Strategii de Promovare A Sănătăţii Orale La PDF

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.
Popa”Iaşi
Stomatologie Generală
Disciplina :Prevenţie Oro-Dentară
STRATEGII DE PROMOVARE A SĂNĂTĂŢII ORALE LA

POPULAŢIA SCOLARĂ DIN MUNICIPIUL IAŞI
REZUMAT
Coordonator Ştiinţific:
Prof.Univ.Dr.Ioan Danilă
Doctorand :
Corneagă Andrei
Iaşi
2011
0
Cuprins
Pag.
Parte generala
Introducere 3
Capitolul I - Epidemiologie afecţiunilor oro-dentare la grupa de vârstă 5

6-12 ani din România
Capitolul II - Conceptul de promovare a sănătăţii orale în actualitate 17
2.1. Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate orală

2.2 Sănătatea orală şi calitatea vieţii la preşcolari şi şcolari
2.3 Educaţia pentru sănătatea orală – obiective, metode, teorii
Capitolul III - Predicţia riscului de carios şi profilul de risc 25
3.1 Aprecierea riscului carios

3.2 Indicele OIDP (Oral Impact on Daily Performance )
3.3 Indexul nevoilor de tratament
Capitolul IV - Indicatori utilizaţi pentru descrierea stării de sănătate 35

orală
4. 1. Calităţile indicatorului ideal 35
4. 2. Evaluarea stării de sănătate odontală 36
4. 3. Evaluarea stării de sănătate parodontală 41
4. 4. Evaluarea anomaliilor dento-maxilare 42
4. 5. Indicatori socio-dentari 43
43
4.5.1. Scale de apreciere a asocierii sănătate orală – calitatea vieţii
43
4.5.1.1. Calitatea vieţii legată de sănătatea orală (Oral
Health 44
Related Quality of Life – OHQOL)
4.5.1.2. Instrument de stabilire a sănătăţii orale la vârstnici
(Geriatric Oral Health Assessment Instrument – 44
GOHAI)
4.5.1.3. Profilul impactului sănătăţii orale (Oral Health 45
Impact
1
Profile – OHIP) 45
4.5.1.4. Impactul sănătăţii orale asupra activităţilor zilnice
(Oral
Impact on Daily Performance – OIDP)
4.5.1.5. Scala de indiferenţă faţă de sănătatea dentară
(Dental
Indifference Scale)
Partea personala
Capitolul V - Metodologia cercetării 47
Capitolul VI - Dinamica afecţiunilor oro-dentare la populaţia 57

preşcolară şi
şcolară din Iaşi
Capitolul VII - Influenta factorului bacterian, a ratei fluxului salivar si 107

a
capacitatii tampon a salivei asupra experientei carioasa
la elevii
de 12 ani din Iasi
Capitolul VIII - Scorul de neglijenţă orală (SNO) (Dental Neglect 116

Scale)
Capitolul IX - Sănătatea orală şi nivelul de cunostinţe şi atitudini în 125

rândul copiilor , mamelor şi învăţătorilor din Iaşi, Romania
Concluzii 131
Bibliografie 133
Anexe
2
Introducere
Educaţia este factorul strategic al dezvoltării de perspectiva şi ea priveşte

modelarea multidimensionala si anticipativa a factorului uman.
La acest proces complex trebuie sa contribuie toate structurile : institutii
guvernamentale, educatorii, furnizorii de produse de educatie si igine si nu in ultimul
rand familia . Desi, multitudinea de rezultate statistice indica imperios necesitatea
extinderii si aprofundarii educatiei sanitare nu numai la nivelul prescolarului si
scolarului ci si pentru adolescenti, tineri si chiar adulti, se observa dinamica lenta a
procesului de educare datorat lipsei de implicare a forurilor superioare dar si a lipsei
fondurilor necesare realizarii de programe educationale .
Este de ajuns ca interventia omului sa fie prezenta si se observa schimbari
si abateri de la directia initiala. Dar educatia nu poate sa faca totul. Ceea ce poate sa
faca educatia, educatorul în primul rând, este cunoasterea „darurilor naturale” cu care
a fost înzestrata orice fiinta omeneasca, crearea unui mediu adecvat de dezvoltare
pentru cele folositoare omului si societatii, gasirea unor obstacole pentru acele puteri
care îndeparteaza pe om de esenta virtutii si-l târasc spre originile sale ancestrale:
salbatici. Daca educatia reuseste acest lucru, atunci maretia omului se dezvaluie în
toata splendoarea ei: omul este fauritorul sinelui!
Ceea ce noi facem pentru noi însine si ceea ce fac altii pentru noi cu
scopul de a ne apropia de perfectiunea naturii noastre sub sfera educatiei.
Ceea ce îi deosebeste pe oameni între ei este comportamentul oamenilor
ce difera în functie de familia în care au crescut, de scoala pe care au urmat-o, de
profesia pe care o au si de oamenii cu care intra în contact. Diferitele „tipuri” de
oameni se formeaza prin faptul ca o anumita pozitie în societate îsi impune amprenta
pe comportamentul lor de viata.
Fiecare comunitate si populatie necesita o abordare diferita si este putin
probabil ca printr-o singura actiune problema educatiei sanitare sa se rezolve.
Normele sociale au un efect important deoarece oamenii sunt influentate de actiunile
celor din jur dar si de cele ale autoritatilor locale iar abordarea imbunatatirii sanatatii
orale trebuie sa reflecte acest lucru.Oamenii implicati in acest proces de „transmitere
a mesajului” si in implementarea programelor educationale au un rol important in
reusita sau esecul acestora.
Un rol important în sistemul educational îl ocupa educatia morala a
copiilor. Principalele metode în acest sens sunt exemplificarea permanenta a moralei,
povatuirea si respectarea disciplinei.
Considerarea copilului în evolutia sa specific individuala si oferirea
sprijinului educational, dar si uman, în fiecare etapa a dezvoltarii sale este conditia de
baza a „schimbarii de comportament”. Educatorul este cel care creeaza mediul
educational, ce trebuie sa fie favorabil, stimulativ, interesant si propice pentru
învatare.
Educatia în sănătatea orală urmăreşte informarea şi dezvoltarea, în rândul
populatiei a unei concepţii şi a unui comportament igienic sanogen, în scopul apărării
sănătăţii generale, a celei odonto-parodontale, a dezvoltării armonioase şi fortificării
organismului, a adaptarii lui în conditiile mediului ambiant.
3
Afectiunile orodentare din dentitia temporara sunt un predictor de risc în
caria dintilor permaneti (Danila, 2008) si de aceea educatia pentru sanatatea orala la
copii este unul dintre cele mai importante aspecte ale promovarii sanatatii orale.
Focalizarea educatiei sanatatii si promovarea eforturilor pe o scara larga la
copii si arinti au un potential pozitiv pentru un impact major al sanatatii orale în
generatia viitoare, a familiilor, în diferite grupari socio-economice.
În ultimii ani se accentueaza importanta pe care imaginea despre sine
(„self image”) o are pentru formarea si dezvoltarea sistemului de conceptii si atitudini
ale individului, privind problematica sanatatii. Stilul de viata este determinant pentru
sanatate. În sens pozitiv, respectul fata de sine induce constientizarea propriei
capacitati, a competentei sociale si rezistentei la presiuni externe. Dimpotriva, un
nivel scazut al stimei fata de sine conduce la dificultate de adaptare si integrare
sociala.
În educatia pentru sanatate, familia si cadrele didactice îndeplinesc un rol
important, dar impactul cadrelor medicale si mijloacele mass-media sunt decisive.
Succesul educatiei pentru sanatate este încrederea în personalul medical, în avantajele
unei bune igiene dentare. Întrucât sanatatea orala este parte integranta a sanatatii
generale se impune necesitatea unei informari corecte la nivel comunitar, ce se înscrie
si în tendinta existenta la nivel mondial a interesului fata de propria sanatate.
PARTEA GENERALA consacrată stadiului actual al cunoaşterii

realizează o succintă trecere în revistă a datelor existente în literatura de specialitate
şi cuprinde patru capitole.
În Introducere, este motivată alegerea temei de cercetare, pornind de la
observaţiile că, educatia în sănătatea orală urmăreşte informarea şi dezvoltarea, în
rândul populatiei a unei concepţii şi a unui comportament igienic sanogen, în scopul
apărării sănătăţii generale, a celei odonto-parodontale, a dezvoltării armonioase şi
fortificării organismului, a adaptarii lui în conditiile mediului ambiant.
Doctorandul arată că în ultimii ani s-au realizat progrese deosebite în
utilizarea metodelor de evaluare a stării de sănătate orală la aceasta grupa de vârstă cu
risc dar şi a metodelor de promovare a sănătăţii orale, concluzie susţinută si
argumentată în amănunt în primul capitol ce studiază trendului epidemiologic al
sănătăţii orale din ultimii 20 de ani a preşcolarii şi şcolarii din România comparativ
cu alte ţări din lume. Sănătatea copiilor este un indicator de sănătate al comunităţii.
Elementele fundamentale ale sănătăţii orale se stabilesc în perioada copilăriei. De
aceea, existenţa unei stări de sănătate orală optimă la copil creează premisele
perpetuării acesteia la adolescent şi, mai apoi, la adultul tânăr. În acelaşi timp,
îmbunătăţirea, pe măsura înaintării în vârstă, a cunoştinţelor şi atitudinilor sanogene
va asigura existenţa unei stări de sănătate optimă la adult şi apoi la vârstnic, cu
implicaţii pozitive asupra calităţii vieţii din punct de vedere al stării de sănătate orală.
În capitolul doi sunt prezentate aspecte generale referitoare la promovarea
sănătăţii şi educaţia pentru sănătate orală ,sănătatea orală şi calitatea vieţii la
preşcolari şi şcolari dar şi la educaţia pentru sănătatea orală – obiective, metode,
teorii.
4
In capitolul al treilea din cadrul părţii generale a tezei de doctorat,
doctorandul abordează un subiect important în alegerea strategiilor de promovare a
sănătăţii orale în anumite grupuri: predicţia riscului de carios şi profilul de risc al
subiectului studiat care ne permite încadrarea subiectului într-o grupa de risc în
funcţie de care ştim ce nevoi de sănătate are şi ce fel de strategii trebuie să aplicăm.
In capitolul al patrulea doctorandul a descris indicatori utilizaţi pentru
evaluarea stării de sănătate orală la populatia preşcolară şi scolară şi nu numai.
, partea personală a tezei de doctorat, sunt expuse rezultatele
cercetării proprii pe parcursul celor 5 capitole.
Capitolul V “Metodologia cercetării” porneşte de la stabilirea
strategiei direcţiilor de cercetare, realizarea loturilor de studiu,alegerea
metodelor de evaluare a statusului oro-dentar, de determinare a riscului
carios, expunerea loturile luate în studiu, metoda statistică utilizată; toate
acestea în scopul evaluarii starii de sanatate si in final stabilirea strategiilor
de promovare a sanatatii orale .
Pornind de la această premisă, doctorandul efectuează o serie de
studii expuse în capitolele următoare.
Pornind de la această premisă, doctorandul efectuează o serie de
studii expuse în capitolele următoare.
Capitolul VI
Dinamica afecţiunilor oro-dentare la populaţia preşcolară şi
şcolară din Iaşi
Scopul lucrării de doctorat:

Scopul studiului în cadrul tezei de doctorat a avut în vedere aprecierea statusului de
sănătate orală la copiii preşcolari şi şcolari din municipiul Iaşi, modificarea comportamentelor atât
la copil cât şi la părinte privind îngrijirile de sănătate orală şi stabilirea de strategii şi metode
optime pentru promovarea sănătăţii orale in comunităţile scolare din municipiul Iaşi.
Obiective:
- Să schimbe prevalenţa bolilor orale la copii si, prin intervenţia prematură
asupra factorilor cauzatori şi favorizanţi ai cariei dentare, reducere astfel
incidenţa acestora ;
- Asocierea între statusul socio-economic al familiei, variabilele
comportamentale, incluzând practicile alimentare ale copilului, frecvenţa
periajului dentar, gradul de cunoaştere şi informare în sănătatea orală, şi
statusul clinic existent în cavitatea orală la copii.
- Evoluţia secvenţială a acumulărilor de noţiuni, tehnici şi comportamente faţă
de sănătatea orală;
- Stabilirea de noi strategii de promovare a sanătăţii orale la preşcolarii şi
şcolarii din municipiul Iaşi
6.3. Metodologie de lucru
Studiul a început în anul 2008 şi a cuprins copii preşcolari din 4 grădiniţe
şi 3 scoli ale municipiului Iaşi. Grădiniţele au fost astfel alese încât să cuprindă
familii cu statusuri socio-economice diferite.
De asemenea, am ales atât grădiniţe cu program prelungit (în care copiii
îşi desfăşoară aproximativ 2/3 din activităţile zilnice în prezenţa cadrelor didactice -
5
îşi desfăşoară activităţile educative, culturale, dorm, mănâncă alimente gătite de către
personalul specializat din grădiniţă), precum şi grădiniţe cu program normal (program
scurt - copiii îşi desfăşoară activităţile doar pe o perioadă de 4-5 ore. Ei nu dorm şi nu
mănâncă în grădiniţă, eventual servesc un sandwich pregătit de acasă).
Studiul şi-a propus să evalueze copiii preşcolari scolari pe categorii de
vârstă. Am realizat astfel două loturi:
primul lot – copii cu vârsta de 5-6 ani ;
al doilea lot – copii cu vârsta de 7-12 ani
Evaluările studiului s-au efectuat anual, astfel încât pentru fiecare lot vom
avea câte 3 evaluări: pentru anul 2008, respectiv 2009 şi 2010.
Loturi/numărul de Anul/vârsta copiilor
copii incluşi în studiu (n) 2008 2009 2010
I lot / n = 220 5-5,5 ani 5,6 - 6 ani 6-7 ani
al II lot / n = 402 8-9 ani 9 -10 ani 11-12 ani
Având în vedere că pe parcursul celor 3 ani de studiu au existat ieşiri din lot, de cauză
obiectivă, pentru evaluarea evoluţiei globale a statusului oro-dentar am luat în
consideraţie toţi copiii: 622 în ambele loturi (220 de copii în primul lot şi 402 copii în
al doilea lot).
Chestionarele, ce se adresează părinţilor, mamelor în special, au fost
completate nedirecţionat, individual, fără a fi influenţate de alţi vectori
informaţionali.
Chestionarul cuprinde 7 părţi:
I parte prezintă datele generale ale copilului: sex, vârstă, situaţia
a II-a parte a chestionarului ne furnizează date privind îngrijirea şi
educaţia copilului;
a III-a parte din chestionar ne informează despre obiceiurile alimentare ale
copilului: alimentaţia naturală, alimentaţia artificială, frecvenţa meselor,
consumul de dulciuri;
a IV-a parte: antecedente personale;
a V-a parte ne oferă date cu privire la igiena şi profilaxia oro-dentară:
frecvenţa periajului dentar, vizitele la stomatolog, obiceiuri de igienă şi
profilaxie dentară ale părinţilor;
a VI-a parte cere cunoştinţele părinţilor (mamelor) legate de starea de
sănătate orală;
a VII-a parte din chestionar (completată de către medic) reprezintă statusul
de sănătate oro-dentară a copilului (anexa 1).
Statusul oro-dentar al copiilor a fost efectuat prin inspecţie, fiind
consemnat indicele cao (carii simple, complicate, resturi radiculare, dinţii absenţi,
materialele folosite în obturarea leziunilor carioase).
Experienţele carioase au fost codificate utilizând criteriile de diagnostic
recunoscute internaţional: decayed (d), missing (m), filled (f), teeth (t) surfaces (s)
(WHO, 1987)[ 173]. Examinările s-au făcut în acord cu criteriile OMS, 1997 [173],
folosind lumina naturală, oglinzi dentare şi mănuşi chirurgicale.
6
În cadrul educaţiei propriu-zise pentru sănătatea orală iniţial am abordat metoda
discuţiilor în grupuri mari, în care am implicat copiii oferindu-le informaţii despre rolul dinţilor în
cavitatea orală, importanţa alimentaţiei în păstrarea sănătăţii dentare .
Ca următor pas în realizarea programului am optat pentru discuţiile în grupuri mici
(câte o grupă de copii) în care am accentuat importanţa elementelor dentare, rolul periajului
dentar în sănătatea orală, importanţa vizitelor la stomatolog.
Este necesară deprinderea obiceiurilor în realizarea periajului dentar la copii, deoarece practicile
de igienă dentară efectuate de timpuriu reprezintă factorul cheie de succes în menţinerea sănătăţii
orale. De aceea, copiii trebuie încurajaţi să îşi efectueze cu regularitate periajul dentar pentru a-şi
păstra sănătatea oro-dentară.
Copiii au fost educaţi şi convinşi să îşi efectueze periajul dentar şi acasă, de 2 ori pe
zi, dimineaţa şi obligatoriu seara, înainte de culcare, periajul fiind parte a activităţilor zilnice.
Pentru aceasta am organizat întruniri cu părinţii unde am discutat importanţa şi rolul
dinţilor în dezvoltarea armonioasă a copilului, importanţa periajului dentar pentru îndepărtarea
plăcii bacteriene, prevenţia cariei dentare, susţinerea părintească în formarea şi schimbarea
comportamentelor şi atitudinilor copiilor privind sănătatea orală.
S-a explicat părinţilor importanţa vizitelor regulate la stomatolog în acord cu Organizaţia
Mondială a Sănătăţii, care recomandă două inspecţii anuale, la interval de 6 luni, chiar înainte de
a împlini copilul vârsta de 3 ani. Aceasta reprezintă un ajutor în diagnosticarea şi prevenţia
precoce a afecţiunilor oro-dentare. De asemenea, s-a evidenţiat şi explicat rolul alimentaţiei în
prevenirea leziunilor carioase prin reducerea consumului de hidrocarbonate şi utilizarea
produselor alimentare cu rol tampon, ce scad pH-ul salivar.
Am organizat, împreună cu firma Procter&Gamble şi prin susţinerea Inspectoratului
Preşcolar Judeţean Iaşi, întruniri cu educatorii din grădiniţe pentru a defini care sunt priorităţile
şi direcţiile principale de îmbunătăţire a nivelului educaţional .
S-au distribuit periuţe dentare Oral B, Stage 2 şi 3, copiilor din grădiniţe, precum şi
materiale educaţionale de tip broşuri şi postere pentru fiecare unitate de învăţământ preşcolar
.Analiza datelor statistice a fost realizată utilizând programul SPSS 14.0.
REZULTATE
Analiza statistică rezultată în urma evaluării chestionarelor
Situaţia copiilor în familie (lot I)
Tabelul VI.3 Repartiţia cazurilor evaluate

Nr. copiilor în familie Nr. cazuri %
(lot I)
Singur la părinţi 96 56.14%
2 copii 60 35.09%
Mai mult de 2 8 4.68%

copii
Nici un răspuns 7 4.09%
Total 171
În lotul I incidenţa cea mai ridicată o deţin familiile cu un singur copil

(56.14%), urmate, în ordine descrescătoare, de familiile cu câte doi (35.09%),
respectiv mai mulţi copii.
7
Lotul I
3,1
2,8 2,9
1 copil 2 copii mai mult de 2 copii
Fig. 6.1 Valorile medii ale indicelui caod la copiii lotului I

În urma analizei comparative numărul copiilor în familie vs. indicele caod,
pentru lotul I, observăm un indice de carie relativ mare pentru preşcolarii din familiile
cu mai mulţi copii (caod=3.11).
De asemenea, din evaluarea statistică reiese că şi copiii singuri la părinţi
deţin un indice de carie mai mic decât cei din familiile cu doi copii (2.89, respectiv
2.90) ceea ce ne permite să afirmăm că alimentaţia distribuită mai multor copii
acoperă în principal nevoile energetice de bază, fără a se aloca surse materiale
suplimentare consumului de hidrocarbonate (dulciuri, soft drinks, gustări de tip
snaks).
Tabelul VI.5 Testul ANOVA pentru compararea valorilor medii ale indicelui
caod vs. nr de copii în familie
Cao d– lot I F (95% interval de confidenţă) p
Testul ANOVA 3.26734 0.025578
Rezultatele testului neparametric ANOVA indică prezenţa diferenţelor
semnificative între valorile indicelui cao pentru lotul I în funcţie de numărul de copii
din familie. Valoarea nivelului de semnificaţie a testului corespunzătoare unui
interval de încredere de 95% (pref=0.05) este foarte mică (p=0.025).
Situaţia copiilor în familie (lot II)
Tabelul VI.6 Indicatori statistici ai indicelui caod pentru lotul II
LOT II Medi Media Dev.st Er.st Mi Ma Q2 Media Q7
a - - d d n x 5 na 5
cao 95% 95%
Singur la 2.40 3.02 4.56 3.96 0.39 0.0 20.0 0.0 3.00 6.0
părinţi 0 0 0 0
2 copii 2,98 3.23 4.80 3.59 0.39 0.0 15.0 1.0 4.00 6.0
0 0 0 0
Mai mult de 2 3.45 5.32 8.88 5.57 0.88 1.0 20.0 4.0 5.50 8.0
copii 0 0 0 0
Total 2.94 3.89 5.02 4.32 0.29 0.0 20.0 1.0 4.00 7.0
0 0 0 0
caod vs. nr de copii în familie
Cao – lot II F (95% interval de confidenţă) p
Testul ANOVA 9.2765 0.001
În urma evaluării analizei statistice numărul copiilor în familie vs. indicele

cao pentru lotul II observăm o creştere a indicelui cao direct proporţională cu
8
creşterea numărului de copii din familie. Dacă pentru un singur copil în familie
valoarea medie a indicelui de carie este de 2.40, pentru copiii din familiile cu câte doi
minori valoarea indicelei cao creşte uşor, ca apoi să crească semnificativ pentru cei
din familiile cu mai mulţi copii (caod=3.45).
Lotul II
2,9 3,45
2,4
1 copil 2 copii mai mult de

