la cele veşnice în
4/16 octombrie 1898, find înmormântat lâng ă biserica „din groap ă” din Sibiu (Pr. Prof. Dr. Alexandru
Moraru, Dicționarul ierarhilor români și sr ăini slujitori ai credincio șilor Bisericii Ortodoxe Române ,
Editura Basilica, București, 2015, p. 3787-378).

3. IOAN MEŢIANU (1875-1898)

S-a născut în 9 mai 1828, în Zărneşti, jud. Braşov; a făcut sudii la diferite licee din Bra şov şi Cluj, după
care a urmat cursurile Insitutului Teologic-Pedagogic din Sibiu; a fos preot şi protopop (de mir) în
Zărneşti şi membru în diferite „foruri biserice şti din Sibiu”; dup ă ce a r ămas v ăduv, a fos numit mai
întâi vicar eparhial la Oradea (1874-1875), şi, la scurt ă vreme, episcop al Aradului (1875-1898), apoi,
mitropolit al Transilvaniei (ales în 19/31 decembrie 1898 şi înscăunat la 28 februarie/12 martie 1899);
asemenea înainta şului s ău de la Sibiu (mitropolitul Miron Romanul), şi ierarhul Ioan Me ţianu s-a
eviden ţiat pe plan bisericesc şi na ţional; ca protopop şi ierarh a organizat numeroase şcoli primare

http://www.catedralaveche.ro/episcop/[06.12.2018 23:17:14]
Episcopi

confesionale (româneşti), a înfinţat o şcoală (medie) de fete în Arad, un internat pentru elevii români în
Beiuş, o tipografe eparhială la Arad; a înfin ţat periodicul eparhial Biserica şi Şcoala (Arad); a în ălţat o
cl ădire nou ă pentru Insitutul Teologic-Pedagogic din Arad; ese ini ţiatorul consruirii Catedralei
mitropolitane din Sibiu (1902-1906) dup ă modelul „Sfntei Sofa” din Consantinopol; a în ălţat o cl ădire
nouă pentru Insitutul Teologic-Pedagogic din Sibiu, unde a numit vesi ţi profesori de Teologie; tot aici,
profesorul Nicolae B ălan a pus bazele Revisei Teologice (1907); s-a îngrijit de apari ţia (pe mai
departe) a Telegrafului Român, de sprijinirea şi ocrotirea şcolilor confesionale ortodoxe române şti din
arhiepiscopie; pe plan flantropic, a înfin ţat diferite funda ţii, mai ales pentru ajutorarea familiilor de
clerici (pentru copiii orfani, v ăduve), dar şi pentru sus ţinerea elevilor şi sudenţilor români (prin burse,
îndeosebi a celor s ărmani, dar merituo şi) pentru a sudia la diferite şcoli; pe plan na ţional, a fos
deputat în Dieta de la Cluj (1865), iar ca ierarh, membru în Casa magna ţilor de la Budapesa, unde a
luptat pentru drepturile românilor, mai ales pentru men ţinerea limbii române în şcolile primare
confesionale române şti, deoarece pe vremea sa erau desfin ţate sute de şcoli române şti; pe linie
cultural ă, men ţionăm publicarea unor cuvânt ări, predici, articole în Biserica şi Şcoala din Arad,
Telegraful Român sau în alte periodice ale timpului; a trecut la Domnul pe 3 februarie 1916, find
înmormântat în cimitirul bisericii numit ă „din groap ă” din Sibiu (Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru,
Dicționarul ierarhilor români și sr ăini slujitori ai credincio șilor Bisericii Ortodoxe Române , Editura
Basilica, București, 2015, p. 272-273).

4. IOSIF I. GOLDIŞ (1899-1902)

S-a născut în ziua de 17 februarie 1836, în Socodor, jud. Arad, la botez primind numele Ioan; a urmat
gimnaziile din Szarvas (Ungaria) şi Arad, iar preg ătirea superioară la Insitutul Teologic-Pedagogic din

