EU m-am întrebat. Ce este bine și de ce? Ce este rău și de ce? Când un lucru este bun? Când un lucru este rău? De aceea l-am întrebat pe EU ÎNSUMI. Acesta mi-a spus.
Bine este când cetățeanul unui spațiu își dorește să meargă
ÎN SUS. Astfel de cetățean lucrează la aflarea cheii către ÎN SUS adică năzuiește la aflarea perpendicularei pe spațiul său, unde este CEL DE SUS. Rău este când cetățeanul unui spațiu își dorește să meargă ÎN JOS sau face lucrurile fără să gândească că acestea îl pot face să se prăbușească chiar și din sărăcia spațiului în care există.
Iată cum este pentru cetățeanul fiecăruia din cele 4 spații
pentru care există ÎN SUS, ÎN JOS, RĂU și BINE, RAI și IAD.
Pentru cetățeanul dintr-un spațiu 0D nu există ÎN JOS.
Mai jos de atât nu poate ajunge nimeni. Mai rău decât să ajungi într-un punct nu poate fi. Acolo cetățeanul este zăvorât cu tot cu EU ÎNSUMI și este într-o judecată permanentă. Acesta este RĂUL. Acesta este iadul. Pentru cetățeanul dintr-un punct BINE este când încerca să se ridice pe o dreaptă. Desigur aceasta se face însă cu prețul renunțării la calitatea de cetățean al punctului.
Pentru cetățeanul din spațiul 1D, RĂU este să facă lucruri
care îl fac să decadă ÎN JOS într-un punct. Acolo este răul. Acolo este iadul. Pentru cetățeanul din spațiul 1D, BINE este a încerca să facă lucruri care să îl ridice IN SUS, adică la CEL DE SUS. iar pentru el acest loc este desigur spațiul 2d. Aceasta înseamnă BINE pentru el. Acesta este raiul pentru el. Pentru aceasta el trebuie să caute perpendiculara pe spațiul său și să se multiplice pe ea pentru a deveni SUPRAFAȚĂ. Numai astfel poate deveni cetățean al spațiului superior 2D. Perpendiculara pe spațiul lui este cheia spre CEL DE SUS adică spre rai. Desigur aceasta presupune renunțarea la calitatea de cetățean al dreptei adică al spațiului său 1D adică la LUNGIME.
Pentru cetățeanul dintr-un spațiu 2D RĂU este să facă
lucruri care îl fac să decadă ÎN JOS într-un spațiu 1D adică pe o dreaptă. Acolo este RĂU. Dacă nu este vrednic nici măcar de cetățean al spațiului 1D, atunci se va prăbuși într-un punct. Acolo este iadul. Pentru cetățeanul din spațiul 2D, BINE este a încerca să facă lucruri care să îl ridice IN SUS, adică la CEL DE SUS. Iar pentru el acest loc este desigur spațiul 3D. Aceasta înseamnă BINE pentru el. Acesta este raiul pentru el. Pentru aceasta el trebuie să caute perpendiculara pe spațiul său și să se multiplice pe ea pentru a deveni VOLUM. Perpendiculara pe spațiul lui este cheia spre CEL DE SUS adică spre rai. Desigur aceasta presupune renunțarea la calitatea de cetățean al planului adică al spațiului său 2D adică la suprafață.
Pentru cetățeanul dintr-un spațiu 3D RĂU este să facă
lucruri care îl fac să decadă ÎN JOS într-un spațiu 1D adică pe o dreaptă. Acolo este RĂU. Dacă nu este vrednic nici măcar de cetățean al spațiului 2D, atunci se va cădea într-un spațiu 1D, iar dacă nici pentru asta nu este vrednic atunci va cădea în ultimul loc al căderii, adică într-un punct. Acolo este iadul. Pentru cetățeanul din spațiul 3D, BINE este a încerca să facă lucruri care să îl ridice IN SUS, adică la CEL DE SUS. iar pentru el acest loc este desigur spațiul 4D. Aceasta înseamnă BINE pentru el. Acesta este raiul pentru el. Pentru aceasta el trebuie să caute perpendiculara pe spațiul său și să se multiplice pe ea pentru a deveni ”CEVA” CA UN FEL DE VOLUM din spațiul 4D. Perpendiculara pe spațiul lui este cheia spre CEL DE SUS adică spre rai. Desigur aceasta presupune renunțarea la calitatea de cetățean al planului adică al spațiului său 2D adică la VOLUM.