Sunteți pe pagina 1din 28

3.

Convertoare de prelucrare pentru aparate


şi sisteme de măsurare

Convertoarele de prelucrare sunt accesorii sau componente care produc modificarea


semnalelor (ca mărime, formă, fază) sau realizează diferite operaţii matematice asupra semnalelor
(adunare, scădere, înmulţire, împărţire, logaritmare, derivare, integrare), în scopul adaptării lor la
dispozitivele sau instrumentele de măsurat utilizate. Principalii parametrii de calitate ai acestor
dispozitive sunt: factorul de modificare, precizia şi banda de frecvenţe.

3.1 Reductoare de tensiune


Au rolul de a micşora tensiunile la valori compatibile cu cele de intrare ale aparatelor de
măsurat (AM) sau a amplificatoarelor din AM. Acestea pot fi divizoare sau transformatoare de
tensiune.

3.1.1. Divizoare de tensiune


Din punct de vedere constructiv, divizoare de tensiune depind de felul tensiunii utilizate
(continue sau alternative).

3.1.1.1. Divizoare pentru tensiuni continue


Acestea se întâlnesc ca divizoare rezistive formate din rezistenţe bobinate, ce pot atinge
precizii foarte înalte, sau cel mai adesea, ca rezistenţe de precizie cu peliculă metalică. Precizia
acestora este mult mai modestă (0,1-0,5%), dar suficient de bună pentru practica instrumentaţiei
electronice.
a) Divizoare fixe
Schema de principiu este dată în fig.3.1, în care R s reprezintă rezistenţa de sarcină a
divizorului (poate fi rezistenţa de intrare a amplificatorului sau a voltmetrului conectat la ieşirea
divizorului).
Raportul de divizare (m) este dat de relaţia:
1
U 1 R 1  pR 2
m  ; p= 1  R 2 , (3.1)
U2 pR 2
Rs
care pentru:
Rs >> R2 ; (Rs  103R2 ), (3.2)
devine:
U2 R2 1
  . (3.3)
U1 R 1  R 2 m
Precizia. Din relaţia (3.3) se deduce :
m R1  R 1 R 2 
   , (3.4)
m R1  R 2  R1 R 2 
care arată că eroarea de bază a divizorului poate atinge cel mult suma
erorilor rezistoarelor componente.
b) Divizoare reglabile R1

U1

R2 U2 RS

Fig.3.1 Divizor obişnuit


Divizoare reglabile obişnuite. Se construiesc din rezistenţe cu peliculă metalică, utilizate la
prescrierea gamelor de tensiune la voltmetrele electronice de c.c. (cu precizie de 0,1-0,5%) sau din
rezistenţe bobinate, folosite la intrarea voltmetrelor numerice de înaltă precizie (precizia este mai
bună de 0,05%).
Raportul de divizare (vezi fig.3.2) este dat de relaţia:
U 2 rk  rk 1    rp R2 1
   (3.5)
U1 r1  r2   rp R1  R 2 m
Divizoare reglabile speciale. Sunt dispozitive de înaltă precizie cu utilizare mai restrânsă.
a) Divizorul cu autocalibrare
Are ca particularitate faptul că una dintre componente este de înaltă precizie, servind şi la
verificarea cu precizie (prin comparaţie) a celorlalte rezistenţe ale divizorului. O altă particularitate
o constituie prezenţa grupurilor de rezistenţe cu valori nominale egale.
Autocalibrarea. Fie, de exemplu, divizorul din fig.3.3, unde rezistenţa r 1=1k, de înaltă
precizie, serveşte ca etalon pentru verificarea rezistenţelor r2 … r5. După aceea, cu grupul de
rezistenţe r1 ...r5=5k, luat ca etalon, se verifică rezistenţa r6 (5k) şi aşa mai departe până la
verificarea întregului divizor. Acest tip de divizor prezintă avantajul că pentru verificarea preciziei,
nu necesită nici un etalon exterior, ci numai un dispozitiv auxiliar de comparare (punte,

r8 10k
r1 r7 10k
r2 r6 5k
R1
r3
r5 1k
U1
r4 1k
rk U1
rk +1 r3 1k
R2 U2 R r2 1k
rk + 2 S

rp r1 1k U
2

Fig.3.2 Divizor reglabil Fig.3.3 Divizor cu autoreglare


obişnuit
compensator). Divizoarele cu autocalibrare se utilizează, mai ales, la extinderea limitei superioare
de măsură la compensatoarele de c.c. Precizia tipică este de 0,001%.

b) Divizorul Kelvin-Varley (fig.3.4).


Are avantajul că permite reglarea tensiunii cu menţinerea constantă a rezistenţei de intrare,
cu un număr mult mai mic de rezistenţe, avantaj obţinut datorită utilizării decadelor în serie.
Principiul de funcţionare. Fiecare decadă este alcătuită din 11 rezistenţe identice care
şuntează două rezistenţe ale decadei precedente. Rezistenţa unei decade este astfel aleasă încât să
fie egală cu două rezistenţe ale decadei precedente, adică:
10R2=2R1; 10R3=2R2; 10R4=2R3 , etc.. (3.6)
În felul acesta rezistenţa echivalentă a celor două rezistenţe R1 şuntate de către decada 11R2
devine egală cu R1 şi deci rezistenţa de intrare a divizorului este de 10R1. La fel se petrec lucrurile şi
cu cele două rezistenţe R2 şuntate de către decada 11R3, precum şi de cele două rezistenţe R3 şuntate
de către decada 10R4. Aceasta din urmă, nemaifiind şuntată decât de rezistenţa R s – care trebuie să
îndeplinească condiţia Rs >> 10R4, similară cu (3.2) – are numai 10 componente. Prin urmare,
oricare ar fi poziţia comutatoarelor K1…K4, rezistenţa de intrare a divizorului rămâne riguros
constantă şi egală cu 10R1.
Precizia divizoarelor Kelvin–Varley este foarte bună, iar rezoluţia depinde de numărul
decadelor, în cazul din fig.3.4 fiind 10-4R1 (V).

11 R 1 11 R 2 11 R 3
10R 4

K3 U 2 / U 1 = 0,5468
K1
K4
K2 U 1 / 1000
U1 U1 / 10
U1 / 100

U2 RS

R1 R2 R3 R4
R1 R2 R3 R4

Fig.3.4 Divizor Kelvin - Varley

Divizoarele Kelvin-Varley se utilizează la alcătuirea dispozitivu-lui de reglare a tensiunii din


compensatoarele Poggendorf şi de la standardele de tensiune, precum şi ca dispozitiv independent,
foarte util la etalonarea şi verificarea voltmetrelor de precizie.

3.1.1.2. Divizoare pentru tensiuni alternative


Faţă de cele de curent continuu, acestea trebuie să îndeplinească în plus condiţia de bandă
de frecvenţă. Aceste divizoare pot fi capacitive, inductive sau RC compensate în frecvenţă.
a) Divizoare capacitive (fig.3.5)
Raportul de divizare, la aceste divizoare este dat de relaţia:

U2 C1 1
  , (3.7)
U 1 C1  C 2 m
care arată că este independent de frecvenţă, însă atât impedanţa de intrare cât şi cea de ieşire sunt
dependente de frecvenţă.
Aceste divizoare sunt utilizate în general la măsurarea tensiunilor
înalte (kV–zeci de kV) într-un larg domeniu de frecvenţe (50Hz– 50MHz). În acest scop, divizorul
se construieşte în varianta coaxială (fig.3.5, b), cu dielectric aer sau vid.

Teflon Vid Cupru Teflon


C1

U1 U 1 n1

U2 U2
C2 n2
C1 C2
a) b)
Fig.3.5 Divizor Fig.3.6 Divizor
capacitiv inductiv
Precizia unor astfel de divizoare nu este mai bună ca 0,2-0,5%.
b) Divizoare inductive (fig.3.6)
Principiul de funcţionare al acestor divizoare este cel al autotransformatorului coborâtor, iar
raportul de divizare este dat de
relaţia:
U n
m 1  1 , (3.8)
U2 n2
în care n1 reprezintă numărul total de spire.
Sunt divizoare de înaltă precizie şi se construiesc atât ca divizoare fixe cât şi reglabile,
similare cu cele rezistive (simple şi Kevin–Varley). Aceste divizoare pot funcţiona la frecvenţe de
cel mult sute de KHz şi se utilizează la măsurători de precizie în AF.
c) Divizoare RC compensate în frecvenţă
c1) Necesitatea compensării în frecvenţă
Când frecvenţele sunt de peste zeci de KHz, raportul de divizare al unui dispozitiv rezistiv
este influenţat de frecvenţă din cauza capacităţii proprii (Cp) a aparatului conectat la ieşire. Pentru
evitarea acestei influenţei se şuntează cele două rezistenţe ale divizorului, cu capacităţi adecvate
(fig.3.7).
Raportul de divizare este dat de relaţia:
1 1  jR 1C1
 jC1
1 U2 R1 R1
   . (3.9)
m U1 1 1 1  jR 1C1 1  jR 2 C 2
 jC1   j C 2 
R1 R2 R1 R2
Din această relaţie rezultă că m nu depinde de frecvenţă, dacă este îndeplinită condiţia:
R1C1=R2C2 (3.10)
Controlul compensării în frecvenţă. Controlul îndeplinirii condiţiei (3.10) se face
experimental. Se aplică la intrarea divizorului un semnal dreptunghiular (fig.3.8, a) şi se controlează
răspunsul (U2) pe un osciloscop catodic, iar răspunsul poate avea formele: din fig.3.8, b, când C 1
este prea mare; din fig.3.8, c, când C1 este prea mic, sau din fig.3.8, d când R1C1= R2C2.
Explicaţie: Dacă C1 este prea mare, divizorul
(fig.3.7) se transformă într-un C1 circuit trece-sus
(derivator), deci semnalul va fi R1 ascuţit (fig.3.8, b), iar
dacă C1 este prea mic circuitul devine trece-jos
(integrator) şi deci semnalul va fi rotunjit (fig.3.8, c).
U1
Numai dacă este îndeplinită condiţia (3.10) semnalul
C2 CS
trece nedeformat (fig.3.8, d). U2
R2