http://www.catedralaveche.ro/episcop/[06.12.2018 23:17:14]
Episcopi

Arad, Academia de Drept din Debre ţin şi Facultatea de Filosofe a Universit ăţii din Pesa; dup ă ce o
perioadă a fos funcţionar în adminisraţia de sat, în 1869 a fos c ălugărit la mănăsirea Hodoş-Bodrog
cu numele Iosif, iar mai târziu hirotonit ierodiacon şi ieromonah; vreme de patru ani a fos profesor la
Insitutul Teologic-Pedagogic din Arad (1869-1873), profesor de Limba român ă la Liceul de sat din
Arad (1873-1892), adminisrator protopopesc la Arad (1878-1880) şi director adminisrativ la Insitutul
Teologic-Pedagogic din aceea şi localitate (1885-1886); dup ă ce a câ ştigat o bogat ă experien ţă pe
t ărâm adminisrativ-bisericesc, a fos ales pre şedinte-vicar al Consisoriului Ortodox Român din
Oradea, pe care l-a condus cu vrednicie timp de şapte ani (1892-1899); roadele muncii sale de la
Oradea au fos încununate prin alegerea lui în fruntea Episcopiei Aradului (în 2/14 mai 1899 şi insalat
la 20 iulie 1899); pe lâng ă activitatea misionar-pasoral ă şi adminisrativ-gospodărească, a desf ăşurat
şi o importantă lucrare intelectuală, publicând în periodicele române şti, maghiare şi germane din Arad
articole despre latinitatea limbii române (1880-1881); de asemenea, a alc ătuit şi o Gramatic ă a limbii
maghiare; pentru temeinicia publicaţiilor sale a fos ales membru corespondent al Academiei Române;
a trecut la cele ve şnice în 23 martie 1902, find înmormântat la Arad (gropni ța episcopal ă de la
M ănăsirea Hodo ș-Bodrog) (Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Dicționarul ierarhilor români și sr ăini
slujitori ai credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române, Editura Basilica, București, 2015, p. 180-181).

5. IOAN IGNATIE PAPP (1903-1925)

S-a născut la 1 ianuarie 1848, în localitatea Pocioveli şte, jud. Bihor, la botez primind numele Ignatie; a
urmat cursurile Gimnaziului din Beiu ş (absolvit în 1868), apoi ale Insitutului Teologic-Pedagogic din
Arad (1868-1871); dup ă absolvire a îndeplinit mai multe misiuni: func ţionar (1871-1876), secretar
(1876-1891) şi consilier episcopesc (1891-1903); a fos diacon şi preot celib (nec ăsătorit); c ălugărit

http://www.catedralaveche.ro/episcop/[06.12.2018 23:17:14]
Episcopi

mai târziu la m ănăsirea Hodo ş-Bodrog, cu numele Ioan, în 1900; având o însemnat ă experien ţă
adminisrativ ă, în 1903 a fos ales episcop al Aradului; în perioada p ăsoririi sale: a fos pictat ă
Catedrala eparhială din Arad, a ctitorit un l ăcaş de cult în localitatea sa natal ă, a înălţat o clădire nouă
pentru şcoala civilă de fete din Arad, dar şi una pentru Insitutul Teologic-Pedagogic de aici; a sporit
averea eparhiei prin cump ărări de cl ădiri şi locuri intravilane, a acordat burse şi ajutoare pentru
tinerimea şcolară; cu prilejul Marii Adun ări Naţionale de la 1 decembrie 1918, de la Alba Iulia, a fos
copre şedinte al aceseia; în perioada octombrie 1918-mai 1920 a fos loc ţiitor de mitropolit al
Transilvaniei; a trecut la cele ve şnice la 21 ianuarie 1925, find înmormântat în cimitirul din satul natal
Pocioveli ște, jude țul Bihor (Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Dicționarul ierarhilor români și sr ăini
slujitori ai credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române, Editura Basilica, București, 2015, p. 337-338).

6. DR. GRIGORIE GH. COMŞA (1925-1935)

S-a născut la 13 mai 1889, în Comana de Sus, jud. Bra şov, la botez primind numele de Gheorghe; a
urmat cursurile primare în localitatea natal ă, liceul în Făgăraş (1900-1908), Insitutul Teologic din Sibiu
(1908-1911), Facultatea de Drept a Universit ăţii din Budapesa (1911-1915), unde a ob ţinut şi
doctoratul în Drept; în paralel, a f ăcut sudii la Facultatea de Teologie Catolic ă din Budapesa, unde,
mai târziu, a ob ţinut şi licenţa (1921), şi, mai apoi, doctoratul în Teologie la Facultatea de Teologie a
Universit ăţii din Bucure şti (1925); a fos hirotonit diacon în Sibiu (1915), îndeplinind diferite func ţii
biserice şti şi laice precum: redactor la Telegraful Român (1918), secretar la Pre şedinţia Consiliului
Diligent (1918-1919), subdirector şi, mai apoi, subdirector general în Miniserul Cultelor şi Artelor
(1920-1925); a slujit ca diacon la biserica „Amzei” din Bucure şti; deputat în cel dintâi Parlament al
României Mari (1920); în 3 mai 1925 a fos ales episcop al Aradului, între timp find tuns în monahism,

