Petrolul sau titeiul este un ulei combustibil cu densitatea medie de 0.

8 g/cm cub ,viscozitate variabila,cu miros greu si

foarte specific,culoarea caruia variaza de la galben spre negru inchis in functie de compozitia lui.Este compus dintr-un
amestec complex de hidrocarburi parafinice,naftenice si aromatice,si din alte componente cu efecte nocive cum ar fi
metalele grele si sulful.Compozitia titeiului este o trasatura foarte importanta pentru ca de dinsa depinde folosirea lui
ulterioara si distilarea acestuia.Este cea mai solicitata resursa energetica a secolului intrucit atit el,cit si derivatii sunt
usor transportabili

Originea Țițeiului

Țițeiul se intilneste in roci de origine sedimentara ,nisipuri,gresii si in rocile calcaroase cu pori.Acestea in majoritatea lor
sunt straturi de provenienta marina sau lacustră.In linii mari cea mai probabila teorie de formare a petrolul este cea ca
sa format din plancton.Pe parcursul milioanelor de ani planctonul impreuna cu resturile maritime si cadavrele altor
animale sau depus pe fundurile marii si au constituit baza organica a petrolului. Formarea zacamintelor e un proces
indelungat prin care sunt acumulate picaturi de petrol.

Extragerea si Transportarea

Detectarea zacamintelor de titei este o munca foarte complicata si una dintre cele mai costisitoare din intregul proces
de valorificare a titeiului.Gradul de incertitudine este foarte mare si de aceea sunt multe explorari nereusite.Odata cu
cresterea importantei titeiului,procedeele de explorare au devenit mai complexe.Cele 4 metode care se ultilizeaza
pentru a stabili existenta si marimea unui zacamint sunt:

Metoda seismica,ce consta in a utiliza seismograful pentru determinarea vitezei de propagare a undelor produse de
diferite petrurbari care au loc in scoarta terestra

Metoda magnetica se bazeaza pe variatia intensitatii campurilor magnetice

Metoda electrica reprezinta variatia rezistentei sirurilor stratigrafice si perturbarilor curentelor electrice slabe.

Metoda gravimetrica este bazata pe variatiile intensitatilor gravitatorii in functia de compozitia materialelor

Dupa ce sau terminat lucrarile de exploatare si sau executat forajele complementare, incepe forajul sondelor de
exploatare astfel ca titeiul din adincime sa ajunga la suprafata curatat de impuritati.El este immpins la suprafata de
presiunea gazelor existente in punga de gaze a zacamintului printr-o sonda cu peretii protejati cu o coloana de
burlane.Dupa extractie petrolul este transportat pe cale maritima.

Țițeiul în lume și RM

Desi exista multe tari producatoare de titei,numai un mic numar au concentrat in miinile lor cea mai mare parte a
productiei petroliere din lume.Principalele tari producatoare de petrol sunt:

Tarile integrate in OPEC(Irak,Kuwait,Arabia Saudita,Iran,Qatar,Libia) cu aproape 50 % din totalul de productie

Rusiei si celorlaltor tari CSI le revin 18% SUA 14%, Chinei 3.5%

Moldova nu produce titei.Au fost efectuate citeva explorari de detectare care au determinat existenta unor indici de
zacaminte de titei insa in cantitate mica.Moldova importa produse petroliere Din Romania,Rusia si alte tari
Gazele naturale

Gazele naturale sunt un amestec de hidrocarburi cum ar fi metan,etan,propan si alte hidrocarburi parafinice,care se
intilnesc in general impreuna cu titeiul.Puterea calorica medie a acestui product este aproximativ 10 mii kcal/m cub in
conditii normale,iar utilizarea sa ca energie de prim ordin este relativ recenta.In 1993 gazele au acoperit 30% din
necesitatea totala de energie in lume.Gazele naturale la fel ca si titeiul sunt folosite in industria petrochimica.Gazele
sunt mai avantajoase in calitate de combustibil deoarece au o putere calorica mai mare,sunt usor de utilizat si
distribuit,sunt practice si se adapteaza la toate necesitatile, iar randamentul de ardere e mult mai mare.Procesul de
formare este similar cu cel al titeiului,avand aceleasi faze deja expuse

Extragerea si transportul

Procesul de extragere deasemenea este similar cu cel al titeiului.Se perforeaza sonde de expolatate la adincimi de pina
la 5 mii de metri sau mai mult,inzestrate cu coloane de burlane si capete de eruptie pentru captarea gazelor si
transportarea acestora spre centralele de prelucrare si depozitare.Dupa extractie gazele sunt supuse
degazolinarii,pentru a le curata de hidrocarburile grele si de impuritatile contaminante,cum ar fi sulful. Ele se
depoziteaza la presiuni inalte in rezervoare sferice ,sau acestea sunt lichefiate in rezervoare criogenice,la temperaturi de
160 grade C.Gazele sunt distribuite din centralele de producere la cele de consum prin conducte de gaz sau transportate
pe navele speciale in forma lichefiata. Gazele au devenit un combustibil utilizat prin excelenta in majoritatea
industriilor,pentru ca nu contamineaza,se supune usor reglarii si controlului,poseda un inalt randament de
combustie.Dezvoltarea sistemelor bazate pe turbine cu gaze pentru producerea energiei electrice a dat un impuls aparte
utilizarii acesotra in centralele termo-electrice.

