Sunteți pe pagina 1din 210

Lavinia betea

Cristina Diac Florin-Răzvan Mihai Ilarion Ţiu

Viaţa lui Ceauşescu


Ucenicul Partidului
Lavinia betea
Cristina Diac Florin-Răzvan Mihai Ilarion Ţiu

viaţa
lui ceauşescu
*
Ucenicul Partidului

Contribuţia autorilor:
Lavinia Betea: pp. 9–51; 57–63; 83–108; 145–150;
167–171; 176–187; 193–195; 207–277.
Cristina Diac: pp. 51–56; 63–82; 109–145; 171–176;
188–206.
Florin-Răzvan Mihai: pp. 359–392.
Ilarion Ţiu: pp. 193–195; 278–342.

Fotografii: Fototeca online a comunismului


românesc
Prefaţă

Comandaţi cărţile Adevărul:


Viaţa lui Ceauşescu
www.adevarulshop.ro

N
Telefon: 0318.60.31.00 u se ştie dacă Nicolae Ceauşescu a citit sau nu,
de la început până la sfârşit, o carte. Pun punct
poveştii tinereţii sale, cu convingerea că pe aceas-
ta ar fi citit-o curios să afle episoadele păstrate în docu-
mentele Siguranţei, jandarmilor, temnicerilor şi în cele
de partid. Însă, mai mult ca orice, l-ar fi uimit, probabil,
conversia amintirilor tovarăşilor şi apropiaţilor săi.
În manieră paradoxală a amprentat şi el memoria
colectivă. Sub lespedea epocii Ceauşescu s-au scurs
copilăria şi tinereţea vârstnicilor de azi. Cu groaznica
moarte a lui Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale s-a pus
capăt războiului rece ca-ntr-un sfârşit de telenovelă.
Procesul şi execuţia lor au fost boomul mediatic al anu-
Copyright © 2012 by Adevărul Holding, pentru prezenta ediţie lui 1989. Şi act revelator în antologiile manipulării şi
ale conspiraţiei.
Liderul Ceauşescu e şi paradoxul statistic care
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României particularizează tranziţia românească. În Barometrul
Viaţa lui Ceauşescu / Lavinia Betea (coord.), Cristina Diac,
noilor democraţii, realizat de Fundaţia Soros în state-
Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Ţiu. - Bucureşti: Adevărul
Holding, 2012-
le ex-comuniste, Ceauşescu bate, constant, recordul la
ISBN 978-606-644-036-3 ambele categorii: e simultan „Dracula“ şi „binefăcăto-
Vol. 1. : Ucenicul Partidului. - 2012. - ISBN 978-606-644-037-0 rul“ secolului al XX-lea din istoria României. La zece
ani de la moartea sa, aproape un sfert dintre români
I. Betea, Lavinia (coord.) l-au apreciat drept cel mai bun conducător din ultima
II. Diac, Cristina sută de ani. Simetric, cam tot pe-atâţia l-au considerat
III. Mihai, Florin-Răzvan cel mai rău. Situaţia s-a repetat, aproape identic, după
IV. Ţiu, Ilarion al doilea deceniu. Şi, constant, pe acest podium al
imaginarului politic, clasaţii pe locurile doi şi trei din
329.15(498) Ceauşescu,N.
ambele capete abia reuşesc – toţi împreună – să adune
929 Ceauşescu,N
voturi cât campionul absolut Ceauşescu.

5
viaţa lui ceauşescu Prefaţă

Dar biografia lui Ceauşescu nu poate fi înţeleasă marele public şi articole de presă; s-au publicat lucrări
în afara crezului şi a uzanţelor ideologiei comuniste. de istorie şi analize din perspectivele şi cu metodologii-
A aderat la ea din adolescenţă şi i-a rămas fidel pâ- le ştiinţelor socio-umane; s-au făcut filme propagandis-
nă-n ultimele clipe, când a mers spre plutonul de exe- tice şi filme documentare; s-au publicat şi s-au difuzat
cuţie intonând „Internaţionala“. Cu toate antinomiile interviuri şi scrieri memorialistice, mai mult sau mai
sale, viaţa acestui ultim revoluţionar de profesie din puţin alterate de schemele adevărului partinic, ale co-
Europa e şi o istorie românească a secolului al XX-lea. rectitudinii politice sau ale „tendinţei de faţadă“ a au-
Timpurile de „fractură istorică“ ale celor două războa- torilor; s-au reprodus fotografii din colecţii particulare
ie mondiale din veacul trecut au cutremurat credinţe şi din arhivele instituţiilor de presă şi propagandă;
şi structuri sociale patriarhale, scoţând la suprafaţă s-au tipărit sute de mii de pagini de documente…
reliefuri noi. Iar „era mulţimilor“ în partea estică a Prezenta lucrare e primul volum al unei proiectate
Europei, aşa cum observa Hannah Arendt, s-a întronat trilogii „Viaţa lui Ceauşescu“. „Ucenicul Partidului“ –
prin regimuri totalitare. Pe fundalul acesta, prin per- dedicat copilăriei şi tinereţii fiului de plugar ajuns ciz-
sonalitatea şi faptele sale, Ceauşescu devine personaj mar în Capitală, adept al credinţei comuniste şi apoi
exponenţial. demnitar de partid – urmează a continua cu volumele
În ciclul social românesc, Ceauşescu are parcurs „Fiul poporului“ şi „Tiranul“.
de poveste. El e copilul unor părinţi oarecare, menit Retrospectiv, aş putea spune că autorii şi-au pre-
norocului de-a dobândi o împărăţie după încercările gătit şi documentat cartea aceasta din momentul con-
la care-l supun forţele răului. Basmele cu feţi-frumoşi strucţiei secţiei de istorie recentă a ziarului „Jurnalul
şi cenuşărese sfârşesc însă pe această culme a puterii Naţional“, în anul 2004. A fost ideea lui Marius Tucă,
şi bogăţiei. Împăraţii trăiesc cu împărătesele lor feri- directorul ziarului, ca după serialul „Istoria comunis-
ciţi, până la adânci bătrâneţi. Despre traiul supuşilor mului românesc“ (2004–2008) şi editarea suplimentu-
basmele nu povestesc. Vieţile dictatorilor ridicaţi din lui istoric cotidian „Scînteia 1989 – După 20 de ani“
popor, cu sfârşit pe măsura nesăbuinţei puterii, fasci- (2009) să încredinţeze aceleiaşi echipe proiectul biogra-
nează însă mulţimile cu aceeaşi forţă. În destinul lor fiei lui Ceauşescu. Demersul a fost preluat generos de
se întrevede continuarea poveştii cu victoria celor buni Peter Imre, director general al Holdingului Adevărul.
asupra răilor, dar şi ofensa divinităţii. Căci „dacă te Competent promovată în paginile ziarului „Adevărul“
vei înălţa ca vulturul şi-ţi vei face cuibul tău printre de Grigore Cartianu şi echipa redacţională pe care o
stele şi de acolo te voi da jos“, zis-a Dumnezeul evreilor conduce, cu sprijinul Diviziei Carte, coordonată de
şi al creştinilor printr-unul din vechii profeţi. Oana Cruceanu, prima parte a serialului jurnalistic
Cum se transformă însă săracul cel bun în tiranul publicat se transformă acum într-o apariţie editorială
cel rău? Aceasta-i o altă poveste şi cale spre miezul po- care ţinteşte să devină lucrare de referinţă în istorio-
veştilor reale sau închipuite despre faimoşi dictatori. grafia comunismului românesc. Alin Paicu şi Cornel
Iată, aşadar, câteva raţiuni care justifică această Catană au făcut corp comun cu echipa autorilor pentru
nouă şi alt fel de biografie a lui Nicolae Ceauşescu. finalizarea acestei părţi a proiectului.
A câta? Greu de numărat. Cât a trăit şi după moarte, Le mulţumesc, şi cu acest prilej, tuturor celor care,
despre liderul comunist român s-au scris cărţi pentru într-un fel sau altul, ne-au sprijinit căutările şi au

6 7
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

înlesnit difuzarea rezultatelor acestora: colegi din pre-


să, din cercetare şi învăţământ superior, specialişti din
arhive şi instituţii culturale, foşti demnitari şi „martori
angajaţi“ în istoria recentă şi imediată. Au fost atât de
mulţi de-a lungul anilor amintiţi, încât din evocarea
lor s-ar naşte altă carte.
Câte se cunosc din biografia care urmează şi ce e 1
altfel în această carte? Şapte ani de-acasă
Fără orgolii nepotrivite sau falsă modestie, pot spu-
ne că toţi cei patru autori am luat cunoştinţă de docu-
mentele arhivelor istorice şi de presă din România puse
în circuitul cercetării. Am citit şi am analizat lucrările
demne de consideraţie ştiinţifică pe tema regimului Averea familiei Ceauşescu

N
comunist. Am conspectat mărturii şi am intervievat
icolae Ceauşescu s-a născut în 1918, într-o casă
surse primare care au cunoscut parcursul şi deciziile
oltenească de plugari. Nerelevat încă părinţilor
lui Ceauşescu. Cu concluzia trebuinţei altei puneri în
şi consătenilor săi, timpul acela purta germenii
scenă a vieţii liderului comunist care-a condus ţara 24
unei epoci noi.
de ani. Fără patimi politice, clişee şi idei preconcepute,
În primul sfert al veacului al XX-lea s-a schimbat
ci cu dovezi şi argumente selectate din multitudinea
lumea din temelii. S-au prăbuşit marile împărăţii ale
surselor istoriografice actuale, după metodologia şi bătrânului continent şi între ţări s-au mutat graniţele.
regulile cercetării ştiinţifice. O biografie destinată is- Într-un singur război au pierit nouă milioane de oa-
toricilor şi specialiştilor în ştiinţe socio-umane, dar şi meni, iar în numele libertăţii au izbucnit răzmeriţe –
iubitorilor de istorie sau cetăţenilor interesaţi de evolu- între popoare, între săraci şi bogaţi, dar şi între soţi
ţia comunităţii în trecutul încă apropiat. şi soţii. Pe benzile rulante ale fabricilor americane
Şi chiar mai mult decât o biografie: un portret în s-a plămădit cultul atotputernicului zeu al profitu-
filigran al României din ultimul veac. lui, răspândit neverosimil de uşor în lumea întreagă.
Goarna întronării „erei mulţimilor“ răsuna în Europa,
Lavinia Betea iar microbii revoluţiei bolşevice spuzeau planeta.
Sub aceste şi alte semne deosebite s-a prefigurat
29 aprilie 2012 destinul lui Nicolae Ceauşescu – venit pe lume ca prunc
de ţăran oarecare dintr-un sat românesc şi executat ca
ultim „odios dictator“ din Europa.
Nimănui nu-i stă însă în putinţă alegerea timpului
şi locului naşterii sale. Dar startul vieţii şi, în bună
măsură, viaţa întreagă sunt jalonate de contextul so-
cio-istoric, de zestrea genetică şi educaţia din copilărie
şi din tinereţe. După postulatele psihologiei moderne,

8 9
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

însăşi matricea personalităţii se configurează în cei fratelui Ion Ceauşescu8. „Ţărani mijlocaşi, din 1950
dintâi şapte ani. „Şapte ani de-acasă“ sunt sâmburele colectivişti“ sunt încadraţi mama şi tatăl ministrului
omului, ziceau de demult şi bătrânii judecând purta- adjunct al Agriculturii în fişa de cadre din 19609, refe-
rea tinerilor. ratul însoţitor menţionând ca proprietate şase hectare
Anii de-acasă ai lui Nicolae Ceauşescu au fost 11. de pământ10, iar autobiografia opt11.
Odată cu şcoala primară, s-a sfârşit şi copilăria Proprietatea Ceauşeştilor putea înregistra fluctuaţii
băiatului sub ocrotire părintească. La hotarele locu- de-a lungul vremii. Se pare chiar că tatăl pierduse, o
lui natal a abandonat tradiţiile, muncile şi credinţele vreme, starea bună de dinainte încercându-şi norocul
vieţii rurale. în negustorie. S-au modificat şi „amintirile“ copiilor
Ridicată în chiar anul de început al secolului interesaţi de micşorarea averii părinteşti în declaraţiile
al XX-lea, „casa lui Ceauşescu“ este acum cea mai date cadriştilor. Cât ce-a cucerit puterea, Partidul
bătrână locuinţă din Scorniceşti. O bojdeucă – şi Comunist a declanşat în mediul rural lupta de clasă,
dinafară, şi dinăuntru –, ar zice vizitatorul fără cultură taberele fiind configurate după mărimea proprietăţii
istorică. Cât ce-ai urcat o scăriţă de lemn pătrunzi, şi mijloacele de exploatare deţinute. Cu cât părinţii
cu doi paşi, din brâul cerdacului în tinda îngustă. În erau mai săraci, cu atât originea socială era mai
totul ei întreg – prispă, tindă şi încăperi –, „casa lui sănătoasă! Lista exploatatorilor începea cu chiaburii.
Ceauşescu“ nu are mai mult de 50 de metri pătraţi Limita dintre aceştia şi exploataţi s-a fixat de către
spaţiu locuibil. În altfelul istoriei locului însă, aceea ideologii partidului la zece hectare pământ arabil. În
a fost veritabila casă de olteni gospodari la început de lista chiaburilor-exploatatori puteai fi trecut şi pentru
secol al XX-lea. Contrar legendelor puse în circulaţie în deţinerea unui gater de tăiat lemne, sau a unei batoze,
anii regimului comunist şi după aceea, soţii Andruţă1 a unui tractor sau cazan de fiert ţuică. Ori dacă an-
şi Lixandra (Alexandra)2 Ceauşescu au fost printre cele gajai mână de lucru în gospodărie, fie permanent, fie
mai înstărite familii din sat. „Părinţii sunt agricultori sezonier. Se înţelege că în asemenea circumstanţe, cât
şi se ocupă cu plugăria. Au cam 10 hectare de pământ ce-a început colectivizarea, fiii lui Andruţă Ceauşescu
pot fi socotiţi mijlocii“, declarase partidului chiar fiul şi alţii ca ei şi-au exagerat greutăţile şi sărăcia.
lor Nicolae, în 19453. În stabilirea adevărului ne încredem mai curând
Proprietatea părinţilor a scăzut însă uneori, după în autobiografiile şi chestionarele de cadre comple-
cum arată alte declaraţii date de copiii Ceauşescu tate de tânărul Nicolae Ceauşescu. De altfel, nepoţii
cu diverse prilejuri de promovare politică pe calea lui Andruţă şi ai Lixandrei Ceauşescu au redobândit,
deschisă şi ocrotită de Nicolae. Patru hectare de după desfiinţarea colectivului, cu titlu de proprietate,
pământ, plus casă şi inventar agricol, scria viitorul de la Primăria din Scorniceşti, zece hectare de teren
general Ilie Ceauşescu4, în 1949, la răscrucea din- arabil. Plus o livadă cu pruni şi-un colţ de pădure pe
tre starea de plugar şi drumul nou de propagandist coasta dealului din dosul casei12.
sătesc5. „Ţărani cu gospodărie mică“, stabilea fişa de După statisticile interbelice, plugarul Andruţă
cadre întocmită de Comitetul Central al PCR, în 1970, Ceauşescu din satul Tătărăi, comuna Scorniceşti, pla-
despre părinţii lui Marin Ceauşescu6, atunci director în sa Potcoava, judeţul Olt, se situează printre ţăranii cu
Ministerul Comerţului Exterior7. Şi mai contradictorii stare. La recensământul din 1930, singura operaţiune
sunt datele de stabilire a originii sociale în declaraţiile de acest gen din epoca României Mari, trei sferturi

10 11
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

dintre gospodăriile rurale deţineau până la 5 hectare autocratul comunist s-au iscat, prin anii ’70, chiar şi
de pământ, 17,1% aveau între 5 şi 10 hectare şi abia polemici între arheologi20.
5,5 % beneficiau de teren cuprins între 10 şi 20 hectare13. Fără dubiu, pentru consătenii lor, Andruţă şi
Echipele monografice conduse de Dimitrie Gusti14 au Lixandra Ceauşescu au fost o familie înstărită. Unii
stabilit că, după suprafeţele deţinute în proprietate15, susţin şi că pământul venise ca dotă a Lixandrei,
40% din gospodăriile săteşti sunt sărace (cu pământ născută Militaru21, în Şuica, unul dintre satele vechii
sub 2 hectare şi la graniţa supravieţuirii); 43% aparţin comune Scorniceşti. Avea părinţi avuţi şi strângători,
ţăranilor „mijlocaşi“ (între 2 şi 7 hectare) şi abia 17% cu numai două fete de măritat. Iar prin zestrea adusă
sunt gospodării „chiabureşti“ (cu proprietăţi de peste de mireasă, nouă hectare de pământ arabil intraseră
7 hectare)16. Cu zece hectare în proprietate, părinţii lui în familia lui Ceauşescu din satul vecin Tătărăi. În
Nicolae Ceauşescu n-au fost, nicidecum, printre mar- versiunea aceasta, Andruţă n-ar fi fost o partidă toc-
ginalii, pegra sau gloata României Mari! mai bună printre ceilalţi flăcăi. Era însă chipeş, înalt,
Fără însemnări, memoria de familie se stinge frumos şi „de viaţă“. Numai bun de sucit minţile fetelor
în două-trei generaţii. Emil Bărbulescu, nepotul cu părinţi cuprinşi. Spuneau toţi cei care i-au cunoscut
Ceauşeştilor de la fiica măritată acasă, nu-şi aminteşte că el şi Lixandra s-au iubit22.
să-i fi auzit pe bunici povestind istorii din trecutul fa-
miliei. Aflase, din sat, că Andruţă se trăgea din oameni
bogaţi. Veniseră pe Valea Plapcii din Polovragi-Vâlcea Feciorul cu stea în frunte
unde ţinuseră o moară. O fotografie a părinţilor lui
Andruţă Ceauşescu – Maria şi Andrei17 – înfăţişează Primul născut al Lixandrei a fost Niculina, în 1914.
un cuplu de ţărani în straie şi încălţări „de fală“. Nici Apoi au venit ceilalţi, pe rând, din doi în doi ani: Marin,
tânărul Andruţă nu se-nsurase cu o oarecare. Despre Nicolae, Maria (Riţa), Florea,23 celălalt Nicolae (Nicu,
bunicul Lixandrei s-a spus că slujise căpitan în oastea zis şi Andruţă)24, Ilie, Elena (Lina), Ion şi Constantin.
lui Tudor Vladimirescu. Cu cei care se lăsaseră de Andruţă şi Lixandra Ceauşescu au fost, prin
oaste, înfiinţase un sat ce s-a numit Băjenari18. numărul mare de copii, o familie obişnuită de ţărani.
Legendă sau adevăr? Cu un spor de natalitate de peste 35 la mia de lo-
Se-amestecă una cu alta. Mai ales pe mize atât cuitori, românii se plasau atunci printre fruntaşii
de mari cum sunt biografiile personalităţilor con- Europei25. Mai neobişnuită a fost rezistenţa şi buna
testate. Genealogii ilustre şi-au croit aproape toţi cei îngrijire a copiilor din casa Ceauşeştilor, unde au
cu origine umilă după ce-au suit scara puterii, faimei supravieţuit nouă copii. Fără îngrijiri medicale, într-o
sau a bogăţiei. În anii gloriei lui Ceauşescu, bunăoară, Românie rurală unde un medic îngrijea peste 17.000
ziaristul francez Michel-Pierre Hamelet i-a dedicat de săteni26. Iar în sărăcia judeţului Olt, în copilăria lui
o carte biografică tradusă în multe limbi şi difuzată Ceauşescu nu exista încă un dispensar. În caz de acută
pretutindeni de sectoarele abilitate ale partidului şi nevoie, ţăranii din Scorniceşti, cea mai mare comună a
serviciilor speciale. Chiar din prefaţa ei, Hamelet însă judeţului, puteau apela cel mult la agentul sanitar din
înştiinţa cititorii că liderul român e urmaşul unuia centrul de plasă Potcoava27.
dintre cei patru căpitani scorniceşteni din oastea lui Al treilea copil al Ceauşeştilor – cum s-ar zice, fecio-
Mihai Viteazul19. În spiritul filiaţilor ilustre pentru rul cu stea în frunte – s-a născut la 23 ianuarie 1918.

12 13
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Conform Registrului stării civile pentru naşteri, a fost creştinat urca deîndată, pe lumea cealaltă, în cetele
înregistrat trei zile mai târziu ca primul copil născut îngerilor. De sus, din înalturi, îşi priveghea părinţii
în acel an la Scorniceşti. şi fraţii şi le asculta rugăciunile. Îi îndupleca apoi pe
Documentul precizează următoarele: „În ziua de sfinţii mai însemnaţi să-i însănătoşească, să le ferească
Două zeci şi trei ale curentei luni, la orele Douăsprezece semănăturile de îngheţ şi grindină ori să-i apere de
amiazi, s’a născut la casa Părinţilor sei din Comuna ispite şi pizme.
Scorniceşti Judeţul Olt, un copil de sex bărbătesc căruia În credinţe şi superstiţii ca acestea îşi mângâiau
i s’a dat prenumele Nicolae, numele de familie fiind mamele sufletul. Pustiit altfel de moartea prea multor
Andruţa Ceauşescu, fiu al Dlui Andruţa Ceauşescu prunci, România Mare fiind fruntaşă în Europa după
de ani Două zeci şi cinci de profesie Agricultor, domi- indicatorul mortalităţii infantile. Andruţă şi Lixandra
ciliat în comuna Scorniceşti şi al Licsandra Ceauşescu Ceauşescu au fost însă mai norocoşi ca alţii: din cei
născută Florea D. Militaru de ani Două Zeci şi patru“. zece născuţi ai lor, unul singur a decedat – mezinul
Naşterea a fost anunţată de tată, iar unul dintre cei Constantin –, la vârsta de cinci ani29.
doi martori ai întocmirii certificatului de naştere a fost În vechea tradiţie, prin numele de botez, pruncul e
bunicul nou-născutului, Andrei Ceauşescu, în vârstă hărăzit cucerniciei şi faptelor bune săvârşite de sfân-
de 70 de ani28. tul prăznuit în ziua naşterii lui. Numele cuvioşilor
De ce şi-o fi trecut Nicolae Ceauşescu în toate auto- Xenofont şi Amona ori al mucenicului Anania, pomeniţi
biografiile ziua de 26 ianuarie ca dată a naşterii? S-a pe 26 ianuarie, ori ai sfinţilor mucenici Clement şi
spus, după moartea sa, că astfel „marele erou“ a evi- Agatanghel, trecuţi în calendarul creştin ortodox cu
tat umbrirea aniversărilor sale de sărbătoarea Unirii trei zile înainte, erau străine însă satului românesc.
Moldovei cu Ţara Românească. Se declarase însă În obiceiul locului, copiii se botezau mai des după tată,
născut la data menţionată cu mult înaintea aniversării după naş ori după voia acestora.
naşterii sale ca eveniment istoric. Un anume Nicolae Alexandru a fost naşul lui
Greu de crezut însă că-n cea mai mare comună Nicolae Ceauşescu. Câteodată, finul ajuns preşedintele
din judeţul Olt, primul născut din 1918 ar fi fost în României se mai interesa de la neamuri cum îi mai merge
familia Ceauşeştilor, abia spre sfârşitul primei luni naşului său. Nu-l răsplătise ori cinstise însă în vreun
din an. Mai curând, programul primăriei depindea fel anume. Nici nu ceruse să-l întâlnească. Cooperator
de starea vremii şi dispoziţia slujbaşilor decât de pensionar, naşul lui Ceauşescu primea câte-un pachet
regulamentele instituţionale. Nici taţii nu se grăbeau de sărbători, obicei statornicit pentru fondatorii CAP
cu actele. Zoreau mai curând să-i boteze la biserică, „Viaţa lui Lenin“ din Scorniceşti de către Vasile (Lică)
căci nou-născuţii plăpânzi ori femeile cu naşteri di- Bărbulescu30, cumnatul preşedintelui ţării31.
ficile cu greu făceau iernilor faţă. De altfel, pentru De la numele naşului s-a botezat şi prima născută
omisiunea prezentării la starea civilă nu se aplicau a familiei Ceauşescu, Niculina, şi cel de-al şaselea co-
sancţiuni. Dar de păcatul unui copil luat de Dumnezeu pil, Nicu, rebotezat Nicolae Andruţă, după ce primul
necreştinat pătimeau părinţii. În credinţele lumii ru- Nicolae a ajuns celebru. Despre încâlceala aceasta a
rale, ei îşi condamnaseră pruncul la veşnica aşteptare, numelor fiilor lui Andruţă s-au scris multe. Deşi se
căci Sfântul Petru nu desfereca porţile Raiului decât poate ca părinţii să-i fi făcut naşului voia, botezând trei
botezaţilor întru Hristos. Doar sufletul pruncului copii cu derivate de la numele lui: Niculina, Nicolae

14 15
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

şi Nicu. În mintea lor, Nicu era cu totul altfel decât tescovină. Zarzărele şi dudele din grădină ajungeau,
Nicolae. Ca-n povestea iubitelor din cântecul gorjenesc de asemenea, la cei doi proprietari de cazane de făcut
al Mariei Tănase32: într-un târziu abia, bărbatul s-a ţuică din comună. Cu excepţia bisericii şi a şcolii, câr-
dumirit că totuna-s Maria, Mărioara, Riţa şi Mariţa. ciuma era centrul cultural, distractiv şi politic al satu-
lui, se spune la Scorniceşti despre viaţa socială.
Biserica, primăria, şcoala erau instituţiile formale
„Veselia“ rurale. La şcoală umblau mai puţin de jumătate din-
lui Nea Andruţă tre copiii satului. Cel mult patru ani. Bătrânii, fe-
meile trecute de prima tinereţe şi copiii mai răsăriţi
Dar în istoriografia românească pare să se fi impus, treceau regulat pragul bisericii ortodoxe la slujbele
fără drept de apel, versiunea responsabilităţii tatălui în de duminică. Bărbaţii în puteri se-apropiau de popă
săvârşirea confuziei. Un tată tembel ori beat, sau poate şi icoane de Paşte şi de Crăciun, la cununie, botezuri
amândouă. Sâmburele de adevăr există. Nea Andruţă şi înmormântări. Cârciuma – deseori proprietate a
a fost un „om mai vesel“, auzise de la cei bătrâni şi primarului, deschisă-n clădirea primăriei – a fost însă
Constantin Neacşu, fost primar în Scorniceşti. Când a veritabilă agoră a comunităţii săteşti. Un demos spe-
apucat să-l cunoască, tatăl lui Ceauşescu se-apropia de cific ce interzicea accesul femeilor, dar incita schim-
60 de ani. Dar cărui bărbat nu-i place băutura?! Prin bul de veşti, dezbateri şi confruntări în comunitatea
sat se spunea că numai ăl de-i bolnav nu bea, dar şi masculină. De aceea, la ţară, mai toţi aceia care ştiau
acela încă pofteşte. „Aici, oamenii s-au mulţumit mai scrie şi citi erau beţivi35, menţiona sociologul Dumitru
cu puţin – explică fostul primar. Erau mai veseli, ca Drăghicescu despre firea românilor şi recomanda
să nu zic puturoşi sau beţivi. Gospodăriile erau mai închiderea crâşmelor măcar de sărbători, pentru a-i
neîngrijite. Casele erau făcute din chirpici. Împre- libera pe ţărani de multe şi rele năravuri36.
jur – garduri din scânduri. Cumpărau şi în copilăria Mulţi au profitat mai târziu de viciul bahic al lui
mea băutură de la MAT33. Pe vremuri, când şi Andruţă Andruţă, încercând să şi-l apropie şi prin el să ajungă
era tânăr, de la cârciumari. Aceia vindeau rachiu cu la fiu. La începutul anilor ’60 s-a auzit că Nicolae
ţoiul, iar pe mese puneau vase de pământ cu murături. Ceauşescu, pe-atunci responsabilul cu agricultura
Acre şi sărate, sporeau întruna setea clientului. Şi-o din Biroul Politic al CC, va veni în vecini, la Negreni.
stingeau tot cu rachiu. Veneau cu poftă, sorbeau ţoiul Oamenii îl ştiau de „Niculae al nostru“. Au zis să-şi
de rachiu, îmbucau murătura şi mai cereau altul. ceară înapoi cererile de intrare în colectivă. L-au
Asta era iarna. Vara nu se mai cumpăra băutură. căutat pe Nea Andruţă, crezând că vor ajunge la el.
Cârciumile vindeau atunci chibrituri, ţigări şi gaz. Venea maşina de la cramă de la Drăgăşani după tatăl
Băutura ţinea, pe vremuri, şi loc de bani. Pentru un puternicului Nicolae Ceauşescu. Îl luau şi îl îmbătau.
ou, două de găină – o litră de ţuică. Fără băutură nu se La Scorniceşti erau într-o vreme mai mulţi din familie:
putea trăi. Băutura era monedă de schimb la orice“34. fraţii Ilie şi celălalt Nicolae, Andruţă, sora Lina şi cum-
Băutură se făcea şi în fiecare gospodărie. La natul Lică Bărbulescu... Mai abordabil dintre toţi era
Scorniceşti, pe lângă casă, omul punea trei-patru ari bătrânul Andruţă. Până în 1964, când soţii Ceauşescu
de vie. Şi exploata la maximum rodul ei. După storsul şi-au dus părinţii în „domiciliu obligatoriu“, într-o casă
mustului pentru vin, făceau din resturi ţuica numită din curtea vilei lor37.

16 17
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Prin locurile natale circulă multe poveşti hâtre de- Scorniceşti –


spre Nea Andruţă. „vatră de istorie milenară“
Se zicea că pe vremea lui Dej, ca alţi „cooperatori
fruntaşi“, Andruţă Ceauşescu a fost trimis în concediu Scorniceştii, comuna cea mai întinsă a judeţului
de odihnă şi tratament. La Govora a stat mai mult Olt, îşi înşiruia satele de-a lungul a trei văi: pe Valea
prin bufete decât la băi. S-a-ncăierat într-o seară cu Plapcea Mare – satele Constantineşti, Mogoşeşti,
alţi colectivişti de soiul lui şi a ajuns la miliţie. „Sunt Jitaru, Mărgineni-Slobozia, Bălţaţi, Mihăileşti-
tatăl lui Ceauşescu“, s-a semeţit el, dar miliţienii n-au Popeşti; pe Valea Plapcea Mică: Teiuş, Rusciori,
vrut să-l creadă. „Daţi-mi telefonul. Să ştiţi că nu vă Scorniceşti, Tătărăi şi Isăreşti; pe Valea Negrişoara
torn, doar să vă convingeţi“. În năuceala ce-a urmat, (Neagra) – Şuica, Negreni, Chiţeasca, Bircii41. În vre-
le-a propus să-i aducă băutura în sediul miliţiei. „Nu mea copilăriei lui  Ceauşescu, Scorniceştiul număra
mai calc prin bufet, să vă fac greutăţi – le-a promis –, în jurul a nouă mii de suflete42. Compoziţia etnică
vin la voi, la miliţie“. Şi s-a ţinut de cuvânt tot restul era pur românească. Cu excepţia verii, când comuni-
sejurului. „Le-am făcut cârciumă din Miliţie“, s-a tatea flotantă a unei şatre ţigăneşti se gospodărea în
lăudat apoi consătenilor după concediul la băi38. preajma casei lui Andruţă Ceauşescu din Tătărăi. De
O verişoară şi colegă de şcoală primară cu Nicolae mirajul vieţii lor de nomazi şi-a amintit după mulţi ani
Ceauşescu, Voica Constantin, al cărei tată a fost văr Nicolae Ceauşescu, întrebându-şi neamurile dacă mai
primar şi asociat cu Andruţă, şi-l aminteşte pe acest vin ori nu ţiganii aceia la Scorniceşti43.
unchi ca pe un bărbat frumos, isteţ şi glumeţ. Cu de- După datele singurului recensământ din România
fecte pe măsura calităţilor. Mare, patru cincimi dintre locuitorii ţării erau săteni în
Avea „darul“ beţiei. Şi al femeilor. A convieţuit 1930. Predominau în ţinuturile Olteniei şi Moldovei44.
până la moarte cu soţia pentru că nu era deloc agresiv La acea dată, venitul pe cap de locuitor român era
în excesele bahice. Iar de femei se „ocupase“ vreme însă comparabil cu cel al francezului din 1789 sau al
scurtă – „cât mişca banii“. La un moment dat, împreună englezului în 1648. Iar inventarul şi productivitatea
cu vărul său primar Marin Tătăranu au împrumutat culturilor agricole corespundeau mediilor francez şi
bani de la Banca Lânaru, una dintre cele trei bănci englez din urmă cu două sute de ani45.
deschise în comună. Cu împrumutul şi-au deschis un „Lipit de albia Oltului cum e lipit cuibul de
„magazin mixt“ în sat. rândunică de streaşina casei“, prezenta frumos
Doi-trei ani le-a mers bine amândurora. Au con- aşezarea judeţului o monografie din 1944. Din
sumat şi ei destul, stăpâniţi de pasiuni comune: pământ sărac şi secetos, neprielnic cultivării cere-
„mândrele şi băutura“. Au vândut şi „pe caiet“. Iar alelor, se compunea aproape jumătate din teritoriu46.
cumpărătorii n-au achitat datoria. Astfel că i-a execu- Un „delăsat“ şi, pe nedrept, „oropsit“ ţinut deasupra
tat banca pentru neplata împrumutului. După ce şi-a căruia deseori trece, primăvara şi vara, vântul numit
pierdut pământul şi casa, Marin Tătăranu s-a dus la de olteni „traista goală“. Atât din cauza sărăciei solu-
Bucureşti, la muncă. A recuperat paguba, dar a rămas lui, cât şi a competiţiei cu judeţele învecinate – Argeş
la oraş, trimiţând de-acolo familiei întruna bani39. Şi şi Teleorman, care-au răpit pământurile mănoase şi
celălalt falit şi-a încercat norocul la Bucureşti, dar cu au făcut căile de acces să treacă prin teritoriul lor –,
mai puţină izbândă40. oltenii şi-au dus viaţa cu greu47.

