Sisteme ERP

Dinamismul mediului economic a impus necesitatea reconsiderării sistemelor de planificare a resurselor

prin transformarea întreprinderii într-o “organizaţie virtuală”, aflată într-un permanent schimb de informaţii cu
partenerii săi. Astfel, anii ’90 au marcat momentul apariţiei primelor sisteme ERP(Enterprise Resource
Planning), ca extindere a sistemelor precedente MRP1 şi MRP2, precum şi a conceptelor asociate :
SCM(Supply Chain Management), CRM(Customer Relationship Management) şi EDI (Electronic Data
Interchange).

Sistemele de planificare a resurselor întreprinderii au cunoscut o ascensiune puternică în ultimii ani, la ora
actuală apreciindu-se că piaţa acestor produse este cea mai dinamică piaţă de software, lucru reflectat şi de
ponderea veniturilor din ERP în totalul veniturilor obţinute de principalii producători de software pe plan
mondial : Oracle, SAP, Baan, PeopleSoft sau JD Edwards.

ERP reprezintă :
a. un ansamblu intercorelat de subsisteme informatice destinate gestiunii resurselor umane, materiale şi
financiare ale unei companii sau instituţii publice;
b. un sistem informatic orientat pe identificarea şi planificarea resurselor necesare în vederea satisfacereii
cerinţelor clienţilor organizaţiei;
c. un sistem informatic multi-modular proiectat în vederea eficientizării principalelor activităţi desfăşurate într-o
societate comercială.

Trăsături comune ale sistemelor ERP :

a. Sunt dezvoltate după criterii obiective precum cel al funcţiunii, ceea ce le conferă flexibilitate şi capacitatea
de reproiectare facilă în condiţiile modificării unor factori endogeni sau exogeni organizaţiei.
b. Au un caracter “deschis”, pentru că integrează sub formă de entităţi un număr mare de elemente din mediul
extern al organizaţiei(clienţi, furnizori, organisme financiar-bancare, alţi agenţi economici etc.)
c. Din punct de vedere tehnic, funcţionează pe o arhitectură client-server, în care informaţiile sunt gestionate pe
o staţie centrală şi sunt accesate de utilizatori folosind, de regulă, tehnologii Intranet sau VPN, fapt care conferă
o serie de avantaje : menţinerea unităţii şi integrităţii datelor, accesarea concurentă a aceloraşi resurse,
disponibilitate maximă a serviciilor indiferent de localizarea fizică a resursei sau utilizatorului.
d. Sunt proiectate într-o concepţie modulară pentru că integrează toate procesele desfăşurate in cadrul
organizaţiei sub forma de module, care acoperă, în general, următoarele sfere de activitate :
- Managementul financiar-contabil: automatizarea înregistrării informaţiilor financiar-contabile preluate din
documentele primare; realizarea unei evidenţe financiar-contabile complete, la nivel sintetic şi analitic;
urmărirea operativă a situaţiei financiar-contabile a organizaţiilor, cu accent pe urmărirea încasărilor şi plăţilor
la nivel de document; tipărirea automată a documentelor de informare şi sinteză cerute de legislaţia în vigoare.
- Managementul producţiei: identificarea principalilor indicatori de performanţă şi transmiterea acestora către
factorii de decizie pentru monitorizare şi control; flexibilitatea modelelor de fabricaţie şi arhivarea informaţiilor
de fabricaţie pe o perioadă nelimitată; informarea în timp real asupra indicatorilor operaţionali; crearea unui
instrument de asistenţă pentru planificarea producţiei; calculul costurilor ante şi post producţie.
- Managementul resurselor umane: managementul datelor de personal ale angajatilor existenţi la un moment dat
în instituţie , cu acces imediat la date consistente de istoric; managementul salariaţilor în cadrul structurii
organizatorice; simularea de multiple variante de modificări salariale pentru alocarea corespunzatoare a
bugetului; încărcarea automată a proiectelor cu cheltuielile salariale şi cu alte cheltuieli generate de activitatea
angajaţilor; urmărirea eficienţei activităţii angajaţilor şi evaluarea performanţelor acestora.
- Managementul stocurilor: actualizarea zilnică a situaţiei stocurilor, atât cantitativ cât şi valoric şi urmărirea
corectă a mişcării de stocuri în vederea eliminării fenomenelor de suprastocare sau lipsă de stoc; stabilirea
necesarului de aprovizionare şi realizarea aprovizionării pe baza unui model optim.
- Managementul mijloacelor fixe: gestionarea mijloacelor fixe pe întreaga durată de utilizare, de la
achiziţionare şi punere în funcţiune, până la scoaterea din funcţiune; generarea situaţiilor specifice mijloacelor
fixe (intrări, ieşiri, fişa mijlocului fix); realizarea unui istoric al mijlocului fix din punct de vedere cronologic
de la intrarea în patrimoniu şi până la ieşirea din patrimoniu.
Procesul de dezvoltare a unui sistem de planificare a resurselor în cadrul unei organizaţii este unul complex,
însoţit de regulă de o reproiectare a întregului sistem de management folosind tehnici precum BPR (Business
Process Re-Engineering) şi care implică un consum mare de resurse financiare, precum şi o durată mare de
implementare.
Aceste dezavantaje sunt însă compensate de multiplele beneficii ale ERP: eficientizarea generală a
proceselor de muncă, reducerea timpului de acces la informaţiile necesare fundamentării deciziilor, răspuns
rapid la modificarea condiţiilor de mediu cu rezultat în creşterea avantajului competitiv, perfecţionarea lanţului
de distribuţie.