PARTEA I

CAPITOLUL I

ELECTROSTATICĂ

1.1. Generalităţi

În electrostatică se studiază stările electrice invariabile în timp, neînsoţite de curenţi

electrici, respectiv de transformări energetice.
Electrostatica analizează, de asemenea, forţele electrice exercitate de corpuri electrizate,
câmpul electrostatic creat de aceste corpuri, potenţialul electric şi tensiunea electrică.

1.2. Sarcina electrică şi câmpul electric în vid

Experienţa pune în evidenţă că frecând, unele de altele anumite corpuri, ca de exemplu o

bara de sticlă şi o bucată de mătase şi apoi separându-le, asupra lor şi în vecinatatea acestora se
exercită forţe şi cupluri de interacţiune.
Starea în care au fost aduse, prin frecare, corpurile se numeşte stare de electrizare, iar
forţele exercitate de aceste corpuri se numesc forţe electrice.
Dupa modul în care se transmite starea de electrizare, materialele electrotehnice se împart
în conductori electrici (metalele şi aliajele lor, cărbunele, unele soluţii de săruri-baze şi acizi),
care transmit starea de electrizare instantaneu sau aproape instantaneu şi izolanţi electrici sau
dielectrici (sticla, masele plastice, hârtia, porţelanul, aerul uscat, uleiul, ş.a.) care transmit starea
de electrizare în intervale mari de timp (ore, zile).
Se constată experimental că forţele electrice care se exercită între corpurile electrizate,
sunt generate de existenţa în jurul acestora, a unui câmp electric, dependent de forţele electrice
prin relaţia:
− −
F = q ⋅ Ev (1.1)
în care: q – reprezintă o mărime ce caracterizează starea de electrizare a corpurilor şi se
masoară în coulombi [C];

3
 E v – intensitatea câmpului electric în vid, mărime vectorială care se măsoară în
[V/m].
Coulombul [C], ca unitate de sarcină electrică în sistemul internaţional de unităţi [SI],
este egal cu unitatea de măsură a intensităţii curentului, amperul [A], care trece într-o secundă
prin secţiunea unui conductor electric, adica:
1C = 1A ⋅ 1s (1.2)
Corpurile electrizate pot fi punctiforme, liniare, sub formă de arie sau volum, iar sarcina
electrică cu care sunt încărcate se repartizează în interiorul lor cu o anumită densitate specifică şi
anume: pentru cele liniare cu densitatea ρl , pentru cele superficiale cu densitatea ρ A , iar
pentru cele volumetrice cu densitatea ρV . Cunoscând densitatile de sarcină ρl , ρ A si ρV , se pot
determina cantităţile de electricitate cu care sunt încarcate corpurile, folosind expresiile:
ql = ∫ ρ l ⋅ dl ; q A = ∫∫ ρ A ⋅ dA ; qV = ∫∫∫ ρV ⋅ dV (1.3)
Γ A V

în care dl, dA, dV, sunt elementele de linie, de suprafaţă şi de volum ale corpurilor in care
se regasesc distributiile respective ale sarcinilor electrice.

Fig.1.1. Forţele de interacţiune a două corpuri punctiforme, încărcate electric

Fizicianul francez Charles Coulomb (1736 – 1806), a stabilit că între două corpuri
punctiforme, încărcate cu sarcinile electrice q 1 şi q 2 situate la o distanţă r, se exercită o forţă
(fig.1.1) egală cu:
−
− 1 q ⋅q r
F 12 = ⋅ 1 2 2⋅ (1.4)
4 ⋅π ⋅ε r r
unde ε este permitivitatea mediului, considerat omogen, în care sunt plasate corpurile
punctiforme.

4
 În cazul când mediul considerat este vidul, atunci permitivitatea lui, conform sistemului
internaţional de unităţi SI, este:

1  C2  F 
ε0 = 9   sau   (1.5)
4π ⋅ 9 ⋅ 10  m ⋅ N 
2
m
pentru alte medii dielectrice, permitivitatea acestora se calculează cu relaţia:
ε = ε0 ⋅εr (1.6)

în care ε r , este permitivitatea relativă a mediului considerat, o marime adimensionala.

Ţinând seama de relaţiile (1.1) si (1.4), se poate determina intensitatea câmpului electric
produs de un corp incărcat cu sarcina q, cu relaţia:
−
1 q r
Ev = ⋅ 2⋅ (1.7)
4 ⋅π ⋅ε0 r r
Câmpul electric produs de sarcini electrice invariabile în timp şi fixe în spaţiu, se
numeşte câmp electrostatic sau câmp electric coulombian.
Dacă într-un anumit mediu fizic se află corpuri încarcate cu sarcini electrice punctiforme
sau cu sarcini electrice repartizate liniar, superficial şi volumetric, atunci fiecare din aceste
−
corpuri produce un anumit câmp electric, iar câmpul electric rezultant ( E r ) se determină prin
superpoziţia/suprapunerea câmpurilor respective cu expresia:
− n − n − n − n −
E r = ∑ E i + ∑ E l + ∑ E A + ∑ EV (1.8)
1 1 1 1

− − − −
în care E i , E l , E A , E V , sunt câmpurile electrice ale corpurilor încarcate cu sarcini
electrice punctiforme, liniare superficiale şi volumetrice.

Ţinând seama de relaţiile (1.3) si (1.7), relaţia (1.8) devine:

 − − − − 
− 1  n ri r r r 
Er =  ∑ qi ⋅ − + ∫r ρ l ⋅ dl ⋅ 3 + ∫∫A ρ A ⋅ dA ⋅ 3 + ∫∫∫V ρV ⋅ dV ⋅ 3  (1.9)
4π ⋅ ε 0  1 3 r r r 
 ri 
Relaţia (1.9) este cunoscută sub numele de teorema superpoziţiei câmpurilor
electrostatice.

5
 Câmpul electric se reprezintă grafic prin liniile sale, conform figurii 1.2, unde se dau trei
exemple: câmpul electric creat de o sferă conductoare încărcată cu sarcina electrică pozitivă
(fig.1.2.a); câmpul electric creat de o sfera conductoare încarcată cu sarcina negativă (fig.1.2.b)
şi spectrul liniilor câmpului electric creat de doua sarcini punctiforme q 1 =q 2 situate în apropiere
(fig.1.2.c) şi (1.2.d). Aceste linii încep pe corpurile încarcăte cu sarcina pozitivă şi se termină pe
cele încărcate cu sarcina negativă.

Figura 1.2. Câteva exemple de spectre de linii de câmp.

−
Vectorul intensitate câmp electric ( E v ) este totdeauna tangent, în orice punct (P), la
−
direcţia locală a liniei de câmp (fig.1.3). În locul mărimii vectoriale E v se poate utiliza tot o
mărime vectorială numită inducţia câmpului electrostatic în vid:
− −
Dv = ε 0 E v [C/m2] (1.10)

Figura 1.3. Reprezentarea vectorului intensitate camp electric

6
 1.5 Camp electric in substanta

În cele ce urmează ne vom ocupa de studiul câmpului electric în materiale electroizolante

(dielectrice). Corpurile izolante se caracterizează prin aceea că au în structura lor sarcini electrice
legate. Sarcinile electrice legate sunt ansambluri neutre din punct de vedere electric (sarcini
pozitive şi negative egale, legate între ele prin intermediul unor forţe interne mult mai puternice
decât la materialele conductoare). Sarcinile pozitive şi negative dintr-o moleculă nu o pot părasi.
Aceste sarcini la nivelul moleculei, de multe ori au centrele de acţiune separate dând moleculei
un aspect polar. Modelul fizic care poate descrie aceste molecule polare este dipolul electric
(fig.1.4).

Figura 1.4. Dipol electric

Dipolul electric reprezintă un ansamblu de doua sarcini egale şi de semn contrar aflate la
−
o distanţă l numită braţul dipolului. Dipolul electric la rândul sau poate fi descris cu ajutorul unei
mărimi fizice numită momentul electric al dipolului:
− −
p = q⋅l [C ⋅ m ] (1.19)

1.5.1. Polarizarea mediilor dielectrice

−
Se consideră un corp izolant introdus într-un câmp electrostatic ( E ) ca în figura 1.5.
Corpul izolant conţine o mulţime de dipoli orientaţi aleatoriu datorită agitaţiei termice a
moleculelor. Aceşti dipoli vor fi supuşi la cupluri de forţe de forma;
− − − −
C = l⋅ F = l⋅ q ⋅ E (1.20)
−
unde: l este vectorul „lungimea dipolului” de lungime egală cu distanţa dintre sarcinile
dipolului şi orientat de la sarcina negativă spre cea pozitivă.

7
 Figura 1.5. Polarizarea corpurilor dielectrice

− − − −
Cuplul C se anulează când l // E deci şi dipolii se vor orienta dupa direcţia lui E .
Fenomenul fizic de orientare a dipolilor sub acţiunea câmpului exterior poartă denumirea
de polarizare. În urma polarizării corpului apare o sarcina în interiorul acestuia cât şi la suprafaţa
lui, sarcini care dau naştere în fiecare punct al materialului la un câmp electrostatic. Acest câmp
electrostatic obţinut prin intermediul polarizării substanţei se poate descrie cu o mărime primitivă
−
numită vectorul intensitate de polarizatie ( P ) sau polarizaţie definit cu ajutorul relaţiei:
−
−
P = lim
∑p i
(1.21)
∆V →0 ∆V
−
unde: ∑p i
− reprezintă suma momentelor dipolilor dintr-un element de volum ∆V al

substanţei respective.
Vectorul polarizaţie este de aceiaşi natură ca şi vectorul inducţie electrică, având ca
unitate de măsură în [SI]– [C/m2].

1.5.2. Legea polarizatiei temporare

Momentele dipolilor substanţelor izolante pot avea două componente:

− − −
p = pt + p p (1.22)
− −
unde: - pt − momentele temporare; p p − momentele permanente.
−
Dipolii care au momente temporare se orientează dupa direcţia câmpului exterior ( E ) iar
în momentul în care acesta îsi încetează existenţa dipolii revin la situaţia anterioară.

8
 Dipolii care au momente permanente rămân orientaţi şi după scoaterea corpului din
câmp. La materialele cu dipoli ce au momente temporare se enunţă legea polarizarii temporare:
− −
p = ε 0 ⋅ χe ⋅ E (1.23)

unde: χ e − susceptibilitatea electrică de polarizare, o constanta de material.

1.5.3. Polarizarea permanenta

Dielectricii care prezintă o polarizaţie electrică chiar şi în absenţa unui cîmp electric
exterior produsă de factori neelectrici, se numesc dielectrici cu polarizaţie electrică permanentă.
De exemplu, cristalele de cuarţ sau turmalin, prin întindere sau compresiune se
polarizează electric (polarizare piezoelectrica).
Alt procedeu de polarizare a dielectricilor constă în topirea şi solidificarea în câmp
electric a unor substanţe cum e ceara de albine (polarizare de electret).

− − −
1.5.4. Legea legăturii dintre D, E si P
După cum s-a văzut în cele prezentate mai sus, pentru descrierea fenomenelor
− −
electrostatice în dielectrici sunt necesare două mărimi primitive: E si D . Experienţa arată că între
cele două mărimi există o relaţie de forma:
− − −
D = ε 0 E+ P (1.24)
− − −
numită legea legăturii între D, E si P care este o lege de material.
În cazul mediilor omogene şi liniare la care se poate scrie legea polarizării temporare
(1.23), relaţia (1.24) devine:
− − − −
D = ε 0 E + ε 0 χ e ⋅ E = ε 0 (1 + χ e ) E (1.25)

Notând cu ε = ε 0 (1 + χ e ) - permitivitatea absolută obţinem relaţia:

− −
D =ε E (1.26)
Se defineşte şi o permitivitate relativă a mediului:

9
 ε
εr = = 1+ χe (1.27)
ε0
care arată, contribuţia mediului la fenomenul de polarizare electrică (prin constanta χ e ).

1.7 Condensatorul electric si capacitatea electrica

Două conductoare separate, printr-un dielectric şi încărcate cu sarcini electrice egale şi de

semn contrar (+q, -q), formează un condensator.
Raportul dintre sarcina q a condensatorului şi tensiunea electrică U, dintre armăturile
sale, se numeşte capacitatea condensatorului.
q
C= (1.33)
U
Unitatea de masură a capacitaţii în sistemul internaţional de unităţi [SI], este faradul [F].
Condensatoarele pot avea mai multe configuraţii geometrice, dintre care mai uzuale sunt:
condensatorul plan (fig. 1.7), condensatorul cilindric şi condensatorul sferic.

Figura 1.7. Secţiunea transversală printr-un condensator plan

Condensatorul plan
Acest condensator este format din două armături plane 1 şi 2 foarte apropiate, de arie A,
separate printr-un dielectric de grosime d şi permitivitate ε . La bornele condensatorului se aplică
tensiunea electrică U (fig.1.7). Conform legii fluxului electric, se poate scrie că:
−

∫∫ D⋅ dA = q
Σ
(1.34)

în care q, este cantitatea de electricitate acumulată pe armăturile condensatorului.

Din relatia (1.34) se poate obtine expresia intensităţii câmpului electric:
ε ⋅E⋅A= q (1.35)

10
 Pe de altă parte, conform teoremei potenţialului electrostatic, se poate determina
tensiunea electrică dintre armaturi:
2 − −
U = ∫ E⋅ dr = E ⋅ d (1.36)
1

Ţinând seama de relaţiile (1.35) si (1.36), se deduce capacitatea condensatorului plan:

q ε ⋅E⋅A
C= = (1.37)
U E⋅d
sau:
ε⋅A
C= (1.38)
d

1.8. Capacităţi echivalente. Transfigurarea circuitelor electrice cu capacităţi

1.8.1. Capacitatea echivalentă a unui sistem de condensatoare conectate în serie

(fig.1.8)

Figura 1.8. Condensatoare conectate în serie

Considerand sistemul de condensatoare dat, capacitatea echivalentă a sistemului este

egală cu:
q
Ce = (1.39)
U AB
n
Dar U AB = U 1 + U 2 + ..... + U n = ∑U k (1.40)
1

Ţinând seama de (1.39), relaţia (1.40), devine:

n
q q q q 1
= + + ..... + = q∑ (1.41)
C e C1 C 2 Cn 1 Ck

11
 Deci, capacitatea echivalentă a sistemului de condensatoare conectate în serie este egală
cu:
1
Ce = n
(1.42)
1
∑1 C
k

1.8.2. Capacitatea echivalentă a unui sistem de condensatoare conectate în paralel

(Fig.1.9)

Figura 1.9. Condensatoare conectate în paralel

Considerând sistemul de condensatoare (C 1 ,C 2 ,.....C n ), conectate în paralel, capacitatea

echivalentă a sistemului este egală cu:
q q + q 2 + ...q n
Ce = = 1 (1.43)
U AB U AB
sau
C e = C1 + C 2 + ..... + C n (1.44)
Deci capacitatea echivalentă a sistemului este:
n
Ce = ∑ C k (1.45)
1

12
 CAPITOLUL II

CIRCUITE DE C.C.

2.1. Generalităţi

Într-o interpretare microscopică simplificată, starea electrocinetică, se poate considera

ca fiind asociată deplasării purtătorilor de sarcini electrice printr-un mediu conductor, adică unui
curent de sarcini electrice în conductoare, numit curent electric de conducţie.
Vom considera că sarcinile acestor purtători sunt invariabile în timp (regim staţionar).
Lanţul închis al conductoarelor, susceptibil a se afla în stare electrocinetică constituie un circuit
electric prin care trece curent electric de conducţie.
Regimul electrocinetic al conductoarelor se poate menţine numai dacă se consumă o
energie neelectrică. Transformarea energiei neelectrice în energie electrică se face prin
intermediul unor sisteme fizice numite surse de energie electrică.
Deci un curent electric poate exista daca avem un sistem de medii conductoare (metale,
soluţii electrolitice, gaze ionizate – care au purtători liberi de sarcini electrice) şi surse de energie
electrică (care întreţin procesul de deplasare a sarcinilor electrice).
La rândul ei, starea electrocinetică este însoţită de dezvoltarea unei energii neelectrice
în mediile conductoare, energie pusă în evidenţă prin efectele pe care le produce: termic, chimic,
luminos, mecanic, magnetic.

