Caracterizarea lui Ghita

Realismul este un curent literar-artistic manifestat, pe plan european, la mijlocul

secolului al XIX-lea, care pune accentul pe relatia dintre arta si realitate.

Nuvela este o specie a genului epic, in proza, cu o actiune mai ampla decat a schitei si a
povestirii si cu o structura mai complexa, datorita conflictelor si personajelor mai numeroase.

Tema sustine caracterul realist(oglindirea vietii sociale), dar si pe cel psihologic al

nuvelei. Din perspectiva sociala, nuvela prezinta incercarea lui Ghita de a-si schimba statutul
social, dar pentru asta se confrunta cu personajul antagonist, Lica Samadaul(conflictul
exterior). Scriitorul considera ca goana dupa avere zdrungina tihna sufleteasca si duce la
pierzanie, de unde perspectiva moralizatoare:consecintele dramatice ale setei de inavutire.
Din perspectiva psihologica, nuvela prezinta conflictul interior trait de Ghita care este sfasiat
de dorinte puternice, dar contradictorii: sa ramana om cinstiti, pe de-o parte, si sa se
imbogateasca alaturi de Lica, pe de alta parte. Astfel, conflictul nuvelei este complex, de
natura sociala, psihologica si morala.

Titlul nuvelei are valoare simbolica, fiind, in acelasi timp, si ironic. Norocul asteptat se
dovedeste a fi nenoroc, datorita abordarii gresite a destinului. Substantivul”moara” capata o
semnificatie ascunsa. In locul morii care macina bucatele, oferind cele necesare traiului
indestulat se afla de fapt o carciuma. Moara cea veche a cazut in paragina, semn ca nu mai
este de folos intr-o lume centrata pe alte valori, iluzorii. Daca moara macina bucatele,
carciuma, loc al pierzaniei,”macina” destinele umane. Carciuma este situata la o raspantie de
drumuri. Pentru a ajunge la ea insa, familia lui Ghita parcurge un drum simbolic similar unei
cai a destinului. Prezentarea drumului debuteaza printr-o imagine descriptiva cu caracter
general,fara accent asupra detaliilor. Un drum cu urcusuri si coborasuri,”cam greu”, drumul
unei vieti obisnuite pana acum, cu bucurii si greutati. In descrierea realista, fapt marcat si
prin toponimele exacte, drumul ce vine de la Ineu, sunt introduse elemente care au
semnificatie malefica:maracini, cioate. Corbii sustin atmosfera incarcata de semnele
prevestitoare ale raului, drumul fiind o prefigurare a destinului nefericit.

Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare
religioasa:de la Sfantul Gheorghe pana la Paste. In proza realista indicii temporalitatii joaca
un rol important in cronologia evenimentelor.

Nuvela este alcatuita din 17 capitole, are un subiect concentrat, o structura narativa
complicata si un ritm epic neomogen, cu modificarii alea timpului povestirii. Inlantuite
temporal si cauzal, faptele sunt credibile si verosimile.

In nuvela, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor. Adept al

realismului, Ioan Slavici impune in nuvela sa o perspectiva obiectiva de reflectare a realitatii. Ca
atare, personajele sale isi dezvaluie caracterul prin ele insele si prin raporturile pe care le stabilesc
unele cu altele, fara ca vocea naratorului sa intervina cu judecati de valoare.

Ghita este un personaj complex, in jurul lui fiind polarizata intreaga actiune si intra in relatie cu
toate personajele. Statutul initial al personajului este reliefat in mod direct in prima scena a nuvelei.
Ghita locuieste cu sotia sa, Ana, cu cei doi copii si cu soacra sa intr-un sat saracacios, avand un trai
modest, deoarece el , cizmar fiind, nu are suficienti clienti in sat pentru a-si imbunatati starea
gospodariei. Bun meserias, om harnic, bland si cumsecade, Ghita doreste sa-si schimbe statutul
social. Din aceasta cauza , el ia in arenda carciuma „Moara cu noroc”, intentionand sa agoniseasca
atatia bani cat sa-si angajeze vreo zece calfe carora sa le poata da de carpit cizmele oamenilor.
Aspiratia lui e fireasca si nu-i depaseste puterile.