http://www.catedralaveche.ro/episcop/[06.12.2018 23:17:14]
Episcopi

cu numele Grigorie, la M ănăsirea Sinaia; a fos hirotonit arhiereu la 14 iunie 1925 şi însc ăunat, la
Arad, în 12 iulie 1925; pe lâng ă activitatea misionar-pasoral ă de excep ţie, a desf ăşurat şi o bogat ă
activitate publicisic ă; dintre lucr ările sale amintim: Predici pentru toate duminicile de pese an şi alte
ocaziuni, în colaborare cu Pr. Gheorghe Maior (Arad, 1918), Isoria predicii la români (Bucure şti,
1921), Pentru neam şi lege. Patruzeci de cuvânt ări împotriva adventi ştilor şi baptiştilor (Caransebe ş,
1923), La altarul neamului (Bucure şti, 1924), Predici la s ărbătorile biserice şti (Arad, 1925), Pentru
slujitorii altarului. Medita ţii şi îndemnuri (Caransebe ş, 1925), Veni ţi la Hrisos. Predici la toate
duminicile anului bisericesc (Arad, 1926), De la leagăn până la moarte. Predici (Arad, 1927), Brazde în
ogorul Ortodoxiei (Arad, 1932), Darurile Duhului Sfânt (Arad, 1934), Aprindeţi darul lui Dumnezeu,
medita ţii pentru preo ţi (Arad, 1934), Flori din gr ădina sufetului (Arad, 1934), Haina de nunt ă (Arad,
1935); a mai publicat: Trei sute cincizeci de pilde pentru predici şi alte cuvânt ări (Arad, în colaborare
cu Arhim. Jusin Suciu), O mie de pilde pentru via ţa cre ştină (Arad, în colaborare cu Pr. Nicolae
Popovici şi Pr. Gheorghe Popovici; a elaborat şi tipărit lucrări referitoare la sectele religioase: Sectele
religioase din România (Bucureşti, 1925), Călăuza cunoaşterii şi combaterii sectelor (Bucureşti, 1925),
republicată în anul 1927 cu titlul: Noua călăuză pentru cunoaşterea şi combaterea sectelor (Bucureşti,
1927), Baptismul în România din punct de vedere isoric, na ţional şi religios (Arad, 1927), Cheia
sectelor religioase din România (Arad, 1930), Statul în fa ţa sectelor (Arad, 1933); în acela şi timp, a
publicat lucr ări de ordin misionar-pasoral, social şi cultural: Datoriile preo ţimii fa ţă de problemele
sociale (Bucureşti, 1925), Pasoraţia individuală şi colectivă (Arad, 1929), Credinţa, morala şi neamul
(Arad, 1929), Credinţa care lucreaz ă (Arad, 1931), Preotul şi societatea de azi (Arad, 1932), Spre
z ările ve şniciei (Arad, 1933), Ortodoxia şi românismul în trecutul nosru (Arad, 1933), Tineretul
României (Bucureşti, 1933), Scrisori către învăţători (Arad, 1934), Cultura satelor noasre (Arad, 1935);
a tradus şi publicat: Adolf Harnack, Monahismul, idealurile şi isoria lui (Sibiu, 1916); a publicat „bro şuri
de ap ărare a credin ţei ortodoxe”, sudii, articole, cuvânt ări, pasorale în: Telegraful Român (Sibiu),
Revisa Teologică (Sibiu), Biserica şi Şcoala (Arad) ş.a.; a înfin ţat câteva colec ţii teologice şi
moralizatoare: „Biblioteca preotului ortodox”, „Biblioteca cre ştinului ortodox”; pentru bogata sa
activitate publicisică a fos ales membru de onoare al Academiei Române (1934), membru al Societ ăţii
Scriitorilor Români şi al Sindicatului ziari ştilor din Banat, membru în Comitetul Central al ASTREI ş.a.;
în timpul p ăsoririi sale s-a preocupat de bunul mers al Academiei Teologice din Arad şi de publica ţia
Biserica şi Şcoala; a trecut la cele ve şnice în 25 mai 1935 și ese înmormântat în gropni ța episcopală
de la M ănăsirea Hodoș-Bodrog (Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Dicționarul ierarhilor români și srăini
slujitori ai credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române, Editura Basilica, București, 2015, p. 96-97).