2.2. Câmpuri electrice imprimate. Tensiunea electromotoare (t.e.m.)

Prin consumul unei energii neelectrice se obţine o energie electrică înmagazinată într-
un câmp electric din interiorul sursei care poartă numele de câmp electric imprimat. Intensitatea
− −
câmpului electric imprimat ( E i ) se poate determina cu ajutorul forţei neelectrice ( F i ) dezvoltată
de acest câmp şi care imprimă o mişcare ordonată purtatorului de sarcină q:

16
 −
− Fi
E= (2.1)
q
Câmpul electric imprimat are două aspecte:
a) câmp electric imprimat propriu-zis care produce starea electrocinetică invariabilă
în timp (regim staţionar);
b) câmp electric imprimat solenoid care produce starea electrocinetică variabilă în
timp.
După natura energiei neelectrice care produce câmpul imprimat propriu zis deosebim:
câmp electric imprimat de natura galvanică – obţinut cu ajutorul energiei
reacţiilor chimice;
câmp electric imprimat de natura termica – obţinut cu ajutorul energiei termice
(termoelemente);
câmp electric imprimat de natura luminoasă – obţinut cu ajutorul radiaţiilor
luminoase (fotoelementele);
câmp electric imprimat de concentraţie – obţinut la contactul a doua metale
diferite (ex. Cupru, zinc).
Câmpul electric imprimat solenoidal, se obţine cu ajutorul bobinelor şi a energiei
mecanice. Câmpul electric imprimat se deosebeşte de câmpul electric coulombian prin aceea că
circulaţia lui pe un contur închis (Γ) este nenulă, adică;
− − 1 − − 1
∫
Γ
E i ⋅ ds =
q ∫Γ
F i ⋅ ds = L Γ =e Γ
q
(2.2)

Din expresia (2.2) rezultă – lucrul mecanic al forţelor neelectrice, pentru transportarea
unui purtator de sarcină electrică unitate, pe conturul (Γ), reprezintă de fapt, o mărime electrică
fundamentală pentru sursa de energie electrică numită tensiune electromotoare (t.e.m.).
T.e.m. se exprimă în Sistemul internaţional (SI) în volţi [V]. Sursele de tensiune
electromotoare se simbolizează grafic ca în figura 2.1.

Figura 2.1. Reprezentarea grafică a surselor de t.e.m.

17
 2.3. Marimi de stare ale electrocineticii

Starea electrocinetică se poate caracteriza printr-o mărime derivata numită intensitatea

curentului electric, egală cu sarcina electrică care trece în unitatea de timp printr-o secţiune
transversală a conductorului:
dq
i= (2.3)
dt
În general pentru curentul electric se folosesc urmatoarele notaţii:
I – în regim invariabil in timp (regim stationar);
i – în regim variabil in timp.
Starea electrocinetică se caracterizează de asemenea printr-o mărime derivată numită
densitatea curentului electric. Densitatea de curent este o mărime vectorială funcţie de punct
(fig.2.2), asociată versorului normalei la ( Σ Γ ) în punctul considerat şi poate fi descrisă prin
relaţia:
−
 ∆i  − diΣ −
J =  lim Σ  n = n (2.4)
 ∆Σ→0 ∆Σ  dΣ

−
Figura 2.2. Vectorul J printr-o suprafaţă Σ Γ care se sprijină pe curba închisă Γ

În baza relaţiei (2.4) se poate calcula curentul electric, ca fiind fluxul densităţii de
curent prin suprafaţa Σ Γ :
− −
iΣ Γ = ∫∫ J ⋅ dΣ (2.5)
ΣΓ

− −
unde dΣ = dΣ ⋅ n

18
 Unitatea de masură a curentului în [SI] este amperul [A], iar a densităţii de curent este
amper pe metru pătrat [A/m2].

2.4. Legile si teoremele electrocineticii

2.4.2. Legea conducţiei electrice (Legea lui Ohm)

2.4.2.1. Legea conductiei electrice – forma locala

În orice punct al unui conductor electric liniar, izotrop şi neomogen este valabilă
expresia de mai jos:
−
 − −
J = σ ⋅  Ei + E  (2.7)
 
în care:
−
J - densitatea de curent;
σ - o constanta de material numită conductivitate electrică;
−
E i - câmpul electric imprimat;
−
E - câmpul electric creat de deplasarea ordonată a purtatorilor de sarcini electrice.
În locul conductivităţii se poate folosi o alta constantă numită rezistivitate electrică:
1
ρ= (2.8)
σ
În acest caz relaţia (2.7) se poate scrie:
− − −
ρ ⋅ J = Ei + E (2.9)

Unităţile de masură în [SI] sunt: pentru σ − [Ω ⋅ m] , iar pentru ρ − [Ω ⋅ m].

−1

Expresiile (echivalente) – (2.7) sau (2.9) reprezintă forma locală a legii conducţiei
electrice.
În conductoarele liniare (metale, cărbune, electroliţi) rezistivitatea nu depinde, practic,
de densitatea curentului electric, ci de temperatura conductorului printr-o relatie de forma:
ρθ = ρθ [1 + α θ (θ 2 − θ1 )]
2 1
(2.10)

19
în care:
ρθ siρθ - reprezintă rezistivilităţile electrice la temperaturile θ1
1 2
si θ 2 ;

α θ - reprezintă coeficientul de temperatură care este pozitiv la metale şi negativ la

carbune şi semiconductoare.

2.4.2.2. Legea conducţiei electrice – forma integrală

a) Forma integrală a legii conducţiei electrice pentru o porţiune de conductor filiform

Figura 2.3 Curentul electric printr-un conductor filiform

Daca scriem relaţia (2.9) pentru punctul P de pe conductorul filiform din figura 2.3
obţinem:

ρ ⋅ J = E;  Ei = 0 
− − −
(2.11)
 
Integrand relaţia (2.11) pe lungimea conductorului obţinem:
l − − l − −

∫
0
ρ ⋅ J ⋅ ds = ∫ E⋅ ds
0
(2.12)

− − I
Cum J este paralel cu ds iar J = , relaţia (2.12) devine:
A
I l − −
ρ⋅ ⋅ l = ∫ E⋅ ds (2.13)
A 0

Dar membrul doi al relaţiei (2.13), ţinând cont de potenţialele celor doua capete ale
conductorului, devine:
l − −

∫0
E⋅ ds = V1 − V2 = U 12 (2.14)

Notând de asemenea cu
l
R=ρ⋅ ; (2.15)
A

20
forma integrală a legii conducţiei electrice, pentru un conductor omogen devine:
U 12 = R ⋅ I (2.16)
unde: R – este o marime care depinde de geometria şi natura conductorului şi se numeşte
rezistenţa electrică, iar U 12 – este tensiunea masurată între capetele conductorului de lungime l.
Se mai foloseşte şi o altă mărime numită conductanţa electrică:
1 A A
G= = =σ ⋅ (2.17)
R ρ ⋅l l
În sistemul [SI], pentru rezistenţa, unitatea de masură este ohmul [ Ω ], iar pentru
conductanţa este siemensul [S]=[ Ω −1 ].

2.4.3 Teorema I a lui Kirchhoff

Dacă în relaţia (2.3), sarcina electrică qΣ nu variaza în timp, spunem că avem un regim
staţionar. Dar pentru acest regim legea conservării sarcinii electrice în forma integrală (2.6) are
forma:
iΣ = 0 (2.18)
Printr-o suprafaţă închisă care intersectează conductoare parcurse de curenţi electrici de
conducţie ca în figura 2.4 relaţia (2.18) devine:

∑i
j∈Σ
j =0 (2.19)

Figura 2.4. Teorema I a lui Kirchhoff Figura 2.5. Teorema I a lui Kirchhoff
pentru suprafaţa Σ închisă pentru un nod (K)

În ecuaţia (2.19) sumarea este algebrică: „curenţii cu sensurile de referinţă spre

suprafaţa Σ sunt de semn opus faţă de curenţii care ies din suprafaţa Σ ”.

21
 Relaţia (2.19) constituie teorema I a lui Kirchhoff si se enunta astfel: „pentru orice
suprafaţă Σ sau nod K (fig.2.5) ce intersectează conductoarele parcurse de curent electric de
conducţie, suma intensităţilor instantanee ale curenţilor este nulă”.
Σ iK = 0 (2.20)
j∈K

În exemplul din figura (2.5) teorema I a lui Kirchhoff se scrie:

i1 − i2 + i3 + i4 − i5 = 0 (2.21)

2.4.4. Teorema a II-a a lui Kirchhoff

Fie V 1 , V 2 ,.....V n potenţialele electrice a „n” puncte din câmp (borne) şi Cbj linii ale
n
tensiunii la borne între perechi de puncte (borne), alcătuind o curbă închisă Γ =  C bj (fig.2.6).
j =1

− −
Din anularea integralei ∫ E⋅ ds = 0 rezultă:
Γ

Σ u bj = 0 (2.22)
j∈Γ

Relaţia (2.22) reprezintă teorema a II-a a lui Kirchhoff si se enunta astfel: „în lungul
unei curbe închise constituită din reuniunea unor linii de tensiuni la borne, suma tensiunilor la
borne este în fiecare moment nulă”:

∑u
j∈0
bj =0 (2.23)

Figura 2.6. Teorema a II-a a lui Kirchhoff pentru o buclă de circuit

În ecuaţiile (2.22) si (2.23), suma este algebrică: tensiunile la borne ale căror sensuri de
referinţă coincid cu sensul ochiului „o” (fig. 2.6) se introduc cu semnul plus, iar cele cu sensuri
opuse se introduc cu semnul minus.

22
 2.4.5. Legea transformării energiei in procesul de conducţie (Legea lui Joule-Lenz)

Starea electrocinetică este însoţită de dezvoltarea unei cantitaţi de caldură. „Cantitatea

de energie termică care se dezvoltă, într-un mediu conductor, din energia electrică, este
proporţională cu pătratul intensităţii curentului electric şi cu timpul cât circulă acest curent”.
U2
W = R ⋅ I 2 ⋅t = U ⋅ I ⋅t = ⋅t [J] (2.24)
R
Dacă energia termică se măsoară în calorii atunci relaţia (2.24) devine:
W = 0,24 ⋅ R ⋅ I 2 ⋅ t [cal] (2.25)
Fenomenul dezvoltării de căldură în conductoarele parcurse de curent electric de
conducţie se numeşte efect electrocaloric, respectiv efect Joule-Lenz. Căldura dezvoltată în
unitatea de timp reprezintă puterea dezvoltată prin efect electrocaloric:
W
PJ = [W] (2.26)
t
Efectul termic al curentului electric are numeroase aplicaţii practice în tehnică.

REZOLVAREA CIRCUITELOR ELECTRICE DE CURENT CONTINUU

3.1. Generalităţi

Un circuit electric este constituit dintr-un sistem de corpuri prin care trece curentul
electric. Circuitul electric conţine surse şi consumatori (receptoare) de energie electrică. Mai
multe circuite electrice interconectate formează o reţea electrică (fig. 3.1).

23
 Figura 3.1. Reţea electrică
R 1 , R 2 , R 3 , R 4, R 5 , R 6 – rezistoare; E 5 , E 6 , - surse de tensiune electromotoare

O reţea electrică conţine, din punct de vedere topologic: laturi, noduri şi ochiuri. Latura
reprezintă o porţiune de circuit formată din elemente conectate în serie, parcurse deci de acelaşi
curent şi cuprinse între două noduri. Nodul reprezintă un punct al reţelei în care sunt incidente
cel puţin trei laturi. Ochiul (bucla) este un circuit închis format dintr-o succesiune de laturi ale
reţelei. Se numeşte sistem de ochiuri (bucle) independente un sistem de ochiuri care cuprinde
toate laturile reţelei, fiecare ochi (bucla) diferind de celelalte prin cel puţin o latură.
Într-o reţea electrică cu L laturi şi N noduri, numărul ochiurilor (buclelor) independente
O este egal cu:
O=L–N+l (3.1)
În figura 3.1 este ilustrată o reţea cu şase laturi, patru noduri (A, B, C, D) şi trei ochiuri
independente.
Orice latura a unei reţele electrice reprezintă un circuit dipolar, adică un circuit electric
accesibil la două borne. Circuitele dipolare pot fi active (dacă conţin surse de tensiune
electromotoare sau surse de curent) şi pasive (dacă nu conţin surse de tensiune electromotoare
sau surse de curent).

3.2. Conectarea dipolilor. Surse echivalente. Rezistenţe echivalente

3.2.1. Conectarea în serie a dipolilor

Un numar oarecare de dipoli conectaţi în serie se poate echivala cu un singur dipol în aşa
fel încât: rezistenta dipolului echivalent este egală cu suma rezistenţelor dipolilor componenţi, iar
t.e.m. a dipolului echivalent este egală cu suma algebrică a t.e.m. ale dipolilor conectaţi în serie
(fig. 3.2).
Adică:
n
Re = R1 + R2 + ..... + Rn = ∑ Rk (3.2)
k =1

24
 n
Ee = E1 + E 2 + ..... + E n = ∑ ek (3.3)
k =1

Figura 3.2. Conectarea în serie a dipolilor

Un caz particular des întâlnit în practica circuitelor electrice este acela în care toţi dipolii
inseriaţi sunt pasivi. Adică rezistenţa echivalentă a „n” rezistenţe legate în serie (fig.3.3), este
dată de relaţia (3.2).

Figura 3.3. Sistem de rezistoare conectate în serie

În cazul când se înlocuiesc mărimile rezistenţelor electrice (R k ) prin conductanţe

 1 
 Gk =  atunci:
 Rk 

1 1
Ge = n
= n
(3.4)
1
∑R
k =1
k ∑
k =1 G k

Un alt caz particular este cel al mai multor surse de t.e.m. conectate în serie (E 1 , E 2 , E 3 ,
....., E n ), care se pot înlocui cu o sursa echivalentă de tensiune electromotoare egală cu :
n
E e = E1 + E 2 + ..... + E n = ∑ E k (3.5)
1

În expresia (3.5), se ia în consideraţie suma algebrică a surselor ţinandu-se seama de

polaritatea acestora (fig. 3.4).

25
 Figura 3.4. Conexiunea serie a surselor de t.e.m.

Întradevar, acesta este un caz particular al conectarii dipolilor în serie şi anume situaţia în
care, rezistenţele dipolilor sunt nule. Rezistenţa dipolului echivalent este nulă şi ea.

3.2.2. Conectarea în derivaţie (paralel) a dipolilor.

O grupare derivaţie (fig. 3.5), a unui numar de dipoli se poate echivala cu un dipol a carui
rezistenţă echivalentă şi t.e.m. se pot calcula cu relaţiile:
1 1 1 1
= + + ... + (3.6)
Re R1 R2 Rn

1 1 1
E1 ⋅ + E2 ⋅ + ... + E n ⋅
R1 R2 Rn
Ee = (3.7)
1 1 1
+ + ... +
R1 R2 Rn

Figura 3.5. Conectarea în derivaţie a dipolilor

1
Notand = G , relaţiile (3.6) si (3.7) se mai pot scrie:
R
n
Ge = G1 + G2 + ..... + Gn = ∑ Gk (3.8)
k =1

26
 n

E G + E 2 G2 + ... + E n Gn ∑E G k k
Ee = 1 1 = k =1
(3.9)
G1 + G2 + ... + Gn n

∑G
k =1
k

În cazul particular în care toţi dipolii sunt pasivi (fig.3.6) este valabilă numai relaţia (3.8).

Figura 3.6. Sistem de rezistoare conectate paralel

Un alt caz particular este cel al mai multor surse de tensiune electromotoare conectate în
paralel (E 1 , E 2 , ......, E n ) cu rezistenţele interne r 1 , r 2 , ....., r n care se pot înlocui cu o sursă
echivalentă r e (fig. 3.7).

Figura 3.7. Conexiunea paralel a surselor de tensiune electromotoare

Conform figurii 3.7 se poate scrie că:

E e E1 E 2 E
= + + ... + n (3.10)
re r1 r2 rn
sau:
E e ⋅ g e = E1 ⋅ g1 + E 2 ⋅ g 2 + ... + E n ⋅ g n (3.11)
n
unde g e = ∑ g k , conductanţa internă echivalentă.
k =1

Din (3.11) rezultă expresia tensiunii electromotoare echivalente:

27
 n

∑E k ⋅ gk
Ee = k =1
n
(3.12)
∑g
k =1
k

în care valorile surselor de tensiune electromotoare (E 1 , E 2 , ......, E n ) se consideră operate

algebric, ţinând seama de polarităţile acestora. Şi acesta este un caz particular care se obţine din
cazul general de conectare în derivaţie a dipolilor care au rezistenţele nule. Într-adevăr dacă în
relaţia (3.7) se înlocuiesc rezistenţele R k cu r k se obţine relaţia (3.12).