18 19
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Traiul din casa părintească a lui Nicolae Ceauşescu preşedinte, mai puţin de jumătate din gospodăriile
a semănat, în linii mari, cu traiul celorlalţi plugari ro- ţărăneşti aveau şi closete. Hârtia igienică şi apa
mâni din timpul său. Ca pretutindeni în lume, de-o parte curentă le erau sătenilor necunoscute. Din cele trei-pa-
şi de cealaltă a Oltului, „istoria mare“ a instituţiilor a tru fântâni dintr-un sat beau toţi oamenii şi se-adăpau
fost modelată din interior şi a modelat, la rându-i, „is- toate animalele53. În gloata dimprejurul lor izbucneau
toria mică“ a mentalităţilor. Ţăranii români au prelun- dese certuri. Iar între lărmuiala dimineţii şi serii de
git însă până spre mijlocul secolului al XX-lea tradiţii, vară se scăldau, în noroi, porcii. Nici la Scorniceşti nu
credinţe şi practici medievale, după cum observase pe va fi fost altfel. Decât că verile, din apele curgătoare
bună dreptate Constantin Rădulescu-Motru48. Altfel ale Plapcei şi Negrişoarei se puteau adăpa vitele.
decât în comunităţile apusene, spiritul de iniţiativă în Nici acestea prea numeroase, căci după statistica din
viaţa economică şi spiritul de independenţă în viaţa 1938 a Institutului Naţional Zootehnic, din cele trei
publică şi socială sunt inhibate la români. Satele milioane de gospodării ţărăneşti din România Mare,
trăiesc în tradiţia muncii colective, unde fiecare face două treimi nu aveau nicio vacă, mai mult de jumă-
„ceea ce crede că va face toată lumea“, lipsindu-le chiar tate nu creşteau niciun porc, iar un sfert de milion,
curajul începerii muncii la altă dată decât ziua fixată nicio găină54.
prin tradiţie. Iar a ieşi din rândul lumii este „nu un Satele româneşti continuau aproape în toate
simplu risc, ci o nebunie“49. tradiţia veacurilor dinainte, hibernând în deprinderi
O singură cale ferată, de doar 42 de kilometri, între milenare.
Corbu şi Slatina existase între cele două războaie în Întemeiate pe albii modeste de văi, ce vor servi de
ţinut. Dacă mai dura ocupaţia germană câteva luni, se uliţe, ţăranii îşi construiau casele singuri. „Câţiva pari
dădea în funcţiune şi o a doua, tocmai pe Valea Plapcei înfipţi în pământ, între dânşii o pânză de crăci împle-
până la Seaca, prin Potcoava. Nemţii începuseră ex- tite, şi peste toate acestea, ceea ce este mai temeinic
ploatarea pădurilor din Seaca, plănuind transportul pe în această căscioară de ţară, vine o pătură groasă de
drum de fier. Au ajuns cu lucrarea la fixarea şinelor. pământ şi humă, a descris Nicolae Iorga meşteşugul
Plecând în grabă, au abandonat totul. Lemnele tăiate locuinţei româneşti. Coperişul este făcut din coceni,
de ei au putrezit, iar autorităţile româneşti au mutat ramuri, stuf şi iarăşi pământ aruncat pe deasupra.
şinele şi stâlpii la Govora, construind calea ferată din- Până foarte târziu, deschizătura ferestrei era astupată
tre oraş şi staţiune50. cu hârtie“55. Pe drept cuvânt, ziarele au adus lumină în
De altă ocupaţie germană se leagă şi o legendă a bordeie, observa ironic Drăghicescu. În zilele de iarnă
locului. Înspăimântat de lipsa de igienă şi de civilizaţia se făcea cald în suprapopulata căsuţă. Dar noaptea,
rudimentară a localnicilor, generalul Mackensen a or- gerul înflorea fereastra cu gheaţă. Vara, aproape toţi
donat armatei să construiască pentru ţărani closete din din familie dormeau afară, pe prispă sau în fânar.
tablă51. După retragerea germană, de capul lor, ţăranii În strâmtorarea şi întunericul casei, ţăranul aştepta
şi-au dărâmat closetele, cârpind cu tabla găurile din primăvara cu nerăbdare. Lumina vie şi verdeaţa
acoperiş52. Va fi fost şi familia lui Andruţă Ceauşescu cotropitoare îl copleşeau atunci până-ntr-atât că-n
printre aceia ce găseau întru totul nelesnicioasă de- fiecare cântec popular e pomenită „frunza verde“,
prinderea „umblătoarei“, cum i s-a zis până târziu la- scrie Drăghicescu în lucrarea dedicată psihologiei
trinei din fundul curţii? În vremea copilăriei viitorului românilor56.

20 21
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Integrate în arhitectura locală, casele scorni- greu suportabile, fie şi numai prin consecinţele
ceştenilor erau orientate spre sud, „brodate“ cu prid- spaţiului locuibil. Încăperea de mai puţin de 20 de
vor din stâlpi incrustaţi şi văruite cu alb, înăuntru şi metri pătraţi, locuită de nouă-zece persoane, se trans-
afară. Vatra prispei şi încăperile scunde se nivelau cu forma iarna într-un depozit explozibil de frustrări,
lut amestecat cu bălegar. Ca şi locuinţa Ceauşeştilor agresivitate şi promiscuitate. La răsuflările şi vorbele
din Tătărăi, casele mai răsărite aveau trei încăperi. numeroaselor guri, se-alătura, uneori, câte-un miel
Rostul vetrei – tinda de intrare – era pregătirea şi sau viţel fătat timpuriu primăvara, alteori cloşca cu
servirea hranei. Prin uşa laterală a tindei se intra, la pui... Pe „culme“ şi pe cuptorul tindei se întindeau
stânga, în camera de locuit şi dormit pentru întreaga seara obielele din opinci la uscat şi hainele de postav
familie. Se înghesuiau cu toţii acolo pe laviţele aşezate ale adulţilor – jilave de nea, burniţă, ceaţă –, laolaltă
de-a lungul pereţilor. La dreapta, în „camera bună“ de cu scutecele „ude“ ale copiilor.
la drum, se depozitau obiectele mai de valoare – lăzi de Din cele „câteva necioplite bucăţi de lemn“ –
zestre, „scoarţe“ ţesute în război, haine de sărbătoare. ce-au fost mobilierul casei ţăranului la început de secol
O masă cu scaune şi, încă mai rar, un dulap ţineau al XX-lea – poţi deduce, scria Drăghicescu, „sărăcia
acolo înstăriţii57. inteligenţei, desăvârşita ei lipsă de rafinare“ din traiul
păstorului şi al agricultorului. În spiritul vremii, men-
talul colectiv şi personalitatea de bază a unei comunităţi
Casa părintească se modelează după felul de-a lucra, roadele şi trăinicia
muncilor sale. Astfel e pusă firea românului sub sem-
În vatra din casa părintească a lui Nicolae Ceau­ nul „neisprăvitului“, al resemnării, lipsei de energie
şescu s-au păstrat ţestul, ceaunul, frigarea şi câteva ofensivă, al prudenţei, individualismului şi credinţei în
oale de lut. O masă rotundă cu trei picioare şi câteva fatalitate61. Nepăsare, nechibzuinţă şi lene se întrevăd
scaune de lemn par, azi, mobilierul unei case de pitici. din îngrijirea animalelor şi din construcţia caselor. „A
Cum s-au înghesuit, aici, părinţii cu copiii lor mulţi? fabrica cărămidă şi a zidi o casă, cu o anevoinţă care să
Se-ntreceau să rupă din mămăligă şi să ajungă la blidul le răpească chiar mai mult de 2-3 ani de zile, nu poate
cu ciorbă ori lapte acru. Două-trei linguri de apucai deloc încăpea în apucăturile populaţiei noastre de la
printre ceilalţi, erai mulţumit, povestesc la bătrâneţe ţară“, observa Drăghicescu62.
aceia care aşa au crescut 58. Ca să treci pragul casei Ceauşeştilor, eşti nevoit să
După ce s-au ridicat, n-a rămas nici unul dintre copii te-apleci.
în casa părintească din Scorniceşti. Măritată „acasă“, Laviţele sunt întinse în camera de la drum. Iar în
Lina şi soţul ei şi-au construit în apropiere o gospodărie odaia de locuit s-a pus o mobilă trainică şi frumoasă.
potrivită cu starea lor de fruntaşi ai satului59. A fost dormitorul generalului Nicolae Ceauşescu prin
Jenaţi de amintirile habitatului copilăriei, copiii lui anii ’50. Când s-a mutat, în 1964, „de la bloc“ în vila
Andruţă şi ai Lixandrei Ceauşescu le-au cosmetizat pe din Primăverii, l-a făcut cadou părinţilor63. Relicvă a
alocuri. Mama dormea cu fetele într-o cameră, iar tatăl exploatării şi sărăciei, Ceauşescu nu s-a-nvoit la ideile
cu băieţii în cealaltă, le-a povestit Lina Bărbulescu fraţilor de-a adăuga camere casei, sobe de teracotă ori
consătenilor săi60. Deşi, după obicei, petrecuseră şi să-i pună parchet. Nici la propunerea activiştilor lo-
Ceauşeştii iernile claie peste grămadă. Anotimpuri cali de „amenajare a casei memoriale“ după moartea

22 23
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

părinţilor64. Mai târziu, i-a dat bani surorii măritate în Pricină a neîndestulătoarei hrăniri trecea şi neştiinţa
sat s-o recondiţioneze65. ţărăncilor de a conserva fructele, zarzavaturile, ouăle,
Ajuns la putere, cu o zi ori două înaintea aniversărilor carnea. Monotonia şi sărăcia traiului rural veneau şi
sale, Nicolae Ceauşescu venea la casa părintească. din neuzitarea tehnicilor de fabricare a untului şi a
„Nu îngăduiţi lume multă“, transmitea primăriei, din brânzeturilor. Carnea se gătea din cale-afară de sim-
partea lui, serviciul de protocol. „Ia să văd ce-aţi mai plu şi de fără spor – fiertură sau friptură69. Consătenii
făcut aici!“ – zicea preşedintele României intrând vesel lui Ceauşescu creşteau raţe, găini, gâşte şi porci. Dar
în curte. În casa ei nouă din dosul casei părinteşti, Lina nu tăiau vită70.
Bărbulescu pregătea sarmale, pui fripţi, mămăligă. Iar Povestea unui scorniceştean despre traiul zilnic
sărbătoritul aducea din magazie murături. Mâncau, ca nu e idilică. Producţia unui hectar ajungea la o tonă
la ţară, o „masă simbolică“, povesteşte un martor66. boabe de grâu sau 1.000-1.200 kg boabe de porumb.
„Masa simbolică“, înaintea festinului aniversar O damigeană de vin şi una de ţuică completau fericit
din Capitală era, probabil, darul ce şi-l oferea sieşi recoltele anului. Vite şi oi multe nu puteau oamenii
Ceauşescu. Semnul vieţii noi, care-n credinţa lui i-o creşte deoarece satul n-avea păşune. Mai avea câte
datora întreg poporul. Ori poate că numai amintirea unul pădure. Nici cele zece hectare ale părinţilor lui
sărbătorilor din copilărie care vârstau fericit sărăcia Ceauşescu nu asigurau copiilor hrană destulă. Ţineau
cotidianului. După scrierile vremii, o secetă cumplită şi doi boi, o vacă, vreo zece oi... Treaba copiilor începea
s-a abătut asupra Olteniei în chiar anul naşterii sale. cu păscutul animalelor pe terenul propriu şi strânsul
Cu inventarul agricol distrus şi animalele decimate, furajelor. Cei mai mărişori lucrau la porumb. Pentru
oamenii s-au băgat în plug unii cu alţii67. Dar şi-n anii fiecare rând de porumb, făceai întâi brazdă cu plugul,
de vârf ai economiei interbelice, alimentaţia ţăranului şi-a amintit consăteanul lui Ceauşescu. Dădeai apoi
român a fost nesatisfăcătoare. Fie şi suficientă canti- găuri cu parul. Treceai cu grapa şi după aceea cu gre-
tativ, calitativ mâncarea era săracă, concluzionează bla. Cu grebla erau tot copiii. Se termina semănatul
cercetările monografice întreprinse de Gusti. Cu minus şi începea prăşitul. „Cu rariţa, povesteşte martorul.
de proteine şi lactate, şi consum exagerat de mămăligă Utilajul cel mai chinuitor de pe lume. Ca un instru-
în Moldova şi Muntenia68. Ca-n toate satele româneşti, ment de tortură. N-am văzut nici la robi, nici în triburi
scorniceştenii mâncau iarna mai bine ca vara. Iarna – aşa chin! Mergeau la prăşit cu rariţa trei oameni,
când satul intra, practic, în hibernare – găteau fasole uneori patru. Eu eram cu mama, de-o parte şi de alta
uscată, varză murată, cartofi, dovleci, apoi porcul de a rariţei. Cocoşaţi, câte-un kilometru, cât ţinea rân-
Crăciun şi câte o găină. Vara, în schimb – când uni- dul, de-o parte şi de alta a rariţei. Din mai şi până în
tatea de măsură a muncii e ziua-lumină –, ţăranii se noiembrie se stătea în câmp. Dacă aveai 4 hectare de
limitau la mămăligă cu fierturi de verdeţuri – ştevie, grâu, dura cam o săptămână să seceri“. 71 La câmp, în
lobodă ori urzici acrite cu corcoduşe. Lapte mai rar, toiul muncilor, gospodina aducea mămăliga şi oala cu
asemenea peşte. Pentru cei mai avuţi, o binefacere ciorbă croită din câteva legume: roşii, ceapă, morcovi.
începuseră a fi maşinile fabricilor de mezeluri din Pomi fructiferi în grădină – câte-un corcoduş, câte-un
Bucureşti, ce cutreierau satele vânzând bine slănină şi dud. Cu fructe la schimb, pentru porumb, coborau
alte afumături. Nici aprecierile contemporanilor despre muntenii, toamna. Seara, pe masa cu trei picioare din
priceperea culinară a oltencelor nu sunt măgulitoare. tindă, lângă blidul mare cu lapte acru se răsturna altă

24 25
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

mămăligă. Pentru variaţie, coceau, uneori, din mălai La Scorniceşti, şi peste tot în satele româneşti, torsul
turtă-n cuptor, unsă cu untură. Masă de sărbătoare – şi ţesutul s-au menţinut până-n a doua jumătate a
carnea dintr-un pui, cel mult doi. Desertul – de Paşte secolului al XX-lea. Ca stil, hainele confecţionate în
şi de Crăciun – câte un cozonac din care se împărţea şi casă, ca-n tot nordul judeţului Olt, copiau ameste-
la biserică. Din tutun, bumbac şi cânepă făceau rost şi cat portul muscelean şi cel teleormănean. Dar, după
de ceva bani. Când aveau destui, cumpărau bocanci. O război, tradiţia opincii a fost serios atacată de asaltul
anecdotă locală zice că putina cu varză, lacra cu mălai, sandalelor de cauciuc. Ţăranii s-au repezit să le cum-
hambarul cu făină şi porcul de Crăciun sunt CEC-ul pere, dar cine le-a încălţat o dată, nu le mai vrea,
olteanului72. amendează orăşenii noile tendinţe76.
Practic, din cinci luni de muncă febrilă a pământului,
familia se-ntreţinea anul întreg73. Acut dramatică a
fost soarta femeii cu îndatoriri casnice fără răgaz. A „Epoca mulţimilor“ pe meleaguri olteneşti
te-ngriji de hrana numeroaselor guri, a purta grija
neputincioşilor bătrâni şi copii, a ţine rânduiala ca- Dacă viaţa de zi cu zi curgea încă molcom în albia
sei, a adăpa şi sătura celelalte vietăţi din gospodărie tradiţiilor la Scorniceşti, cărţile de istorie sunt pline
sunt munci remarcate abia atunci când ritmul lor s-a de evenimente.
întrerupt din motive peremptorii, precum decesul sau Către sfârşitul primei conflagraţii mondiale, spi-
boala. Fetele sunt antrenate de mici pentru asemenea ritul „epocii mulţimilor“ învolburase deja răsăritul
viaţă. Dacă băieţilor li se îngăduie să se joace cu alţii Europei. Gustave Le Bon îl intuise genial, anunţându-l
de vârsta lor, pentru fetiţe se găseşte întotdeauna ceva prin două schimbări însemnate. Întâi vor fi distruse
de făcut acasă, menţiona Regina Maria, în memoriile credinţele politice, sociale şi religioase ce-au plămădit
sale, discriminarea de gen a pruncilor de la ţară74. civilizaţia europeană tradiţională, a prefaţat el. Iar
Odată cu măritişul însă, în Oltenia fata-şi pierdea şi oamenii vor avea condiţii de existenţă şi gândire cu
prenumele, bărbatul apelând-o cu „fa“. În urma lui, desăvârşire noi datorită descoperirilor ştiinţifice şi
pe drum către târg ori pe uliţa satului, nevasta păşea invenţiilor tehnice77.
învelită-n broboadă. O axiomă a eticii tradiţionale sta- Prăbuşirea împărăţiilor, principiile autodetermi-
bilea că femeia bună e aceea despre care gura satului nării naţiunilor, promovate de preşedintele ameri-
n-a avut nimic de grăit. E bine să fii bărbat, nu femeie, can Woodrow Wilson78, pe baza cărora s-au încheiat
gândeşte, astfel, de mic, fiul de ţăran. Dar strămutat tratatele de pace după război, revoluţia bolşevică –
la oraş va păstra amintirea mamei ca pe-o icoană de izbutită în Rusia79 şi eşuată în Ungaria80 – au pre-
sfântă hărăzită nesfârşitelor chinuri şi munci. figurat harta României Mari. Optimismul reformelor
Nu puteau însă femeile ţese, coase, toarce, spăla, postbelice şi sentimentul apartenenţei la o comunitate
cârpi sau prăşi în toate zilele lucrătoare din săptămână. mare – a zecea ca teritoriu şi a opta ca populaţie din
Căci calendarul credinţelor româneşti pune multe Europa – amprentează mentalitatea românilor. Răni
oprelişti, împrăştiind printre duminici alte 140 de „zile deschise şi cicatrice sensibile sunt însă pierderea
de ţinut“, sub pretexte inventariate de folclorişti, ca tezaurului Băncii Naţionale a României, depozitat în
„nunta şoarecilor“, „logodna păsărilor“, „marţea ciori­ Rusia ţaristă, distrugerile şi victimele războiului81.
lor“, „sărbătoarea lupilor“ ori „miercurea strâmbă“75. Dar în tranşee, în marşurile şi în înfruntările pe viaţă

26 27
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

şi moarte, ţăranii-soldaţi dobândiseră noi reprezentări pe fruntaşii ce-l primeau, în capul satului, cu icoane
de sine şi ale comunităţii naţionale. Prin ordinele şi şi prapuri bisericeşti. De-o parte şi de cealaltă a uliţei
acţiunile de front, cuvinte precum patriotism, patrie, principale, sătenii cădeau apoi în genunchi, iar femeile
conducător, politică intră în gândirea socială şi în plângeau suspinând rugăciunea: „Ţine-l, Doamne,
vocabularul activ. Războiul întronează practici şi sim- ţine-l, pentru mântuirea noastră!“… Scenariul se
boluri noi în satele româneşti. Bisericile şi primăriile repeta, sat după sat, ca la poruncă87.
încep să celebreze fiii comunităţii decedaţi pe front, Guvernarea idolului, ce promisese „primenire mo­
iar eroilor li se înalţă monumente şi troiţe sfinţite de rală“ şi zece pogoane de pământ „fiecăruia“, a spulberat
preoţi. Însăşi pătrunderea presei în mediul rural se „mitul Averescu“88. În 1922 au fost votaţi liberalii. De
leagă de acest război. Ţăranii aflau din ziare care sunt liberalism profită însă societăţile avansate, căci pe cele
morţii, răniţii ori dispăruţii din satul lor. înapoiate le omoară, opina sociologul Drăghicescu89.
De impact în mediul sătesc au fost apoi refor- Dar cuvintele „liberal“ şi „libertate“ îi fascinau pe
ma agrară şi votul universal decretate de Regele românii puternic atraşi atunci de orice noutate
Ferdinand82 după război. Dacă, înainte, un deputat era politică. Ţăranii nu doar că vin în priză directă cu
votat de numai 400 de cetăţeni, după 1918, un loc în politicienii, dar unii exersează şi dreptul de-a fi ales.
Parlament se obţinea prin sufragiul a 125 de ori mai Cazul lui Andruţă Ceauşescu din Tătărăi-Scorniceşti,
mulţi alegători decât înainte83. care-a făcut politică liberală, după cum declară fiul
Dar în 1919, când primul Parlament al României său Nicolae cadriştilor partidului, în 194590.
Mari îşi începe activitatea, comunişti nu existau încă Dar microbul politicii stăruia, pare-se, în familia
în ţară. Policromia stărilor, veşmintelor şi discursurilor Ceauşeştilor, căci şi tizul preşedintelui, celălalt
deputaţilor a fost însă impresionantă pentru cetăţenii Nicolae, viitorul comandant al Şcolii de Securitate
vremii. „Fracurile şi piepturile albe ale «vechilor Băneasa, făcuse politică în tinereţe. Tocmai simpa-
partide» stau alături de sumane şi iţari, alături de tizant legionar91. În Scorniceşti au fost foarte mulţi
căciuli ţinute sfios în mână“, scria „Universul“84. liberali şi puţini legionari. Dar şi comunişti. În istoria
Noutăţi de văzut şi de citit la oraş, deşi campania comunei, evocată în anii comunismului, se consemna
electorală fusese o culme a divertismentului şi în me- că, prin 1937, la Mogoşeşti fuseseră 29 de comunişti,
diul rural. Dacă, în campania electorală de dinaintea iar la Bircii, alţi 692.
războiului, politicianul ostenea patru până la şase Ce-a făcut liberalul Andruţă Ceauşescu, nu
săptămâni vizitându-şi alegătorii acasă, după reforma s-a păstrat în memoria comunităţii. Nici măcar a
electorală s-a văzut nevoit să cutreiere satele primărie familiei sale. La negocierea politică însă, Andruţă
cu primărie şi cârciumă după cârciumă. Ceauşescu pare-a fi fost straşnic. Căci în folclorul lo-
Aşa se face că primul lider charismatic al României cal al colectivizării fostul liberal face figura poznaşului
Mari poate fi socotit Alexandru Averescu85, generalul Păcală. În august 1950, când s-a inaugurat CAP-ul
pe seama căruia au fost puse victoriile de la Mărăşti „Drumul lui Lenin-Scorniceşti“, în fruntea celor 52 de
şi Oituz şi creatorul Partidului Poporului. În toamna ţărani fondatori îşi mâna carul cu boi tocmai Andruţă.
lui 1919, generalul stârnea reacţii emoţionale rămase De altfel, a şi lucrat în CAP ca „şef de atelaj“ la boii lui.
în memoria colectivităţilor rurale, reacţii descrise de Curând însă tot satul aflase că pentru a-şi convinge
causticul Argetoianu86 ca un delir ce-i cuprindea întâi tatăl să devină „exemplu mobilizator“, fiul responsabil

28 29
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

din partea partidului pe judeţul Olt cu colectivizarea 7 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/1953, f 1.
i-a plătit boii. „Ţi-am dat gratis odată doi boi, dar pe 8 Ion Ceauşescu (n. 1932), profesia de bază: inginer hor-
ăştia dă-mi banii de la colectivul tău“, ar fi zis Nea ticol. A îndeplinit funcţii de secretar general şi adjunct al
Andruţă, iar Nicolae Ceauşescu s-a executat93. ministrului Agriculturii.
9 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/221, f. 13.
Până la 7 ani, copilul Nicolae Ceauşescu a par-
10 Ibidem, f. 20.
curs circuitul primar al învăţării sociale, mintea sa 11 Ibidem, f. 24.
impregnându-se cu schemele gândirii, ale credinţelor 12 Interviul autorului cu Emil Bărbulescu la Scorniceşti,
şi ale memoriei colective, cu practicile şi deprinderile 15 februarie 2011.
familiei. Deşi războiul a schimbat multe idei şi prac- 13 Cf. Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în
tici, viaţa satului a rămas, până la regimul comunist, secolul XX (1918–1948), Bucureşti, Paideia, 1999, p.58.
legată de religie. Femeie credincioasă, Lixandra şi-a 14 Dimitri Gusti (n. 1880 – d. 1955), fondator al şcolii
dus toţi copiii, cât au fost mici, la biserică. sociologice de la Bucureşti, iniţiator al Muzeului Satu-
„Amintirea duioasă“ ce i-o purta mamei sale, a lui din Capitală (1936), preşedinte al Academiei Române
(1944–1946).
fost una dintre puţinele confesiuni făcute de Nicolae
15 Echipele monografice conduse de Dimitrie Gusti au
Ceauşescu altor demnitari94. investigat, în perioada 1925–1948, 60 de sate de pe întreg cu-
prinsul României (adică fiecare a 300-a comunitate rurală) şi
s-au raportat la 105.000 intervievaţi (adică fiecare al 160-lea
sătean).
Note 16 Ilie Bădescu, Ozana Oancea-Cucu (coord.), Dicţionar de
Sociologie rurală, Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2005, pp.
1 Andruţă Ceauşescu (n. 1893 – d. 1969). Cât de puţină 250–251.
importanţă se acorda atunci actelor de stare civilă reiese şi 17 Neobişnuitul nume Andruţă, de care s-a făcut mult caz
din datele diferite de naştere atribuite tatălui lui Nicolae în presa postcomunistă, este diminutiv al numelui tatălui,
Ceauşescu. Conform Certificatului de naştere al viitorului Andrei.
preşedinte, tatăl său se născuse în 1893. Dar în ultimul bule- 18 Interviul autorului cu Emil Bărbulescu.
tin de identitate al lui Andruţă Ceauşescu s-a menţionat 1890 19 Michel-Pierre Hamelet, Nicolae Ceauşescu avec ses tex-
ca an al naşterii. tes essentiels, Paris, Editions Seghers, 1971, p. 9.
2 Lixandra (Alexandra) Ceauşescu (n. 1894 – d. 1970). 20 În discuţie se punea localizarea capitalei lui Burebista.
3 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare, Şcoala bucureşteană de arheologie susţinea cetatea Argedava
ANIC), fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 42. (zona Popeşti-Novaci, mai aproape de satul lui Ceauşescu),
4 Ilie Ceauşescu (n. 1926 – d. 2002). Profesia de bază: iar istoricii clujeni confereau prioritate Sarmizegetusei din
ofiţer. Profesor la Academia Militară, cercetător la Centrul munţii îndepărtaţi ai Haţegului.
de Studii şi Cercetări Istorice şi Teorie Militară; adjunct al 21 Mihaela Ceauşescu, Nu regret, nu jelesc, nu strig,
ministrului Apărării Naţionale (1983–1989); membru al CC Bucureşti, Editura Meditaţii, f.a., p. 61.
al PCR (1984–1989). 22 Interviul autorului cu Constantin Neacşu, fost primar
5 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/1429, f. 6. la Scorniceşti ( 1979–1989; 1996–2000), 15 februarie 2011.
6 Marin Ceauşescu (n. 1920 – d. 1989). După o carieră de 23 Florea Ceauşescu (n. 1922 – d. 2006), profesia de bază:
diplomat, ultima sa funcţie a fost de şef al Agenţiei comerciale ziarist.
româneşti din Viena. Acolo s-a sinucis după evenimentele din 24 Andruţă Ceauşescu (n. 1924 – d. 2000). A făcut carieră
decembrie 1989. în Ministerul de Interne. General de Securitate, în 1989 fiind

30 31
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

comandantul Şcolii de Securitate de la Băneasa. Arestat în aparţinător comunei Scorniceşti în 1962–1964), 22 martie
1989, condamnat la 15 ani de închisoare, şi eliberat în 1999. 2011.
25 Ancheta a fost efectuată pentru anii 1926–1930 şi a 39 Interviul autorului cu Voica Constantin, Slatina, 7 mai
cuprins 24 de ţări. Cf. Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. 2011.
cit., p. 54. 40 ANIC, fond Amintiri, Memorii şi Însemnări ale unor
26 Ibidem, p. 83. Personalităţi despre Situaţia Economico-Socială şi Politică
27 Anuarul judeţului Olt, 1936, Prefectura Judeţului Olt, din România (în continuare fond 60), dosar 634, f.4.
Tipografia Moştenitori „C. Constantinescu“ (Bulbeş), Slatina, 41 Ion Spălăţelu, op. cit., p. 10.
pp. 80–90. 42 La recensământul din 1930, în comuna Scorniceşti
28 Act de naştere reprodus în ediţia de colecţie „Cârma- au fost înregistrate 9.184 de persoane. Cf. Ion Spălăţelu, op.
ciul“ între legendă şi business, „Jurnalul Naţional“, Editori: cit., p. 17.
Lavinia Betea, Cristina Diac, Paula Mihailov, Ilarion Ţiu, 24 43 Interviul autorului cu Constantin Neacşu.
ianuarie 2005, p. 2. 44 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 54.
29 Ion Spălăţelu, Scorniceşti, vatră de istorie românească. 45 Alina Mungiu-Pippidi, Gérard Althabe, Secera şi bul-
Nicolae Ceauşescu fără drept la moarte, Bucureşti, Casa de dozerul. Scorniceşti şi Nucşoara. Mecanisme de aservire a
editură şi presă Viaţa Românească, 1999, p. 129. ţăranului român, Iaşi, Polirom, 2002, p. 9.
30 Vasile Bărbulescu (n. 1926 – d. 1991), profesia de 46 Gheorghe Petrescu, Florin Hodinănanu, Monografia
bază: maistru mecanic agricol. Membru de partid din 1954. judeţului Olt, vol. 1, Tipografia Tiparul Oltului, 1944, p 19.
Printre funcţiile care i-au jalonat biografia sunt următoarele: 47 Ibidem, pp.7–8.
preşedinte al CAP Scorniceşti (1960–1975); prim-secretar al 48 Constantin Rădulescu-Motru (n. 1868 – d. 1957). Filo-
judeţului Olt (1982–1986); membru al CC al PCR (1979–1989); zof, membru al Academiei Române din 1923 şi preşedinte al ei
secretar cu agricultura al CC al PCR (1986–1989). (1938–1941). Inspirat de vasta lucrare „Psihologia popoarelor“
31 Interviul autorului cu Constantin Neacşu. a lui W. Wundt, în laboratorul căruia efectuase un stagiu de
32 Maria Tănase (n. 1913 – d. 1963), considerată cea mai 3 ani (1890–1893), Rădulescu-Motru a scris „Psihologia po-
mare interpretă de folclor românesc. În tinereţe, cu ajutorul porului român“ (1937) şi alte lucrări care fundamentează
ziaristului Sandu Eliad, a ajuns într-un cerc de tineri intelec- studiul psihologiei sociale în România.
tuali care i-au îndrumat cariera. Folcloristul Harri Brauner 49 Constantin Rădulescu-Motru, Psihologia poporului ro-
i-a pus la dispoziţie folclor cules de echipele monografice ale mân, Bucureşti, Paideia, 1998, p. 16.
Fundaţiei Regale conduse de Dimitrie Gusti. Printre altele, 50 Anuarul judeţului Olt, 1936, p. 63.
în timpul războiului a fost implicată în reţelele unor servicii 51 Oltenia a fost, aproape un an, sub administraţie germa-
speciale străine şi româneşti. După 1944 a jucat în filme şi nă (1917–1918).
în piese de teatru. I s-a decernat titlul de „artist emerit“ şi 52 Alina Mungiu-Pippidi, Gérard Althabe, op. cit., p. 19.
Premiul de Stat. 53 Ancheta făcută de Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocro-
33 Abrevierea unităţii de stat care colecta de la ţărani cota tirilor Sociale în 1929. Cf. Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op.
obligatorie de la alcool fabricat artizanal în casă. cit., p. 72.
34 Interviul autorului cu Constantin Neacşu. 54 Lucreţiu Pătrăşcanu, Sub trei dictaturi, Bucureşti, Edi-
35 Dumitru Drăghicescu, Din psihologia poporului român, tura 100 + 1 Gramar, 1996, p. 27.
Bucureşti, Editura Historia, 2006, p. 331. 55 Cf. Dumitru Drăghicescu, op. cit., pp. 191–192.
36 Ibidem, p. 427. 56 Ibidem, p. 297.
37 Intreviul autorului cu Constantin Neacşu. 57 Anuarul judeţului Olt, 1936, p. 3.
38 Interviul autorului cu prof. univ. dr. Justin C. Dumitru 58 Interviul autorului cu Voica Constantin.
Diaconu (fost medic de circumscripţie la Mărgineni, sat 59 Interviul autorului cu Emil Bărbulescu.