C1 > C1 < R 1C1 = R 2C 2


Fig.3.7 Divizor RC compensat
în frecvenţă
U2 U2 U2 U2

a) b) c) d)
Fig.3.8 Controlul compensării în frecvenţă
Domenii de utilizare. Divizoarele RC compensate în frecvenţă se utilizează la intrarea
aparatelor de măsurat de c.a. (voltmetre electronice, osciloscoape, etc.), precum şi la sondele
reductoare de capacitate utilizate la osciloscoapele catodice.
c2) Divizoare RC reglabile
Se utilizează la prescrierea gamelor de tensiune la voltmetre electronice şi osciloscoapele
catodice. Au o precizie de 0,1-0,3%.
Un dezavantaj la proiectarea unui asemenea divizor constă în alegerea celei mai potrivite
scheme sub raportul performanţă/cost, dar care să fie şi realizabilă tehnologic. Schema din fig.3.9,
deşi este cea mai simplă, nu este realizabilă tehnologic, deoarece numai un singur condensator (C 4)
poate avea valoare fixă, toţi ceilalţi trebuie să fie reglabili, iar valorile lor pot deveni exagerat de
mari, imposibil de realizat în practică.
R 1 + R 2 = 1M 1/1
C1 3 - 30pF
1/2
R 1 + R 2 + R 3 + R 4 = 1M
1/1 R 1 500k R2 C2
C1 500k
R1 10pF
3 - 30pF C 3 = C1
1/10 1/5
C2
U1 R C4
2 R 3 800k R4
300pF 1/100 200k 50pF
C3 C 5 = C1
R3 1/10
3nF U1
U2 U2
C4 1/1000 R 5 900k R6 C6
R4 100k 100pF
30nF

Fig.3.9 Divizor RC reglabil Fig.3.10 Divizor cu celule separate

Vom analiza în continuare schemele divizoarelor cu celule separate şi cu secţiuni în serie.


Divizor cu celule separate (fig.3.10.). Are schema cea mai convenabilă din punct de vedere
tehnologic, deoarece permite reglajul compensării în frecvenţă, separat pentru fiecare raport de
divizare. Această schemă necesită însă un număr dublu de rezistenţe de precizie faţă de schema din
fig.3.9. Se utilizează la osciloscoapele catodice pentru tehnica impulsurilor, unde cerinţele faţă de
decompensarea în frecvenţă sunt deosebit de severe.
Divizor cu secţiuni în serie (fig.3.11). Permite reducerea la jumătate a numărului
componentelor, dar reglajul compensării în frecvenţă este mai dificil (cele două secţiuni se
influenţează reciproc), iar comutatorul este mai complicat şi mai scump. Cu toate acestea, se
utilizează frecvent la osciloscoapele catodice şi la voltmetre electronice de c.a.
În fig. 3.11 se prezintă un divizor cu 9 trepte, în secvenţa 1 - 2 - 5 - 1 0 (utilizat la
osciloscoapele catodice), care funcţionează în felul următor: prima secţiune, pusă în joc de către
galeţii K1 şi K2 ai comutatorului de game, furnizează rapoartele de divizare 1/1, 1/10 şi 1/100;
acestea sunt repetate fiecare pe câte trei poziţii succesive. A doua
secţiune utilizează galeţii K3 şi K4 şi furnizează rapoartele 1/1, 1/2 şi 1/5.
K1 K2 K3 K4
1/1

1/2
C1 3 _ 30 pF C 5 = C1
1/5
100pF 10pF
1/10
R 1 900k R2 C2 R 5 500k R6 C6
100k 500k 1/20

1/50
C 3 = C1 C7 = C8
U1 47pF 1/100 U2
1000pF
R 3 990k R4 C4 R 7 800k R8 C8 1/200
10k 200k 1/500

Fig.3.11 Divizor cu secţiuni în serie

Valorile componentelor trecute pe schemă au fost calculate pentru rezistenţa de intrare de l


MΩ şi 10 pF pentru trimerii reglabili (3 - 30 pF).
Se observă că, pentru cele 9 trepte de divizare sunt necesare doar opt rezistenţe de precizie
în timp ce la divizorul din fig. 3.10 ar fi fost necesare 16 asemenea rezistenţe; în schimb la
divizorul serie sunt necesare 36 de contacte de întrerupător (parametru de fiabilitate), iar la cel
din fig. 3.10 numai 18.
Observaţie. În literatura de specialitate, mai ales în cea de limbă engleză, divizoarele de
tensiune sunt denumite atenuatoare.

3.1.2. Transformatoare de tensiune


Schema de principiu este dată în fig.3.12. Voltmetrul consumă in general un curent mic (2-
10mA), transformatorul de tensiune (TT) lucrează practic în gol.
se pot scrie următoarele relaţii: U x  E1  Z1 I1 ; E 2  U 2  Z2 I2 ; (1-2)
E1  4,44  f  n 1   m ; E 2  4,44  f  n 2   m , (3-4)
Z1 I 1
~ Ux E1 C1
n1 M
Ux U
_
U2
  prop.U x
Ux
 U2
 V
n2
U2 C2

U2 T
V
  prop.U x Z2I2 E 2 Fig.3.14 Montaj cu divizor
Fig.3.12 Transformator de tensiune Fig.3.13 Diagrama fazorială capacitiv şi transformator

Din cauză că U2, nu este exact în antifază cu Ux apare eroarea δu numită eroare de unghi. Iar din
cauză că I1, şi I2, nu sunt nuli, ecuaţia de funcţionare a TT se scrie cu aproximaţia I1 = I2 = 0, adică:

U x n1
= , (5) datorită căreia apare eroarea de raport (εu ).Clasele de precizie 0,02…3.
U 2 n2
Eroarea de raport (εu) este cel mult egală cu indicele de clasă, iar eroarea de unghi δu  1΄(minut) la
cele din clasele 0,02 şi 0,05 şi δu  120΄ la celelalte până la clasa 3.
3.2. Reductoare de curent
Din această grupă fac parte şunturile şi transformatoarele de curent (TC).
1. Şunturi Şunturile au două dezavantaje: - Consum important de putere; -
Instrumentul de măsură (μA) trebuie să lucreze la acelaşi potenţial faţă de pământ ca şi conductorul
prin care circulă curentul de măsurat (I), ceea ce restrânge domeniul de utilizare al şunturilor la
reţele de joasă tensiune.
Şunturile se construiesc din manganină sub formă de dispozitive cu patru borne (fig.3.15)
pentru curenţi nominali 1, 3, 10…104A, în clasele 0,01-1.
Calculul rezistenţelor R1, R2, R3 se face cu ajutorul relaţiilor:

R R1  R  R1  R 2  R 
R1  R 2  R 3  ; R2  R3  ; R3  , (3.16)
m1  1 m2 1 m3  1
în care:
I x1 Ix2 I x3
m1  ; m2  ; m3  (3.17)
I I I
I

Ix R1
Cu Cu   prop.I x
Ix Manganină Ix
R 2 A
U
I
  prop.I x R3
A

3.2.2. Transformatoare
Fig.3.15de curent de joasă frecvenţă
Şunt Fig.3.16 Şunt Ayrton
a) Transformatoare de curent obişnuite. Acestea servesc atât la reducerea curentului
într-un anumit raport bine cunoscut, cât şi la izolarea galvanică a ampermetrului de ieşire faţă de
conductorul care transportă pe Ix (fig.3.17).
Ix
_
M
n 2I2 
Ix n 1I x
Ix i
n1 M n
n1I 0
n2  I2
 r