28
 CAPITOLUL IV

CIRCUITE MAGNETICE

4.1. Câmp magnetic în vid. Inducţia magnetică.

Asupra corpurilor se pot exercita forţe şi cupluri de natură diferită de a celor

termodinamice sau electrice, numite forţe şi cupluri magnetice.
Aceste interacţiuni sunt de trei tipuri: magnetostatice, dintre doi magneţi;
electromagnetice, dintre un magnet şi un curent; electrodinamice, dintre doua conductoare
parcurse de curent.
Interacţiunea exercitându-se la distanţă, în spaţiu se manifestă un câmp de forţă, numit
câmp magnetic, care reprezintă forma de manifestare materială a câmpului general
electromagnetic. Pentru punerea în evidenţă şi exploatarea câmpului magnetic, se utilizează un
corp de probă, numit buclă de curent – o spiră foarte subţire străbătută de curentul i (fig. 4.1).

Figura 4.1. a) – bucla de curent; b) – momentul buclei

O mărime specifică buclei de curent este momentul buclei:

− − −
mb = i ⋅ A = i ⋅ A ⋅ n (4.1)
− −
unde: A - este suprafaţa buclei, iar n este versorul normalei la planul buclei care se asociază
acesteia cu legea burghiului drept.
Asupra buclei de curent, aflată în câmp magnetic, se exercită un cuplu de forţe:
− − −
c = m b ⋅ Bv (4.2)

29
 −
unde: Bv este vectorul inducţie magnetică care descrie câmpul magnetic si care în Sistemul
Internaţional [SI] se masoară în:
1N ⋅ 1m
[Bv ] = C
= =
1N
= 1T [tesla]
mb 1A ⋅ 1m 2
1A ⋅ 1m
Practic, câmpul magnetic se poate pune în evidentă cu pilitura de fier care se aranjează
−
după liniile de câmp, iar mărimea vectorială H , intensitatea câmpului magnetic – este tangenta
la liniile de câmp (fig. 4.2), sensul acestui vector fiind stabilit de asemeni cu regula burghiului
drept (se roteşte burghiul drept, astfel încât acesta să înainteze în sensul curentului i, iar un punct
−
de pe generatoarea lui, indică sensul câmpului magnetic H ).
Spectrul liniilor de câmp magnetic într-un plan (P), perpendicular pe un conductor
filiform străbătut de curentul i se prezinta in fig. 4.2. În cazul unui solenoid (bobina), sensul
liniilor de câmp se stabileşte tot cu regula burghiului drept (fig.4.3), liniile ies din bobină în
partea de sus şi intră în bobină în partea de jos.
−
În interiorul bobinei se poate spune că avem un câmp magnetic omogen H , liniile fiind
paralele şi intensitatea câmpului constantă.

Figura 4.2. Figura 4.3.

 − 
4.2. Intensitatea câmpului magnetic  H v  în vid. Formula lui Biot-Savart-Laplace.
 
Fie un conductor filiform Γ străbătut de curentul i (fig. 4.4). Într-un punct P situat la
−
distanţa R de conductorul Γ , în vid, intensitatea câmpului magnetic se calculează cu relaţia:
−
−
− i ds ⋅ R
Hv =
4π ∫Γ R 3 (4.3)

−
unde: ds este elementul de lungime orientat dupa sensul curentului i.

30
 Figura 4.4. Campul magnetic în jurul unui conductor filiform parcurs de curentul electric i.

 − 
Sensul vectorului câmp magnetic  H v  este dat de regula burghiului drept, sau produsul
 
− −
vectorial ds × R .

 − 
Intensitatea câmpului magnetic  H v  este o marime derivată a mărimii fundamentale –
 

 − 
inducţia câmpului magnetic  Bv  şi se determină cu relaţia:
 
−
Bv
Hv = (4.4)
µ0
H
unde: µ 0 = 4π ⋅ 10 −7 , o constantă universală numită permeabilitate magnetică a vidului.
m
− −
Deci Bv este un vector coliniar cu H v , dar având alt modul.
În [SI] unitatea de masură a intensităţii câmpului magnetic este;

[H ] = A
(4.5)
m

4.3. Tensiunea magnetomotoare. Solenaţie. Formula lui Ampère.

Se numeste tensiune magnetică, integrala de linie a intensităţii câmpului magnetic.

− −
U m = ∫ H v ⋅ ds (4.6)
Γ

Prin analogie cu t.e.m. (relatia 2.2), se poate defini şi o tensiune magnetomotoare (t.m.m.)
ca fiind tensiunea magnetică de-a lungul unei curbe închise:
− −
U mm = ∫ H v ⋅ ds (4.7)
Γ

31
 Unitatea de masură în [SI] a tensiunii magnetice şi a t.m.m. este amperul [A] sau
amperspira [A∙spire].
Ampère făcând un experiment în c.c. a constatat ca t.m.m. pe orice curbă închisă ( Γ ),
este egală cu suma algebrică a tuturor curenţilor ce trec printr-o suprafaţă ce se sprijină pe curba
( Γ ) (fig. 4.5).
− −

∫ H v ⋅ ds = ∑ ik = θ Γ (4.8)
Γ
K

unde: θ Γ = ∑ ik se mai numeşte şi solenaţie.

k

Sensul solenaţiei se determină cu regula burghiului, iar suma algebrică pentru exemplul
considerat (fig. 4.5) este:

∑i
k
k = −i1 − i2 + i3 + i4 − i5 (4.9)

Figura 4.6. Calculul t.m.m. (solenatiei)

In cazul unei bobine cu N spire strabatute de curentul I, solenatia va avea expresia:

θΓ = N ⋅ I (4.10)

4.4. Câmp magnetic în substanţă

În afară de cazul corpurilor străbătute de curenţi, în jurul cărora, aşa cum s-a văzut, ia
naştere un câmp magnetic, există şi corpuri în jurul cărora, deşi nu sunt parcurse de curenţi
macroscopici, întâlnim cămp magnetic. Aceste corpuri (substanţe) vom spune că prezintă starea
de magnetizare. Starea de magnetizare este produsă de mici bucle de curenţi, generaţi de
mişcarea orbitală şi de spin a electronilor.
Aceşti curenţi microscopici produc în spaţiul din jur, câmpuri magnetice care pot fi
descrise prin momentele magnetice m ale acestora (fig. 4.6).

32
 Figura 4.6. Momente magnetice ale microcurenţilor

În substanţele obişnuite, mulţimea de momente magnetice ale microcurenţilor este

răspandită haotic, datorită agitaţiei termice, astfel incat la nivelul întregii substanţe, statistic,
rezultanta câmpului magnetic este nula.
−
În cazul general, momentul magnetic poate avea o componentă permanentă mp
−
independentă de câmpul exterior şi una temporară m t dependentă de câmpul exterior şi
anulându-se odată cu acesta.
− − −
m = mt + m p (4.11)
−
Sub acţiunea unui câmp magnetic exterior (de inductie magnetica B ), momentele
− − −
magnetice elementare sunt supuse la cupluri de forţe: c = m ⋅ B , care tind să le rotească până
− − − − −
când c = 0 ; deci m să fie paralel cu B ( m // B ) (fig. 4.7).

Figura 4.7. Magnetizarea substanţelor

Aşadar stările de magnetizaţie ale corpurilor pot fi permanente, când nu depind de

campul magnetic exterior sau temporare, cand depind de campul exterior.
Câmpul magnetic propriu pe care-l capată substanţa când se magnetizează poate fi descris
de o mărime numită magnetizaţie sau intensitate de magnetizare (M).
Magnetizaţia sau vectorul magnetizaţie se poate defini cu relaţia:

33
 − ∑m i
dm
−

M = lim i = (4.12)
∆V − 0 ∆V dV
−
unde: ∆V este un volum oricât de mic din substanţa, iar ∑m
i
i suma momentelor magnetice

elementare din volumul ∆V .

−
Magnetizaţia ( M ) descrie în fiecare punct al substanţei câmpul magnetic propriu obţinut
prin orientarea momentelor magnetice elementare.

4.4.1. Legea magnetizaţiei temporare

În substanţele magnetice se poate enunţa o lege numită legea magnetizaţiei temporare

−
care defineşte variaţia liniară a magnetizaţiei ( M t ) cu intensitatea câmpului magnetic ( H ) care a
produs-o:
− −
M t = χm ⋅ H (4.13)

unde: χ m - o constantă de material numită susceptibilitate magnetică.

Funcţie de valorile pe care le poate lua constanta χ m , din punct de vedere magnetic
substanţele se împart în cinci grupe: diamagnetice, paramagnetice, feromagnetice, ferimagnetice
si antiferomagnetice
Materialele diamagnetice sunt caracterizate prin susceptivităţi magnetice χ m < 0.
Susceptivitatea lor magnetică este constantă, negativă şi în valoare absolută foarte mică.
Materialele paramagnetice sunt caracterizate prin susceptivitate magnetică χ m > 0.
Susceptivitatea lor magnetică este pozitivă, foarte mică şi scade cu temperatura.
Materialele feromagnetice sunt caracterizate prin susceptivităţi magnetice foarte mari
(102.....105) şi dependente de intensitatea câmpului magnetic. La aceste materiale există o
temperatură critică (numită temperatura Curie), care dacă este depăşita, materialele magnetice îşi
pierd proprietăţile feromagnetice. Sub temperatura Curie, aceste materiale sunt împărţite în
domenii de structură Weiss cu dimensiuni de ordinul 10-3mm (fig. 4.8). În absenţa unui câmp
magnetic exterior, direcţiile de magnetizare ale domeniilor sunt orientate haotic şi dau o
magnetizaţie macroscopică nulă. În prezenţa unui câmp magnetic domeniile se orientează în

34
sensul câmpului, obtinandu-se o magnetizaţie macroscopică rezultantă, care creşte odată cu
− −
intensitatea câmpului magnetic H , pâna la alinierea omoparalela cu H , a momentelor
−
magnetice ale tuturor domeniilor. Se obţine astfel magnetizaţia de saturaţie M s .

Fig. 4.8. Domeniile Weiss si momentele magnetice orientate ale acestora

Dependenţa inducţiei magnetice de intensitatea câmpului magnetic este reprezentată sub

forma unui ciclu de histerezis în fig. 4.9. Presupunand că iniţial materialul este demagnetizat, la
aplicarea unui câmp magnetic a cărui intensitate H creste de la 0 la H m , inducţia magnetică B va
creşte după curba OM 1 (denumită curba de primă magnetizare).

Figura 4.9. Curba de primă

magnetizare şi ciclul de histerezis al unui
material feromagnetic; -H c , +H c intensităţile
câmpului magnetic coercitiv; -B r , +B r
inducţiile magnetice remanente; M 1, M 2 –
puncte de saturaţie magnetică.

Punctul M 1 , în care valorile intensităţii câmpului magnetic şi inducţiei magnetice sunt

maxime (H m ,B m ) se numeşte punct de saturaţie magnetică. Apoi, valorile intensităţilor câmpului
magnetic şi inducţiei scad pâna la punctul M 2 , după care aceste valori parcurg curba M 2 M 1 ,
formându-se astfel un contur inchis numit ciclul de histerezis magnetic. Suprafaţa ciclului de
histerezis corespunde unei energii, care se transformă în căldură, la fiecare parcurgere a ciclului.
La magnetizarea în câmp alternativ, a materialelor feromagnetice se produc deci pierderi
de putere prin histerezis, care sunt proporţionale cu numărul de magnetizări în unitatea de timp,
respectiv cu frecvenţa curentului alternativ.
Pe lângă materialele feromagnetice, în aplicaţiile tehnice, se utilizează şi materiale
ferimagnetice, numite generic ferite.

35
 Feritele sunt materiale semiconductoare, având rezistivităţi mari (104,.....106 Ω.m.), fiind
compuse din pulberi de nichel, mangan, zinc, cupru, cobalt, bariu şi oxid de fier. Feritele se
folosesc la execuţia antenelor magnetice, memoriile calculatoarelor, miezurilor magnetice ale
transformatoarelor, releelor, microgeneratoarelor, micromotoarelor şi altor echipamente
electrotehnice şi electronice.

4.4.2. Legea legăturii între B, H si M

După cum s-a văzut mai sus, câmpul magnetic în substanţă se poate descrie prin doua
− − − − −
mărimi primitive B si M între acestea existând o relaţie dată de legea legăturii dintre B, H si M :
− − −
B = µ0 H + µ0 M (4.14)
Pentru substanţele cu magnetizare temporară, expresia de mai sus devine:
− − −
B = µ0 H + µ0 χ m H (4.15)
sau
− −
B = µ 0 (1 + χ m ) H (4.16)
Se noteaza cu:
µ = µ 0 (1 + χ m ) = µ 0 ⋅ µ r (4.17)

µ
unde: μ – permeabilitatea absolută a mediului, iar µ r = - permeabilitatea relativă a mediului.
µ0
Relaţia (4.16) se mai poate scrie:
− −
B=µH (4.18)
Dacă substanţa prezintă şi magnetizare permanentă atunci vectorul magnetizatie are două
componente:
−
M =Mt +M p (4.19)
− −
unde: M t = χ m H este magnetizaţia temporară dependentă de intensitatea câmpului magnetic
− −
( H ), iar M p , este magnetizaţia permanentă independentă de intensitatea câmpului magnetic
−
exterior ( H ).

36
 4.5. Legea fluxului magnetic

Atât în vid cât şi în mediile omogene se poate enunţa legea fluxului magnetic în mod
asemanator câmpului electric (fig. 4.10):
φ A = ∫∫ B ⋅ dA
Γ
(4.20)
AΓ

Figura 4.10. Fluxul magnetic printr-o suprafata deschisa

Pentru suprafeţele închise ( Σ ) având în vedere continuitatea liniilor de câmp magnetic

acest flux este identic nul (câte linii de câmp ies din suprafaţa, atâtea linii de câmp intră):
− −
Φ Σ = ∫∫ B ⋅ dA = 0 (4.21)
Σ

Expresia (4.21), reprezintă legea fluxului magnetic forma integrală. Pentru a obţine forma
locala a acestei legi se transformă integrala dubla (4.21) folosind teorema lui Gauss-
Ostrogradski:
− − −

∫∫
Σ
B ⋅ dA = ∫∫∫ div B ⋅ dv = 0
vΣ
(4.22)

unde: vΣ este volumul închis de suprafaţa Σ.

Deci:
−
div B = 0 (4.23)
Relaţia (4.23) ne arată că în câmpurile magnetice nu sunt sarcini (izvoare) şi că
liniile acestuia nu sunt linii deschise.

37
 4.6. Circuite magnetice
Circuitele magnetice sunt constituite din miezuri feromagnetice sau ferimagnetice
împreună cu eventuale întrefieruri (întreruperi scurte ale miezurilor, umplute cu aer sau materiale
nemagnetice), care au proprietatea de a conduce fluxul magnetic. Ca exemplu în fig. 4.11. se dă
un circuit magnetic al unui transformator monofazat. Porţiunile circuitului magnetic pe care se
asează bobinele se numesc coloane, iar restul circuitului magnetic este închis de juguri şi
întrefieruri. Porţiunile mobile (deplasabile) ale circuitului magnetic se numesc armături.
De o parte şi de alta a întrefierului iau naştere polii magnetici. Se consideră convenţional
ca fiind poli nord (N), cei din care ies liniile de câmp magnetic şi poli sud (S), cei in care intră
liniile de câmp.
Liniile inducţiei câmpului magnetic care se închid prin miezul feromagnetic şi prin
întrefieruri se numesc linii principale sau utile şi le corespunde fluxul magnetic principal sau util.
Liniile inducţiei câmpului magnetic care se închid prin aer, între porţiuni ale circuitului
magnetic se numesc linii de dispersie şi le corespunde fluxul magnetic de dispersie.

Figura 4.11. Circuitul magnetic al unui

transformator electric monofazat: 1- jug; 2-
bobine; 3- coloana.