32 33
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

60 Interviul autorului cu Constantin Neacşu. „universalitatea“ votului din 1918 nefiind, bunăoară, incluse
61 Dumitru Drăghicescu, op. cit., pp. 344–360. femeile.
62 Ibidem, p. 366. 84 „Universul“ , 22 noiembrie 1919
63 Interviul autorului cu Emil Bărbulescu. 85 Alexandru Averescu (n. 1859 – d. 1938), general, co-
64 Interviul autorului cu Constantin Neacşu. mandantul Armatei Române în Primul Război Mondial. A fost
65 Interviul autorului cu Emil Bărbulescu. ministrul Apărării Naţionale (1906–1909, participant activ
66 Interviul autorului cu Constantin Neacşu. la reprimarea răsculaţilor din 1907), ministru al Afacerilor
67 Anuarul judeţului Olt, 1936, p. 167. Externe (1918) şi de trei ori prim-ministru al României (1918,
68 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. cit., pp. 78–79. 1920–1921, 1926–1927).
69 Anuarul judeţului Olt, 1936, p. 35. 86 Constantin Argetoianu (n. 1871 – d. 1952), om politic
70 Interviul autorului cu Voica Constantin. şi de afaceri. Printre numerosele funcţii politice deţinute a
71 Interviul autorului cu Constantin Neacşu. fost cea de prim-ministru (1939). În calitate de ministru de
72 Ibidem. Interne, a ordonat arestarea membrilor fondatori ai PCdR în
73 Virgil Madgearu, Revoluţia agrară şi evoluţia clasei mai 1921. Arestat în 1950 ca duşman de clasă, a decedat în
ţărăneşti, în Agrarianism, capitalism, imperialism, Con- Penitenciarul Sighet.
tribuţiuni la studiul evoluţiei sociale româneşti, Bucureşti, 87 Cf. Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op.cit., p. 29.
Editura Institutul de Arte Grafice Bucovina, 1936, p. 47. 88 Partidul Poporului a guvernat în perioada martie 1920 –
74 Maria Regina României, Povestea vieţii mele, vol. III, decembrie 1921.
Bucureşti, Editura Eminescu, 1991, p. 422. 89 Dumitru Drăghicescu, op. cit., p. 399
75 Dumitru Drăghicescu, op.cit., p. 251. 90 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 6
76 Anuarul judeţului Olt, 1936, p. 60. 91 Ibidem.
77 Gustave Le Bon, Psihologia mulţimilor, Bucureşti, Edi- 92 Interviul autorului cu Constantin Neacşu.
tura Anima, 1990. 93 Interviul autorului cu Justin C. Dumitru Diaconu.
78 Woodrow Wilson (n. 1856 – d. 1924), al 28-lea preşedinte 94 Lavinia Betea, Poveşti din Cartierul Primăverii, Bucu-
al Statelor Unite ale Americii (1913–1921). reşti, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2010, p. 232.
79 După calendarul iulian, încă întrebuinţat în acea
vreme, prima revoluţie comunistă s-a produs la 25 octombrie
1917 în Rusia ţaristă sub comanda bolşevicilor al căror lider
a fost Lenin. Sărbătorirea ei s-a făcut întotdeauna, după noul
calendar, la 7 noiembrie.
80 Conform strategiei exportului de revoluţie, cu susţinere
logistică şi financiară din URSS, sub conducerea lui Bela Kun
în 1919 a fost declanşată o revoluţie bolşevică în Ungaria.
81 339.000 de morţi, 200.000 grav răniţi şi 116.000 de pri-
zonieri au fost bilanţul negru al tinerei Românii Mari după
prima conflagraţie mondială. Cf. Ioan Scurtu, Gheorghe Bu-
zatu, op.cit., p. 22
82 Ferdinand I al României (n. 1865 – d. 1927) a domnit
din 1914 până la moartea sa.
83 În pofida exagerărilor (negative în regimul comunist
şi pozitive după aceea), democraţia din perioada României
Mari nu este compatibilă cu semnificaţiile ei actuale, în

34 35
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Legenda şcolarului semi-imbecil care-a fost preşe­din­


tele României, pusă în circulaţie după moartea lui,
se sprijină însă pe realitatea unui alt şcolar Niculae
A. Ceauşescu, din acelaşi sat Tătărăi, ce se târa prin
coada clasei cu notele sale. Conform documentelor
şcolare aflate în arhivele Slatina, tizul viitorului
2 preşedinte era cu un an mai mare, iar tatăl lui se nu-
Şcoala vieţii şi şcoala primară mea Alexandru6.
Înscrişi în clasa viitorului lider comunist au fost 35
de elevi – 15 băieţi şi 20 de fete. Au promovat-o însă
abia 24, doi băieţi şi nouă fete abandonând şcoala7. Din
înfloriturile caligrafice ale semnăturii de pe coperta
Elevul Ceauşescu, în documente şcolare catalogului, descâlceşti greu numele învăţătorului.
Pare a fi Buzătescu. Acela a fost dascălul care-a pus

A
mândoi părinţii lui Ceauşescu ştiau carte1. Con- condeiul în mâna viitorului autocrat comunist şi l-a
vinşi de foloasele scrisului, cititului şi socotitu- deprins să ţină tăbliţa. Trei ani, acelaşi învăţător l-a
lui, i-au dat pe toţi cei nouă copii ai lor să facă învăţat să scrie, să citească şi să socotească, clasa lui
şcoala primară. Ceauşescu fiind preluată într-a IV-a de învăţătorul Ion
În toamna când Nicolae Ceauşescu ajunge şcolar, Bărăscu8.
Niculina, de 11 ani, intrase în clasa a IV-a, iar Marin, Cum se-ngrijeau Andruţă şi Alexandra Ceuşescu de
într-a III-a. educaţia copiilor şi ce expectanţe aveau de la şcoală,
Fraţii următori – Maria (Riţa) şi Florea – l-au prins greu de presupus altfel decât prin contextualiza-
pe Nicolae în şcoală. Când le-a venit rândul şi mijloci- rea la statisticile şi particularităţile vremii şi locului.
ilor – al doilea Nicolae, Ilie şi Lina –, cei trei copii mai Cunoaştem astfel, din datele recensământului din
mari ai Ceauşeştilor părăsiseră casa părintească. În 1930, că aproape jumătate din populaţia României Mari
1929, anul plecării lui Nicolae Ceauşescu la Bucureşti, era analfabetă. Mai mulţi neştiutori de carte trăiau
Ilie avea trei ani, iar Lina abia învăţa să meargă. în Basarabia şi Moldova, decât în Transilvania9. În
Mezinul Ioan (Nelu) nu se născuse încă. anul şcolar 1925–1926, când Nicolae Ceauşescu urma
Niculae A. Ceauşescu2, fiul lui Andruţă Ceauşescu, prima clasă, judeţul Olt a înregistrat 239 de învăţători
de profesie plugar, domiciliat în cătunul Tătărăi, co- la 39.815 copii de vârsta şcolii primare. Înscrişi erau
muna Scorniceşti, plasa Potcoava, judeţul Olt, a intrat însă abia 21.177. Ceea ce nu înseamnă, observă autorii
în clasa I primară în toamna lui 1925. A absolvit-o cu statististicilor, că şi frecventau şcoala10.
media 8,26, clasându-se al treilea3. Premiant, prin ur- În Scorniceştiul cu aproape nouă mii de locu-
mare. Nu a luat coroniţa, aceasta revenindu-i Ioanei itori funcţionau, în 1936, cinci cadre didactice. Toţi
Ionescu, cu media 9,20. Tatăl premiantei clasei sale învăţători. Printre ei şi Ion Bărăscu, învăţătorul lui
era perceptorul satului4. Dar cealaltă fetiţă care-l Ceauşescu din clasa a IV-a, istovindu-se cu cinci grupe
întrecuse la învăţătură avea, ca şi el, tatăl plugar5. de clasa întâi11.

36 37
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Din documentele şcolii ar reieşi că Maria a fost cea ce le-o făcuseră elevul şi clasa. Le puseseră peste tot,
mai isteaţă dintre copiii Ceauşeştilor. A încheiat prima bunăoară, 7 ori 6 celor „de mijloc“ la disciplinele de
clasă cu media 9,50, dar intrase în şcoală la 8, nu la 7 bază. Şi-au extrapolat apoi evaluarea la „dexterităţile“
ani12. Căsătorită Agachi, Maria a rămas muncitoare desenului şi cântului. Cui foloseau, după pedagogia
în Bucureşti chiar şi în vremea când Nicolae conducea locală, selecţia şi încurajarea copiilor talentaţi? Din
ţara. Mai slabi la învăţătură au fost Marin şi Florea, casele plugarilor n-ar fi răzbit spre înălţimile artei şi
clasaţi în jumătatea de jos a clasei. În 1971, ziaristul culturii. Aşa s-ar explica faptul că-n primul trimestru
Michel-Pierre Hamelet prezenta „frumosul exemplu“ din clasa I, Niculae Ceauşescu a obţinut 7 pe linie. Cu
al devenirii acestor fraţi răspândiţi în lume din cauza excepţia purtării, unde-a fost de 9. Pe-al doilea, nota
„mizeriei“. Niculina, fosta muncitoare care asigurase 8 la toate obiectele şcolare şi 10 la purtare. În vădit
legăturile lui Nicolae cu partidul clandestin, era atunci progres, a urcat pe 9 la toate disciplinele din catalog şi
pensionară ilegalistă. Prin „voinţă şi muncă“, Elena se 10 la purtare în ultimul trimestru14.
făcuse profesoară de istorie la Liceul din Scorniceşti, În clasa a II-a, s-a clasificat al treilea, după aceleaşi
Maria – muncitoare la o fabrică de produse electro- fetiţe fruntaşe, cu media 8,1815. Iar într-a treia a
magnetice şi soţie de inginer, Ilie – doctor în istorie şi obţinut media generală 8,9516. Se vede însă că i s-au
profesor la Academia Militară, Ion obţinuse doctoratul corectat notele pe fila acelui catalog. Nu la mai mare,
în ştiinţe agricole, Florea făcea jurnalism la „Scînteia“, cum te-ai fi aşteptat de la constructorii lui de imagine,
Marin – consilier într-o întreprindere de comerţ exteri- ci în jos. Din cele trei note de 10 de la religie s-au făcut
or, iar celălalt Nicolae – ofiţer de miliţie la Bucureşti13. 8,6 şi 7. Faptul poate fi explicat prin expunerea aces-
Până aici însă a curs multă apă pe Valea Plapcei şi tui catalog ca piesă în Muzeul din Scorniceşti, fondat
încă mai multă în albia Dâmboviţei! în anii ’70, conform cerinţelor secţiei de propagandă a
În copilăria lui Ceauşescu, obiectele de studiu din CC al PCR de înfiinţare a muzeelor de istorie în toate
programa şcolii primare se împărţeau în cinci categorii: reşedinţele de judeţ şi în localităţile „cu trecut glo-
limba română (cu disciplinele: citirea, exerciţii de com- rios“ din ţară. Relicve arheologice s-au împrumut din
punere, exerciţii de intuiţie), matematica (aritmetică muzee naţionale, iar epoca Ceauşescu s-a organizat
şi geometrie), celelalte ştiinţe (religia, istoria, geogra- după standardele Muzeului de Istorie al PCR impuse
fia, ştiinţele fizico-naturale), dexterităţi (caligrafia, la scară naţională17. După ritualurile vremii, până în
desenul, cântul, exerciţii corporale şi jocuri gimnas- decembrie 1989 veneau autocare cu detaşamente de
tice, lucrări practice agricole, lucrul manual – la băieţi şoimi ai patriei şi pionieri din toată ţara să viziteze
şi lucrul de mână – la fete) şi purtarea. La capătul muzeul din Scorniceşti. Pe specificul locului, în incinta
acestor rubrici din catalog se adăugau „pedepsele“ şi aşezământului se amenajase o sală de clasă unde-ar fi
„frecvenţa“. Aceste din urmă două rubrici – cu excepţia învăţat, chipurile, „cel mai iubit fiu“ al Scorniceştiului
cazurilor de abandon şcolar – n-au fost completate. şi al ţării. Pe catedră se afla şi un catalog deschis la fila
După monotonia notelor din cataloagele şcolii din elevului Ceauşescu18. Şi ca să nu contravină ateismu-
Scorniceşti, s-ar părea că învăţătorii le-au înregistrat lui recomandat comuniştilor, vreun şef de la judeţ i-a
pe toate odată. La capetele trimestrelor ori chiar la micşorat notele la religie în clasa a III-a, când înregis-
sfârşitul anului şcolar, după impresia de ansamblu trase cea mai bună performanţă la şcoală.

38 39
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Ultima clasă ce-a frecventat-o Ceauşescu vreodată pe învăţătorul primului om din stat. Se mai ştia că re-
a încheiat-o cu rezultate mai slabe: 7,60 – medie ligia i-a predat-o fostul preot Călin, care întocmise şi
generală şi al şaselea între 32 de promovaţi. Noul prima monografie a comunei. În semn de consideraţie,
învăţător Bărăscu a fost şi mai refractar la capitolul prin 1975, când Nicolae Ceauşescu a aprobat proiectul
aptitudini: cu excepţia purtării, de sus până jos, l-a de sistematizare a Scorniceştiului în celebra „săliţă“
ţinut numai în 7 pe şcolar19. din sediul CC, a scutit de dărâmare casa popii Călin23.
Printre consăteni, Grossu trecea drept învăţătorul lui
Ceauşescu şi dintr-o altă întâmplare. După absolvirea
Legenda copilului supradotat şcolii normale, dascălul se-nsurase c-o fată bogată de
la ţară. „Ginerele de chiabur“ a fost însă dat afară din
La a 60-a aniversare a liderului comunist al Româ- învăţământ după epurarea din 1948. Cum nu putea alt-
niei, Ion Bărăscu, dascălul care-şi preţăluise elevul fel să se apropie de cei mari, l-a mituit pe băiatul celui
de nota 7, a elaborat următoarele amintiri: „În ciuda care se ocupa de organizarea vânătorii ştabilor de la
vârstei mele înaintate, am peste 94 de ani, păstrez viu partid. Aşa a ajuns la „Nicolae al nostru“ şi i-a spus ce
în memorie chipul fostului elev Nicolae Ceauşescu de păţise. A doua zi, în plin an şcolar, conform ordinului
pe vremea când frecventa cursurile şcolii primare din primit de la regiune, directorul şcolii din Scorniceşti
Scorniceşti. Era un copil inimos şi sârguincios, cu minte l-a reinstalat la catedră pe Grossu, rupând copii de la
ageră. Avea urechi să audă şi ochi să vadă ceea ce nu ceilalţi învăţători ca să-i facă o clasă24.
toţi copiii de vârsta lui puteau vedea şi înţelege.“ 20. Ajuns la o vârstă înaintată, la Grossu alergau gaze-
Legenda copilului supradotat i-o servise Bărăscu tarii. Iar amintirile despre şcolarul Nicolae Ceauşescu
mai de mult ziaristului francez Hamelet. Elev „de se ajustau pe măsura omagiilor aduse „marelui
neuitat“ l-a numit el pe Ceauşescu: punea întruna conducător“. „Citeam în privirile sale aprinse o sete
întrebări, fără pereche de curios; încăpăţânat în nepotolită de dreptate şi de adevăr, priviri care se
părerile lui, dar generos cu colegii până-ntra-atât că înflăcărau ori de câte ori vorbea de Ştefan cel Mare,
„adesea se denunţa pentru greşeala comisă de altul“!21 Mihai Viteazul, Tudor din Vladimiri, Cuza, Bălcescu,
Nemulţumiţi cu singurul martor, biografii epocii au despre alţi bărbaţi viteji şi luminaţi care au luptat
sporit calităţile micului Ceauşescu: şcolar atent şi dis- cu braţul şi cu ascuţimea minţii pentru libertatea şi
ciplinat, dotat cu o memorie formidabilă, excepţional la fericirea ţării“, îl citează pe fostul dascăl ziarul „Oltul“
matematică şi foarte bun tovarăş. Citat era învăţătorul din ianuarie 197825. „Taică, să ştii, că era copil bun,
Constantin Grossu, care n-a fost nicicând dascăl la i-a spus învăţătorul mai ponderat, cam tot pe-atunci,
clasa lui Ceauşescu22. primarului din Scorniceşti. Avea minte sclipitoare,
Când s-a declanşat oficial construcţia unor astfel de ştia carte dar nu putea să se exprime bine. El voia
legende? La aniversarea a patru secole de la atestarea să spună în timp scurt tot ce ştia dar nu înţelegeai
documentară a Scorniceştiului, în 1969, oaspetele de aproape nimic din ce vorbea“26.
seamă a fost Nicolae Ceauşescu. Desemnat să-l întâm- Nu erau acestea singurele legende puse în circulaţie
pine a fost şi învăţătorul pensionar Constantin Grossu, în vremea puterii lui Ceauşescu. În biografia lui oficială
care domicilia în Slatina. Toţi l-au privit de-atunci ca s-a preluat relatarea surorii Lina Bărbulescu. Lina,

40 41
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

de numai un an când Nicolae părăsea Scorniceştiul, se juca împreună cu verii şi verişoarele Ceauşescu.
şi-l „amintea“ ca suportând sărăcia casei părinteşti Ceilalţi copii „drăcuiau“, ai Ceauşeştilor, niciodată.
cu umor. Deloc violent? – o provoacă jurnalistul. „Ba „Fir-ai al nambii!“ – era singura înjurătură pe care-a
da. Dacă avea sentimentul unei nedreptăţi.“ Şi cura- auzit-o rostită de Nicolae. Nimeni nu mai zicea aşa
jos, desigur: „Fraţii săi mai vârstnici mergeau să taie în sat29. „Fir-ai al naibii“ – adică al răului şi afurisi-
lemne în pădure. Se temeau de sălbăticiuni. Nicolae le tului –, se spune adesea. Dar „al nambii“ pare a fi, în
zicea: Veniţi cu mine. Nu vă temeţi de nimic...“ 27 acest caz, o formă coruptă a expresiei populare. Cum
Rezistent, puternic, curajos, justiţiar, cu spirit de va face acelaşi copil, ajuns şef de stat, şi cu „pretenii“,
iniţiativă şi simţ al umorului... e portretul psihologic „muncipiile“ sau „Vetnamul“…
al copilului Ceauşescu. Şi ca să coincidă viziunii de Îmbrăcaţi şi încălţaţi, copiii familiei Ceauşescu
potenţial lider, se fabrică altă poveste pe seama lui, au fost ca toţi din sat. Unicele menţiuni care sparg
istorisită, chipurile, de către un anonim „boieraş lo- monotonia plugarului la rubrica „ocupaţia părinţilor“
cal“. Se făcea în ea că familia Ceauşescu avea doar din foile matricole şcolare sunt un cizmar, o menajeră,
trei hectare de pământ. Ca să supravieţuiască, tatăl un comerciant, un învăţător şi perceptorul cu copila
lua la muncă şi copiii („după şcoală“) pe moşia presu- premiantă. Copiii Ceauşeştilor se-acopereau din ce
pusului narator, în sistemul „învoielii“. Micul Nicolae torcea, ţesea şi cosea mama lor. Purtau cămăşi, izmene
era printre cei mai harnici şi mai eficienţi lucrători. şi câte-o trăistuţă de cânepă. Cămaşa era strânsă
„Cu puţin noroc sunt sigur că acest copil va deveni în talie cu sfoară împletită, iar izmenele erau croite
cineva, căci are un extraordinar spirit organizatoric“, cu „tur“. “Când ne jucam la şcoală, ridicam repede
ar fi exclamat stăpânul moşiei. Boierul şi profeţia sa cămaşa băieţilor şi strigam: uite ce are ăsta!“, râdea,
au intrat în legenda locului28, concluziona Hamelet în amintindu-şi, verişoara fostului preşedinte30. Dar cum
compunerile sale. să-i fi plăcut glumele fetelor, micului Ceuşescu? Simţul
În copilărie, Voica Constantin a jucat „purceaua“ şi umorului i-a lipsit viaţa toată. Iar glumind şi râzând
a fost colegă de şcoală primară cu copiii de mijloc ai despre păţaniile lui sau ale altora nu şi l-a amintit nici
unchiului Andruţă şi ai mătuşii Lixandra. „Ceauşeştii unul dintre foştii apropiaţi.
erau copii liniştiţi şi buni, mai deştepţi decât noi“, Desculţi, până-n iarnă, făceau şcoala scorniceştenii
spune ea despre verii săi. Nicolae însă nu se amesteca toţi. Fiica lui Marin Ceauşescu povesteşte că singurul
printre ceilalţi copii. Şi acasă, şi la şcoală asista – dintre fraţi care-a încercat să rezolve creativ lipsa
„retras şi măreţ“ – la jocurile celorlalţi. „Nicolae era încălţărilor a fost tatăl ei: şi le-a confecţionat singur din
slăbuţ, nu ştiu cu cine semăna, povesteşte vara lui. scoarţă de copac31. Cu asemenea lipsuri în trebuinţele
Era mic şi plin de pistrui. Mic şi slab, nu creştea de primare ale copiilor, se deduce că în casa lui Andruţă
inimos. Numai inimă era în el.“ A fost, adică, pasional, Ceauşescu nu erau bani de cumpărat cărţi, caiete şi
curajos ori, poate, harnic?... După atâtea decenii, din manuale şcolare. Se pare că şi părinţii s-au îngrijit să
străfundul memoriei nu mai scoţi fapte. Mai ales că nu fie elevi mai mult de trei dintre copiii lor simul-
acel văr nu-i păruse, atunci, însemnat. Ba chiar, tan. N-avem cum şti nici dacă plecau zilnic toţi trei la
dimpotrivă. La vreo două sute de metri distanţă au şcoală sau o frecventau cu rândul, căci învăţătorii nu
stat şi cu casele. Mergea la şcoală, păştea vitele şi le-au înregistrat absenţele.

42 43
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Ajuns la putere, Ceauşescu a fost auzit de numai oricare rost nou ivit în calea copiilor. Din oameni cu
două ori povestind întâmplări din copilărie. „Poves- stare, înzestrând nouă copii de măritiş şi însurătoare,
tea – relatează Dumitru Popescu32, fost ideolog pe Ceauşeşti îi pândea sărăcia.
al partidului – că pe la vreo 10 ani, după ce a băut
un ţoi de ţuică şi-a mobilizat fraţii să dărâme casa
părintească. L-a descoperit tatăl, sau nu ştiu cine, şi Moromeţii din Scorniceşti
l-a împiedicat. El şi-a susţinut însă intenţia, încer-
când să o şi justifice. Numai aşa vedea rezolvată pro- De când „se luaseră“ părinţii lui Ceauşescu şi până
blema aglomeraţiei filiale din micul sălaş părintesc“33. la vremea pregătirilor de socrie se schimbaseră multe.
Distrugerea stă la baza creaţiei – a fost o lozincă a Spiritul începutului de secol al XX-lea le-a apărut
anarhiştilor ruşi. În spiritul ei, la scara ţării întregi, a contemporanilor cel puţin pe-atât de bulversant şi ap-
acţionat, mai târziu, Ceauşescu. Şi cea de-a doua isto- ropiat sfârşitului lumii cât tenebrele globalizării, ale
rie pare să fi lăsat urme adânci. Într-o iarnă, tatăl s-a comunicării virtuale, ale terorismului internaţional,
supărat că s-au pus prea multe lemne pe foc. Rezerva războiului atomic şi ale poluării de la finele lui.
s-a terminat când frigul încă nu se-mblânzise. Dar a Sursele energetice ale celei de-a doua revoluţii in-
refuzat să cumpere altele, îndemnându-şi familia să dustriale – petrolul şi electricitatea – au schimbat
doarmă mai îngrămădit, iar ziua să-mbrace, fiecare, şi cotidianul urban românesc. Casa iluminată cu be-
o ţoală în plus. Amintirea aceasta le-a istorisit-o curi şi încălzită cu gaz, tramvaiul cu motor electric,
Ceauşescu celorlalţi demnitari în anii ’80, tocmai când telegraful, maşinile cu motoare cu ardere internă şi
decretase restricţii dure la lumină şi căldură în ca- radioul hrăneau fantasmele micului burghez, ale
sele oamenilor34. funcţionarului, lucrătorului industrial şi ale ţăranului
Copii mici, necazuri mici; copii mari, necazuri dus, măcar o dată, în Capitală. Cel puţin prin accesul
mari...! Aşa trebuie să fi oftat des şi soţii Lixandra la asemenea informaţii, scorniceştenii erau oameni
şi Andruţă. Repetau, de fapt, o „vorbă bătrânească“ evoluaţi: distanţa de aproximativ 160 km dintre comu-
despre îngrijorările părinteşti la vremea zborului din na lor şi Bucureşti putea fi parcursă în câteva ceasuri.
cuibul casei. În casele olteneşti din Vechiul Regat, Puneau într-o paporniţă brânză şi ouă, câte-o găină şi
mezinul este moştenitorul vetrei şi stâlpul bătrâneţii plecau să le vândă la Bucureşti. Fie cu trenul din gara
părinţilor. Familie de tip „lăstar“, clasează antropologii Potcoava, fie cu „cursa“ unui particular din Vlaici35.
practicile acestei continuităţi a gospodăriei părinteşti Dar satul nu mergea spre binele sperat. Desfiinţarea
prin ultimul născut de parte bărbătească. Ceilalţi fe- marilor proprietăţi şi împroprietărirea ţăranilor prin
ciori primeau fiecare la însurătoare „lotul“ de pământ legea din 1919 au avut efecte aproape contrare celor
cuvenit. Dota fetelor din familii mai înstărite consta scontate. În loc de consolidarea proprietăţii rurale şi
din pământ, animale şi „lada de zestre“. Iar mire- crearea unei clase de mijloc de proprietari, ţăranii
sele mai nevoiaşe îşi părăseau casa doar cu „lada se vedeau că sărăcesc36. Nu trebuia să fii comunist,
de zestre“. nici măcar socialist – cum n-a fost nici economis-
După puţinele fapte conservate în memoria de tul Virgil Madgearu37 – ca să gândeşti la beneficiul
familie a Ceauşeştilor, neîndoios că părinţii încurajau unirii mai multor proprietăţi mici sau la un plan al

44 45
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

naţionalizării bogăţiilor naturale în scopul prosperităţii Voi ţărani veniţi cu noi / N-ascultaţi de cei ciocoi / Şi
naţionale38. Prin „legea Mihalache“ din 1929 s-a de- nici de slugoii lor / De coadele lor de topor / Cine vrea
schis libera circulaţie a pământurilor dobândite prin dreptate-n ţară / Secera votează iară / Cine-n ţară vrea
împroprietărirea de după război. Mulţi au vândut de lumină / Lângă seceră să vină / Tot ce-i suflet voini-
nevoie, însă puţini aveau bani de cumpărat. Astfel că cesc / E-n partidul ţărănesc“41.
spiritul antreprenorial al noilor înavuţiţi provine, în Va veni însă nebănuita vreme când scorniceşteanul
genere, dintr-un statut de lefegiu la stat. Din primari, Nicolae Ceauşescu începuse să dirijeze „lupta“ cu „cio-
perceptori, preoţi, notari şi învăţători se arată a fi coii“, „slugoii“ şi „cozile de topor“. Iar ţărănistul care
„burghezia rurală“. militase pentru cooperative obşteşti va fi trimis la închi-
Cu un scor excepţional, Partidul Naţional Ţărănesc soare. Dar nimeni nu putea cunoaşte viitorul! Pe când
a câştigat alegerile din 1928 făcând apologia „erei noi“ Mihalache era ministrul Agriculturii şi Domeniilor,
a ţăranilor muncitori39. Micul Ceauşescu va fi auzit viitorul responsabil cu colectivizarea agriculturii din
şi el atunci de politică, căci nu se poate ca liberalul partidul comunist frecventa şcoala primară.
Andruţă să nu fi expus, şi acasă, nişte opinii de „opo- Cu patru clase terminate, dar după muncile verii,
zant“. Învăţătorul din satul Topoloveni-Argeş, aflat băiatul de 11 ani a părăsit satul natal în toamna lui
la câţiva zeci de kilometri depărtare de Scorniceşti, 1929. Mergea să-şi caute un rost la Bucureşti, pe urma
proiectase cel mai radical partid românesc din epocă fraţilor mai mari, Niculina şi Marin. Dintre părinţi,
în tranşeele frontului de la Mărăşti şi Oituz. Din nu- tocmai mama încurajase mai tare copiii să plece. Pe
cleul învăţătorilor mobilizaţi pe front şi pe temeiul Nicolae, se spune, l-a încântat acest viitor42.
pământului promis soldaţilor după luptă de către Dar disoluţia familiei Ceauşescu din Tătărăi-
Regele Ferdinand, Mihalache40 şi-a implementat vi- Scorniceşti e proces tipic în evoluţia societăţii
jelios partidul în Vechiul Regat. Promitea împărţirea româneşti. Motivaţiile, conflictele şi mizele sale au fost
moşiilor mari la ţărani şi eficientizarea exploatării magistral prezentate de Marin Preda în Moromeţii43.
prin crearea de „cooperative obşteşti“. O revoluţie Nu întâmplător aceasta a fost cartea preferată de
agrară a României mult înaintea celei al cărei strateg Ceauşescu din literatura contemporană, poate chiar
s-a declarat Ceauşescu! Topoloveniul a fost atunci singurul roman pe care-l citise integral44. Saga fami-
transformat de Mihalache într-o aşezare-model prin liei plugarului Moromete, cu alură de filozof peripa-
organizarea ţăranilor într-o obşte sătească. Aveau tetic şi prestaţie maieutică în fierăria lui Iocan, e şi o
cooperativă şi şcoală agricolă, cămin cultural şi baie miniatură a exodului rural românesc către oraş.
comunală. Micul Ceauşescu aflase, desigur, printre Ca şi Ceauşeştii, la 60 de kilometri depărtare, în
legendele satului reminiscenţele primei campanii elec- Siliştea-Gumeşti, Morometele lui Marin Preda îşi
torale ţărăniste. Profunde impresii stârnise secera lui bătea capul cum s-o scoată la capăt cu cei opt copii
Mihalache, semnul electoral al Partidului Ţărănesc ai săi ce se făcuseră mari. Tatăl scriitorului, plugarul
din 1920. Iar folclorul local a încorporat şi mani- Tudor Călăraşu, devine astfel prototipul ţăranului care
festul partidului, compus din următoarele versuri: trăieşte dramatic destructurarea familiei tradiţionale.
„Voi ţărani, voi harnici fraţi / Numai secera votaţi / Între „fonciirea“ ce trebuie periodic plătită pentru lo-
De nevoi mântuitoare / Şi pământ sub sfântul soare / turile date la împroprietărire şi hrana gurilor din casă,

46 47
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

ţăranul se ţine-ncleştat de pământ. Admite orice, doar Lina. Copilă de 7 ani când s-a petrecut acest moment
să nu vândă din proprietate. În cele din urmă, cei trei unic din istoria satului a rămas marcată de amin-
băieţi din prima căsătorie pleacă la Bucureşti cu oile tirea fratelui „plin de sânge şi cu picioarele vinete“. O
şi cu caii. Vestea că flăcăii îi ieşiseră de sub ascul- săptămână, adolescentul n-a vorbit cu nimeni oricât
tare – alegând să negustorească în beneficiul lor, nici- au insistat ceilalţi să spună ce făcuse ori ce gânduri
decum să trimită capului de familie banii – i-o aduce avea. În cele din urmă, taică-su a mers cu boii în târg,
lui Ilie Moromete un anume Scămosul. Un consătean la Potcoava. I-a vândut şi i-a dat banii. „Du-te, să nu te
mai original şi acesta, deoarece abandonase plugul şi mai văd!“, i-a strigat tatăl cu înjurăturile de rigoare45.
rariţa pentru negustoria de pene şi păsări cu circuitul Nu l-au căutat şi nu i-au dus părinţii pachet acestui
Siliştea – Capitală. Într-un final, toţi trei băieţii lui băiat nici în lagăr, nici în închisoare. La bătrâneţe, cus-
Moromete îşi află rostul în Bucureşti: unul – sudor cra din Petreşti îi „împungea“ cu reproşuri. „Eu n-am
autogen, altul – paznic de bloc, şi cel de-al treilea – putut, maică, aveam atâţia copii!“, se scuza Lixandra
mic negustor, proprietar de „mic consum alimentar“. Ceauşescu46.
Sparge tiparul rural şi prima noră a lui Moromete. Copiii lui Ilie Moromete şi copiii Ceauşeştilor au des-
Feciorul mai mare şi-a luat o ţigancă de nevastă, fapt tinul marcat de spiritul epocii. După război, ţărani din
de neconceput acasă, în sat; aici, la oraş, cu avanta- Ardeal şi din Banat se duc în America. Şi să nu fi venit
jul sedentarizării bărbatului, după ea, în mahalaua regăţenii în Capitală?! După datele recensământului
bucureşteană. Singulară e însă aventura fiului mai din 1930, populaţia Capitalei aproape că se dublase faţă
mic, Niculae. Copilul cel straniu şi fără de leac căzut de numărul bucureştenilor de la sfârşitul războiului47.
în patima cărţii ajunge, în cele din urmă, marele scrii- Cine sunt şi de unde-au venit oamenii aceştia? – se
tor. Iar celălalt Niculae – cum e trecut în cataloage fiul adresa public economistul Virgil Madgearu48. Întrebare
Ceauşeştilor –, se putea regăsi în roman prin strani- de mare actualitate în căutarea căilor de modernizare a
etatea parcursului său politic. României Mari. În spiritul lui „prin noi înşine“, lozinca
În 1929, când Nicolae Ceauşescu declară că venise Partidului Naţional Liberal, „problema naţionalizării
în Capitală, Niculina avea abia 15 ani. Spre deosebire oraşelor“ agită intens spiritele.
de Moromeţii din Siliştea-Gumeşti, ai căror băieţi mari Documentată cu literatura istoriografică (căci sta-
părăsesc casa părintească luându-şi, cu forţa, partea tistici sociale nu existau pentru Vechiul Regat), viziu-
cuvenită de moştenire, Andruţă Ceauşescu şi-a lăsat nea asupra oraşelor e sub forma unor „insule alogene“
copiii să plece de-acasă fără nimic. Nici fiul cel mic al întemeiate de negustori şi alte categorii de străini.
lui Moromete n-a părăsit satul după terminarea şcolii Fără o semnificativă producţie meşteşugărească pro-
primare fără pregătirile cuvenite ale părinţilor. Au prie, până într-a doua jumătate a secolului al XIX-lea,
vândut partea lui de moştenire şi i-au purtat de grijă oraşele româneşti n-au fost altceva decât centre
pe calea nebătătorită spre şcoală ca unui copil ce era. de consum şi comerciale49. În seama orăşenilor şi a
Pentru Andruţă Ceauşescu însă, copilul care părăsea celorlalţi străini care-au guvernat ţara se trec acum
casa era bun plecat. Aşa s-a purtat şi-n anul când toate păcatele românilor. De la greci – lipsa de bună-
jandarmii i l-au adus pe Nicolae acasă. „Dindărăt“, credinţă în afaceri, iar de la prinţii fanarioţi – josnicia
reia nepotul Emil Bărbulescu relatarea mamei sale şi vanitatea; lenevia ar fi turcească, iar desfrâul –