2 copii
Fig. 6.2 Valorile medii ale indicelui caod la copiii lotului II

Rezultatele testului ANOVA indică diferenţe semnificativ statistice între
valorile medii ale indicelui caod la pacienţii lotului II de studiu în funcţie de numărul
copiilor din familie (p=0.001%CI).
Tabelul VI.8 .Corelaţia Kendall
r – coeficient de corelaţie p
(95% interval de confidenţă)
Cao d– lot II vs. copii în familie
0.71576 0.004222
Dreapta de regresie în corelaţia numărul de copii din familie vs. indice cao
pentru lotul II ne indică o creştere semnificativă a indicelui cao direct proporţională
cu creşterea numărului de copii din familie.
Tabelul VI.9 Indicatori statistici ai indicelui CAOD pentru lotul II
LOT II Media Media Dev.std Er.std
cao
-95%
Singur la părinţi 0.90 3.01 3.26 0.31
2 copii 1.11 3.18 3.49 0.32
Mai mult de 2 copii 1.45 3.89 4.89 0.84
Total 1.15 3.36 3.88 0.49
Rezultatele analizei statistice numărul copiilor în familie vs. indicele

CAOD pentru lotul II observăm o creştere a acestuia direct proporţională cu creşterea
numărului de copii din familie. Dacă pentru un singur copil în familie valoarea medie
a indicelui de carie este de 0.9, pentru copiii din familiile cu câte doi minori valoarea
indicelei cao creşte uşor, ca apoi să crească uşor pentru cei din familiile cu mai mulţi
copii (caod=1.45)(tab.VI.9).
Status familial – lotul I
Tabelul VI.10Incidenţa statusului familial raportat la anul de studiu (lotul I)
Status familial 2009 2010
9
Casătoriţi (2 Casătoriţi (2 părinţi) 258 248
părinţi)
86.70% 83.04%
1 părinte Necăsătoriţi 9 12
2.96% 4.09%
Trăiesc despărţiţi 9 7
1.97% 2.34%
Văduvi 1 1
0.49% 0.58%
Alte situaţii Divorţaţi 4 5
1.48% 2.92%
Concubinaj 14 11
4.93% 4.09%
Nici un răspuns Nici un răspuns 4 7
1.48% 2.34%
Incidenţa răspunsurilor privind situaţia statusului familial pentru lotul I de

studiu arată ponderea cea mai ridicată (83-86%) pentru situaţiile cu părinţi căsătoriţi
(tab.VI.10).
Observăm iniţial, în anul 2008, o valoare relativ mică a indicelui caod
(1.9) pentru copii din familiile cu 2 părinţi. În anul 2010 valoarea indicelui cao a
crescut până la 2.8, iar celelalte valori ale indicelui de carie se menţin asemănătoare
sau au crescut foarte puţin de la o evaluare la alta, ceea ce se justifică şi prin analiza
testului neparametric ANOVA, care nu indică semnificaţie statistică.
Valoarea indicelui de carie (2.5 în anul 2009 şi 2.9 în anul 2010) pentru
copii care provin din familii cu un singur părinte ne face să concluzionăm că statusul
familial cu un singur părinte incriminează prezenţa experienţelor şi leziunilor carioase
de timpurii.
Tabelul VI.13 Repartiţia dinţi indemni/ dinţi cariaţi vs. status familial vs. an de
studiu (lotul I)
An de studiu Indice caod 2 părinţi Un părinte Alte situaţii Total
2009 Caries free (caod=0) % 43.50% 2.00% 4.00% 49.50%
Dinţi cariaţi (caod≥1) 44.50% 3.50% 2.50% 50.50%
2010 Caries free (caod=0) % 35.33% 1.80% 3.59% 40.72%
10
Indicele cao vs status familial
6
2,9 2,6
2,8
4
2,5 2,4 2010
2 1,9
2009
0
2 parinti 1 parinte alte situatii
Fig. 6.4 Valorile medii ale indicelui caod la copiii lotului I
Analizând repartiţia cazurilor dinţi indemni/dinţi cariaţi pentru lotul I de
studiu se observă, în anul 2009, un raport de aproximativ 1/1 (0.98), iar în anul 2010
un raport subunitar (0.68), ceea ce se justifică prin creşterea numărului de dinţi
cariaţi.
Analizând cazurile în funcţie de statusul familial se observă că procentele cele mai
ridicate atât pentru dinţii indemni, cât şi pentru dinţii cu indice caod ≥ 1 le deţin
copiii din familiile cu părinţi căsătoriţi.
Tabelul VI.14 Repartiţia dinţilor indemni vs. status familial vs. an de studiu (lotul I)
Total cazuri
2 părinţi Un părinte Alte situaţii
An de studiu (cao=0)
87 4 8
2009 99
87.88% 4.04% 8.08%
59 3 6
2010 68
86.76% 4.41% 8.82%
Status familial – lotul II
Tabelul VI.15 Incidenţa statusului familial raportat la anul de studiu (lotul II)
Status familial 2009 2010
Casătoriţi (2 părinţi) Casătoriţi (2 părinţi) 349 351
87.07% 87.37%
1 părinte Necăsătoriţi 9 8
2.38% 2.02%
Trăiesc despărţiţi 7 6
1.70% 1.52%
Văduvi 1 0
0.34% 0.00%
Alte situaţii Divorţaţi 27 13
6.80% 6.57%
Concubinaj 7 10
1.70% 2.53%
Ca şi în lotul I, ponderea cea mai ridicată (87%) o deţin copiii din familiile
cu părinţii căsătoriţi.
Tabelul VI.16 Indicatori statistici ai indicelui caod pentru lotul II (evaluare II şi III)
11
În anul 2010 valorile medii ale indicelui cao pentru copiii din familiile cu
părinţi căsătoriţi, respectiv „alte situaţii” au crescut uşor faţă de valorile anului 2009,
în schimb observăm o scădere a indicelui caod în anul 2010 faţă de anul 2009 pentru
copiii care au un singur părinte.
2009 2010
4,1 3,4 4,2

3,6 4,3 3,8
2 parinti 1 parinte alte situatii
Fig. 6.5 Valorile medii ale indicelui caod la copiii lotului II

caod vs. status familial
F (95% interval de confidenţă) p
caod – lot II
Testul ANOVA 0.40234 0.763267
Rezultatele testului ANOVA pentru compararea valorilor medii ale

indicelui cao vs. status familial nu indică prezenţa diferenţelor semnificativ statistice
(p=0.763267, 95% CI).
Tabelul VI.18 Repartiţia dinţi indemni/ dinţi cariaţi vs. status familial vs. an de
studiu (lotul II)
An de studiu Indice caod 2 părinţi Un părinte Alte situaţii Total
2009 Caries free (caod=0) % 26.87% 0.34% 2.04% 29.25%
2010 Caries free (caod=0) % 23.23% 0.51% 2.02% 25.76%
Dinţi cariaţi 64.14% 3.03% 7.07% 74.24%

(caod≥1)
Analizând repartiţia cazurilor dinţi indemni/dinţi cariaţi pentru lotul II de
studiu se observă, în anul 2009, un raport de 0.41, iar în anul 2010 – 0.35.
Analizând cazurile în funcţie de statusul familial pentru lotul II observăm că
procentele cele mai ridicate, atât pentru dinţii indemni cât şi pentru dinţii cu indice
caod≥1, le deţin copiii din familiile cu părinţi căsătoriţi (23-26%, respectiv 60-64%).
12
Tabelul VI.19 Incidenţa dinţilor indemni vs. status familial vs. an de studiu (lotul II)
Total cazuri
An de studiu 2 părinţi Un părinte Alte situaţii
(cao=0)
2009 79 1 6 86
91.86% 1.16% 6.98%
2010 46 1 4 51
90.20% 1.96% 7.84%
125 2 10 137
Nivel de şcolarizare mamă vs. cunoştinţe în sănătatea orală

În relatarea cunoştinţelor privind starea de sănătate orală a mamelor am
optat la un număr de 4 întrebări din chestionar, întrebări prin care se evidenţiază
nivelul de cunoştinţe al intervievaţilor privind sănătatea orală.(anexa 1, întrebările 58-
61) Fiecare întrebare primeşte un punct pentru răspunsul afirmativ, astfel încât
răspunzând pozitiv la cele 4 întrebări mama va obţine punctajul maxim 4,
corespunzător unui nivel înalt de cunoştinţe. Astfel am considerat:
0-1 puncte -scorul 1 – nivel scăzut de cunoştinţe în sănătatea orală,
2 puncte - scorul 2 – nivel mediu de cunoştinţe,
3-4 puncte - scorul 3 – nivel înalt de cunoştinţe.
scor 1 scor 2 scor 3
64,92% 74,80%
33,33%48,89%
50%
4,40% 22,51% 22,05%
16,67% 17,78%
12,57%
3,15%
8 clase
8-10 clase
liceu
facultate
Fig. 6.6 Repartiţia cazurilor în funcţie de nivelul de şcolarizare al mamei vs.

relatarea cunoştinţelor în sănătatea orală (loturile I şi II)
Pentru mamele cu nivel de şcolarizare scăzut (până în 8 clase) rata de
cunoştinţe în sănătatea orală se situează la un nivel mediu (50% scor 2). Pe măsură ce
creşte nivelul de educaţie profesională scade rata de răspuns pentru nivelul mediu şi
creşte rata răspunsurilor pentru nivelul înalt de cunoştinţe (scorul 3). Cu alte cuvinte,
rata scorurilor privind gradul de cunoştinţe în sănătatea orală creşte direct
proporţional cu creşterea nivelului de şcolarizare al mamelor.
Tabelul VI.21 Corelaţia între nivelul de şcolarizare al mamei vs. relatarea
cunoştinţelor în sănătatea orală
Corelaţia neparametrică Spearman Rank R
r – coeficient de corelaţie p
Corelaţia între nivelul de şcolarizare
(95% interval de confidenţă)
al mamei vs. relatarea cunoştinţelor
în sănătatea orală
0.3176787 p=0.00016
13
Din analiza statistică privind corelaţia neparametrică Spearman Rank R se
indică prezenţa diferenţelor semnificative între nivelul de şcolarizare al mamei şi
relatarea cunoştinţelor în sănătatea orală (p=0.00016, 95% CI).
Asocierea semnificativă între nivelul de şcolarizare al mamei şi relatarea
cunoştinţelor în sănătatea orală a fost susţinută de rezultatele testului Chi-pătrat
(χ =19.71, p=0.00311, 95%CI). Există o corelaţie semnificativă între aceste aspecte
2
(r=0.31767).
Tabelul VI.22 Parametrii estimaţi în testarea asocierii
Relatarea cunoştinţelor mamelor în sănătate orală vs. indice caod copii

Din analiza indicatorilor statistici ai indicelui caod pentru lotul I de studiu
vs. scor nivel de cunoştinţe în sănătatea orală se constată că indicele de carie cel mai
scăzut (caod=2.20) îl deţin copiii ai căror mame prezintă un scor 3 (un nivel mai înalt
de cunoştinţe) în sănătatea orală.
Tabelul VI.24 Testul ANOVA pentru compararea valorilor medii ale indicelui caod vs.
scor nivel de cunoştinţe în sănătatea orală
Caod– lot I F (95% interval de confidenţă) p
Testul ANOVA 0.471467 0.6123
Rezultatele testului neparametric ANOVA nu indică prezenţa diferenţelor

semnificativ statistice între valorile medii ale indicelui cao şi scorul pentru nivelul de
cunoştinţe în sănătatea orală.
Se observă, pentru lotul I de studiu, că indicele de carie cu valoarea cea
mai mică o prezintă copiii ai căror mame deţin un nivel înalt de cunoştinţe, urmaţi de
copiii ai căror mame prezintă un nivel scăzut de cunoştinţe în sănătatea orală.
Din analiza indicatorilor statistici ai indicelui cao pentru lotul II de studiu
reiese că mamele care deţin mai multe cunoştinţe în sănătatea orală au copii ce
prezintă un indice de carie scăzut (caod=3.22) faţă de mamele care deţin mai puţine
cunoştinţe, iar copiii lor prezintă un indice de carie mult mai mare (caod=3.92).
Tabelul VI.26 Testul ANOVA pentru compararea valorilor medii ale indicelui caod
vs.scor nivel de cunoştinţe în sănătatea orală (lot II)
Caod– lot II F (95% interval de confidenţă) p
Testul ANOVA 1.175484 0.227231
Deşi statistic nu găsim diferenţe semnificative (p=0.2272, 95% CI) observăm că

valoarea indicelui de carie pentru copiii din lotul II nu scade direct proporţional cu
creşterea nivelului de cunoştinţe al mamelor în sănătatea orală.
Nivelul de pregătire profesională (mame) vs. surse de informare
Din analiza incidenţei cazurilor în funcţie de nivelul de şcolarizare al
mamei vs. sursele de informare se desprinde concluzia că încă o mare parte dintre
părinţi nu deţin informaţii privind starea de sănătate oro-dentară (51-71%).
14
Cărţile, revistele, ca surse de informare în sănătatea orală, sunt utilizate în
procente mici de persoanele cu studii superioare (7.87%) şi doar pasager de către
mamele cu studii medii (liceu – 2.62%). Mamele cu nivel educaţional scăzut (până în
8 clase) preferă ca sursă de informare mass-media (16.67%), în schimb, celelalte
categorii de mame preferă consultaţiile şi informaţiile de la medic, fie stomatolog, fie
generalist. Persoanele cu un nivel de şcolarizare mai înalt (facultate) se informează
accesând internetul (2.36%), şi, deşi într-un procent foarte mic (1.57%), relatează că
au primit informaţii şi din familie. Întâlnirile organizate cu medicul stomatolog în
unităţile de învăţământ (grădiniţe) reprezintă o sursă importantă de preluare a
informaţiilor în sănătatea orală pentru toate categoriile şi nivelele sociale (8-16%).
Tabelul VI.28 Parametrii estimaţi în testarea asocierii
2 p
df
M-L (maximum likelihood)

33.26671 df=18 p=0.0028
Chi-pătrat - 2
Coeficient de contingenţă 0.3242978
Rezultatelor testelor parametrice indică o asociere semnificativ statistică

între nivelul de şcolarizare al mamei şi sursele de informare în sănătatea orală
(χ2=33,266, p=0.0028).
Parametrii testului de corelaţie demonstrează prezenţa asocierii semnificative
(p=0.03859) între nivelul educaţional al mamei şi sursele de informare ale acesteia,
rezultate valabile pentru un interval de confidenţă de 95% CI.
Periajul dentar
Tabelul VI.30 Periajul dentar pentru lotul I – studiu comparativ părinţi vs. copii
PERIAJUL DENTAR
nu se spală o dată /zi 2 ori/zi 3 ori/zi ocazional
LOT I
23 33 32 1 44
copii
17.29% 24.81% 24.06% 0.75% 33.08%
3 18 76 20 16
2008 mame
2.26% 13.53% 57.14% 15.04% 12.03%
8 23 73 13 16
taţi
6.02% 17.29% 54.89% 9.77% 12.03%
0 71 60 5 35
copii
0.00% 41.52% 35.09% 2.92% 20.47%
3 23 116 20 9
2010 mame
1.75% 13.45% 67.84% 11.70% 5.26%
11 27 97 18 18
taţi
6.43% 15.79% 56.73% 10.53% 10.53%
15
nu se spala 1/zi 2/zi 3/zi ocazional
57,14 54,89 67,84 56,73

33,08 41,52
35,09
24,81
24,06
17,29 13,53 17,29
15,046,02 20,47
13,45 15,79
0,752,2612,03 12,03
9,77 0 2,921,7511,7 10,53
6,43
5,26 10,53
copii mame tati copii mame tati
Fig. 6.8 Periajul dentar pentru lotul I – studiu comparativ părinţi vs. copii
Analizând incidenţa răspunsurilor pozitive în ceea ce priveşte efectuarea

periajului dentar la copiii lotului I de studiu se observă că în anul 2010 ponderea
copiilor care nu se spală pe dinţi este nulă comparativ cu anul 2008, unde procentajul
a fost de 17.29%. De asemenea, se dublează, în anul 2010, numărul de copii care îşi
efectuează periajul dentar o dată pe zi, şi creşte cu 11 procente numărul copiilor ce se
spală de două ori pe zi. Cu privire la efectuarea periajului dentar ocazional au rămas
la această afirmaţie, în anul 2010, doar 1/3 din copii ce o susţineau în 2008.
Se menţine procentajul mamelor care se spală o dată pe zi (13.5%), creşte cu 10%
numărul celor care îşi efectuează periajul de două ori pe zi şi se reduce la jumătate
procentajul mamelor ce se spală ocazional (12.03% în anul 2008 şi 5.26% în 2010).
În ceea ce priveşte situaţia periajului dentar pentru taţi, aceştia îşi menţin opiniile în
ambele evaluări.
Analizând comparativ periajul dentar efectuat de părinţi şi periajul
efectuat de către copiii acestora, pentru lotul I, reiese că ponderea cea mai mare în
efectuarea periajului dentar de două ori pe zi o deţin părinţii, iar copii preferă periajul
o dată şi/sau de două ori pe zi, în ordine descrescătoare.
Tabelul VI.31 Parametrii estimaţi în testarea asocierii anului de studiu vs. periajul
dentar lot I
2
df p
Copii M-L (maximum likelihood)
53.93068 df=4 p=0.00000
Chi-pătrat - 2
Coeficient de corelaţie 0.878841 p=0.005862
Mame M-L (maximum likelihood)
6.229965 df=4 p=0.18263
Chi-pătrat - 2
Coeficient de corelaţie -0.51543 p=0.035019
Taţi M-L (maximum likelihood)
0.3608479 df=4 p=0.98555
Chi-pătrat - 2
16
În răspunsurile copiilor şi mamelor există o corelaţie semnificativă;
parametrii estimaţi în testarea asocierii anului de studiu vs. periajul dentar, pentru
lotul I, susţin această concluzie (p=0.0058, p=0.035, 95% CI).
În cazul răspunsurilor date de taţi nu este remarcată o asociere cu anii de
studiu (p=0.98), ceea ce reiese şi prin faptul că taţii nu îşi schimbă opiniile de la o
evaluare la alta.
Tabelul VI.32 Periajul dentar pentru lotul II – studiu comparativ părinţi vs. copii
PERIAJUL DENTAR
nu se spală o dată /zi 2 ori/zi 3 ori/zi ocazional
LOT II
9 85 103 21 79
copii
3.03% 28.62% 34.68% 7.07% 26.60%
4 117 130 24 22
2008 mame
1.35% 39.39% 43.77% 8.08% 7.41%
17 128 99 21 32
taţi
5.72% 43.10% 33.33% 7.07% 10.77%
0 69 95 4 30
copii
0.00% 34.85% 47.98% 2.02% 15.15%
1 25 143 21 8
2010 mame
0.51% 12.63% 72.22% 10.61% 4.04%
12 33 120 20 13
taţi
6.06% 16.67% 60.61% 10.10% 6.57%
nu se spala 1/zi 2/zi 3/zi ocazional

20
72
61
43
39,4 43 48
35 27
28,6 33 35
8 7 5,7 711 0 15 13 17
3,3 7 1,3 2 0,5 114 6 107
copii mame tati copii mame tati
Fig.6.9 Periajul dentar pentru lotul II – studiu comparativ părinţi vs. copii
17
Urmărind analiza incidenţei periajului dentar pentru copiii lotului II de
studiu se observă, ca şi în lotul I, că în anul 2010 valoarea procentuală a celor care nu
se spală pe dinţi este nulă (în anul 2008 incidenţa a fost de 3%). Creşte uşor numărul
de copii care se spală o dată pe zi, creşte, de asemenea, frecvenţa periajului de 2 ori
pe zi (cu 13 procente) şi scade cu 11.5% numărul copiilor lotului II ce se spală pe
dinţi ocazional.
Situaţia periajului dentar la părinţi ne indică scăderi cu 26% a numărului
celor ce se spală o dată pe zi şi creşteri cu 27-28% a numărului de părinţi ce îşi
efectuează periajul dentar de două ori pe zi. Creşte uşor, cu 2.5-3%, frecvenţa
periajului de 3 ori pe zi şi scade cu 3-4% frecvenţa periajului ocazional.
Analizând comparativ periajul dentar efectuat de părinţi şi periajul
efectuat de către copiii acestora pentru lotul II de studiu rezultă, în urma
demonstraţiilor şi lecţiilor de educaţie sanitară prezentate în unităţile de învăţământ
preşcolar, în urma discuţiilor pe tema educaţiei pentru sănătatea orală, creşterea
considerabilă a frecvenţei periajului dentar de două ori pe zi atât la părinţi cât şi la
copii.
Tabelul VI.33 Parametrii estimaţi în testarea asocierii anului de studiu vs.
periajul dentar – lot II
2 p
df
copii M-L (maximum likelihood)