I2 E   prop.I x
A mA
  prop.I x n 2I2

Fig.3.17 TC obişnuit Fig.3.18 Diagrama fazorială Fig.3.19 TC tip cleşte


Rapoartele de transformare sunt astfel concepute, încât, la trecerea unui curent nominal prin
înfăşurarea primară, în înfăşurarea secundară să treacă un curent de 1A sau 5A, valori standardizate.
Cum ampermetrele au impedanţă foarte mică (sub 0,1-0,5  ) rezultă că transformatorul de curent
lucrează practic la scurtcircuit. Ecuaţia de amperspire este (I0 –curentul magnetizant ):
n1Ix+n2I2 = n1I0 ; n1Ix= –n2 I2 + n1I0 , (3.18)
căreia îi corespunde diagrama fazorială din fig. 3.18. Se observă că, din cauza curentului
Ix n 2
magnetizant I0 ecuaţia de transfer:  , (3.19)
I 2 n1
comportă aproximarea: I0 = 0, ceea ce duce la apariţia unei erori de raport (εi). Tot datorită prezenţei
lui I0 fazorul n1Ix nu este exact în antifază cu n2I2, adică apare şi o eroare de unghi δi.
Actualmente se construiesc TC în clasele 0,01-1 pentru aparate de măsură (IAEM
Timişoara) şi în clasele 2,5-10 pentru alimentarea releelor din electroenergetică (Electroputere
Craiova); curenţi nominali: 5 - 600 A.
Cu scheme electronice s-a atins clasa 0,001.
Transformatoarele de curent cu miez din tole se utilizează mai mult în electroenergetică
(50Hz) la alimentarea aparatelor de tablou (ampermetre, bobine amper la wattmetre şi contoare)
precum şi a releelor de curent.
Atenţie! Circuitul secundar al TC nu trebuie lăsat deschis, deoarece pot apărea
supratensiuni periculoase (E2) pentru operator precum şi o încălzire exagerată a miezului.
b) Transformator de curent tip cleşte Miezul magnetic, realizat din tole, formează
fălcile cleştelui (fig.3.19). Are curenţi nominali, In=5-600A şi clasa de precizie 3-5%.
3.2.3. Transformatoare de curent de radio frecvenţă
Miezul este din ferită sau lipseşte uneori (fiind înlocuit cu un inel de ceramică sau teflon, ce
are rol de suport de susţinere pentru înfăşurări), iar ieşirea se face pe un ampermetru cu termocuplu
(fig.3.20) sau pe un voltmetru de vârf (fig.3.21).
Ix M
Ferită D
a
n2 R f , Lf
+   prop.I x
2

I2 E mV R2 C b V
n1
Ix
R 2 , L2
  prop.Ixv / 2
b) Ecuaţia de funcţionare
Fig.3.20 TC cu ieşire pe Fig.3.21 TC cu ieşire pe voltmetru de vârf
Transformator
ampermetru de curent cu ieşirea pe termocuplu (fig.3.20).Din schemă rezultă relaţia:
 R 2  R f  2   L 2  L f  2 2
iar pentru:   L2  L f   ( R2  R f ) ,
Ix
 , (3.20)
I2 M
Ix L2  Lf
avem:  m, (3.22)
I2 M
Relaţia (3.20) poate fi îndeplinită numai la frecvenţe de peste câteva zeci de KHz. Tensiunea de
ieşire din termocuplu (E) este E=KI22, iar deviaţia milivoltmetrului α=S•E (K şi S sunt constante).
KS 2
În acest caz ecuaţia de funcţionare este:   2  I x (3.23)
m
Din această ecuaţie rezultă că transformatorul de curent măsoară corect şi în regim
nesinusoidal.
Transformator de curent cu ieşire pe detector de vârf (fig.3.21). Deviaţia voltmetrului de
ieşire este dependentă de valoarea de vârf ( 2 I x ) a lui Ix, fiind memorată de condensatorul C, dacă
 2 
este îndeplinită condiţia: (a+b)C>>T ;  T   (3.24)
 
Pe rezistenţa R2 apare căderea de tensiune: U2= R2 2 I2= R2Ixmax/m, care după scalare în
valori efective a regimului sinusoidal, prin divizorul b/(a+b)=1/ 2 , devine R2Ixmax/ 2 m. Această
tensiune aplicată voltmetrului (V) produce deviaţia:
SR2  I x max 
α=  ; R2 << (a+b) (3.25)
m  2 
deci, pe scara instrumentului de ieşire se citeşte valoarea de vârf a lui I x împărţită la 2 , care
coincide cu valoarea efectivă numai în regim sinusoidal. Deci acest aparat măsoară corect numai
în regim sinusoidal. Precizia celor două tipuri de TC este în jur de 2 – 5 %.
Observaţii: TC cu ieşirea pe termocuplu măsoară corect şi în regim nesinusoidal. El are un
domeniu larg de frecvenţă şi o precizie mai bună, însă este mai fragil la suprasarcini.
TC cu ieşirea pe valoare de vârf este mai simplu, mai robust şi mai ieftin, însă măsoară
corect numai în regim sinusoidal, cu toate acestea domeniul de aplicare este din ce în ce mai larg.

3.3. Atenuatoare. 3.3.1. Definiţie. Funcţionare


Atenuatoarele (AT), numite şi reductoare de putere, sunt cuadripoli, care permit reducerea
puterii de intrare (Pi) cu
menţinerea constantă a I1 I2
rezistenţelor de intrare (Ri) 0 50 0 30 0 20
10x1 10x0,1
şi de ieşire (Re) dacă
debitează pe o rezistenţă de U P1 AT
P2
U2 RC
sarcină egală cu impedanţa 1

caracteristică (Rc) a U1 U2
dB
cuadripolului respectiv
(fig.3.22). Ri Ri = Re = Rc Re an=111dB
Faţă de divizoare de
tensiune, atenuatoarele au Fig.3.22 Atenuator Fig.3.23 Atenuator
particularităţile: independent
- permit reducerea puterii, în timp ce divizoarele de tensiune permit reducerea numai a
tensiunii.
- au impedanţa de intrare şi de ieşire constante şi egale între ele, în timp ce divizoarele de
tensiune nu.
Datorită acestor calităţi atenuatoarele permit lucrul la impedanţă constantă, standardizată.
Atenuatoarele se utilizează ca dispozitive de reglare a puterii, dar şi independente
Funcţionarea unui atenuator este descrisă de ecuaţiile:
P2 U2 P2 U2
a =10log [dB] ; a =20log [dB], (6) k= ; m= ; k=m2 (7); Ri=Re=Rc ,(8)
P1 U1 P1 U1
în care a este atenuarea, iar Rc= impedanţa caracteristică.
Cuadripolul atenuator trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
- să fie perfect liniar şi să realizeze o atenuare precis definită, atât fixă cât şi reglabilă;
atenuarea să nu depindă de frecvenţă în limite largi de variaţie a acesteia;
să aibă Ri, Re şi Rc constante şi independente de frecvenţă şi atenuare.
3.3.2. Atenuatoare fixe.
Se utilizează ca elemente de adaptare şi ca elemente componente ale atenuatoarelor
reglabile. Atenuarea maximă, pentru a reduce influenţa zgomotelor, trebuie să fie cuprinsă între 40
şi 50 dB.
a) Configuraţii de bază
Cele mai răspândite sunt circuitele în T,  şi T şuntat.
Atenuator în T (fig.3.24.a). Sunt valabile relaţiile:
(R  R c )  R 2 I1 R 1  R c  R 2
R c  R1  1 ;  m, (3.29)
R1  R c  R 2 I2 R2
din care rezultă:
m 1 2m
R1  R c ; R2  Rc 2 (3.30)
m 1 m 1

Atenuator în (fig.3.24.b). Este utilă o transformare triunghi-stea, cu relaţiile:


R R R22
Ra  Rb  1 2 ; Rd  (3.31)
R1  2R2 R1  2R2
din care se obţin în final:
m2 1 m 1
R1  R c ; R2  Rc (3.32)
2m m 1
I1 R1 I2
I1 R1 R1 I2
a b
Ra Rb

U2 R2 R2 U2 Rc
U1
R2 Rc
Rd
d

a) b)
Fig.3.24 Atenuatoare fixe: a) – în T b) – în π
Atenuator în T şuntat (fig.3.25). Aplicând o transformare triunghi-stea (pe ochiul R c – R1 –
Rc ) se obţin relaţiile:
1
R1=Rc(m-1); R 2  R c . (3.33)
m 1
Faţă de celelalte două, schema acestui atenuator prezintă avantajul că reglarea atenuării, se
face prin două rezistenţe şi nu prin trei (fig.3.26).

b) Precizia
Eroarea de bază a unui atenuator depinde de erorile de bază: R 1 R 1 şi R 2 R 2 (toleranţe,
coeficienţi termici etc.) ale rezistenţelor componente şi se exprimă cel mai adesea, ca eroare
absolută, adică în dB.