48 49
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

rusesc, singuri francezii fiind trataţi ca „adevăraţii Puţine între migranţi sunt „forţele intelectuale de
părinţi şi educatori“ ai culturii naţionale50. mâna întâi“, specifică economistul, oameni care „simt
Clişeul României ca ţară minunat înzestrată prin în ei o vocaţiune şi sunt în căutarea extensiei sferelor
bogăţiile naturale, dar cu „oameni îngrozitori“ trans- de activitate“56.
pare şi din scrierile străinilor care-o vizitează în
epocă. „România e ca un om prost care a moştenit o
mare avere“, conchide un personaj dintr-un roman me- „Descălecatul“ Ceauşeştilor în Capitală
morialistic englezesc. Şi relatează legenda împărţelii
harurilor lui Dumnezeu între popoarele lumii. După Câteva detalii concrete despre „descălecatul“ fraţilor
ce-a dat României de toate – păduri, râuri, munţi, Ceauşescu la Bucureşti a oferit Niculina, invitată în
bogăţii minerale şi pământ roditor –, ca să echilibre- 1972 la Institutul de Istorie a Partidului. Ea venise
ze balanţa, a pus aici oamenii „cei mai îngrozitori“51. la Bucureşti în 1929, ajutată de „finul Florea“, o rudă
Cauză generală a răului României sunt străinii, prin alianţă stabilită în Capitală. „Văzând că finul
susţin şi filipicele lui Nae Ionescu52, care fascinează o Florea de câte ori venea de la Bucureşti aducea şi da-
parte semnificativă a elitelor intelectuale româneşti. ruri familiei sale, îmi închipuiam că la Bucureşti viaţa
„Creierul de maimuţă al unei cea dintâi generaţii în este cu totul alta, şi că în scurt timp o să reuşesc să
ghete“, pretinde acesta, poartă vina acestui „stat cara- trăiesc mai bine“57, şi-a motivat ea plecarea.
ghios, trândav, incoerent, parazitar şi paralizant“ şi După 1918, Bucureştiul a atras ca un magnet.
implicit a sărăcirii ţării „dăruită de Dumnezeu cu toate Capitala României Mari din 1930 nu semăna deloc
bunurile pământeşti“53. oraşului din urmă cu o jumătate de secol, nici capitalei
Acesta e, în mare, contextul dilemelor moderni- României socialiste din anii ’80. La primul recensământ
zării României Mari. Nici „românizarea oraşelor“, efectuat după 1918 număra aproximativ şapte sute de
nici „statul agrar ţărănesc“ nu sunt în măsură să mii de locuitori58. Domicilia aici o cincime din populaţia
soluţioneze „condiţiile naturale“ care impietează urbană şi era, de departe, cel mai populat oraş al ţării.
asupra dezvoltării ca stat industrial. Întâi, pentru Mai mult de trei sferturi dintre locuitori erau români.
că puţini moşieri şi-au investit în industrie şi afa- Conform statisticilor oficiale, dintre minoritari cei
ceri sumele primite ca despăgubire în reforma agrară mai mulţi erau evrei, urmaţi de maghiari, germani
din 1919. Nici progresul productivităţii agrare prin şi ţigani59. Majoritatea erau „venetici“60, stabiliţi în
metode înaintate nu întreţinea iluzii54. Slabă nădejde Capitală de puţină vreme: mai puţin de jumătate
şi de la iniţiativele private ale unei clase de mijloc erau orăşeni de primă generaţie, prima generaţie de
ce trăia majoritar din slujbele alimentate de bugetul încălţaţi, cum li se spunea atunci.
statului55. Cât despre exodul rural românesc către Însă nu despre toţi bucureştenii s-ar fi putut spune
oraş, în fluxul căruia intră şi copiii familiei Ceauşescu, că trăiau cu adevărat „la oraş“: aproape o sută de mii
după categoriile identificate de Madgearu, ei aparţin locuiau în cele douăsprezece comune suburbane, unde
majorităţii ce are de oferit „braţele superflue, lipsite viaţa nu era mult deosebită de cea de la sat61. Cele
de orice pregătire specială“. Oameni de prisos în agri- mai mari comune suburbane erau Şerban Vodă şi
cultura rurală care caută „prilejuri de muncă“ la oraşe. Lupeasca, unde trăiau câte 20.000 de suflete, iar cele

50 51
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

mai mici erau Roşu şi Pantelimon, care aveau numai 3 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Olt, fond Şcoa-
2.000 de locuitori. Oraşul propriu-zis era împărţit în la Primară Scorniceşti, dosar 177/1925–1926.
patru sectoare, al căror nume era dat de câte o culoare: 4 Ibidem, dosar 180/1925–1926, f. 62.
5 Ibidem, dosar 180/1925–1926, f. 67.
Verde, Albastru, Galben şi Negru.
6 Interviul autorului cu Bogdan Bădiţoiu, directorul
Conform statisticilor, un sfert din populaţia activă Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale Olt, 18 martie 2011.
a Capitalei lucra în industrie62. Întreprinderi indus- Documentarea afirmaţiilor s-a făcut cu cataloagele şi foile
triale erau socotite şi micile ateliere, unde munceau matricole care dovedesc existenţa, într-o clasă mai mare, a
proprietarul, familia acestuia şi maximum cinci celuilalt elev Ceauşescu A. Niculae.
lucrători, cu ucenici cu tot. Proletariatul vizat de ideo- 7 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Olt, fond Şcoa-
logia comunistă, adică lucrătorii din marile fabrici, era la Primară Scorniceşti, dosar 177/1925–1926, f.1.
8 Ibidem, dosar 197/1928–1929, f. 1.
puţin numeros în epocă.
9 La recensământul din 1930, singurul efectuat în
În scurtă vreme, Niculinei aveau să-i fie năruite România interbelică, după gradul de educaţie superioară,
speranţele de trai mai bun. Prima oară, a ajuns situaţia populaţiei instruite se prezenta astfel: absolvenţi
ucenică la o legătorie de cărţi din Piaţa Amzei. A lu- de învăţământ secundar (gimnaziu) – 8,6% din totalul
crat în acest atelier două luni, cu alte fete, în condiţii cetăţenilor români; cu şcoală profesională – 3,2%; absolvenţi
mizere. Ucenicii dormeau pe jos, iar despre respecta- de învăţământ universitar – 1,1%; absolvenţi ai altor şcoli
rea minimei igiene nu se pomenea. „Până la urmă ne superioare – 0,5%. Cf. Ioan Scurtu, Politica şi viaţa cotidiană
umpluseră pe toate păduchii“63, a povestit ea în 1972. în România în secolul al XX-lea şi începutul celui al XXI-lea,
Bucureşti, Mica Valahie, 2011
După cum era obiceiul, patronul – un neamţ – o folo- 10 Anuarul judeţului Olt, 1936, p. 86.
sea şi la treburile casnice. Aşa a remarcat-o Costică 11 Ibidem, p. 109.
Lambru, negustor din Piaţa Amzei. Încântat de ageri- 12 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Olt, fond
mea fetei, şi impresionat de aspectul ei jalnic, i-a spus Şcoala Primară Scorniceşti, dosar 197/1928–1929.
că un cumnat al lui, Alexandru Săndulescu, are atelier 13 Michel-Pierre Hamelet, Nicolae Ceauşescu avec ses tex-
de cizmărie pe Calea Victoriei şi că i-ar putea pune o tes essentiels, Paris, Editions Seghers, 1971, p. 11.
vorbă bună. Prin această recomandare întâmplătoare 14 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Olt, fond
Şcoala Primară Scorniceşti, dosar 177/1925–1926, f.3.
a ajuns Niculina ucenică la atelierul de cizmărie de pe
15 Ibidem, dosar 184/1926–1927, f. 3.
Calea Victoriei nr. 89, în toamna lui 1929. Noul patron 16 Ibidem, dosar 192/1927–1928, f. 3.
era priceput nu doar în meserie, ci şi în afaceri: în anul 17 Interviul autorului cu Aurelia Grosu, şefa secţiei Isto-
începutului de criză a reuşit să-şi menţină atelierul şi rie contemporană, şi cu Laurenţiu Guţică-Florescu, directorul
să primească noi ucenici64. Muzeului Judeţean Olt, 14 februarie 2011.
18 Interviu cu profesoara Ioana Geru, fosta directoare a
şcolii locale Scorniceşti, februarie 2011.
19 Arhivele Statului Slatina, Fond Şcoala Primară Scorni-
Note ceşti, dosar 197/1928–1929, f. 3.
20 Ion Spălăţelu, op.cit., pp. 129–130.
1 Interviul autorului cu Emil Bărbulescu. 21 Michel-Pierre Hamelet, op. cit., p. 10.
2 În catalog şi în dosarele de cadre, prenumele lui Nicolae 22 Ibidem, p. 10.
Ceauşescu este înregistrat sub forma Niculae. 23 Interviul autorului cu Constantin Neacşu.

52 53
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

24 Interviul autorului cu Justin C. Dumitru Diaconu. interbelice. Printr-o înscenare a fost arestat în 1946 şi con-
25 Ion Spălăţelu, op. cit., p.130. damnat la muncă silnică pe viaţă. A decedat în închisoare.
26 Interviul autorului cu Constantin Neacşu. 41 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în
27 Michel-Pierre Hamelet, op. cit., p. 10. secolul XX (1918–1948), Bucureşti, Paideia,1999, p. 127.
28 Ibidem, pp.9–10. 42 Interviul autorului cu Constantin Neacşu.
29 Interviul autorului cu Voica Constantin. 43 Primul volum al romanului Moromeţii a apărut în 1955,
30 Ibidem. fiind distins cu Premiul de Stat în 1956.
31 Mihaela Ceauşescu, Nu regret, nu jelesc, nu strig, 44 Lavinia Betea, Ştefan Andrei, op. cit., p. 349.
Bucureşti, Editura Meditaţii, f. a., p. 107. 45 Interviul autorului cu Emil Bărbulescu.
32 Dumitru Popescu (n. 1928), profesia de bază: ziarist şi 46 Lavinia Betea, Poveşti..., p.188.
economist. Membru al CC al PCR (1965–1989), secretar al CC 47 România Mare avea în 1930 abia şase oraşe cu peste o
al PCR (1969–1974), membru al CPEx (1974–1989). A deţinut sută de mii de locuitori: Bucureşti, Chişinău, Cernăuţi, Iaşi,
mai multe funcţii, dintre care: preşedinte al Consiliului Cul- Cluj şi Galaţi. Iar în Capitală domiciliau 639.040 de cetăţeni.
turii şi Educaţiei Socialiste, funcţie echivalentă cu cea de mi- 48 În primăvara lui 1927, Virgil Madgearu a susţinut la
nistru al Culturii (1971–1976); rector al Academiei de Ştiinţe Institutul Social Român ciclul de prelegeri „Sat şi oraş“.
Social-Politice „Ştefan Gheorghiu“ (1981–1989). Arestat, ju- 49 Virgil Madgearu, op.cit., p. 111.
decat şi condamnat în procesul CPEx. 50 Dumitru Drăghicescu, op. cit., p. 111.
33 Lavinia Betea, Poveşti din Cartierul Primăverii, Bucu- 51 Olivia Manning, Trilogia balcanică, Marea şansă, Bucu-
reşti, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2010, p. 231. reşti, Univers, 1996, p. 203.
34 Lavinia Betea, Andrei Ştefan, Stăpânul secretelor lui 52 Nae Ionescu (n. 1890 – d. 1940), profesor de logică şi
Ceauşescu. I se spunea Machiavelli, Bucureşti, Adevărul, metafizică, reprezentant al trăirismului şi apologet al dreptei,
2011, p. 142. ale cărui charismă şi prestaţie oratorică au fascinat o pleiadă
35 Interviul autorului cu Constantin Neacşu. de tineri intelectuali.
36 Virgil Madgearu, Revoluţia agrară şi evoluţia cla- 53 Cf. Ioan Scurtu, Politica şi viaţa cotidiană în România
sei ţărăneşti, în Agrarianism, capitalism, imperialism, în secolul al XX-lea şi începutul celui al XXI-lea, Bucureşti,
Contribuţiuni la studiul evoluţiei sociale româneşti, Bucureşti, Mica Valahie, 2011, p. 31.
Editura Institutul de Arte Grafice Bucovina, 1936. 54 În 1920, pe cuprinsul întregii Românii Mari existau
37 Virgil Madgearu (n. 1887 – d. 1940), teoretician care s-a doar 1.500 de agronomi, 635 de medici veterinari şi 950 de
impus prin ideile sale economice şi sociologice, fundamentând ingineri publici. Cf. Ioan Scurtu, op.cit., p. 60.
doctrina Partidului Ţărănesc şi a Partidului Naţional 55 În 1942, 80% din economiştii, inginerii, avocaţii, doc-
Ţărănesc. A fost ministru în mai multe guverne din perioada torii, profesorii, ofiţerii şi funcţionarii din România trăiau din
interbelică. A fost asasinat de legionari ca duşman al progra- bugetul statului. Cf. Ioan Scurtu, op. cit., p. 61.
mului de extremă dreaptă în România. 56 Virgil Madgearu, op. cit., p. 54.
38 Dumitru Drăghicescu, Din psihologia poporului român, 57 ANIC, fond 60, dosar 634, f. 4. Mulţumesc istoricului
Bucureşti, Editura Historia, 2006, p. 426. Mihai Burcea pentru semnalarea acestui document!
39 77,76% din alegători au votat în 1928 partidul rezultat 58 Conform recensământului din 1930, Bucureştiul avea
din fuziunea Partidului Naţional Român din Transilvania, 732.484 de locuitori, adică 20,9% din totalul populaţiei urbane.
condus de Iuliu Maniu, şi Partidul Ţărănesc din Vechiul Re- Cf. Gh. Parusi, Cronologia Bucureştilor. 20 septembrie 1459 –
gat, condus de Ion Mihalache. 31 decembrie 1989. Zilele, faptele, oamenii Capitalei de-a lun-
40 Ion Mihalache (n. 1882 – d. 1963), învăţător, fondator al gul a 530 de ani, Bucureşti, Compania, 2005, p. 539.
Partidului Ţărănesc (1919) şi vicepreşedinte al Partidului Na- 59 Conform recensământului din 1930, din punct de
ţional Ţărănesc (1926–1946), ministru în mai multe guvernări vedere etnic, populaţia Bucureştiului se prezenta astfel:

54 55
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

77,5% români, 10,9% evrei, 3,8% maghiari, 2,2% germani,


1,2% ţigani; greci, armeni, ruşi şi alţii – mai puţin de un pro-
cent. Cf. Gh. Parusi, Cronologia..., p. 539.
60 Conform datelor oficiale, în trei ani, între 1931–1934,
s-au stabilit în Bucureşti 33.700 de persoane. Cf. Parusi,
Cronologia…, p. 551.
61 Conform recensământului din 1930, 639.040 de oameni
locuiau efectiv în Bucureşti, şi 93.444 în comu­nele suburba- 3
ne. Acestea erau: Băneasa, Colentina, Pantelimon, Principele
Nicolae (Bariera Vergului – Halta Titan – Pantelimon),
Botezul politicii ilegale
Dudeşti-Cioplea,Popeşti-Leordeni,ŞerbanVodă(ŞoseauaGiur­giu-
lui – Progresul), Lupeasca (Calea Rahovei – 13 Septem-
brie), Militari, Roşu, Marele Voievod Mihai (zona Giuleşti),
Griviţa (Chitila – Bucureşti Nord, Dămăroaia). Cf. Gh. Pa-
rusi, Cronologia…, p. 539. Cizmăria – meserie de viitor
62 Gh. Parusi, Cronologia…, p. 539.

A
63 ANIC, fond 60, dosar 634, f. 5. şa li s-a oferit primilor trei migranţi dintre co-
64 Conform statisticilor vremii, criza economică mondială piii lui Andruţă – Niculina, Marin şi Nicolae –
a afectat şi fragila industrie din România. În 1929, doar 15%
prilejul meşteşugului de cizmar. Florea a rupt-o
din firmele existente în 1921 mai figurau în scriptele Reg-
istrului Comerţului, adică 537 din 3.565. Cf. Gh. Parusi, apoi cu satul şi plugăria făcându-se chelner, iar celă-
Cronologia…, p. 533. lalt Nicolae, „mic negustor“.
Persistă şi-n satul natal frânturi de amintire din
povestea plecării lor. Toţi fraţii îi datorează mult su-
rorii mai mari, Niculina. S-a sacrificat pentru fraţii
ei, n-a mai avut copii, nici timp pentru ea ori să facă
şcoală. Fraţilor sosiţi în Bucureşti le-a fost şi mamă,
şi tată. A revenit însă rar să-şi viziteze părinţii la
Scorniceşti.
Dar, prin anii ’80, umblau prin sat şi altfel de
vorbe. Se pare că Niculina s-a „manifestat“ şi a avut
o „ieşire dură“ faţă de Ceauşeşti, care-au rupt după
aceea relaţiile cu ea. Spre deosebire de Riţa (Maria),
care făcea şi desfăcea multe în numele fratelui sus-pus,
Niculina s-a ţinut departe de asemenea avantaje1.
Potenţialul, de inserţie socială în Scorniceşti,
al copiilor Ceauşeştilor nu era nici măcar la nivelul
părinţilor. Până după Al Doilea Război Mondial, sin-
gurele instituţii din cea mai mare comună a judeţului
Olt au rămas primăria, biserica, şcoala şi trei bănci

56 57
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

populare – Lânaru, Scorniceşti şi Şuica2. N-au existat Aşa s-a întâmplat şi în familia Niculinei după ce s-a
spital, dispensar, farmacie, oficiu poştal, librărie ori măritat cu Ştefan Rusescu. Căpătuit meşter cu atelier,
cinematograf. Nici măcar mori, cazane, postăvării sau Rusescu aduce „cocoanei“ sale acasă altă copilă, fata
tăbăcării. În afara copiilor de plugari, printre colegii unei rude sărmane de pe meleagurile natale. Această
Ceauşeştilor s-au aflat şi doi copii de meşteşugari. Elena (Lenuţa) din Brăhăşeşti va fi viitoarea nevastă
Un croitor şi un cizmar. Se pare că atunci când a lui Marin Ceauşescu, băiatul cunoscut în casa un-
Niculina a plecat la Bucureşti, în Capitală se afla şi chiului şi a mătuşii Rusescu. S-a calificat şi ea cizmar,
Andruţă Ceauşescu. După amintirile fetei mai mari a după metoda Niculinei, în casa şi atelierul Rusescu5.
Ceauşeştilor, Andruţă a stat toată primăvara şi vara Asemenea relaţii între femei şi bărbaţi, orăşenii noi şi
anului 1929 în Capitală, prestând, probabil, diverse rudele de la ţară sunt în spiritul vremii. După relatările
munci ocazionale. Nu i-a mers deloc bine, iar încrederea fiicei celei mari a lui Marin şi a Elenei Ceauşescu,
în ajutorul tatălui a fost destul de mică, de vreme ce, amândoi părinţii au iubit-o şi au preţuit-o pe „tanti
ajunsă la Bucureşti, Niculina a intrat în vorbă cu alţi Niculina“. Lenuţa din Brăhăşeşti, ajunsă nevastă de
cunoscuţi; mai mult, de-acasă n-a primit nici măcar consul cu misiuni la Praga şi la Viena, a uitat uşor de
banii trebuitori să plătească proprietarului „cursei“ cizmărie. Dar autoritatea Niculinei a fost atât de mare
ce-a adus-o în Capitală3. Cu călătoria pe datorie au încât a dat ascultare totdeauna sfaturilor acesteia6.
venit în Capitală şi fraţii mai mici, Marin şi Nicolae, O noutate, după război, a fost şi angajarea femeilor
după spusele sale. în fabrici, ateliere sau magazine. Deşi plătite mai
După cutumele vremii, copii ca şi cei ai Ceauşeştilor puţin decât bărbaţii, starea de lucrătoare calificată e
începeau ucenicia cu treburile casnice din casa mult superioară celei de slujnică. „Meseria-i brăţară
meşterului, nevasta aceluia având grijă de hrana, de aur“ şi, pe deasupra, suprema emancipare pen-
ţinuta şi de purtarea viitorilor lucrători. Prin muncile tru ţăranca ajunsă-n oraş. Ştiind-o pe fata plecată
prestate în gospodăria şi atelierul meşterului, ucenicii de-acasă cu „pâinea“ meseriei în mână, părinţii nu se
îşi plăteau ucenicia, masa şi cazarea. Un troc al ser- tem că ar greşi pe „calea pierzaniei“.
viciilor din josul piramidei sociale a epocii. Iar ocupaţia Dar după război nici căsătoria nu mai era ce fuse-
Niculinei, menţionată de Nicolae Ceauşescu, în 1945, se. Se-ntâmplase dintotdeauna ca fetele „să fugă“
este „rihtuitoare“4. de-acasă, convieţuind cu alesul, fără cununie. La
Copila din Scorniceşti a spălat vase, a cârpit, a cărat oraş apăruse deja „căsătoria pe încercate“. Perechi de
cumpărături şi a dus comisioane. Când s-a „dezgheţat“ funcţionari, lucrători, intelectuali şi alte categorii de
suficient, a fost introdusă în atelier să înveţe să cro- orăşeni de primă generaţie îşi luau, pe termen nelimi-
iască şi să coasă pielea încălţărilor. În jargonul cizmă- tat, câte-o cameră în chirie şi inventarul minimal al
riei, aceasta înseamnă a fi rihtuitor. O meserie „de traiului comun. Mai excentrici, unii declarau presei
lux“ după aprecierea ţăranului: ai de lucru şi iarna, că nu le mai pasă de obiceiul „depăşit“ al căsătoriei.
şi vara; nu te bate, ca-n câmp, soarele ori ploaia; şi Alţii, mai numeroşi, că n-au avut vreme de nuntă.
te-ai făcut „cocoană“ ori „domn“ de oraş! Dar cizmăria Şi cei foarte mulţi, că n-au bani pentru nuntă, nici
a fost atunci şi meserie de viitor printre atâţia ţărani pentru taxele impuse de primărie. Decăzuseră mora-
nou-strămutaţi în Capitală, care se voiau încălţaţi. vurile până-ntr-atât, după oficialităţile vremii, încât

58 59
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

s-au luat măsuri speciale pentru casta armatei şi de preţ sunt memoriile lui Gheorghe Parusi, fiu de
cea preoţească. O lege adoptată în 1931 interzicea cizmar. În pofida impresiilor actuale, cizmăria era o
ofiţerilor să se căsătorească înainte de împlinirea a 25 respectată profesie în Bucureştiul interbelic. Meşterul
de ani şi fără consimţământul scris al comandantului Parusi a fost proprietar de atelier în Colentina, fiul
garnizoanei. Pentru viitoarea doamnă de ofiţer, legea dorind, cu ardoare, în copilărie, să-i ia tatălui urma în
prevedea şi cuantumul dotei, direct proporţional cu meserie. Meşterul făcea o muncă elaborată: lua măsuri
gradul mirelui. Fără zestrea stabilită şi „certificatul clienţilor, crea modele, realiza tipare, după care
de onorabilitate“ – semnat de cinci respectabili capi de croia feţele încălţării10. Îi duceau lucrul la capăt zece
familie din localitatea natală a miresei, plus prima- „tălpuitori“ şi o „maşinistă“. Dar fiu de cizmar fiind, scrie
rul – nu se încheia cununia. Cealaltă castă, a preoţilor, memorialistul, n-avusese pantofi la sfârşitul clasei
menţinea de asemenea reguli clare. întâia primară. Meşterul nu putea, din cauza sărăciei,
Nu se ştie în ce categorie intrau Niculina să-i încalţe pe toţi ai săi din familie – şapte la număr.
Ceauşescu şi Ştefan Rusescu, care-au convieţuit ani Familia meşterului se muta toamna, când proprietarii
buni împreună, fără cununie. Nu este exclus nici ca creşteau chiria, astfel că fiecare copil s-a născut la altă
bărbatul să fi aşteptat zestea miresei. Un indiciu în adresă. S-au stabilit, într-un sfârşit, în Delea Veche.
acest sens ar fi scrisoarea trimisă de Niculina acasă, Pe străzile cu nume de plante şi munci de la ţară se
în toamna lui 1935, rugându-şi părinţii să se-nţeleagă amestecau obiceiuri rurale cu deprinderi de orăşean.
„ca oamenii“. Făcea aluzie şi la petrecerile tatălui de Exceptând iarna, femeile găteau prin „magaziile“ în-
prin „bodegi“7. cropite în curte. Aduceau apă de la cişmea şi spălau, pe
În vara ori toamna lui 1929, iar după spusele rând, rufele ca să aibă loc de uscat. Săreau peste por-
Niculinei în anul 19308, al treilea născut al Ceauşeştilor cul şi bradul de Crăciun din lipsă de bani şi se oblojeau
a venit în Capitală. Simţurile violentate de feluritele între vecini cu descântece şi leacuri băbeşti. Lămpile
alcătuiri ale Căii Griviţei, prin care-a intrat în oraş, au cu petrol şi lemnele repartizate pe „cotă“ erau sursele
suportat apoi şocul diferenţelor dintre Calea Victoriei, energetice ale casei. Crâşmele, bodegile şi bufetele ce
locul uceniciei sale, şi viaţa în casa cumnatului. Căci se-nmulţeau de la o zi la alta alimentau scandalurile,
gospodăria cizmarului Rusescu şi a surorii sale Niculina bârfele, bătăile şi certurilor din mahala. Căci, la oraş,
n-avea cum fi altfel decât obişnuită celor de seama lor. ca şi la sat, acestea sunt „instituţiile“ cele mai popu-
Visând să aibă, mai târziu, când vor mai prinde cheag, lare. Într-un oraş precum Ploieştii, la sfârşitul secolu-
„căsuţa lor“ în vreo mahala. Pe-atunci se stabileau lui al XIX-lea, revenea câte-o cârciumă la mai puţin
ţărani la oraş şi cu planul de-a face agricultură. Iar de 250 de localnici – de la nou-născut la nonagenar11.
Capitala sporea în cercuri concentrice de gospodării Iar Capitala a avut şi va avea întotdeauna potenţial şi
cu grădini. dever mai mare! Să te mai miri atunci că tocmai unul
Dar cine s-a spurcat cu viaţa oraşului nu se mai în- dintre patronii lui Ceauşescu găsise comunismul ca o
toarce la ţară, cugetă mahalagiii din Groapa lui Eugen soluţie bună de schimbare?
Barbu9. În Capitală, banii curg mai uşor. Încă mai Între traiul din familia cizmarului Rusescu şi ce
grabnic se scurg în trecătoare plăceri. În înţelegerea şi vedea ucenicul Ceauşescu pe Calea Victoriei, distanţa
descrierea vieţii căreia-i părea destinat şi Ceauşescu, părea de la cer la pământ. În anul venirii sale în

60 61
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Capitală, troleibuzul era ultima noutate. Strada bucu- cofetărie oarecare, prost luminată şi sufocată de fum16.
reşteană era pretutindeni şi loc de negoţ. Senzaţională Bărbat cu patima femeilor, Groza s-a uluit însă de
era feeria nopţii, căci, din 1926, peste clădirile, monu- „arta“ provocatoare a bucureştencelor şi de „ştiinţa“
mentele şi fântânile impozante din bulevardele bărbaţilor de a utiliza, după interesul politic, „ispitele
Brătianu, Elisabeta şi Calea Victoriei se aprindeau re- lascive“ ale nevestelor şi ale amantelor17. Viitorul prim-
flectoare. Şi o culme-a progresului – radioul! Apăruse ministru al guvernului ce-a instaurat comunismul în
la Bucureşti în 1928 şi în mai puţin de un an numărul România s-a arătat mai ales dezgustat de corupţia
aparatelor de radio din România depăşise 30.000. Capitalei („paraziţi de drept divin“18 numea cuplul re-
Calea Victoriei era şi spaţiul ilustrativ al supranu- gal, iar Cetatea lui Bucur – „Sodoma şi Gomora vieţii
melui de „mic Paris“ dat Capitalei, deşi metafora aceas- noastre politice şi economice“19).
ta, supralicitată şi-n zilele noastre, n-a fost, iniţial, un Ca primă slăbiciune a capitalei ce se voia o copie a
elogiu. Ci ironie la adresa urbei de pe Dâmboviţa pen- Occidentului, corupţia e cel mai des amintită. „Orice
tru ambiţiile de-a copia „Oraşul Luminii“12. Statornicit se putea cumpăra şi vinde, până pe treptele tronu-
în Bucureşti, la finele secolului al XIX-lea ca fondator lui“, însăşi viaţa politică sufocându-se asfixiată de
al unor ziare în limba franceză pentru protipendadă, „monarhia afaceristă“ şi de „marile familii“, aminteşte
Ulysse de Marsillac ne-a redat în acest sens un sugestiv în memoriile sale şi psihosociologul francez de origine
dialog. La prima sa vizită, ajuns pe Dealul Filaretului, română Serge Moscovici20.
şi-a întrebat tovarăşul de călătorie care-i distanţa Printre florăresele ţigănci şi olteni cu cobiliţa, pe
dintre Paris şi Bucureşti. „Trei secole, domnule!“, i-a Calea Victoriei coborau, din automobile şi birje, clienţii
răspuns acela13. cizmăriei de lux unde-a ucenicit prima dată Ceauşescu.
Între cele două războaie se şoptea însă că „foru- Pentru bieţi copii ca el – ucenici şi slujnice de la ţară –,
mul Balcanilor“ e holul Hotelului Athénée Palace din domnii cu monoclu şi femeile cu păr scurt şi părţi ale
Calea Victoriei. Aici, povestea ziarista americană Rosa corpului dezgolite în plină zi, după moda Chanel, sunt
G. Waldeck, se şopteau secretele diplomatice, tainele un paradiziac sfârşit al lumii. Se putea o mai intuitivă
Palatului Regal şi amantlâcurile elitei ca să ajungă la iniţiere în teoriile contradicţiei dintre bogaţi şi săraci,
urechile cui trebuia. Aici se făceau jocuri politice, se dintre exploataţi şi exploatatori? Ori mai lesnicioasă
învârteau bârfe şi se inventau istorii ce pierdeau ono- reuşită a îndemnului la lupta de clasă? Căci nu multe căi
area politicienilor şi reputaţia femeilor. Hotelul era o de-a fi şi de-a avea putea întrevedea copilul Ceauşescu
axis mundi între Orient şi Occident, de unde ieşeau la din grota puturoasă a atelierului cizmăriei.
lumină „toate tainele ascunse în sipetele Balcanilor“14.
Uimiţi de luxul, contrastele şi corupţia expuse de
Calea Victoriei au fost însă mulţi alţii. Cu experienţă Ucenic pe Calea Victoriei
bogată de viaţă, Petru Groza15 sosise în Capitală ca
deputat în Palamentul României Mari şi titular la Despre cei patru ani cuprinşi între descinderea lui
Ministerul Ardealului. Găzduit la Athénée Palace, Nicolae Ceauşescu la Bucureşti şi prima menţiune în
a căutat întâi Capşa. Prin comparaţie cu luxoasele scriptele poliţiei, ocazionată de prima arestare, se ştiu
cafenele din Viena şi Budapesta, i-a părut însă o precis puţine lucruri.