25.80531 df=4 p=0.00003
Chi-pătrat - 2
Mame M-L (maximum likelihood)

50.99793 df=4 p=0.00000
Chi-pătrat - 2
Taţi M-L (maximum likelihood)

51.12326 df=4 p=0.00000
Chi-pătrat - 2
Este demonstrată asocierea semnificativă între anul de studiu şi periajul

dentar, pentru lotul II de studiu, explicată prin creşterea numărului de răspunsuri
pozitive de la o evaluare la alta, atât în cazul copiilor, cât şi în cazul părinţilor.
Cine îl ajută să se spele pe dinţi?
Tabelul VI.34 Distribuţia pacienţilor din lotul II
%
2008 Altcineva 7.41%
Nu îl ajută nimeni 92.59%
18
altcineva nu il ajuta nimeni
92,59 90,82 94,95
7,41 9,18 5,05
2008 2009 2010
Fig.6.10Ajutorul acordat în efectuarea periajului dentar pentru lotul II de studiu

Analizând ajutorul acordat în efectuarea periajului dentar, în lotul II de
studiu, reiese că 90-95% dinte copii îşi efectuează singuri manopera periajului dentar.
În anul 2010 doar 5% dintre copiii lotului II primesc sprijin în efectuarea periajului
dentar. Există diferenţe semnificative (p=0.0390, 95% CI) între ajutorul primit de
copii la efectuarea periajului dentar şi efectuarea periajului fără sprijin din partea
părinţilor.
Îngrijirea copilului
2008 2010
57,99
47,91
31,63
22,49
10,93 3,72 2,79
8,94 1,08 1,36
scor 0 scor 1 scor 2 scor 3 scor 4
Fig. 6.11 Afirmaţia "Educaţia copilului mă oboseşte peste măsură" vs. an evaluare
Analizând scala gradului de acord pentru afirmaţia "Educaţia copilului mă
oboseşte peste măsură", la cele două loturi de studiu, ne confruntăm cu o creştere
vertiginoasă a numărului de răspunsuri pozitive de la scorul 4 (educaţia mă oboseşte
→se potriveşte exact) către scorul 0 (educaţia mă oboseşte→nu se potriveşte deloc).
De asemenea, observăm creşterea numărului de răspunsuri pozitive, în anul 2010 faţă
de evaluarea anului 2008, pentru scorul 0, ceea ce ne face să concluzionăm că avem
de a face cu o creştere a gradul de interes al părinţilor în ceea ce priveşte factorul
educaţional.
19
Atât statistica 2 cât şi corelaţia inversă prezentă între anii de studiu şi
scorul evaluării indică scăderea semnificativă a numărului de răspunsuri pozitive
pentru scorul 0 (χ2=28.49, r=- 0.523).
Afirmaţia „Igiena orală şi protecţia dinţilor sunt foarte importante
pentru mine” vs. ani de studiu
2008 2009 2010
73,24
71
55,35
5,35
2,01 21,16
3,02 2,71 13,26 14,49
0,6 7,59
3,62 15,72
0
scor 0 scor 1 scor 2 scor 3 scor 4
Fig. 6.12 Afirmaţia „Igiena orală şi protecţia dinţilor sunt foarte importante pentru
mine”vs. ani de studiu
Analizând scala gradului de acord, în ambele loturi de studiu, pentru
afirmaţia „Igiena orală şi protecţia dinţilor sunt foarte importante pentru mine”
observăm în anul 2008 creşteri gradate de la scorul 0 (nu se potriveşte deloc) către
scorul 4 (se potriveşte exact). În anul 2010 incidenţa pentru scorul 0 este nulă, creşte
foarte uşor pentru scorul 1, creşte gradat către scorurile 2 şi 3, atingând un maximum
de 71% pentru scorul 4.
De asemenea, se observă, în funcţie de anii de evaluare, diferenţe pentru
scorurile 2 şi 3, în favoarea anului 2008, iar pentru scorul 4 diferenţe majore (16%),
în favoarea anului de studiu 2010. Acest fapt ne face să concluzionăm că pe parcursul
anilor de evaluare a crescut interesul părinţilor pentru igiena şi protecţia dinţilor,
precum şi gradul de conştientizare al acestora faţă de propria sănătate.
Tabelul VI.39 Parametrii estimaţi în testarea asocierii răspunsurilor la afirmaţia
„Igiena
orală şi protecţia dinţilor sunt foarte importante pentru mine” vs. an evaluare
2 p
df
95% interval de confidenţă
85.12312 df=10 p=0.0000
Chi-pătrat - 2
Coeficient de contingenţă 0.242540 p=0.0000
Rezultatele testelor neparametrice indică diferenţe semnificativ statistice

între scorurile afirmaţiei „Igiena orală şi protecţia dinţilor sunt foarte importante
pentru mine” şi anii de evaluare (p=0.00).
20
Vizita mamelor la stomatolog
2010 2009 2008
10,89
19,24 24,35 14,36 16,26
12,2 14 19,1
13,6 28,3 16,7 7
20,23 16,2 17,9 12,07
13,72 3,5
scor 0 scor 1 scor 2 scor 3 scor 4 nu raspunde
Fig. 6.13 „Vizita mamelor la stomatolog” vs. ani de studiu

Ponderea răspunsurilor pozitive, în ceea ce priveşte vizita mamelor la
stomatolog, ne indică o creştere procentuală mai puternică pentru scorul 2 (se
potriveşte puţin) în toţi cei trei ani de evaluare (24-30%). Nu apar diferenţe mari între
răspunsuri de la o evaluare la alta pentru fiecare scor în parte, ceea ce dovedeşte că
mamele îşi menţin opiniile. Ponderea mare pentru scorul 2 ne face să concluzionăm
că vizitele regulate la stomatolog nu reprezintă o prioritate, fie datorită lipsei de timp,
fie datorită multiplelor activităţi pentru care părinţii consideră că acestea ar avea
întâietate.
Tabelul VI.41 Parametrii estimaţi în testarea asocierii răspunsurilor la
„Vizita mamelor la stomatolog” vs. an evaluare
2 p
df
95% interval de confidenţă
33.57547 df=10 p=0.00022
Chi-pătrat - 2
Coeficient de contingenţă 0.032551 1.288508 0.197569
Sunt prezente diferenţe semnificativ statistice între scorurile acestei
afirmaţii (χ2=33.57, p=0.00022, 95% CI), însă răspunsurile nu se corelează
semnificativ cu anii de studiu (r=0.0325, p=0.1975), astfel putem spune că nu sunt
diferenţe importante între incidenţele răspunsurilor corespunzătoare celor 3 ani de
studiu.
Controlul copiilor după efectuarea periajul dentar.
21
2008 2009 2010
46,8 40,6
47
40,6
4,6 33,2 42,8
1 6,8
3,6
9,7 3,4
5,35 8,85,23
nici u niciodata rar uneori regulat
raspuns
Fig. 6.14 Controlul copiilor după efectuarea periajului dentar

O altă cerinţă a chestionarului îi întreabă pe părinţii dacă îşi controlează
sau nu copii după ce aceştia şi-au efectuat periajul dentar. Incidenţa răspunsurilor
afirmative, pentru cele două loturi de studiu, la această întrebare, ne indică procente
ridicate pentru răspunsurile „uneori” (33-47%) şi „regulat” (40-47%). Creşte anual,
cu 6-7%, rata răspunsurilor pozitive pentru afirmaţia „uneori” şi scad brusc, cu 7
procente, răspunsurile pozitive pentru afirmaţia „regulat”, în anul 2010 faţă de anii
anteriori. În concluzie, incidenţa răspunsurilor în ceea ce priveşte controlul copiilor,
de către părinţi, în efectuarea periajului dentar ne arată că o mare parte dintre părinţi
(40% mame) îşi controlează copii regulat dacă aceştia şi-au efectuat periajul dentar, o
altă parte (40-46%) îşi controlează doar uneori copiii, şi o mică parte (14,19% - în
2008 şi 11,39% în anul 2010) îşi controlează copiii rar sau chiar niciodată.
Este remarcată o diferenţă semnificativă (χ2=51.90, p=0.000, 95%CI) a
părinţilor ce îşi urmăresc „uneori” şi „regulat” copiii după efectuarea periajului dentar
faţă de cei ce nu realizează controlul (niciodată / rar).
Corelaţia neparametrică a răspunsurilor cu anul de evaluare indică
prezenţa unei asocieri semnificative (r=0.3889, p=0.0359), ce este dată, în special, de
creşterea anuală a numărului de răspunsuri pozitive pentru afirmaţia „uneori”
(33.26% - 2008 – 46.88% - 2010).
Utilizarea de către părinţi a mijloacelor de igienă dentară în realizarea educaţiei

orale
Referitor la utilizarea materialelor educaţionale în efectuarea educaţiei
sanitare a copiilor se observă că, în anul 2008, - 38.60% dintre părinţi nu cunoşteau
existenţa materialelor de educaţie sanitară, ca în anul 2010 rata răspunsurilor pozitive
pentru această afirmaţie să scadă până la valoarea de 24.12%. Aceasta se justifică
prin creşterea (în 2010) numărului de părinţi care utilizează materiale educaţionale
(periuţe dentare ale firmelor producătoare de materiale dentare, corespunzătoare
grupelor de vârstă, oglinzi dentare din trusele medicale, paste de dinţi cu fluor, pentru
copii, desene animate pe tema educaţiei sanitare) cu 14.92% faţă de anul 2008.
22
2008 2009 2010
69,1
68,2 24,1
4,3 54,1 19,2
38,6 2,4
8,65 5,1 3,8
2
nici un da nu se refuza indeea
raspuns cunoaste
Fig.6.15 Ponderea de material educaţional utilizat de către părinţi în realizarea

educaţiei sanitare
Există, un procent relativ mic de părinţi (2-2.5%) care încă refuză ideea
utilizării de material educaţional în scopul schimbării de comportamente şi atitudini
sanogene, care poate fi explicat prin nivelul modest de şcolarizare pe care îl deţin.
Asocierea răspunsurilor pozitive în utilizarea materialului educaţional vs.
anul de evaluare este semnificativă (χ2=51.920, p=0.000, 95%CI).
Corelaţia inversă semnificativă (r=-0.2161, p=0.00014, 95%CI) între anii
de studiu şi răspunsurile la afirmaţia „Utilizarea de către părinţi a materialelor de
igienă dentară în realizarea educaţiei orale” este justificată prin scăderea prevalenţei
răspunsurilor pozitive la afirmaţia „nu se cunosc”, pentru anii 2008 – 2010.
Consumul de băuturi – lotul I
Tabelul VI.45 Indicatori statistici ai indicelui caod pentru
lotul I vs. băuturile utilizate vs.
anul de studiu
LOT I Medi Media Dev.s Mi Ma Media
a - - td n x na
caod 95 95%
%
200 Nici un răspuns 1.36 0.18 2.55 2.66 0 11 0
8 Ceai/lapte îndulcit 1.44 0.54 2.34 2.18 0 7 0
Lapte 1.05 0.10 2.01 1.99 0 7 0
Apă minerală 0.00 0.00 0 0 0
Soft drinks 2.60 0.16 5.04 3.41 0 8 1
Suc fructe/suc 0.83 - 2.23 1.33 0 3 0
vitmine 0.56
Apă plată 1.24 0.48 2.01 2.67 0 14 0
200 Nici un răspuns 2.54 - 5.24 4.46 0 16 1
9 0.16
Ceai/lapte îndulcit 1.56 0.86 2.25 2.31 0 8 0
Lapte 3.00 1.45 4.55 3.31 0 10 2
Apă minerală 1.18 - 2.38 1.78 0 5 0
0.01
Soft drinks 1.07 0.18 1.96 1.54 0 5 0
Suc fructe/suc 3.00 - 15.9 5.20 0 9 0
23
vitmine 9.91 1
Apă plată 2.02 1.42 2.62 2.94 0 18 0
201 Nici un răspuns 2.44 - 5.14 3.50 0 11 1
0 0.25
Ceai/lapte îndulcit 2.59 0.89 4.30 4.31 0 16 0
Lapte 1.33 - 3.61 2.96 0 9 0
0.94
Apă minerală 1.33 - 3.50 2.07 0 4 0
0.83
Soft drinks 5.27 2.53 8.01 4.95 0 19 4
Suc fructe/suc 4.00 - 8.50 4.86 0 13 2
vitmine 0.50
Apă plată 2.64 1.98 3.30 3.30 0 15 1
Total 2.08 1.80 2.35 3.15 0 19 0
Din analiza indicatorilor se observă că indicele de carie cel mai ridicat, în

anul 2010, (caod=5.27) îl prezintă copiii lotului I de studiu care utilizează frecvent, ca
băuturi, soft drinks-urile, urmat, în ordine descrescătoare, de cei ce beau sucuri din
fructe naturale (caod=4).
2008 2009 2010

57
47,2
37,1
22
16,6 18,915,814,3
6,5
5,2 9,5 3,5 7,5
5,5
5,2 0,7 8,8 4,5 4
6,9 1,5
Nivi un ceai/lapte lapte apa soft drinks suc apa plata

raspuns
Fig. 6.16 Incidenţa consumului de băuturi pentru lotul I vs. anul de studiu vs. indice
caod
Deşi rata de consum a băuturilor utilizate de către copii ne indică că cel

mai frecvent aceştia beau apă plată, urmat, în ordine descrescătoare, de ceai/lapte
îndulcit, băuturi de tip soft drinks, şi apoi lapte, valoarea indicelui de carie cea mai
ridicată o prezintă copiii care beau frecvent băuturi soft drinks şi sucuri naturale din
fructe.
Analiza statistică rezultată în urma evaluării examenelor clinice
LOTUL I
Lotul I de studiu este reprezentat de copii cu vârste cuprinse între 5 şi 7

ani, pe parcursul celor trei ani de evaluare.
24
Astfel în anul 2008, lotul I a fost reprezentat de copii cu vârsta de 5 ani, în anul 2009
copii de 6 ani, iar în anul 2010 copii cu vârsta de 7 ani.
Pentru a realizarea statusului odontal am luat în consideraţie, pentru
studiu, toţi cei 220 de copii, evitând faptul că pe parcursul evaluărilor, au existat
plecări din lot, de cauză obiectivă.
Indicele caod vs. sex
Valoarea cao/sex
feminin masculin
2,57
2,23
1,52 1,821,97
1,16
2008 2009 2010
Fig. 6.17. Indicatori statistici ai indicelui caod pentru lotul I vs. perioada de evaluare
vs.
sexul copiilor
Urmărind evoluţia indicelui caod în funcţie de sexul copiilor şi anul de

evaluare am constatat că în anul 2008 indicele de carie a avut valori mai ridicate
pentru fetiţe comparativ cu băieţii. Evaluarea anului 2009 echilibrează oarecum
balanţa pentru valorile medii ale indicelui de carie la fetiţe şi băieţi (1.82 indice caod
la fetiţe şi 1.97 la băieţi), ca în anul 2010 să observăm valori mai ridicate ale indicelui
de carie pentru băieţi comparativ cu fetele (2.57 faţă de 2.23).
Tabelul VI.48 Indicatori statistici ai indicelui caod pentru lotul I vs. perioada de
evaluare
LOT Medi Media Dev.st Er.st Median
I a - - d d a
caod 95% 95%
2008 1.14 0.61 1.56 2.48 0.22 0.00
2009 1.67 1.21 2.10 2.92 0.15 0.00
2010 2,23 2.07 2.36 3.46 0.18 1.00
Total 1,68 1.29 2.00 3.07 0.10 0.00
Calculând media indicelui cao, per global, pentru lotul nostru, de 220 de
copii, observăm creşterea progresivă a indicelui de la o evaluare la alta, astfel că, în
25
anul 2008 am găsit o medie de 1.14 indice caod, 1,67 în anul 2009 şi 2.23 în anul
2010.
Dinamica caod lot I
cao
1,67 2,23
1,14
2008 2009 2010
Fig.6.18 Indicatori statistici ai indicelui caod pentru lotul I vs. perioada de studiu
Analiza testelor neparametrice indică semnificaţie statistică (p=0.0013,

95%CI), prin creşteri ale valorii medii a indicelui caod, în decursul celor trei evaluări.
Tabelul VI.50 Repartiţia cazurilor caries free şi a cazurilor cu leziuni carioase vs.
anul de evaluare
Lot I 2008 2009 2010
Nr. cazuri % Nr. cazuri % Nr. cazuri %
cao=0 139 63.26% 130 59.14% 106 48.22%
cao ≥ 1 62 28,34% 94 42.86% 109 49.62%
Analiza cazurilor lotului I de studiu indică faptul că la vârsta de 5-5.5 ani

61.26% dintre copii au dinţi indemni. De asemenea, observăm că pe măsură ce
copilul creşte procentajul de dinţi caries free (caod=0) scade şi creşte prevalenţa
leziunilor carioase. Dacă în anul 2008 – 28.34% dintre copii prezentau leziuni
carioase, în anul 2010 rata leziunilor cavitare este de 49.62%.
Tabelul VI.51 Valorile indicelui caod în lotul I vs. anii de studiu

Valorile indicelui caod 2008 2009 2010
caod 1.14 1.67 2.23

cd 1.04 1.48 1.92
ad 0.01 0.03 0.09
od 0.09 0.16 0.22
sic 3.15 4.65 5.13
26
Valoarea indicelui caod reprezintă suma indicelui de carie (c d), a indicelui
de dinţi absenţi (ad) şi a indicelui de obturaţie (od).
Media indicelui caod este dată, în special, de valoarea mare a indicelui de
carie cd, şi mai puţin de valorile indicilor ad şi od.
Valoarea indicelui de carie cd creşte progresiv de la 1.14 în anul 2008,
1.67 în anul 2009 la 2.23 în anul 2010.
Indicele de dinţi absenţi (ad) prezintă valori foarte mici (0.01-0.09) la
aceste categorii de vârstă, iar valoarea indicelui de obturaţie creşte uşor, de la un an la
altul, ajungând, în anul 2010, la o medie de 0.22.
2008 2009 2010
5,13
4,65
2,23 1,92 0,09
1,67 1,48 0,03 0,22 3,15
1,14 1,04 0,16
0,01 0,09
caod cd ad od sic
Fig.6.19 Valorile indicelui caod în lotul I vs. anii de studiu
S-a calculat valoarea indicelui Sic (significant caries index), pentru dinţii
temporari, care reprezintă treimea din lot cu valorile cele mai mari ale indicelui cao.
Am constatat că valoarea indicelui sic, pentru lotul I de studiu, în anul 2008, a fost de
3.15, la 5-5.5 ani iar in 2010, valoarea indicelui sic a ajuns la 5.13. Aceasta ne arată
că în treimea din lot cu valorile cele mai mari ale indicelui caod se înregistrează valori
mari.
Incidenţa marmoraţiilor calculată la nivelul dinţilor indemni (caod=0)
Analizând frecvenţa dinţilor indemni la carie se observă că in 2008

valoarea a fost 61,26% dintre copii au dinţii indemni, ajungand in 2010 la 46.34%
frecvenţa cazurilor cu dinţi caries free .
Raportat la numărul de cazuri cu dinţi indemni (134), în anul 2008 s-au
găsit 69 dinţi marmoraţi, din cei 1560 de dinţi (care reprezintă numărul de dinţi cu
risc de marmoraţii), aceştia (76) reprezentând un procent de 4.49% marmoraţii din
totalul de 61.26% cazuri dinţi indemni.
Numărul dinţilor marmoraţi creşte direct proporţional cu anul de evaluare,
astfel că în anul 2009 ele reprezintă 4.99% din totalul de 53.14% dinţi indemni, iar în
anul 2010 5.37% reprezintă procentul de marmoraţii din cele 102 cazuri (copii) cu
dinţi caries free.
27
Cu alte cuvinte, din totalul de dinţi indemni, 95.51% reprezintă dinţii
indemni fără marmoraţii şi 4.49% dinţi cu marmoraţii, în anul 2008. Pentru anul
2010, 94.63% sunt dinţi indemni fără marmoraţii şi 5.37% dinţi indemni cu
marmoraţii.
dinti indemni la carie marmoratii
5,37 5 4,5
94,63 95 95,5
2008 2009 2010
Fig.6.20. Repartiţia dinţilor indemni cu şi fără marmoraţii vs. an de evaluare (lot I)
Indice caod ≥ 1
Tabelul.VI.53. Indicatori statistici ai indicelui caod (caod≥1) pentru lotul I vs.