7. ANDREI MAGIERU (1936-1960)

http://www.catedralaveche.ro/episcop/[06.12.2018 23:17:14]
Episcopi

S-a născut în 27 ianuarie 1891, în Saturau (azi, Brazii), jud. Arad, la botez primind numele Aurelian; a
făcut sudii la Gimnaziile din Arad şi Beiuş şi la Facultatea de Teologie din Cern ăuţi (1909-1913), unde
şi-a luat şi doctoratul în Teologie, în 1916; cursuri la Facultatea de Litere a Universit ăţii din Budapesa;
a îndeplinit urm ătoarele însărcinări: rector al internatului diecezan din Beiu ş (1914-1918); secretar al
Consisoriului ortodox român din Oradea (1917-1921, perioad ă în care a participat activ la ac ţiunile de
pregătire a unirii Transilvaniei cu România); dup ă ce a fos hirotonit diacon şi preot celib, a îndeplinit
funcţia de asesor consisorial la nou-înfin ţata Episcopie a Oradiei (1921-1926); între timp, c ălugărit cu
numele Andrei (1922); arhiereu-vicar la Oradea, cu titlul de „Cri şanul” (1926-1935); în paralel, a fos
redactor al publica ţiei eparhiale Legea Românească, profesor şi rector al Academiei Teologice
Ortodoxe din Oradea (1923-1936); în 10 decembrie 1935 a fos ales episcop al Aradului (insalat abia
în 2 februarie 1936); în perioada episcopatului s ău la Arad, s-a eviden ţiat atât pe t ărâm misionar-
pasoral, cât şi pe tărâm teologic; a f ăcut parte din dou ă delegaţii care au reprezentat Biserica noasr ă
în srăinătate (Anglia şi Patriarhia Rusă); a scris, de pild ă, un curs de Noul Tesament (litografat), dar
şi articole, predici, cuvânt ări, pasorale, publicate în diferite periodice biserice şti ale timpului, precum
Legea Româneasc ă de la Oradea, şi Biserica şi Şcoala din Arad; a trecut la cele ve şnice pe 13 mai
1960,  find înmormântat în gropni ța episcopal ă de la M ănăsirea Hodo ș-Bodrog (Pr. Prof. Dr.
Alexandru Moraru, Dicționarul ierarhilor români și sr ăini slujitori ai credincio șilor Bisericii Ortodoxe
Române, Editura Basilica, București, 2015, p. 256-257).