62 63
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

„La vârsta de 11 ani am venit la Bucureşti şi am În România, primele încercări mai serioase de regle-
intrat ca ucenic la cizmărie. Ca ucenic am intrat în mentare a muncii, atât a adulţilor, cât şi a minorilor,
legătură cu tineretul sindical de pe lângă sindicatul datează tocmai din deceniul trei al secolului al XX-lea,
Ciocanul. În 1933 noiembrie am devenit membru când au venit şi copiii Ceauşescu la Bucureşti. Atunci
UTC“21. Aşa e descrisă, în doar trei rânduri de auto- a început construcţia infrastructurii instituţionale şi a
biografie, o perioadă de patru ani, foarte însemnaţi, ai cadrului legislativ specific25.
devenirii sale. Atât, şi nimic mai mult, a încredinţat La fel ca majoritatea copiilor României, fiul lui
posterităţii din umilinţele şi fericirile copilăriei în- Andruţă de la Scorniceşti a lucrat o bună bucată de
trerupte brusc. Gândurile şi trăirile copilului de vreme „la negru“. În mod normal, dacă legea s-ar fi
11 ani, zvârlit de iureşul transformărilor de după Primul respectat, copilul de 11 ani n-ar fi avut ce căuta la
Război Mondial din liniştea satului în inima unei capi- Bucureşti. La unul dintre primele sale articole, Legea
tale în plină afirmare, vor rămâne o necunoscută. pentru ocrotirea muncii minorilor şi femeilor, din 1928,
În primăvara lui 1930, după spusele Niculinei, l-a spunea că „indiferent de sex, numai minorii care au
adus la meşterul Alexandru Săndulescu şi pe fratele împlinit vârsta de 14 ani pot fi întrebuinţaţi la muncă
ei mai mic, Nicolae. Pe-atunci era un copil pipernicit, în întreprinderile industriale şi comerciale“26. Prin
cu pistrui pe faţă, şi-l amintea sora lui. Niculina l-a excepţie, puteau fi încadraţi în muncă înainte de a fi
aşteptat în Piaţa Amzei, capătul de linie al „cursei“ împlinit vârsta de 14 ani copii, cu vârsta cuprinsă în-
din Scorniceşti, unde ajunsese şi ea nu cu multă tre 12 şi 14 ani, care în interval de cinci ani de la data
vreme în urmă. Bucuria revederii a fost de scurtă promulgării legii obţineau dispense de vârstă pentru
durată, fiind umbrită de o problemă concretă: micul profesiunile uşoare. Asemenea dispense ar fi trebuit
Nicolae călătorise fără bani de bilet. Ca să-şi recupe- acordate, în teorie, de inspectorii muncii, luându-se
reze contravaloarea călătoriei, şoferul a oprit copilul în prealabil şi avizul special al medicilor asigurărilor
zălog. „M-am dus şi am cerut bani cucoanei, dânsa muncitoreşti sau, în lipsa acestora, al medicilor de
mi-a dat şi m-am întors să-l iau pe Nicolae. Când m-a stat, judeţeni sau comunali.
văzut cucoana cu el în casă, m-a întrebat: «Ăsta-i, fă, Bune, rele, în favoarea patronului sau a angajatu-
fratele tău?» Eu i-am răspuns: «Ăsta-i!»“22. La atât lui, efectele binefăcătoare ale legilor care reglementau
se rezumă acest important episod din biografia lui munca au întârziat să apară, de vreme ce mai nimeni
Nicolae Ceauşescu. nu respecta prevederile legale. Nici patronii, nici
Când a venit la Bucureşti, viitorul preşedinte al lucrătorii şi probabil că nici inspectorii Ministerului
României era un copil. Mult prea mic pentru a munci, Muncii. Deşi aceştia din urmă erau mulţi, după cum
s-ar spune astăzi, după standardele lumii civilizate. vor observa istoricii economiei interbelice româneşti27,
Perfect normal şi în acord chiar cu practicile timpului, şi efectuau sute de vizite în întreprinderi, statistici în
când reglementările referitoare la drepturile copilului dinamică pentru ramurile industriale şi ale industriei
erau în faza de pionierat23. Istoricii modernităţii nu se în general nu au întocmit. Dar, pentru români, re-
sfiesc să admită că folosirea pe scară largă a minorilor spectarea legilor nu reprezenta o prioritate, după cum
la muncile din industrie reprezintă una dintre cele mai scria şi Constantin Rădulescu-Motru. Legile, care sunt
ruşinoase pagini24 din istoria Europei Apusene. obligaţii contractate prin reprezentanţii majorităţii

64 65
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

cetăţeneşti, nu se respectă, descria filozoful una din- ceva doar sora lui mai mare. Despre patron şi soţia
tre caracteristicile psihologiei poporului român. Nu le lui, Niculina a avut numai vorbe de laudă. Când au
respectă nici aceia care le fac, nici aceia pentru care se primit-o ucenică, „cucoana“ a spălat-o, a deparazitat-o
fac, din lipsa educaţiei cetăţeneşti. „Românul consideră şi i-a dat alte haine. A făcut totul cu maximă discreţie,
nerespectarea legii ca un titlu de mărire şi de putere“, ca să nu o umilească în faţa Linei, cealaltă ucenică
opina Rădulescu-Motru28. a cizmarului Săndulescu. Nimerise la nişte oameni
După spusele Niculinei, sora mai mare a lui Nicolae cumsecade, care îşi vor fi amintit, primind-o pe fată,
Ceauşescu, atât ea, cât şi acesta din urmă au locuit cu de copilăria lor de la ţară.
meşterul Al. Săndulescu29. De altfel, majoritatea uce- După un timp, meşterul l-a luat ucenic şi pe Marin.
nicilor locuiau cu patronii. Statul înfiinţase şi cămine Cei trei Ceauşeşti – Niculina, Marin şi Nicolae – au
de ucenici pentru fiii de ţărani veniţi la oraş să înveţe locuit o vreme împreună. „Meşterul ne iubea pe toţi,
o meserie. Pentru fete, bunăoară, la Bucureşti exista deoarece eram cuminţi şi ascultători“32, a povestit
căminul „Principesa Maria“. Despre cum gândiseră Niculina. Dar viaţa n-avea cum fi uşoară. Niculina a
autorităţile rolul acestor aşezăminte dă un indiciu dus-o mai bine decât băieţii. Locuinţa patronului se
Grigore Trancu-Iaşi, fost ministru al Muncii şi coautor compunea dintr-o cameră şi o bucătărie. Ucenicele
al legislaţiei în materie. În optica ministrului, căminele dormeau toate într-un pat de campanie amenajat în
de ucenici serveau două scopuri: pentru a da ucenicilor bucătărie. După un an, Alexandru Săndulescu s-a mu-
un mediu prielnic educaţiei profesionale, dar şi pen- tat în acelaşi imobil, dar cu un etaj mai sus, într-un
tru „a româniza meseriile, atrăgând pe fiii de ţărani spaţiu mai mare: de astă dată, avea două camere şi
la oraşe, spre meşteşuguri, oferindu-li-se un adăpost o bucătărie. Între timp, sporise numărul ucenicilor.
ieftin sau chiar gratuit“30. În realitate, puţini ucenici După Nicolae, la acelaşi patron a venit şi Marin. Cu
beneficiau de adăpost în astfel de cămine. Neîndoielnic cei doi fraţi Ceauşescu, cizmarul Săndulescu avea în
că familia Ceauşescu din Scorniceşti nici nu aflase de total cinci ucenici băieţi. Pe care îi oropsea mai mult
existenţa lor în anii când copiii s-au risipit în lume decât pe fete, după spusele Niculinei: îi culca în ate-
care cum a putut. lier, pe două paturi destul de incomode şi de murdare.
Din dosarul întocmit de Siguranţă pe numele lui Deşi meşterul ar fi avut mijloace materiale ca să le
Nicolae Ceauşescu rezultă că acesta ar fi ucenicit pe îmbunătăţească condiţiile de dormit, „n-o făcea pentru
Calea Victoriei trei ani31. motivul că ar fi fost un om rău, hapsân, ci pentru că
Legea prevedea că durata unui contract de ucenicie aşa se obişnuia atunci“33.
încheiat între un patron şi reprezentantul legal al Este greu de spus cât de bine şi-a însuşit Nicolae
minorului nu putea fi mai mică de trei ani, dar nici Ceauşescu meseria de cizmar. Doar meşterii săi din
mai mare de patru ani. Coincidenţa a făcut că Nicolae acea perioadă ar putea emite o părere întemeiată de-
Ceauşescu a lucrat la cizmarul Săndulescu cam atât spre aptitudinile şi râvna micului ucenic. În 1972, când
cât spunea şi legea că ar trebui să dureze iniţierea fratele era deja cel mai important om în stat, Niculina
într-o meserie. susţinea că meşterul Săndulescu îl plăcea pe Nicolae.
La experienţele uceniciei, Nicolae Ceauşescu nu s-a Printre ceilalţi, a fost un ucenic bun, foarte muncitor,
referit niciodată în discursul public. A povestit câte ascultător“. În plus, era plăcut şi de clienţi34.

66 67
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Lui Ceauşescu nu i-a plăcut meseria, s-a scris după a ajuns s-o concureze pe mai celebra Capşa. Tot pe
căderea regimului comunist35. Dacă i-ar fi plăcut să Calea Victoriei era şi cofetăria Dobriceanu, cu produse
muncească, ar fi rămas cizmar, şi nu s-ar fi orientat mai puţin pretenţioase decât la Capşa ori Nestor37.
către politică. Consideraţia, nesusţinută de nicio Cofetăriile îi fascinau pe copii, care se străduiau prin
dovadă certă, se înscrie în logica denigratoare specifică implorări, rugăminţi şi lacrimi adresate părinţilor să
primilor ani ai „democraţiei originale“. le treacă pragul cât mai des. Pe cine să implore copiii
Calea Victoriei – inima Capitalei unde ucenicea Ceauşeştilor, căci ucenicii nu primeau bani!?
Nicolae Ceauşescu la îngemănarea deceniilor trei Duminica, pe Calea Victoriei defila lumea vioaie
şi patru ale secolului trecut – a supravieţuit doar în şi gureşă, înveşmântată după moda pariziană. Fraţii
amintiri, în cărţi de memorii şi fotografii de epocă. Ceauşescu nu aveau însă ce căuta în spectacolul
În anii ’30, unele clădiri au fost demolate, pentru a duminical oferit de principala arteră a Bucureştiului.
permite extinderea Palatului Regal aflat în apropierea În ziua de odihnă a săptămânii, după povestea
atelierului unde-au ucenicit fraţii Ceauşescu. Prăvălia Niculinei, pentru ei era sărbătoarea amintirii: se
lui Alexandru Săndulescu era bine plasată. O privire strângeau toţi trei în atelier, întrucât nu aveau unde
pe harta străzii o dezvăluie aproape de locuri unde se să se ducă, şi îşi aminteau „de pe acasă“. Cu plăcere
făceau şi se desfăceau guverne, se turna apă la rădăcina îl ascultau pe Marin, care, cu talent, le spunea foarte
carierelor politice, literare şi gazetăreşti. Peste drum, multe poveşti38.
la numărul 90, se afla cafeneaua Corso, faimoasă în După informaţiile poliţiei, înregistrate în dosarul
epocă. Un patrulater perfect, de vastă întindere, mobi- deschis de Siguranţă pe numele lui, Nicolae Ceauşescu
lat în stil vienez, cu mesele încadrate de loji tapiţate în ar fi stat trei ani în atelierul lui Alexandru Săndulescu
catifea vişinie şi tavanul înstelat cu lămpi de Murano, din Calea Victoriei nr. 8939. Aproape trei ani, a corectat
descrie Vlaicu Bârna interiorul luxos unde se întâl- Niculina datele agenţilor. În toamna lui 1932, toţi cei
nea scriitorimea vremii. Un rând de ferestre mari se trei fraţi Ceauşescu au părăsit atelierul. Niculina l-a
înşiruiau statuar în peretele ce dădea spre Palat, un cunoscut pe cizmarul Ştefan Rusescu, viitorul ei soţ.
altul la fel, în cel dinspre grădina Ateneului36. Marin s-a angajat la alt patron, iar Nicolae a ajuns
Pentru un copil, indiferent de starea socială, Calea lucrător în atelierul de cizmărie din strada Vaporul
Victoriei tăinuia şi delicii mai pe potriva vârstei. Chiar lui Assan, deţinut de Gogu Săndulescu, fratele lui
lângă atelierul meşterului Săndulescu, de la numărul Alexandru. Dacă meşterului dintâi nu i-ar fi fost
89, se afla o cofetărie a firmei „Zamfirescu-Ciocolată“. ucenicul pe plac, nu l-ar fi recomandat fratelui său.
Ucenicii, calfele şi meşterii fabricii fondate la 1892 S-a împăcat bine şi cu noul patron, a povestit sora.
preparau bomboane şi cofeturi într-un laborator situ- În toamna-iarna lui 1932, adolescentul a locuit cu
at în zona 13 Septembrie de astăzi. Firma dispunea Niculina şi cu Ştefan Rusescu în locuinţa lor din strada
de mai multe magazine unde îşi vindea produsele. Aurel Vlaicu. „Propriu-zis nu locuiam într-o cameră,
Dar în zona Ateneului, aproape de Palatul Regal, ci într-o gheretă, în care vara se vindea zarzavat“,
se mai găseau câteva dintre cofetăriile celebre ale un loc foarte prost, după amintirile surorii40. Sora şi
Bucureştiului dintre cele două războaie mondiale. Una cumnatul Rusescu dormeau într-un pat, iar Nicolae,
dintre acestea, cofetăria Nestor de dincolo de Ateneu, împreună cu un alt băiat, pe nume Radu Văduva,

68 69
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

dormeau pe jos, într-un culcuş improvizat. Sub cap îşi simpatiza cauza celor mulţi. După cum a constatat
puneau un preş, iar ca învelitoare se foloseau de un alt poliţia, Cornăţeanu era pasionat de lectură şi deţinea
preş prăpădit, de care trăgea fiecare toată noaptea ca o mică bibliotecă. La percheziţia efectuată cu ocazia
să se învelească, a povestit sora mai mare41. arestării, jandarmii Legiunii Colentina au considerat
câteva cărţi ca fiind „dăunătoare Siguranţei statului“,
după consemnările din procesul-verbal. Periculoasă li
Un patron cu idei comuniste s-a părut Pacea, tipărită în atelierele „Adevărul S.A.“,
cu introducerea semnată de lordul Robert Cecil, Leon
Tânăra pereche nu a rezistat mult în ghereta Blum, dr. Nicolae Lupu, Edouard Herriot şi Eduard
de zarzavat. S-a mutat pe Calea Şerban Vodă, unde Beneş. La fel şi Social-democraţia în lumina materi-
Rusescu şi-a deschis atelier propriu. Pe Nicolae l-a alismului dialectic, semnată de dr. Ernest Kahane,
recomandat Marin cizmarului Aurel Cornăţeanu, din apărută la Editura Cultura nouă din Cluj. Munca,
Colentina-Andronache. Când a ajuns acolo, Colentina de Emile Zola, şi Criza şi clasa muncitoare, de Leon
semăna mai mult cu satul lui natal decât a oraş. Blum, au fost, de asemenea, confiscate45. Întrebat
Lumina electrică a fost introdusă abia în 1933, pe de provenienţa lucrărilor considerate periculoase,
câteva străzi numai. Alte câteva uliţe au fost pavate în Aurel Cornăţeanu a declarat că le cumpărase de la
acelaşi an. Tot atunci, ca parte a unui program edilitar diferite chioşcuri şi librării, ca să le citească. Dintre
mai vast, începea asanarea lacurilor Colentinei42. gazete, cizmarul Cornăţeanu a declarat că citeşte
În atelierul lui Cornăţeanu, Nicolae Ceauşescu a „Dimineaţa“, „Zorile“, „Porunca Vremii“ şi „Univer-
auzit de ideologia comunistă, fapt ce avea să-i schimbe sul“ – „când dispun de timp şi bani“. Abil, Cornăţeanu a
complet destinul. Oficial, 1932 a rămas consemnat în enumerat la preferinţe gazete de toate culorile politice
documente ca an al intrării lui Ceauşescu în mişcarea şi orientările. Şi stângistul „Dimineaţa“, dar şi gazeta
clandestină comunistă. „În anul 1932 intră în mişcarea legionară „Porunca Vremii“. Îmi văd de meserie, nu
muncitorească, unde depune o activitate intensă, fapt mă duc la niciun fel de întruniri, a negat însă patronul
pentru care e supus persecuţiilor şi barbariilor regimu- lui Ceauşescu orice legătură directă cu mişcarea
lui burghezo-moşieresc“43, menţionează un referat. comunistă.
Din informaţiile poliţiei, Nicolae Ceauşescu a stat Din spusele fiicei lui Grigore Preoteasa46, recrutorul
la Cornăţeanu doi ani, din toamna anului 1932 până lui Ceauşescu în mişcarea comunistă ar fi fost acelaşi
în 1934. Om tânăr ce abia împlinise 30 de ani, noul pa- cu al tatălui său. Se numea Vasile Dumitrescu şi fu-
tron al lui Ceauşescu simpatiza cu ideologia comunistă. sese vecin, tovarăş de idei şi prieten din copilărie cu
Activase în Sindicatele Unitare şi în Ajutorul Roşu44 – Preoteasa în cartierul Giuleşti. „Eu sunt copil de ţigan
organizaţia clandestină care ajuta deţinuţii politici şi şi n-am avut nicio educaţie, şi mama nu ştia să scrie“47,
familiile acestora. l-a citat peste ani Ilinca Preoteasa pe Dumitrescu.
Dintr-un dosar întocmit de Poliţie cu prilejul unei Conform declaraţiilor date în faţa partidului, Vasile
arestări, se desprind amănunte despre biografia aces- Dumitrescu fusese primit în UTC abia în 193348,
tui patron, care sparg clişeele cultivate atât în perioada şi în 1939 în partid. Mai avea un frate, Ştefan, care
comunistă, cât şi după. Deşi patron, deci exploatator, activa şi el în mişcarea comunistă ilegală. Mai mare

70 71
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

decât Vasile cu 14 ani, Ştefan era de meserie cizmar, nu i-a mai fost angajat. Din documentele Siguranţei
deci coleg de breaslă cu Aurel Cornăţeanu. Probabil rezultă că pe cei doi îi lega mai mult decât obişnuita
aşa a ajuns să îl cunoască pe cizmarul comunist din relaţie angajator – angajat. Când se afla la ananghie,
Colentina, patronul lui Ceauşescu. Din spusele fiicei Ceauşescu se refugia la fostul lui meşter. În actele
lui Grigore Preoteasa, prietenul tatălui ei recruta în redactate de Siguranţă apare că tânărul Niculae ar
mişcarea comunistă oameni care „simţeau aproape de fi locuit la Cornăţeanu în mai multe rânduri56. Fostul
noi“49. Cât despre descoperirea lui Ceauşescu, povestea patron îi slujea lui Ceauşescu drept gazdă şi alibi.
a fost aceasta: „Intru la cizmarul ăla – simpatizant – şi Adresa din Vasile Lascăr nr. 3, ori a surorii Niculina o
văd acolo un ţărănoi care ţinea nişte cuie în colţul gurii dădea drept domiciliu stabil ori de câte ori era întrebat
şi dădea, cu o ură mare, cu ciocanul într-un bocanc! de poliţie unde locuieşte. De altfel, casa din Vasile
L-am întrebat cine era şi mi-a spus că era un băiat de Lascăr nr. 3 a fost considerată un loc important pen-
la ţară, abia venit, şi l-am luat“50. tru biografia viitorului şef de stat. În anii puterii sale,
Din rapoartele poliţiei şi din propriile mărturii, Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice a iniţiat
biografia lui Vasile Dumitrescu apare ca una de ile- un program de localizare a caselor conspirative folosite
galist. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a de partid şi a altor clădiri cu „trecut istoric“. Locuinţa
fost arestat împreună cu soţia, acuzată că l-a sprijinit lui Cornăţeanu a fost fotografiată cu acel prilej, semn
în activităţi dăunătoare statului. Soţii Dumitrescu au că acolo se petrecuse ceva semnificativ pentru istoria
fost implicaţi în ceea ce s-a chemat în epocă „proce- mişcării comuniste clandestine.
sul CC al UTC“. Colegi pe banca acuzaţilor le-au fost Bunele relaţii cu fostul patron s-au dovedit şi cu
Constanţa Crăciun51, Ioan Vinţe52, regizorul Victor prilejul arestării lui Ceauşescu, în ianuarie 1936, la
Iliu53. „Vasile Dumitrescu, telegrafist la Gara de Nord, Târgovişte. Nu este adevărat că zăboveşte în zonă
vechi membru în mişcare, însărcinat cu organizarea de mai multă vreme, organizând celule comuniste,
tineretului comunist de la CFR“ – se scria despre el le-a declarat Ceauşescu anchetatorilor. Că s-a aflat
într-o notă a Prefecturii Poliţiei Capitalei din 1942. la Bucureşti în perioada incriminată poate confirma
A fost condamnat la 15 ani de închisoare, din care a Aurel Cornăţeanu57, minţea tânărul utecist.
executat numai doi, până în vara lui 194454. Cei doi au păstrat legătura şi în perioada cât vii-
În setea cu care tânărul de 15 ani mânuia ciocanul, torul şef de stat a stat închis la Doftana. Singura
Vasile Dumitrescu ar fi văzut „sămânţa revoltei“, carte poştală expediată de Ceauşescu din temniţă,
trebuincioasă mişcării. Astfel că vorbele de îndemn care s-a păstrat în arhive, îi era adresată fostului său
către clandestinitatea comunistă au rodit în mintea lui patron. „Trimiteţi-mi alimente şi bani cât de multe,
Ceauşescu asemenea seminţei aruncate pe un sol fertil. cerea deţinutul. Nu scriu mai mult ca să primeşti“58.
În 1932, Vasile Dumitrescu l-a introdus pe Ceauşescu Corespondenţa cu viitorul lider al României i-a creat
în anturajul tinerilor cizmari din Sindicatul Ciocanul. probleme lui Aurel Cornăţeanu. Jandarmii Legiunii
După părerea acestuia, la momentul cunoştinţei, Colentina au depistat cartea poştală, cu prilejul unei
Ceauşescu i-a părut un tip sfios55. percheziţii făcute la el acasă. „Una carte poştală primită
Dovadă a tovărăşiei de idei, Ceauşescu a rămas în de numitul de la un puşcăriaş pe nume Ceauşescu
relaţii apropiate cu Aurel Cornăţeanu chiar şi după ce Nicolae care este închis la Doftana“59, o inventariau

72 73
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

jandarmii într-un proces-verbal. „Una carte poştală nevinovaţi. Utecistul Ceauşescu nu s-a aflat printre
scrisă lui Cornăţeanu Aurel de un fost lucrător al său ei. Avea să fie arestat pentru prima dată câteva luni
pe nume Ceauşescu Nicolae, care în prezent se află la mai târziu.
închisoarea Doftana şi în care cere bani şi alimente cât La 23 noiembrie 1933, în breasla cizmarilor s-a
de multe“60, repetau altundeva. Cele două rânduri ex- auzit că lucrătorii patronului D. Mihăilescu, cu ate-
pediate de Ceauşescu au fost pentru jandarmi dovada lier pe Calea Victoriei nr. 28, sunt în grevă, şi că o
că Aurel Cornăţeanu61 încă „se mai ţine de asemenea parte dintre protestatari fuseseră arestaţi. Lucrătorii
idei care sunt oprite“. lui Mihăilescu nu erau la primul protest, între pa-
Nicolae Ceauşescu a luat, aşadar, primele contacte tron şi angajaţi dăinuind de mai multă vreme o stare
cu mişcarea comunistă în iarna 1932–1933, în vre- conflictuală. Ştirea a ajuns şi la Sindicatul Ciocanul, al
muri agitate, dominate de criza economică şi de ample lucrătorilor cizmari. Marin Vlăsceanu, Angela Urcan,
tulburări sociale confiscate de partidul comunist după Frusina Săndulescu, Nicolae Ceauşescu, Marin Blegu
ajungerea la putere62. şi Ion Neamţu au plecat să se alăture protestului. În
această ordine i-au înşiruit V. Parisianu, prefectul
Poliţiei Capitalei, şi Gheorghe Ananiu65, şeful servi-
Prima arestare ciului Poliţiei Sociale, în procesul-verbal de finalizare
a cercetărilor.
Din legenda Griviţei – cea mai mare mişcare
revendicativă dintre cele două războaie mondiale – Când grupul a ajuns pe Calea Victoriei, o mulţime
şi-a tras puterea simbolică Gheorghe Gheorghiu-Dej63, de curioşi era strânsă în faţa magazinului. Vlăsceanu,
primul lider al României comuniste. În vremea lui, susţinea poliţia după primele cercetări, „a provocat
evenimentul a fost celebrat ca atare. După moartea lui scandal şi a devastat vitrina magazinului, spărgându-i
Gheorghiu-Dej, mitul Griviţei a început, uşor-uşor, să un geam în valoare de circa 12.000 lei“ 66. Agenţii i-au
pălească. Istoricii mişcării muncitoreşti au valorizat arestat pe cei şase, recuperând şi piatra, pe post de
evenimente care să-l fi avut în prim-plan pe Ceauşescu. „corp delict“. După prânz, flancat de agenţii de stradă,
Despre vreo participare a lui la grevele din ianua- Ceauşescu a făcut cunoştinţă cu arestul poliţiei. Pe
rie – februarie 1933 nu s-a pomenit. În această privinţă, Marin Vlăsceanu, Ceauşescu şi Ion Neamţu i-a anchetat
arhivele vremii n-au păstrat nicio urmă. Greva de la personal şeful Serviciului, comisarul Gheorghe Ananiu.
Griviţa părea să lipsească din biografia lui Nicolae În procesul-verbal de percheziţie, la rubrica „meserie“,
Ceauşescu. comisarul Ionescu din serviciul Poliţiei Sociale a con-
Totuşi, în timpul acelor evenimente, tânărul ucenic semnat „cizmar“67. Ceauşescu avea asupra lui zece lei,
a primit o misie de la partid, amintită de el însuşi doar în monede de nichel, oglindă mică şi cravată, obiecte
în treacăt. „Eu îmi amintesc că noi eram tineri atunci, reţinute şi predate biroului intendenţei. După două
şi aduceam pâine din indicaţia partidului“64, a relatat zile de cercetări, arestaţii au fost înaintaţi Procuraturii
Ceauşescu, în vremea lui Dej, despre rolul lui în tim- de pe lângă Tribunalul Ilfov. Erau acuzaţi de „incitare
pul grevelor de la Griviţa. În tulburările din 1933, la grevă“ şi distrugere. De la procuratură, Ceauşescu
autorităţile au arestat sute de oameni – majoritatea a fost pus în libertate după alte două zile. În arest, la

74 75
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Văcăreşti, a rămas doar Marin Vlăsceanu, considerat În biografia de propagandă externă pusă în circuit
de autorităţi capul micii răzmeriţe. de ziaristul Michel-Pierre Hamelet, prima arestare
Trecutul îl îndreptăţea pe Vlăsceanu la statutul este consemnată astfel: „A fost eliberat la puţin timp
de lider al micului grup. Tânărul cizmar de 21 de ani după aceea, dar acest prim contact cu poliţia l-a îndâr-
figura în fişele poliţiei ca „agitator comunist“. Mai jit şi mai mult“71. Examenul arestării era socotit proba
fusese anchetat în 1931, pentru că s-ar fi aflat printre de foc în mişcarea comunistă clandestină. Iar tânărul
membrii organizaţiilor comuniste“ şi fusese trimis la Ceauşescu a trecut-o cu brio.
urmă 68. Adică plasat la domiciliul părinţilor săi din În tabelele serviciului de Cadre, noiembrie 1933 –
comuna Hotarele, judeţul Giurgiu. De acolo plecase data primei arestări – este considerată şi data admi-
după câteva zile la Bucureşti, raportau jandarmii terii sale în Uniunea Tineretului Comunist (UTC)72. În
din sat. Acest amănunt a contat în ochii poliţiei, care scurtă vreme a primit şi prima sa funcţie, scria el în
l-a desemnat principalul vinovat pentru instigările autobiografia din 1945: cea de membru în Comitetul
din faţa magazinului de pe Calea Victoriei. Poliţia a raional UTC din sectorul Negru al Capitalei73. După
susţinut că Marin Vlăsceanu îi instigase pe cizmarii propriile amintiri, a păstrat această funcţie câteva
Nicolae Ceauşescu, Marin Blegu şi Ion Neamţu, pre- luni, până în august 1934. Făcea parte, aşadar, din
cum şi pe casnicele Frusina Săndulescu şi Angela conducerea unei organizaţii de sector a tineretului
comunist. „Suntem mulţi ca boabele de grâu“74, i-ar fi
Urcan. Contaminaţi astfel de virusul bolşevismului,
spus adolescentul părintelui său Andruţă despre tine-
au mers în Calea Victoriei nr. 28 să creeze dezordini.
rii atraşi de mirajul societăţii fără clase. Cu certitu-
După cercetări suplimentare, judecătorul a con-
dine, o enormă exagerare.
statat că nici Vlăsceanu nu era chiar atât de periculos
pe cât lăsaseră să se înţeleagă poliţiştii. Până în 3 de-
cembrie 1933, Vlăsceanu a stat închis la Văcăreşti69. Note
Eliberat pe cauţiune, a fost trimis din nou la Giurgiu
unde, la fel ca prima oară, n-a zăbovit foarte mult. Deja 1 Interviul autorului cu Constantin Neacşu.
în februarie 1934 lua parte la altă grevă a cizmarilor. 2 Anuarul judeţului Olt, 1936, Prefectura Judeţului Olt,
În cazul incidentelor de la magazinul lui Mihăilescu, Tipografia Moştenitori „C. Constantinescu“ (Bulbeş), Slatina,
Nicolae Ceauşescu nu a reprezentat o miză pentru p. 201.
3 ANIC, fond 60, dosar 634, f. 5.
autorităţi. Prima lui arestare a durat patru zile, din 23 4 Ibidem, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 6.
până în 27 noiembrie, când a fost pus în libertate. Avea 5 Mihaela Ceauşescu, Nu regret, nu jelesc, nu strig,
15 ani, dar, conform legislaţiei penale în vigoare a- Bucureşti, Editura Meditaţii, f.a., p. 85.
tunci, era considerat suficient de mare pentru a 6 Ibidem, p. 63.
răspunde de faptele sale. În autobiografia din 1945 7 ANIC, fond Procese întocmite de organele Justiţiei,
Siguranţei şi Jandarmeriei pentru comunişti, militanţi ai
nu a detaliat prima întâlnire cu poliţia, ba chiar a
mişcării muncitoreşti şi ai organizaţiilor de masă revoluţionare
minimalizat primele arestări. „Am fost arestat de mai (în continuare fond 96), dosar 6625, f. 324/v.
multe ori în acest timp, scrie el referindu-se la perioada 8 Ibidem, fond 60, dosar 634, f. 6.
1933-1934, dar am fost imediat pus în libertate“70. 9 Eugen Barbu a publicat romanul Groapa în 1957.

76 77
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

10 Gheorghe Parusi, Bariera Vergului sau Viaţa unui de ucenicie. Parte din prevederile acestor legi au fost contopite
băiat din Bucureşti, Compania, 2009, p. 23. în 1936, luând forma Legii pentru pregătirea profesională şi
11 Ioan Groşescu, Mahalalele Ploieştilor, Ploieşti, Karta- exercitarea meseriilor. Cf. Lege pentru căminurile de ucenici,
Graphic, 2011, p. 101. publicată în Monitorul Oficial nr. 1.180 din 21 martie 1926,
12 Cristian Teodorescu, Unde e azi „Micul Paris“ ?, „Re- Lege pentru ocrotirea muncii minorilor şi femeilor şi durata
vista Cultura“, iunie 2004. muncii, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.018 din 13 aprilie
13 Dolores Toma, Ulysse de Marsillac despre Bucureşti, 1928, Lege pentru pregătirea profesională şi exercitarea me-
„Observator Cultural“, nr. 13, mai 2000. seriilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 99 din 30 aprilie
14 Rosa G. Waldeck, Athénée Palace, Bucureşti, Humani- 1936.
tas, 2006, p. 30. 26 Lege pentru ocrotirea muncii minorilor şi femeilor şi
15 Petru Groza (n. 1884 – d. 1958), avocat şi om politic. durata muncii, publicată în Monitorul Oficial nr. 1018 din 13
A rămas în istorie ca prim-ministru în perioada instaurării aprilie 1928.
regimului comunist (1945–1952) şi preşedinte al Marii 27 Victor Axenciuc, Evoluţia economică a României:
Adunări Naţionale (1952–1958). Cercetări statistico-istorice: 1859–1947, vol. 1: Industria,
16 Dorin Liviu Bâtfoi, Petru Groza, ultimul burghez. O Editura Academiei Române, Bucureşti, 1992, p. 532.
biografie, Bucureşti, Compania, 2004, p. 80. 28 Constantin Rădulescu-Motru, Psihologia poporului
17 Ibidem, p. 80. român, în Enciclopedia României, vol. I: Statul, Imprimeria
18 Ibidem, p. 100. Naţională, Bucureşti, 1936–1938, p. 167.
19 Ibidem, p. 108. 29 ANIC, fond 60, dosar 634, f. 6.
20 Serge Moscovici, Cronica anilor risipiţi. Povestire auto- 30 Grigore Trancu-Iaşi şi D. Constantinescu, Legislaţia
biografică, Iaşi, Polirom, 1999, pp. 92–93. muncii în România, în Enciclopedia României, comitetul
21 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10. de direcţie: Dimitrie Gusti, Constantin Orghidan, Mircea
22 Ibidem, fond 60, dosar 634, f. 6. Vulcănescu şi Virgiliu Leonte, vol. 1: Statul, Imprimeria
23 Din studii dedicate temei reiese, bunăoară, că în Man- Naţională, Bucureşti, 1938, p. 597–598.
chesterul anului 1852, 76% din fetiţele de 14 ani şi 61% din 31 ANIC, fond Dosarele personale ale luptătorilor
băieţii de aceeaşi vârstă lucrau în industrie. Cf. Hugh Cun- antifascişti întocmite de Ministerul de Interne (în continuare
ningham, Children and Childhood in Western Society Since fond 95), dosar 14481/15020, f. 33.
1500, Harlow, England, 2nd edition, 2005, p. 144. 32 Ibidem, fond 60, dosar 634, f. 7.
24 E. P. Thompson, The making of the English working 33 Ibidem.
class, Vintage Books. A division of Random House, New York, 34 Ibidem, f. 6.
1966, p. 349. 35 Ion Petcu, Ceauşescu, un fanatic al puterii. Biografie,
25 În martie 1920 a fost creat Ministerul Muncii şi Ocrotirii Editura Românul, Bucureşti, 1994, pp. 57–58.
Sociale. Doi ani mai târziu, apăreau oficiile de plasare. În 1927 36 Vlaicu Bârna, Între Capşa şi Corso, Bucureşti, Editura
au fost promulgate Legea înfiinţării Serviciului de Inspecţie a Albatros, 1998, p. 35.
Muncii şi Legea pentru înfiinţarea şi organizarea camerelor 37 Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureştiului. Din cele
de muncă şi a Consiliului superior al muncii. Prima tentativă mai vechi timpuri până în zilele noastre, Bucureşti, Editura
mai serioasă de reglementare a muncii minorilor s-a petrecut pentru literatură şi artă, 1966, p. 328.
în 1926, odată cu Legea pentru căminele de ucenici. Doi ani 38 ANIC, fond 60, dosar 534, f. 7.
mai târziu, femeile şi copiii intrau în atenţia statului, care a 39 Ibidem, fond 95, dosar 14481/15020, f. 33.
elaborat Legea pentru ocrotirea muncii minorilor şi femeilor 40 Ibidem, fond 60, dosar 634, f. 8.
şi durata muncii. În Legea asupra contractelor de muncă, din 41 Ibidem.
5 aprilie 1929, s-a vorbit pentru prima oară despre contractul 42 Gh. Parusi, Cronologia…, p. 562.