Dialogul cu soacra sa este reprezentativ pentru ilustrarea unor trasaturi de caracter, fiind aici un
mijloc de caracterizare. Batrana formuleaza teza morala a nuvelei, conform careia nu bogatia, ci
„linistea colibei” aduce fericirea. Raspunsul autoritar al lui Ghita sugereaza ca el ia deciziile in familie.
Mutarea la Moara cu noroc pare a fi de bun augur pentru familie. Episodul care infatiseaza familia in
noua sa postura este relevant pentru ilustrarea imaginii unui camin fericit, in care barbatul, spirit
protector, dar si cu respect fata de experienta si varsta soacrei, pare elementul de echilibru si de
forta. Aparitia lui Lica Samadaul la Moara cu noroc tulbura echilibrul familiei, dar si pe cel interior, al
lui Ghita. Scena devine ilustrativa pentru surprinderea primelor semne ale transformarii psihologice
si morale ale personajului principal. Conversatia cu Lica este urmata de primul moment de
nesinceritate din partea lui Ghita, care doreste „sa ascunda inaintea nevestei gandurile grele ce-l
cuprinsesera.” Desi isi da seama ca Lica reprezinta un pericol pentru el si familia lui, nu se poate
sustrage ispitei de a se imbogati. Ghita era obisnuit cu independenta si libertatea decizionala, dar
acum se vede nevoit sa accepte constrangerile lui Lica si astfel apare principalul conflict, cel al
pierderii increderii in sine. Din perspectiva lui Ghita, punsctul sau slab este dependenta fata de
familie:”avea insa nevasta si copii si nu putea sa faca ce-i placea”. Stapanit de dorinta de a castiga,
trebuie sa se supuna lui Lica, si ca atare, mandru fiind, acumuleaza frustrari, care se manifesta prin
impulsivitate si agresivitate fata de cei din jur. Caracterizat direct de catre narator, carciumarul
devine „de tot ursuz, se aprindea pentru orisice lucru de nimic, nu mai zambea ca mai inainte, ci
radea cu hohot, incat iti venea sa te sperii de el, iar cand se mai juca, rar, cu Ana, isi pierdea repede
cumpatul si-i lasa urme vinete pe brat.” Ghita incepe sa fie dominat de patima, care il orbeste, astfel
incat inainteaza din esec in esec. Se trezeste implicat in jaf si crima, jura stramb la proces si devine
complice mincinos al lui Lica. Mustrarile de constiinta alterneaza cu momentele de sinceritate in care
isi cere iertare de la sotie, dar apoi o impinge pe aceasta in bratele lui Lica. Aflat astfel in pragul de jos
al degradarii, vrea sa se razbune pe Lica si colaboreaza cu jandarmul Pintea, insa nu joaca cinstit, caci
doreste sa isi pastreze banii obtinuti din afaceri necurate. Uciderea Anei de catre Ghita se naste din
disperarea unui om care nu mai are nimic de pierdut. La randul sau, Ghita este ucis de Raut,
ispasindu-si astfel pacatele si slabiciunile.

Drama familiei carciumarului este generata, in buna masura, de esecul comunicarii. Framantat
interior, Ghita ajunge sa piarda nu numai increderea in sine, ci si increderea sotiei sale, Ana.
Neincrederea genereaza izolare, iar izolarea duce la ruptura. Fericirea data de „linistea colibei” in
care domneste armonia este inlocuita cu nefericirea data de goana dupa bogatie, dar esecul nu
trebuie vazut ca fiind generat numai de patima banului, ci si de alegerile gresite facute in viata de
Ghita.