Prezentare de carte

PSIHOLOGIA
DEZVOLTARII UMANE

Autor: CLAUDIA SALCEANU

1
Cuprins :

1. Introducere
2. Teorii ale dezvoltarii psihologiei umane de-a lungul istoriei
3. Principii ale dezvoltarii umane
4. Concepte ale dezvoltarii umane
5. Interactiunea gene - mediu
6. Educatia ca factor al dezvoltarii umane
7. Concluzii

2
 1. Introducere
Cartea, Psihologia Dezvoltarii Umane aparuta in anul 2018, in
cadrul editurii SITECH, Craiova, autoarea cartii este Claudia Salceanu.

Lucrarea are ca tema psihologia dezvoltarii umane din momentul

conceperii finite umane si pana la stadiul varstelor de regresie si este
adresata in special studentilor, psihologilor, cadrelor didactice, tuturor
celor interesati de psihologia dezvoltarii umane. Volumul reprezinta un
material util, ofera in cele 9 capitole informatii despre fundamentele
dezvoltarii umane, despre teoriile care stau la baza acestui domeniu,
aspectele esentiale ale dezvoltarii individului in ontogeneza sa ,
particularizate pe niveluri de varsta, problemele si provocarile specific
fiecarui stadiu.

Inprimul capitol autoarea defineste rolul psihologiei

developmentaliste, problematica si importanta teoretica a disciplinei,
abordari ale psihologiei developmentaliste.

In ceea ce priveste abordarile psihologiei developmentalite,

autoarea descrie teoriile care analizeaza dimensiunile specifice
comportamentului uman sau ale personalitatii de-a lungul intregii vieti
a individului .

2. Teorii ale dezvoltarii psihologiei umane de-a lungul

istoriei
De-a lungul istoriei omenirii au fost elaborate teorii ale dezvoltarii
umane incepand din antichitate :

3
- Platon ( 427 – 347 i.Hr.), emite pentru prima data teoria
conform careia dezvoltarea umana este influentata de aspectul
biologic si ereditar iar sufletul, spune filozoful, are 3 straturi :
cel inferior care cuprinde dorintele, cel de-al doilea strat,
include spiritul iar cel de-al treilea ese spiritul, sediul
andurantei, curajului. Primele doua straturi se regasesc atat la
om , cat si la animale iar al treilea strat superior este uman si
este reprezentat de ratiune.
- Aristotel ( 384– 322 i.Hr.) a lansat doctrina hilomorfica care
sustine ca spiritul ( hylos) si material ( morph) sunt distincte dar
si inseparabile. Tot el a lansat ideea vitalismului drept o
entitate non-empirica care ofera viata organismului si ii
directioneaza functionarea.
- doctrinele scolastice din epoca medievala pun accent pe
trasaturile innascute ale oamenilor, conceptii care sustin
influnta ereditatii asupra dezvoltarii umane pornind de la ideea
pacatului originar.
- Rene Descartes (1596 - 1650) – analizeaza relatia de
interactiune dintre minte si suflet, doua linii care se
intersecteaza, spune filozoful, in glanda pineala prin care omul
primeste cunoasterea.
- John Locke (1632 – 1704) – considera ca la nastere mintea
umana este < tabula rasa>.
- Charles Darwin (1809 – 1882) – elaboreaza teoria evolutionista
care se aplica si dezvoltarii umane . Descrie adaptarea si
supravietuirea ca rezultat al cerintelor mediului. Doar
organismele care poseda caractere potrivite cerintelor solicitate
mediu pot supravietui.

4
- G. Stanley Hall ( 1884 – 1924) – initiaza primul Jurnal American
de Psihologie, caracterizand viata umana ca fiind o repetare a
filogenezei si delimiteaza adolescent ca perioada de tranzitie
intre copilarie si varsta adulta.
- behaviorismul – reprezentat de John B. Watson, Hull, Skinner,
dezvolta teorii conform carora dezvoltarea uman este
conditionata de achizitionarea cumulativa a relatiilor stimul-
raspuns. Ca urmare, oamenii achizitioneaza comportamente
consistente cu regulile societatii.
- Lev Vagotski – introduce conceptul < zona proximei dezvoltari>,
aceasta zona reprezentand diferenta intre ceea ce copilul poate
realiza prin efort personal si ceea ce poate realiza indrumat.
- anii 1950 – 1960 teoria cognitiva a lui Jean Piaget castiga tot
mai multa importanta, tot in aceasta perioada dezvoltarea
adultilor si varstele de regresie sunt studiate si cercetate.
- anii 1970 – 1980 – developmentalismul este reprezentat de
Michael Lamb care demonstreaza dezvoltarea sociala si
psihologica nu este redusa la copilaria timpurie iar ca
socializarea timpurie se produce mai degraba in contextul
complex familial decat in diada mama – copil. Lamb subliniaza
importanta formativa a experientelor de viata timpurii in
formarea atasamentului la copil. Un alt model important al
dezvoltarii umane este modelul dialectic propus de Klaus Riegel
care subliniaza ca scopul primarr al analizei dezvoltarii este
studierea schimbarii. Mai mult, modelul explica faptul ca orice
nivel de dezvoltare este influentat si influenteaza celelalte
niveluri ( de la cel intern-biologic, la cel individual-psihologic, la
cel fizic-enviromental si la cel sociocultural). Ideile lui Riegel au