Gazele in lume Si RM

Cea mai importanta zona din lume de extragere a gazelor naturale este teritoriul fostei U.R.S.S. cu o pondere de cca
50% din totalul productiei mondiale.Productia de gaze naturale a fostei Uniuni Sovietice era bazata pe exploatarea
zacamintelor de gaze naturale uscate,neasociate cu petrol,acestea fiind situate in
Rusia(Urengoi),Turkmenistan,Uzbekistan.

Alte zone importante de zacaminte de gaze naturale sunt:Marea Nordului,Norvegia,Marea Britanie,Olanda etc.

In Republica Moldova nu se extrag gaze naturale si nici nu au fost detectate rezerve importante de gaze.Drept
consecinta,consumul de gaze in tara va depinde de importul acestuia din tarile vecine.

Cărbunele este o rocă sedimentară de culoare brun - neagră cu proprietăți combustibile formată prin carbonizarea
(îmbogățirea în carbon în condițiile lipsei oxigenului) resturilor unor plante din epocile geologice. Procesul de
incarbonizare a plantelor preistorice s-a produs cu milioane de ani în urmă, prin două procese mai importante:

1. faza biochimică produsă de bacterii și ciuperci care transformă celuloza și lignina din plante;
2. faza geochimică, faza propriu zisă de incarbonizare, care se produce la temperaturi și presiuni ridicate
formându-se într-un timp îndelungat huila și antracitul. Acest proces are ca rezultat o îmbogățire de peste
50 % din volum în carbon.
Cărbunele s-a format în mai multe etape, în lunga istorie a pământului. Cea mai mare parte a cărbunelui s-a format
în urmă cu aproximativ 250 de milioane de ani, în era carboniferă, care a durat 35 milioane de ani,.Cărbunele se
găseşte în pământ, în straturi uniforme şi cantităţi mari, chiar şi la 3 metri adâncime, îngropat între alte straturi de
rocă.El s-a format din resturi de copaci vechi şi plante care au crescut în păduri tropicale preistorice, care creşteau
pe pământurile mlăştinoase, deci într-un climat umed şi cald.Pădurile conţineau multe tipuri de arbori, printre care şi
arbori-ferigă După moartea ferigilor, arborii au căzut în apa mlăştinoasă, săracă în oxigen, iar acest lucru favoriza
acţiunea bacteriilor de putrefacţie. Arborii au putrezit încet şi s-au transformat în turbă. Dar pentru a se tranforma în
cărbune, turba trebuia presată, , odată cu depunerea unor straturi succesive de vegetaţie aflate în putrefacţie,
comprimând astfel straturile inferioare greutăţii lor.În era carboniferă, turba a fost acoperită de mâl şi nisip. Stratul
de pământ şi turbă a fost acoperit de apă, pentru ca apoi să se întoarcă la suprafaţă. În timp, se formau noi straturi
de turbă şi alte mlaştini, astfel ajungându-se la ce este astăzi.

De asemenea, mai conţine şi gaze inflamabile precum azot, oxigen sau hidrogen.

Clasificarea

Dupa compozitie se deosebesc:Cărbunele humic,bituminous și cărbunele cu substante rasionoase.Dipa gradul de

fosilizare cunoastem turba,lignitul,huila,antracitul si grafitul.O alta clasificare a carbunelui este bazata pe puterea
caloric sip e continutul substantelor volatile formate din cenusa si sulf.

Exploatarea

Tehnica exploatarii depinde de forma zacamantului dat,”cele usor de exploatat cu straturi orizontale de la mici
adincimi sunt valorificate prin metoda la zi.In caz contrar se recurge la metode de exploatare subterana.In general
toate minele sunt formate din 3 parti:Puturi de aeraj si de acces la straturile de exploatare,abatajele in care are loc
exploatarea propriu-zisa.si reteaua de galerii care reprezinta caile de comunicatii prin care se realizeaza transportul
minereului de carbune.Dupa operatiile de cernere si sortare carbunele extras se depoziteaza in gramezi sub cerul
liber.In tarile cu clima uscata trebuie luate masuri special pentru a evita autoincendierea carbunelui.

In prezent carbunele ocupa locul al doilea in utilizarea resurselor energetic ,este folosit ca materie de baza in
sedirurgie,fiind un element de baza la topirea fierului,fontei si otelului,este folosit la obtinerea gazelor,a produselor
petrochimice,si nu in ultimul rind carbunele este folosit pe scara larga ca combustibil deoarece pe Pamant desi sunt
in scadere,resursele de carbune sunt enorme ceea ce permit exploatarea acestuia pe scara larga.

Printre marii producatori de carbune sunt:Columbia,Australia,Canada,Africa de SUD

In Moldova au fost descoperite unele rezerve de linghina c ear putea fi utilizate drept combustibil la centralele
termoelectrice,desi consumul lor ar contamina mediul inconjurator.Continutul de cenuși este de la 12 la 40% ,iar din punct de
vedere economic exploatarea acestora nu e rentabila in present.Principalii furnizori de carbune ai Republicii Moldova sunt
Rusia si Ucraina