78 79
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

43 ANIC, fond 95, dosar 14481/45, f. 152. 55 Lavinia Betea, Poveşti din cartierul Primăverii, Editura
44 Ibidem, dosar 122290, f. 60. Curtea Veche, Bucureşti, 2011, p. 192.
45 Ibidem, rola 1553, cc. 289–297. 56 ANIC, fond 96, dosar 6625, f. 159.
46 Grigore Preoteasa (n. 1915 – d. 1957) a activat în miş- 57 Ibidem, f. 164.
carea comunistă ilegală. A fost arestat de mai multe ori şi 58 Ibidem, fond 95, dosar 14481/45, f. 9/v.
închis la Jilava, Doftana, Craiova, precum şi în lagărele de 59 Ibidem, fond 96, rola 1553, cc. 289–297.
la Mirecurea Ciuc, Caracal şi Târgu-Jiu. După 23 august 60 Ibidem.
1944, a fost redactor-şef al „României Libere“, director Ager- 61 În 1945, Cornăţeanu a devenit activist de partid într-o
pres şi ministru de Externe (1955–1957). Membru al CC al organizaţie de sector din Bucureşti, iar în 1951 a fost încadrat
PMR (1955–1957), membru al Biroului Politic al CC al PMR în Securitate, cu gradul de locotenent-major.
(iun. – nov. 1957), secretar al CC al PMR (iul. – nov. 1957). 62 În 1932, din cele 157 de conflicte de muncă latente,
A decedat în accidentul de avion de pe aeroportul Vnukovo, la 10 fuseseră declanşate pentru a obţine scăderea timpului de
4 noiembrie 1957. lucru şi 127 pentru salarii mai bune. În 1933, cele mai multe
47 Lavinia Betea, Poveşti din cartierul Primăverii, Editura conflicte – 103 din 138 – s-au iscat din pricina salariilor.
Curtea Veche, Bucureşti, 2011, p. 193. Cererile de reducere a timpului de lucru şi concediile au gene-
48 ANIC, fond 95, dosar 122298, f. 77. rat 14 conflicte. Restul de 27 au avut alte cauze. În România
49 Lavinia Betea, Poveşti din cartierul Primăverii, Editura anului 1933, statisticile au înregistrat 56 de greve. Cf. Victor
Curtea Veche, Bucureşti, 2011, p. 191. Axenciuc, Evoluţia economică a României: Cercetări statisti-
50 Ibidem. co-istorice: 1859–1947, vol. 1: Industria, Bucureşti, Editura
51 Constanţa Crăciun (n. 1914 – d. 2000), profesor. Academiei Române, 1992, p. 531.
Membră a PCdR din 1935. Provenea dintr-o înstărită familie 63 Gheorghe Gheorghiu-Dej (n. 1901 – d. 1965), profe-
constănţeană. A militat, ca studentă, în Frontul Studenţesc sia de bază: electrician. În 1930 a intrat în PCdR. Pentru
Democrat, fiind arestată în 1942 şi condamnată la 25 ani de propagandă comunistă, a fost mutat disciplinar la Atelierele
muncă silnică. După 1944 a primit diverse funcţii în domeniul CFR Dej (1931). Sub numele conspirativ „Ivanov“ şi-a conti-
culturii şi al „organizaţiilor de masă şi obşteşti“. Membru al nuat activitatea de „agitator“ şi a fondat o secţie a „Ajutorului
CC al PMR/PCR (1945–1969; 1972–1974). A fost ministru al Roşu“. Mândru de meritele sale, după modelul liderilor sovi-
Culturii (1953–1965). etici, şi-a ataşat numelui particula Dej. Arestat în 14 februa-
52 Ion Vinţe (n. 1910 – d. 1996), profesia de bază – contabil. rie 1933 ca instigator şi organizator al grevei de la Griviţa,
Membru al PCdR din 1931. Condamnat la muncă silnică pe până în august 1944, a fost deţinut la Jilava, Văcăreşti, Aiud,
viaţă în 1942. Membru supleant al CC al PMR (1948–1955), Ocnele Mari, Doftana, Caransebeş şi lagărul Târgu-Jiu. Lider
vicepreşedinte al Comisiei Controlului de partid (1955–1965), al comuniştilor români în perioada 1945–1965.
vicepreşedinte al Colegiului Central de partid (1965–1969). A 64 Alina Tudor, Dan Cătănuş, Amurgul ilegaliştilor. Ple-
condus diverse ministere. nara PMR din 9–13 iunie 1958, Bucureşti, Editura Vremea,
53 Victor Iliu (n. 1912 – d. 1968), regizor, simpatizant al 2000, p. 125.
mişcării comuniste, a contribuit la realizarea primelor lung- 65 Ca şi alţi poliţişti ai „regimului burghezo-moşieresc“,
metraje româneşti, precum „În sat la noi“ (1951), „Mitrea Gheorghe Ananiu a fost arestat în 1948. Comisarul care l-a
Cocor“ (1952). anchetat pe Ceauşescu prima oară a murit la închisoarea
54 În 1944, a început o carieră în gazetărie, fiind redactor Gherla, în 1960. Vezi O. Roske (coord.), Mecanisme represive
la „România Liberă“ şi „Lupta Ardealului“, „organ de presă“ în România (1945–1989). Dicţionar biografic A–C, Bucureşti,
al Regionalei PCR Cluj. În mai 1951 a fost numit director ge- Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, 2001,
neral al Agerpres, apoi ministru adjunct de Externe. În vre- p. 104.
mea lui Ceauşescu a fost ambasador în Elveţia şi Chile. 66 ANIC, fond 95, dosar 14481/15020, f. 6.

80 81
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

67 Ibidem, f. 5.
68 Ibidem, fond 96, dosar 353, f. 251.
69 Marin Vlăsceanu, liderul grupului arestat în noiembrie
1933, nu a rămas în istoria comunismului, deoarece colegii
din partid l-au bănuit de trădare. După unele documente, în
1934 ar fi dat pe mâna poliţiei organizaţiile comuniste de la
Iaşi şi Hârlău. Cf. ANIC, fond 96, dosar 353, f. 143.
70 ANIC, Fond CC al PCR – Cadre, dosar 2050, f. 10.
4
71 Michel-Pierre Hamelet, Nicolae Ceauşescu. Biografie şi
texte selectate, Bucureşti, Editura Politică, 1971, p. 15.
Partidul şi Ceauşescu
72 ANIC, Fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 4. copilăreau împreună
73 Ibidem, f. 10.
74 Michel-Pierre Hamelet, Nicolae Ceauşescu. Biografie şi
texte selectate, Bucureşti, Editura Politică, 1971, p. 20.

Sub bagheta Cominternului

A
ctele lor purtau grandoarea epopeii“1, scria
despre revoluţionarii bolşevici Belu Zilber2.
„ Bolşevicii redactaseră o constituţie, constru-
iseră o industrie şi creaseră un proletariat industrial,
luaseră măsuri pripite, uneori greşite, dar... nu s-au ju-
cat niciodată! Acest proscris al partidului îi elogia astfel
pe autorii revoluţiei din 1917 după ce ispăşise 17 ani de
închisoare, condamnat de justiţia comunistă3.
Bolşevicii nu s-au jucat nici când au înfiinţat
Internaţionala a III-a sau Cominternul4, cu scopul
declanşării focarelor revoluţiei proletare în lume.
Cominternul este partidul mişcării revoluţionare a
proletariatului internaţional, specifica Manifestul de
constituire. Iar proletariatul internaţional nu-şi va
băga săbiile în teacă până când întreaga lume va de-
veni o federaţie de republici sovietice5.
După moartea lui Stalin6, istoria comunismului
românesc, ca şi al celorlalte ţări sovietizate după
război, a fost rescrisă în spirit naţionalist. Începând cu
relaţia dintre Moscova şi celelalte partide comuniste
din Europa, eludând fondarea şi evoluţia acestora sub

82 83
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

bagheta Cominternului.7 Iar Nicolae Ceauşescu a ex- pentru afilierea partidului la Comintern10. Abia
celat în prezentarea acestei minciuni ca adevăr parti- printr-un al doilea congres11, participanţii s-­au de-
nic absolut8. clarat constituiţi în „Partidul Comunist din România,
În fapt, naşterea, acţiunile şi transformările parti- secţiune a Internaţionalei Comuniste“, alegându-şi
dului căruia i s-a dedicat au fost şi s-au vrut totdeauna „organele de conducere“12. În rezoluţiile adoptate s-a
a fi orchestrate de Moscova. Biografia lui Ceauşescu specificat obiectivul luptei minorităţilor etnice din
nu poate fi înţeleasă în afara istoriei şi ideologiei România Mare până la „deplina libertate“ într-o vii-
comuniste. O scurtă trecere în revistă a copilăriei toare Republică Socialistă Federativă a Sfaturilor din
partidului căruia i s-a dedicat relevă tipologia aparte a Balcani. Până la declanşarea războiului, Moscova a
revoluţionarilor de profesie, o „minoritate activă“9 care susţinut continuu „chestiunea autodeterminării po-
a schimbat istoria secolului al XX-lea. Agenţi secreţi, poarelor“ prin desprinderea grupurilor etnice nero-
spioni şi complotişti – selectaţi, instruiţi şi coordonaţi mâneşti şi, implicit, destrămarea statului român.
de Moscova – acţionau sub diferite identităţi în ţările S-a trecut şi la fapte. Liderul cominternist Vasil
de origine sau în străinătate, în scopul racolării Kolarov13 a elaborat, în august 1924, planul operaţiu-
de adepţi care să înfăptuiască revoluţia proletară nilor împotriva României „expansioniste“. În septem-
mondială. Centrul şi comanda acestor acţiuni contra brie, grupuri înarmate de agenţi sovietici au declanşat
orânduirilor burgheze fiind capitala Uniunii Sovietice, „rebeliunea“ din Basarabia, înfiinţând „comitete
revoluţionarii erau vânaţi, arestaţi şi condamnaţi, ca revoluţionare“ în diverse localităţi. Un grup sovietic de
atare, pe teritoriile ţărilor unde activau. şoc a declarat provincia din stânga Nistrului Republica
Deşi România avea cea mai mare parte a graniţelor Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească. În
sale cu ţara sovietelor, PCdR a fost de la înfiinţare consecinţă, prin „legea Mârzescu“, PCdR a fost scos
şi până la finele războiului cel mai mic partid comu- în afara legii. Iar Cominternul a eliberat din funcţia
nist din Europa. Politica sa, adresată în primul rând de conducător al partidului pe Gheorghe Cristescu-
proletarilor, n-avea prin cine dobândi popularitate de Plăpumaru14, numind în fruntea comuniştilor români
vreme ce ţara, după cum recunoşteau şi politicienii lideri de alte etnii. Congresele şi conferinţele partidu-
vremii, era eminamente agrară. Pe deasupra, linia lui au fost organizate, până în toamna lui 1945, în
impusă de Comintern militanţilor săi de-a lupta afara graniţelor ţării15.
pentru despărţirea de România Mare a provinciilor A face însă faţă directivelor Cominternului şi a te
unite cu Vechiul Regat în 1918–1919 i-a creat multă strecura în politica unei ţări care repudia sovietele,
ostilitate deopotrivă în rândul opiniei publice şi al revoluţia proletară şi destrămarea statului nu era lu-
autorităţilor. cru uşor. Chiar şi în ţările unde partidele comuniste
Aşa se face că în 1924, anul de dinaintea intrării au funcţionat legal, deputaţii lor nu aveau dreptul să
micului Ceauşescu în şcoala primară, comuniştii au cadă pradă „cretinismului parlamentar“, cum hulea
fost interzişi în România. Desigur că dintru-nceput Marx democraţia burgheză. Datori să îmbine acţiunile
autorităţile primiseră cu ostilitate ştirea înfiinţării parlamentare cu activitatea ilegală, în sarcinile
PCdR. Astfel că poliţia a pus capăt congresului de revoluţionarilor cădea şi infiltrarea în alte partide şi
constituire, arestând imediat delegaţii care votaseră în sindicatele din ţările respective, ţintind controlul

84 85
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

asupra lor. Obiectiv specificat astfel într-o rezoluţie a partidele şi statele cu altă orientare decât cea
Congresului al II-lea: niciun deputat comunist n-are comunistă. Simbolul comunismului a fost steagul roşu
dreptul să uite că se află acolo ca „agitator al partidu- cu emblema „crucii“ secerei şi ciocanului. Pe versurile
lui, ca un soldat trimis în tabăra duşmanului spre unuia dintre revoluţionarii Comunei din Paris s-a com-
a duce la îndeplinire ordinele partidului“, căci ei nu pus „Internaţionala“ – imn al socialiştilor, anarhiştilor
răspund faţă de „masa amorfă a alegătorilor“, ci faţă de şi comuniştilor, intonat cu pumnul strâns al dreptei
partidele lor comuniste, legale sau ilegale16. Directivele ridicate.
venite din exteriorul ţării se ciocneau, apoi, deseori În 1929, anul când micul Nicolae Ceauşescu pă-
cu hotărârile luate de conducerea partidului din ţară răsea satul natal, PCdR era condus de ucraineanul
sau cu deciziile birourilor din Praga sau Viena, cărora Vitali Holostenko19, care-l înlocuise cu un an înainte
PCdR le era subordonat. Astfel că luptele fracţioniste pe ungurul Elek Koblos20. Când Ceauşescu a intrat în
au fost o constantă a vieţii acestui partid. organizaţia de tineret comunistă, dirijată de asemenea
Contrar istoriografiei de partid, comuniştii români prin structura internaţională a Cominternului, liderul
nu s-au manifestat ca opozanţi ai Moscovei. Ar fi fost PCdR era polonezul Alexandr Danieluk-Ştefanski21.
imposibil, deoarece la geneza PCdR s-a aflat tocmai Acela a condus PCdR până în decembrie 1934, când
afilierea „fără condiţii“ la Internaţionala a III-a. O i-a luat locul Boris Ştefanov22. Bulgarul şi-a încheiat
regulă de fier, postulată de Grigori Zinoviev17, primul mandatul executat cu un glonte în ceafă, la Moscova.
conducător al organizaţiei, impunea deciziile con- În procesele staliniste au pierit Holostenko şi Koblos.
ducerii Cominternului ca obligatorii pentru toate Ultimii doi conducători ai PCdR din ilegalitate au fost
„partidele membre“. Toate partidele afiliate se obli- ungurii Bela Breiner23 şi Ştefan Foriş24. Exceptându-i,
gau la „disciplină de fier, militară“ şi la „încredere se pare, pe Foriş şi pe Gheorghe Cristescu-Plăpumaru,
tovărăşească deplină“ în deciziile acestui „Partid Ceauşescu nu i-a cunoscut direct pe vreunul dintre
Comunist unic, cu filiale în diferite ţări“. aceşti conducători ai PCdR.
PCdR s-a constituit abia după ce fondatorii săi au
semnat acceptarea celor 21 de „condiţii“ de afiliere
la Comintern. Determinante pentru istoria partidu- Tovarăşii
lui au fost unele ca acestea: obligaţia de excludere de luptă şi de idei
a reformiştilor şi centriştilor18; sarcina creării unor
„organizaţii ilegale paralele“ în stat, organizaţii care, Motivaţia aderenţei adolescentului Ceauşescu la
„în momentul decisiv, vor ieşi la lumină şi vor pro- comunism a fost prezentată public prin aceste clişee
clama conducerea revoluţiei“; infiltrarea armatei cu ale „Scînteii“: „greutăţile vieţii de ucenic, munca grea,
comunişti, printr-o propagandă intensă, astfel încât brutalităţile îndurate din cauza revoltei împotriva
aceasta să nu poată fi folosită de „contrarevoluţionari“; nedreptăţii şi dorinţa aprigă de a lupta pentru o
preluarea controlului asupra sindicatelor; sprijinirea lume mai bună“25. În fapt, întâmplarea i-a guvernat
Rusiei sovietice „în lupta împotriva contrarevoluţiei“. destinul. Dacă s-a întâmplat ca un meşter al său să
Se subînţelege că prin termenul de „contrarevoluţionar“ împărtăşească ideile stângii, acela i-a devenit şi men-
şi derivatele sale erau desemnate toate politicile, tor în aderarea la comunism.

86 87
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Tânărul Ceauşescu făcea însă figură deosebită adunare sindicală a fost însă semnul identificării
în comunitatea stranie a ilegaliştilor din România, şi racolării sale de activiştii PCdR30. Racolarea fe-
descrisă de Zilber ca un puzzle alcătuit din: „unguri şi meilor în organizaţie se făcea, îndeobşte, printr-o
bulgari care doreau despărţirea de România, munci- relaţie amoroasă cu un bărbat implicat în activităţi
tori care se vedeau stăpâni peste uzine, evrei îngroziţi ilegale şi înflăcărat de credinţa comunistă. Acesta a
de antisemitism, şomeri fără profesiune definită sau fost şi cazul Anei Pauker31 sau al Elisabetei Luca32.
profesionişti mediocri, politicieni nerealizaţi şi nere- Prietenia, iubirea, vecinătatea, rudenia cu vreun
alizabili în alte partide politice, casnice urâte sau bo- ilegalist îi atrăgea şi pe sprijinitorii organizaţiei se-
varizate, copii sătui de şcoală...“26. Intraseră, fiecare, crete. Relaţiile bazate anterior pe afecte aveau însă
nu într-un partid politic – căci partidul era ascuns finalitatea anihilării oricărui duios simţământ. În
auzului şi vederii –, ci într-o viaţă nouă. O viaţă con- pustiul rămas se cultiva pasiunea revoluţionară pen-
sonând, prin primii ei paşi, comportamentului proso- tru cauză. Şi tovărăşia în numele cauzei, cum era
cial. Treceai dincolo dând curs rugăminţii unui prieten numită revoluţia proletară. Botezat cu nume conspira-
de a-i îngădui, în casa ta, o întâlnire secretă. Ori cere- tiv, revoluţionarul avea câte-o falsă identitate pentru
rii de-o mică donaţie pentru deţinuţi pe nedrept. Sau fiecare dintre cei cu care venea în contactul sarcini-
printr-un plic ori pachet dus la o adresă anume. Iar lor de partid. Comunicările cu legătura (superioară
în extremă, tăinuirea cuiva, căutat de poliţie pentru şi inferioară de partid) se făceau la iafcă (întâlnire
convingeri politice. Secretul – acceptarea şi respec- conspirativă). Intermediate de tehnic – persoană
tarea lui – devenea magnetul atracţiei novicelui şi, neîncadrată în partid, dar care-l sprijinea dintr-un
deopotrivă, cheia recrutării lui. Urmat de întâlnirea motiv sau altul. Momentul intrării în partid echivala
cu alţi iniţiaţi într-o casă conspirativă: pentru lectura cu intrarea într-un război unde eşti angajat pe viaţă şi
colectivă a unei „Scîntei“, recenzia unei cărţi sovie- pe moarte împotriva adversarului. Nu există poziţie de
tice sau întâlnirea cu vreun „luminat“ călător în pa- mijloc, aşa cum soldatul nu poate ieşi din tranşeele ar-
tria sovietelor. Se chema prelucrare faza aceasta. Pe matei sale decât pentru luptă cu duşmanul. „Cine nu-i
cel odată prelucrat, puterea secretă a organizaţiei „îl cu noi e-mpotriva noastră“ a fost lozinca lansată de
putea arunca la gunoi sau arde pe rug“ 27. Îl transfor- Lenin33, care precizase că pentru impunerea dictatu-
ma, în esenţă, într-un proscris pentru instituţiile de rii proletariatului34 nu există decât două ideologii:
stat. În mod cert, aderenţa aceasta putea avea ca re- burgheză şi comunistă, fără posibilitatea unei a treia
sorturi primare şi o predispoziţie extremă spre altru- căi. Maniheismul unei astfel de lumi obliga la gândi-
ism, în favoarea justiţiei sociale. Trei mari categorii de rea societăţilor prelogice asupra lumii alcătuite din
nedreptăţiţi există în societatea românească: femeile, buni şi răi.
evreii şi muncitorii, le spunea profesorul Mihai Ralea28 Pentru acest tip de organizare iniţiat de partidul
studenţilor săi prin anii ’2029. bolşevic, Lenin se inspirase din funcţionarea so-
Au fost însă şi dintre aceia, puţini, ce-i drept, care cietăţilor secrete şi dintr-o scriere a anarhistului
au căutat partidul. Cazul electricianului Gheorghe Neceaev35, cunoscută sub numele de „Catehismul
Gheorghiu care, găsind un manifest, a vrut să revoluţionarilor de profesie“36. Revoluţionarul este un
meargă la sediul partidului. Un discurs ţinut într-o „om predestinat“, zice acesta. Fără interese, bunuri şi

88 89
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

afaceri personale, fără legături afective. Prin ruperea şi distruse. După legământul cu organizaţia secretă,
legăturilor ce-l leagă cu ordinea publică, cu regulile o singură bucurie, consolare, recompensă şi satisfacţie
morale, cu civilizaţia în care trăieşte, nu mai păstrează există: victoria revoluţiei!
nici identitatea conferită prin actele de botez şi stare Tabloul se completează cu „Regulile de conspirativi-
civilă. Centrul vieţii, al intereselor şi pasiunilor sale e tate ale partidului“, aflate în Arhivele Cominternului.
unul singur: revoluţia. Astfel că pentru el devine „mo- Un cod de acţiune şi onoare ce trebuia respectat atât în
ral tot ceea ce contribuie la triumful revoluţiei; imoral ilegalitate, cât şi în detenţie37. Scopul conspirativităţii,
şi criminal – tot ceea ce o împiedică.“ Sub identităţile menţionează acestea, garantează partidului condiţiile
sale de împrumut, revoluţionarul trebuie să pătrundă „de a duce o muncă de organizare, agitaţie şi propagandă
în toate mediile şi instituţiile sociale – de la prăvălia până la răsturnarea de la putere a exploatatorilor de
negustorului în biserică, din parlament în armată, către proletariat“. Dacă în jurisprudenţa burgheză
din fabrică în poliţia secretă. Pentru reuşita revoluţiei funcţionează prezumţia de nevinovăţie, în practica
căreia îi închină astfel viaţa, revoluţionarii îşi iau an- de partid, dimpotrivă: oricine este considerat nesi-
gajamentul pentru: acţiune în colectiv; supunere „în gur, chiar dacă asupra lui nu planează bănuieli
totul părerii generale“; consimţire la imposibilitatea compromiţătoare38.
abandonului organizaţiei, altfel decât pentru a trece, Conspirativitatea implică şi o rezervă de militanţi
dintr-un ordin superior, la alt nivel al ei; punerea in- care sunt folosiţi în munca de clandestinitate fără a fi
tereselor organizaţiei mai presus de oricare relaţie cu înregimentaţi în partid. Copiii militanţilor – începând
lumea din afară. cu cei de 7 ani – trebuie instruiţi cu răbdare, ca să
Secretul componenţilor şi acţiunilor se asigurau poată fi folosiţi în sarcinile organizaţiei. Fiecare ile-
printr-o organizare în celule ierarhice: fiecare tovarăş galist are câte un nume conspirativ de partid, iar cei
avea în subordine şi legătură câţiva revoluţionari de importanţi, mai multe: unul pentru organizaţia locală,
categoria a doua şi a treia. Pe aceştia, el trebuia să-i altul pentru relaţiile cu exteriorul, un al treilea pen-
considere şi să-i trateze ca „fracţiune a capitalului tru relaţiile oficiale, al patrulea, pe care-l foloseşte
revoluţionar, total pus la dispoziţia sa“. Ca orice capi- la telefon. Cât despre acuzaţiile „burgheze“ privind
tal, trebuia investit şi cheltuit cu profit maxim. Dar caracterul subversiv al partidelor comuniste, li se va
revoluţionarul este obligat să cheltuiască cu economie răspunde fără echivoc şi fără teamă de acuzaţia de
partea sa de capital, străduindu-se să obţină întot- „complotişti“: conspirativitatea este condiţia obligato-
deauna cel mai mare profit posibil pentru „triumful rie a comuniştilor. Acestea au fost indicaţiile lui Lenin
cauzei revoluţionare“. De altfel, oricare revoluţionar şi ele s-au impus cu stricteţe în toate ţările unde-au
trebuie să se privească pe sine ca pe-un „capital desti- acţionat cominterniştii.
nat sacrificiului“. Şi mai înfricoşătoare devine această Într-o organizaţie constituită după asemenea
poruncă prin interdicţia de-a nu putea dispune de cap- precepte macabre intrase tânărul Ceauşescu. Cu
italul propriei vieţi după voinţa ta, ci numai cu acor- siguranţă că nimeni nu-l informase amănunţit asu-
dul şi decizia organizaţiei. Orice „sentimente duioa­se pra acestor istorii. De altfel, memoriile fruntaşului
care efeminează“ – legături de rudenie, prietenie, socialist Şerban Voinea consemnează năuceala iscată,
dragoste, recunoştinţă sau onoare – se cer înăbuşite în 1921, printre adepţii stângii radicale din România

90 91
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

după ce-au aflat condiţiile afilierii la Internaţionala Adepţii celui mai mic
a III-a. S-a iscat un mare scandal, social-democraţii partid comunist din Europa
crezându-le pur şi simplu inventate39, atât de absur-
de păreau. Ce sarcini primeau ilegaliştii? De la înfiinţarea
În mod curios, lui Ceauşescu nu i se cunosc nu- de tipografii, răspândirea de manifeste, crearea de
mele conspirative. O explicaţie poate fi aceea că i se noi celule de partid, incitare şi organizare de greve,
încredinţaseră sarcini sub paravanul unor organizaţii propagandă şi agitaţie, infiltrarea în alte partide şi
legale, precum acelea din comitetul antifascist. S-a ile- în sindicate. Fapte ori intenţii ca acestea duceau la
galizat însă şi el, renunţând la cizmărie şi la domiciliul arestare, anchetă, condamnare. În lanţul trofic al
cunoscut. Revoluţionar de profesie, menit să schimbe organizaţiei secrete, misiuni speciale reveneau com-
lumea şi cu credinţă în comunism, Ceauşescu s-a cre- partimentului apărare42. Cei de acolo se ocupau de
zut a fi până la moarte. plata avocaţilor în procesele comuniştilor, de mi-
„Profesiunea“ de revoluţionar atrofia, în timp, su- tuirea gardienilor şi a judecătorilor, ca şi de sprijini-
fletul oamenilor. Deveneau sumbri, tăcuţi, bănuitori, rea deţinuţilor cu hrană, îmbrăcăminte şi servicii
izolaţi, anxioşi... După legile partidului, ordinul superi- menite să faciliteze viaţa de închisoare. Banii, ca şi
orului se executa fără întrebări sau comentarii. Ca toţi voluntariatul militanţilor, condiţionau astfel existenţa
conspiratorii, nu cunoşteau nici comuniştii ilegalişti în- organizaţiei. Trebuiau hrăniţi militanţii partidului
tregul dispozitivului în care-i angrenau misiunile prim- şi plătite călătoriile lor, chiriile caselor conspirative,
ite. Orice întrebare despre identitatea sau acţiunile materialele tipografice, actele false. Până la începutul
celorlalţi putea atrage suspiciunea de colaborator al războiului, activiştii au fost salarizaţi de Comintern,
poliţiei. Ceea ce s-a şi întâmplat, cu final tragic în cazul care trimitea peste graniţe sume serioase de bani pen-
lui Foriş, care încercase să facă o evidenţă a efectivelor tru exportul revoluţiei proletare din URSS în lume43.
aflate în subordinea sa de lider al PCdR. Legăturile PCdR cu Cominternul fiind apoi între-
Fanatismul credinţei mergea atât de departe la rupte, subvenţiile veneau de la cotizanţii interesaţi de
revoluţionarii comunişti, încât anihila şi cea mai susţinerea unei mişcări antifasciste în România.
profundă relaţie umană: ataşamentul şi grija faţă de Câţi bani, cu ce frecvenţă şi prin ce mijloace îi trimi-
propriii copii. Reprezentativ în acest sens este cazul cu- tea Cominternul în România, care dintre militanţii
plului Ana şi Marcel Pauker40, care-au avut împreună români erau salarizaţi direct şi cu cât sunt încă
trei copii. Povestindu-şi copilăria, fiica lor, Tatiana, enigme ale comunismului autohton. În dosarele de
menţiona abandonul la două săptămâni după naştere, cadre ale foştilor ilegalişti nu există rubrici care să
mama fiind obligată să revină la cursurile Şcolii le- ofere indicii în acest sens. Conform unei dispoziţii a
niniste pe care o frecventa. Copiii soţilor Pauker au Biroului Politic al CC al PCUS din anii ’20, în biografi-
crescut, ca şi alţi copii de revoluţionari, în căminele ile reale ale conducătorilor se putea scormoni doar
special concepute pentru copiii de cominternişti. atunci când erau supuşi epurării44. Anumite date care
Cunoştinţele lor despre identitatea şi misiunile indică salarizarea activiştilor şi finanţarea acţiunilor
părinţilor erau în concordanţă cu regulile de conspira- revoluţionare aflăm din ancheta lui Vasile Luca45.
tivitate menţionate.41 Printre sarcinile sale de ilegalist fusese şi infiltrarea

92 93
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

sindicatelor cu comunişti în organizarea grevelor de la presa comunistă care făcea propagandă sovietică. În
Lupeni46 şi Griviţa. În documentele adunate de anche- pofida asaltului acestor „forţe“, mişcarea comunistă
ta Securităţii, comisarul care-l anchetase cu prilejul din România se afla în „perioada agitatorică­ pro-
unei arestări la Braşov menţiona „cheltuielile impre- pagandistică“, concluziona Cristescu52.
sionante“, de peste două sute de mii de lei, făcute în Dar câţi adepţi înregimentaţi avea PCdR în România
mai–iunie 1925 de Luca şi alţi patru comunişti fără sur- nu ştia precis nici directorul Siguranţei Statului! Şi nu
se legale de venit47. Mai mult, Siguranţa documenta e de mirare. „Viaţa de partid era altfel de cum a fost
provenienţa sovietică a fondurilor prin interceptarea imaginată de urmaşi, în urma literaturii propagandis-
rapoartelor unor emisari a două organisme subordonate tice înflorite după 1944“ – atenţiona în amintirile sale
Cominternului: Internaţionala Tineretului Comunist Alexandru Bârlădeanu53, aderent comunist din vremea
şi Federaţia Comunistă Balcanică48. Din aceleaşi docu- studenţiei. Nu erau înscrieri, nici carnete de partid,
mente aflăm că în 1933, anul de când Ceauşescu se cotizaţii sau şedinţe. În mediul studenţesc, nada se
consideră activist al organizaţiei tineretului comunist arunca printr-un cunoscut, în genul: „Nu vrei să vii
din România, Luca trăia clandestin, fiind în acelaşi fel în celulă să discutăm ceva anume?“ Cei predispuşi
salarizat cu 4–10.000 de lei lunar49. spre atitudine de stânga acceptau, deşi ştiau de la
Tot din 1933 datează o sinteză privind PCdR început că intră într-un joc periculos din perspectiva
semnată de Eugen Cristescu, directorul Siguranţei, intereselor personale şi profesionale. Mai ales în peri-
despre „acţiunea agenţilor sovietici“ şi mecanismul oada de ascensiune a legionarilor şi în război, perico-
funcţionării PCdR în România 50. Reiese din aceasta că lul devenise extrem54. Arestarea însemna însă botezul
fondurile şi instrucţiunile Cominternului sunt trans- focului pentru militantul comunist. Iar închisoarea şi
mise prin Biroul Federaţiei Comuniste Balcanice, cu rezistenţa la presiunile psihice şi fizice din anchete –
sediul la Berlin. În ţară, partidul este condus de către procesul de maturizare.
un Comitet Central, reprezentat de un Secretariat Printre imperativele acestor soldaţi ai revoluţiei
(Biroul Politic) şi acţionează prin asociaţii legale şi mondiale se afla şi acela al internaţionalismului
clandestine. Dintre organizaţiile legale, prin care proletar. Confuziile derivate dintr-o abstracţie
comuniştii îşi exercită influenţa, Cristescu numea transformată în lozincă erau diminuate prin pre-
Sindicatele Profesionale Unitare Revoluţionare (afili- cizarea „pietrei sale de încercare“: dragostea şi
ate la Profintern – Internaţionala Sindicală Roşie, ataşamentul faţă de Uniunea Sovietică. Dar ce ştia
cu sediul la Moscova), Ajutorul Muncitoresc Roşu şi tânărul Ceauşescu despre ţara sovietelor? Lozinci
Blocul Muncitoresc Ţărănesc. Mai numeroase sunt despre uriaşele succese ale colectivizării şi ale
formaţiunile ilegale, prima menţionată fiind Uniunea primelor planuri cincinale, victoria şi răzbunarea
Tineretului Comunist, afiliată, de asemenea, la săracilor asupra bogaţilor, distrugerea exploatării,
Internaţionala Tineretului Comunist51. Interzise în naţionalizarea proprietăţilor ce generau exploatare,
România erau şi Ajutorul Roşu Internaţional (cu se- întronarea dreptăţii şi egalităţii între cetăţeni. Ce
diul la Moscova), Cercul Studenţilor Revoluţionari, aprobau şi difuzau, adică, mecanismele staliniste de
Tehnica Comitetului Central al Partidului Comunist cenzură şi propagandă. La nivelurile comunicării de
(ce se ocupa de tipărirea materialului de propagandă), masă din epocă, deveneau poveşti şi legende despre