5
 fost preluate si dezvoltate de Urie Bronfenbrenner care a
elaborat modelul bio-ecologic al dezvoltarii umane bazat pe
cele 4 sisteme ale ecologiei dezvoltarii umane ( 1977) :
macrosistem, mezosistem, exosistem si macrosistem. Un alt
model similar cu cel al lui Riegel este cel dezvoltat de Sarbin (
1977) care incearca sa descopere bazele comportamentului
adaptativ si dezaptativ, nu in aria functionarii individuale, ci in
domeniul conflictelor si crizelor create de experientele
personale in relatie cu contextul social.
- anii 1990 - pana in prezent – interesul pentru intelegerea
relatiei dinamice dintre individ si contextul sau a fost adus la un
nivel mai abstract . In noile teorii individul este sistematizat,
dezvoltarea sa fiind integrata intr-o matrice de variabile.

3. Principiile dezvoltarii umane

1. Principiul dezvoltarii ;
2. Principiul unitatii intre diferentiere si integrare ;
3. Principiul structuralitatii ;
4. Principiul respectarii specificitatii fiecarui stadiu al
dezvoltarii.

4. Conceptele dezvoltarii umane :

ontogeneza este definita ca fiind dezvoltarea individului din
momentul conceptiei si pana la nastere ;

crestere – este o caracteristica evidenta a dezvoltarii copilului,

reflectata in modificari ale inaltimii , proportiilor si greutatii acestuia ,

6
fiind strans legata de procesele fiziologice si de metabolismul
organismului ;

maturizare – termenul are doua sensuri :

1. maturizarea desemneaza procesul de dezvoltare fizica si

sihomotorie din copilarie care se desfasoara in aceeasi
ordine la toti copiii, fiind influentat preponderent de
ereditate. Ritmul dezvoltarii depinde de factorii de mediu,
dar ordinea nu se poate schimba ;
2. prin maturizare se intelege dezvoltarea bio-psiho-sociala ce
maxim de dezvoltare se numeste maturitate, termen ce
provine din limba latina, < maturus = copt>.

invatare – termenul este definit ca fiind un proces care duce la

modificaari in comportamentul individului, invatarea este conditionata
de crestere si maturizare ;

dezvoltare – este definita ca un ansamblu de etape determinate

temporal, care conduc un organism viu sau o organizare sociala dintr-
un stadiu primitiv , catre unul mai elaborat si mai complex , provizoriu
sau definitiv ; dezvoltarea psihica este constituita din totalitatea
schimbarilor sistematice , biopsihosociale , individuale, aparute pe toata
perioada ciclului vietii.

5. Interactiunea gene – mediu

Ereditatea este definita ca proprietatea organismelor vii de a
transmite urmasilor caracteristicile pe care le-a dobandit de-a lungul
filogenezei. Ereditatea este un fenomen de natura biologica , ce consta

7
in transmiterea de la parinte la urmasi a unor insusiri morfo-
functionale , cu ajutorul codului genetic.

Premisele ereditare au o raportare variabila la procesul de

constructie psihica. Fiina umana poate depasi prin eforturi voluntare
limitele unei eventuale mosteniri ereditare mai putin favorabile pentru
realizarea de performante intr-o anumita activitate. Prin motivatie,
vointa, determinare, o persoana poate sa compenseze intr-o anumita
masura absenta unei anumite calitati cu alte calitati, la fel cum o
persoana cu o mostenire genetica favorabila poate sa obtina
performante mi slabe intr-un domeniu fata de care nu simte atractie.

Cel de-al doilea factor fundamental al dezvoltarii psihiceeste

mediul, definit adesea ca totalitatea influentelor naturale si sociale,
fizice si spirituale, directe si indirecte, organizate si neorganizate,
volunare si involuntare care constituie cadrul in care se naste, traieste si
se dezvolta fiinta umana pentru intreaga sa viata.

6. Educatia ca factor al dezvoltarii umane

Termenul de educatie a fost introddus in sec. al XVI – lea de catre

Michel Montaigne – education – imprumutat si in limba romana.

Etimologic, termenul isi are originea in latinescul < educatio>

derivat din < educare > insemnand a creste, a hrani, a ingriji si
<educere > care inseamna a scoate din , a ridica, a inalta.

Educatia poate fi definite a un ansamblu de actiuni si activitati

care integreaza subiectul ca factor active si care se desfasoara
systematic, unitary, organizat, avand un continut cu necessitate definit

8
de societate, uzand de metode, procedee si mijloace adecvate si fiind
condusa de factori competent, special calificati.

Contributia educatiei reiese din rolurile indeplinite de ea in

dezvoltarea individului:

- da continut vietii psihice;

- dezvolta optim toate mecanismele ereditare;
- formeaza mecanismele superioare ale psihicului;
- preia si directioneaza influentele mediului;
- accelereaza viata psihica.

7.Concluzii
Dezvoltarea este un proces plurideterminat avand urmatoarele
particularitati :

1. se sprijina pe ereditate ;
2. foloseste factorii de mediu ;
3. este dirijata de educatie ;
4. se desfasoar in cadrul activitatii proprii de invaare ;
5. este individuala ;
6. are o traiectorie ascendenta.