4.7. Legea inducţiei electromagnetice

Experienţa pune în evidentă ca variaţia în timp a câmpului magnetic produce un câmp

electric. Acest fenomen se numeşte inducţie electromagnetică şi a fost descoperit, pentru prima
oara, de fizicianul englez Michel Faraday în anul 1831.
M. Faraday a constatat că prin variaţia fluxului magnetic al unui circuit electric se
produce o tensiune electromotoare. Astfel, dacă se ia un circuit electric filiform închis la
apropierea lui de polul nord (N) al unui magnet, în circuit apare un curent i, al cărui sens se
−
asociază cu vectorul vitezei de apropiere v , dupa regula burghiului drept (fig. 4.12). La
îndepartarea circuitului (fig. 4.12.b) sensul curentului i se schimbă, dar regula de asociere a
−
sensurilor curentului i şi viteza v , se menţine. Repetând experimentul în apropierea polului sud

38
 −
(S), conform fig. 4.12.c şi fig. 4.12.d, sensurile curentului indus i şi al vitezei v , se asociază după
regula burghiului stâng.
Figura 4.12. Producerea unei tensiuni
electromotoare, respectiv a unui curent
electric indus într-un circuit electric care se
deplasează în câmpul magnetic al unui
magnet N-S; v – viteza de deplasare a
circuitului; i – curentul electric indus; a, b, c,
d – modalităţi de asociere a sensurilor
câmpului magnetic al magnetului N-S,
−
vectorul v a vitezei de deplasare şi
curentului electric i.

Pe baza constatărilor de mai sus a fost formulată legea inducţiei electromagnetice cu

expresia:
dφ SΓ
eΓ = − (4.26)
dt
în care: eΓ , este tensiunea electromotoare indusă în circuitul electric închis ( Γ ), iar S Γ ,
suprafaţa delimitată de conturul ( Γ ).
Expresia (4.26) pune în evidentă că tensiunea electromotoare indusă ( eΓ ) în circuitul ( Γ )
este egală cu viteza de scădere a fluxului magnetic total ( φ SΓ ) prin conturul ( Γ ).
−
Exprimând tensiunea electromotoare eΓ în funcţie de intensitatea câmpului electric E ,
−
relaţia (2.2) iar fluxul magnetic φ SΓ în funcţie de inducţia magnetică B , relaţia (4.20), relaţia

(4.26) devine:
− − d − −
eΓ = ∫ E⋅ ds = −
dt ∫∫sΓ
B ⋅ dA (4.27)
Γ

ceea ce reprezintă legea inducţiei electromagnetice scrisă sub forma integrală.

39
 − − −
In membrul doi al relaţiei (4.27) atât B cît şi dA pot varia în timp; dA variabil în timp se
obţine prin mişcare (fig. 4.13).

−
Figura 4.13. T.e.m. obţinută prin deplasarea conturului în câmpul magnetic constant B .

− − −
− − 
Deci: dA = dx × ds = V × ds dt (4.28)
 
− − −
 − − − − −
Dar: dφ SΓ = B ⋅ dA = BV × ds dt = −V × B  ds ⋅ dt (4.29)
   
dφ SΓ − − −
Sau: = −V × B  ds (4.29`)
dt  
Dezvoltând diferenţial, din membrul drept al relaţiei (4.27) se obţin:
− −
− − ∂B − − ∂ A

∫Γ E ⋅ ds = − ∫∫SΓ ∂t dA− ∫∫SΓ ∂t

B (4.30)

−
− − ∂B − − −
sau: ∫Γ E ⋅ ds = − ∫∫SΓ ∂t dA− + ∫Γ V × B  ds (4.31)

sau: eΓ = etr + em (4.32)

Relaţia (4.32) pune în evidenţă că tensiunea electromotoare indusă eΓ are două

componente:
 ∂B  −
o componentă etr = − ∫∫   ⋅ dA , care se numeşte tensiunea electromotoare de

sΓ
 ∂t 
transformare, preponderentă în aparate electrice statice (transformatoare, relee ş.a.);
− − −
o componentă em = + ∫ V × B  ⋅ ds numită tensiunea electromotoare de mişcare,
Γ
 
preponderentă în maşini electrice rotative.

40
 CAPITOLUL V

CIRCUITE ELECTRICE DE C.A.

5.1. Generalităţi
Circuitele electrice de curent variabil în timp se pot studia cu ajutorul legilor şi
teoremelor câmpului electromagnetic, enunţate în capitolele precedente, dacă ele sunt constituite
din conductoare filiforme şi dacă regimul de variaţie în timp al mărimilor de intrare ale câmpului
electromagnetic are un caracter cvasistaţionar (adică variaţia în timp a mărimilor este suficient de
lentă pentru ca peste tot, cu excepţia dielectricului condensatoarelor, să se poată neglija curentul
electric de deplasare în raport cu curentul de conducţie).
În regimul cvasistaţionar al circuitelor electrice filiforme sunt valabile toate legile
electromagnetismului: legea inducţiei electromagnetice; legea conducţiei electrice; legea
transformării energiei în procesul de conducţie; legea conservării sarcinii electrice, cu excepţia
dielectricului condensatoarelor; legea circuitului magnetic sub forma teoremei lui Amperè, cu
excepţia dielectricului condensatoarelor. De asemenea, se mai folosesc teoremele transferului
puterii electrice la borne, teoremele capacităţii şi inductivităţii şi teoremele energiei electrice şi
magnetice.

5.2. Regimul periodic sinusoidal al circuitelor electrice.

Spre deosebire de regimul staţionar, unde tensiunea continuă (constanta), producea în
circuitele electrice curenţi de asemenea continui (fig.5.1), în regim variabil tensiunea şi curentul
sunt funcţii variabile în timp (fig.5.2) – valori instantanee.

Figura 5.1. Mărimi continui Figura 5.2. Marimi variabile

41
 Din multitudinea mărimilor variabile vom studia pe cele periodice sinusoidale (alternativ
sinusoidale). În circuitele de curent alternativ acţionează semnale (mărimi) care sunt funcţii
periodice de timp: tensiuni electromotoare [e(t)], curenţi [i(t)] şi căderi de tensiune [u(t)]:
e(t) = e(t + KT) (5.1)
i(t) = i(t + KT) (5.2)
u(t) = u(t + KT) (5.3)
unde: T este perioada funcţiei (intervalul de timp cel mai scurt în care funcţia trece prin toate
valorile, după care se repetă în aceaşi ordine); K este un număr întreg oarecare; numărul de
perioade cuprinse în unitatea de timp reprezinta frecvenţa funcţiei (f), iar mărimea:
ω = 2πf (5.4)
poartă numele de pulsaţie.
Pentru o funcţie periodică se pot scrie şi relaţiile:
1
f = [Hz.] (5.5)
T
1
ω = 2πf = 2π ⋅ [rad./sec.] (5.6)
T
unde perioada T se masoară în secunde.
În practica circuitelor de curent alternativ (c.a.) se întâlnesc tensiuni şi curenţi într-un
spectru foarte larg de frecvenţă. Astfel, cu puţine excepţii, reţelele electrice pentru producerea,
transportul şi distribuţia energiei electrice sunt, actualmente, reţele de curent alternativ sinusoidal
cu frecvenţă f = 50 Hz in Europa şi f = 60 Hz in America; circuitele de telecomunicaţii
funcţionează cu frecvenţa de ordinul Kilohertzilor (KHz), iar cele de radiocomunicaţii cu
frecvenţe de ordinul Megahertzilor (MHz).
Mărimile periodice care iau valori de un singur semn se numesc mărimi pulsatorii
(fig.5.3.) iar cele care iau valori de ambele semne se numesc mărimi alternative (fig.5.4.)

Figura 5.3. Mărimi pulsatorii. Figura 5.4. Mărimi alternative.

42
 Cea mai mare valoare instantanee (ca modul de pe o perioadă), pe care o ia marimea
alternativă se numeşte valoare de vârf.
Valoarea medie a unei mărimi periodice se determină cu relaţia:

t1 +T
i(t )dt
1
I med =
T ∫t1
(5.7)

unde t 1 este momentul iniţial.

Orice mărime alternativă are valoarea medie pe o perioadă, nulă.
În cazul mărimilor pulsatorii (fig.5.3) valoarea medie este diferită de zero. Se mai
defineşte şi valoarea medie pe o semiperioadă:

i (t )dt
2 T /2
T ∫0
I med =
'
(5.8)

Valoarea efectivă (eficace) a unei mărimi alternative se determină cu expresia:

1 t1 +T 2
T ∫t1
I= ⋅ i dt (5.9)

Prin definiţie, valoarea efectivă a unui curent electric alternativ este egală cu intensitatea
curentului continuu care, în acelaşi rezistor, dezvoltă aceaşi cantitate de căldura în timpul unei
perioade, ca şi curentul continuu.

Figura 5.5. Diagrama de variaţie a unui curent sinusoidal

Se numeşte mărime sinusoidală sau armonică o mărime alternativă (fig.5.5) de forma:

i = I m ⋅ sin (ωt + γ ) (5.10)
în care: Im este valoarea maximă a mărimii sinusoidale, totdeauna pozitivă; ω – pulsaţia mărimii
sinusoidale, totdeauna pozitivă; γ – faza iniţială care se exprimă în unghiuri cuprinse între –π şi
+π. Perioada mărimii sinusoidale rezultă din relaţia de periodicitate:
ω (t + T ) + γ = ωt + γ + 2π (5.11)

43
din care se obţine:
2π
ωT = 2π sau ω = = 2πf (5.12)
T
Substituind în relaţia (5.9), expresia curentului i, din (5.10), se obţine:

I m2 sin 2 (ωt + γ )dt

1 T
I=
T ∫
0
(5.13)

sau:

I m2 T 1 − cos 2(ωt + γ ) I
I=
T ∫0 2
dt = m
2
(5.14)

Ţinând seama de (5.14), mărimea sinusoidală i se mai poate exprima sub forma:
i = I 2 sin (ωt + γ ) (5.15)

Diferenţa de fază ϕ = γ 1 − γ 2 , ilustrată în fig. 5.6, dintre două mărimi sinusoidale i 1 şi i 2 ,

se numeşte defazaj. Dacă defazajul este pozitiv (γ 1 − γ 2 > 0 ) se spune că mărimea sinusoidală i 1

este defazată înaintea mărimii sinusoidale i 2 . Dacă defazajul este negativ ( 1   2  0 ), se

spune că mărimea sinusoidală i 2 este defazată înaintea mărimii sinusoidale i 1 .

Figura 5.6. Diagramele de variaţie a două mărimi sinusoidale şi defazajele acestora;

γ 1 , γ 2 - fazele iniţiale ale celor două mărimi; i 1 ,i 2 – mărimi sinusoidale.

Două mărimi sinusoidale sunt:

în faza dacă defazajul dintre ele este nul;
in opozitie, dacă defazajul dintre ele este ± π ;
π
în cuadratură, dacă defazajul dintre ele este ± .
2
Mărimea pentru care se alege faza initială nulă, se numeşte origine de fază.

44
 5.3. Circuite electrice simple în regim permanent sinusoidal rezolvate prin metoda
directă.

Se vor examina în continuare câteva circuite electrice simple în regim permanent

sinusoidal, rezistorul ideal, bobina ideală, condensatorul ideal, iar apoi circuitul RLC serie şi
RLC derivaţie.

5.3.1. Rezistorul ideal

Este un element de circuit care nu produce câmp magnetic şi nici nu acumulează sarcini
electrice. Schema de principiu a unui rezistor ideal este prezentată în fig.5.7. Aplicând legea
inducţiei electromagnetice pe conturul Г, contur care se închide prin tensiunea la borne u(t) se
obţine:
− −
eΓ = ∫ E ds = Ri(t ) − u (t ) = 0 (5.16)
Γ

sau
u(t) = Ri(t) (5.17)
Tensiunea u(t) din relaţia (5.17) se mai poate scrie conform relaţiilor de definiţie a unei
mărimi sinusoidale:
u (t ) = 2U sin ωt (5.18)
unde s-a considerat că tensiunea de alimentare u(t) are faza iniţială nulă.
Diagramele de variaţie în timp ale tensiunii şi curentului sunt prezentate în fig.5.8.

Figura 5.7. Rezistorul ideal Figura 5.8. i(t) si u(t) la rezistorul ideal

Ecuaţia de funcţionare a rezistorului ideal este:

u = R ⋅ i = U 2 sin ωt (5.19)
din care rezultă curentul:

45
 u U 2
i= = sin ωt (5.20)
R R
Valoarea efectivă a curentului este egală cu:
U
I= (5.21)
R
Curentul unui rezistor ideal este în fază cu tensiunea la borne şi are valoarea efectivă
proporţională cu tensiunea şi independentă de frecventă.
Unghiul de defazaj dintre tensiune şi curent este ϕ = 0 , deci cele două mărimi sunt în
fază.

5.3.2. Bobina ideală.

Schema de principiu a bobinei ideale este prezentata în fig. 5.9, iar diagramele de variaţie
în timp ale tensiunii şi curentului sunt prezentate în fig.5.10.

Figura 5.9. Bobina ideala Figura 5.10. u(t) si i(t) la bonina ideala

Aplicând legea inducţiei electromagnetice pe conturul Г se obţine;

− −

∫ E ds = eΓ = −u (t ) (5.22)
Γ

unde:
dΦ
= − (Li (t )) = − L
d di
eΓ = − (5.23)
dt dt dt
Ecuaţia de funcţionare a bobinei ideale este:
di
u = L⋅ (5.24)
dt
Intrucât:
u = U 2 sin ωt iar i = I 2 sin (ωt − ϕ ) (5.25)
ecuaţia (5.24) devine:

46
 π 
U 2 sin ωt = LωI 2 cos(ωt − ϕ ) = LωI 2 sin  − ωt + ϕ  (5.26)
2 
deci:
U π
I= iar ϕ = (5.27)
ωL 2
ceea ce face ca expresia curentului instantaneu să aibă forma:
U  π
i= ⋅ 2 ⋅ sin  ωt −  (5.28)
ωL  2
π
Curentul unei bobine ideale este defazat în urma tensiunii la borne cu (fig.5.10).
2
π
Pentru o bobină reală acest defazaj este cuprins între 0 si şi spunem că între cele două mărimi
2
avem un „defazaj inductiv”.
Reactanţa unei bobine ideale se notează, în aplicaţii cu simbolul
X L = ωL (5.29)

5.3.3. Condensatorul ideal.

Schema de principiu a condensatorului ideal este prezentata în fig.5.11, iar diagramele de

variaţie în timp ale tensiunii şi curentului sunt prezentate în fig.5.12. Aplicând din nou legea
inducţiei electromagnetice se obţine:
− −

∫ E ds = eΓ = u c (t ) − u (t ) = 0 (5.30)
Γ

unde:
q(t ) 1
u c (t ) = = ∫ i (t )dt (5.31)
C C

Figura 5.11. Condensatorul ideal Figura 5.12. u(t) si i(t) la condensatorul ideal .

47
 Ecuaţia de funcţionare a condensatorului ideal este:
du
i =C⋅ (5.32)
dt
Substituind expresiile tensiunii şi curentului din (5.25) în (5.32) se obţine:
 π
I 2 sin (ωt − ϕ ) = ωCU 2 cos ωt = ωCU 2 sin  ωt +  (5.33)
 2
Deci:
π
I = ω ⋅ C ⋅ U ; iar ϕ=− (5.34)
2
Ceea ce face ca expresia curentului instantaneu să aibă forma:
 π
i = ω ⋅ C ⋅ U 2 sin  ωt +  (5.35)
 2
π
Curentul care străbate un condensator ideal este defazat înaintea tensiunii la borne cu .
2
Un condensator ideal nu permite trecerea curentului la frecvenţe joase, iar la frecvenţe înalte el
reprezintă un scurtcircuit. În cazul condensatorului real între tensiunea la borne şi curentul prin
π
acesta unghiul de defazaj este cuprins între 0 ş i şi spunem că avem un „defazaj capacitiv”.
2
1
Reactanţa unui condensator ideal se notează, în aplicaţii cu simbolul X c = .
ωC

5.3.4. Circuitul RLC serie.

Schema de principiu a acestui circuit este indicată în fig.5.13.

Figura 5.13. Schema de principiu a circuitului RLC serie: R – rezistenţa rezistorului; L –

inductivitatea bobinei; C – capacitatea condensatorului; u R ,u l ,u C – tensiunile aplicate la bornele
rezistorului, respectiv la bornele bobinei si condensatorului.