94 95
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

tărâmul de vis al oamenilor noi. Un rai pe pământ, despre idealul ucenicului cizmar Nicolae Ceauşescu.
cu învăţământ şi servicii de sănătate gratuite, con- Trimis de meşterul lui, ca toţi ceilalţi ucenici şi calfe
cedii prin sindicat în staţiunile destinate altădată tinere, să ia şi să ducă acasă comenzile clienţilor,
ţarului şi aristocraţiei ruse, cu „palate“ ale culturii şi Nicolae pleca devreme şi venea tot mai târziu. Într-o zi
sportului pentru toţi oamenii muncii. Fără şomeri şi a întrecut măsura. Meşterul Rusescu s-a supărat rău,
asupritori, fără nedreptăţi şi umilinţe. l-a pălmuit şi l-a certat ca un părinte: „Ce-o să ne facem
Feeria întreţinută de instituţiile sovietice a vrăjit noi cu tine? Ce-o să faci şi ce-ai să ajungi?“ „Nene, eu
numeroşi intelectuali, artişti şi oameni de cultură din vreau să fiu Stalin al României!“, i-a răspuns, uluin-
Europa. du-l, băiatul57. Dar idolul său înregistra recordul abso-
În atmosfera ascensiunii extremei drepte şi a lut al terorii în chiar anii când Ceauşescu îşi ispăşea
aplicării politicilor antisemite, cu şi mai multă fer- primele condamnări58.
voare aceştia vor potenţa miracolul sovietic. Ca orice Construcţia socialismului în URSS – înţeleasă
legendă, şi acest mit al lumii noi putea fi întreţinut ca tranziţie spre comunism – se dovedea mult mai
prin păstrarea distanţei. Căci dinăuntrul graniţelor anevoioasă decât s-ar fi putut estima. În locul promi-
sovietice altfel se vedeau toate. Atât de diferit, încât sei prosperităţi generale, planurile cincinale şi mai
scriitorul Panait Istrati55 s-a lecuit de comunism după ales colectivizarea agriculturii pauperizaseră ţara.
voiajul făcut, în 1929, în URSS. Mai mult de-atât, Pentru a întreţine credinţa în „clarviziunea“ partidu-
povestindu-şi călătoria, scriitorul s-a declarat înfiorat lui, Stalin a pus în mişcare mecanismul proceselor
de cele păţite şi văzute. „Stambele acoperite cu fraze“ politice. O manipulare neelucidată de contemporani
şi „colţurile lui Lenin“, înăbuşirea criticii prin cenzură a fost asumarea rolului de „ţapi ispăşitori“ de către
şi ameninţările cu poliţia politică l-au dezgustat. Acela vechi bolşevici din „garda lui Lenin“. Sub regia procu-
nu mai era socialism, ci „teroare care tratează viaţa rorului Vîşinski59, încercaţi revoluţionari, instructori
umană ca material bun pentru război social“, iar viaţa şi agenţi ai Cominternului şi-au asumat rolurile de
nouă, „un vid universal“56. contrarevoluţionari (conspiratori, agenţi imperialişti
Dar cine să-l creadă dintre cei care se voiau şi sabotori). S-au mărturisit vinovaţi în procesele pu-
amăgiţi? Prin nedorita sa mărturie, Istrati s-a trans- blice ce-au şocat opinia publică mondială, cerşindu-şi
format într-un proscris printre intelectualii de stânga groaznice pedepse. În faţa plutoanelor de execuţie au
şi tovarăşii francezi. mers cântând „Internaţionala“ şi au murit strigând
„Trăiască Stalin!“.
Psihologia acestor „gladiatori ai lui Stalin“ a fost
„Voi fi Stalin al României!“ analizată de fostul revoluţionar de profesie Arthur
Koestler în celebrul său roman Zero şi infinitul60.
La nivelul contactelor şi al cunoştinţelor tânărului Revoluţionarii care mărturisesc comploturi, sabotaje
Ceauşescu, Uniunea Sovietică putea rămâne visul şi trădări acţionează în continuare la comanda parti-
suprem, iar Stalin – „tatăl popoarelor“. De altfel, dului. Ca nişte piloţi kamikaze se sacrifică în numele
printre poveştile răspândite imediat după căderea codului de revoluţionar care le solicită investirea capi-
regimului se afla şi o relatare a Niculinei Rusescu talului fiinţei pentru cauză. Când revoluţia va triumfa

96 97
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

pretutindeni în lume, oamenii noi vor afla adevărul Pe Alexandru Moghioroş64, emisarul KIM-ului în
despre sacrificiul lor şi-i vor cinsti ca eroi61. România începând din 1930, l-au condamnat atunci la
În paralel însă acestor mari procese, pe întreg cu- 9 ani şi 11 luni închisoare. Funcţia i se încredinţase
prinsul Uniunii Sovietice teroarea făcea ravagii. În imediat după absolvirea şcolii de cadre a Cominter-
1938, circa zece milioane de cetăţeni zăceau în lagăre nului. După prima arestare din 1931 reuşise, în timpul
şi închisori. Fuseseră denunţaţi de cunoscuţi, vecini şi procesului, să fugă. Pe când ducea raportul asupra ti-
neamuri ca duşmani ai poporului, spioni, sabotori sau neretului comunist din România, a fost arestat apoi, în
agenţi ai puterilor imperialiste, într-o fobie de masă tren, la Košice. Predat de autorităţile cehoslovace celor
alimentată la vârful partidelor şi serviciilor speciale române, a evadat iarăşi. S-a străduit, până la aresta-
în scopul punerii sub deplină ascultare şi stăpânire a rea din 1935, să refacă şi să impulsioneze organizaţia
tuturor categoriilor sociale. Dacă revoluţionarii de pro- de tineret comunistă din România65. În subordinea lui
fesie se sacrificau la ordinul partidului, pentru ceilalţi Moghioroş s-a aflat UTC-ul din România când a aderat
acuzaţiile se „dovedeau“ prin punerea în probă62, după la el şi Ceauşescu.
logica Inchiziţiei: dacă acuzatul e nevinovat, va avea Liderul tineretului comunist din România fusese
putere să reziste la orice caznă. Se practica smulgerea tâmplarul Andrei Bernat (Bernath Andor). La 28 de
unghiilor, stingerea ţigării pe piele, „zăbala“, „fri- ani, cât împlinise în anul procesului de la Craiova,
garea“, bătaia la tălpi, cămaşa de forţă, fracturarea adunase deja, la activ, alte două condamnări. Coleg
coloanei vertebrale. Pentru personaje şi efecte deose- cu Moghioroş la şcoala cominternistă, din Moscova i
bite, cu rezultat garantat, se aplicau „manejul“ (plim- se încredinţase misiunea la Bucureşti. Una dintre
barea îndelungată în cerc în jurul anchetatorului) acuzaţiile ce i s-au adus în 1936 a fost organizarea
şi „ancheta în ture“ (cu privarea celui anchetat de tipografiei descoperite de Siguranţă, fiind condamnat
somn). Mecanismele de control ale conştientului fiind la pedeapsă similară cu a lui Moghioroş. Tovarăş de
astfel anihilate, anchetatul semna orice declaraţie i detenţie cu Ceauşescu la Doftana şi la Caransebeş,
s-ar fi cerut. pe Bernat l-au deportat, ca evreu, în Transnistria.
De toate acestea însă, adepţii comunismului din A fost executat în lagărul Rîbniţa, aproape de finele
afara graniţelor URSS nu aveau cunoştinţă. Le vor războiului, de soldaţi nazişti în retragere66. În urma sa
afla după război, când, prin intermediul consilierilor a rămas un băiat, botezat Mircea67 de mama sa, comu-
sovietici, Stalin va transfera şi această experienţă nista Ilona Papp (Ileana Răceanu)68, care l-a născut în
în ţările sovietizate. Dintre revoluţionarii români, închisoare.
Lucreţiu Pătrăşcanu şi Vasile Luca au fost destinaţi Funcţii în UTC mai înalte decât Ceauşescu avea
sacrificiului pentru cauză în procesele staliniste post- atunci şi Alexandru Drăghici69, fost muncitor la
belice. Să nu anticipăm însă! Când se declanşase Atelierele CFR Griviţa, condamnat la 9 ani şi 3 luni în-
teroarea stalinistă, în 1936, cu ocazia mediatizatului chisoare, o amendă de 80.000 de lei şi 10 ani interdicţie
proces de la Craiova63, Ceauşescu putuse să afle şi el corecţională. Cu el a fost Nicolae Ceauşescu tovarăş de
ceva mai multe despre capii organizaţiei de tineret co- închisoare, lagăr, competitor în cursa pentru funcţii
munist din care făcea parte. Şi chiar să-i cunoască pe după ce partidul a ajuns la putere şi, la final, duşman
unii dintre ei în închisoare. de moarte.

98 99
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Note 9 Teoria minorităţii active, fundamentată de psihoso-


ciologul Serge Moscovici în Psychologie des active minoritiés
1 Belu Zilber, Actor în procesul Pătrăşcanu, Bucureşti, (PUF, 1979) explică schimbările mari din istoria omenirii de-
Humanitas, 1997, p. 24. terminate de mici grupuri de influenţă coezive, purtătoare de
2 Belu Zilber (n. 1901 – d. 1978), ziarist de stânga implicat noi credinţe şi ideologii (budismul, creştinismul, mişcarea de
în acţiuni ilegale ale PCdR. Apropiat al lui Lucreţiu Pătrăş- sufragete etc.).
canu, a fost anchetat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă 10 Congresul de constituire al PCdR s-a ţinut în 8–12 mai
în 1954. 1921.
3 Zilber a fost eliberat din închisoare prin decretul de am- 11 Al doilea Congres al PCdR s-a ţinut la Ploieşti în octom-
nistiere a deţinuţilor politici, în 1964. brie 1922.
4 În mai 1919, la Moscova, liderii bolşevici au înfiinţat 12 Această schiţă sumară a istoriei PCdR sintetizează
Internaţionala a III-a Comunistă (Cominternul). Avea ca prezentarea lui Ghiţă Ionescu, Comunismul în România,
scop declarat declanşarea revoluţiei mondiale. Cf. Dmitri Vol­ Bucureşti, Litera, 1994, pp. 25–51.
kogonov. Lenin. O nouă biografie, Bucureşti, Orizont&Lider, 13 Vasil Kolarov (n. 1877 – d. 1950), comunist de
naţionalitate bulgară, secretar general al Cominternului
1994, p. 423, cu greu s-au găsit 17 delegaţi străini care să
(1922–1924). După război a ocupat funcţii de vârf în partidul
reprezinte o mişcare internaţională şi să semneze mani-
şi statul comunist bulgar.
festul. Lenin le-a precizat că rolul lor este să lupte pentru
14 Gheorghe Cristescu (zis Plăpumaru, n. 1882 – d. 1973),
instaurarea unei dictaturi mondiale a proletariatului. Com-
mic meseriaş social-democrat convertit la comunism, fondator
internul a fost gândit ca un partid comunist unic, cu filiale
şi lider al PCdR (1921–1924). Arestat la Congresul de con-
în diferite ţări, şi nu ca o federaţie de partide naţionale, aşa
stituire al PCdR, a fost eliberat în iunie 1922 prin amnistia
cum fuseseră primele două Internaţionale. În practicile sale,
dată de Regele Ferdinand. Eliberat din funcţia de lider al
partidele membre erau considerate secţii externe ale partidu- PCdR, Cristescu a înfiinţat Partidul Socialist (1927). Fără a
lui bolşevic. Cominternul a funcţionat până în mai 1943, se bucura de succes politic, şi-a păstrat opţiunile socialiste.
fiind desfiinţat de Stalin pentru a arăta Aliaţilor că Uniunea În anii regimului comunist, a efectuat şi o „condamnare
Sovietică renunţase la ideea revoluţiei mondiale. administrativă“. Abia în 1969 a fost invitat la o manifestare
5 Dmitri Volkogonov, Troţki. Eternul radical, Bucureşti, oficială a partidului pe care-l fondase.
Lider, 1996, p. 216 15 La Gorcovo, lângă Moscova, în 3– 24 decembrie 1931 s-a
6 Iosif Visarionovici Stalin (n. 1878 – d. 1953), lider sovietic ţinut al cincilea şi ultimul congres din ilegalitate al PCdR.
de origine gruzină. A fost secretar general al PCUS (1922– 16 Rezoluţiile Congresului al II-lea al Cominternului
1953) şi preşedinte al Consiliului de Miniştri (1941–1953). (1920), care stabilesc rolul şi condiţiile de afiliere la această
7 PCdR a fost iniţiat la Moscova. O delegaţie a social- organizaţie internaţională sunt sintetizate cf. Richard Pipes,
democraţilor români, compusă din Gheorghe Cristescu-Plă- Scurtă istorie a revoluţiei bolşevice, Bucureşti, Humanitas,
pumaru, Eugen Rozvany, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, 1998, pp. 271–273.
Constantin Popovici, Ion Flueraş şi David Fabian au semnat 17 Grigori Zinoviev (născut Apfelbaum, n. 1883 – d. 1936),
condiţiile de afiliere la Comintern. Cf. Cristina Diac, Moscova lider bolşevic. A fost conducător al Cominternului (1919–1926)
decide fondarea comunismului românesc, „Jurnalul Naţional“, şi membru al Biroului Politic al CC al PCUS (1919–1926).
4 octombrie, 2004. În procesele staliniste, Zinoviev a fost arestat, condamnat la
8 Conform ideologiei şi practicilor comuniste, există două moarte şi executat (1936). Reabilitarea post-mortem a fost
tipuri de adevăr: adevărul obiectiv (dezavuat ca „burghez“) târzie (1988).
şi adevărul partinic, rezultat din interpretarea de pe poziţii 18 Categoriile acestor fracţionişti au fost determinate şi
comuniste în scopul cauzei. penalizate diferit în decursul istoriei comunismului.

100 101
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

19 Vitali Holostenko (n. 1900 – d. 1937), membru fonda- Pauker, a devenit militantă cominternistă cu misiuni în
tor al PCdR şi lider al său (1928–1931). A fost executat, la străinătate. Revenită în România (1934), a fost arestată şi
Moscova, în procesele staliniste. condamnată în procesul de la Craiova (1936) la zece ani în-
20 Elek Koblos (n. 1887 – d. 1937), tâmplar, membru fon- chisoare. La cererea guvernului sovietic a emigrat în URSS
dator al PCdR şi lider al său (1924–1928). A părăsit România (1940). A revenit în România în septembrie 1944 ca lider al
în 1926, şi nu a mai revenit niciodată. A fost executat, la Mos- partidului. A făcut parte din Secretariatul Biroului Politic al
cova, în procesele staliniste. CC al PCR (1945–1952) şi a fost prima femeie ministru de Ex-
21 Alexandr Danieluk-Ştefanski (n. 1897 – d. 1937), comu- terne (1948–1952) din lume. Epurată din partid ca deviatoare
nist de origine poloneză, a emigrat în URSS în 1928, unde a de dreapta (1952).
devenit funcţionar al Cominternului. În 1931, la Congresul al 32 Elisabeta Luca (n. 1909 – d. ?), nume real Betty
V-lea al PCdR de la Moscova, a fost numit secretar-general al Birman. A luptat în Brigăzile Internaţionale din Spania. În
PCdR, funcţie pe care a păstrat-o până la finalul anului 1934. anii războiului a fost secretara tehnică a Anei Pauker, la
A fost executat, în URSS, în timpul Marii Terori. Moscova. A revenit în România căsătorită cu Vasile Luca. A
22 Boris Ştefanov (n. 1883 – d. 1969), comunist de origine deţinut diverse funcţii în presă şi cinematografie. Arestată în
bulgară, mare proprietar de pământ în Cadrilater, a făcut cadrul anchetei Vasile Luca (1952–1954) nu a mai revenit pe
parte din structurile de conducere ale PCdR încă de la fon- scena publică.
darea partidului. A emigrat în URSS, unde a fost desemnat 33 Vladimir Ilici Lenin (n. 1870 – d. 1924), revoluţionar
să conducă PCdR (1934–1940). bolşevic, creatorul statului sovietic, fondator al ideologiei co-
23 Bela Breiner (n. 1896 – d. 1940), a condus PCdR în pe- muniste. A deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului Comi-
rioada 1939–1940. sarilor Poporului al Republicii Sovietice Federative Socialiste
24 Ştefan Foriş (n. 1892 – d. 1946), ziarist, absolvent al Ruse (1917–1924). A condus organizaţia bolşevică (denumită
Facultăţii de matematică din Budapesta. Membru al PCdR Partidul Comunist Rus, din 1918), între 1903 şi 1924.
din 1921, cu stagii de arestări, condamnări şi şederi în URSS. 34 Dictatura proletariatului, concept fundamental al
Desemnat de Comintern ca secretar al PCdR (ianuarie ideologiei marxist-leniniste care postulează existenţa acestei
1941 – aprilie 1944). Îndepărtat de la conducere de tovarăşii prime etape după revoluţia proletară. Proletariatul victorios
săi de partid, a fost asasinat în 1946 şi reabilitat în 1968. îşi impune propria dictatură care desăvârşeşte lupta de clasă,
25 „Scînteia ilustrată“, nr. 17, 2–9 decembrie 1945. eliminând ultimii duşmani şi iniţiind transformările progra-
26 Belu Zilber, op. cit., p. 25. mului comunist.
27 Ibidem, p. 26. 35 Anarhistul Serghei Neceav şi-a publicat Catehismul
28 Mihai Ralea (n. 1896 – d. 1964), profesor de psihologie, revoluţionarului în 1869, în străinătate.
om politic cu vederi de stânga. Membru al PNŢ. În timpul 36 Sinteza preceptelor din Catehismul lui Neceav s-a fă-
celui de-al Doilea Război Mondial a fost închis în lagărul de la cut cf. Alain Besançon, Originile intelectuale ale leninismului,
Târgu-Jiu. După 23 august 1944 a deţinut funcţii precum: mi- Bucureşti, Humanitas, 1993, pp. 119–125.
nistru al Artelor, ministru plenipotenţiar la Legaţia României 37 Cf. Arkadi Vaksberg, Hotel Lux, Bucureşti, Humanitas,
de la Washington (1946–1948), deputat şi vicepreşedinte al 1998, pp. 152–153.
Prezidiului MAN, membru al Consiliului de Stat. 38 Asemenea precepte vor deveni fundamentale în func-
29 Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, Bucureşti, Com- ţionarea justiţiei comuniste. Anchetele politice pornesc întot-
pania, 2008, p. 16 deauna de la prezumţia de vinovăţie.
30 Tudor Olaru, Primul candidat al Capitalei, Gheorghe 39 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului
Gheorghiu-Dej, „Scînteia“, 18 noiembrie 1946. român, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1997, p. 328.
31 Ana Pauker (n. 1893 – d. 1960), născută Rabinsohn, 40 Marcel Pauker (n. 1896 – d. 1938), inginer, fiul unei
profesia de bază: învăţătoare. După căsătoria cu Marcel familii înstărite din Bucureşti. Din 1921 a avut funcţii în

102 103
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

structurile de conducere ale PCdR şi a fost angrenat în lupte Cf. Florin Rotaru, Lupeni 1929. O istorie imposibilă, „Clipa“,
fracţioniste. A fost condamnat la moarte şi executat în proce- ianuarie 2009.
sele staliniste ca „spion român“. 48 Arhiva CNSAS, fond D, dosar 19, vol.11, f. 38.
41 Lavinia Betea, Poveşti din Cartierul Primăverii, 49 Ibidem, f. 127.
Bucureşti, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2010, 50 Eugen Cristescu (n. 1895 – d. 1950), director al
pp. 93–116. Siguranţei, apoi organizator şi director al Serviciului Special
42 În timpul războiului a fost numit Apărare Patriotică. de Informaţii creat de Ion Antonescu. Condamnat, în 1946, la
43 Promotor al strategiei construcţiei socialismului într-o muncă silnică pe viaţă în „Procesul Marii Trădări Naţionale“,
singură ţară, Stalin se aflase din acest punct de vedere în a decedat în închisoare.
conflict cu Troţki care susţinea ca, simultan, eforturile URSS 51 Sediul Internaţionalei Tineretului Comunist (KIM),
să se îndrepte spre declanşarea revoluţiei proletare mondiale fondată de asemenea sub egida Cominternului în 1919, se afla
prin Comintern (strategia exportului de revoluţie). După în- la Berlin.
frângerea adversarului său şi acapararea întregii puteri, faţă 52 Cristian Troncotă, Eugen Cristescu, asul serviciilor se-
în faţă cu greutăţile interne ale statului sovietic şi relaţiile crete româneşti, Bucureşti, Roza Vânturilor, 1994, pp. 31–35.
acestuia cu exteriorul, interesul lui Stalin pentru misiunea 53 Alexandru Bârlădeanu (n. 1911 – d. 1997), profesor. A
Cominternului s-a diminuat. fost membru al PCdR din 1943. În 1940, a rămas în Basarabia,
44 Termenul desemnează eliminarea unui activist provincie românească anexată de URSS. A revenit în ţară
printr-un proces de selecţie derivat din statutul revoluţiona- în 1946 şi a deţinut funcţii precum: ministru al Comerţului
rului de profesie. În cazul partidelor ilegale, cel presupus a fi Exterior (1948–1954); membru al CC al PMR/PCR (1955–
vinovat era scos în afara partidului şi cercetat de tovarăşi ai 1969); membru supleant (1962–1965) şi membru al Biroului
săi. În cazul partidelor la putere, epurările erau acţiuni peri- Politic al CC al PMR (1965), membru al Prezidiului Permanent
odice de “curăţire“ a efectivelor partidului după metodologii al CC al PCR (1965–1969), membru al Comitetului Executiv
elaborate de superiori. al CC al PCR (1965–1969); vicepreşedinte al Consiliului de
45 Vasile Luca (n. 1898 – d. 1963), profesia de bază lăcătuş. Miniştri (1955–1965; 1967–1969), prim-vicepreşedinte al
În 1924 conducea secţia judeţeană a PCdR din Braşov. Arestat Consiliului de Miniştri (1965–1967). Preşedinte al Senatului
în 1940, când încerca să treacă graniţa clandestin pentru a ra- României (1990–1992) şi vicepreşedinte al Academiei Române
porta Cominternului, a fost surprins de anexarea Basarabiei (1990–1994).
şi Bucovinei de către URSS în închisoarea din Cernăuţi. Pe 54 Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, Compania,
teritoriul URSS a deţinut funcţii şi misiuni importante. Mem- Bucureşti, 2008, p. 16
bru al CC al PCR/PMR (1945–1952), ministru de Finanţe şi 55 Panait Istrati (n. 1884 – d. 1935), scriitor, simpatizant
vicepremier (1947–1952), Vasile Luca a fost acuzat de deviere al stângii. A emigrat în Franţa. A călătorit de două ori în
de dreapta, arestat (1952), anchetat şi condamnat la moarte URSS (în 1927 şi 1929). A fost unul dintre primii intelectuali
(1954). Cu sentinţa comutată în muncă silnică pe viaţă, a de- dezamăgiţi de contactul nemijlocit cu „patria sovietelor“. După
cedat în închisoare. apariţia cărţii Spovedanie pentru învinşi, cercurile de stânga
46 Greva de la Lupeni (1929) s-a declanşat din cauza adop- l-au catalogat drept „fascist“.
tării de către Guvernul român a legislaţiei internaţionale a 56 Panait Istrati, Spovedanie pentru învinşi, Cluj-Napoca,
muncii, fără a pune însă în aplicare anumite prevederi favora- Dacia, 1990, pp.130–131.
bile muncitorilor. Conflictul a degenerat însă în confruntarea 57 Ion Petcu, Ceauşescu, un fanatic al puterii. Biografie
dintre armată şi grevişti, fiind ucişi 22 de mineri şi răniţi neretuşată, Bucureşti, Românul, 1994, p. 45
peste o sută. 58 Cf. Roy Medvedev, Despre Stalin şi stalinism, Bucureşti,
47 Pentru aproximare, salariul unui miner de la Lupeni, Humanitas, 1991, în 1936 s-au pronunţat peste o mie de con-
în aceeaşi perioadă, era de aproximativ 2.300 de lei lunar. damnări la moarte în URSS. Anul următor, bilanţul celor

104 105
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

executaţi în procesele staliniste a sărit de 350.000. A coborât de Război al Corpului I Armată a însumat 155 de ani de
uşor, la 200–300 de mii, în 1938. închisoare.
59 Andrei Ianuarevici Vîşinski (n. 1883 – d. 1954), lider so- 64 Alexandru Moghioroş (Sándor Magyarosi, n. 1911 – d.
vietic. A deţinut funcţii precum: ministru al Afacerilor Externe 1969), muncitor. Membru al PCdR din 1929. Condamnat la
(1949–1953), procuror general al Uniunii Sovietice (1935– aproape zece ani de închisoare (1936), a fost unul dintre ca-
1939). A avut un rol decisiv în sovietizarea României, ca tri- marazii apropiaţi de Gheorghiu-Dej. După 1944 a fost trimis
mis al lui Stalin la Bucureşti în câteva misiuni diplomatice. să organizeze structurile de partid în Transilvania. Membru
60 Arthur Koestler, Zero şi infinitul (1940), tradus în lim- al CC al PCR/PMR/PCR (1945–1968), a deţinut demnităţi le-
ba română cu titlul Întuneric la amiază, Bucureşti, Humani- gate, în principal, de agricultură.
tas, 2002. 65 Stelian Tănase, Clienţii lui Tanti Varvara, Bucureşti,
61 Dintre români au fost executaţi în 1937 foştii lideri ai Humanitas, 2005, p. 263.
PCdR Vitali Holostenko şi Alexandru Ştefanski-Gorn, Gelbert 66 Ibidem, p. 264.
Moscovici (fratele liderului social-democrat Ilie Moscovici), 67 Mircea Răceanu (n. 1935), diplomat. Fiul natural al
Elena Filipovici, David Finkelstein-Fabian (traducătorul ope- lui Andrei Bernat şi al Ilonei Papp, căsătorită Răceanu, s-a
relor lui Lenin în româneşte), Alexandru Dobrogeanu-Gherea născut în închisoarea Văcăreşti. Împreună cu mama sa a
(fiul lui Constantin Dobrogeanu-Gherea), Leon Lichtblau plecat în Uniunea Sovietică, unde a crescut la casa de copii
(unul dintre autorii atentatului de la Senatul României în din Ivanov. A revenit în ţară în 1946. După război a fost
1920), Timotei Marin, Ecaterina Arbore, Alexandru Nicolau, adoptat de Grigore Răceanu, al doilea soţ al mamei sale. A
Imre Aladar (fost deputat în Parlamentul României). În 1938 studiat la Moscova, specializându-se ca diplomat în relaţii
le-au împărtăşit soarta Elek Koblos, alt fost lider al PCdR, româno-americane. Director-adjunct al direcţiei care se ocupa
Eugen Rozvani, Marcel Pauker, Dori Goldstein. de relaţiile României cu SUA, Canada, statele din America
62 Tortura fizică a fost autorizată printr-o decizie a Birou- Centrală şi din America Latină din ianuarie 1989. În vara
lui Politic al CC al PCUS în 1937. lui 1989 a fost arestat şi condamnat la moarte, sub acuzaţia
63 Ana Pauker, Şmil Marcovici şi Dimităr Ganev, de spionaj în favoarea Statelor Unite, pedeapsă comutată în
componenţi ai Secretariatului PCdR, au constituit nucleul 20 de ani de închisoare. S-a stabilit din decembrie 1989 în
acestui cel mai mare proces anticomunist din România. Li Statele Unite ale Americii.
s-au adăugat, într-o primă etapă, soţii Kaufman, gazdele 68 Ilona Papp, căsătorită Ileana Răceanu (n. 1911 – d.
casei clandestine unde Secretariatul PCdR ţinuse şedinţa 1981). Membră a PCdR din 1932. Membră a CC al UTC.
conspirativă. Ceilalţi 14 care-au compărut în instanţă au fost Arestată în 1935, a fost anchetată 10 luni, iar la proces a
prinşi la începutul lunii iulie 1935, cu ocazia unei şedinţe fost achitată. După eliberare, a plecat clandestin în Uniunea
UTC. În ordinea actului de acuzare, la Craiova au fost Sovietică, ca delegat al UTCdR la Internaţionala Comunistă
judecaţi: Ana Pauker, Şmil Marcovici, Dimităr Ganev, Estera a Tineretului. În 1938, după ce a urmat o şcoală de cadre în
Radosovetki, Emanoil Kaufman, Andor Bernat, Vilma Kajes- capitala URSS, a revenit în România. Membră a CC al PCdR
co, Donca Simo, Adi Ladislau, Samoil Bruc, Iancs Herbach, şi a Secretariatului (1941–1943), a fost exclusă de Ştefan
Ernest Schoen, Ştefan Csazsar, Ana Csazsar, Ştefan Naghy, Foriş. Reprimită în partid în 1945, a activat în Uniunea Fe-
Alexandru Moghioroş, Liuba Chişinevschi, Leizer Grimberg meilor Democrate din România. Membru supleant al CC al
şi Alexandru Drăghici. „Activitate împotriva Statului Român PMR (1955–1958). Exclusă din partid în iunie 1958, pentru
şi tulburarea liniştii publice“, a fost principala lor acuzaţie. activitate fracţionistă.
I-au apărat 24 de avocaţi, în frunte cu Pătrăşcanu şi Maurer. 69 Alexandru Drăghici (n. 1913 – d. 1993), profesia de
Printre avocaţii apărării a fost şi Ghiţă Ionescu care, după bază: lăcătuş mecanic. Membru al PCdR din 1934. După 23
război, în emigraţie, a publicat o istorie a comunismului august 1944 a fost secretarul organizaţiei de partid a Capita-
în România. Dar totalul pedepselor acordate de Consiliul lei şi membru al CC al PCR/PMR/PCR (1945–1968), acuzator

106 107
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

public în „tribunalele poporului“, ministru de Interne


(1952–1965), secretar al CC al PCR (1965–1968). Pensionat,
degradat din rangurile militare şi exclus din partid în urma
reabilitărilor din 1968. După dezvăluirile din presa post-
comunistă, a emigrat în Ungaria, unde a şi decedat.

