În condiţiile actuale, cu toate progresele făcute în domeniul calculatoarelor electronice,

economia unei ţări nu se poate lipsi de contabilitate. Ea rămâne, pe mai departe cea mai exactă formă de
evidenţă.
Până în prezent nu s-a găsit, şi nici în viitorul apropiat nu se preconizează un alt mijloc de
înlocuire a contabilităţii la nivelul agenţilor economici.
Numai contabilitatea poate oferi informaţii precise pe care să se sprijine deciziile managerului. El
trebuie să dispună de acest „tablou de bord” cu multiple cadrane care este contabilitatea modernă.
În condiţiile actuale ale României, sfera şi funcţiile contabilităţii suferă modificări succesive şi
adânci impuse, pe de o parte de necesităţile sporite de informaţii la nivelul agenţilor economici, iar pe de
altă parte de evoluţia procedeelor tehnicii de înregistrare şi de prelucrare a informaţiei.
Dezvoltarea contabilităţii a fost şi este continuu impulsionată de cerinţele mereu
crescânde ale activităţii economice în funcţie de care a trebuit şi trebuie să se perfecţioneze
neîncetat.
România se află astăzi în plin proces de armonizare a sistemului său contabil cu normele
contabile internaţionale.
Armonizarea sau convergenţa contabilă este considerată un proces ireversibil, fiind determinată
de nevoia de comparabilitate a situaţiilor financiare, impusă de mondializarea economiilor, cu predilecţie
a pieţelor financiare.
Nevoia de armonizare în contabilitate presupune adaptarea şi desfăşurarea unor activităţi riguros
organizate ce pot fi asimilate dreptului contabil internaţional, concretizate în obiective de „normare a
contabilităţii” şi respectiv, de „normalizare a contabilităţii”.
Obiectul contabilităţii întreprinderii îl formează patrimoniul acesteia, rezultatele financiare şi
elementele extrapatrimoniale.