3.3.3. Atenuatoare reglabile


a) Tipuri constructive
Atenuatoare cu reglare continuă. Cel mai utilizat circuit este cel în T şuntat, rezistenţele reglabile
R1 şi R2 fiind realizate sub formă a două potenţiometre cilindrice cuplate mecanic, în contratimp,
fig.3.26 (la creşterea lui R1, R2 scade şi invers).
Precizia acestora este 0,2 – 0,5 % în AF şi 1 – 3 % în RF, iar a=0,05–30dB. Se utilizează la
reglarea fină a puterii de ieşire la generatoarele de semnal.
R1
R1
Rc Rc
Rc Rc

U1 R2 U2 Rc
R2

Fig.3.25 Atenuator cu reglare continuă Fig.3.26 Schema de funcţionare a


atenuatorului cu reglare continuă

Atenuatoare cu reglare în trepte. Acestea sunt alcătuite din înserierea mai multor celule identice
în T sau  . Se obţine astfel o atenuare totală: an= n � a, unde n este numărul de celule, iar a –
atenuarea produsă de o celulă.
Un dezavantaj care apare la realizarea atenuatoarelor reglabile este acela al comutării
celulelor în aşa fel încât impedanţa de intrare să fie mereu egală cu Rc.
Rc / 2
a=a1+a2+a3+…+an U2/U1=10a/20
K
b1 b2 b3 b4 bn bn1
U1
.....
a1 a2 a3 an
Rc
..... U2

Fig.3.27 Atenuator cu reglare în trepte

Având în vedere că fiecare din celulele a1 – an (fig.3.27) este echivalentă cu o rezistenţă Rc şi


că indiferent de poziţia cursorului K, atât în dreapta cât şi în stânga acestuia se află câte o rezistenţă
Rc (rezistenţa între K şi masă este mereu egală cu R c /2), pentru ca rezistenţa de intrare să fie mereu
egală cu Rc, este necesar ca în serie cu K să fie legată o rezistenţă egală cu R c/2, iar intrarea şi
ieşirea să fie şuntate cu o rezistenţă Rc
Un exemplu de atenuator reglabil este cel din fig.3.28, cu celule în T. Se observă că are 10
celule şi că intrarea la prima şi ieşirea la ultima celulă sunt şuntate cu câte o rezistenţă de valoare
Rc / 2
K

b3
b1 b2 b4 b10 b11
U1 R1 R1 R1 R1 R1 R1
..... R1 R1

Rc R2 R2 R2 R2 Rc C1
.....
Fig.3.28 Atenuator cu cu celule în T
Rc. Astfel între priza b1 şi masă există două rezistenţe Rc legate în paralel, de fapt ca şi între celelalte
prize şi masă. În practică se utilizează mult şi configuraţia de celule în π, numită şi atenuator în
scară.
Cutii de atenuatoare. Se construiesc pentru atenuarea nominală de 100dB sau 111dB, cu rezoluţia
0,1dB şi sunt alcătuite din înserierea unor secţiuni cu atenuare fixă şi a unor secţiuni în scară.
Cutiile de atenuatoare se folosesc la măsurări pe amplificatoare, la măsurarea puterilor şi mai
ales la măsurarea atenuării şi a altor mărimi în domeniul telecomunicaţiilor. Cutiile de atenuatoare
au fost elaborate, în special, pentru măsurări pe linii de telecomunicaţii. Ele permit modelarea
completă a unui tronson de linie, fapt pentru care, mai sunt numite şi linii artificiale.
b) Adaptarea la circuitul de măsură
Etalonarea atenuatoarelor este valabilă numai atunci când rezistenţa sarcinii Rs este egală cu
rezistenţa caracteristică (Rc). Când Rs  Rc trebuie efectuată o adaptare.

Rc  Rs

U1 U2 Rs U '2 U1 U2 Rs R s'
AT AT

a) b)

Fig.3.29 Adaptarea la circuitul de măsură


Dacă Rs<Rc se conectează în serie o rezistenţă egală cu (R c-Rs). În acest fel atenuarea totală
existentă până la utilizare, va fi atenuarea citită la atenuatoare plus atenuarea produsă de divizorul
(Rc-Rs)/Rs şi care este:

U2 U2 R
 20 log  20 log c
20log U '2 U 2R s R s , (3.34)
Rc  Rs  Rs
adică:
Rc
a=acitit+20log (3.35)
Rs
Dacă Rs>Rc se conectează în paralel o rezistenţă R’s (fig.3.29, b)
R s  R s'
care se ajustează până când  R c , situaţie în care a=acitit.
R s  R s'
Atenuatoarele mai pot fi utilizate la: micşorarea zgomotelor din semnale; adaptarea
impedanţelor sursă-sarcină; micşorarea diafoniei şi la separarea a două receptoare de
semnale.

3.4. Amplificatoare de măsură

3.4.1. Clasificare Pot fi: de tensiune, curent, putere sau cu destinaţie specială..
Amplificatoare de tensiune. Acestea au rolul de amplifica o tensiune păstrându-i forma cât
mai fidel posibil.
Amplificatoare de curent. Acestea dau la ieşire un curent superior celui de intrare şi de
aceeaşi formă. Se utilizează la măsurarea curenţilor foarte mici, cum sunt: curenţii de ionizare;
curenţii fotoelectrici; curenţii utilizaţi la măsurarea rezistenţelor foarte mari.
Amplificatoare de putere. Sunt folosite pentru a furniza puteri mai mari (waţi),
nedisponibile la bornele generatoarelor uzuale de măsură (zeci de MW). Sunt utilizate la testarea
comportării în frecvenţă a ampermetrelor în AF şi RF, în măsurări electroacustice, la instalaţii de
măsurare şi reglare automată etc.
Amplificatoare speciale. Dintre acestea se pot menţiona: amplificatoarele logaritmice;
selective; cu autocorelaţie; de izolaţie.
Amplificatoare logaritmice. Sunt utilizate în electrometrie, pH-metrie, electroacustică
precum şi în alte domenii unde mărimea de măsură variază în limite foarte largi.
Amplificatoare selective. Au bandă foarte îngustă, pe o singură frecvenţă, ceea ce permite
selectarea unei tensiuni de o anumită frecvenţă. Se utilizează la voltmetre selective şi la analizoare
de armonici.
Amplificatoare de izolare. La acestea ieşirea este izolată galvanic (prin transformatoare,
optocuploare), faţă de intrare, calitate ce permite o tensiune de mod comun (U mc) mult mai mare
decât la cele obişnuite. Se întâlnesc în instrumentaţia industrială şi mai ales cea biomedicală.

3.4.2. Amplificatoare de măsură de c.c.


Se vor analiza pe scurt doar amplificatoarele: operaţionale, cu modulare-demodulare şi
diferenţiale.
3.4.2.1. Amplificatoarele operaţionale
Acestea au intrare diferenţială (fig.3.30, a) şi alimentarea, de regulă simetrică (fig.3.30, b).
Sunt utilizate la aparatele de măsură electronice.
a) Caracteristici de bază
Aceste amplificatoare au amplificarea în buclă deschisă (A d) foarte mare (Ad=104-106),
impedanţă de intrare diferenţială (Rd) mare (Rd>1-10M  ) şi impedanţă de ieşire (Re) foarte mică
(zeci de  ). Amplificatoarele operaţionale se caracterizează printr-o tensiune diferenţială de
intrare (Ud ) foarte mică (0,1-2 mV), fapt pentru care bornele de intrare (fig.3.31, a) pot fi
considerate la acelaşi potenţial.
V Capsulă

V

 11
Rd
Rc  b)
Ud Ad U d U2
 12
RS

Rc

V
-V
a) b)
Fig.3.30 Amplificator operaţional

Caracteristica de transfer la un amplificator operaţional este liniară:


U2 = Ad (U12-U11) = AdUd , (3.36)
unde:
Ud= U12-U11. (3.37)
Însă, datorită amplificării foarte mari intră rapid în saturaţie la numai:
Ud  1-3mV tensiune de intrare (fig.3.31, b).
Ecuaţia de transfer este afectată în special de tensiunea şi curentul de decalaj şi amplificarea
parazită de mod comun.
Tensiunea de decalaj sau offset reprezintă tensiunea care trebuie aplicată la una din cele
două borne de intrare, pentru ca, în absenţa tensiunii diferenţiale de intrare (U d), tensiunea de ieşire
(U2) să fie nulă.
U2 Rc

A d
U d (mV ) Ud Rd U2

U 2  Ad U d 1 2
U11 U12 Rc

a) b) c)