8. DR. NICOLAE CORNEANU (1961-1962)

http://www.catedralaveche.ro/episcop/[06.12.2018 23:17:14]
Episcopi

S-a n ăscut în 21 noiembrie 1923, în Caransebe ş, într-o familie de preot, la botez primind numele
Nicolae; a urmat şcoala primară şi apoi liceul în Caransebe ş (1934-1942), Facultatea de Teologie a
Universităţii din Bucure şti (1942-1946), unde a ob ţinut licenţa şi apoi doctoratul în Teologie (30 iunie
1949), cu teza: Începuturile monahismului cre ştin pe valea Nilului (în manuscris); a îndeplinit
urm ătoarele func ţii: profesor suplinitor la Academia Teologic ă din Caransebe ş (1 aprilie 1947-1
septembrie 1948); diacon celib (nec ăsătorit) şi secretar eparhial (din septembrie 1948); referent
principal (din 1 aprilie 1949) şi consilier adminisrativ la Arhiepiscopia Timi şoarei (1 iunie 1952-[1]
octombrie 1956); profesor titular la Seminarul Teologic din Caransebe ş (1 octombrie 1956-1 martie
1959); conferenţiar universitar la Insitutul Teologic de grad Universitar din Sibiu (din 1 martie 1959); în
1960, hirotonit preot; pe 15 decembrie 1960 a fos ales episcop al Aradului, find hirotonit în 15 ianuarie
1961 şi însc ăunat la Arad pe 22 ianuarie 1961; pe 17 februarie 1962 a fos ales arhiepiscop al
Timişoarei şi Caransebeşului şi mitropolit al Banatului şi înscăunat în 4 martie 1962; în decursul vremii
a mai fos: loc ţiitor de mitropolit al Ardealului (aprilie-iunie 1967), loc ţiitor de mitropolit al Olteniei
(octombrie 1977-aprilie 1978); a desf ăşurat o bogat ă activitate c ărturărească, publicând lucr ări
valoroase în revisele noasre biserice şti sau în volum; între acesea amintim: Temeiurile înv ăţăturii
ortodoxe (Timi şoara, 1981), Studii patrisice. Aspecte din vechea literatur ă creştină (Timi şoara, 1984),
Patrisica mirabilia. Pagini din literatura primelor veacuri cre ştine (Timi şoara, 1987), Înv ăţături ale
Bisericii Ortodoxe (Timişoara, 1987), Quo vadis? Studii note şi comentarii teologice (Timişoara, 1990);
a tradus din greac ă Scara raiului, de Sfântul Ioan Sc ărarul, precedat ă de via ţa pe scurt a lui Ioan
Scolasicul şi urmată de cuvântul c ătre păsor (traducere, introducere şi note, Timi şoara, 1994, 2008),
Via ţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare (Timi şoara, 1998), Origen şi Celsus: Confruntarea
păgânismului cu creştinismul (Timişoara, 1999), Pe frul vremii – medita ţii ortodoxe (Timi şoara, 2000),
Pe baricadele presei biserice şti (vol. I, Timi şoara, 2000, şi vol. II, Timi şoara, 2000), Credin ţă şi via ţă

http://www.catedralaveche.ro/episcop/[06.12.2018 23:17:14]
Episcopi

(Timi şoara, 2001), Popasuri duhovnice şti de la Cr ăciun la Pa şti (Timi şoara, 2001), Miscellanea
patrisica (Timi şoara, 2001), Farmecul scrierilor patrisice (Timi şoara, 2002), Patrisica: flosofa care
mângâie (Timi şoara, 2004), Actualitatea literaturii vechi cre ştine (Timi şoara, 2007), Pentru mai binele
obştesc (Timişoara, 2008), Viaţa Fericitului Pahomie (Timi şoara, 1995); a coordonat colec ţia Comorile
Pusiei (la Editura Anasasia) şi volumele: Ieşit-a semănătorul… (Timişoara, 1974), Culegere de predici
(Timi şoara, 1984) şi Ortodoxia româneasc ă (Timi şoara, 1992); a desf ăşurat o aleas ă activitate
misionar-pasorală şi adminisrativ-gospodărească, sprijinind ridicarea de noi biserici şi case parohiale,
refacerea celor vechi, resaurarea monumentelor isorice, înfinţarea de colecţii muzeale, ridicarea unor
clădiri noi: la Centrul mitropolitan din Timi şoara, la Seminarul Teologic din Caransebe ş ş.a.; a sus ţinut
activitatea tipografei eparhiale, în care au fos tip ărite un mare număr de lucrări isorice sau teologice;
se num ără printre marii ecumeni şti ai veacului nosru, reprezentând Biserica noasr ă la numeroase
întruniri internaţionale, mai ales în cadrul Conferinţei Creştine pentru Pace (cu sediul la Praga) sau ale
Consiliului Ecumenic al Bisericilor, find membru în Comitetul Central al acesuia în perioada 1978-
1981; pentru activitatea deosebit ă pe t ărâm teologic-cultural, în anul 1992 a fos ales membru de
onoare al Academiei Române; a trecut la cele ve şnice pe 28 septembrie 2014, find înmormântat în
Catedrala mitropolitan ă din Timi şoara (Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Dicționarul ierarhilor români și
srăini slujitori ai credincio șilor Bisericii Ortodoxe Române , Editura Basilica, Bucure ști, 2015, p. 101-
103).