perioada de evaluare
LOT I Media Media
Dev.std
(caod≥1) caod -95% -95%
2008 3.71 2.87 4.54 2.88
2009 4.06 3.61 4.52 3.08
2010 4.50 4.00 4.99 3.60
Total 4.23 3.91 4.54 3.32
Am înlăturat cazurile cu dinţi indemni la carie (caod = 0) pentru a evalua

doar dinţii cu leziuni carioase (caod ≥ 1). Prin analiza indicatorilor statistici s-a găsit
o medie a indicelui caod ≥1 egală cu valoarea de 3.71 în anul 2008, 4.06 în anul 2009
şi 4.50 în anul 2010.
Analizând indicele caod ≥ 1, pentru fiecare an de evaluare, se constată că
fiecare componentă a indicelui creşte. Valorile indicelui c d sunt mult mai mari faţă de
valorile celorlalţi indici, astfel că în anul 2008 valoarea medie a indicelui de carie a
fost de 3.59, în anul 2009 – 3.85, iar în anul 2010 s-a ajuns la o medie a valorii de
4.30.
28
Tabelul VI.54 . Indicatori statistici ai componentelor indicelui caod
(caod ≥ 1) pentru lotul I
vs. perioada de evaluare
LOT I Media Media
Dev.std Mediana
(cao≥1) cao -95% -95%
2008 3.59 3.01 4.11 2.84 3.00
c 2009 3.85 3.41 4.30 3.05 3.00
2010 4.30 3.81 4.80 3.59 3.00
2008 0.020 0.0 0.04 0.19 0.0
a 2009 0.028 0.0 0.06 0.25 0.0
2010 0.034 0.0 0.08 0.30 0.0
2008 0.091 0.066 0.197 0.51 0.0
o 2009 0.179 0.075 0.283 0.70 0.0
2010 0.181 0.074 0.248 0.63 0.0
Indicele ad prezintă creşteri uşoare în decursul celor trei evaluări, astfel că
de la valoarea de 0.020 în anul 2008 se ajunge la o valoare medie de 0.034 în anul
2010.
De asemenea, valorile indicelui de obturaţie cresc uşor, dublându-se în
anul 2010 (0.181) faţă de anul 2008 (0.091).
În anul 2008, din numărul total de dinţi evaluaţi (2660), corespunzători
pacienţilor cu caod ≥1, frecvenţa resturilor radiculare este 2.80%, a cariilor
complicate – 0.10%, iar pentru carii simple – 10.54%. Se remarcă faptul că, pe
parcursul anilor de studiu, numărul de cazuri cu dinţi caod ≥ 1 creşte, astfel că în anul
2010 vom găsi 205 cazuri, corespunzătoare la 3960 dinţi caod ≥ 1. Frecvenţa
resturilor radiculare, în anul 2010, este de 3.10%, a cariilor complicate – 0.56%, iar
pentru carii simple – 18.34%. Se observă ponderea cea mai ridicată pentru carii
simple, urmată de resturi radiculare şi carii complicate.
2008 2009 2010

18,3
10,516,3
2,8 2,8 3,1 0,1 0,2 0,5
resturi radiculare carii complicate carii simple
Calculând media indicelui de obturaţie, pentru od≥1, observăm creşteri

uşoare ale valorii indicelui de la 1.67 în anul 2008, la 2.13 în anul 2009, şi 2.19 în
anul 2010. Datorită faptului că aceste creşteri au fost gradate, analiza indicatorilor nu
indică semnificaţie statistică (p=0.6425, 95% CI).
Am întâlnit, ca materiale utilizate în tratamentele odontale la dinţii
temporari, materiale pentru obturaţii definitive: ciment oxifosfat, glassionomeri şi
composit.
29
Dacă în anul 2008, respectiv 2009 obturaţiile definitive cu ciment
oxifosfat au avut frecvenţa cea mai scazuta, comparativ cu celelalte materiale, iar în
anul 2010 observăm că atât obturaţiile cu compozit şi cele cu glassionomeri sunt
utilizate în proporţie ridicate.
2008 2009 2010
3,16
2,48
2,05
1,26
1,17 1,24
0,010,20,27 0,090,20,18
provizorii obturatii obturatii obturatii

cu ciment cu glass compozit
Fig.6.22 Materiale de obturaţie utilizate în tratamentele odontale vs.

an de evaluare (lot I)
Tabelul VI.58 Repartiţia indicelui cd în funcţie de
numărul de leziuni vs. anul de studiu
Lot I 2008 2009 2010
caod ≥ 1
caod 1-2 15.79% 19.37% 20.16%
caod 3-5 11.28% 16.23% 18.32%
caod 6-10 7.52% 8.64% 11.26%
caod 11-15 1.50% 2.36% 2.88%
caod 16-20 0.00% 0.26% 1.05%
Am dorit să evaluăm prevalenţa indicelui de carie în funcţie de numărul de

leziuni existente în cavitatea orală. În anul 2008 (lotul I de studiu) frecvenţa cea mai
ridicată (15.79%) apare pentru grupul de 1-2 leziuni prezente la un pacient, urmate de
grupul cu 3-5 leziuni (11.28%), 6-10 leziuni (7.52%), 11-15 leziuni cavitare (1.50).
Se remarcă faptul că, în decursul anului 2008, frecvenţa indicelui c d scade
proporţional cu creşterea numărului de leziuni carioase existente în cavitatea orală a
pacientului.
Pentru anii 2009/2010 rata leziunilor odontale îşi păstrează acelaşi ritm de
creştere pentru fiecare grup în parte.
Frecvenţa dinţilor cu leziuni cavitare comparaţi pe maxilar şi pe dinte
Urmărind evoluţia leziunilor carioase la nivelul dinţilor maxilari şi

mandibulari, pentru lotul I de studiu, este de remarcat că frecvenţa cea mai ridicată se
30
întâlneşte la nivelul molarilor 1 şi 2 mandibular (15.84 şi 15.58%/2009, iar în anul
2010 – 19.37, respectiv 19.50%).
În ordine descrescătoare, molarul 1 maxilar (17.41% în 2010), incisivul
central maxilar (17.02% / 2010) şi molarul 2 maxilar (11.13% / 2010). sunt
incriminaţi ca fiind susceptibili în a dezvolta mai frecvent leziuni carioase.
Analizând frecvenţa resturilor radiculare pe fiecare dinte, la maxilar şi
mandibulă, se observă creşteri gradate ale acestora în funcţie de anul de evaluare.
Molarul 1 maxilar, cu o frecvenţă de 0.43% în anul 2010, pentru lotul I de
studiu, este primul incriminat în risc potenţial de rest radicular. Incisivul lateral
maxilar (0.31% / 2010) şi molarul 1 mandibular (0.30% / 2010) continuă succesiunea
resturilor radiculare, urmaţi, în ordine descrescătoare, de incisivul central maxilar
(0.24% în anul 2010) şi molarul 2 mandibular (0.14%/2010).
Analiza statistică rezultată în urma evaluării examenelor clinice

LOTUL II
Lotul II de studiu este reprezentat de copii preşcolari cu vârste cuprinse
între 8-9 ani în anul 2008 şi 11-12 ani în anul 2010.
Pentru realizarea statusului odontal am luat în consideraţie toţi cei 402 de
copii, chiar dacă, pe parcursul evaluărilor, au existat plecări din lot, de cauză
obiectivă.
Indicele caod vs. sexul copilului
feminin masculin
3,433,48 3,843,94
2,3 2,4
2008 2009 2010
Fig. 6.25 Indicatori statistici ai indicelui caod pentru lotul II vs. perioada de
evaluare vs.sexul copiilor
Analiza indicatorilor statistici pentru indicele caod, în funcţie de sexul
copiilor şi perioada de evaluare, constată că, între fetiţele şi băieţii lotului II de studiu,
există valori medii ale indicelui aproximativ egale, în toţi cei trei ani de evaluare.
Tabelul VI.63 Indicatori statistici ai indicelui caod (per global) pentru lotul II vs.
perioada de evaluare
Media Media
LOT II Dev.std Er.std Mediana
caod -95% -95%
2008 2.39 2.06 2.72 2.89 0.17 2.00
2009 3.45 3.10 3.80 3.81 0.18 2.00
2010 3.89 3.54 4.25 3.85 0.18 3.00
Total 3.36 3.15 3.56 3.67 0.11 2.00
31
Analiza indicelui caod, per global, pentru lotul II de studiu, indică faptul
că valoarea medie a indicelui caod creşte direct proporţional cu anul de evaluare,
astfel în 2008 valoarea indicelui a fost de 2.39, în anul 2009 – 3.45, iar în anul 2010 a
avut o valoare medie de 3.89.
În urma analizei testelor neparametrice, pentru compararea valorilor medii
ale indicelui caod, în funcţie de anii de evaluare, în lotul II de studiu, observăm
diferenţe semnificativ statistice între valorile acestora (p=0.0000, 95% CI).
Tabelul VI.65 Repartiţia cazurilor caries free şi a cazurilor cu leziuni carioase vs.
anul de evaluare
LOT II 2008 2009 2010
% % %
caod=0 37.14% 32.53% 25.93%
caod ≥ 1 62.86% 67.47% 74.07%
Din analiza cazurilor dinţilor indemni (caries free) şi a celor cu leziuni

carioase reiese faptul că, pe măsură ce scade numărul de dinţi caries free (caod=0) din
anul 2008 (37.14%) către anul 2010 (caries free 25.93%), creşte numărul de leziuni
carioase, astfel că, în anul 2008 valoarea lor a fost de 62.86%, iar în anul 2010 a ajuns
la 74.07%.
2008 2009 2010
5,12
5,01
1,76 0,06 0,22 4,89
2,12 1,48 0,03 0,86
2,39 1,26
1,29 1,2
0,09
caod cd ad od sic
Fig. 6.27 Valorile indicelui caod în lotul II vs. anii de studiu
Se observă că valoarea indicelui caod este dată, în principal, de valoarea

mare a indicelui de carie, şi mai puţin de valorile indicelui de obturaţie, respectiv a
indicelui de dinţi absenţi. Indicele de carie, cd, creşte din anul 2008 de la valoarea de
2.39, la 2.12 în 2009 şi la valoarea de 1.76 în anul 2010. De asemenea, observăm şi
reduceri, minime, ale dinţilor absenţi de la 0.09 în anul 2008 la 0.06 în anul 2010.
Indicelui de obturaţie scade în anul 2009 faţă de anul 2008 ajungând la valoarea 0.22
în 2010.
Actualmente, se pune accentul pe calcularea indicilor de carie diferenţiat,
astfel încât să poată fi identificată grupa cu cele mai mari valori şi, implicit, cu cele
mai mari necesităţi de tratament. Pentru aceasta, am calculat valoarea indicelui sic
(significant caries index) pentru dinţii temporari. Am constatat că valoarea indicelui
32
sic, pentru lotul II de studiu, în anul 2008, la grupa de vârstă 4.5-5 ani a fost de 6.1 în
2009, la 5.5-6 ani, a avut o valoare de 7.9, iar în anul 2010, pentru copiii de 6.5-7 ani,
valoarea indicelui sic a ajuns la 8.4. Aceasta ne arată că în treimea din lot cu valorile
cele mai mari ale indicelui caod se înregistrează valori mari.
Incidenţa marmoraţiilor calculată la nivelul dinţilor indemni (caod=0)
Analizând cazurile de dinţi indemni (cao=0) observăm că numărul

acestora scade cu anului de evaluare. Dacă în anul 2008 am găsit, pentru lotul II de
studiu, 169 cazuri (copii), din cele 455 evaluate, cu dinţi indemni, în anul 2010
numărul cazurilor s-a redus până la valoarea de 118, aceasta reprezentând 25,93%
cazuri cu dinţi indemni (din totalul de 455).
Raportat la numărul de cazuri cu dinţi indemni am găsit, în anul 2008, 216
dinţi marmoraţi, din cei 1352 (ce reprezintă numărul de dinţi cu risc de marmoraţii),
aceasta reprezentând un procent de 15,98% marmoraţii , adică aproximativ 1/6 din
totalul de 37,14% cazuri dinţi indemni.
De asemenea, concluzionăm că numărul de dinţi marmoraţi creşte din anul 2008 către
2009, respectiv 2010, ajungând să reprezinte aproximativ 1/4 (27,22%) din totalul
dinţilor caries free pe anul 2010 (25,93%).
Cu alte cuvinte, din totalul de dinţi indemni, 82.9% reprezintă dinţi indemni fără
marmoraţii şi 17.1% dinţi cu marmoraţii, pentru anul 2008, iar pentru anul 2010,
15.1% reprezintă dinţi indemni cu marmoraţii, iar 84.9% sunt dinţii indemni fără
marmoraţii din totalul dinţilor indemni.
dinti indemni dinti cu marmoratii
2010 84,9 15,1

84,6 15,4
2008 82,9 17,1
Fig. 6.28 Frecvenţa dinţilor indemni cu şi fără marmoraţii vs. an de evaluare (lot II)
Tabelul VI.69 Indicatori statistici ai indicelui caod (caod≥1) pentru lotul II vs.
perioada
de evaluare
LOT II Media Media Dev.std Er.std Min Max
(caod≥1) caod -95% -95%
2008 3.37 3.23 3.58 2.75 0.21 1.00 12.00
2009 4.02 4.33 4.87 3.60 0.21 1.00 20.00
2010 4.22 4.64 4.96 3.59 0.20 1.00 20.00
Total 3.87 3.98 5.16 3.46 0.12 1.00 20.00
33
Înlăturând dinţii caries free (caod=0) pe lotul nostru, de 622 de copii, am
analizat prezenţa dinţilor cu leziuni carioase (caod≥1). Prin analiza indicatorilor
statistici am găsit o medie a indicelui caod≥1 egală cu valoarea de 3.37 în anul 2008,
4.02 în anul 2009 şi 4.22 pentru evaluarea din anul 2010.
Observăm, de asemenea, că valoarea cuartilei Q25 este 2 pentru toţi cei
trei ani de evaluare, ceea ce ne indică faptul că 25% dintre copii au câte 2 leziuni
carioase, iar 75% (Q75) au câte 5 leziuni în anul 2008, 7 leziuni în 2009 şi câte 8
leziuni carioase în anul 2010.
cao≥1
4,02 4,22
3,37
2008 2009 2010
Fig. 6.29 Indicatori statistici ai indicelui componentelor indicelui caod pentru lotul II
(cao≥1)
vs. perioada de studiu
Analizând componenţa indicelui caod ≥ 1, pentru fiecare an de studiu, constatăm că

valoarea cea mai mare o prezintă indicele de carie (cd).
În anul 2008 valoarea indicelui de carie (cd) a fost de 3.11, a crescut,
considerabil, în anul 2009, până la 3.73, ca în anul 2010 să observăm doar o creştere
uşoară a indicelui până la valoarea de 3.87.
Indicele ad prezintă valori crescătoare din anul 2008 către anul 2010,
ajungând, la finalul celei de a treia evaluări, la o medie de 0.09.
Din analiză, se constată că valoarea medie a indicelui de obturaţie, od, este
mult mai mare comparativ cu valoarea indicelui ad, dar suficient de mică raportată la
media indicelui de carie (0.26 faţă de 3.87 în anul 2010).
34
50 19 21
0,21 21,2
1,96 0,57
1,1
0 3,18
3,4
2008
2009
2010
restruri radiculare carii complicate carii simple
Fig. 6.30 Componenţa indicelui cd pentru lotul II vs. an de studiu

Indicele ce carie cd este reprezentat prin suma leziunilor carioase simple,
leziunilor carioase complicate şi a resturilor radiculare.
Din analiza componentelor indicelui ct se observă creşteri anuale pentru
toate categoriile de leziuni cavitare, astfel cariile simple constituie rata majoritară
(19-21%) din totalul leziunilor, urmată, în ordine descrescătoare, de prezenţa
resturilor radiculare (2-3.40%) şi a leziunilor carioase complicate (0.21-1.13%).
Am dorit să evaluăm prevalenţa indicelui de carie în funcţie de numărul de
leziuni existente în cavitatea orală. Astfel, am găsit, în anul 2008, pentru lotul II de
studiu, frecvenţa cea mai ridicată (25.08%) pentru grupul de 1-2 leziuni prezente
pentru un subiect, urmate, în ordine crescătoare, de grupul cu 3-5 leziuni (20.07%), 6-
10 leziuni (12.71%), 11-20 leziuni cavitare. Este de menţionat faptul că, în decursul
anului 2008, indicele cd scade direct proporţional cu creşterea numărului de leziuni
carioase existente în cavitatea orală a unui pacient.
Semnificativ, pentru anul 2009, este creşterea grupului de 6-10 leziuni,
precum şi dublarea numărului de leziuni multiple (11-20). Tot pentru anul 2009,
scade uşor frecvenţa grupului cu 1-2 leziuni şi se menţine constantă pentru grupul de
3-5 leziuni carioase existente la un pacient.
La evaluarea clinică, pentru anul 2010, creşte uşor grupul cu 1-15 leziuni
cavitare şi scade numărul grupului de 16-20 leziuni, fapt explicabil fie prin
îndepărtarea unităţilor odontale datorită fenomenului natural de rizaliză, fie prin
creşterea uşoară a numărului de obturaţii.
35
2008 2009 2010
0,6 1,3
cd 16-20 0,8
cd 11-15 24 5
cd 6-10 13 21 23
cd 3-5 20 20 23
cd 1-2 25 21 22
Fig. 6.31 Distribuţia indicelui caod în funcţie de numărul de leziuni vs. anul de studiu
Parametrii estimaţi în testarea asocierii valorilor indicelui caod cu numărul
de leziuni carioase existente la un pacient, în funcţie de anul de evaluare, nu indică
semnificaţie statistică, valorile modificându-se progresiv de la un an la altul.
Calculând media indicelui de obturaţie, pentru o≥1, se evidenţiază creşteri
uşoare ale valorii indicelui de la 1.50 în anul 2008, la o medie de 2.25 în anul 2010,
creşteri ce sunt semnificative din punct de vedere statistic (p=0.03697, 95% CI).
Am întâlnit, ca materiale utilizate în tratamentele odontale la dinţii
temporari, materiale pentru obturaţii definitive: glassionomeri şi composit. Utilizarea
materialului de obturaţie provizorie l-am găsit doar în procent foarte mic, 0.44%, în
anul 2010.
Dintre materialele de obturaţie definitivă ponderea cea mai ridicată se
întâlneşte la glassionomeri între anii 2009/2010, ca în anul 2010 obturatiile provizorii
să reprezinte majoritatea obturaţiilor existente (0.44%). Obturaţiile definitive din
composit sunt rare (0.02-0.13%) comparativ cu celelalte două situaţii.
2008 2009 2010
0,9
0,44
0,34 0,360,40,42
0,31
0,10,12
obturatii obturatii cu obturatii cu

provizorii glass compozit
Fig. 6.33 Materialele de obturaţie utilizate în tratamentele odontale vs. an de

evaluare (lot II)
36
Incidenţa dinţilor cu leziuni cavitare la nivel maxilar şi mandibular
Urmărind evoluţia leziunilor carioase la nivelul dinţilor maxilari şi
mandibulari, pentru lotul II de studiu, este de remarcat că frecvenţa cea mai ridicată
se întâlneşte la nivelul molarului 1 mandibular (35.93% în anul 2010).
În ordine descrescătoare, molarul 2 mandibular şi molarul 1 maxilar
(28.46% în 2010) sunt incriminaţi ca fiind susceptibili în a dezvolta mai frecvent
leziuni carioase, urmaţi de incisivul central şi molarul 2 maxilar (20-21%). Restul
dinţilor prezintă leziuni cavitare, dar în procente moderate.
Este remarcată o creştere semnificativă a numărului de leziuni carioase în
perioada studiată (2008 – 2010), atât la nivel mandibular cât şi la nivel maxilar,
aspect explicat de rezultatele corelaţiei neparametrice, prin valorile semnificative ale
coeficienţilor de corelaţie (rmandibulă=0.361, r maxilar=0.360) şi valorile foarte mici ale
nivelului de semnificaţie (p=0.000), corespunzătoare unui interval de confidenţă de
95%.
Dreptele de regresie în evoluţia leziunilor carioase la nivel maxilar şi
mandibular ne indică creşteri ale numărului de leziuni cavitare din anul 2008 către
anul 2010, pentru lotul II.
CONCLUZII
Statusul familial cu ambii părinţi relevă valori mai reduse ale indicilor de
carie la copii, comparativ cu cei care provin din familiile cu un singur
părinte.
În urma programului de educaţie pentru sănătatea orală, desfăşurat în
unităţile de învăţământ preşcolar, a crescut frecvenţa periajului dentar de
două ori pe zi atât la copii cât şi la părinţi.
Chiar dacă există o creştere a gradului de interes al părinţilor, în ceea ce
priveşte factorul educaţional, vizitele la stomatolog nu reprezintă o
prioritate majoră, în momentul actual.
Consumul exagerat de dulciuri şi băuturi carbogazoase au efecte negative
asupra organului dentar, prin creşterea valorilor indicilor de carie şi a
evoluţiei rapide către sindromul de carie severă precoce.
Valoarea indicelui caod este dată, în principal, de valoarea mare a indicelui
de carie şi, mai puţin, de indicele de obturaţie, od, respectiv indicele de
dinţi absenţi.
Valorile ridicate ale indicelui sic ne indică faptul că o treime dintre copii
evaluaţi prezintă leziuni carioase multiple, fapt care creşte necesitatea
mare de tratament pentru dinţii temporari.
Deşi valoarea medie a indicelui de carie a crescut, de la o evaluare la alta,
s-a observat o îmbunătăţire în acumulările de cunoştinţe, precum şi
schimbări de comportamente şi atitudini în rândul preşcolarilor.
Campania de educaţie sanitară pentru copiii preşcolari, mame şi educatori
a condus la conştientizarea importanţei igienei oro-dentare, a factorului
alimentar, a controlului periodic la medicului stomatolog; a condus, în
final, la concluzia că rolul primordial în educaţia sănătăţii orale îi revine
prevenţiei primare în stomatologie.
37
Întâlnirile organizate cu medicul stomatolog în unităţile de învăţământ
(grădiniţe) reprezintă o sursă importantă de preluare a informaţiilor şi
acumulare de cunoştinţe în sănătatea orală, pentru toate categoriile şi
nivelele sociale.
Capitolul VII
Influenţa factorului bacterian, a ratei fluxului salivar şi a pH-ului salivar