Fig.3.31 Amplificator operaţional


Amplificarea parazită de mod comun (Amc) se datorează unor nesimetrii în etajele
diferenţiale în special celui de la intrare din structura amplificatorului operaţional. Aceasta se
manifestă prin aceea că, aplicând pe ambele terminale de intrare, aceeaşi tensiune (U11=U12=Umc),
tensiunea de ieşire U2 nu este zero, ci are o anumită valoare ΔU2=Amc•Umc numită tensiune de
eroare. Pentru a caracteriza imunitatea amplificatorului operaţional la tensiunea de mod comun s-a
introdus parametrul: rejecţia de mod comun.
U mc A
RMC=20log (dB) ; RMC=20log d (dB) (3.38)
Vi A mc
în care Vi =ΔU2/Ad reprezintă acea tensiune, care aplicată (singură) la intrarea AO, produce aceeaşi
tensiune de eroare (ΔU2) ca şi Umc. Parametrul RMC, este dat de regulă în foia de catalog, având
valorile tipice 80 – 100dB (în cc.). Pentru măsurări, un AO trebuie să aibă RMC mai mare cu cel
puţin 10 – 20 dB decât Ad.
Rezistenţa de intrare. La un amplificator operaţional se disting: rezistenţa diferenţială de
intrare (Rd) şi rezistenţa de mod comun Rc (fig.3.31, c).
Rezistenţa diferenţială de intrare la un amplificator operaţional este rezistenţa văzută de pe
terminalele 11 şi 12. Valoarea acesteia depinde de tipul etajului de intrare: 0,1 ... 0,5 MΩ la AO cu
intrare pe tranzistoare bipolare; 10 ... 50 MΩ la cele cu intrare pe superbeta; 109... 1010 Ω la cele cu
intrare pe TEC-J; 1011 ... 1012 Ω la cele cu intrare pe TEC-MOS (AO electrometrice).
Rezistenţa de mod comun (Rc) reprezintă rezistenţa dintre o intrare şi masă, depinde de
sursa de curent a etajului de intrare sau de tranzistor. Aceasta este de aproximativ 10 – 100 ori mai
mare decât Rd, ajungând la 1013 - 1014Ω pentru AO electrometrice.
Tensiuni de lucru. Tensiunea de alimentare tipică este  9..15 V, tensiunea maximă de
intrare este în jur de 10 V, iar cea de ieşire, cu un volt mai puţin decât tensiunea de alimentare.
b) Amplificatoare operaţionale cu reacţie negativă
Se utilizează trei configuraţii de bază: inversoare, neinversoare şi repetoare.
b1) Configuraţia inversoare. Această configuraţie are tensiunea U1 aplicată pe intrarea (-),
situaţie în care tensiunea de ieşire (U 2) rezultă în opoziţie de fază, adică inversată ca semn. Are o
impedanţă de intrare mică, însă este o configuraţie stabilă. Se utilizează ca etaj de ieşire precum şi
la alcătuirea unor convertoare cum ar fi: convertoare curent - tensiune, integratoare, derivatoare şi
amplificatoare de sarcină. Punctul M în fig.3.32, a se bucură de proprietatea de masă virtuală
(datorită valorii mici a tensiunii diferenţiale de intrare U d<=1- 2mV, potenţialul M este practic egal
cu cel al masei).
I2 R2 R2 R2
I1 I1 9V Ix
R1

R1

U1 M
A740 U1 741 R
 U2 d
 R 
U2   2 U1 P
R1 U 2  R 2 I x
R'  9V

a) b) c)

Fig.3.32 Configuraţii inversoare

Ecuaţia de funcţionare. Scriind că suma curenţilor în punctul M este nulă (curentul de intrare in
AO este neglijabil de mic faţă de I1 si I2) adică :
U1 U 2
 0 , (3.39)
R1 R 2
R R
U 2   2 U 1 ; A  2 ;Ri=R1 , (3.40)
R1 R1
în care Ri - reprezintă rezistenţa de intrare văzută de curentul Ix, iar A - amplificarea.
Precizia depinde numai de rezistenţele R1 şi R2 şi este cuprinsă între 0,1-0,3%
Convertoare curent – tensiune. Schema din fig.3.32, c satisface ecuaţia U2 = -R2Ix (dacă Rd
>> R2) şi se utilizează la măsurarea curenţilor mici (A).
Pentru a măsura curenţi mari (zeci de mA, A) se şuntează la masă intrarea amplificatorului
(fig. 3.32, a) cu rezistenţa r (1-10Ω) prin care se trece curentul de măsurat, rezultând ecuaţia de
funcţionare: U2=-r R2Ix/R1.
Circuit integrator (fig. 3.33, a). Dacă neglijăm curentul de intrare în amplificatorul
operaţional rezultă că I1 este utilizat numai la încărcarea condensatorului C 2, adică –
C2dU2/dt=U1/R1, relaţie din care rezultă
1 t U1
ecuaţia de funcţionare: U2= -
R 1C 2 0
U1dt  
R 1C 2
t

I2 C2 I2 C2
C2
F qx
I1

U1
R1
A740


C1
I1
qx


TP
C1

U2  
qx
C2
1 q
U2   U1 U2  x
R 1C1 C2

a) b) c)
Fig.3.33
Este utilizat ca bloc de intrare la convertoare analog-numerice de tipul cu integrare în dublă
pantă sau de tipul tensiune-frecvenţă şi în componenţa generatoarelor de tensiune liniar variabilă de
tip Miller (utilizate ca bază de timp pentru osciloscoape),.
Amplificatoare de sarcină (fig. 3.33b). Dacă printr-un mijloc oarecare se transmite
condensatorului C1 o sarcină electrică necunoscută qN, aceasta dă naştere la un curent ix=dq/dt, care
fiind integrat de către C2 (curentul de intrare la AO este neglijabil de mic) produce la bornele
acestuia o tensiune:

1 qx
U2 = UC2 = -
C2  i dt   C
x
2
(3.41)
proporţională cu sarcina de măsurat (qN).
Amplificatorul de sarcină se utilizează în electrometrie (coulombmetre), în dozimetrie
(măsurarea radiaţiilor) şi mai ales la accelerometre piezoelectrice (fig. 3.33c).
b2) Configuraţia neinversoare (fig.3.34a). Aici tensiunea de ieşire (U2) este în fază cu cea
de intrare (U1). Se caracterizează printr-o impedanţă mare şi stabilitate bună la amplificări nu prea
mari (A  50-100).
Amplificarea (A). Se poate scrie că tensiunea de intrare trebuie să acopere tensiunea
diferenţială Ud = U2 /Ad şi tensiunea de reacţie U2R1/(R1+R2) adică:
R1  1 R1 
U1=Ud+ U 2  U 2    (3.42)
R1  R 2  A d R1  R 2 

Relaţii din care rezultă amplificarea cu reacţie:

U 2 R1  R 2
A=  ; Ad>>1 (3.43)
U1 R1

R2

R1
K
R
I1
R d

d
U2
Ri 
Ux
R1  R 2
U2  U1
R1 b)
a)

R d
 U 2  U1
U1
c)

Fig.3.34 Configuraţii neinversoare şi repetoare de tensiune

Amplificarea poate fi schimbată prin simpla modificare a raportului R 2/R1 (fig.3.34b), fiind
utilizat astfel la realizarea gamelor de
măsură ale milivoltmetrelor electronice de c.c.
Precizia este la fel de bună ca şi la configuraţia invertoare.
Rezistenţa de intrare. Dacă scriem că Ri=Ux/Ix şi admiţând că Rd=Ud/Ix rezultă relaţia:
U U A d U d R1  A  A
Ri  x  d   R d 1  d   d  R d (3.44)
Ix I x I x (R 1  R 2 )  A  A

care arată că această configuraţie oferă o mare rezistenţă de intrare.


b3) Configuraţia repetoare de tensiune (fig.3.34c). Se caracteri-zează prin amplificare
unitară şi rezistenţă de intrare foarte mare (R i  Rc) şi este un caz particular al configuraţiei
neinversoare. Se utilizează ca etaje de intrare în aparatele electronice de măsură.

3.4.2.2. Amplificatoare cu modulare-demodulare


Amplificatorul cu modulare–demodulare atenuează mult erorile care apar în cazul AO la
măsurarea unor tensiuni foarte mici (sub 1 - 3mV), din cauza zgomotului propriu şi a derivei
termice. Modulatorul poate fi cu diode, tranzistoare, fotodiode, cu diode varicap sau cu condensator
vibrant. Frecvenţa de modulare dată de generatorul G este de ordinul zecilor de KHz (tipic 60KHz).
Detectorul sincron poate fi de tipul cu diode cu tranzistoare sau de tip multiplicator analogic
integrat. Semnalul de referinţă pentru detectorul sincron este dat tot de către generator.
Amplificatoarele cu modulare-demodulare se utilizează la măsurarea tensiunilor foarte mici
(V) pe surse cu rezistenţă internă mare cum ar fi pH-metre, la memorii analogice şi integratoare pe
termen lung.

