L.P. NR.

7 / GEOMORFOLOGIE

Energia de relief
La noi, agentul care acţionează cel mai puternic asupra reliefului îl constituie
eroziunea fluviatilă. Prin adâncirea văilor se creează energia de relief.

Energia de relief = indicator morfometric ce arată diferenţa de nivel dintre:

 formele pozitive şi cele negative ale reliefului (într-o vale, diferenţa dintre
talveg şi partea superioară a versanţilor);

 diferitele componente ale reliefului (ex: diferenţa de nivel dintre talveg şi

terasa 2);

 două puncte oarecare de pe un versant şi baza versantului.

ER

Astfel, energia de relief exprimă în orice punct amplitudinea altitudinilor.

Adesea, energia de relief este confundată cu adâncimea fragmentării (care arată cu
cât s-a adâncit reţeaua de văi) şi cu altitudinea relativă, în metri (ex.: la o terasă).
Metoda de lucru: cea a cartogramelor.

Etape în realizarea hărţii energiei de relief

1) suprapunerea calcului peste baza topografică şi delimitarea zonei de lucru;

2) cartarea reţelei principale de văi şi extragerea caroiajului matematic /

kilometric;

3) determinarea în fiecare unitate de suprafaţă (în fiecare pătrat) a altitudinii

maxime şi minime din mersul curbelor de nivel; energia de relief va fi
reprezentată în fiecare pătrat ca fiind diferenţa dintre aceste două valori);
1
 altitudinea maximă – pe ultima curbă din zona cea mai înaltă; altitudinea
minimă – spre ape;

4) alegerea intervalelor treptelor energiei de relief – se realizează în funcţie de

valoarea cea mai mare, respectiv cea mai mică, a energiei de relief din cele
16 cartograme (pătrate). Se realizează diferenţa dintre cea mai mare şi cea
mai mică energie de relief. Dacă aceasta este sub 250 m, treptele de energie
de relief se vor alege de 50 m. Dacă diferenţa este peste 50 m, mărimea
treptelor de energie de relief va fi de 100 m. Se procedează astfel pentru a
păstra aceeaşi legitate şi se obţin 3 – 6 trepte de energie a reliefului.

M M – valoarea cea mai mare (ex: 410 m);

m – valoarea cea mai mică (ex: 150 m).

m ER = M – m = 410 – 150 = 260 m

Primul interval al treptei îl luăm a.î. să prindă valoarea cea mai mică.

100 – 200 m

200 – 300 m

300 – 400 m

400 – 500 m

5) Valorile energiei de relief din fiecare pătrat se includ într-unul din cele „n”
intervale de ER. Acestea se cartează în funcţie de culoarea aleasă pentru
fiecare interval.

6) Se trec elementele de definitivare. Se realizează ciclograma şi histograma. Se

realizează referatul hărţii energiei de relief. Intervalul (roz, de ex.)
2 2
acoperă 3 km din totalul de 16 km .

2
 Determinarea valorii medii a ER pentru întreaga suprafaţă se face conform
formulei:

ER1 + ER2 + … ER16

ERm =
16

7) Reproducerea caroiajului pe un format A4 şi, tot aici, notarea altitudinii

maxime, a celei minime şi a ER pentru fiecare din aceste pătrate.

Alt max

Alt min

ER

8) Pe harta hipsometrică se trec curbele de nivel care separă intervalele între

ele.

Altitudinea medie
Altitudinea medie = într-un anumit teritoriu, aceasta reprezintă media
aritmetică dintre valoarea maximă şi cea minimă a altitudinii.

Amax + Amin
Am = (m)
2

Se face un referat cu titlul „Determinarea altitudinii medii”. Diferenţa se

realizează în fiecare pătrat. Se face o coală cu caroiaj.

Alt max

Alt med

Alt min

3
 Alt med1 + Alt med2 + … Alt med16
Alt med =
16

Comparăm şi vedem diferenţele.