asupra experienţei carioasă la elevii de 12 ani din Iaşi
Scopul acestui studiu a fost de a evalua relaşia dintre microflora cariogenă,

capacitatea tampon a salivei, rata secreţiei salivare şi experinţa carioasă (dmft) la
şcolarii de 12 ani din Iaşi.
Obiectivele studiului:
- Stabilirea asocierii dintre experienţa carioasă şi nivelul de S.mutans
din salivă;
- Stabilirea asocierii dintre experienţa carioasă şi prezenţa lactobacillus
în salivă;
- Stabilirea asocierii dintre capacitatea tampon a salivei şi experinţa
carioasă;
- Stabilirea asocierii experienţa carioasă şi fluxul salivar .
7.3. Material şi metodă Lotul participant la studiu a fost format din 156 de
subiecţi proveniţi din 5 şcoli din municipiul Iaşi, elevii fiind aleşi randomizat dar în
număr egal din toate şcolile participante. Studiul s-a realizat pe parcursul unui an de
zile (octombrie 2008-octombrie 2009).
S-a obţinut permisiunea realizării studiului atât din partea conducerii
şcolilor cât şi prin semnarea consimţământului informat şi mandatat de către părinţi.
Criteriile de includere a subiecţilor în lotul de studiu au fost următoarele:
copii să provină din Iaşi si din judeţul Iaşi ;
numai elevii a căror consimţământ informat a fost semnat de
către aparţinători sau tutori.
Criteriile de excludere au fost:
Copii care prezintă afecţiuni generale ;
Copii necooperanţi;
Copii care au urmat tratament cu antibiotic în ultima lună;
Copii cu aparate ortodontice;
Copii a căror consimţământ informat nu a fost semnat de către
aparţinător sau tutore legal.
Studiul a fost structurat în 2 părţi: prima parte a constat în culegerea
datelor generale privind vârsta, sexul, mediul de provenienţă şi nivelul socio-
economic al aparţinătorilor. Cea de-a doua parte a constat în realizarea examentului
clinic şi paraclinic.
Examenul clinic s-a realizat în cabinetele şcolare folosind lumina naturală
şi o oglindă plană şi o sondă dentară WHO. Sterilizarea instrumentarului s-a facut la
pupinel. Nu s-au făcut radiografii. Copii au fost examinaţi de către un singur
examinator calibrat anterior după criteriile OMS. S-a constatat o corelaţie
semnificativă a coeficientului kappa de 0.96, p<0.05 pentru cariile dentare. Statusul
odontal a fost determinat prin intermediul dmft, dmfs, DMFT, DMFS [201].
38
Analiza salivară:
S-a recoltat salivă stimulată de la fiecare subiect iar determinările
microbiologice şi testele salivare s-au facut în primele 24 de ore de la recoltare
Saliva a fost colectată după realizarea examenului clinic. Elevul a fost
aşezat confortabil în scaunul dentar. Pentru o determinare corectă a fost sfatuit să
înghită saliva existentă în cavitatea orală, apoi, a fost pus să mestece o bucată de
parafină de marime standard, timp de 5 minute şi să colecteze saliva acumulată într-
un vas gradat. Probele de salivă au fost etichetate pentru a fi uşor de recunoscut.
Secreţia salivară a fost determinată prin măsurarea cantităţii de salivă
recoltată de catre elev în vasul gradat, după dispariţia spumei. Scorurile pentru
determinarea secreţiei salivare au fost următoarele (TAB.VII.1) :
Tabel VII.1. Scorurile pentru determinarea secreţiei salivare
Scor Explicaţii
0 Secreţie salivară normală; rata fluxului salivar stimulat > 0,7ml / min
1 Secreţie salivară scăzută; rata fluxului salivar stimulat = 0,3-0,7 ml / min
2 Secreţie salivară scăzută; rata fluxului salivar stimulat = 0,3 ml / min
Pentru evaluarea capacităţii tampon a salivei s-a determinat pH-ul

salivar cu ajutorul testelor Saliva-Check Buffer (GC), urmând protocolul recomandat
de firma producătoare: din saliva colectată anterior s-a prelevat, cu o pipetă, o
picătură care a fost depusă pe banda indicatoare de pH; după 5 minute s-a comparat
culoarea existentă pe bandă cu modelul furnizat de producător. Pentru înregistrare au
fost disponibile scorurile pezentate în tabel VII.2.Tabelul VII.2 . Scorurile factorului
„capacitatea tampon a salivei”
Scor Explicaţii
0 Capacitate tampon salivară normală, pH salivar ≥ 6,0
1 Capacitate tampon salivară redusă, pH salivar = 4,5 – 5,5
2 Capacitate tampon salivară foarte redusă, pH salivar ≤ 4,0
Determinarea numărului de S. mutans s-a realizat cu ajutorul kit-urilor

Dentocult ® SM Strip mutans (Orion Diagnostica Oy) la nivel salivar, respectând
indicaţiile firmei producătoare: s-a plasat discul de bacitracină în fiola cu mediul de
cultură cu aproximativ 15 minute înainte de prelevarea probelor; pentru determinarea
la nivel salivar pacientul a fost invitat să mestece o tabletă de parafină timp de 1
minut, pentru a facilita transferul Streptococilor mutans de pe suprafeţele dentare în
salivă; pacientul a fost instruit să elimine excesul de salivă, după care banda cu
capătul rotunjit a fost aplicată cu presiune pe suprafaţa limbii, apoi retrasă printre
buzele apropiate, dar nu strânse; s-a agitat uşor fiola cu mediul de cultură pentru a
asigura distribuirea uniformă a bacitracinei; banda este apoi introduse în fiola cu
39
mediul de cultură; fiolele au fost etichetate cu datele pacientului, apoi incubate la 35-
37°C timp de 48 de ore; după incubare, benzile au fost îndepărtate din mediul de
cultură şi uscate, apoi s-a comparat densitatea coloniilor apărute cu cea de pe modelul
furnizat de producător, acordându-se unul din următoarele scoruri: 0 = < 10 4 UFC /
ml;1 = < 10 5 UFC / ml;2 = 10 5 – 10 6 UFC / ml;3 = > 10 6 UFC / ml .
Pentru determinarea Lactobacillus s-au utilizat kit-urile Dentocult® LB
(Orion Diagnostica Oy). Saliva a fost aplicată pe benzile care conţin mediu de cultură
apoi sunt închise în fiolă şi incubate 4 zile; după incubare se face citirea numărului de
UFC/ml apărute pe benzi .
Analiza statistică a datelor colectate a fost realizată cu ajutorul
programului informatic The Statistical Package for Social Science 14.0 (SPSS INC
Chicago). Pentru anliză s-au utilizat testele Kruskal - Wallis, ANOVA urmat de testul
Mann - Whitney pentru compararea între grupe, iar diferenţele între medii s-au
analizat cu ajutorul testului ANOVA urmat de testul Turkey şi testul t. Pentru
corelaţii s-a utilizat coeficientul de corelaţie Sperman. Nivelul de semnificaţie
statistică a fost stabilit la p < 0.05.
7.4. Rezultate
Experienţa carioasă: Numărul total de participanţi la studiu a fost de 156

de elevi dintre care 76 subiecţi (48.98%) au fost băieţi şi 80 de elevi (51.02%) au fost
fete (fig.7.1)
feminin masculin
51% 49%
Fig. 7.1. Distribuţia lotului pe sexe
Din totalul subiecţilor numai 48% erau indemni la carie (dmft, DMFT =
0) şi 52% au prezentat leziuni carioase (dmft, DMFT > 0), dintre care 42% au fost
subiecţi de sex masculin şi 58% de sex feminin. Nu au existat diferenţe semnificative
statistic (p = 0.086) între cele două grupe (fig.7.2) .
40
dmft >0 dmft = 0 sex masculin sex feminin
52% 58%
48%42%
Fig.7.2.Distribuţia subiecţilor indemni la caria dentară

Valoarea medie a dmft şi dmfs pentru ambele grupe a fost 3.20 şi
respectiv 5.43. Media DMFT şi DMFS a fost 0.23 şi respectiv 0.25. Diferenţa
semnificativă statistic (p < 0.05) a fost depistată între mediile ft şi fs la ambele
sexe.
Secreţia salivară a fost între 0.4-1.5 ml / min cu o medie a ratei fluxului
salivar de 0.96 = / -0.23 ml / min. Majoritatea participanţilor (89.29%) au prezentat
o rată a fluxului salivar 0 (>0,7ml / min) (tab.VII.3).
Capacitatea tampon a salivei: Analiza datelor colectate au indicat faptul
că majoritatea participanţilor au prezentat pH > 6 (75%), urmat de 23.47% care au
avut un scor 1 (pH 4.5-5.5) şi de 1.53% cu un scor 2 (pH<4.5) (tab.VII. 4).
Rezultatele analizei microbiologice a kit-urilor Dentocult SM au indicat
că un total de 98.47% dintre subiecţi au prezentat nivele detectabile de S.mutans
şi dintre aceştia 46.94% au prezentat S.mutans scor 2 (104 _105 UFC/ml) şi
29.59% scor 3 (>105 UFC / ml) (tab. VII. 5).
Analiza kit-urilor Dentocult LB a indicat că 87.24% dintre subiecţi au
prezentat nivele detectabile lactobacilli dintre care 37.75% au prezentat scorul 2
(105 UFC/ml) şi 34.18% scorul 1 (104 UFC/ml).
Statusul odontal în funcţie de variabilele salivare: 78.79% dintre subiecţi
cu carii au avut o secreţie salivară normală (scor 0 > 0.7ml / min). 52% dintre
subiecţi au prezentat un pH > 6 şi 98.97% dintre copii indemni la carie au avut pH >
6, diferenţa dintre cele două grupe fiind semnificativă statistic (tab.VII.6).
Majoritatea subiectilor care au prezentat carii au prezentat scorul 2
pentru lactobacilli în comparaţie cu 26% dintre copiii indemni la carie care au
prezentat scorul 2 pentru lactobacilli iar diferenţa dintre grupuri a fost semnificativă
statistic .
Majoritatea subiecţilor (49%) au prezentat scorul 3 pentru S. mutans, în
comparaţie cu 10.31 % dintre copii indemni la carie. Diferenţa dintre cele două
grupe a fost semnificativă statistic (tab.VII. 7).
Valorile medii ale indicatorilor odontali şi parametrii salivari: În urma
analizei s-au constatat diferenţe semnificative statistic între S.mutans şi valorile medii
ale DMFT, dmft şi dmfs. Diferenţe semnificative statistic au fost observate şi între
41
valorile medii ale DMFT, DMFS, dmft şi dmfs şi capacitatea tampon a salivei şi rata
fluxului salivar (tab.VII. 8).
În ceea ce priveşte corelaţii între prevalenţa cariei dentare prin intermediul
indicatorilor DMFT, DMFS, dmfs, dmft şi factorii salivari rezultatele analizei indică
faptul că există corelaţii semnificative (p<0.001) între parametrii salivari şi dmft şi
dmfs (tab.VII. 9).
7.6 Concluzii
Prevalenţa cariei dentare la copii de 12 ani rămâne la cote ridicate;

Între nivelele de S. mutans şi lactobacilli la nivel salivar şi indicatorii odontali
(dmft, dmfs, DMFT, DMFS) au existat corelaţii semnificative statistic ceea ce
impune realizarea de programe preventive de sănătate orală;
Acest studiu poate servi drept bază pentru dezvoltarea unui model de predicţie a
cariei dentare prin intermediul altor variabile cum ar fi statusul de igienă orală,
factorii alimentari, sociodemografici, etc
Capitolul VIII
Evaluarea gradului de neglijenţă dentară în grupurile de copii prin

prisma scorului de neglijenţă orală (SNO) (Dental Neglect Scale)
Scopul acestui studiu a fost determinarea relaţiei dintre scorul SNO,

statusul sănătăţii orale şi prezenţa la controalele de rutină într-un grup de copii dar şi
validarea acestui scor ca instrument de determinare a gradului de implicare a copiilor
adolescenţilor şi adulţilor tineri în menţinerea sănătăţii orale.
Material şi metodă: În acest studiu au fost utilizate două chestionare.
Chestionarul copiilor conţinea întrebări variate, incluzând şi cele 6 întrebări din
SNO (anexa 2). Fiecare întrebare avea răspunsul pe o scară de la 1 la 5, variind între
„Categoric nu” şi „Categoric da”. Scorurile posibile se încadrau între valorile 6 si 30,
valori mai mari indicând un grad mai mare de neglijenţă orală. Chestionarul mai
includea şi o întrebare privind accesul la cabinete stomatologice, o întrebare despre
mersul la dentist în mod curent, întrebări demografice şi altele nemenţionate aici.
Al doilea chestionar, pentru părinţi, conţinea o întrebare despre vizita de
rutină la dentist a copilului în ultimii trei ani.
Utilizând datele din studiile realizate anterior, s-a considerat că un
subgrup de 12 copii cu grad mare de neglijenţă orală este suficient pentru a determina
diferenţe semnificative între media scorurilor SNO între acest grup şi cel cu grad de
neglijenţă moderat-redus, la o putere de 95% cu un p< 0.05. Studii realizate în
şcolile din zona Iaşului au găsit că 62% dintre copii aveau acces la un cabinet
stomatologic în zonă ( în principal cabinetele stomatologice şcolare). Skaret şi colab.
au găsit că 12% dintre copiii care aveau acces la cabinete stomatologice evitau
vizitele la stomatolog. Drept urmare, dimensiunea eşantionului ţintă a fost stabilită la
42
120-125, pentru a putea include în jur de 100 de copii cu acces la cabinete
stomatologice, dintre care aproximativ 12 să prezinte un interes redus pentru igiena
orală şi vizitele la dentist. Personalul şcolilor au oferit părinţilor informaţii despre
studiu. Atât părinţii cât şi copii şi-au dat acordul scris. Părinţii care au consimţit, au
completat şi chestionarul destinat lor. Copiii care au fost incluşi în studiu au
completat şi ei chestionarul, după care li s-a făcut un scurt examen clinic, utilizând
doar oglinda şi lumina naturală. Examinatorul calibrat a evaluat fiecare dinte în parte
(cu excepţia molarilor de minte, care nu erau prezenţi la toţi copiii), urmărind
prezenţa cariilor sau a obturaţiilor. Prezenţa şi gradul afectării carioase a fost evaluată
cu autorul unui ghid OMS. Un dinte a fost considerat indemn dacă nu era prezentă
caria, moderat afectat, dacă pierderea de substanţă era vizibilă (scor OMS 1 sau 2),
sau sever afectat dacă prezenta smalţ subminat vizibil (scor OMS 3 sau 4). După
completarea chestionarelor, toţi au primit o copie a rezultatelor examinării.
Analiza datelor:Datele obţinute au fost introduse în calculator, după care

au fost verificate. În analiză au fost incluse numai cazurile cu date complete. Analiza
datelor a fost realizată cu ajutorul programului SPSS Versiunea 14.0 (Chicago, IL).
Fiecărui copil i s-au realizat două evaluări în ceea ce priveşte leziunile carioase. În
primul rând, copii au fost cotaţi în funcţie de prezenţa sau nu a cariilor vizibile. În al
doilea rând, întrucât majoritatea copiilor prezentau mai mult de o leziune carioasă cu
grade diferite de severitate, au fost cotaţi şi în funcţie de cel mai mare grad de
afectare al unuia dintre dinţi. În ceea ce priveşte al doilea cod, s-au considerat ca fiind
fără carii vizibile, cu carii moderat vizibile (cel puţin un dinte cu scor OMS 1 sau 2 şi
nici un dinte cu scor OMS 3 sau 4) sau cu carii severe (cel puţin un dinte cu scor
OMS 3 sau 4). Au fost utilizate şi teste t pentru a compara media scorurilor SNO ale
băieţilor şi fetelor, prezenţa sau absenţa copiilor la controale de rutină în ultimii trei
ani, mersul in mod curent la dentist şi prezenţa sau nu a leziunilor carioase. Testele t
au fost utilizate şi pentru a compara media celor 6 întrebări pentru copiii care merg
sau nu la dentist; valoarea critică a lui p a fost stabilită 0,05 pentru grup .A fost
realizat şi un test one-way ANOVA pentru a stabili relaţia globală între gradul
leziunilor carioase (fără carii vizibile, carii moderate, carii severe) şi scorurile SNO.
Testele ulterioare au fost realizate cu ajutorul testului Turkey. Întrucât distribuţia
scorurilor SNO nu a fost regulată (majoritatea adolescenţilor prezentau scoruri SNO
scăzute), s-a folosit testul de corelatie Spearman pentru a investiga legătura dintre
vârstă / SNO şi dintre numărul obturaţiilor / SNO. Determinarea reproductibilităţii
testului a fost realizată cu autorul corelaţiilor. Analiza structurii întrebărilor a fost
realizată cu testul Var-imax. La analiza relaţiilor dintre SNO şi prezenţa cariilor,
prezenţa la un control de rutină în ultimii doi ani şi vizitele regulate la dentist au fost
luaţi în calcul doar copiii care aveau acces la cabinete stomatologice. Pentru toate
43
analizele au fost folosite date de la prima administrare a SNO (exceptând analiza
reproductibilităţii, care a folosit date de la ambele administrării ale SNO).
Rezultate
La studiu au participat 126 de copii. Puţin peste jumătate (51.2%) au fost

de sex masculin si 48.8% de sex feminin (fig.8.1) .Vârsta medie a fost de 12.3 ani
(SD=2.1, intre 11.7-13). Distribuţia pe vârste nu a fost normală, 58% dintre
participanţi având între 11.7 şi 13 ani. 90% dintre copii provin din mediul urban şi
10% din mediul rural (împrejurimile Iaşului) (fig.8.1,82).
51 10%
%
49% 90%
femi urb
nin
an
Dintre aceştia, 117 (92.9%) au completat chestionarul SNO în prima zi de

colectare a datelor şi au fost incluşi în analiză.Media scorurilor SNO pentru toţi copiii
a fost 13.2 (SD=3.8, media=13, intre 6-23). Media pentru băieţi a fost 13.6 (SD=4.2,
media=14, intre 6-23). Pentru fete, media a fost 12.8 (SD=3.3, media=13, intre 7-23).
Aceste diferenţe nu au fost semnificative, de aceea în continuare analizele s-au făcut
împreună pentru băieţi şi fete. În grupul mixt, corelaţia între scorurile SNO şi vârstă a
fost pozitivă (r = 0.31, p=0.001). Analiza factorilor exploratori a produs doi factori
cu valori Eigen mai mari de 1, explicând astfel variaţia totală de 54.61%. Încărcătura
factorilor şi variaţia totală explicată pentru cei 2 factori sunt indicate în tabelul VIII.
1. Patru dintre intrebari (numărul 1, 4, 5 şi 6) au corespuns cu primul factor, iar
celelalte doua intrebari ramase (numărul 2 şi 3) au corespuns cu al doilea factor.
Copiii care merg în mod curent la dentist au prezentat scoruri semnificativ mai mici
la aceste doua întrebări (t = 8.76, df = 106, p < 0.001 pentru întrebarea 2; t =4.48,
df= 106, p<0.001 pentru întrebarea 3) faţă de copiii care nu merg la dentist. În
cazul celorlalte întrebări nu au existat diferenţe semnificative. 66 dintre copii au
completat SNO a doua oară. Majoritatea (60%) au completat chestionarul a doua oară
după o săptămână, 31% după două săptămâni şi 9% după trei săptămâni.
Reproductibilitatea testului (corelaţii intraclasă, two-waz mixed) a fost 0,81 (p <
0,001). 97 (83%) dintre copii au indicat că au acces la cabinete stomatologice. 47%
din ei erau de sex masculin, cu media vârstei de 12 (SD = 2.1, media = 13, intre
44
11,8-12,3). Media scorurilor SNO a fost 12.8 (SD = 3.8, media = 13, intre 6–23).
Nu au existat diferenţe între sexe în ceea ce priveşte scorurile SNO în acest subgrup,
de aceea în continuare s-a analizat grupul de băieţi şi fete împreună. Scorurile SNO
au fost corelate pozitiv cu vârsta (r = 0.297, p = 0.003).
Dintre copiii care aveau acces la cabinete stomatologice, 21% nu s-au
prezentat la un control de rutină în ultimii trei ani, 19% nu merg în mod curent la un
dentist şi 31% prezentau carii vizibile.
Tabelul VIII.2 indică statistica descriptivă pentru media scorurilor SNO
pentru copiii care au acces la cabinete stomatologice. Copii care au acces la cabinete
dar nu s-au prezentat la un control de rutină în ultimii trei ani au avut scoruri SNO
semnificativ mai mare faţă de cei care s-au prezentat la controale de rutină (t = 2.94,
df = 87, p = 0.004). Copiii care au acces la dentist dar care au declarat că nu merg
în mod curent la medic au prezentat scoruri SNO semnificativ mai mari faţă de cei
care merg (t = 4.00, df = 88, p < 0.001). În plus, scorurile SNO au fost semnificativ
mai mari pentru cei care prezentau carii vizibile (t =2.17, df = 95, p = 0.032).
Dintre cei 30 de copii cu carii vizibile, 24 prezentau carii de severitate
moderat. Ceilalţi 6 prezentau carii severe. Statistica descriptivă pentru cele 3 grupuri
(fără carii vizibile, carii moderate, carii severe) este prezentată în tabelul VIII.3.
Mediile SNO ale celor trei grupuri au fost diferite semnificativ una faţă de alta (f =
3.66, p = 0.029). Comparaţiile ulterioare au indicat faptul că media SNO nu a fost
diferită semnificativ la copiii fără carii vizibile faţă de cei care prezentau carii
moderate. Totuşi, cei ce prezentau carii severe aveau un SNO semnificativ mai
crescut faţă de cei care nu aveau carii vizibile (p=0,038).Numărul de dinţi obturaţi a
fost folosit la determinarea istoricului bolii carioase. Copiii cu SNO mai mare
prezentau un număr semnificativ mai crescut de dinţi obturaţi (Spearman's r = 0.22,
p = 0.03).
Concluzii
SNO este un instrument reproductibil şi valid în grupul de copii studiat;
scala funcţionează similar cu modul în care a funcţionat şi în studii
realizate pe pacienţi adulţi;
SNO prezintă bune proprietăţi psihometrice atunci când este aplicat
copiilor;
SNO poate fi util în predicţia şi înţelegerea variaţiilor în sănătatea orală ,
dar şi în promovarea sănătăţii orale ;
Realizarea SNO evidenţiază grupurile sau indivizii care pot beneficia de
eforturile intense de promovare a sănătăţii orale, dar poate evalua şi
efectele programelor de promovare a sănătăţii orale.
45
Capitolul IX
Sănătatea orală şi nivelul de cunostinţe şi atitudini în rândul copiilor , mamelor