9. TEOCTIST ARĂPAŞU (1962-1973)

S-a n ăscut în ziua de 7 februarie 1915, în Tocileni, jud. Boto şani, dintr-o familie de ţărani evlavio şi,
Marghioala şi Dumitru Ar ăpaşu, la botez primind numele Teodor, find al zecelea din cei 11 copii; a

http://www.catedralaveche.ro/episcop/[06.12.2018 23:17:14]
Episcopi

urmat şcoala primară în satul natal; a intrat ca frate de m ănăsire la Vorona (1928) şi Neamţ (1931);
elev la Seminarul monahal de la m ănăsirea Cernica (1932-1940); a fos tuns în monahism în
mănăsirea Bisriţa, jud. Neam ţ, cu numele de Teoctis (1935); a fos hirotonit ierodiacon (4 ianuarie
1937), în aceea şi mănăsire; în anul 1940 s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucure şti, unde a
obţinut licenţa în 1945; pe 1 martie 1945 a fos hirotonit ieromonah la Ia şi, find slujitor la Catedrala
mitropolitană din Ia şi; în 1946 a fos hirotesit arhimandrit; a urmat şi cursuri la Facultatea de Litere şi
Filozofe din Ia şi (1945 şi 1947); a fos mare eclesiarh la Catedrala mitropolitan ă din Ia şi, exarh al
m ănăsirilor din Arhiepiscopia Ia şilor (1946-1948), şi vicar adminisrativ al aceleia şi eparhii (1948-
1950); în martie 1950 a fos ales episcop-vicar patriarhal şi hirotonit arhiereu cu titlul „Boto şăneanul”; a
fos secretar al Sfântului Sinod şi rector al Insitutului Teologic din Bucure şti (1950-1954); în 28 iulie
1962 a fos ales episcop la Arad (întronizat la 16 septembrie 1962), unde a p ăsorit până în decembrie
1972; a fos loc ţiitor de episcop la Oradea (decembrie 1969-decembrie 1970); la 28 ianuarie 1973 a
fos ales arhiepiscop al Craiovei şi mitropolit al Olteniei (însc ăunat la Craiova la 25 februarie 1973); pe
25 septembrie 1977 a fos ales arhiepiscop al Ia şilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei (întronizat la
Iaşi în 9 octombrie 1977); în perioada iulie 1980-ianuarie 1982 a fos locţiitor de mitropolit al Ardealului;
din 31 iulie 1986 a devenit loc ţiitor de patriarh; la 9 noiembrie 1986 a fos ales arhiepiscop al
Bucure ştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (însc ăunat în 16
noiembrie 1986). În cei 57 de ani de activitate ca ierarh a publicat: pasorale, numeroase sudii,
articole, cuvânt ări în revisele biserice şti centrale şi eparhiale: Biserica Ortodox ă Român ă, Glasul
Bisericii, Mitropolia Moldovei şi Sucevei, Mitropolia Banatului, Mitropolia Olteniei, Telegraful Român
ş.a.; a publicat şi lucrări, precum: În slujba Ortodoxiei române şti, a n ăzuinţelor de unitate na ţională şi
de afrmare a culturii române: Mitropolitul Iacob Putneanul, 1719-1778 (Mănăsirea Neamţ, 1978), Pe
treptele slujirii cre ştine, în 15 volume ce cuprind omilii, cuvânt ări şi medita ţii ş.a., Slujind altarul
srăbun, vol. I (Bucure şti, 1992); sudii: „Studiu introductiv” la Dosoftei. Dumnezeiasca Liturghie, edi ţie
critic ă de N. A. Ursu (Ia şi, 1980); Cuvânt înainte, cu titlul: „1600 de ani de la prima atesare
documentar ă a Mitropoliei Moldovei şi Sucevei”, la vol. Pagini din trecutul isoric, patrisic, artisic,
cultural şi bisericesc al Moldovei (Ia şi, 1988); în perioada în care s-a afat în fruntea Bisericii Ortodoxe
Române au fos publicate: Sfânta Scriptur ă (1988, 1993, 1999), Sfânta Scriptur ă (format mic,
imprimată în Olanda, 1990); o versiune revizuit ă a Noului Tesament (1993); a fos reeditat ă Biblia de
la Bucure şti din 1688, în anii 1988 şi 1998; au fos tip ărite noi traduceri din Sfn ţii P ărinţi şi scriitori
bisericeşti, cărţi de slujbă, manuale pentru Seminariile Teologice şi Insitutele Teologice (Facult ăţile de
Teologie Ortodox ă), lucrări cu caracter teologic şi isoric: Sfn ţi români şi apărători ai legii sr ămoşeşti
(Bucure şti, 1987), Biserica Ortodox ă Român ă. Monografe album (Bucure şti, 1987) ş.a.; în decursul
vremii a f ăcut parte sau a condus delega ţii ale Bisericii Ortodoxe Române care au vizitat: Biserica
Ortodox ă din Finlanda (1971), Biserica Ortodox ă Sirian ă a R ăsăritului din Malabar-India (1976),