DS
U1 Modu- Detector U2
A
lator sincron

G
Fig.3.35 Amplificator cu modulare – demodulare – schema de principiu

3.4.2.3. Amplificatoare diferenţiale (AD)


Au avantajul că permit amplificarea precisă a unei diferenţe de tensiuni, (fig.3.36, a) după
ecuaţia: U2=Ad(U12-U11)
Aceste amplificatoare au valori foarte mari pentru rezistenţa de intrare pe mod diferenţial
(Rid) şi pe cea de mod comun (R c). Totodată AD permit şi rejectarea directă a tensiunilor de mod
comun, atât a celor provenite din perturbaţii cât şi a celor rezultate din circuitul de măsură. AD se
mai numesc şi amplificatoare de instrumentaţie
a) Amplificatoare diferenţiale discrete
Deşi AO au o intrare diferenţială ele nu pot funcţiona satisfăcător ca AD deoarece nu permit
realizarea de impedanţe suficient de mari pe ambele intrări. În configuraţia diferenţială din fig. 3.36,
b rezistenţa de

I1 Ad U11 R1
+ U2
AD R1d AO
I2 R1
U2=Ad(U12-U11) - U2=Ad(U12-U11)
U12
R1d=2R1
U11 U12
a) b)
Fig. 3.36 Amplificatoare diferenţiale discrete
intrare pe mod diferenţial este R1d. Întrucât R1 trebuie să fie mic în comparaţie cu R d (Rd=1MΩ) ,
pentru a micşora influenţa curentului de intrare, rezultă că la AO obişnuite R 1 poate fi cel mult de
ordinul zecilor de KΩ, valoare complet nesatisfăcătoare în cazul când este utilizat ca etaj de intrare.
În plus această valoare mică a rezistenţei de intrare provoacă şi o micşorare importantă a RMC, în
cazul unei surse nesimetrice. Dar chiar şi în cazul utilizării unui AO cu intrare pe TEC unde
condiţia R1<<Rd poate fi satisfăcută pentru R1 de ordinul MΩ, nu este convenabil de pus valori mari
pentru R1 deoarece creşte nivelul de zgomot şi se micşorează banda din cauza capacităţii parazite.
Ecuaţia de funcţionare a acestui AD poate fi dedusă simplu, prin metoda suprapunerii
efectelor. Dacă U12=0, amplificatorul lucrează ca un AO inversor şi dă la ieşire tensiunea U 2’=-
R2U11/R1, iar dacă U11=0, va lucra ca un AO neinversor cu tensiunea de intrare U 12R2/(R1+R2) şi va
da: U2’’=[U12R2/(R1+R2)]( R1+R2)/R1=U12R2/R1. Cum tensiunea de ieşire este U2=U2’+U2’’ rezultă că:

U2=(U12-U11)R2/R1 (3.45)
Pentru eliminarea acestor neajunsuri amplificatoarele diferenţiale se construiesc cu două sau
trei AO.
Amplificatoare diferenţiale cu trei AO(fig.3.37, a). Se observă că este alcătuit din două
repetoare (AO1 şi AO2) care atacă un etaj final de tipul celui din fig. 3.36, b. Acest tip de AD
răspunde la ecuaţia de funcţionare (3.45), asigură impedanţă de intrare foarte mare, rezistenţă de
ieşire foarte mică. Ca neajunsuri trebuie menţionat că pentru modificarea amplificării, trebuie
reglate simultan, două rezistenţe.
Variantă cu reglarea amplificării printr-o singură rezistenţă. Schema (fig.3.37b) este uşor
integrabilă în CI.

A.O.1
R2 U11 R2
R1

A.O.1 R1
R3
 
A.O.3


U11 R id R4
U2
A.O.3
 U2
A.O.2 R3 R1

A.O.2 R1
U12

R2

R2
U12
b)
a)
Fig.3.37 Amplificatoare diferenţiale discrete
Funcţionarea. Dacă AO1 şi AO2 sunt ideale rezultă că prin rezistenţele R3, R4 şi R3 circulă acelaşi
curent

U 21  U11 U11  U12 U12  U 22


I2    (3.46)
R3 R4 R3

relaţie din care se deduce:

 R  R  R  R
U 21  U11 1  3   U12 3 ; U 22  U12 1  3   U11 3 (3.47)
 R4  R4  R4  R4
şi deci:
 R 
U 21  U 22  ( U11  U12 )  1  2 3  (3.48)
 R4 

Prin urmare etajul de intrare (AO1 şi AO2) are amplificare de mod comun egală cu unitatea,
însă amplificarea diferenţială este mult peste unitate (1+2R 3/R4) şi deci, rejecţia de mod comun
(RMC) este mai bună. Din cele arătate rezultă că ecuaţia de funcţionare a acestui amplificator
este:

R2  R 
U2  1  2  3  U12  U11  (3.49)
R1  R4 

relaţie ce arată că amplificarea totală poate fi reglată numai cu o singură rezistenţă (R4).
Amplificatoare diferenţiale integrate
Realizarea unui amplificator diferenţial din componente discrete comportă unele dificultăţi
în privinţa amplificatoarelor operaţionale (sortare, derive etc.) precum şi a rezistenţelor din reacţii
(reglaje, toleranţe strânse etc.). La amplificatoarele diferenţiale integrate aceste probleme sunt
rezolvate de către constructor.
Un exemplu de realizare a amplificatoarelor diferenţiale este amplificatorul de
instrumentaţie BB 3620. Schema funcţională a acestuia este prezentată în fig. 3.38 . Se observă că
acesta este similar cu cel din fig. 3.37, b cu deosebirea că are un etaj de ieşire suplimentar (pentru
compensare în frecvenţă şi creşterea RMC). Ecuaţia de funcţionare este de forma (3.48) şi care,
ţinând cont de valorile rezistenţelor din reacţie precum şi de prezenţa etajului suplimentar (ceea ce
înseamnă o inversare de polaritate), devine:

 25k 
U 2  1     U11  U12  (3.50)
 R 
Parametrii de calitate. Amplificarea (reglabilă prin R): 1-1000, liniaritate: 0,01% (de la A=100),
coeficientul termic al amplificării: 0,01%/oC, Rid=300MΩ, Rc=1000MΩ, rezistenţa de ieşire (Re)
≤0,1Ω, RMC≥70dB, dimensiuni: 50x50x20 mm (construcţie hibridă, în răşină epoxidică, cu 28 de
pini), masa 57g.

12,5k BB3620

- 25k 25k
25k
+ 25k
- -
R 12,5k
+ +
- 25k
U12
+ U2
+15V -15V
U11 + -
Sursă
Masa Masa
sursei sistemului

Fig. 3.38 Amplificatorul de instrumentaţie BB 3620

3.4.5. Particularităţi la amplificatoarele de măsură de c.a.


La aceste amplificatoare apar unele limitări în frecvenţă şi în putere. Limitarea în frecvenţă
este descrisă prin banda de frecvenţă, iar cea de putere - prin coeficientul de distorsiune de
neliniaritate.

3.4.5.1. Banda de frecvenţe


Banda
C1 de frecvenţe la un amplificatorRse defineşte ca intervalul de frecvenţe B=f 2-f1, în afara
2
90%
căruia amplificarea scadea cu 3 dB. Frecvenţele
U1
f1 şi f2 Use mai numesc şi frecvenţe de tăiere.
C2
R1 U2
U1 a) Caracteristica 2 U2
de frecvenţă
U2
În vecinătatea lui f1 un amplificator poate fi modelat
a) ca un 10%
circuit RC trece-sus, iar în cea a lui f 2 ca
a) U2
un circuit RC trece-jos.
U 2
U 1
 tc
 U1
c) b) U2 c)
b)
Fig.3.44 Răspunsul la frecvenţe Fig.3.45 Răspunsul la frecvenţe
joase înalte
Răspunsul la frecvenţe joase (f1). Din fig.3.44, a, decurg relaţiile:

U 22 2 12
 ; tg   1 (3.68)
U12 1   2 12

în care  1  R1C1 reprezintă constanta de timp iar  - defazajul dintre tensiunea de intrare şi cea
de ieşire. Pentru U2/U1=1/ 2 rezultă:

1 1
1  ; f1  ;  =45º (3.69)
1 2    1

Constanta 1 poate fi determinată experimental aplicând la intrare un semnal


dreptunghiular de frecvenţă joasă şi vizualizând răspunsul (U2) pe ecranul unui osciloscop.
Măsurând supracreşterea a (fig.3.44, c) se poate calcula τ1 şi deci determina f1:

2F  a 
f1    (3.70)
  U 2 

Răspunsul la frecvenţe înalte. Din fig.3.45, a decurg relaţiile:

U2 1
 ; tg    2 ;  2  R 2 C 2 (3.71)
U1 1   2 12

din care, impunând condiţia U2/U1=1/ 2 rezultă:

1 1
2  ; f2  ;  = -45º (3.72)
2 2    2

Măsurând timpul de creştere (tc) al unui semnal dreptunghiular


trecut prin circuitul R2C2 (fig. 3.45, c) se poate determina constanta de timp τ2=tc/2,2 şi deci:
1
f2  (3.73)
3t c
În fig.3.46 se arată caracteristica de frecvenţă şi cea de fază trasate cu relaţia (3.70) şi (3.71).
Se observă că în vecinătatea lui f1, U2
este în avans iar în cea a lui f 2 – în A/Am U1
întârziere faţă de U1 şi că pe parcursul 1
3dB
0,7 A
palierului, φ=0. Am a)
3.4.5.2. Distorsiuni de neliniaritate f1 f2 f
În regimul de semnal mare, U2
o
semnalul sinusoidal de la intrare poate fi 90
45o
0o 0o b)
45o 45o
90o 90o
Fig.3.46 Fig.3.47
deformat de către amplificator în maniera din fig. 3.47, b. Abaterea lui U2 faţă de forma sinusoidală
pură se exprimă cantitativ prin factorul de distorsiuni de neliniaritate:
A22  A32  ...  An2
D (3.74)
A12  A22  ...  An2
în care A1 reprezintă armonica fundamentală iar A2,…An – armonicile tensiunilor respective.
Valorile admisibile pentru D la amplificatoarele de măsură sunt cuprinse intre 0,01-0,1%.