şi învăţătorilor din Iaşi, Romania
Material şi metodă
Studiul epidemiologic a fost realizat în 5 şcoli din municipiul Iaşi şi în

concordanţă cu obiectivele acestui studiu au fost investigaţi 345 de copii de 6-7
ani(clasa I) şi 297 copii de 11-12 ani (clasa VI) în anul şcolar 2009-2010, urmărindu-
se statusul odontal(DMFT), starea de igienă orala(OHI-S) şi sănătatea parodontală
(CPITN) prin examenul clinic realizat anual în cabinetele de medicină şcolară, datele
fiind înscrise în fişele OMS conform criteriilor de către cadre medicale calibrate
anterior. Consimţământul informat a fost obţinut într-un procent de 97% .
Examenul clinic s-a realizat cu lumina artificială, oglinda dentară şi sondă
. In paralel, prin intermediul chestionarelor s-au cules informaţii de la 523 mame şi
125 învăţători, datele statistice fiind analizate cu ajutorul programului SPSS 14.0,
testul ANOVA.
Chestionarul pentru mame include întrebări despre cunoştinţele de
sănătatea orală, atitudinea faţă de prevenirea afecţiunilor orale, comportamentul
sanogen al copilului şi mamei, suportul parental în atitudinile sanogene ale copilului,
autoevaluarea sănătăţii orale şi a necesarului de tratament pentru copil, sursa de
informaţii depre sănătatea orală şi nivelul de educaţie a mamei. Acelaşi chestionar a
fost completat de către învăţători.
Rezultate
Rezulatele obţinute în urma examenului clinic indică o prevalenţă crescută
a cariei dentare , comparativ cu obiectivele OMS pentru anul 2010, la ambele grupe
de vârstă ,86% pentru copii de 6-7 ani şi de 76% la 11-12 ani, dar mai scazută în
comparaţie cu anii anteriori. Valoarea dmft la copii de 6-7 ani a fost de 2,9 cu un
procent de 4,2 % dintre copii cu dinţi indemni la carie iar DMFT la 11-12 ani a fost
de 2,8 cu 23% dintre copii cu dinţi indemni la carie În ceea ce priveşte starea de
igienă orală (OHI-S) şi statusul parodontal(CPITN) valorile sunt crescute la ambele
grupe de vârstă(tabel IX 2)
46
În general, 47% dintre mame au indicat că asocierea "bacterii+ zahăr "
este cauza apariţiei cariilor dentare, 35% au răspuns că a fost "bacteriile", 27%
asociază apariţia cariilor cu consumul de „zahăr”.
Cu toate acestea, la întrebarea cu privire la influenţa dăunătoare a unor
produse alimentare, 83% dintre mame au indicat efectul negativ al zahăr şi 85%
dintre ele efectul negativ al bomboanelor. Cu toate acestea, mamele au
raportat că băuturile au un risc de producere a cariei mai redus.
Doar 1,2% din mame consideră că fructele (merele) ar putea fi dăunătoare pentru
dinţi (fig.9.1). In fig .2 se observă distribuţia răspunsurilor mamelor în ceea ce
priveşte atitudinile preventive ale afecţiunilor orale la copiilor.
Alte cauze ale cariilor dentare selectate de către mamele participante la studiu
au fost ereditate (38%), bolile generale (28%) şi sarcina (24%). 4,2% din mame nu au
putut defini în răspuns.
La întrebarea care sunt cauzele sângerării gingivale, următorii factori au
fost raportaţi: periajul dentar incorect realizat (49%), placa bacteriană
(44%), dieta nesănătoasă (35%), bolile generale (30%), ereditatea (9%) şi 9% dintre
mame nu a ştiut care pot fi cauzele sângerării gingivale.
Auto-evaluarea stării de sănătate orală.
În general, numai 1,5% dintre mame au fost sigure că sănătatea orală

a copilului lor a fost foarte bună, 17% au declarat că dinţii au fost buni, 47% au
remarcat condiţiile satisfăcătoare ale statusului oral, 19% au afirmat că copilul lor a
avut dinţi afectaţi, şi 4% din mame nu au putut răspunde. În ceea ce priveşte
necesitatea îngrijirilor dentare, 66% din mamele răspuns că copilul lor are
nevoie de unul sau mai multe tratamente stomatologice , 28% au raportat nu au
nevoie de îngrijire stomatologică iar 5% dintre mame nu au răspuns la întrebare. La
evaluarea propriei stării de sănătate orală 24% din mame au menţionat
că dinţii lor sunt într-o stare bună şi nu au avut nevoie de tratamente
stomatologice şi 57% au declarat că dinţii lor erau într-o stare precară şi au
nevoie de la tratament stomatologice .
mame invatatori
0,7 2,5
fumatul 23 88
98,3 91
ceaiul 40 60
45 23
zaharul 97,4 98,6
4,5 3,2
lapte indulcit 48,9 49,2
47
mame invatatori
fluorurile
protejeaza dintii … 84,7 87,7
parintii trebuie sa
controleze… 90,4 93,4
consumul exagerat
de duclciuri … 83,5 88,6
97,5 97,7
periaj dentar
supravegheat 72,5 72
consult regulat la
dentist 96,2 94,5
Tabelul IX.3 rezumă atitudinile sanogene ale copiilor şi mamele lor din
Iaşi. Din analiza datelor se observă că 43,7% dintre copii de 6 ani şi
67,8% din mamele lor a răspuns că realizează periajul dentar cel puţin de două ori pe
zi. Periajul dentar realizat după micul dejun a fost raportat doar pentru 78,9%
dintre copii şi 92,3% dintre mame. Distribuţia răspunsurilor la întrebarea privind
controlul anual stomatologic a fost următoarea : 23,1% dintre copii de 6 ani şi
88,7% dintre mamele participante au făcut controale stomatologice în ultimile 12
luni.
În tabelul IX.4 sunt expuse rezultatele analizei bivariate privind
cunoştinţele şi atitudinile sanogene, auto-evaluare necesarului de îngrijire dentară şi
practicile de sănătate orală a copiilor în raport cu frecvenţa controalelor
stomatologice ale mamelor participante la
studiu. Datele privind frecvenţa consumului de hidrocarbonate la şcolarii de
6 ani (pe baza rapoartelor mamele lor) sunt prezentate în tabelul IX 5.
Rezultatele analizei bivariate privind cunoştinţele sanogene
, atitudinile şi practicile mamelor în concordanţă cu nivelul cunoştinţelor
de educaţie sanitară sunt prezentate în tabelul IX 6. Se observă ca mamele cu studii
superioare tind să aibă mai multe cunoştinţe privind sănătatea dentară dar şi
atitudini sanogene regulate şi participă activ împreună cu copii la realizarea
periajului dentar , încercând să limiteze consumul de zahăr .
Cunoştinţele şi atitudinile sanogene la învăţătorii de şcoală primară
59% dintre învăţători consideră că asocierea de "bacterii + zahăr"

a fost cauza cariilor dentare, 55% au declarat ca numai "bacterii" sunt cauza şi
36% dintre ei au declarat că leziunile carioase sunt cauzate "zahăr". Cu toate
acestea, efectele negative ale zahărului a fost raportate de 98% de învăţători
şi al bomboanelor în 91% dintre răspunsurile învăţătorilor (tabelul IX.7). Cu toate
acestea, 2,5% a cadrelor didactice a declarat că fructele (mere) şi băuturile
răcoritoare pot avea efecte nocive. Alte cauze de carie dentare menţionate, au fost de
exemplu ereditate (48%), sarcina (27%) sau bolile generale (27%).
48
În ceea ce priveşte întrebarea despre cauzele sângerării gingivală, următorii
factori de risc au fost selectaţi : periajul incorect realizat (66%), placa bacteriană
(61%), bolile generale (51%), dieta nesănătoasă (45%), ereditatea (20%),consumul
de alimente calzi şi reci (16%), iar 3,3% dintre cadrele didactice nu ştiu care sunt
cauzele de sângerării gingivale.
Concluzii
Familia este responsabilă pentru stilul de viaţă sanogen al copilului
deoarece ea este prima sursă de informare în ceea ce priveşte sănătatea orală. O
modalitate creşterea a interesului copilului pentru sănătatea orală este furnizarea de
informaţii reactualizate permanent, educarea şi motivarea permanentă a părinţilor. În
acelaşi timp şcoala are un potenţial important pentru formarea obiceiurilor sanogene
datorită timpului considenrabil pe care copii îl petrec în această locaţie. Rezultatele
prezentului studiu arată că obiceiurile sanogene ale adulţilor dar şi nivelul de
cunoştinţe sunt factori importanţi în educaţia sanogenă a copiilor.
Concluzii
Statusul familial cu ambii părinţi relevă valori mai reduse ale indicilor de
carie la copii, comparativ cu cei care provin din familiile cu un singur
părinte.
Gradul de cunoştinţe al mamelor în sănătatea orală creşte direct
proporţional cu creşterea nivelului lor de şcolarizare.
Cu cât nivelul de cunoştinţe al mamelor în sănătatea orală este mai mare
cu atât valoarea medie a indicelui cao, la copii, este mai mică.
Se remarcă o proporţie dramatică de mame care nu deţin informaţii şi nu
au cunoştinţe despre starea de sănătate orală.
În urma programului de educaţie pentru sănătatea orală, desfăşurat în
unităţile de învăţământ preşcolar, a crescut frecvenţa periajului dentar de
două ori pe zi atât la copii cât şi la părinţi.
Chiar dacă există o creştere a gradului de interes al părinţilor, în ceea ce
priveşte factorul educaţional, vizitele la stomatolog nu reprezintă o
prioritate majoră, în momentul actual.
Consumul exagerat de dulciuri şi băuturi carbogazoase au efecte negative
asupra organului dentar, prin creşterea valorilor indicilor de carie şi a
evoluţiei rapide către sindromul de carie severă precoce.
Valoarea indicelui caod este dată, în principal, de valoarea mare a indicelui
de carie şi, mai puţin, de indicele de obturaţie, od, respectiv indicele de
dinţi absenţi.
Valorile ridicate ale indicelui sic ne indică faptul că o treime dintre copii
evaluaţi prezintă leziuni carioase multiple, fapt care creşte necesitatea
mare de tratament pentru dinţii temporari.
Deşi valoarea medie a indicelui de carie a crescut, de la o evaluare la alta,
s-a observat o îmbunătăţire în acumulările de cunoştinţe, precum şi
schimbări de comportamente şi atitudini în rândul preşcolarilor.
49
Campania de educaţie sanitară pentru copiii preşcolari, mame şi educatori
a condus la conştientizarea importanţei igienei oro-dentare, a factorului
alimentar, a controlului periodic la medicului stomatolog; a condus, în
final, la concluzia că rolul primordial în educaţia sănătăţii orale îi revine
prevenţiei primare în stomatologie.
Întâlnirile organizate cu medicul stomatolog în unităţile de învăţământ
(grădiniţe) reprezintă o sursă importantă de preluare a informaţiilor şi
acumulare de cunoştinţe în sănătatea orală, pentru toate categoriile şi
nivelele sociale
Prevalenţa cariei dentare la copii de 12 ani rămâne la cote ridicate;
Între nivelele de S. mutans şi lactobacilli la nivel salivar şi indicatorii
odontali (dmft, dmfs, DMFT, DMFS) au existat corelaţii semnificative
statistic ceea ce impune realizarea de programe preventive de sănătate
orală;
Acest studiu poate servi drept bază pentru dezvoltarea unui model de
predicţie a cariei dentare prin intermediul altor variabile cum ar fi statusul
de igienă orală, factorii alimentari, sociodemografici, etc.
SNO este un instrument reproductibil şi valid în grupul de copii studiat;
scala funcţionează similar cu modul în care a funcţionat şi în studii
realizate pe pacienţi adulţi;
SNO prezintă bune proprietăţi psihometrice atunci când este aplicat
copiilor;
SNO poate fi util în predicţia şi înţelegerea variaţiilor în sănătatea orală ,
dar şi în promovarea sănătăţii orale ;
Realizarea SNO evidenţiază grupurile sau indivizii care pot beneficia de
eforturile intense de promovare a sănătăţii orale, dar poate evalua şi
efectele programelor de promovare a sănătăţii orale.
Familia este responsabilă pentru stilul de viaţă sanogen al copilului
deoarece ea este prima sursă de informare în ceea ce priveşte sănătatea
orală
În acelaşi timp şcoala are un potenţial important pentru formarea
obiceiurilor sanogene datorită timpului considenrabil pe care copii îl
petrec în această locaţie.
Rezultatele prezentului studiu arată că obiceiurile sanogene ale adulţilor
dar şi nivelul de cunoştinţe sunt factori importanţi în educaţia sanogenă a
copiilor.
50
Bibiografie
1. World Health Organization. World health report 2003. Shaping the