http://www.catedralaveche.ro/episcop/[06.12.2018 23:17:14]
Episcopi

Biserica Ortodoxă Rusă (1978), Biserica Ortodoxă Bulgară (1983), Biserica Armean ă (1983), Bisericile
Ortodoxe din Grecia, Cipru, Bisericile din R.F. Germania ş.a.; ca patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
a vizitat în 1987 şi după 1990 Patriarhia Ecumenic ă, Patriarhia Bulgară (1987), Ausria (1987), Suedia
(1987) Patriarhia Rus ă (1988) ş.a.; a participat la Conferin ţa Mondial ă a Comisiei „Credin ţă şi
Consituţie” a Consiliului Ecumenic al Bisericilor la Montreal (Canada, 1963), la întâlnirile ecumenice
de la Chantilly-Franţa (1978), la cea de a VII l-a Adunare General ă a Bisericilor Europene de la Chani-
Creta (1979), find ales membru în Comitetul consultativ, la a doua Conferin ţă panortodox ă pre-
sinodală (Chambesy, Elve ţia, 1982), la lucr ările Prezidiului şi Comitetului Consultativ de la Oxford
(Anglia, 1983) ş.a.; în timpul cât a fos patriarh au fos înfin ţate sau reînfin ţate o serie de Eparhii: a
Tomisului, a Târgovi ştei, a Sucevei şi R ădăuţilor, a Arge şului, a Sloboziei şi C ălăraşilor, a
Maramure şului şi S ătmarului, a Covasnei şi Harghitei, a Caransebe şului, a Hu şilor, a Alexandriei şi
Teleormanului, iar pentru diaspor ă: Mitropolia Basarabiei, Mitropolia pentru Germania şi Europa
Central ă, Episcopia Ortodox ă Român ă din Ungaria şi Episcopia Ortodox ă Român ă de la Vâr şeţ; în
majoritatea acesora, la s ăruinţa sa, au fos ale şi ierarhi tineri, cu sudii în sr ăinătate, care s ă fac ă
cinse Sfântului Sinod al Bisericii noasre; tot în aceas ă perioadă, „în vara anului 1992, întâis ătătorul
Bisericii noasre a ini ţiat şi a reu şit s ă canonizeze un nou grup de sfn ţi români şi a s ăruit s ă li se
alcătuiască sinaxare, acatise şi slujbe, ceea ce s-a şi împlinit. Printre cei canoniza ţi acum se af ă şi
voievodul moldovean Ştefan cel Mare şi Sfânt şi martirii Brâncoveni, fapt ce a sârnit mult ă bucurie în
sufetele credincioşilor, care de foarte multă vreme aşteptau şi doreau ca aceştia să fe trecuţi în rândul
sfnţilor, pentru via ţa lor curată şi plină de evlavie pe care au dus-o, iar, pentru cei din urm ă, şi pentru
că au pl ătit cu via ţa credinţa lor cre ştină”; în timpul p ăsoririi sale a fos reintrodus sudiul Religiei în
şcolile de sat, s-au înfinţat noi Seminarii Teologice (num ărul lor a ajuns la 38), precum şi Facultăţi sau
Secţii de Teologie Ortodox ă în universităţi (15 la num ăr); a fos reorganizat ă, de asemenea, Asisen ţa
social ă în Patriarhia Român ă, reu şind s ă se asigure „prezen ţa preo ţilor în spitale, orfelinate şi
penitenciare […], precum şi […] reintroducerea acesora în armat ă”; au fos întemeiate Asocia ţii şi
organiza ţii flantropice, pentru ajutorarea celor nevoia şi: b ătrâni, copii abandona ţi sau ai sr ăzii,
persoane cu handicap ş.a.; cu acordul ierarhilor Bisericii noasre, în frunte cu patriarhul Teoctis, au
fos înfin ţate în majoritatea ora şelor ţării diferite Asocia ţii ale tineretului ortodox: Asocia ţia Studenţilor
Creştini Ortodocşi (ASCOR), Liga Tineretului Ortodox Român (LTOR) ş.a., care au dat un nou impuls
vie ţii religioase din Biserica noasr ă; ca o încununare a activit ăţii sale biserice şti şi ecumenice,
remarcăm vizita Sanctităţii Sale, Papa Ioan Paul al II-lea în România, în mai 1999, la invita ţia Bisericii
noasre, un eveniment isoric pentru Ortodoxia româneasc ă; recunoscându-i-se meritele deosebite pe
t ărâm bisericesc, ecumenic şi teologic-cultural, patriarhului Teoctis i-au fos conferite ordine
biserice şti, titluri academice, între care amintim: ordine biserice şti din partea Patriarhiilor

