UNIVERSITATEA POLITEHNICA din BUCUREŞTI

RECTORAT
BIROUL de PROTECŢIA MUNCII, SECURITATEA MUNCII

Tema
PRIMUL AJUTOR ÎN FRACTURI
Fractura = frângerea unui os, datorită unei lovituri directe, unei căderi sau unei presiuni puternice; fractura
este completă, când osul este împărţit în două framente separate şi este incompletă, când osul este numai crăpat;

Tipuri de fracturi
a) simplă: este rupt numai osul;
b) complicată: osul rupt a sfâşiat o arteră, o venă, un nerv sau când a străpuns muşchii şi pielea şi iese la
suprafaţă(fractură complicată deschisă);
Semne care ne conduc că ar fi vorba despre o fractură:
- rănitul simte o durere vie într-un punct bine localizat al membrului care a suferit traumatismul;
- rănitul are dureri mari şi nu poate mişca membrul rănit;
- membrul traumatizat este umflat în locul lovit, este deformat, deseori mai gros şi mai scurt decât membrul sănătos.
Atenţie: orice greşeală din partea celui care dă primul ajutor poate fi dăunătoare rănitului.
Materiale folosite pentru imobilizarea fracturii:
- imobilizarea regiunii vătămate se face prin atele de lemn sau metal(anume pregătite sau improvizate) sau pansamente
gipsate;
- atelele anume pregătite se folosesc pentru imobilizarea numai acelor părţi ale membrelor superioare sau inferioare
pentru care au fost construite;
- când nu avem la îndemână asemenea atele, vom folosi pentru imobilizare orice material găsit: scândurele, scânduri
înguste, beţe, umbrele, etc.;
- în situaţia că nu avem nici astfel de materiale, se poate imobiliza membrul superior fracturat, legându-l strâns de corp,
iar membrul inferior fracturat îl legăm de membrul inferior sănătos;
Mod de aplicare a atelelor pentru imobilizarea regiunilor fracturate
- atelele se pun deasupra îmbrăcămintei;
- dacă trebuie să le aplicăm direct pe piele, le vom înfăşura în vată sau cârpe, iar ieşiturile osoase de pe lângă articulaţii
le vom acoperi cu vată, pentru a preveni rănirea pielii;
Imobilizarea braţului
- se folosesc 2 atele mai lungi decât distanţa dintre umăr şi cot;
- se îndoaie braţul la cot;
- o atelă se pune pe faţa externă a braţului, astfel încât să acopere umărul şi cotul;
- cealaltă atelă se aşează pe faţa interioară a braţului, de la subţioară până mai jos de cot;
- atelele se fixează prin feşe ;
- antebraţul îndoit pe braţ se fixează de gât cu o faşă triunghiulară sau simplă.
Imobilizarea antebraţului
- se face prin aplicarea a două atele care acoperă încheieturile cotului şi ale pumnului; în fracturile treimii superioare a
antebraţului, imobilizarea se face ca în fractura osului braţului.

Imobilizarea coapsei
- se aplică peste îmbrăcăminte două atele din scânduri înguste;
- o atelă se pune pe faţa exterioară, de la subţioară până mai jos de călcâi, iar cealaltă , pe faţa interioară, de la scândură
până mai jos de călcâi;
- ambele atele se fixează prin legături de faşă, pe membrul inferior fracturat; atela externă se mai fixează şi de trunchi.

Imobilizarea gambei
- se face cu ajutorul a două atele care întrec, în sus, articulaţia genunchiului, iar în jos, talpa piciorului.

Fracturile craniului
- se recunosc prin semne de comoţie cerebrală(pierderea cunoştinţei, dezorientarea în timp şi spaţiu, modificări ale
reflexelor, etc.), prin hemoragii din nas sau din urechi;
Sunt posibile 3 eventualităţi:
a) Rănitul şi-a pierdut cunoştinţa:
- se practică tratamentul sincopei(oprirea respiraţiei şi circulaţiei); a se vedea capitolul “respiraţia artificială şi oprirea
circulaţiei sanguine”;
- se pansează plaga(dacă există);
- se cheamă imediat medicul sau se transportă rănitul la spital(cu toate precauţiile necesare).
b) Rănitul nu şi-a pierdut cunoştinţa, dar prezintă o plagă sângerând abundent sau o scurgere de sânge prin nas sau
urechi:
- se tamponează orificiul respectiv;
1
- se pansează plaga(dacă există);
- se cheamă de urgenţă medicul sau se transportă imediat rănitul la spital.
c) Rănitul nu şi-a pierdut cunoştinţa şi nu prezintă hemoragie:
- se pansează plaga;
- se transportă rănitul la medic, deoarece chiar în cazul unei plăgi aparent uşoare, rănitul poate prezenta în cele două,
trei zile ce urmează, tulburări de genul: moleşeală, dureri de cap, greţuri sau vărsături(dacă apar, rănitul trebuie să
meargă de urgenţă la spital), etc.
Fractura de claviculă
- rănitul stă cu capul plecat pe partea bolnavă şi îşi susţine braţul rănit;
- se pune în subţioara părţii rănite un sul compact de vată sau tifon;
- membrul superior rănit se îndoaie, se imobilizează printr-o faşă triunghiulară sau simplă şi se leagă de trunchi.
Imobilizarea în fracturile coastelor
- dacă fractura este deschisă, se aplică un pansament steril şi se înfăşoară toracele cu o faşă lată;
- dacă fractura este închisă, cerem bolnavului să respire adânc şi, în momentul expiraţiei, strângem puternic pieptul cu o
faşă lată, un prosop, etc.
Fractura coloanei vertebrale
- se manifestă prin dureri mari, amorţeli în membre sau chiar paralizii;
- se introduce sub rănit o scândură lată, o uşă, etc., de care va fi legat;
- se va proceda calm, cu mare grijă, evitând orice rotire sau îndoire a coloanei vertebrale sau a gâtului, întrucât fractura
s-ar putea complica cu o paralizie definitivă;
- apoi se aşteaptă sosirea medicului sau salvării.
Fractura oaselor mâinii şi ale degetelor
- se aplică o atelă, îndoind puţin degetele şi punând sub ele un sul de vată sau faşă răsucită;
- membrul superior se îndoaie din cot şi se imobilizează.
Fractura oaselor tălpii şi ale degetelor de la picioare
- aplicăm două atele care cuprind între ele laba piciorului şi treimea de jos a gambei;
- atelele se fixează prin feşe;
- se transportă bolnavul la spital.
Fractura oaselor bazinului
- rănitul se aşează pe o scândură lată;
- se pune sub genunchi un sul făcut din haine;
- se leagă rănitul de scândură şi se transportă rănitul de urgenţă la spital sau se aşteptă sosirea salvării.

Lucrători desemnați SSM

Popescu Marcel

Olaru Petru - Ioan