48
 Tensiunea la bornele circuitului RLC serie este egală cu:
u = u R + u L+ u c (5.36)
Expresiile tensiunilor u R , u L , u C fiind cunoscute, relaţia (5.36) se mai poate scrie sub
forma:
di 1
dt C ∫
u = R ⋅i + L + i ⋅ dt (5.37)

Substituind expresiile tensiunii u şi curentului i, în relaţia (5.37) rezultă;

U 2 sin ωt = RI 2 sin (ωt − ϕ ) + ωLI 2 cos(ωt − ϕ ) − I 2 cos(ωt − ϕ )

1
(5.38)
ωC
Din relaţia (5.38) se pot obţine valoarea efectivă a curentului I şi defazajul ϕ , pentru
două momente particulare şi anume:
π π
ωt − ϕ = 0 si ωt − ϕ = sau ωt = ϕ si ωt = ϕ + (5.39)
2 2
Substituind cele două momente particulare in (5.38) se obţine:
 1 
U sin ϕ =  ωL −  I si U cos ϕ = RI (5.40)
 ωC 
Prin ridicarea la pătrat a expresiilor (5.40) şi adunarea lor precum şi prin impărţirea
acestora rezultă:
U
I= (5.41)
2
 1 
R 2 +  ωL − 
 ωc 
şi
1
ωL −
tgϕ = ωC (5.42)
R
unde
2
 1 
Z = R +  ωL −
2
 (5.43)
 ωC 
este impedanta circuitului RLC serie.
Folosind notaţiile introduse în acest capitol:
1
X L = ωL; X C = ; X = X L − X C ; relaţiile (5.41), (5.42) şi (5.43) se mai pot scrie:
ωc

49
 U
I= (legea lui Ohm pentru circuitul RLC – serie). (5.44)
Z
XL − XC X
tgϕ = = (5.45)
R R

Z = R 2 + X 2 = R 2 + (X L − X C )
2
(5.46)

Defazajul dintre tensiune şi curent este cuprins în intervalul:

π XL − XC π
− < ϕ = arctg < (5.47)
2 R 2
Din relaţiile determinate anterior se poate construi “triunghiul impedanţelor” – un
triunghi dreptunghic ale cărui elemente sunt reprezentate în figura 5.14.

Figura 5.14. Triunghiul impedanţelor.

5.3.5. Circuite RLC derivaţie

Schema de principiu a circuitului este dată în fig. (5.15).

Figura 5.15. Schema de principiu a circuitului RLC derivaţie; R – rezistenţa rezistorului;

L – inductivitatea bobinei; C- capacitatea condensatorului; i R , i L , i C – curenţii care trec prin
rezistor, bobina şi condensator

Tensiunea la bornele circuitului fiind cunoscută U 2 ⋅ sin ωt , valoarea instantanee a

curentului total este egală cu:
i= i R + i L + i C (5.48)

50
 Expresiile curenţilor i R , i L si i C fiind cunoscute, relaţia (5.48) se mai poate scrie sub
forma:
u 1 du
i= + ∫ u ⋅ dt + C ⋅ (5.49)
R L dt
Substituind expresiile tensiunii şi curentului i în relaţia (5.49) rezultă:

I 2 sin (ωt − ϕ ) =
U 2 U 2
sin ωt − cos ωt + ωCU 2 cos ωt (5.50)
R ωL
Din relaţia (5.50), se poate obţine valoarea unghiului de defazaj dintre tensiunea u(t) şi
curentul i(t) pentru momentul particular:
ωt − ϕ = 0 (5.51)
adică,
U U
0= sin ϕ − cos ϕ + UωC cos ϕ (5.51)
R ωL
sau,
1  1 
sin ϕ =  − ωC  cos ϕ (5.52)
R  ωL 
deci
1
− ωC
ω L B − BC
tgϕ = = L (5.53)
1 G
R
De asemeni din relaţia (5.50) se poate obţine valoarea efectivă a curentului I, pentru două
momente particulare:
π
ωt = 0 si ωt = − (5.54)
2
Substituind relaţiile (5.54) în relaţia (5.50) obţinem, pe rând, expresiile:
 1 
I sin ϕ =  ωC − U (5.55)
 ωL 
şi
U
I cos ϕ = (5.56)
R
Ridicând la pătrat expresiile (5.55) şi (5.56) şi apoi adunându-le obţinem:

51
  1  2  1  
2

I = U   +  ωC −
2 2
  (5.57)
 R   ωL  

sau:

I = U G 2 + (BC − BL ) = UY
2
(5.58)

unde:
1
G= , conductanţa circuitului;
R
BC = ωC , susceptanţa condensatorului;

1
BL = , susceptanţa bobinei.
ωL

Y = G 2 + (BC − BL ) = G 2 + B 2 , admitanţa circuitului RLC derivaţie.

2

Relaţia (5.58), mai poartă şi numele de legea lui Ohm pentru circuite RLC derivaţie.
Defazajul între tensiune şi curent este cuprins în intervalul:
ϕ BL − BC π
− < ϕ = arctg < (5.59)
2 G 2
Şi în cazul circuitului RLC derivaţie se poate construi un “triunghi al admitanţelor” –
triunghi dreptunghic ale cărui elemente sunt indicate în fig.5.16.

Figura 5.16. Triunghiul admitanţelor. Figura 5.17. Schema unui dipol

5.3.6. Puteri în regim periodic sinusoidal

În fig. 5.17, se reprezintă un dipol echivalent al unui circuit cu rezistenţe, bobine şi

condensatoare, care absoarbe curentul i(t) de la o reţea cu tensiunea u(t) de urmatoarea formă
analitică:
i (t ) = 2 I sin (ωt + ϕ1 ) (5.60)

52
 u (t ) = 2U sin (ωt + ϕ 2 ) (5.61)
Puterea instantanee absorbită de circuit, este:
p(t ) = u (t ) ⋅ i (t ) = 2UI sin (ωt + ϕ1 )sin (ωt + ϕ 2 ) = UI [cos(ϕ1 − ϕ 2 ) − cos(2ωt + ϕ1 + ϕ 2 )] (5.62)
Notând cu ϕ = ϕ1 − ϕ 2 , defazajul dintre tensiunea de alimentare şi curentul absorbit se
observă că în expresia puterii din relaţia (5.62), apar două componente, dintre care una constantă
(UI cos ϕ ) şi una variabilă de pulsaţie dublă fată de cea a tensiunii de alimentare
(− UI cos(2ωt + ϕ1 + ϕ 2 )) . De asemeni din relaţia (5.62) se observă că puterea instantanee p(t) se
transmite în ambele sensuri atât de la sursă la receptor (p(t)>0) cât şi de la receptor la sursă
(p(t)<0).
În cazul circuitelor de c.a. deosebim trei puteri: activă, reactivă şi aparentă.
Puterea activă este dată de relaţia:

∫ p(t )dt = UI cos ϕ

1 T
P= (5.63)
T 0

π π
Aşa cum s-a demonstrat anterior (rel.5.47 si 5.59) − ≤ϕ ≤ ,deci P = UI cos ϕ ≥ 0 .
2 2
Unitatea de masură a puterii active în [SI] este wattul [W]. Termenul cos ϕ , care apare în
expresia puterii active poartă denumirea de factor de putere.
Se vede că în c.a. puterea activă este maximă când cos ϕ = 1 , adică ϕ = 0 , deci cazul
unui circuit numai cu rezistor (R) sau cu reactanţele compensate (la rezonantă).
Din relaţia (5.44): U=ZI, deci puterea activă va avea expresia:
P = I 2 Z cos ϕ (5.64)
dar din triunghiul impedanţelor (fig.5.14) se vede că, Z cos ϕ = R deci:

P = RI 2 (5.65)
Relaţia (5.65) ne arată că puterea activă se transformă pe o rezistenţă, în putere termică.
Din relaţia (5.65) se pot defini:
P I2 I
R= si G = = (5.66)
I 2
P U cos ϕ
Puterea reactivă este dată de relaţia:
Q = UI sin ϕ (5.67)
sau

53
 Q = I 2 Z sin ϕ (5.68)
Din figura (5.14) se obţine Z sin ϕ = X , deci:

Q = XI 2 (5.69)
Relaţia (5.69) ne arată că puterea respectivă este inmagazinată în alimentele reactive de
circuit (în câmpul electric al condensatoarelor şi/sau câmpul magnetic al bobinelor).
 π π
Ştiind că unghiul de defazaj ϕ ∈  − ,  din relaţia (5.68) se observă că puterea
 2 2
 π  π 
reactivă poate fi pozitivă pentru ϕ ∈  0,  sau negativă pentru ϕ ∈ − ,0  , adică de la reţea la
 2  2 
receptor, respectiv de la receptor la reţea. În [SI] puterea reactivă se măsoară în voltamper–
reactiv [VAR].
Puterea aparenta este dată de relaţia:
S=UI (5.70)
sau ţinănd cont de relaţia (5.44):
S= Z I2 (5.71)
Din analiza expresiilor celor trei puteri rezultă:

S = P2 + Q2 (5.72)
Deci şi pentru puteri se poate construi un “triunghi al puterilor” – triunghiul dreptunghic
din fig. (5.18). Unitatea de măsură a puterii aparente în [SI] este volt–amperul [VA].

Figura 5.18. Triunghiul puterilor.

5.4. Reprezentarea fazorială a mărimilor sinusoidale

Având în vedere că operaţiile dintre mărimile sinusoidale exprimate sub formă analitică
generează calcule foarte complicate, se utilizează o reprezentare a mărimilor sinusoidale sub
formă de fazori transferând calculul asupra acestora.

54
 Oricărei mărimi cu o variaţie sinusoidala în timp: a = Am sin (ωt + ϕ ), i se poate ataşa un
pseudovector numit fazor (vector rotitor) definit astfel: faţă de o direcţie de referinţa (spre
exemplu axa OX, din fig. 5.19) se ia o direcţie, la un unghi (ωt + ϕ ) , ce corespunde fazei funcţie
la momentul respectiv. Pe această direcţie se ia un vector având modulul egal cu valoarea
( )
maximă a funcţiei Am = 2 A . Vectorul construit se roteşte în spaţiu cu o viteză unghiulară

egală cu pulsaţia funcţiei (ω ) . Întradevăr, proiecţia fazorului pe axa OY, ne dă valoarea

instantanee a funcţiei sinusoidale. Această reprezentare mai poartă şi numele de reprezentare
fazorială cinematică.

Figura 5.19. Reprezentarea fazorială cinematică Figura 5.20. Reprezentarea fazorială statică.

În practica calculului circuitelor de c.a. în regim sinusoidal, de obicei toate mărimile

variabile din circuit au aceiaşi pulsaţie, motiv pentru care se utilizează o reprezentare statică prin
fazori la momentul t=0 (fig.5.20).
De asemenea, pentru ca în rezolvarea circuitelor de c.a. se utilizează mărimile efective,
modulul fazorului se va lua egal cu valoarea efectivă. Aşadar atunci cand se trece de la fazor la
valoarea instantanee se ţine seama de relaţia:
U m = 2U (5.73)
obţinând o reprezentare fazorială statică simplificată.
În circuitele de c.a. se mai utilizează fazorii derivatei sau integralei funcţiei sinusoidale
care descrie mărimea respectivă.
Fazorul derivatei
Pentru funcţia sinusoidală considerată derivată este:
da  π
= ωAm sin  ωt + ϕ +  (5.74)
dt  2

55
 După cum se vede fazorul derivatei are modulul de ω ori mai mare decât cel al funcţiei
π
iniţiale, iar unghiul de defazaj al acestuia este cu înaintea mărimii sinusoidale “a”.
2
Fazorul integralei
Pentru aceiaşi funcţie integrala este:
t Am  π
∫0
adt =
ω
sin  ωt + ϕ − 
 2
(5.75)

În acest caz fazorul integralei se obţine din fazorul funcţiei iniţiale, având modulul de ω
π
ori mai mic, iar unghiul de defazaj este cu în urma fazorului funcţiei iniţiale.
2
Reprezentarea fazorială statică a mărimilor descrise mai sus este dată în fig. 5.21.

Figura 5.21. Reprezentarea fazorială statică a unei mărimi sinusoidale,

a derivatei şi integralei acesteia.

5.5. Reprezentarea complexă (simbolică) a mărimilor sinusoidale.

Pentru rezolvarea reţelelor complexe de c.a, se foloseşte o a treia metodă de reprezentare

(în afară de cea analitică – 5.3 şi cea fazorială – 5.4), a mărimilor sinusoidale în timp prin funcţii
a căror domenii de existenţă este planul complex.
Astfel funcţiei sinusoidale a = Am sin (ωt + ϕ ) îi corespunde în planul complex funcţia:

a <=> a = Am e j (ωt +ϕ ) (5.76)

−

π
unde j este unitatea imaginară j = − 1 ce reprezintă un operator de rotaţie cu .
2
Reprezentarea în planul complex a funcţiei descrisă de relaţia (5.76) este dată în fig. 5.22.

56
 Din aceleaşi considerente pe care le-am arătat la reprezentarea fazorială şi în acest caz se
foloseşte o reprezentare complexă simplificată: funcţia sinusoidală este reprezentată de un număr
complex în valoare efectivă (fig. 5.23):
A = A ⋅ e jϕ (5.77)
−

Figura 5.22. Reprezentarea complexă Figura 5.23. Reprezentarea complexă

a mărimii sinusoidale “a” simplificată.

Deci, se poate stabili o relaţie biunivocă între funcţiile sinusoidale de timp şi funcţiile
complexe.
Trecerea de la funcţii sinusoidale la cele complexe şi invers se poate face cu uşurinţă.
Avantajul mare pe care-l oferă această ultimă metodă, este acela că reprezintarea
complexă, transferă calculul reţelelor de c.a. în algebra numerelor complexe, unde toate
operaţiile algebrice se fac cu uşurinţă.
Derivata complexă. Pentru derivata funcţiei exprimată şi de relatia (5.74) corespondenţa
în planul complex este:
 π
da  π jϕ + 
= ωAm sin  ωt + ϕ +  <=> Ad = ωAe  2  = jω A (5.78)
dt  2 − −

Deci derivata complexă se obţine din valoarea funcţiei (rel.5.77) multiplicată cu

operatorul jω .
Integrala complexă. Pentru integrala funcţiei exprimată prin relaţia (5.75), corespondenţa
în planul complex este:
 π
t Am  π A j  ϕ − 2  A j A
∫0 = ω + ϕ − = = = −
adt sin  t  <=> A e e (5.79)
ω  2 − i ω jω jω
Deci integrala complexă se obţine din valoarea funcţiei (rel.5.77) împarţită la operatorul
jω .

57
 Pe baza rezultatelor obţinute la acest paragraf se pot scrie toate mărimile sinusoidale din
circuitele de c.a. sub formă complexă şi de asemenea toate relaţiile de calcul (legi şi teoreme):
tensiune, curent, impedanţă complexă, admitanţa complexă, putere complexă, legea lui Ohm în
complex, teoremele lui Kirchhoff în complex etc.

5.5.1. Caracterizarea în complex a circuitelor dipolare.

Un circuit dipolar, liniar şi pasiv, sub tensiunea sinusoidală la borne

u = U 2 sin (ωt + β ) , absoarbe curentul sinusoidal i = I 2 sin (ωt + γ ) . Tensiunea la borne şi
curentul în complex sunt:
u ⇔ U = Ue jβ ; i ⇔ I = Ie jγ (5.80)
− −

Cunoscând tensiunea şi curentul se pot defini impedanţa, admitanţa şi puterea complexă.

Impedanţa complexă. Se numeşte impedanţa complexă a unui circuit dipolar raportul
dintre tensiunea complexă la borne şi curentul complex absorbit:
U
Z= −
(5.81)
− I
−

sau
Ue jβ U j ( β −γ )
Z= jγ
= e = Ze jϕ (5.82)
− Ie I
unde Z este modulul impedanţei, iar β − γ = ϕ este defazajul circuitului.
Impedanţa complexă are modulul egal cu impedanţa circuitului şi argumentul egal cu
defazajul circuitului:

Z =Z
−
()
ϕ = arg Z
−
(5.83)

Exprimând impedanţa complexă, în forma trigonometrică, se obţine:

Z = Ze jϕ = Z ⋅ cos ϕ + jZ sin ϕ (5.84)
−

Aşa cum ştim din triunghiul impedanţelor, mărimea Z cos ϕ se numeşte rezistenţa
circuitului şi se notează cu R, iar mărimea Z cos ϕ se numeşte reactanţa circuitului şi se notează
cu X. Se poate scrie deci:

58
 Z = R + jX (5.85)
−

Partea reală a impedanţei complexe este egală cu rezistenţa circuitului, iar partea
imaginară este egală cu reactanţa circuitului:
R = Re Z ; {}
−
{}
X = Im Z
−
(5.86)

Impedanţa complexă nu depinde de U si I , ci numai de parmetrii elementelor de circuit şi

− −

de frecvenţă.
Admitanţa complexă. Se numeşte admitanţa complexă raportul dintre curentul complex şi
tensiunea complexă:

Ie jγ
I
Y= = −
jβ
= Ye − jϕ (5.87)
− U Ue
−

Exprimând admitanţa, sub formă trigonometrică, se obţine:

Y = G + jB = Y cos ϕ + jY sin ϕ (5.88)
−

in care G este conductanta circuitului, iar B este susceptanta circuitului.