future. WHO Regional Office for Europe, Copenhagen, 2003.
2. Eriksen HM, Dimitrov V. The human mouth: oral functions în a social
complexity perspective. Acta Odontol Scand 2003; 61: 172-7.
3. Wilkinson R, Marmot M. Social determinants of health. The solid facts.
WHO Regional Office for Europe, Copenhagen, 2003.
4. Petersen PE . The World Oral Health Report 2003: continuous
improvement of oral health în the 21st century – the approach of the WHO
Global Oral Health Programme. Community Dent Oral Epidemiol 2003;
31 (Suppl. 1): 3-24.
5. Australian National Advisory Committee Oral Health. Healthy mouths,
healthy lives. Australia’s National Oral Health Plan 2004 – 2023;
(2004), USA Department of Health and Human Services: Healthy people
2010; 2000. www. os. dhhs. gov
6. Pitts NB. Prevention and quality of life. Oral Health and Preventive
Dentistry 2004; 2 (Suppl 1): 283-5.
7. Vasilov M, Damaschin F. Sănătatea copiilor – indicator de sănătate al
comunităţii. Ed. Comandor, 1999.
51
8. Petersen PE. Social inequalities în dental health – towards a theoretical
explanation. Community Dent Oral Epidemiol 1990; 18: 153-158.
9. Petersen PE. Inequalities în oral health: the social context for oral health.
In: Pine C, Harris R, eds. Community oral health. London,
Quintessence Publishing Co. Ltd, 2007.
10. Kwan S. and Petersen P. E. (2010). Oral health: equity and social
determinants (pp 159-176). In: Blas E. and Sivasankara Kurup A. (Eds).
Equity, social determinants and public health programmes. Geneva:
World Health Organization.
11. Diehnelt DE, Kiyak HA. Socioeconomic factors that affect international
caries levels. Community Dent Oral Epidemiol 2001; 29: 226-33.
12. Campus G, Lumbau A, Lai S, Solinas G, Castiglia P. Socio-economic
status and behavioural factors related to caries în twelve-year-old
Sardinian children. Caries Res 2001; 35: 427-34.
13. Marthaler TM. Changes în dental caries 1953 – 2003. Caries Res 2004;
38: 173-81.
14. Peterson H, Brathall D. The caries decline: a review of reviews. Eur J
Oral Sci 1996;104: 436-43.
15. Poulsen S. Dental caries în Danish children and adolescents 1984-1994.
Community Dent Oral Epidemiol 1996; 24: 282-5.
16. Truin GJ, van Rijkom HM, Mudler J, van‟t Hof MA. Caries trends 1996
– 2002 among 6- and 12-years old children and erosive wear prevalence
among 12-year-old children în the Hague. Caries Res 2005; 39: 2-8.
17. Marthaler TM. The caries decline: a statistical comment. Eur J oral Sci
1996; 104: 430-2.
18. Axelsson S, Söder B, Nordenram G et al. Effect of combined caries-
preventive methods: a systematic review of controlled clinical trials. Acta
Odontol Scand 2004; 62: 163-9 .
19. Bratthal D, Hänsel-Petersson G, Sundberg H. Reasons for the caries
decline: what do experts believe? Eur J Oral Sci 1996; 104: 416-22.
20. Marthaller TM. Caries status în Europe and predictions for future trends.
Caries Res 1990; 24: 382-9.
21. World Health Organization. Oral Health for the 21st Century. Geneva,
1999.
22. Hanganu SC, Dănilă I. Stomatologie comunitară, Editura Tehnica-Info,
Chişinău, 2002.
23. Pine C, Harris R. Community Oral Health, Quintessence Publishing Co.
Ltd, 2007.
24. World Health Organization. Oral health country / area profile programme.
Department of noncommunicable diseases surveillance/oral health. WHO
collaborating centre, Malmö University, Sweden, 2004; http://www.
whocollab. od. mah. se/euro. html
25. Dănilă I, Hanganu C, Timiş T. Trends în oral health status în
schoolchildren from Iaşi, Romania. Oral Health and Preventive
Dentistry 2004: 2 (1): 71. Abstract of the Minimally Invasive Dentistry
Congress, Copenhagen.
26. Petersen PE, Dănilă I, Delean A, Grivu O, Ioniţă G, Pop M, Samoilă
A. Oral health status among schoolchildren în Romania, 1992.
52
27. Widström E, Eaton KA, Borutta A. Oral health care în transition în
Eastern Europe. Br. Dent J 2001; 190: 580-4.
28. Locker D. Deprivation and oral health: a review. Community Dent Oral
Epidemiol 2000, 28: 161-9.
29. Watt RG. Emerging theories into the social determinants of health:
implication for oral health promotion. Community Dent Oral Epidemiol
2000; 30: 241-7.
30. Wierzbicka M, Petersen PE, Szatko F, Dybizbanska E, Kalo I.
Changing oral health status and oral health behaviour of schoolchildren în
Poland. Community Dental Health 2002; 19: 243-250.
31. Emerich K. , Adamowicz-Klepalska B. Trends în dental caries
experience among children and adolescents în northern Poland between
1995 and 2003. Community Dental Health 2010; 27:218-221
32. Armfield JM, Spencer AJ. Consumption of nonpublic water: implications
for children‟s caries experience. Community Dent Oral Epidemiol 2004;
32: 283-96.
33. Bader J. A systematic review of selected caries prevention and
management methods. Community Dent Oral Epidemiol 2001; 29: 399-
411.
34. Buck D. The efficiency of the community dental service în England: a
dată envelopment analysis. Community Dent Oral Epidemiol 2000; 28:
274-80.
35. Cărăuşu M. Studiul comparativ al eficienţei unor metode de prevenire a
cariei dentare la populaţia infantilă. Teză de doctorat, UMF “GR. T.
Popa”, Iaşi, 1997.
36. Dănilă I, Păruş M. Programul Naţional de Prevenţie Stomatologică.
Medicina Stomatologică 1999; 2 (6): 36-39.
37. Dāly B, Watt R, Batchelor P, Treasure E. Essential dental public health.
Oxford University Press, 2002.
38. Dean K. Creating a new knowledge base for the new public health.
Journal of Epidemiol Community Health 1994; 48: 217-9.
39. Devey S, Bartley M, Blane D. The Black report on socioeconomic
inequalities în health 10 years on. Br Med J 1990; 301: 373-7.
40. Ferjeskov O. Changing paradigms în concepts on dental caries:
consequences for oral health care. Caries Res 2004; 38:182-91.
41. Gallagher J, Rowe J, Community nurses' contribution to oral health. ,
British journal of community nursing 6: 10, 526, 528-34, Oct, 2001.
42. Gallagher JE, Oral health needs: how can they be met?, British Journal of
Community Nursing, 3(1), 25-35, 1998
43. Downer MC, Gelbier S, Gibbons DE and Gallagher JE, Introduction to
Dental Public Health; FDI World Dental Press Downer M C, Gelbier S,
Gibbons D E and Gallagher J E (1994) Introduction to Dental Public
Health; FDI World Dental Press, FDI World Dental Press
44. Hanganu C, Murariu A -Caries risk assessment în dental students from
Iaşi, Romania, OHDMBSC - Vol. VII - No. 3 - September, 2008. pag.
41-47
45. Hauwkins RJ, Zanetti D, Main PA, Jokovic A, Locker D. Oral hygiene
knowledge of high-risk grade one children: an evaluation of two methods
of dental education. Community Dent Oral Epidemiol 2000; 28: 336-43.
53
46. Hugoson A, Koch G, Hallonsten AL, Nordeyrd J, Aberg A. Caries
prevalence and distribution în 3 – 20-year-olds în Jönköping, Aweden în
1973, 1978, 1983 and 1993. Community Dent Oral Epidemiol 2000, 28:
83-9.
47. Ismail A, Hasson H, Sohn W. Dental caries în the second millennium. J
Dent Educ, 2001; 65: 953-59.
48. Ivankovič A. Dental caries în postwar Bosnia and Herzegovina.
Community Dent Oral Epidemiol 2003, 31: 100-4.
49. König KG. Clinical manifestation and treatment of caries from 1953 to
global changes în the 20th century. Caries Res 2004; 38:168-72.
50. Kressin NR, Reisine S, Spiro A, Jones JA. Is negative affectivity
associated with oral quality of life? Community Dent Oral Epidemiol
2001; 29: 412-23.
51. Kunzel W, Fischer T, Lorenz R, Brühmann S. Decline of caries
prevalence after the cessation of water fluoridation în the former East
Germany. Community Dent Oral Epidemiol 2000;28: 382-9.
52. Leao A, Sheiham AL. Relation between clinical status and subjective
impacts on daily living. J Dental Res 1995; 74: 1408-13.
53. Lister-Sharp D. Health promoting schools and health promotion în
schools: two systematic reviews. Health Technology Assessment,
University of Southampton, 1999
54. Locker D. Deprivation and oral health: a review. Community Dent Oral
Epidemiol 2000, 28: 161-9.
55. Mahler H. The meaning of health for all by the year 2000. World Health
Forum 1998; 1: 5-22.
56. Marcu GM, Mincă D. Sănătate publică şi management sanitar. Ed.
Universitara "Carol Davila", 2002.
57. McDonagh MS, Whiting PF, Wilson PM, Sutton AJ, Chestnut I,
Cooper J. Systematic review of water fluoridation. Br Med J 2000; 321:
855-9.
58. Nazma N, Gallagher JE, 3. Children's oral health, In. Childrens Health:
diet nutrition and exercise, http://www. statistics. gov.
uk/StatBase/Product. asp?vlnk=11941&Pos=1&ColRank=1&Rank=272. ,
Office of National Statistics, 2004
59. Nicolau B, Marcenes W, Bartely M, Sheiham A. A life course approach
to assessing causes of dental caries experience: the relationship between
biological, behavioural, socio-economic and psychological conditions
and caries în adolescents. Caries Res 2003; 37: 319-26.
60. Nishi M, Bratthall D, Stjernswärd J. How to calculate the Significant
Caries Index. WHO Collaborating Centre, Faculty of Odontology,
University of Malmö, Sweden, 2001. (bobu)
61. Office for Public Health în Scotland: Oral health promotion, 1999.
62. Peres MA, Lattore MR, Sheiham A, Peres KGA, Barros FC,
Hernandez PG, Maas AM, Romano AR, Victoria CG. Social and
biological early life influences on severity of dental caries în children aged
6 years. Community Dent Oral Epidemiol 2005; 33:53-6.
63. Petersen PE. The world health report 2003. WHO, Geneva, 2003.
54
64. Pieper K, Schulte AG. The decline în dental caries among 12-years-old
children în Germany between 1994 and 2000. Community Dent Oral
Epidemiol 2004; 21: 199-206.
65. Poulsen S. Dental caries în Danish children and adolescents 1984-1994.
66. Public Health Division. Department of Human Services, Melbourne,
Victoria Australia. Promoting oral health 2000 – 2004. Strategic
directions and framework for action. Health Development Section, 1999;
www. dhs. vic. gov. au/phd/9909034/index. htm
67. Public Health Division. Department of Human Services, Health
Development Section, Melbourne, Victoria, Australia. Evidence-based
health promotion. Resources for planning, 2000. www. dhs. vic. gov.
au/phd/0001045/index. htm
68. Rusu M. Oral health status în Romania. Rapport for ORCĂ Satellite
Symposium, Ljubliana, 1990.
69. Sadana R. Describing population health în six domains: comparable
results from 66 household surveys. WHO, Geneva, 2002.
70. Spencer AJ. An evidence-based approach to the prevention of oral
diseases. Medical Principles and Practice 2003; 12 (Suppl 1): 3-11.
71. Stewart R, Hale J. The paradigm shift în the etiology, prevention and
management of dental caries: its effect on the practice of clinical dentistry.
Journal of the California Dental Association 2003, 31 (3): 35-9.
72. Szöke J, Petersen PE. Evidence for dental caries decline among children
în an East European country (Hungary). Community Dent Oral Epidemiol
2000; 28: 155-60.
73. Swedish Council on Technology. Assessment în health care. http://www.
sbu. se
74. Tickle M. Inequalities în the dental treatment provided to children: an
example from the UK. Community Dent Oral Epidemiol 2002; 30: 335-
41.
75. Timiş T. Schimbari în comportamentul sanogen al mamelor şi
invatatorilor din Romania (1993 – 2003). Lucrare de licenţă, UMF “GR.
T. Popa”, Iaşi, 2003.
76. Timoşcă G. Orientarea profilactică în stomatologie. Stomatologia
1987;2: 34-7.
77. Truin GJ, van Rijkom HM, Mudler J, van‟t Hof MA. Caries trends 1996
– 2002 among 6- and 12-years old children and erosive wear prevalence
among 12-year-old children în th Hague. Caries Res 2005; 39: 2-8.
78. Aiinamo, J. Development of the World Health Organization Community
Periodontal Index of Treatment Needs, Int Dental J, 1982, 32: 281.
79. Ainamo, J., Ainamo, A. Validity and relevance of the criteria of the
CPITN, Int Dental J, 1994, 3: 281-291.
80. Albandar, J.M., Brunelle, J.A., Kingman, A. Distructive periodontal
disease in adults 30 years of age and older in the United States, 1988-
1994, J Periodontol, 1999, 70 (1): 13-29.
81. Andrian, S. Tratamentul minim invaziv al cariei dentare, Editura Princeps
Edit., 2002, 7-57.
82. Antunes, J.L.F., Narvai, ZJ. Measuring inequalities in the distribution of
dental caries, Community Dent Oral Epidemiol, 2004, 32: 41-48.
55
83. Barrow, S.Y., Xue, X., LeCaras, A. Dental caries prevalence among a
sample of African American adults in New-York City, Dent Clinic Nord
Am J, 2003, 47: 57-65.
84. Brodeur, J.M., Payette, M., Benigeri, P. Dental caries in Quebec adults
aged 35 to 44 years, J Can Dent Assoc, 2000, 66: 374-379.
85. Chen, M., I., Andersen, R., Barmes, E. et al. Comparing oral health care
systems, World Health Organization, 1997, Geneva.
86. Covrig, D. Aspecte privind influenţa unor factori de risc în boala
parodontală, Rev Medicina Stomatologică, 2004, 8, 1, 59-60.
87. Dănilă, I. Dentistică preventivă, Editura Didactică şi Pedagogică, 2005,
Bucureşti
88. Dumitriu, H. T. Parodontologie, Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti, 1998.
89. Gluck, M.G., Morganstein, M.W. Oral health indicators, Community
Dent Health, 2003, 3: 173-188.
90. Gomez, E., Gania, A., Fernandez-Crehuet, J. The periodontal treatment
needs of malagan adults, Eur J Epidemiol, 1993, 9(2): 229-232.
91. Hanganu, C., Dănilă, I., Bârlean, L. et al. Boala parodontală - aspecte
microbiologice actuale, Rev Medicina Stomatologică, 2003, 7 (4): 43-47.
92. Hanganu, C., Murariu, A., Mihailovici, L. Determinarea computerizată a
riscului carios la adolescenţi şi tineri, Vol. Zilele Facultăţii de Medicină
Dentară, 2005, 166-169.
93. Iliescu, A., Gafar, M. Cariologie şi odontoterapie restauratoare, Editura
Medicală, 2001, Bucureşti.
94. Ismail, A.I., Lewis, D.W. Periodontal disease classification, diagnosis,
risk factors and prevention, J Can Med Assoc, 1993, 149 (10): 1409-1422.
95. Ivan, A. Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile, Editura Polirom,
2002, Iaşi.
96. Jaba, E., Grama, A. Analiza statistică cu SPSS sub Windows, Editura
Polirom, 2004, Iaşi.
97. Kunzel, W. Trends in coronal caries prevalence in Eastern Europe:
Poland, Hungary, Czeck R., Slovak R., Romania, Bulgaria and the former
States of USSR, Int Dent J, 1996, 46 ( suppl ): 204-210.
98. Marcu, A. Metode utilizate în monitorizarea stării de sănătate, Editura
Institutului de Sănătate Publică, 2002, Bucureşti.
99. Mârţu, S., Mocanu, C. Parodontologie clinică, Editura Apollonia, 2000,
Iaşi.
100. Murariu, A. Metodologia epidemiologică de evaluare a patologiei odonto-
parodontale, Supliment al Revistei de Medicină Stomatologică, 2003, 7,
(4): 395-397.
101. Nunin, M.E. Understanding the etiology of periodontitis: an overview of
periodontal risk factors, Periodontol 2000, 2005, 32(1): 11-23.
102. Oral health U. S. The National Institute of Dental and Cranio-Facial
Research, U.S.A., 2002.
103. Organisation Mondiale de la Santé. Rapport sur la santé dans le monde :
La vie au 21 eme siècle. Une perspective pour tous, Rapport du Directeur
General, 1989, Genève.
56
104. Petersen, P.E., Aleksejuniene J., Christensen, L.B. et al. Oral health
behavior and attitudes of adults in Lithuania, Acta Odontol Scand, 2000,
58: 243-248.
105. Petersen, P.E., Rusu, M. Oral health status of Romania schoolchildren-
national survey 2000, Copenhagen: WHO Regional Office of Europe.,
2001.
106. Petersen, P.E., Tănase, M. Oral health status in an industrial population in
Romania, Int Dent J, 1997, 47 (4): 194-197.
107. Reich, R. Trends in caries and periodontal health epidemiology in Europe,
Int Dent J, 2001, 6: 392-398.
108. Socransky, S.S., Haffajee, A.D. Periodontal microbial ecology,
Periodontol 2000, 2005, 38: 135-187.
109. Ungureanu, L. Caria dentară la elevi şi adolescenţi şi parodontopatia la
adulţi în localităţi din Delta Dunării şi a judeţului Constanţa, Teză de
doctorat, 1999, Universitatea de Medicină şi Farmacie Iaşi.
110. USA Department of Health and Human Services A national call to
promote oral health: National Institute of Dental and Cranio-Facial
Research, 2003, www.fdiworlddental.org.
111. Vataman, R. Parodontologie, Litografia I.M.F., 1992, Iaşi.
112. World Health Organization Periodontal Profile. An overwieus of CPITN
Data in the WHO Globe Data Bank, Geneva, 1994.
113. World Health Organization Oral Health Surveys: Basic Methods, Geneva,
1997.
114. World Health Organization Global Oral Health Data Bank. Geneva:
World Health Organization, 2002.
115. * * * Starea de sănătate a populaţiei României în context european –
CCSS-Ministerul Sănătăţii, 1993.
116. * * * Anuarul Statistic al României, 2005.
117. * * *Ancheta medicală a stării de sănătate a populaţiei, Morbiditatea buco-
dentară: iunie – iulie 1997, CCSS-Ministerul Sănătăţii, 1998.
118. * * * Ancheta stării de sănătate a populaţiei în 1982 - CCSS-Ministerul
Sănătăţii, 1985.
119. World Health Organization. The World Health Report 2002. Reducing
risks, promoting health life. Geneva: WHO; 2002.
120. Irene A Kida, Anne N Astrom, Gunhild V Strand, Joyce R Masalu:
Clinical and socio-behavioral correlates of tooth loss. BMC Oral Health
2006, 6:5 doi:10.1186/1472-6831-6-5
121. Richards ND, Cohen LK, editors. Social sciences and dentistry. A critical
bibliography. The Hague: A Sijthoff, 1971.
122. Cohen LK, Bryant PS, editors. Social sciences and dentistry: a critical
bibliography. Vol. II. London: Quintessence Publ Co.; 1984.
123. Chen M. Oral health of disadvantaged populations. In: Cohen LK, Gift H,
editors. Disease prevention and oral health promotion. Socio-dental
sciences in action. Copenhagen: Munksgaard; 1995.
124. Chen M, Andersen RM, Barmes DE, Leclerq M-H, Lyttle SC. Comparing
Oral Health Systems. A Second International Collaborative Study.
Geneva: World Health Organization; 1997.
125. Aubrey Sheiham: Strategies for oral health care. Euro Observer 2005,
Volume 7, Number 3
57
126. Petersen PE, Kjo¨ ller M, Christensen LB, Krustrup U. Changing dentate
status of adults, use of dental health services, and achievement of national
dental health goals in Denmark by the year 2000. J Public Health Dent
2004;64:127–35.
127. Petersen PE. Oral health behaviour of 6-year-old Danish children. Acta
Odontol Scand 1992;50: 57–64.
128. Sundby A, Petersen PE. Oral health status in relation to ethnicity of
children in the Municipality of Copenhagen, Denmark. Int J Pediatric
Dent 2003; 13:150–7.
129. Moynihan P, Petersen PE. Diet, nutrition and the prevention of dental
diseases. Publ Health Nutr 2004;7:201–26.
130. Burt B, Pai S. Sugar consumption and caries risk: a systematic review. J
Dent Educ 2001;65:1017–23.
131. Petersen PE, Poulsen VJ, Ramahaleo J, Ratsifaritara C. Dental caries and
dental health behaviour situation among 6- and 12-year old urban
schoolchildren in Madagascar. Afr Dent J 1991;5:1–7.
132. Petersen PE, Nyandindi U, Kikwilu E, Mabelya L, Lembariti BS, Poulsen
VJ. Oral health status and oral health behaviour of schoolchildren,
teachers and adults in Tanzania, Technical Report. Geneva: World Health
Organization; 2002.
133. Al-Tamimi S, Petersen PE. Oral health situation of schoolchildren,
mothers and schoolteachers in Saudi Arabia. Int Dent J 1998;48:180–6.
134. Petersen PE, Hoerup N, Poomviset N, Prommajan J, Watanapa A. Oral
health status and oral health behaviour of urban and rural schoolchildren
in southern Thailand. Int Dent J 2001;51:95–102.
135. Peng B, Petersen PE, Fan MW, Tai BJ. Oral health status and oral health
behaviour of 12-year-old urban schoolchildren in PR China. Community
Dent Health 1997;14:238–44.
136. Zhu L, Petersen PE, Wang HY, Bian JY, Zhang BX. Oral health
knowledge, attitudes and behaviour of children and adolescents in China.
Int Dent J 2003;53:289–98.
137. Cohen L, Gift H, editors. Disease prevention and oral health promotion.
Socio-dental sciences in action. Copenhagen: Munksgaard; 1995.
138. Batchelor P, Sheiham A. The limitations of a „„high risk‟‟ approach for the
prevention of dental caries. Community Dent Oral Epidemiol
2002;30:302–12.
139. Bratthal D. Introducing the Significant Caries Index together with a
proposal for a new global oral health goal for 12-year-olds. Int Dent J
2000; 50: 378-84. 32
140. Nishi M, Bratthall D, Stjernward J. How to calculate Significant Caries
Index. WHO Collaborating Centre. Faculty of Odontology, University of
Malmö, Sweden. http://www.whocollab.od.mah.se/expl/significant.pdf
http://www.whocollab.od.mah.se/expl/siccalculation.xls
141. Dănilă I, Amariei C, Barna S, Hanganu C, Baciu I. Riscul carios –
terminologie, modele de apreciere, strategii. Medicina Stomatologică
1997; 2 (3): 64-72.58
142. Autio-Gold JT, Courts F. Assessing the effect of fluoride varnish on early
enamel carious lesions in the primary dentition. J Am Dent Assoc 2001;
132 (9): 1247-53. 16
58
143. Locker D. Comparison of the GOHAI and OHIP-14 as measures of the
oral helath-related quality of life of the elderly. Community Dent Oral
Epidemiol 2001; 29: 373-81.140
144. Robinson PG. Validity of two oral health-related quality of life measures.
Community Dent Oral Epidemiol 2003, 31: 90-9.217
145. Jonston DW: Current status of professionally applied topical fluorides.
Community Dent Oral Epidemiol 1994; 22: 159-63.116
146. Skaren E. Reliability and validity of the Dental Indifference Scale in a
population of 18-year-olds in Norway. Community Dent Oral Epidemiol
2000; 28: 330-5.233
147. Landrivon G, Delahaye F. Cercetarea clinică. De la idee la publicare. Ed.
Dan, 2002130
148. Azoicăi D. Ancheta epidemiologică în practica medicală, Editura
Polirom, Iaşi, 1998 20
149. World Health Organization. Oral Health Surveys: Basic Methods, 4th
edition, Geneva, 1997.300
150. Gluck G, Morganstein WM. Jong’s Community Dental Health, 5th edition,
Mosby, 2003 120
151. Dănilă I, Vataman R, Iliescu A, Ungureanu C. Profilaxie stomatologică,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996. 69
152. Pitts N. Modern concepts of caries measurement. J Dent Res 2004 a;
83(5): 100-115 224
153. Lewis JM. Improving dental health status indicators for evaluation.
Community Dent Oral Epidemiol 1996; 24: 32-36.162
154. ***http://www.whocollab.od.mah.se. Oral Health Profiles for Countries –
accesat august 2008.316
155. Anusavice K. Management of dental caries as a chronic infectious disease.
J Dent Educ 1998; 62: 791-802.16
156. Harris NO, Garcia-Godoy F. Primary preventive dentistry, 6th edition,
Pearson Education, Inc., 2004.134
157. Brook PH, Shaw WC. The development of an orthodontic treatment
priority index. Eur J Orthod 1989; 11: 309-320. 44
158. Maxim A. Adam, Dentaţia temporară – predictor integrativ sistemic al
calităţii vieţii copilului – o revizuire a literaturii de specialitate, Revista
Romană de Medicină Dentară, Nr.5/2006, Vol.IX, UNAS; 165
159. Reisine S., Douglass J.M.(1998): Psychosocial and behavioral issues in
early childhood caries. Community Dentistry and Oral Epidemiology 26
(suppl 1), 32-44; 223
160. Rippa L.W. Nursing caries: a comprehensive review. Pediatric Dentistry
10, 268-282, 1998. 227
161. Beltran-Aguilar E.D., Estupinan-Day S., Baez R. Analysis of prevalence
and trends of dental caries in the Americans between the 1970s and 1990s.
International Dental Journal 49, 322-329, 1999 40
162. Burt B. Trends in caries prevalence in North American children.
International Dental Journal 44, 403-413, 1994; 49
163. Marthaler T.M., O‟Mullane D., Vbric V. The prevalence of dental caries
in Europe 1990-95. Caries Research 30, 237-255, 1996; 160
164. Dănilă I., Petersen P.E., Hanganu Carmen, Amariei C., Podariu Angela,
colab. Tendinţe ale comportamentului pentru sănătatea orală la educatori
59
în Romania (1993-2003), Supliment al Revistei Medicina Stomatologică 7
(4), 341-346, 2003 72
165. Skeie MS., Raadal M., Straud GV., Espelid I. Caries în primary teeth at 5
and 10 years of age : a longitudinal study. European Journal Paediatric
Dentistry, 2004, 5(4):194 - 202
166. Sharaff AA.The application of fibre core posts in restoring badly
destroyed primary incisors. J Clin Pediatr Dent 2002; 26(3): 217-24.
167. Woudimar B.,Dahhof G. Atitudes of swidish dentists to pain and pain
management during the treatment of children and adolescents. Enr.J.Paed
Dent .2005;6(2):66-72
168. Litt M.D., Reisine S., Tinanoff N. Multidimensional causal model of
dental caries development low-income preschool children. Public Health
Reports 110, 607-617, 1995.
169. S.Nelson, H.Eggerson, B.Powell. Dental examinars consistency in
applying the ICDAS criteria for a caries prevention community trial
.Community Dental Health, 2011, Vol.28;3:238-242
170. Ivan Aneta, Luca Rodica, Stanciu Ioana, Vinereanu Arina, Factori socio-
demografici şi comportamentali în producerea cariei severe precoce la
dinţii temporari, Revista Română de Medicină Dentară, UNAS, vol.VIII,
Nr.2, 2005; 130
171. Schiller Eleonora, Early childhood caries: prevention through knowledge,
in Journal Oral Health and Dental Management in the Black Sea
Countries, Volume V, no.3 [17], September, 2006; 246
172. Pine M Cynthia, , Adair M Pauline, Petersen Poul Erik, Douglass Chester
and collab., Developing explanatory models of health inequalities in
childhood dental caries, Community Dental Health (2004), No.21
(Supplement), 86-95; 205
173. World Health Organization (2000a): Global Oral Health Data Bank.
Geneva: WHO;287
174. Petersen P.E., Holst D. Utilization of dental services. In: Disease
Prevention and Health Promotion: Socio-Dental Sciences in Action, eds.
Cohen L. and gift H, 1995, pp 341-386. New York and Copenhagen:
Munksgaard;200
175. Dănilă I., Petersen P.E., Hanganu Carmen, Amariei C., Podariu Angela,
colab. Tendinţe ale comportamentului pentru sănătatea orală la educatori
în Romania (1993-2003), Supliment al Revistei Medicina Stomatologică 7
(4), 341-346, 2003;72
176. Kunzel W. Trens in caries expirience of 12-year-old children in east
European countries. International Journal Pediatric Dental 1996, 6: 221-
226;143
177. Petersen P.E., Dănilă Ioan, Dalean F.A., Grivu O., Ioniţă G., Pop M. et al.
Oral health status among schoolchildren in Romania 1992. Community
Dentistry and Oral Epidemiology 1994; 22: 90-93:199
178. World Health Organization. Monitoring and evaluation of oral health.
Geneva: WHO; 1989;291
179. World Health Organization. Oral health surveys- basic methods. 3rd ed.
Geneva: WHO; 1987:293
60
180. Greenwell A.L., Johnsen D., Disantis T.A., Gerstenmaier J., Limbert N.
Longitudinal evaluation of caries patterns from the primary to the mixed
dentition. Paediatric Dentistry 12, 278-282, 1990;112
181. Li Y., Wang W. Predicting caries in permanent teeth from caries in
primary teeth: an eigth-year cohort study. Journal of Dental Research 81,
561-566, 2002;151
182. Milnes A.R. (1996): Description and epidemiology of nursing caries.
Journal of Public Health Dentistry 56, 38-50 in Early childhood caries and
risk factors in Jordan;
183. Winter G.B. Caries in the preschool child. Journal of dentistry 18, 325-
326, 1990 :286
184. Tsubouchi J., Tsubouchi M., Maynard R.J., Domoto P.K. and weinstein P.
A study of dental caries and risk factors among Native American infants.
ASDC Journal of Dentistry for Children 61, 283-287, 1995;274
185. Quartey J.B. and Williamson D.D. Prevalence of early chilhood caries at
Harris Country clinics. ASDC Journal of Dentistry for Children 66, 127-
131, 1999; 218
186. Ramos Gomez F.J., Tomar S.L., Ellison J., Artiga N., Sintes J. and Vicuna
G. Assessment of early childhood caries and dietary habits in a population
of migrant Hispanic children in Stockton, California. ASDC Journal of
Dentistry for Children 66, 395-403, 1999;220
187. Shantinath S.D., Breiger D., Williams B.J. and Hasazi J.E. The
relationship of sleep problems and sleep-associated feeding to nursing
caries. Pediatric Dentistry 18, 375-378, 1996;251
188. Loesche W. Role of streptococcus mutans in human dental
decay.Microbiol Rev. 1986;50:353-80.
189. Petersen PE, Bourgeois D, Ogawa H, Estupinan –Day S, Ndiaye C. The
global burden of oral diseases and risks to oral health. Bull World Health
Organ. 2005;83: 661-9.
190. Hegde PP, Ashok Kumar BR, Ankola VA. Dental caries experience and
salivary levels of streptococcus mutans and lactobacilli in 13-15 years
old children of Belgaum city,Karrnataka. J Indian SocPedod Prev Dent.
2005;23:23-6.
191. Das UM, Beena JP, Azher U. Oral health status of 6- and 12 -year-old
school going children in Bangalore city: an epidemiological study. J
Indian Soc Pedod Prev Dent. 2009;27:6-8.
192. Beighton D, Adamson A, Rugg-Gunn A. Associations between dietary
intake, dental caries experience and salivary bacterial levels in 12-
year -old English school children. Arch Oral Biol.1996;41:271-80.
193. Zoitopoulos L, Brailsford SR, Gelbier S, Ludford RW, Marchant SH,
Beighton D. Dental caries and caries-associated micro-or- ganisms in the
saliva and plaque of 3- and 4- year- old Afro-Ca- ribbean and Caucasian
children in south London. Arch Oral Biol.1996;41:1011-8.
194. del Rio Gomez I. Dental caries and mutans streptococci in selected groups
of urban and native Indian Schoolchildren in Mexico. Com- munity Dent
Oral Epidemiol. 1991;19:98-100.
195. Campus G, Lumbau A, Bachisio SL. Caries experience and streptococci
and lactobacilli salivary levels in 6-8-year-old Sardinians. Int J Paediatr
Dent. 2000;10:306-12.
61
196. Bader JD, Graves RC, Disney JA, Bohannan HM, Stamm JW,
Abernathy JR, Lindahl RL. Identifying children who will experience
high caries increments. Community Dent OralEpidemiol.1986;14:198-
201.
197. Leverett DH, Featherstone JD, Proskin HM,Adair SM, Eisenberg ,
Mundorff-Shrestha SA et al. Caries risk assessment by a cross- sectional
discrimination model. J Dent Res. 1993 ;72:529-37.
198. Raitio M, Pienihakkinen K, Scheinin A. Assessment of single risk
indicators to caries increment in adolescents. Acta Odontol
Scand.1996;54:113-117.
199. Alaluusua S, Kleemola-Kujala E, Nystrom M, Evalahti M, Grön- roos
L. Caries in primary teeth and salivary streptococcus mutans and
lactobacillus levels as indicators of caries in permanent teeth. Paediatr
Dent. 1987;9(2):126-30.
200. Vanobbergen J, Martens L, Lesaffre E, Bogaerts K, Declerck
D.Assessing risk indicators for dental caries in the primary dentition.
Community Dent Oral Epidemiol. 2001;29:424-34.
201. Braga MM, Oliveira LB, Bonini GA, Bonecker M, Mendes
FM.Feasibility of the International Caries Detection and Assessment
System (ICDAS-II) in epidemiological surveys and comparabili- ty
with standard World Health Organization criteria. Caries
Res.2009;43:245-9.
202. Gamboa F, Estupinan M, Chaves M, Galindo A. Bacteriocins in S.
mutans strains isolated from children with and without dental caries:
biotypes and sensitivity to antibiotics. Acta Odontol
Latinoam.2008;21:97-104.
203. Alaluusua S, Myllarniemi S, Kallio M. Streptococcus mutans in-
fection level and caries in a group of 5 year old children. Caries Res.
1989;23:190-4.
204. Brezt WA, Djahjah C, Almeida RS, Hujoel PP, Loesche WJ. Rela-
tionship of microbial and salivary parameters with dental caries in
Brazilian pre-school children. Community Dent Oral
Epidemiol.1992;20:261-4.
205. van Houte J. Microbiological predictors of caries risk. Adv DentRes.
1993;7:87-96.Review.
206. Twetman S, Stahl B, Nederfors T. Use of the strip mutans tests in the
assessment of caries risk in a group of preschool children. Int J Paediatr
Dent. 1994;4:245-50.
207. Raitio M, Pienihakkinen K, Scheinin A. Assessment of single risk
indicators in relation to caries increment in adolescents. Acta Odontal
Scand. 1996;54:113-7.
208. Alaluusua S. Salivary counts of mutans streptococci and lactobacilli
and past caries experience in caries prediction. Caries
Res.1993;27:68-71.
209. Shi S, Zhao Y, Hayashi Y, Yakushiji M, Machida Y. A study of the
relationship between caries activity and the status of dental caries:
application of the Dentocult LB method. Chin J Dent Res.1999;2:34-
7.
210. Dasanayake AP, Caufield PW. Prevalence of dental caries in
62
SriLankan aboriginal Veddha children. Int Dent J. 2002;52:438- 44.
211. Gudkina J, Brinkmane A. Caries experience in relation to oral
hygiene, salivary cariogenic microflora, buffer capacity and secretion
rate in 6- year olds and 12 year olds in Riga.
Stomatologija.2008;10:76-80.
212. Sullivan A. Correlation between caries incidence and secretion
rate/buffer capacity of stimulated whole saliva in 5-7-year-old children
matched for lactobacillus count and gingival state. Swed Dent J.
1990;14:131-5.
213. Russell JI, MacFarlane TW, Aitchison TC, Stephen KW, Burchell CK.
Caries prevalence and microbiological and salivary caries activity tests
in Scottish adolescents. Community Dent Oral Epide- miol.
1990;18:120-5.
214. Ruiz Miravet A, Montiel Company JM, Almerich Silla JM. Evalua- tion
of caries risk in a young adult population. Med Oral Patol Oral Cir Bucal.
2007;12:412-8.
215. Thomson WM, Spencer AJ, Gaughwin A: Testing a child dental neglect
scale in South Australia. Community Dent Oral Epidemiol1996, 24:351-
356.
216. Riley JL, Gilbert GH, Heft MW: Dental attitudes: proximal basisfor oral
health disparities in adults. Community Dent Oral Epide-miol 2006,
24:289-298.
217. Sanders AE, Spencer AJ, Slade GD: Evaluating the role of
dentalbehaviour in oral health inequalities. Community Dent Oral Epi-
demiol 2006, 34:71-79.
218. McGrath C, Bedi R: Can dental attendance improve quality oflife? Brit
Dent J 2001, 190:262-265.
219. Thomson WM, Locker D: Dental neglect and dental health among 26-
year-olds in the Dunedin Multidisciplinary Study.Community Dent Oral
Epidemiol 2000, 28:414-418.
220. McGrath C, Sham AS-K, Ho DKL, Wong JHL: The impact of dental neglect
on oral health: a population based study in Hong Kong. Int Dent J
2007, 57(1):3-8.
221. Skaret E, Åstrøm AN, Haugejorden O, Klock KS, Trovik TA: Assess-ment
of the reliability and validity of the Dental Neglect Scale in
Norwegian adults.Community Dent Health 2007,24(4):247-252.
222. Jamieson LM, Thomson WM: The Dental Neglect and Dental
Indifference scales compared. Community Dent Oral Epidemiol 2002,
30:168-175.
223. Stokes E, Ashcroft A, Platt MJ: Determining Liverpool adolescents'
beliefs and attitudes in relation to oral health. Health Ed Res 2006,
21:192-205.
224. Östberg A-L, Jarkman K, Lindblad U, Halling A: Adolescents' per-
ceptions of oral health and influencing factors: a qualitative study. Acta
Odontol Scand 2002, 60:167-173.
225. American Academy of Pediatric Dentistry: Guideline on adolescent
oral health care. 2005 http://www.aapd.org/ media/
policies_guidelines /g_adoleshealth. pdf].
226. Adekoya-Sofowora CA, Lee GT, Humpris GM: Needs for dental
63
information of adolescents from an inner city area of Liver- pool. Brit
Dent J 1996, 180:339-343.
227. Craven RC, Blinkhorn AS, Schou L: A campaign encouraging den-tal
attendance among adolescents in Scotland: the barriers to behaviour
change.Community Dent Health 1994,11(3):131-134.
228. Hawley GM, Holloway PJ: Factors affecting dental attendance among
school leavers and young workers in Greater Man-chester. Community
Dent Health 1992, 9(3):283-287.
229. Hawley GM, Holloway PJ, Davies RM: Documented dental
attendance patterns during childhood and adolescence. BritDent J 1996,
180:145-148.
230. Nuttall NM, Bradnock G, White D, Morris J, Nunn J: Dental attend-ance in
1998 and implications for the future. Brit Dent J 2001,190:177-182.
231. Skaret E, Raadal M, Berg E, Kvale G: Dental anxiety and
dentalavoidance among 12 to 18 year olds in Norway. Eur J Oral
Sci1999, 107:422-428.
232. Regis D, Macgregor IDM, Balding JW: Differential prediction of
dental health behaviour by self-esteem and health locus ofcontrol in
young adolescents. J Clin Periodontol 1994, 21:7-12.
233. Skaret E, Raadal M, Kvale G, Berg E: Missed and cancelled
appointments among 12–18-year-olds in the NorwegianPublic
Dental Service. Eur J Oral Sci 1998, 106:1006-1012.
234. Macgregor IDM, Balding JW, Regis D: Motivation for
dentalhygiene in adolescents. Int J Paediatr Dent 1997, 7:235-241.
235. World Health Organization: A Guide to Oral Health Epidemiological
Investigations Geneva; 1979.
236. Campbell DT, Fiske DW: Convergent and discriminant valida-tion by
the multitrait-multimethod matrix. Psychol Bull 1959,56:81-105.
237. Skaret E, Weinstein P, Milgrom P, Kaakko T, Getz T: Factorsr
elated to severe untreated tooth decay in rural adolescents:a case-control
study for public health planning. Int J PaediatrDent 2004, 14:17-26.
238. Mejàre I, Källestål C, Stenlund H: Incidence and progression
ofapproximal caries from 11 to 22 years of age in Sweden:
aprospective radiographic study. Caries Res 1999, 33:93-100.
239. Schwartz M, Gröndahl H-G, Pliskin JS, Boffa J: A longitudinal analy-sis
from bite-wing radiographs of the rate of progression ofapproximal
carious lesions through human dental enamel.Archs Oral Biol 1984,
29:529-536.
240. Lissau I, Holst D, Friis-Hasché E: Use of dental services amongDanish
youths: role of the social environment, the individual,and the delivery
system. Community Dent Oral Epidemiol 1989,17(3):109-116.
241. Abramson JH, Abramson ZH. Survey methods in community medicine.
London: Churchill Livingstone, 1999.
242. Downer MC. The improving oral health of United Kingdom adults and
prospects for the future. Br Dent J 1991; 23:154-8.
243. Kaivusilta L, Honkala S, Honkala E, Rimpela A. Tooth brushing as a
part of the adolescents lifestyle predicts educational level. J Dent Res
2003; 82(5):361-6.
244. Machiulskiene V, Nyvad B, Baelum V. Prevalence and severity of dental
64
caries in 12-year-old children in Kaunas, Lithuania 1995. Caries Res
1998; 32:175-80.
245. Marthaler T, O‟Mullane DM, Vbric V. The prevalence of dental caries in
Europe 1990-1995. Caries Res 1996; 39:237-55.
246. O‟Mullane D., Whelton H. Caries prevalence in the Republic of Ireland.
Int Dent J. 1994; 44:387-91.
247. Petersen PE. Guttman scale analysis of dental attitudes and knowledge.
Community Dent Oral Epidemiol 1989; 17:170- 20.
248. Rajab LD, Petersen PE, Bakaeen G, Hamdan MI. Oral health behaviour
of schoolchildren and parents in Jordan. Intern J Paediatr Dent 2002,
12(3): 168-176.
249. Taani DS, Wahadni AM, al Omari M. The effect of frequency of
toothbrushing on oral health of 14-16 year old. J Int Assoc Dent Child
2003: 49(1): 15-20.
250. Dănila I.,Bârlean L.,Săveanu I.,Mihailovici L.Knowledge and attitudes
towards oral health among parents and teachers in Iasi, Romania. The
12th Annual Conference of the European Association of Dental Public
Health: Poster Presentation Sessions,September 2007
65

