Bazele igienei şi sanităriei

Elementele de bază ale igienei şi sanităriei

Igiena muncii- o ramură a ştiinţei igienice ce studiază influenţa procesului de mucă şi a

condiţiilor mediului de producţie asupra omului.
Ea elaborează măsuri igienice, normativele şi regulile de păstrare a sănătăţii muncitorilor,
ridicării capacităţii de muncă şi eficacităţii ei.
Pentru a pune la dispoziţia consumatorilor alimente lipsite de nocivitate şi cu valoare nutritivă
superioară, viitorii lucrători în industria alimentară trebuie să cunoască şi să aplice corect toate
măsurile de igienă, deoarece de calitatea igienică a meteriei prime şi a apei utilizate, de condiţiile
de curăţenie, spălare şi dezinfectare a spaţiilor tehnologice, a utilagelor, ambalagelor, cît şi igiena
personalului din industria alimentară, depinde valoarea igienico-sanitară a alimentelor.

Igiena aerului şi a apei

Aerul este unul din factorii de o importanţă majoră pentru majoritatea viităţilor. Însă
activităţii factorului antropogen în aer pot nimeri deferite substanţe toxice. O substanţă ce
imperifică mult aerul este CO2, NH3, H2S etc. La unităţile alimentaţiei publice aerul se poate
impurifica cu produsele arderii incomplete ale combustibilului, cu amestecuri de gaze
(bucătăriile gazificate), cu gaze NH3, H2S, ce se elimină în procesul putrefacţiei, cu amoniac la
folosirea frigiderelor. În procesul prelucrării termice a produselor se elimină acroleina şi acizi
graşi volatili- substanţe toxice.
Deasemenea în aer poate nimeri o cantitate mare de praf, particole de sol, fum, cenuşă etc. La
întreprinderile de producere alimentară şi alimentaţiei publice aerul poate fi impurificat cu praf
de boabe, făină, zahăr. Împurificarea aerului nefavorabil acţionează asupra căilor respiratorii
superioare şi poate provoca boli cronice.
Microflora aerului cuprinde un număr foarte mare de m/o, virusuri, drojdii, mucegaiuri-
nepatogene sau patogene. În aer ele nu găsesc condiţii prielnice de supraveţuire, dar fiind ajunse
pe alimente, încep să se dezvolte devenind un pericol. Deaceea la întreprinderile din sectorul
alimentar se impune analiza microflorei atît în sălile de producţie, cît şi cele de depozitare şi
desfacere.

Conform normelor sanitare în vigoare, numărul total de germeni mezofili din aer nu trebuie
să depăşească 600/m3, iar a drojdiei şi mucegaiurilor să nu depăşească 300/m3.
Măsurile de prevenire şi combatere a contaminării aerului sunt: ventilaţia, curăţenia şi
dezinfecţia.
Pentru dezinfecţie se utilizează radiaţiile UV, cîi şi pulverizarea sau vaporizarea diverselor
substanţe chimice cu efect microbicid (formol, compuşi ai Cl etc.).

Pentru necesităţile sale fiziologice omul are nevoie de 2-3 l apă pe zi. O cantitate cu mult
mai mare de apă se foloseşte pentru necesităţile sanitare ale gospădăriilor.
Apa utilizată în industria alimentară trebuia să îndeplinească toate normele de potabilitate,
care se referă la caracteristicile organoleptice, fizice, chimice, biologice şi bacteriologice.
Proprietăţile organoleptice ale apei depind de concentraţia substanţelor chimice, care
influenţează culoarea şi gustul apei sau măresc gradul de mineralizare al ei.Conţinutul mărit de
clorizi şi sulfaţi nu numai înrăutăţesc gustul apei, dar reprezintă un indiciu de inpuruficare al ei
cu substanţe organice ale apelor riziduale.
Concentraţia mărită a sărurilor de Ca şi Mg determină duritatea apei. În apa dură greu se ferb
crupele, carnea, şi legumele, ceea ce micşorează calităţile gustative ale producelor alimentare.
În apă pot pătrunde şi substanţe dăunătoare, care se elimină în rezultatul activităţii gospodăreşti.
Pentru apa potabilă s-au stabilit normativele conţinutului a 10 elemente chimice ce negativ
influenţează asupra sănătăţii omului: Al, Ar, Se, St, Mo, F, nitraţi, poliacrilamide, Pb.

1
Conţinutul de F în apă determină necesităţile fiziologice ale omului în acest element. Cantitatea
scăzută de F duce la dezvoltarea cariei dentare, iar cantitatea mărită duce la fluoroză, iar uneori
la distrugerea completă a dinţilor. Apa potabilă trebuie să conţină nu mai mult de 1,5 mg/l.
Cantitatea sporită în apă de nitraţi reprezintă ca un indice toxicologic. Nitraţii în organismul
uman se reduc în nitriţi, care duc la mărirea în sînge a methemoglobinei, care produce dereglări
de respiraţie şi a activităţii inimii.
Deoarece apa reprezintă una dintre cele mai curente căi de transmitere a bacteriozelor şi
parazitozelor, se impun măsuri pentru protecţia sanitară a apei, cît şi controlul calităţii ei.
Conform GOST numărul total de m/o în 1 ml de apă nu trebiue să depăşească 100. Numărul de
colibacterii (coli-indexul) nu trebuie să depăşească 3 într-un l.
Pentru prevenirea contaminării surselor de apă, se asigură zone de protecţie cu regim sever în
întregul perimetru, care cuprinde locul de captare a sursei de apă cît şi sectorul de tratare şi
înmagazinare a ei.
Controlul calităţii apei în întreprinderile de industrie alimentară se face periodic, lunar şi dacă
apar probleme asupra calităţii apei.
Pentru dezinfecţia apei se folosesc metode fizice (RUV, ionizante, ultrasunete) sau chimice
(clorul, permanganatul de potasiu, ozonul, etc.)