Conductanta G si susceptanta B se calculeaza deci cu expresiile:
G = Y ⋅ cos ϕ si B = Y ⋅ sin ϕ (5.89)
Puterea complexă. Puterea activă, reactivă şi aparenta ale unui circuit dipolar se pot
calcula direct cu ajutorul expresiilor mărimilor U si I . Se numeşte putere aparentă complexă,
− −

produsul dintre tensiunea complexă şi valoarea conjugată a curentului complex. Ea se notează cu

S şi are expresia:
−

S = U I = Ue jβ ⋅ Ie − jγ = UIe j ( β −γ )
*
(5.90)
− − −

unde UI=S este puterea aparentă, iar β − γ = ϕ este defazajul.

Prin urmare:
S = Se + jϕ = S cos ϕ + jS sin ϕ = P + jQ (5.91)
−

Din relaţia (5.91) reiese că puterea activă P şi cea reactivă Q se determină cu expresiile:
P = Re S ; {}
−
{}
Q = Im S
−
(5.92)

59
 5.6. Circuite simple de curent alternativ sinusoidal analizate prin metoda
reprezentarii in planul complex

5.6.1. Circuite RLC serie

Considerăm circuitul RLC serie din fig. 5.13, alimentat de la o tensiune sinusoidală
u = U m sin ωt . Aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff pe conturul circuitului se obţine:

u R + u L + uC − u = 0 (5.93)
sau:
di 1 t
dt C ∫0
Ri + L + idt = U m sin ωt (5.94)

După cum se vede pentru a determina curentul prin circuit trebuie să rezolvăm o ecuaţie
integro-diferenţială dată de relaţia (5.94). Rezolvarea o vom face prin cele două metode
prezentate anterior: metoda fazorială şi metoda reprezentării în planul complex.
Schema echivalentă cu mărimi complexe a circuitului RLC serie din fig. 5.13, este
prezentată în fig. 5.24.

Figura 5.24. Schema de principiu şi diagrama fazorială a circuitului RLC – serie.

Metoda fazorială.
Dacă soluţia ecuaţiei (5.94) este de forma:
i = I m sin (ωt + ϕ ) (5.95)

pentru ca aceasta să fie determinată trebuiesc determinate: I m siϕ .

Reprezentând ecuaţia (5.94) prin fazori se obţine diagrama din fig. 5.24.b in care:
I !
U R = RI ; U L = ωLI ; UC = ; U = ZI ; X L = ωL > X C = (5.96)
ωC ωC
deci U L > U C .

60
 Din fig. 5.24.b se deduce
U
I= (5.97)
R + (X L − X C )
2
2

deci:
I m = 2I (5.98)
iar
U L −UC X L − X C
tgϕ = = (5.99)
UR R
Relaţiile (5.98) si (5.99) determină curentul i din relaţia (5.95).
Metoda reprezentării în complex
Dacă se reprezintă relaţia (5.93) în valori coplexe se obţine:
U R +U L +UC −U = 0 (5.100)
− − − −

sau
1
R I + jωL I + I =U (5.101)
− − j ωC − −
De aici:
U U
I= −
= −
(5.102)
−  1  Z
R + j  Lω −  −
 Cω 
Relaţia (5.102) reprezintă legea conducţiei (Ohm) în valori complexe pentru
circuite RLC – serie si permite determinarea lui I , iar apoi:
−

I = I ⇒ I m = 2I (5.103)
−

şi
()
Im Z
Re(Z )
ϕ = arctg −
(5.104)
−

Cu mărimile calculate prin relaţiile (5.103) si (5.104) curentul i din circuit (rel. 5.95) este
determinat.

61
 5.6.2. Circuite RLC derivaţie

Considerăm circuitul din fig. 5.15 alimentat de la o tensiune u = U m sin ωt .

Aplicând teorema a I-a a lui Kirchhoff în nodul A obţinem:
i = iR + il + iC (5.105)
sau
u 1 t du
i= + ∫ udt + C (5.106)
R L 0 dt
Ca şi în cazul circuitului RLC serie pentru determinarea curentului de forma relaţiei
(5.95) vom utiliza cele două metode: fazorială şi reprezentare în complex.
Schema echivalentă cu mărimi complexe a circuitului RLC derivaţie este prezentată în
fig.(5.25.a).

Figura 5.25. Schema de principiu şi diagrama fazorială a circuitului RLC – derivaţie.

Metoda fazorială
Diagrama fazorială care reprezintă mărimile sinusoidale din ecuaţia (5.106) este dată în
fig. 5.25.b în care:
U U U U
IR = = GU ; I L = = = BLU ; I C = ωCU = = BCU (5.107)
R Lω X L XC
S-a considerat de asemeni B L >B C , deci I L >I C .
Din fig. 5.25.b se deduc:

I = U G 2 + (BC − BL ) I m = 2I
2
(5.108)

şi

62
 BL − BC
tgϕ = (5.109)
G
Relaţiile (5.108) şi (5.109), determină curentul i din relaţia (5.95).
Metoda reprezentării în complex
Dacă se reprezintă relaţia (5.105) în complex se obţine:
I = I R + I L + IC (5.110)
− − − −

sau
 1 
I = U  G + + jωC  (5.111)
− −
 j ωL 
De aici:
I =UY (5.112)
− − −

Relaţia (5.112) reprezintă legea conducţiei (Ohm) în valori complexe pentru circuite RLC
derivaţie şi permite determinarea lui I şi apoi:
−

I = I ⇒ I m = 2I (5.113)
−

şi
()
Im Y
Re(Y )
ϕ = arctg −
(5.114)
−

Cu mărimile calculate prin relaţiile (5.113) şi (5.114) se poate determina valoarea

instantanee a curentului i (rel.5.95).

5.6.3. Condensatorul real

Comportarea unui condensator aşa cum a fost descris pâna aici corespunde aşa numitului
condensator ideal. În realitate se constată că la funcţionarea îndelungată, un condensator se
încalzeşte, deci în el are loc o disipare de putere activă. Dielectricul real nu are o rezistenţă
infinită, deci prin el se închide un curent de conducţie care provoacă o absorbţie de putere RI2 de
la sursa de alimentare.

63
 Din punct de vedere al comportării unui condensator real se constată un defazaj mai mic
π
de între curentul prin condensator şi tensiunea la borne (fig.5.26).
2

Figura 5.26. Unghiul de pierderi δ al condensatorului real

π
Mărimea: δ = − ϕ poartă numele de unghi de pierderi; un condensator este cu atât mai
2
bun cu cît δ este mai mic. Pentru condensatorul real curentul complex va fi:
I = Ie jϕ = Ie j (π / 2−δ ) (5.115)
−

Respectiv puterea aparentă complexă:

S = U I * = UIe − jϕ = UI cos ϕ − jUI sin ϕ = P − jQ (5.116)
− − −

unde:
π 
P = UI cos ϕ = UI cos − δ  = UI sin δ (5.117)
2 
Deci puterea activă absorbită de condensator de la sursă este proporţională cu sinusul
unghiului de pierderi (δ).

5.6.4. Bobina reală

La punctul 5.3.2. (bobina ideală) s-a luat în consideraţie numai inductivitatea bobinei,
neglijându-se rezistenţa ohmica a acesteia şi capacitatea dintre spire.
În realitate la funcţionarea de durată se constată o încalzire a bobinei, deci şi aici are loc o
absorbţie de putere de la sursă, care se pierde pe rezistenţa ohmica a conductorului din care se
realizează înfaşurarea sub forma RI2.

64
 Dacă bobina este montată pe un miez din material feromagnetic, ca urmare a regimului
variabil în timp apar şi pierderi de putere activă prin histerezis magnetic şi curenţi turbionari aşa
cum s-a văzut în capitolul IV.
Această putere activă consumată de bobina de la sursă face ca defazajul dintre curent şi
π π
tensiune să fie mai mic de (fig. 5.27). Putem introduce şi aici mărimea: δ = − ϕ , numită
2 2
unghi de pierderi.

Figura 5.27. Unghiul de pierderi al bobinei reale.

5.7. Rezonanţa electrică

5.7.1. Caracterizarea fenomenului de rezonanţă

Fenomenul de rezonanţă electrică apare în circuitele de curent alternativ, în anumite

cazuri particulare, când defazajul φ dintre tensiunea aplicată şi curentul absorbit este nul.
Xe
ϕ = arctg =0 (5.118)
Re
unde: X e = 0 este reactanţa echivalentă a circuitului, iar R e este rezistenţa sa echivalentă.
Caracterul fenomenului de rezonanţă depinde de configuraţia circuitului: serie, paralel,
mixt. În fenomenul de rezonanţă se cunosc două cazuri specifice de manifestare ale acestui
fenomen: rezonanţa circuitelor serie numită rezonanţa tensiunilor şi rezonanţa circuitelor cu
ramuri paralele numită rezonanţa curenţilor.

5.8. Imbunătăţirea factorului de putere

Din analiza celor trei feluri de puteri, prezentate la paragraful precedent, se trage
urmatoarea concluzie în ceea ce priveşte vehicularea puterilor în circuitele de c.a.
rezistorul ideal consumă numai putere activă de la reţeaua la care este conectat;

65
 bobina ideală consuma numai putere reactivă de la reţeaua la care este conectată;
condensatorul ideal debitează putere reactivă în reţeaua la care este conectat.
Marea majoritate a consumatorilor de energie electrică au caracter inductiv (motoare,
transformatoare etc.). Aceşti consumatori inductivi absorb de la reţea energie reactivă pentru
formarea şi intreţinerea câmpurilor magnetice.
Din expresia puterii active pentru o tensiune de alimentare constantă şi aceeaşi putere:
P = UI cos ϕ se obtine: (5.119)
I cos ϕ = const.
Relaţia (5.119) arată că la un factor de putere scăzut (deci la un consum ridicat de putere
reactivă) curentul absorbit de la reţea este mare şi deci pierderile în linia de alimentare (R 1 I2)
sunt mari. Datorită acestor cauze în practică se urmareşte funcţionarea receptoarelor la un factor
de putere cît mai aproape de 1. O îmbunatăţire a factorului de putere se poate realiza pe două căi:
pe cale naturală sau prin compensarea puterii reactive.
Pe cale naturală factorul de putere se poate îmbunătăţi adoptând măsuri tehnico-
organizatorice, cum ar fi: echiparea motoarelor electrice cu limitatoarelor de mers în gol,
respectarea graficului de întreţinere a motoarelor electrice prin repararea la timp a defectelor etc.
Prin compensarea puterii reactive cu ajutorul condensatoarelor statice sau utilizarea
compensatoarelor (motoarelor) sincrone (această metodă va fi prezentată în partea de
electrotehnica numita „Maşini electrice”).
Pentru compensarea puterii cu ajutorul condensatoarelor statice, se montează în derivaţie
cu receptorul (consumatorul) inductiv (fig.5.28.a) un condensator C 0 .

a) b)
Figura 5.28. Compensarea factorului de putere cu ajutorul condensatoarelor statice.

Daca U este valoarea efectivă a tensiunii de alimentare, I curentul înainte de montarea

condensatorului C 0 , cos ϕ , factorul de putere înainte de montarea condensatorului iar I’ si

66
 cos ϕ ' , curentul şi respectiv factorul de putere după montarea condensatorului, atunci
reprezentând diagrama fazorială a celor două situaţii ale circuitului (fig.5.28.b) se pot spune
relaţiile:
AB AD − BD I sin ϕ − I C
tgϕ ' = = = (5.120)
OA OA I cos ϕ
Din relaţia (5.34) se poate scrie:
I C = ωC 0U (5.121)

unde, ω = 2πf .
Înlocuind relaţia (5.121) în (5.120) se obţine:
I sin ϕ − ωC 0U
tgϕ ' = (5.122)
I cos ϕ
sau multiplicând număratorul şi numitorul fracţiei (5.122) cu U se obţine:
UI sin ϕ − ωC 0U 2
tgϕ ' = (5.123)
UI cos ϕ
sau
ωU 2
tgϕ ' = tgϕ − C0 (5.124)
P
Din relaţia (5.124) se obţine valoarea capacitătii condensatorului C 0 care trebuie conectat
în circuitul dat, astfel încât să se obtină o îmbunătăţire a factorului de putere, de la cos ϕ la
cos ϕ ’:

C0 =
(
P tgϕ − tgϕ '
=
) (
P tgϕ − tgϕ ' ) (5.125)
2πfU 2 ωU 2
unde, ω = 2πf .

5.9. Conexiunea impedantelor in circuitele de c.a.

5.9.1. Conexiunea serie

Fie un număr oarecare de dipoli pasivi, necuplaţi inductiv între ei, conectaţi în serie,
având fiecare impedanţele complexe: Z 1 , Z 2 ,....., Z n (fig.5.29).
− − −

67
 Figura 5.29. Dipoli electrici pasivi necuplaţi inductiv, conectaţi în serie.

Tensiunea la borne scrisă în valori instantanee este:

u b = u 1 + u 2 +.......+ u n (5.126)
sau în complex:
U b = U 1 + U 2 + ..... + U n (5.127)
− − − −

Utilizând expresia tensiunii la bornele unei impedanţe complexe prin care trece un curent
complex (legea lui Ohm în complex, rel.5.102), expresia (5.127), se poate scrie:
 
U b = Z 1 I + Z 2 I + ..... + Z n I =  Z 1 + Z 2 + ..... + Z n  I (5.128)
− − − − − − −  − − − −

Deci impedanţa echivalentă a circuitului serie este:

Ub n
Ze = −
= Z1 + Z 2 + ..... + Z n = ∑ Z k (5.129)
− I − − − k =1 −
−

Explicitând în părţile reale şi imaginare relaţia (5.129), se obţin expresiile:

n n
Re = ∑ Rk si X e = ∑ X k (5.130)
k =1 k =1

5.9.2. Conexiunea paralel

Fie „n” dipoli pasivi, necuplaţi inductiv sau cu exteriorul conectaţi în paralel (fig.5.30)
având admitanţele Y1 , Y2 ,......, Yn .
− − −

Figura 5.30. Dipoli electrici pasivi necuplaţi inductiv, conectaţi în paralel.

68
 Conform primei teoreme a lui Kirchhoff:
i = i 1 + i 2 +.......+ i n (5.131)
sau în complex:
I = I 1 + I 2 + ..... + I n = Y1 U b + Y2 U b + ..... + Yn U b (5.132)
− − − − − − − − − −

Admitanţa complexă echivalentă a circuitului este:

I n
Ye = −
= Y1 + Y2 + ..... + Yn = ∑ Yk (5.133)
Ub − − − k =1 −
−

Explicitând în parţi reale şi imaginare relaţia (5.133) se obţin expresiile:

n n
Ge = ∑ G k si Be = ∑ B k (5.134)
k =1 k =1

5.10. Circuite trifazate de curent alternativ sinusoidal

5.10.1. Sisteme de tensiuni

Un ansamblu de circuite în care acţionează trei t.e.m. alternative de aceiaşi frecvenţă

formează un sistem trifazat de circuite electrice, fiecare din aceste circuite constituind fazele
sistemului trifazat.
Fiecare fază a receptorului este caracterizată printr-o impedanţă. Dacă impedanţele
complexe ale celor trei faze sunt egale, spunem că receptorul (consumatorul) este echilibrat, iar
dacă impedanţele nu sunt egale receptorul este dezechilibrat. Având in vadere că în circuitele
electrice trifazate actionează un sistem trifazat de t.e.m. atunci rezultă un sistem trifazat de
tensiuni la borne şi respectiv un sistem trifazat de curenţi electrici.
Sistemul trifazat de tensiuni (curenti) poate fi:
simetric – atunci când cele trei mărimi au aceiaşi amplitudine (sau
 2π 
valoare efectivă) şi sunt defazate între ele cu acelaşi unghi  ;
 3 
Nesimetric – atunci când cele trei mărimi au amplitudini diferite şi/sau
unghiurile de defazaj dintre ele, diferite.