Strategii de Promovare A Sănătăţii Orale La PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Strategii de Promovare A Sănătăţii Orale La PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr.T.

STRATEGII DE PROMOVARE A SĂNĂTĂŢII ORALE LA

Capitolul I - Epidemiologie afecţiunilor oro-dentare la grupa de vârstă 5

Capitolul II - Conceptul de promovare a sănătăţii orale în actualitate 17

2.1. Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate orală

Capitolul III - Predicţia riscului de carios şi profilul de risc 25

3.1 Aprecierea riscului carios

Capitolul IV - Indicatori utilizaţi pentru descrierea stării de sănătate 35

Capitolul V - Metodologia cercetării 47

Capitolul VI - Dinamica afecţiunilor oro-dentare la populaţia 57

Capitolul VII - Influenta factorului bacterian, a ratei fluxului salivar si 107

Capitolul VIII - Scorul de neglijenţă orală (SNO) (Dental Neglect 116

Capitolul IX - Sănătatea orală şi nivelul de cunostinţe şi atitudini în 125

Educaţia este factorul strategic al dezvoltării de perspectiva şi ea priveşte

PARTEA GENERALA consacrată stadiului actual al cunoaşterii

Scopul lucrării de doctorat:

Situaţia copiilor în familie (lot I)

Tabelul VI.3 Repartiţia cazurilor evaluate

Mai mult de 2 8 4.68%

În lotul I incidenţa cea mai ridicată o deţin familiile cu un singur copil

1 copil 2 copii mai mult de 2 copii

Fig. 6.1 Valorile medii ale indicelui caod la copiii lotului I

Testul ANOVA 9.2765 0.001

În urma evaluării analizei statistice numărul copiilor în familie vs. indicele

1 copil 2 copii mai mult de

Fig. 6.2 Valorile medii ale indicelui caod la copiii lotului II

2 copii 1.11 3.18 3.49 0.32

Mai mult de 2 copii 1.45 3.89 4.89 0.84

Total 1.15 3.36 3.88 0.49

Rezultatele analizei statistice numărul copiilor în familie vs. indicele

Alte situaţii Divorţaţi 4 5

Nici un răspuns Nici un răspuns 4 7

Incidenţa răspunsurilor privind situaţia statusului familial pentru lotul I de

2009 Caries free (caod=0) % 43.50% 2.00% 4.00% 49.50%

Dinţi cariaţi (caod≥1) 44.50% 3.50% 2.50% 50.50%

2010 Caries free (caod=0) % 35.33% 1.80% 3.59% 40.72%

Dinţi cariaţi (caod≥1) 49.70% 5.99% 3.59% 59.28%

4,1 3,4 4,2

2 parinti 1 parinte alte situatii

Fig. 6.5 Valorile medii ale indicelui caod la copiii lotului II

Testul ANOVA 0.40234 0.763267

Rezultatele testului ANOVA pentru compararea valorilor medii ale

2009 Caries free (caod=0) % 26.87% 0.34% 2.04% 29.25%

Dinţi cariaţi (caod≥1) 60.20% 4.08% 6.46% 70.75%

2010 Caries free (caod=0) % 23.23% 0.51% 2.02% 25.76%

Dinţi cariaţi 64.14% 3.03% 7.07% 74.24%

Nivel de şcolarizare mamă vs. cunoştinţe în sănătatea orală

scor 1 scor 2 scor 3

Fig. 6.6 Repartiţia cazurilor în funcţie de nivelul de şcolarizare al mamei vs.

Tabelul VI.22 Parametrii estimaţi în testarea asocierii

Relatarea cunoştinţelor mamelor în sănătate orală vs. indice caod copii

Caod– lot I F (95% interval de confidenţă) p

Testul ANOVA 0.471467 0.6123

Rezultatele testului neparametric ANOVA nu indică prezenţa diferenţelor

Testul ANOVA 1.175484 0.227231

Deşi statistic nu găsim diferenţe semnificative (p=0.2272, 95% CI) observăm că

M-L (maximum likelihood)

Rezultatelor testelor parametrice indică o asociere semnificativ statistică

57,14 54,89 67,84 56,73

copii mame tati copii mame tati

Analizând incidenţa răspunsurilor pozitive în ceea ce priveşte efectuarea

nu se spala 1/zi 2/zi 3/zi ocazional

copii mame tati copii mame tati