Organizarea raţională a procesului de muncă

Capacitatea de muncă a omului pe parcursul zilei nu este stabilă, fiind mai mare la începutul
zilei, apoi ea scade şi din nou atinge maximul după întreruperea de prînz. Surmenarea
organismului apare în urma muncii intense ori de lungă durată, organizarea incorectă a
procesului de muncă, poziţiei incomode de lucru, organizarea nesatosfăcătoare a odihnei, ceea ce
duce la apariţia oboselii.
Reeşind din acestea e necesar ca ceea mai valoroasă muncă să fie îndeplinită în prima jumătate a
zilei, şi la începutul perioadei după prînz.
Pentru micşorarea oboselii din timpul zilei e necesar de variat activitatea de muncă.
Este important ca în timpul muncii să fie respectată ţinuta corectă. Organizarea corectă a locului
de muncă evită mişcările în plus, preîntîmpinînd oboseala.
Capacitatea de muncă a omului depinde de nivelul de instruire a lui.
O importanţă mare are practicarea gimnasticii de producţie şi a sportului în timpul liber.

Înlăturarea condiţiilor profesionale nocive de muncă.

Pentru crearea unor condiţii normale de muncă o mare importanţă are micşorarea temperaturii,
umidităţii şi poluării aerului în secţiile de producţie, mai ales în încăperile ferbinţi pentru
cofetărie. Aceasta se obţine prin introducerea noilor tipuri de utilaj- modul cu încălzire
electrică, înzestrarea încăperilor cu ventilaţie centrală şi locală de captare-eliminare, care asigură
o temperatură de 18-200C, umiditate de 40-60%.
Pentru micşorarea zgomotului roţile sistemului de transport se acoperă cu anvelope de cauciuc.
În scopul ameliorării condiţiilor de muncă la toate unităţile alimentaţiei publice trebuie
amenajate încăperi sanitaro-igienice speciale, inclusiv o cameră pentru alimentaţie şi odihnă.
Toţi lucrătorii din unităţile alimentaţiei publice trebuie asiguraţi cu îmbrăcăminte şi încălţăminte
specială.

Preîntîmpinarea traumatismului în muncă şi acordare ajutorului premedical

Traumatismul în muncă- vătămarile mecanice sau termice a ţesuturilor omului în timpul

activităţii de producţie. Cauzele principale ale traumatismului în muncă sînt : încălcarea regulilor
de explorare a utilajului şi tehnicii securităţii, organizarea incorectă a muncii, oboseala şi
îmbolnăvirea omului.

2
Pentru a preîntîmpina traumatismul e necesar :
 Să se aducă la cunoştiinţă lucrătorilor întreprinderii regulile tehnicii securităţii,
 La locurile de muncă periculoase să se afişeze placarde, instrucţiuni, inscripţii de
avertizare.
 Să se respecte regulile sanitare la amplasare şi exploatare a utilajului şi să se asigure
accesul liber spre el.
 Să se respecte regulile de purtare a hainelor sanitare şi încălţămintei.
 Să se respecte cerinţele de deschidere a vaselor în care fierb bucatele, strămutarea vaselor
pep lită, tigăilor fierbinţi, instrumentelor ascuţite.

Pentru acordarea ajutorului premedical la întreprinderi se crează posturi sanitare şi se asigură o

trusă farmaceutică, unde se păstrează de pansament individual, şine de cauciuc, garou, tinctură
de iod, amoniac etc.
Pachetul de pansament individual trebuie să conţină : bint steril, 2 pernuţe de vată şi tifon.

Traumele de producţie pot provoca hemoragii de 3 tipuri :

1. capilară- se opreşte prin neutralizarea ranei cu tinctură de iod, bandajînd-o cu tifon.

2. venoasă- sîngele de o culoare roşu-închisă se prelinge din rană, rana se bandajează cu un
pansament steril compresiv.
3. arterială- getul sangvin roşu-deschis care ţîşneşte din rană. În acest caz membrele
traumate se ridică în sus şi artera traumată se strînge cu un garou hemostatic sau o bucată
de material, mai sus de locul traumat. De el se fixează un bileţel unde se indică timpul
aplicării lui.
După acordarea primului ajutor pacientul trebuie expediat la o instituţie curativă.

În cazul electrocutării suferindu-l se scoate de sub acţiunea curentului, se bandajează

locurile lezate, iar la necesitate se recurge la respiraţia artificială
Înainte de aceasta, suferindul este culcat pe spate, se deschide cureaua, gulerul, brîul, etc.
Metoda « gură în gură »- omul suflă aerul din gură în gură direct. Suferindul se culcă pe spate,
gura se acoperă cu o batistă şi se face inspiraţie. Respiraţia artificială are efect numai în cazurile
cînd inima mai funcţionează. Ea se face conform ritmului respirator (16-18/ min)

Arsura – este efectul nociv al temperaturii înalte asupra ţesuturilor.

În cazul arsurilor cu uncrop, obiecte fierbinţi sau abur a unor sectoare mici ale pielii, ele se
răcesc imediat cu o şuviţă de apă din robinet timp de 5-10 min. Haina care s-a lipit de piele se
taie atent. Sectorul lezat se bandajează cu un pansament steril.

Dacă arsura e de dimensiuni mari, scoatem haina de pe bolnav, î-l învelim într-un cerşaf curat, se
cheamă urgenţa.