69
 Sistemele trifazate simetrice pot fi de trei tipuri: succesiune directă, succesiune inversă şi
homopolară.
Sistemul de succesiune directă
Dacă succesiunea fazorilor care formează sistemul trifazat este în sens trigonometric
direct (fig.5.31), sistemul simetric se numeşte direct iar forma acestuia este:

u = 2U sin ωt
 1
  2π 
u 2 = 2U sin  ωt −  (5.135)
  3 
  4π 
u 3 = 2U sin  ωt − 
  3 

Fig. 5.31

Sistemul de succesiune inversă

Dacă succesiunea fazorilor care formează sistemul trifazat este în sens trigonometric
invers (fig.5.32), sistemul simetric se numeşte invers iar forma acestuia este:

u = 2U sin ωt
 1
  4π 
u 2 = 2U sin  ωt −  (5.136)
  3 
  2π 
u 3 = 2U sin  ωt − 
  3 

70
 Figura 5.32. Sistemul trifazat de succesiune inversă

Sistemul simetric homopolar

Dacă defazajul dintre două mărimi succesive este nul atunci cei trei fazori vor fi în faza
(fig.5.33), iar forma analitică a acestuia este:
u1 = 2U sin ωt

u 2 = 2U sin ωt (5.137)

u 3 = 2U sin ωt

Figura 5.33. Sistemul trifazat simetric homopolar

2π
j 2π
Dacă notam cu a = e 3
, un număr complex având modulul egal cu unitatea iar faza
− 3
- numit operator de rotaţie cele trei sisteme (5.135; 5.136 si 5.137) se scriu astfel:
Sistemul simetric direct:

U−1 = Ue = U
jo

 2π
 −j
 2
U = Ue 3
= U a2 (5.138)
−
 −
 −j
4π

U 3 = Ue 3 = U a−
 −
Sistemul simetric invers:

71
 
U−1 = Ue = U
jo

 4π
 −j
 2
U = Ue 3
=U a (5.139)
−
 −

 −j
2π

U 3 = Ue 3 = U a
2

 − −

Sistemul simetric homopolar:


U−1 = Ue = U
jo


U 2 = Ue = U
jo
(5.140)
 −

U 3 = Ue jo = U
 −

5.10.2. Rezolvarea circuitelor trifazate

Problema rezolvării circuitelor trifazate de c.a. se pune de obicei sub forma: se dă

sistemul de tensiuni trifazate, la bornele sursei de alimentare şi impedanţele fazelor receptorului
trifazat şi se cer curentii din retea. În circuitele trifazate se pot ivi urmatoarele cazuri de reţele:
a) reţele alimentate cu tensiuni simetrice şi receptoare echilibrate (se obţin
curenţi simetrici);
b) reţele alimentate cu tensiuni simetrice şi receptoare dezechilibrate (se
obţin curenţi nesimetrici);
c) reţele alimentate cu tensiuni nesimetrice şi receptoare echilibrate (se obţin
curenţi nesimetrici);
d) reţele alimentate cu tensiuni nesimetrice şi receptoare dezechilibrate (se
obţin curenţi nesimetrici).
Pentru rezolvarea variantelor de circuite prezentate mai sus se utilizează două metode:
metoda directa (care se poate aplica în toate variantele de circuite) şi metoda componentelor
simetrice (care se aplică la rezolvarea reţelelor alimentate de la sisteme trifazate nesimetrice de
tensiuni).

72
 5.10.2.1. Receptoare trifazate alimentate cu tensiuni simetrice

Sursele trifazate sau impedanţele trifazate pot fi legate galvanic între ele sau nelegate (fig.
5.34). Legarea galvanică se poate face în două moduri: în stea (Y) sau în triunghi ( ∆ ). În
practică se utilizează sistemele trifazate legate, care reduc numărul de conductoare ale liniei de
transport a energiei de la sursă la receptor (de la 6 conductoare la 3 sau 4).

Figura 5.34. Sistem trifazat nelegat galvanic

5.10.2.1.1. Receptoare echilibrate – conexiunea în stea (Y)

În fig. 5.35, este reprezentată conectarea în stea a sursei şi receptorului. Conductoarele de

linie se reduc la 3 plus conductorul nul sau neutru, care face legatura între nulul sursei (O) şi
nulul receptorului (O’ ).

Figura 5.35. Conexiunea stea

În cazul sistemelor trifazate legate avem două feluri de mărimi: de faza şi de linie. Astfel
în cazul de faţă avem:

73
 U A , U B , U C - tensiuni de fază;
− − −

U AB , U BC , U CA - tensiuni de linie
− − −

I A , I B , I C - curenţii de linie care la conexiunea stea corespund cu cei de faza.

− − −

Deci:
I1 = If (5.141)
iar pentru tensiuni se pot scrie:
π

−
( )
U AB = U A − U B = U 1 − a 2 = U 3e
−
j
6
(5.142)
− − −

Cum sursa este simetrică (U AB = U BC = U CA = U l ) şi receptorul echilibrat

( Z A = Z B = Z C respectiv U A = U B = U C = U f ) se obţine între valorile efective ale tensiunilor

relaţia:
U l = 3U f (5.143)

Deci tensiunile de linie la legarea în stea au valorile efective de 3 ori mai mari şi
defazate cu π/6, înaintea lui U A (rel. 5.142).
−

Conexiunea în triunghi ( ∆ )
În figura 5.36 este reprezentată conexiunea în triunghi a sursei şi receptorului.
Conductoarele liniei de transport a energiei se reduc în acest caz la 3.

Figura 5.36. Conexiunea triunghi

Se observă în acest caz că între mărimile de fază şi de linie ale tensiunilor există relaţia:
U 1 =U f (5.144)

74
 Pentru a determina relaţia dintre curenţi, se scrie teorema a-I-a a lui Kirchhoff în unul din
nodurile receptorului, de exemplu în A’:
π
−j
I A = I AB − I CA = I f 3e 6
(5.145)
− − −

Cum sursa este simetrică (I A =I B =I C =I l ) şi receptorul echilibrat (I AB =I BC =I CA =I f ) se obţin

între valorile efective ale curenţilor, relaţia:
I l = 3I f (5.146)

Deci curenţii de linie, la legatura în triunghi, sunt de 3 ori mai mari şi defazaţi cu π/6 în
urma lui I AB (rel. 5.145).
−

Puteri în reţele trifazate simetrice şi echilibrate

Deoarece în acest caz valorile efective ale curenţilor şi tensiunilor pe fiecare fază sunt
egale, cele trei puteri se pot scrie:
P = 3U f I f cos ϕ (5.147)

Q = 3U f I f sin ϕ (5.148)

S = 3U f I f (5.149)

Utilizând pentru exprimarea puterilor mărimile de linie (rel.5.141; 5.143; 5.144 si 5.146)
se obţin relaţiile:
la conexiunea în stea a receptorului (fig.5.35).
Ul
P=3 I l cos ϕ = 3U l I l cos ϕ ; Q = 3U l I l sin ϕ ; S = 3U l I l (5.150)
3
la conexiunea în triunghi a receptorului (fig.5.36).
Il
P = 3U l cos ϕ = 3U l I l cos ϕ ; Q = 3U l I l sin ϕ ; S = 3U l I l (5.151)
3
Deci indiferent de modul de legare al receptorului puterile au aceiaşi expresie dacă pentru
scrierea lor se utilizează mărimile de linie.

75
 CAPITOLUL V

MASURĂRI ELECTRICE

6.1. Măsurări, mijloace şi metode de măsurare

6.1.1 Măsurări

În activitatea practică se întâlnesc diferite mărimi fizice, care se deosebesc între ele
calitativ, după natura lor (lungimi, suprafeţe, presiuni, temperaturi, tensiuni, puteri, rezistenţe
etc.), şi cantitativ.
Evaluarea cantitativă a unei mărimi de o anumită natură se realizează prin măsurare. Deci
măsurarea este procesul prin care se evaluează cantitativ mărimile fizice de acelaşi fel.
A măsura o mărime M, înseamnă a o compara cu o mărime de aceiaşi natură U,
considerată convenţional drept unitate de masură si a vedea de câte ori unitatea de măsura se
cuprinde în mărimea de măsurat.
Procesul de măsurare se poate exprima prin raportul dintre mărimea de măsurat M şi
unitatea de măsură U, iar rezultatul măsurării reprezintă valoarea numerică V, a mărimii de
măsurat:
M
=V (6.1)
U
Conform relaţiei (6.1), mărimea de măsurat se poate exprima prin:
M = V ⋅U (6.2)
OBSERVAŢII
a) Expresia M = V ⋅ U , arată că ori de câte ori se exprimă o anumită mărime, trebuie
menţionată şi unitatea de măsură, multiplii sau submultiplii acesteia (de exemplu I=2A; R=1KΩ;
C=100μF).

76
 b) Unitatea de masură este o mărime de aceeaşi natură cu mărimea de măsurat, aleasă în
mod convenţional.

6.1.2. Procesul de măsurare

Într-un proces de măsurare se porneşte de la mărimea de măsurat, care constituie

obiectul măsurării. Apoi se stabileşte cu ce se va executa măsurarea şi cum se va face aceasta.
Având în vedere cele de mai sus, putem spune că în procesul de măsurare intervin următoarele
elemente:
obiectul măsurării (ce se măsoară?)
mijloacele de măsurare (cu ce se măsoară?)
metode de măsurare (cum se măsoară?)

A. Mijloace de măsurare
Mijloacele de măsurare reprezintă totalitatea mijloacelor tehnice utilizate în procesul de
măsurare. În funcţie de complexitatea lor, mijloacele de măsurare se împart în:
măsuri;
aparate de măsurat;
instalaţii de măsurare.
Măsura este materializarea unităţii de măsura sau a unui multiplu sau submultiplu al
acesteia.
Exemple: metrul (din lemn sau metal), ruleta (de 1m sau de 10m), rezistorul etalon,
condensatorul etalon etc.
Aparatul de măsurat este un sistem tehnic care permite determinarea cantitativă a
mărimilor ce se măsoară.
Exemple: ampermetrul, voltmetrul, ohmetrul etc.
Instalaţia de măsurat este un ansamblu de aparate şi măsuri conectate între ele după o
anumită schemă, în scopul unor măsurări.
Exemple: instalaţia folosită la măsurarea rezistenţelor electrice prin metoda
ampermetrului şi voltmetrului, instalaţiile utilizate la etalonarea aparatelor de măsurat electrice,
instalaţiile de telemăsurari etc.

77
 După precizia lor, mijloacele de măsurare se împart în:
mijloace de măsurare etalon sau etaloane;
mijloace de măsurare de lucru.
Mijloace de măsurare etalon sunt cele mai precise mijloace de măsurare. Ele servesc la
definirea, materializarea, conservarea sau reproducerea unităţii de măsură în scopul transmiterii
unităţii către mijloace de măsurare. La rândul lor, etaloanele sunt de mai multe categorii:
etalon primar – etalonul care întruneşte cele mai ridicate calităţi
metrologice. În unele cazuri, etaloanele pot deveni etaloane internaţionale sau etaloane
naţionale. Etaloanele internaţionale sunt recunoscute prin acorduri internaţionale, iar
etaloanele naţionale sunt atestate printr-o decizie oficială a unei ţări şi constituie baza
metrologică a ţării respective;
etaloane secundare. Transmiterea unităţii de măsură se realizează pornind
de la etalonul naţional, care este şi etalon primar cu ajutorul unor instalaţii şi metode
adecvate, se etalonează etaloanele secundare de ordinul I, de la care, prin mijloace
tehnice similare, unitatea de măsură se transmite la etaloanele secundare de ordinul II,
ş.a.m.d.
etalon de lucru – etalonul a carui valoare este atribuită prin comparaţie cu
un etalon secundar şi care serveşte la verificarea mijloacelor de măsurat de lucru.
Mijloacele de măsurare de lucru sunt cele cu care se exercită măsurările cerute de
practică.
B. Metode de măsurare
Metodele de măsurare reprezintă ansamblul de procedee folosite pentru obţinerea
informaţiei de măsurare. Ele arată cum se execută măsurările.
După modul în care se obţine rezultatul măsurării, metodele de măsurare se împart în
metode indirecte şi metode directe.
Metodele de măsurare indirecte sunt acele metode prin care se măsoară alte mărimi, iar
valoarea mărimii de măsurat se obţine prin calcul.
Exemplu: măsurarea rezistenţelor prin metoda ampermetrului şi voltmetrului.
Metodele de măsurare directe, sunt acele metode în care se măsoară nemijlocit mărimea
de măsurat. Metodele directe pot fi cu citire directă sau de comparaţie.

78
 Citirea directă se foloseşte în cazul aparatelor care au scară gradată direct în unităţi ale
mărimii de măsurat.
Exemple: ampermetrul, voltmetrul, ohmetre etc.
Metodele de comparaţie pot fi: metode de substituţie, metode diferenţiale, metode de zero
şi altele.
Metoda de substituţie constă în înlocuirea mărimii de măsurat A * , existenta într-o
anumită instalaţie de măsurare, cu o mărime cunoscută şi variabilă A 0 , care se modifică pâna
când indicaţiile aparatelor de măsurat vor fi aceleaşi ca şi cazul când in instalaţie se află mărimea
A * . În acest caz, A * =A 0 .
Metoda diferenţială se caracterizează prin aceea că aparatul de măsurat, măsoara
diferenţa A * -A 0 =A, unde A * este mărimea de măsurat, iar A 0 , o mărime de aceeaşi natură cu A * ,
dar cunoscută cu o anume precizie. Precizia măsurării este cu atât mai mare cu cât diferenţa A
este mai mică.
Metoda de zero se bazează pe acţiunea simultană, dar de sens contrar, a mărimii de
comparaţie şi a mărimii de măsurat asupra unui aparat detector de nul. Mărimea de comparaţie se
variază pâna când detectorul de nul indică zero. În acest caz, valoarea mărimii de măsurat este
dată de valoarea mărimii de comparaţie. Operaţia de măsurare are caracterul unui proces de
reglaj în bucla închisă, ceea ce asigură metodei o precizie ridicată. Metoda de zero se foloseşte la
măsurarea tensiunilor electrice cu compensatoarele şi la măsurarea mărimilor electrice cu punţile
echilibrate.

6.2.Măsurarea mărimilor electrice

6.2.1. Măsurarea intensităţii curentului electric

A. Măsurari în curent continuu

Intensitatea curentului electric este definită drept cantitatea de electricitate ce trece în
unitatea de timp printr-o secţiune a unui circuit. Unitatea de măsură, amperul, este o unitate
fundamentală a sistemului [SI].
In general, intensitatea curentului electric se măsoară prin metode cu citire directă, cu
aparate indicatoare ce se numesc ampermetre.

79
 Ampermetrele sunt aparate de măsurat a căror indicaţie depinde de intensitatea curentului
electric ce trece prin ele:
α = f (I ) (6.3)
Din caracteristica de funcţionare a aparatelor magnetoelectrice, α = S ⋅ I se observă că
aceste aparate pot fi folosite ca ampermetre. Ampermetrele magnetoelectrice vor fi numai de
curent continuu deoarece aparatele magnetoelectrice funcţionează numai în curent continuu.
a)Montarea ampermetrelor în circuit
Deoarece la ampermetre indicaţia depinde de intensitatea curentului ce le străbate, pentru
a măsura intensitatea curentului într-un circuit este necesar ca ampermetrul să fie montat în serie
în circuitul respectiv, pentru ca astfel curentul măsurat să treacă prin aparat (fig. 6.1).