3.5. Redresoare de măsurare

În prelucrarea semnalelor variabile în timp, aproape întotdeauna se impune prezenţa unui


redresor de măsurare, care să asigure la ieşirea sa o tensiune (curent) de o polaritate dată,
reprezentând o valoare caracteristică a mărimii variabile (valoare medie, valoare de vârf, valoare
medie dependentă de fază ş.a.). Redresoarele de măsurare trebuie să asigure precizie şi liniaritate
cât mai bună în transferul de informaţie. În acest scop redresoarele de măsurare utilizate în aparatele
de măsurare electronice sunt realizate în general cu amplificatoare operaţionale.

3.5.1. Redresoare de măsurare pentru valori medii


Redresoarele de măsurare pentru valori medii (absolute) asigură la ieşirea lor o tensiune
electrică proporţională cu valoarea
t 0 T
1
U med 
T  u ( t ) dt , (3.75)
t0

a tensiunii periodice u(t) cu perioada T.


Schemele de redresare utilizate la aparatele de măsurare magnetoelectrice cu redresor au
caracteristica de transfer neliniară la tensiuni mici (sub 0.3 – 0.7 V – pragul de deschidere al
diodelor). Dacă scara aparatelor analogice permite luarea în considerare a acestei neliniarităţi
aparatele de măsurare digitale nu pot compensa neliniarităţile redresorului. Redresoarele cu AO
stabilesc o relaţie liniară între mărimea de ieşire şi de intrare în întregul interval de măsurare.
Elementele redresoare sunt introduse în reacţia negativă a AO. Sarcina redresorului are
rezistenţa foarte mare, încât curentul absorbit de aceasta se poate neglija. La alternanţa pozitivă a
tensiunii ui (redresorul monoalternanţă fig.3.48, a), până când u0 nu depăşeşte tensiunea prag de
deschidere a diodei D2, amplificatorul funcţionează în buclă deschisă. Amplificarea fiind mare, u 0
atinge valoarea tensiunii prag la valori mici ale lui ui (de ex. dacă tensiunea prag este de 0.7 V,
amplificarea A0=25000, dioda se va deschide la tensiunea u i =0.7/25000=28 V). După deschiderea
diodei D2 amplificatorul funcţionează cu reacţie negativă; întrucât R2=R1 şi R2>>Rd (Rd – rezistenţa
diodei în conducţie) rezultă u0=-ui, dar la ieşire tensiunea este nulă, ue=0. La alternanţa negativă a
lui ui se deschide dioda D1 şi se culege tensiunea ue=u0-Rdi2.
Dar considerând AO ideal, se poate scrie:
ui=R1i1 ; u0=(R2+Rd)i2 ; i1+i2=0;
de unde rezultă
ue=R2i2=-ui (3.76)
adică tensiunea de la ieşire este independentă de rezistenţa neliniară a diodei.
Cea mai utilizată schemă de redresare bialternanţă este cea din fig.3.48, b cu ieşire flotantă.
Similar cu cazul precedent, se poate demonstra şi în acest caz relaţia (3.68), valabilă în ambele
alternanţe. Schema asigură precizie ridicată şi neliniaritate mică (sub 0.01%).
Precizia redresoarelor prezentate este determinată de precizia rezistenţelor, tensiunii şi
curentului de decalaj al AO. La frecvenţe mari precizia redresoarelor de măsurare pentru valori
medii scade datorită scăderii amplitudinii AO în buclă deschisă, a capacităţii diodelor, etc.
Redresoarele de măsurare pentru valori medii sunt utilizate frecvent între frecvenţele de 20 Hz şi
100 KHz, iar în execuţii speciale (cu AO de calitate) limita de frecvenţă se poate extinde până la 10
MHz.

R2 R2 
D1 D1 ue
i2 i2 D2
ui R1 R2 D2 ui R1 R2 -
- -
i1  i1
 
u0 ue u0
R3 R3
-
a) b)
Fig.3.48 Redresoare de măsurare pentru valori medii cu AO:
a) – schemă monoalternanţă (R1=R2; R3=R1||R2); b) – redresor
bialternanţă cu ieşire flotantă

3.5.2. Redresoare de măsurare pentru valori de vârf

Redresoarele de măsurare pentru valori de vârf (detectoare de vârf) sunt utilizate în


voltmetrele electronice de valori de vârf şi în sisteme de măsurare (urmărire) cu eşantionare-
memorare. Ele convertesc tensiunea variabilă în timp, în tensiune continuă egală cu valoarea de vârf
( U m ), negativă ( U m ) sau vârf-vârf ( U VV ) a tensiunii de intrare.
Schemele de bază ale detectoarelor de vârf se realizează în variantă serie, paralel sau serie-
paralel (fig.3.49). Curbele tensiunilor din diferite puncte ale schemelor sunt desenate pornind din
starea iniţială nulă.
Detectorul de vârf serie (fig.3.49, a) are dioda D deschisă numai în alternanţe pozitive, dar
numai în intervalele de timp cât ut>u0. Prin diodă condensatorul C se încarcă, iar în timpul
alternanţelor negative se descarcă prin rezistenţa R (de regulă rezistenţa de intrare a voltmetrului
electronic de c.c). Dacă constanta de timp =RC este mult mai mare decât perioada tensiunii de
intrare, tensiunea de ieşire u0 se stabileşte la valoarea de vârf a lui u i (u0= U m , iar dacă dioda D
s-ar conecta invers, ar rezulta u0= - U m ).
Tensiunea maximă pe diodă este Uvv, iar rezistenţa de intrare în redresor Ri=R/2. Detectorul
de vârf serie are dezavantajul că transmite la ieşire şi componenta continuă a tensiunii de intrare.
La detectorul de vârf paralel (fig.3.49, b) dioda D conduce numai în timpul alternanţelor
negative, cât timp |ui|>uc. Dacă =RC>>T, valoarea medie a tensiunii de ieşire (u 0 trebuie filtrat cu
un filtru trece-jos) este egală cu valoarea de vârf a lui u i (în figură U0 med= U m , inversând dioda, se
va obţine U0 med= - U m ). Condensatorul de intrare C nu permite trecerea componentei continue a
tensiunii de intrare. Tensiunea maximă pe diodă este U vv, iar rezistenţa de intrare a detectorului
Ri=R/3.
Ambele tipuri de detectoare de vârf pot funcţiona până la frecvenţe foarte mari (f max=100
MHz – 1GHz), dar datorită tensiunii prag de deschidere a diodei de peste 0.1 V, limita minimă de
funcţionare este peste 0.1 V.
Înseriind un detector de vârf pozitiv cu unul de vârf negativ se obţine un detector de valori
vârf-vârf (fig.3.49, c).
Detectoarele de vârf de mare precizie şi sensibilitate ridicată se realizează cu amplificatoare
operaţionale. Un detector de vârf cu AO (fig.3.50) cuprinde schema redresoare în bucla de reacţie.
Dioda detectoare D se deschide la o tensiune de intrare de A0 ori mai mică decât tensiunea prag a
diodei, iar influenţa căderii de tensiune a diodei se reduce la fel de A 0 ori. Sensibilitatea acestui tip
de detector creşte (limitele de măsurare 1 mV – 1V) dar se reduce substanţial frecvenţa maximă la
care se poate utiliza.

Ud Uc
-  -C1 D2

D  
ui C -
R u0 u iC D R u0 ui D1 - C2 R u0

a) b)
u0 ui
u vv T
t t
u vv
c)
ui ui c)
U0
u m U t t
cm
t u m
a) b)
u0 U0 uc

  0u m U
t U im U 0med u mimt

a) b)
ud U0 t
u0
 Uim 
 u vv U0med  �cos
3  t 3
u vv
a)
U0 b)
Fig. 3.49 Schema redresoarelor de măsurare pentru valori de vârf şi curbele

  de variaţie ale tensiunilor : U 0med  0
a – schema serie; b2 – schema paralel; c – schema serie-paralel

U0
 D
Uc
-   2
k Ui C R
U0 Uim 
ui u0 3 U0med   cos
 3
U0
Fig.3.50 Detector de vârf cu amplificator operaţional
 
a) b) U im
U 0med  

Fig.3.51 Principiul detecţiei sincrone: a - schema de principiu; b - tensiunea


redresată la diferite relaţii de fază între tensiunea de comandă uc şi tensiunea de
intrare sinusoidală ui.
3.5.3. Redresoare de măsurare sincrone
În lanţul de măsurare adesea este necesară redresarea unei tensiuni periodice astfel încât
valoarea tensiunii continue să reflecte şi relaţia de fază faţă de o tensiune de referinţă. În schema de
principiu a unui redresor (detector) sincron (sensibil la fază) monoalternanţă (fig.3.51, a)
comutatorul K se închide sincron cu tensiunea de comandă uc.
În starea închisă a lui K la ieşire se transferă tensiunea de intrare, valoarea medie U 0 med
depinzând de defazajul tensiunii de intrare faţă de cea de comandă.
Dacă la intrare se aplică o tensiune sinusoidală u i=Uimsin(t+),valoarea medie a tensiunii
de ieşire este :