http://www.catedralaveche.ro/episcop/[06.12.2018 23:17:14]
Episcopi

Consantinopolului, Ierusalimului, Antiohiei, Moscovei, Serbiei, a Arhiepiscopiilor Greciei, Ciprului,

Cehoslovaciei, Finlandei, dar şi din partea altor Biserici cre ştine; titluri academice: doctor honoris
causa al Universit ăţilor din Oradea şi Bucureşti (ambele în 1995), al Universit ăţii din Pite şti (1999), al
Universit ăţii „Dun ărea de Jos” din Gala ţi şi al Universit ăţii din Liublin – Polonia (amândou ă în anul
2000); de asemenea, a fos ales membru de onoare al Academiei Române (1999); a trecut la Domnul
în 30 iulie 2007 (la 92 de ani), find înmormântat în Catedrala patriarhal ă din Bucure şti, al ături de
înainta şii s ăi: Miron Crisea, Nicodim Munteanu şi Iusin Moisescu (Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru,
Dicționarul ierarhilor români și sr ăini slujitori ai credincio șilor Bisericii Ortodoxe Române , Editura
Basilica, București, 2015, p. 37-40).

10. DR. VISARION AŞTILEANU (1973-1984)

S-a născut la 14 martie 1914 în Cluj, la botez primind numele Vasile; la timpul potrivit a urmat Liceul „G.
Bari ţiu” din Cluj (1925-1933), Academia Teologic ă Unit ă din Cluj (1933-1935); sudii de Filosofe şi
Teologie la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma (1935-1942), unde a ob ţinut licen ţa (1941) şi
doctoratul (1942); întors în ţară, a fos o vreme secretar eparhial la Episcopia Unit ă din Cluj şi preot la
biserica „Bob” (1942-1948) din acelaşi oraş; în 1958 a revenit în Biserica Ortodoxă; a îndeplinit pe rând
misiunile de inspector general patriarhal (1958-1962), consilier patriarhal (1962), pentru ca, tot în 1962,
să fe tuns în monahism cu numele Visarion şi ales episcop-vicar patriarhal (hirotonit arhiereu cu titlul
„Ploie şteanul”, în 9 septembrie 1962); în 1969 a fos ales episcop-vicar al Mitropoliei Ardealului, cu
titlul „Răşinăreanul” (insalat la 1 iunie 1969); în 10 iunie 1973 a fos ales episcop al Aradului (insalat la
26 augus acela şi an); pe lâng ă activitatea misionar-pasoral ă şi adminisrativ-gospod ărească a
publicat sudii, articole, predici, reportaje ş.a. în diferite periodice biserice şti, precum: Biserica

http://www.catedralaveche.ro/episcop/[06.12.2018 23:17:14]
Episcopi

Ortodoxa Român ă, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Banatului, Telegraful Român; a f ăcut parte din
delegaţii trimise de Biserica noasr ă pese hotare sau la diferite întruniri ecumenice interna ţionale; a
trecut la cele ve şnice pe 6 augus 1984, în Arad, find înmormântat în gropni ța episcopal ă de la
M ănăsirea Hodo ș-Bodrog (Pr. Prof. Dr. Alexandru Moraru, Dicționarul ierarhilor români și sr ăini
slujitori ai credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române, Editura Basilica, București, 2015, p. 42-43).

Copyright 2015


Powered by WordPress

Return To Top

http://www.catedralaveche.ro/episcop/[06.12.2018 23:17:14]