Figura 6.1. Montarea ampermetrului în circuitul de măsurare (a-circuitul fără

ampermetru; b-circuitul cu ampermetru)

Orice circuit în care se masoară intensitatea curentului poate fi redus la o schemă

echivalentă care conţine o sursă de tensiune E şi o rezistenţă R (fig.6.1.a). În acest caz
intensitatea curentul va fi:
E
I= (6.4)
R
Dupa montarea ampermetrului, în circuit intervine în serie şi rezistenţa sa proprie r a ,
(fig.6.1.b), iar intensitatea curentului va deveni:
E
I1 = (6.5)
R + ra
Ca urmare, măsurarea va fi afectată de o eroare sistematică de metoda. Pentru ca la
montarea ampermetrului într-un circuit funcţionarea circuitului să se modifice cît mai puţin
(I1 ≅ I ) , este necesar ca rezistenţa proprie a ampermetrului să fie mult mai mică decât rezistenţa
circuitului adică: r a « R.
b) Extinderea domeniului de măsurare la ampermetre

80
 Orice aparat magnetoelectric este construit pentru un anumit domeniu de măsurare,
caracterizat prin valoarea intensităţii curentului nominal Ia (valoarea de la capătul scării) şi are o
rezistenţă proprie r a . Dacă este necesar să se măsoare un curent cu o intensitate I >I a , se poate
extinde cu ajutorul unor dispozitive auxiliare numite şunturi.
Şuntul este o rezistenţă electrică, de obicei de valoare mică, care se montează în paralel
pe aparatul de măsurat şi prin care trece o parte din curentul de măsurat.
Pentru dimensionarea şunturilor se consideră circuitul din fig.6.2. Notând cu I,
intensitatea curentului de măsurat, cu I s şi r s , intensitatea curentului ce trece prin şunt şi
respectiv, rezistenţa şuntului, Ia si r a , intensitatea curentului ce trece prin aparat şi respectiv,
rezistenţa aparatului, tensiunea între punctele a,b, va fi:
ra rs
U ab = I a ra = I s rs = I (6.6)
ra + rs

Figura 6.2. Ampermetru cu şunt

Aplicând prima teoremă a lui Kirchhoff în punctul a, se poate scrie:

I = Ia + Is (6.7)
Din relaţiile (6.6) si (6.7), se pot deduce:
I a ⋅ ra
rs = respectiv I s = I - I a (6.8)
Is
Relaţiile (6.8) permit dimensionarea şuntului atunci când se cunosc caracteristicile
aparatului magnetoelectric, (I a si r a ) şi intensitatea I a curentului de măsurat.
Din relatia (6.6), se mai pot deduce şi alte formule pentru dimensionarea şunturilor.
Astfel, se poate scrie:
I r +r r
= s a = 1+ a = n (6.9)
Ia rs rs

81
în care “n” indică de câte ori este mai mare curentul de măsurat decât curentul nominal şi se
numeşte coeficient de multiplicare sau factor de şuntare.
Din relatia:
ra
n = 1+ (6.10)
rs
se obtine:
ra
rs = (6.11)
n −1
Relatia (6.11) arată că, pentru a extinde de “n” ori limita de măsurare a unui ampermetru,
este necesar un şunt cu rezistenţa de “n-1”ori mai mică decât rezistenţa aparatului.

B.Masurări în curent alternativ

Pentru măsurarea intensităţii curentului electric alternativ de joasă frecvenţă se utilizează
ampermetre feromagnetice, ampermetre electrodinamice şi ampermetre magnetoelectrice cu
redresor (ampermetre care inglobează în construcţia lor instrumentele de măsurat, cu acelaşi
nume).
Montarea acestor ampermetre, în circuitul de măsură, se face în acelaşi mod ca la
măsurările în curent continuu.
De obicei, ampermetrele de c.a. se realizează pentru intensităţi maxime de 1A sau 5A.
Pentru măsurarea curenţilor de intensităţi mai mari se folosesc transformatoare de curent. Modul
de conectare în circuit a unui ampermetru ce utilizează transformator de curent pentru extinderea
domeniului de măsură este prezentat în fig. 6.3.

Figura 6.3. Montarea transformatoarelor de curent

82
 Pentru determinarea valorii intensităţii curentului măsurat prin intermediul unui
transformator de curent se utilizează raportul nominal de transformare între valorile nominale ale
intensităţilor curenţilor I 1n si I2n :
I 1n
K In = (6.12)
I 2n
6.2.2. Măsurarea tensiunilor electrice

A. Măsurări în curent continuu

Tensiunea electrică este definită ca diferenţa de potenţial electric dintre două puncte.
Unitatea de masură pentru tensiuni în sistemul [SI], este voltul, având ca simbol V.
În general, tensiunile electrice se măsoară prin metode de citire directă, cu aparate
gradate în volţi, numite voltmetre. În măsurările de mare precizie se utilizează metode de
compensaţie.
Considerăm un aparat magnetoelectric având rezistenţa proprie r a . La trecerea curentului
electric prin aparat conform legii lui Ohm, la bornele acestuia apare o cădere de tensiune:
U = I ⋅ ra (6.13)
Rezultă:
U
I= (6.14)
ra
Dacă prin aparat trece un curent egal cu curentul său nominal, atunci indicaţia sa va fi
maximă şi tensiunea de la bornele sale va reprezenta tensiunea nominală a aparatului.
U a = I a ⋅ ra (6.15)
Deci, orice aparat de măsurat se caracterizează, pe lângă curentul său nominal Ia şi
rezistenţa sa proprie r a , şi prin tensiunea sa nominală U a .
a) Montarea voltmetrelor în circuit
Pentru ca un voltmetru să măsoare tensiunea electrică între două puncte ale unui circuit,
el trebuie montat în paralel pe circuit între cele două puncte, astfel incât tensiunea de măsurat să
fie egală cu tensiunea de la bornele sale (fig. 6.4).

83
 Figura 6.4. Montarea voltmetrului în circuit
(a-circuitul fară voltmetru; b-circuitul cu voltmetru)

Ca şi în cazul ampermetrelor, la montarea voltmetrului în circuit este necesar ca

funcţionarea circuitului să se modifice cât mai puţin. În circuitul din fig. 6.4a, înainte de
montarea voltmetrului, tensiunea între punctele a, b, este:
RE 1
U= = ⋅E (6.16)
R + ri r
1+ i
R
după montarea voltmetrului (fig. 6.4b), tensiunea între punctele a, b, devine:
R ⋅ rv
R + rv E
Um = ⋅E = (6.17)
R ⋅ rv r R + rv
ri + 1+ i ⋅
R + rv R rv
R + rv
Pentru ca U ≅ U m este necesar ca raportul să fie aproximativ egal cu 1. Acest
rv
lucru este posibil numai dacă r v » R.
CONCLUZIE
Pentru ca la montarea voltmetrului în circuit funcţionarea acestuia din urmă să se
modifice cât mai puţin, este necesar ca rezistenţa voltmetrului să fie mult mai mare decât
rezistenţa în paralel pe care se montează.
b) Extinderea domeniului de măsurare la voltmetre.
De obicei, căderea de tensiune nominală la bornele aparatelor magnetoelectrice este
foarte mică, sub un volt. Când tensiunea de măsurat U, este mai mare decât tensiunea nominală a
aparatului, se poate extinde domeniul de măsurare cu ajutorul unor dispozitive numite rezistenţe
adiţionale.

84
 Rezistenţa adiţională este o rezistenţă de valoare mare, care se montează în serie cu
aparatul magnetoelectric şi pe care cade o parte din tensiunea de măsurat.
Pentru dimensionarea rezistenţelor adiţionale se consideră circuitul din fig. (6.5).

Figura 6.5. Voltmetru cu rezistenţă adiţională.

Se observă că atât prin instrumentul de măsurat, cât şi prin rezistenţa adiţională, trece
acelaşi curent, I a :
Ua U
Ia = = (6.18)
ra ra + rad
Din această relaţie se poate deduce:
U r +r r
= a ad = 1 + ad = n (6.19)
Ua ra ra
în care “n” indică de câte ori tensiunea de măsurat este mai mare decât tensiunea nominală şi se
numeşte coeficient de multiplicare.
Din relaţia:
rad
n = 1+ (6.20)
ra
se obţine:
rad = ra (n − 1) (6.21)
Deci, pentru a extinde de “n”ori intervalul de măsurare al unui voltmetru, este necesară o
rezistenţă adiţională de “n-1”ori mai mare decât rezistenţa aparatului magnetoelectric.
B. Măsurări în curent alternativ
Pentru măsurarea tensiunii electrice alternative de joasă frecvenţă se utilizează voltmetre
feromagnetice, voltmetre electrodinamice,voltmetre magnetoelectrice cu redresor etc. (voltmetre
care înglobează în construcţia lor instrumentele de măsurat, cu acelaşi nume).
Montarea acestor voltmetre, în circuitul de măsură, se face în acelaşi mod ca la
măsurările în curent continuu.

85
 Pentru extinderea domeniului de măsurare până la câteva sute de volţi, se folosesc
rezistenţe adiţionale. Pentru măsurarea tensiunilor mai mari se folosesc transformatoarele de
tensiune. În secundarul transformatorului de tensiune se conectează voltmetre de 100V sau de
110V. Modul de conectare al voltmetrului prin intermediul transformatorului de tensiune este
prezentat în fig. (6.6).

Figura 6.6. Montarea transformatoarelor de tensiune

Pentru determinarea valorii tensiunii măsurate prin intermediul transformatorului se

utilizeaza raportul nominal de transformare, între valorile nominale ale tensiunilor U 1n şi U 2n :
U 1n
KU n = (6.22)
U 2n
Raportul nominal de transformare este determinat prin construcţie şi este înscris pe
transformator. Valoarea tensiunii măsurate se calculează cu relaţia:
U nm = U 2 ⋅ K U n (6.23)

unde U 2 este tensiunea citită la voltmetrul montat în secundarul transformatorului.

Raportul valorilor efective ale tensiunilor U 1 si U 2 , din primarul şi respectiv, secundarul
transformatorului de tensiune, se numeşte raport real de transformare şi se notează cu K U :
U1
KU = (6.24)
U2

6.2.3. Măsurarea rezistenţelor electrice

Rezistenta electrică este o mărime egală cu raportul între tensiunea electrică aplicată între
capetele unui conductor şi intensitatea curentului produs de această tensiune în conductorul
respectiv.

86
 Unitatea de măsură pentru rezistenţa electrică în sistemul S.I., este ohmul, având ca
simbol Ω:
1V
1Ω = (6.25)
1A
În circuitele electrice folosite în practică se intâlnesc rezistenţe electrice cu o gamă largă
de valori, ceea ce a condus la un mare număr de metode de măsurat. Dintre acestea, cele mai
folosite sunt:
metoda indirectă a ampermetrului şi voltmetrului, cu variantele amonte şi
aval;
metodele de comparaţie dintre care amintim doar metodele de punte;
metodele cu citire directă, folosind ohmetre şi megometre.
A. Metoda ampermetrului şi voltmetrului.
Metoda ampermetrului şi voltmetrului este o metodă indirectă: se măsoară tensiunea la
bornele rezistenţei cu voltmetrul şi intensitatea curentului ce trece prin rezistenţă, cu
ampermetrul; valoarea rezistenţei de măsurat se obţine aplicând legea lui Ohm:
U
R= (6.26)
I
Deoarece se folosesc două aparate de măsurat, se pune problema poziţionării lor
reciproce. Este posibil să se realizeze două variante (fig. 6.7), care diferă între ele prin poziţia
voltmetrului fată de ampermetru. Împrumutând termenii din navigaţia fluvială, se spune că în fig.
6.7a, voltmetrul este în amonte fată de ampermetru, iar în fig. 6.7.b, voltmetrul este în aval faţă
de ampermetru.

Figura 6.7. Măsurarea rezistenţelor prin metoda ampermetrului şi voltmetrului

(a-varianta amonte; b-varianta aval)

87
 Oricare variantă se alege, se constată că se introduc erori sistematice de metodă.
Important este să se ştie în ce condiţii aceste erori sunt minime. Pentru aceasta se vor analiza cele
două variante pe rând.
Varianta amonte (fig.6.7a). Cu montajul din fig. 6.7a trebuie să se măsoare valoarea
rezistenţei R x :
Ux
Rx = (6.27)
Ix
Ampermetrul măsoară I = I x .
Voltmetrul măsoară U = U a + U x unde U a = I ⋅ ra , r a fiind rezistenţa ampermetrului.
Cu datele obţinute, aplicând legea lui Ohm, se calculează:
U Ua +Ux
R= = = ra + R x (6.38)
I I
Se observă că, în această variantă, se introduce eroarea sistematică de metodă:
∆R = R − R x = ra (6.29)
Eroarea relativă, care indică precizia măsurării, va fi:
R r
εr = = a (6.30)
Rx Rx
Pentru a obţine o precizie cât mai mare, este necesar ca eroarea relativă să fie cât mai
mică, deci:
ra « Rx (6.31)
CONCLUZIE . Varianta amonte se va volosi numai pentru măsurarea rezistenţelor mari,
mult mai mari decât rezistenţa ampermetrului.
Varianta aval (fig. 6.7b). Cu montajul din fig. 6.7b trebuie să se măsoare valoarea
rezistenţei R x .
U
Ampermetrul măsoară I = I x + I v , unde I v este curentul prin voltmetru ( I v = ), r v , fiind
rv
rezistenţa voltmetrului. Voltmetrul măsoară U = U x .
Cu datele obţinute, aplicând legea lui Ohm, se calculează:

88
 U
U U Ix Rx Rx
R= = = = = (6.32)
I I x + Iv I I U R
1+ v 1+ v 1+ x
Ix Ix U rv
Şi în acest caz se introduce o eroare sistematică de metodă:
 
 
∆R = R − R x =
Rx
− Rx = Rx  1 
−1 ; (6.33)
Rx  Rx 
1+ 1+ 
rv  rv 
Eroarea relativă va fi:
∆R 1
εr = = −1 (6.34)
Rx Rx
1+
rv
Pentru a obţine o precizie cât mai mare, eroarea relativă trebuie să fie cât mai mică, deci
rv » R x.
CONCLUZIE .Varianta aval se va folosi numai pentru măsurarea rezistenţelor mici,
mult mai mici decât rezistenţa voltmetrului.
Metoda ampermetrului şi voltmetrului are avantajul că permite măsurarea rezistenţelor
sub curentul lor nominal, care se poate regla cu rezistenţa variabilă R h .

6.2.4. Măsurarea puterii electrice

A. Măsurarea puterii electrice în curent continuu
1. Metoda ampermetrului şi voltmetrului
În c.c., puterea se poate calcula cu relaţia:
P =U ⋅I (6.35)
Pornind de la această relaţie, se poate deduce că puterea consumată în c.c. de un receptor
având rezistenţa electrică “R”, se poate măsura cu un voltmetru şi un ampermetru folosind un
montaj ca în fig. 6.8.

89
 Figura 6.8. Măsurarea puterii în c.c. cu ampermetrul şi voltmetrul.

Voltmetrul se va monta fie amonte (comutatorul K, pe poziţia a), fie aval (comutatorul K,
pe poziţia b), în funcţie de mărimea rezistenţei “R”. Când R » r a (r a fiind rezistenţa
ampermetrului), se va folosi varianta amonte. Când R « r v (r v fiind rezistenţa voltmetrului), se va
folosi varianta aval.
În varianta amonte, voltmetrul va indica U= U R + U a , iar ampermetrul va indica I = I R .
Citind indicatiile voltmetrului şi ampermetrului şi aplicând relaţia (6.37), se obtine:
P = U ⋅ I = (U R + U a )I = U R I + U a I = RI 2 + ra I 2 = PR + Pa (6.36)
unde P R este puterea consumată de receptorul “R”, iar “P a ” este puterea consumată de
ampermetru. Dacă R » r a , atunci P a « P R şi se poate considera cu o eroare acceptabilă P ≅ PR .
În varianta aval, ampermetrul măsoară I = I R + I v , iar voltmetrul U = U R . Citind
indicaţiile ampermetrului şi voltmetrului şi aplicând relaţia (6.37):
U2 U2
P = U ⋅ I = U (I R + I v ) = U ⋅ I R + U ⋅ I v = + = PR + Pv (6.37)
R rv
unde P R este puterea consumată de receptorul “R”, iar P v este puterea consumată de voltmetrul.
Dacă R » r v atunci P v « P R şi se poate considera cu o eroare acceptabilă P ≅ PR .
2. Măsurarea cu Wattmetrul electrodinamic sau ferodinamic
Indicaţia aparatelor electrodinamice şi ferodinamice în c.c. este proporţională cu produsul
intensităţilor curenţilor ce străbat bobinele fixe şi mobile ale aparatelor:
α = K ⋅ I1 ⋅ I 2 (6.38)
Dacă bobinele fixe, numite şi bobine de curent se montează în serie cu un consumator,
atunci I 1 = I şi dacă bobina mobilă, numită şi bobina de tensiune, împreună cu o rezistenţă

90
adiţională, r ad , se montează în paralel cu un consumator., atunci I 2 = U/r ad şi relaţia (6.40)
devine:
U
α = KI = K 1 IU = K 1 P (6.39)
rad
Relaţia (6.39), arată că indicaţia aparatelor electrodinamice şi ferodinamice este
proporţională cu puterea electrică şi ca urmare ele se pot grada direct în waţi.
Montajul utilizat pentru măsurarea puterii electrice cu wattmetrul electrodinamic sau
ferodinamic este cel din fig. 6.9. In c.a. se utilizeaza acelasi montaj din figura 6.9.

Figura 6.9. Măsurarea puterii în c.c. cu wattmetrul electrodinamic sau (ferodinamic)

91