T/2
1 1
U0 med=
T  u i dt =  Uim cos  (3.77)
0

În figura 3.52, a şi b se observă “Principiul detecţiei sincrone” astfel: a) schema de principiu; b)


tensiunea redresată la diferite relaţii de fază între tensiunea de comandă u c şi tensiunea de intrare
sinusoidală ui.
n
Dacă tensiunea de intrare este nesinusoidală ui=  U imk sin(kt   k ) , valoarea medie a tensiunii
k 1
de ieşire este:

1 n U imk cos  k
U0med= 
 k 1 k
 1
 U U 
1    1 k =  U im1 cos 1  im3 cos  3  im 5 cos  5  ...
 3 5 
(3.78)

Se constată că armonicile pare au un efect nul asupra tensiunii redresate, iar faptul că armonicile
superioare impare afectează valoarea medie constituie un neajuns al detectorului sincron, care se
poate elimina prin utilizarea unui amplificator selectiv înaintea detectorului sincron. În cele mai
multe lanţuri de măsurare redresoarele sincrone efectuează redresarea tensiunii de măsurat în cazul
defazajului =0 şi =, când se obţine valoarea medie absolută cu semn plus respectiv minus.
În figura 3.52 se prezintă câteva scheme de redresoare sensibile la fază cu diode şi
tranzistoare. La schemele cu diode, datorită condiţiei de funcţionare | uc | > | ui |, deschiderea
diodelor este impusă de tensiunea de comandă uc, independent de valoarea instantanee a lui ui.
O caracteristică importantă a detectoarelor sincrone este capacitatea de supraîncărcare,
exprimată prin factorul de supraîncărcare KS, care este raportul dintre semnalul maxim de intrare
pentru răspuns liniar şi semnalul nominal de intrare. Supraîncărcarea detectorului se produce când
semnalul util slab este însoţit de perturbaţii de amplitudine mare. Factorul K S are valori cuprinse
între 3 şi 1000.
Intervalul frecvenţelor de lucru este cuprins între 1 Hz şi 100 KHz.

U0
Uc R U0 Uc Ui
R

a) b)

Ui

R1
Ui 1

Ui R U0 4

Uc U0
R2
c) d)
3.6. Multiplicatoare analogice
Uc
Multiplicatoarele analogice utilizate în lanţurile de măsurare realizează funcţia:
Fig. 3.52 Scheme de redresare sensibile la fază:
u0 =înkinel
a – detector · u1cu
·u2diode; b – detector monoalternanţă cu diode; c – (3.79)
detector
monoalternanţă
Produsulcuatranzistor bipolar; dse– detector
două tensiuni obţine bialternanţă cu TEC-MOS.
prin folosirea unor proprietăţi
intrinseci ale elementelor
semiconductoare (tranzistoare, diode, traductoare Hall) sau prin sinteza unor scheme de calcul
electronic, realizându-se multiplicatoare cu reţele de ridicare la pătrat, multiplicatoare cu
transconductanţă variabilă, multiplicatoare cu logaritmare, multiplicatoare cu modulaţie în
amplitudine şi durată.
Cele mai precise multiplicatoare analogice sunt multiplicatoarele cu modulaţie în
amplitudine şi durată.

U U med

T
Fig. 3.53 Principiul modulaţiei în amplitudine şi durată


CE 
U1 A2 - U U0

T
t
GTT 
 
- Comp
-
U2

Fig. 3.54 Schema funcţională a unui multiplicator cu modulaţie


în amplitudine şi durată a impulsurilor

Principiul lor de funcţionare se bazează pe faptul că valoarea


medie a unui şir de impulsuri de frecvenţă constantă (f=1/T) este
proporţională cu produsul dintre amplitudinea U şi durata  a impulsurilor (fig.3.53) :

T 
1 1 U
U med 
T  udt  T  Udt  T (3.80)

Dacă amplitudinea este proporţională cu o tensiune u 1, iar durata impulsului proporţională


cu o altă tensiune u2 va rezulta: Umed=K·u1·u2.
În schema din fig.3.54 tensiunea generatorului de tensiune triunghiulară GTT se însumează
cu tensiunea de intrare u2. Tensiunea sumă se aplică unui comparator (cu referinţa la masă). Pe
durata intervalelor t comutatorul electronic (CE) este închis, la ieşirea celui de-al doilea sumator
fiind tensiunea –u1. În intervalele T - t, CE este deschis, tensiunea la sumator este +u 1. Trecând
tensiunea rezultantă printr-un filtru trece-jos se obţine tensiunea de ieşire medie u0=Umed
proporţională cu produsul u1·u2. Demonstraţia este evidentă dacă se ţine cont de relaţia
T
 t  k 1u 2 :
2
t
1  u
T T
1 2k
u0   udt      u 1  dt   u 1 dt  = 1  T  2t   1 u 1u 2 (3.81)
T0 T  0 t  T T
Prin alegerea convenabilă a frecvenţei tensiunii triunghiulare şi a constantei de
proporţionalitate k1 (de ex. 2k1/T=1/10) se obţine o relaţie simplă: u0 = u1 u2 / 10.
Multiplicatoarele cu modulaţia amplitudinii şi duratei impulsurilor ating precizii de 0.1%
sau 0.2% şi banda de frecvenţă până la 100 KHz (limitarea în frecvenţă se datorează purtătoarei şi
filtrului trece-jos). La frecvenţe joase s-au realizat multiplicatoare cu erori maxime de 0.02 şi
0.05%.
Acest tip de multiplicator intră în componenţa wattmetrelor digitale şi a contoarelor statice.

3.7. Formatoare de impulsuri


Sarcina formatoarelor de impulsuri este de a transforma semnalele de intrare de formă
oarecare în semnale dreptunghiulare cu nivele logice zero şi unu, compatibile cu circuitele digitale
ale lanţurilor de măsurare.
Formatoarele de impulsuri sunt circuite electronice, de ex.: comparatorul de nivel, triggerul
Schmitt, circuite de diferenţiere urmate de circuite logice cu nivel de semnal standard, detectorul de
nul, ş.a.

U ref
R1 U ref
U0
U OM
R3

 0 U i2 U i1 Ui
R2
- U0 V
Ui
- U Om

a) b)

Fig. 3.55 Trigger Schmitt de precizie mărită:


a – schema electrică; b – caracteristica de transfer
Comparatorul este un circuit specializat sau construit cu AO, a cărei ieşire are numai stările
logice 0 şi 1, care depinde de relaţia dintre tensiunea de referinţă Ur şi nivelul semnalului ui (de ex.
pentru ui<Ur stare 0, pentru ui>Ur stare 1). Histerezisul comparatorului este mic, de ordinul
milivolţilor.
Deseori semnalul este neregulat, caz în care, este avantajos un formator de impulsuri cu
histerezis reglabil. Circuitul tipic este triggerul Schmitt. La schema de bază histerezisul V se poate
regla prin modificarea rezistenţei de intrare R1. Nivelele de basculare u+i1 şi u+i2 nu sunt stabile.
O schemă cu precizie ridicată, cu histerezisul controlabil în limite rigide, este indicată în
figura 3.55, a. Tensiunile U0M şi U0m reprezintă tensiunea de ieşire maximă de saturaţie pozitivă
respectiv negativă a AO.
Valorile tensiunilor prag de basculare se pot determina cu expresiile:

R2 R 2R 3
ui1= U ref ; ui2= U ref ; (3.82)
R1  R 2 R 1R 2  R 1R 3  R 2 R 3

Până când ui<ui1 ieşirea are nivelul jos u0= - U0m. La depăşirea pragului (ui>ui1) circuitul
trece în cealaltă stare de saturaţie u0= - U0M. La revenirea tensiunii de intrare, triggerul revine la
starea iniţială u0= - U0m numai la scăderea tensiunii la valoarea ui<ui2 (ui1>ui2). Nivelele de
basculare şi lăţimea histerezisului se pot regla din rezistenţa R2.
Utilitatea histerezisului se poate exemplifica la formarea impulsurilor pentru un
frecvenţmetru, semnalul fiind însoţit de zgomot (fig.3.56). Scopul formatorului este de a înregistra
un salt de nivel al impulsului pe o perioadă a semnalului. Dacă amplitudinea zgomotului depăşeşte
histerezisul formatorului atunci se formează impulsuri false (fig.3.56, a). Impulsurile sunt formate
corect dacă zgomotul are amplitudinea mult mai mică decât “fereastra” de histerezis şi dacă nivelul
de basculare este corect situat pe semnalul studiat (fig.3.56, b).

U i1
U i2
U i1
U i2

a) b)

Fig.La
3.56măsurarea
Interdependenţa dintre nivelul
cu precizie de zgomot şi histerezisul
a intervalelor de timp, triggerului:
a perioadei,
histerezisul introduce erori
a – formarea de impulsuri false; b – formarea corectă a impulsurilor
suplimentare, motiv pentru care în asemenea cazuri se utilizează scheme speciale pentru diminuarea
(chiar eliminarea) histerezisului detectorului de nivel.

T
T C
D
UE R

Ux
R
S A.O. R3 Ux 
S A.O.
R3

 U2
U2
RT RT

a) b)
Fig.3.38 Amplificator cu transdiodă: a) – cu reţea de multiplicare b) – şuntat