5
Activist în mişcarea antifascistă

În căutarea luptei de clasă

Î
n timpul cât a fost membru în Comitetul raional
UTC din sectorul Negru al Capitalei, Nicolae Cea-
uşescu a primit întâia sa misiune mai importantă:
a fost trimis la Craiova, unde se rejudeca procesul capi-
lor grevei de la Griviţa, pentru a-i asigura pe inculpaţi
de simpatia „clasei muncitoare“. În iunie 1934, Nicolae
Ceauşescu n-a apucat să-i vadă pe nici unul dintre lide-
rii grevei. A fost arestat rapid, înainte să intre în sala
de judecată.
În boxa acuzaţilor se aflau muncitori de la Căile
Ferate, lideri ai protestului din februarie 1933. Plus
Gheorghe Gheorghiu, zis Dej, legătura partidului cu
sindicatele roşii de la Atelierele Griviţa. La data pro-
ducerii evenimentelor incriminate de instanţa militară,
Ceauşescu era proaspăt intrat în mişcarea clandestină
comunistă. Ulterior, avea să descrie acea perioadă
apelând la jargonul marxist – ani de intensificare a
exploatării burghezo-moşiereşti, de fascizare rapidă a
ţării1 –, din care cu greu se putea deduce înlănţuirea
adevărată a faptelor.
Greva de la Atelierele CFR a fost evenimentul sim-
bolic din istoria comunismului românesc prin care se
voia ilustrarea luptei muncitorilor contra exploatării,

108 109
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

sub conducerea partidului. Ca în cazul oricărei legen- plecare al grevei, pentru că sindicatul controlat de
de, şi aceea a Griviţei are puţine puncte comune cu comunişti era mai puternic.
realitatea. Multe evenimente şi personaje din istoria În 28 ianuarie, la 10.30, Panait Bogăţoiu a cerut opri-
comunismului românesc se leagă de această grevă, rea lucrului. Apoi, în fruntea unui „comitet de fabrică“
astfel că vom sintetiza în cele ce urmează faptele. s-a prezentat la conducere cu lista revendicărilor. Se
Contextul semăna într-adevăr cu ceea ce învăţătura cerea salariu de minimum 4.000 de lei şi reintroducerea
leninistă numea situaţie revoluţionară, condiţie obliga- alocaţiei pentru chirie. La protest au participat aproxi-
torie a declanşării luptei de clasă. Pentru atenuarea mativ 3.000 de muncitori. Eduard Mirto, ministrul
efectelor crizei economice, în ianuarie 1933, Guvernul Comunicaţiilor, a mediat între grevişti şi administraţia
României a introdus a treia „curbă de sacrificiu“: pen- CFR. S-a stabilit ca interesele muncitorilor să fie repr-
tru trei luni, salariile urmau să fie reduse cu 10–12%. ezentate de sindicatul social-democrat. După discuţii,
Peste criza economică s-a suprapus una politică. acesta a obţinut soluţionarea revendicărilor.
Iuliu Maniu2 demisionase din funcţia de premier. Ca În zilele următoare, comuniştii au răspândit mani-
să dezbine Partidul Naţional Ţărănesc, Regele Carol feste în cartierul Griviţa, îndemnând muncitorii să nu
al II-lea3 l-a numit în fruntea Guvernului pe Alexandru aibă încredere în promisiunile Guvernului. La 2 fe-
Vaida-Voevod4, fost colaborator al lui Maniu. bruarie 1933, aproape 5.000 de lucrători au încetat din
În aceeaşi lună, la Atelierele CFR Griviţa din nou lucrul. Lista noilor revendicări cuprindea acorda-
Bucureşti s-a declanşat un conflict de muncă. La rea „alocaţiei de scumpete“, creşterea salariului cu 40%
20 ianuarie, administraţia a anunţat că vor primi şi recunoaşterea comitetelor de fabrică. „Comitetele de
sala-riul doar muncitorii care dovedesc plata impoz- fabrică“ – revendicare de natură politică, de inspiraţie
itelor pe ultimii trei ani. Nici vremurile, nici vremea bolşevică – au iritat Guvernul, care a reacţionat dur.
nu ţineau cu muncitorii: în iarna lui 1933, temper- Armata şi jandarmii au înconjurat atelierele. Părând
atura a scăzut cu multe grade sub zero. Pentru că fără sorţi de izbândă, greva s-a stins. Ca urmare a
muncitorii din atelierele de vagoane lucrau în aer protestelor de la Griviţa, la 4 februarie s-a introdus
liber, conducerea a decis să întrerupă temporar activ- starea de asediu în Bucureşti, Iaşi, Cernăuţi, Galaţi,
itatea în acest sector. Nu doar perspectiva şomajului Timişoara, Valea Prahovei.
i-a nemulţumit pe ceferiştii de la vagoane. Salariile În scurt timp, comuniştii din sindicatul roşu de la
lor fuseseră mereu mai mici decât ale colegilor din CFR a creat totuşi un „comitet de fabrică“. Prin crea-
Atelierele de Locomotive. rea comitetului, au spus autorităţile, s-a încălcat legea
Nemulţumirile întemeiate au fost speculate de stării de asediu. În noaptea de 14 spre 15 februarie au
comunişti. Respectând indicaţiile date la al VI-lea fost arestaţi liderii sindicatului roşu de la CFR. Astfel,
Congres al Cominternului din 1928, aceştia creaseră au ajuns după gratii Panait Bogăţoiu, Constantin
la CFR un sindicat roşu, opus celui social-democrat. Doncea, Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Sindicatul roşu era condus de Panait Bogăţoiu şi de În semn de protest, a doua zi muncitorii au între-
Constantin Doncea5. Legătura cu partidul o făcea rupt iar lucrul. „Comitetul“ a mers să negocieze cu
Gheorghe Gheorghiu-Dej, viitorul lider al României. inginerul Atanasiu, directorul Atelierelor de Vagoane.
Atelierele de vagoane au reprezentat punctul de Cereau eliberarea arestaţilor, ridicarea stării de

110 111
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

asediu, recunoaşterea „comitetelor de fabrică“. De data În vara lui 1933, la indicaţiile Cominternului,
aceasta, cererile au fost refuzate. Drept răspuns, 4.000 comuniştii au demarat campanii în favoarea
de muncitori s-au baricadat în fabrică, iar Armata şi condamnaţilor7. S-au creat comitete de sprijin, s-au
Jandarmeria au înconjurat din nou atelierele. După- strâns semnături, s-au tipărit cărţi poştale cu chipul
amiază, în faţa porţilor s-au strâns lucrătorii din lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Constantin Doncea şi
schimbul următor. În afară de ei, o mulţime de oameni alţi acuzaţi, pentru a fi vândute muncitorilor. Banii
s-a solidarizat cu greviştii. În afara porţilor s-au iscat astfel obţinuţi mergeau spre familiile ceferiştilor. Prin
incidente între protestatari şi forţele de ordine. Un intermediul Moscovei, procesul a ajuns şi în atenţia
gardian a fost împuşcat în cap. În scurt timp, mulţimea străinătăţii, intelectuali şi muncitori din alte ţări fiind
a fost împrăştiată. invitaţi să semneze în favoarea condamnaţilor8.
În dimineaţa de 16 februarie, Armata i-a somat După mai multe amânări, la presiunea avocaţilor
pe muncitori să părăsească atelierele. O parte s-a angajaţi de partidul comunist şi a opiniei publice
conformat. La expirarea termenului dat de locotenent- antrenate în proteste, autorităţile au acceptat să reju-
colonelul Romulus Hotineanu, s-a tras o salvă în aer. dece procesul. În iunie 1934, cazul a fost redeschis pe
Apoi, conform comunicatului oficial, încă două în plin. rolul Consiliului de Război al Corpului I Armată din
Pentru că şi ceferiştii erau înarmaţi, se preciza în co- Craiova. Erau judecaţi liderii care primiseră cele mai
municat. În urma protestului au murit şapte munci- mari condamnări9. Noua judecată a început la 4 iunie
tori, doi soldaţi şi un gardian public. 1934. Prezida colonelul-magistrat Teodor Petrescu, iar
Noua formă de a pune presiune pe autorităţi – adică acuzarea era condusă de maiorul Vasile Gelep, comi-
blocarea în ateliere – nu era lesnicioasă, au relatat sar regal, personaje cu care condamnaţii vor avea de-a
greviştii şi liderii lor în ancheta ulterioară. Expunerea face şi în ultimii ani de detenţie.
timp îndelungat la temperaturi extreme, cumulată cu Respectând indicaţiile Cominternului, la procesul
lipsa de somn şi de hrană, ar fi făcut mai multe victime din 1933 ceferiştii comunişti au negat orice legătură
decât gloanţele stăpânirii, dacă lucrătorii n-ar fi fost cu partidul. În iunie 1934, tactica a fost alta: Gheorghe
ajutaţi din afară. Gheorghiu-Dej a recunoscut încercarea de spargere a
Atât în 2 februarie, cât şi în noaptea de 15 spre sindicatelor social-democrate şi tentativa de creare
16, muncitorilor blocaţi în ateliere li s-a trimis pâine. a unui sindicat comunist la Atelierele CFR Griviţa.
„Înainte de a împărţi pâinea, Doncea Constantin a La 30 iunie 1934, Consiliul de Război al Corpului I
citit nişte notiţe în care erau însemnate numele per- Armată Craiova a redus toate pedepsele10.
soanelor care trimiseseră pâinea, între care am auzit
«Sindicatul Solidaritatea», despre alţii care au trimis
pâine nu pot da amănunte, deoarece eram departe de Arestarea de la Craiova
locul unde vorbea Doncea Constantin“, a spus Vasile
Bâgu într-o amănunţită declaraţie despre grevă, La sfârşitul lunii iunie 1934, aproape de finalul
dată în faţa anchetatorilor6. În masa anonimilor procesului, Vasile Gabor, Nicolae Ceauşescu, Vasile
care i-au ajutat atunci pe grevişti s-a aflat şi Nicolae Pogăceanu şi Ion Brad au ajuns la Craiova. Aduseseră
Ceauşescu. mai multe liste de semnături şi memorii-protest, din

112 113
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

care ar fi trebuit să reiasă că muncitorimea română Declaraţia lui Ceauşescu respectă întocmai codul de
se solidarizează cu inculpaţii şi cere eliberarea lor. bune practici din lumea revoluţionarilor. La interoga-
Conform listelor de adeziuni confiscate de poliţie de toriul luat de comisarul Nicolae Turcu a spus că listele
la cei patru tineri, cu acuzaţii din boxă se solidarizau de semnături le primise de la un personaj imposibil
chelnerii de la restaurantul Eliade din Bucureşti, de identificat. Declaraţia lui nu le era anchetatorilor
muncitorii din fabrica Industria Bumbacului, şomeri de niciun folos, pentru a desface urzeala construită de
din sectoarele Galben şi Albastru ale Capitalei. şefii lui Ceauşescu din UTC.
Cei patru tineri nu au mai apucat să-şi îndepli- I-a ajutat, în schimb, utecistul clujean Vasile
nească misia, fiind arestaţi la intrarea în sala de Pogăceanu, student la Academia de Studii Comerciale
judecată. Pentru cercetări mai amănunţite, poliţiştii din oraşul transilvan. În mediile studenţeşti clujene,
craioveni i-au trimis, sub escortă, la Bucureşti, simpatizante ale stângii, Pogăceanu îl cunoscuse pe
împreună cu listele de semnături găsite asupra lor. Tudor Bugnariu14, asistent la Facultatea de Litere a
La Prefectura Poliţiei Capitalei au fost cercetaţi de Universităţii Ferdinand. Bugnariu era unul dintre
comisarul-şef Nicolae Turcu11, iar după câteva zile au animatorii Comitetului Regional Antifascist din Cluj,
fost eliberaţi. care se ocupa cu colectarea semnăturilor pe memorii
La fel cum avea să facă ori de câte ori a fost ares- în favoarea ceferiştilor. Un astfel de memoriu, semnat
tat, Nicolae Ceauşescu a evitat să-i dea comisarului de 200 de intelectuali şi muncitori ardeleni, aducea
răspunsuri precise. „Mă numesc Ceauşescu Nicolae, la Craiova şi Vasile Pogăceanu, atunci când a fost
născut în anul 1918, în comuna Scorniceşti, judeţul arestat, împreună cu Ceauşescu. Interogat şi el de
Olt, de profesiune lucrător cizmar – i-a declarat viito- comisarul Turcu, Pogăceanu a explicat mecanismul de
rul şef de stat la 27 iunie 1934. Sunt venit în Bucureşti strângere a semnăturilor. Tudor Bugnariu l-a trimis la
în anul 1928, când m-am angajat ca ucenic în atelierul Craiova, mărturisea studentul, pentru a se „prezenta
de cizmărie Alexandru Săndulescu din Calea Victoriei în instanţă, la procesul ceferiştilor, a lua contact cu
89, unde am lucrat până în 1932, iar în prezent sunt avocaţii apărării, a face depoziţiuni favorabile în nu-
în serviciul atelierului de cizmărie Rusescu, cumnatul mele Comitetului Regional Antifascist din Transilvania
meu, unde şi locuiesc, în str. Şerban Vodă nr. 15“12. În şi a da citire memoriului ce mi s-a încredinţat de sus-
continuare, a relatat comisarului despre călătoria la numitul profesor“15. Aşadar, Pogăceanu16 a spus la
Craiova. „Am plecat la Craiova duminică, 24 iunie crt., poliţie tot ce ştia. Un trădător, în jargonul comunist.
împreună cu Gabor Vasile, fiind trimişi de un individ Pe baza acestor declaraţii, Tudor Bugnariu a fost ares-
cu semnalmentele: înalt, gras, blond, robust, ras com- tat în noiembrie 1934, judecat în noiembrie 1935 şi
plet, care mi-a dat suma de 400 lei şi un număr de 22 condamnat la zece luni închisoare. În jurul procesului
de liste de subscripţie şi proteste semnate de munci- Bugnariu s-a făcut în epocă multă vâlvă17.
tori, spre a le depune în instanţă la Consiliul de Război Episodul participării lui Nicolae Ceauşescu la pro-
Craiova, unde se judecă procesul ceferiştilor, precum cesul ceferiştilor de la Craiova a fost interpretat diferit
şi pentru a face o declaraţie ca informator în favoarea de-a lungul timpului, în funcţie de momentul politic.
acuzaţilor, arătând că muncitorimea se solidari- În vremea puterii sale, i s-a amplificat importanţa,
zează cu ei“13. Ceauşescu fiind prezentat drept eroul care „a denunţat

114 115
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

lipsa de libertate şi regimul de exploatare economi- făcut un istoric al „antifascismului“ din România, au
că“18. După căderea regimului comunist, chiar şi foştii menţionat cine sunt liderii şi cum primesc aceştia
apropiaţi i-au minimalizat meritele, acreditând ideea instrucţiuni din afara ţării.
că, de fapt, a făcut un serviciu partidului contra unei După instrucţiunile comitetului mondial de luptă
sume de bani. Astfel, Ion Gheorghe Maurer19 a pus în contra fascismului şi războiului, scriau poliţiştii în
circuit o versiune ştiută şi de el din auzite. Anume că, raport, în cursul lunii iulie 1934 fusese înfiinţată
tânăr fiind, Ceauşescu a fost plătit să ducă acele liste, organizaţia tineretului antifascist român, pe lângă
aşa cum erau angajaţi şi alţi copii să vândă ziare, Comitetul Naţional Antifascist al vârstnicilor.
fără ca vânzătorul să aibă vreo legătură cu conţinutul Preşedintele junilor antifascişti era comunistul Matei
tipărit. Făcea, aşadar, numai serviciul de curier20. Socor23, regizor, consemna autorul raportului. Acesta
închiriase un local în strada Câmpineanu nr. 7, unde
organiza şedinţe săptămânale, mai consemna rapor-
Trimiterea la urmă tul, la care se discutau şi se luau hotărâri referitoare
la organizarea tineretului muncitoresc şi ţărănesc în
În august 1934, după cum a scris în autobiografie21, comitete de acţiune contra fascismului şi războiului.
tânărul Ceauşescu a fost cooptat în Comitetul Central Matei Socor activa energic în această organizaţie,
al tineretului antifascist. Noua sarcină i-a adus dese apreciau poliţiştii. Concret, tipărea materialul de
confruntări cu poliţia. A fost arestat de mai multe propagandă şi ţinea legătura cu membrii partidului
ori, pentru intervale scurte de timp, dar nu a ajuns comunist, de la care primea instrucţiuni. Antifasciştii
niciodată în faţa justiţiei. din România primeau ordine de la Comitetul Mondial
Mişcarea antifascistă din România reproducea Antifascist şi Antirăzboinic, al cărui preşedinte era
modelul general pus la cale de Comintern. În ianu- scriitorul francez Henry Barbusse, înfiera Siguranţa
arie 1933, Hitler acaparase puterea în Germania. complotul mondial împotriva României. Din afară,
La Berlin funcţiona Biroul pentru Europa de Vest al mai semnalau poliţiştii, s-a primit ordin „de a nu
Cominternului, iar Partidul Comunist German era încerca să tipărească publicaţiuni clandestine, fiindcă
unul dintre cele mai puternice din Europa. Astfel, rostul acestui curent este de a ajuta masele cu lozinci
propaganda nazistă a folosit mult tema „perico- comuniste sub o formă deghizată, cu posibilitatea de a
lului bolşevic“. Ca reacţie, Cominternul a început activa legal, ca toate organizaţiunile politice“24.
campanii de sensibilizare a opiniei publice occiden- Între ziarele prin care se făcea propagandă anti-
tale. „Fascismul şi militarismul german reprezintă fascistă, Siguranţa menţiona „Alte zări“, la Cluj,
adevăratul pericol pentru Europa“, susţinea maşina „Cuvânt nou“, la Braşov, „Ecoul“, la Iaşi, „Echipa“,
de propagandă sovietică. Sub această lozincă trebuiau „Umanitatea“, „precum şi altele în limba maternă
să se desfăşoare campaniile „antifasciste“ pretutin- a populaţiunei minoritare din provinciile alipite“25.
deni în Europa22. Nici România nu a făcut excepţie, fapt Mişcarea antifascistă din România se finanţa din
repede observat de Siguranţă, care a alcătuit în noiem- donaţii şi din sumele primite de la Internaţionala
brie 1934 un amplu raport-sinteză despre mişcarea a III-a. În spatele „mişcării antifasciste se ascunde
antifascistă din România. Cu acel prilej, poliţiştii au în realitate partidul comunist: antifascismul nu este

116 117
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

altceva decât o formă de manifestare a ideologiei co- Poliţia l-a căutat, pentru confruntarea cu Durbacă.
muniste“, menţiona documentul. Poliţiştii observaseră L-a găsit, din întâmplare, în după-amiaza de 26 au-
şi o creştere a subvenţiilor primite de comuniştii din gust 1934, când Ceauşescu a fost arestat a treia oară,
România. Această mişcare a luat astfel un avânt împreună cu studentul la matematici Fred Demostene
foarte mare în toate ţările, şi mai ales în România, şi cu Iosif Schwarz, de profesie funcţionar particular30.
ţinta finală fiind alcătuirea unui front unic antifascist Cei trei se întâlniseră într-o casă din strada Echinoxului
care să înlocuiască pe moment lipsa şi imposibilitatea nr. 53, din zona Filaretului, lângă Sanatoriul TBC.
frontului unic muncitoresc, precum şi crearea de La Fred Demostene, agenţii de stradă au găsit o
opoziţii roşii în toate celelalte organizaţiuni politice în scrisoare de patru file în care se vorbea despre situaţia
care activează majoritatea membrilor din comitetele muncitorilor din fabricile bucureştene. În schimb, la
antifasciste, îşi informau autorii raportului superiorii. Ceauşescu nu s-a găsit nimic compromiţător. Seara, a
Campania de agitare a muncitorilor, a ţăranilor, a ti- ajuns în arestul poliţiei. Nu înainte ca ofiţerul de servi-
neretului şcolar şi universitar „şi de adâncire în toate ciu să-i fi confiscat şapte lei, cravata, cureaua, gulerul
clasele sociale a ideologiei comuniste se face prin presa şi portofelul31. După două zile de anchetă, poliţia i-a
favorabilă extremei stângi“26. Analizând publicaţiile trimis pe toţi la Consiliul de Război, pentru continu-
vremii, agenţii de poliţie observaseră că noţiunile area cercetărilor. În cazul lui Ceauşescu, ofiţerul de
de comunism, partid comunist fuseseră înlocuite cu Siguranţă recomanda o confruntare cu Ion Durbacă,
muncitoresc sau mişcarea muncitorească, însoţite de aflat la acel moment în închisoarea Jilava. Deşi exista
calificative precum cinstit, netransformist. o mărturie împotriva lui, tânărul cizmar a fost eliberat
În vara lui 1934, Matei Socor a creat Comitetul şi de această dată.
Central al Tineretului Antifascist din România27, în După nicio lună, Nicolae Ceauşescu a fost arestat
care a fost cooptat şi tânărul Nicolae Ceauşescu. Socor iarăşi. Dosarul lui de la Siguranţă nu precizează însă
şi Ceauşescu s-au cunoscut în perioada ilegalităţii, şi motivul arestării. La 18 septembrie 1934, agenţii de
fapt consemnat de viitorul şef de stat în autobiografia la Circa 13 Poliţie l-au ridicat şi l-au trimis la Prefec-
din 194528. tura Poliţiei Capitalei. A fost eliberat, după o noapte
Tinerii antifascişti au avut libertate de mişcare din petrecută în arest. „Plasare la domiciliu prin circa
august până în noiembrie 1934. După ce i-au suprave- respectivă“32, a scris comisarul Gheorghe Ananiu pe
gheat îndeaproape, autorităţile au decis să pună capăt procesul-verbal de arestare. Doar o zi a stat liber: în
propagandei comuniste, camuflate în antifascism. În 20 septembrie a fost arestat din nou, în zona Foişorului
acest interval, Nicolae Ceauşescu a primit mai multe de Foc. Matei Socor, legătura sa superioară, închiriase o
„sarcini“. De pildă, la începutul lui august 1934 i-a cameră de la Petre Enache, proprietar din strada Foişor
dat un pachet de manifeste muncitorului Ion Durbacă nr. 9. În documentele poliţiei, camera figura ca „sediul
şi i-a spus să le distribuie muncitorilor de la Fabrica Comitetului Antifascist Sector II Negru“. Proprietarul
Industria Bumbacului, la ieşirea din schimb. Durbacă observase că „mai mulţi indivizi ţin întrunire la acel
nu şi-a îndeplinit misiunea, fiind prins de poliţie în sediu, care este oprită“33, şi a mers să reclame la poliţie.
timpul acţiunii. La cercetări, l-a indicat pe Nicolae Faptul se explică, în atmosfera creată după asasinarea
Ceauşescu drept „sursă“ a materialului clandestin29. premierului I.G. Duca34 de către legionari, în decembrie

118 119
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

1933. De-atunci, Bucureştiul era considerat teritoriu 26 de Poliţie, în raza căreia îşi declarase domiciliul.
sub stare de asediu, iar astfel de întruniri ar fi trebuit Constantin Drăghicescu, comisar ajutor la respectiva
aprobate de Corpul II Armată. secţie, l-a dus în strada Canonicul Bunea nr. 6 şi
În seara de 20 septembrie 1934, comisarul Anton l-a predat lui Vasile Frunzariu, patronul său, „unde
Ananiu de la Circa 13 l-a însoţit pe proprietar în stra- continuă a lucra“40, nota ofiţerul în raportul către
da Foişor nr. 9. „Ne-am transportat la faţa locului – superiori. Strada Canonicul Bunea era aproape de
raporta comisarul superiorilor –, unde am găsit mai strada Echinoxului, unde fusese arestat la finele lu-
mulţi indivizi la care le vorbea tânărul Matei Socor de- nii august.
spre fascism şi cerea egalitate pentru toţi cetăţenii“35. Nicolae Ceauşescu nu a stat prea mult în locul ace-
Poliţistul i-a somat să sfârşească întrunirea, cei din la. După două săptămâni, în 6 octombrie, a fost arestat
casă l-au ignorat. Atunci, comisarul a plecat după aju- din nou. Trimis la Prefectura Poliţiei Capitalei, a de-
toare. De la secţie, a telefonat la Prefectura Poliţiei clarat că locuieşte în strada Sfântul Nicolae Tei nr. 1.
Capitalei, care a trimis o camionetă cu 12 gardieni După o noapte de arest, a fost lăsat liber, să meargă
publici. Abia au reuşit să-i ridice, accentua comisarul unde ştie. „Liber“41, a scris comisarul pe foaia de ares-
dificultatea misiunii în raportul către superiori. tare, fără altă indicaţie suplimentară.
Comisarul Anton Ananiu a arestat în acea seară 21 de La 24 octombrie 1934 a ajuns din nou în faţa
persoane. Printre aceştia – Matei Socor, preşedintele comisarului Gheorghe Ananiu. Îl arestase agentul
Tineretului Antifascist şi „Prinţul Roşu“ Scarlat Guşe, bine-cunoscut în lumea ilegaliştilor, care scria
Callimachi36, Grigore Preoteasa, student şi membru în în nota de serviciu: „Rog a deţine în arestul Poliţiei
conducerea UTC, viitor ministru de Externe, scriito- pe cunoscutul comunist Niculae Ceauşescu, urmând a
rul Gelu Naum37, pe atunci student. Printre arestaţi fi anchetat de dl. Comisar Gh. Ananiu de la Serviciul
s-a numărat şi Mihail Roller38, viitorul falsificator al Poliţiei Sociale“42. De data aceasta, Ceauşescu le-a de-
istoriei României în spirit sovietic. Comisarul i-a scris clarat poliţiştilor că locuieşte în strada Popescu Aron
greşit numele, „Rolter“, iar la profesie a consemnat nr. 2. Să-şi fi schimbat domiciliul de două ori într-o
„inginer“. La ocupaţia lui Ceauşescu, poliţistul a notat singură lună? Pare, mai degrabă, o manevră menită
„student“. Din inerţie, probabil, pentru că dintre cei 21 să-i inducă în eroare pe poliţişti. La percheziţia
de arestaţi, şapte aveau această ocupaţie. efectuată înainte de a fi trimis în arest i s-au confiscat
Împreună cu ceilalţi, Ceauşescu a fost trimis de 22 de lei, o servietă, un ceas de mână şi cravata43. Ce-a
agentul Anton Ananiu la Prefectura Poliţiei Capitalei, discutat cu comisarul Ananiu nu s-a păstrat la dosar.
unde lucrurile au decurs conform procedurilor. Din Doar rezoluţia pusă de poliţist pe procesul-verbal de
nou percheziţie, iarăşi Ceauşescu nu avea asupra lui arestare. „La urmă“44, scria Ananiu în 25 octombrie
niciun act. Probabil că în timpul scurs de la precedenta 1934. Adică, acasă la părinţi, în satul Scorniceşti.
arestare îşi cumpărase un „ceasornic brăţară“39, con- La ordinul comisarului, Poliţia din Bucureşti a
semnat în procesul-verbal de percheziţie întocmit la transmis Regiunii de Jandarmi Olt că Ceauşescu
ora 23 din noapte. trebuie dus la Scorniceşti. Pe jos, după cum erau prac-
De această dată, cercetările au durat şi mai puţin. ticile vremii. Ceauşescu n-a povestit în autobiografia
De la Prefectură, Ceauşescu a fost trimis la Circa din 1945 dacă a fost bătut sau nu de poliţişti pe drumul

120 121
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

dintre Bucureşti şi satul natal. Ţinând seama de mine: «Cine este băietanul acesta atât de curajos?» El
practicile epocii, nu-i exclus să fi fost. Prima amintire îl cunoştea şi mi-a spus numele. De altfel, acest lucru
despre Ceauşescu a lui Sorin Toma, viitorul redactor- a ajuns, acum câţiva ani, să fie cunoscut în cercuri
şef al „Scînteii“, ilegalist, este în legătură cu bătăile. foarte largi, cu prilejul unei emisiuni TV cu un prim-
Auzise, spune el, de la un vechi ilegalist, Constantin plan în care a apărut Constantinescu-Iaşi“49. Dosarul
Ţiulescu, că săracul Ceauşescu a fost luat „şi bătut ca lui Iorgu Iordan50 din arhiva Siguranţei confirmă că
de obicei!“45. şedinţa unde pretinde că l-a cunoscut pe Ceauşescu a
Episodul trimiterii la urmă a fost exploatat ulterior avut loc şi că universitarul din Iaşi a participat. Totuşi,
de propagandă, reliefându-se umilinţa şi suferinţele la interogatoriul luat de maiorul Groholschi, procuror
tânărului Ceauşescu: „cu cătuşe la mâini“, din post militar, Iorgu Iordan nu-l pomenise pe Ceauşescu.
în post, iar „noaptea dormea chircit pe undeva, legat
şi flămând, tratamentul la care era supus depinzând
de dispoziţia celui ce-l avea în pază...“ După zece zile Şeful uteciştilor olteni
de drum, predat părinţilor, i s-a cerut să se prezinte
zilnic la postul de jandarmi ca să semneze în foaia Măsura trimiterii la urmă n-a dat rezultatele scon-
de prezenţă46. Din scrierile de propagandă, episodul tate. După o scurtă şedere în casa părintească, tânărul
trimiterii la urmă a ajuns ulterior în literatură, fiind Ceauşescu s-a întors la Bucureşti. În ianuarie 193551
prezentat de Marin Preda în romanul Delirul. a participat la conferinţa Comitetului Judeţean UTC.
Şi prezenţa lui Ceauşescu în mişcarea antifascistă Prezida Ofelia Manole52, secretara UTC Bucureşti.
a fost exploatată în anii puterii sale, evocându-se Participanţilor nu li se dăduseră anterior de-
martori influenţi. Unul dintre aceştia, academicia- talii, după cum şi-a amintit ulterior ceferistul Vasile
nul Iorgu Iordan, pretinde că l-ar fi cunoscut pe Lixandru, zis „ucenicul lui Doncea“, prezent la
tânărul Ceauşescu în 1933, la o şedinţă a Comitetului discuţii53. Au aflat abia în timpul reuniunii că iau
Antifascist, şi i-ar fi creat o impresie deosebită. „Cine-i parte la o şedinţă mai specială. Pentru şedinţă, Ofelia
tânărul acesta care vorbeşte aşa bine?“47, l-ar fi între- Manole închiriase o casă pe strada Caraiman, aproape
bat acesta pe Petre Constantinescu-Iaşi48, prezent şi de Atelierele CFR Griviţa54. În afară de Nicolae
el la şedinţă. În 1977, academicianul Iordan, care îi Ceauşescu, la amintita reuniune au mai participat încă
servise drept sursă biografului oficial, şi-a tipărit pro- 18 persoane. Discuţiile, prelungite până la 4 dimineaţa,
priile memorii. Cu această ocazie a pus în circuit detalii au fost conduse de secretara UTC Bucureşti, secondată
suplimentare. Bunăoară că Nicolae Ceauşescu frecven- de Grigore Preoteasa.
ta casa lui Scarlat Callimachi – „Prinţul Roşu“ –, din În acord cu normele conspirativităţii, cei strânşi în
Strada Romană nr. 55. „M-a impresionat prin curajul, jurul mesei nu şi-au declinat adevărata identitate şi
puţin obişnuit, ca şi, drept consecinţă, prin convingerea au făcut cunoştinţă unii cu alţii cu numele conspira-
că luptă pentru o cauză dreaptă, care va triumfa fără tive. Ofelia Manole era „Irina“, iar Grigore Preoteasa
îndoială, dacă va fi dusă cu fermitate – scrie Iordan era „Sorel“. Unui student cu „părul pletos“, după cum
cu referire la Ceauşescu. L-am întrebat pe colegul i-a rămas fixat în memorie lui Vasile Lixandru, cu toţii
Constantinescu-Iaşi, care era în prezidium alături de îi spuneau „Eminescu“. Cei 19 se adunaseră pentru a

122 123
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

discuta situaţia muncitorilor din fabrici, în special a a motivat ea scopul călătoriei. În acel timp, la
celor de la Căile Ferate. Ceferistul Vasile Lixandru, Berlin funcţiona Biroul pentru Europa de Vest al
legătură inferioară a lui Grigore Preoteasa, a fost in- Cominternului. De acolo, Stela Radosoveschi trans-
vitat să povestească celor prezenţi despre locul său de mitea uteciştilor din România sarcinile trasate de la
muncă. Partidul comunist, a comunicat mai departe Moscova. În primăvara anului 1934, după preluarea
Ofelia Manole, doreşte să-i organizeze pe muncitori în puterii de către Adolf Hitler, Stela Radosoveschi a
vederea grevei generale. fugit din Berlin împreună cu iubitul ei, un comunist
Discuţiile s-au prelungit până în zorii zilei, iar german, refugiindu-se la Praga. Acolo s-au reîntâl-
Nicolae Ceauşescu a rămas până la sfârşit. La capătul nit cu Dori Goldstein şi Vanda Nicolschi, doi agenţi
şedinţei, a plecat cu Victor Tamler, un utecist din ai Cominternului originari din România. Pentru că
Polonia, participant la şedinţă. „După conferinţă am intrase clandestin în Cehoslovacia, poliţia pragheză a
fost oprit de agentul Guşe – scria Ceauşescu în auto- expulzat-o la Bucureşti. Judecată de Tribunalul Ilfov
biografia din 1945. La mine s-a găsit chitanţa de în august 1934, a fost achitată.
închiriere a casei unde s-a ţinut conferinţa şi un carnet Ce a făcut Ceauşescu în subordinea ei, acesta nu
cu unele notiţe pe care îl uitase acolo Ofelia Manole şi a detaliat. Citită din documentele de partid, „fişa
îl luasem să i-l dau. Am reuşit pe drum să fug“55. postului“ de instructor nu apare clar individualizată.
În martie 1935, Ofelia Manole a fost arestată. Din Să se ocupe de educarea tinerilor în spirit comunist,
închisoare, a reuşit să trimită o scrisoare tovarăşilor suna indicaţia generală. Din experienţele consemnate
rămaşi în libertate, unde a vorbit şi despre Nicolae în documente de arhivă reiese şi ce făcea concret:
Ceauşescu, numindu-l „cizmăruşul“. „În lumina aces- misiunea instructorului era să contacteze oamenii
tor fapte, şi adăugând încă faptul acela că mie mi se de încredere ai partidului din zona respectivă. Nu se
indică că am fost urmărită în seara când am plecat ocupa personal de recrutarea noilor adepţi, dar, odată
de la Conferinţă şi că tocmai Tamler a fost acela care recrutaţi, contribuia la instruirea lor.
a mers în maşină cu cizmăruşul cu chitanţă, eu cred Pentru îndeplinirea „sarcinii“, tânărul Ceauşescu
că şi acest fapt capătă o înfăţişare nouă. Aici vreau călătorea mult prin regiunea Olteniei. Posibil să-l fi
să adaug încă ceva. Tamler a avut la dânsul notesul văzut cineva şi să fi anunţat autorităţile. În martie
meu (era aproape curat) şi l-a dat cizmăruşului, când 1935, postul de jandarmi Scorniceşti se interesa de
a plecat de la conferinţă. Notes a fost luat împreună el la Bucureşti. „Am onoarea a vă ruga să binevoiţi a
cu chitanţa. Atunci n-am dat importanţă acestui lucru ne comunica dacă se găseşte pe Strada Şerban Vodă
însă acum cred că n-a fost întâmplător“56. Cu alte cu- No. 15 individu Niculae Andruţă Ceauşu din comuna
vinte, Ceauşescu putea fi bănuit de trădare. Scorniceşti-Olt. Totodată a fi supravegheat de oare ce
În februarie 1935, Nicolae Ceauşescu a fost trimis de (sic!) a mai fost găsit şi trimis la domiciliu său pentru
superiorii săi în Oltenia, ca instructor UTC. Legătură că sa găsit asupra lui manifeste comuniste şi că ar face
superioară îi era Stela Radosoveschi57. Aceasta avea şi el parte din aceia organizaţie“58.
un trecut consistent în mişcarea comunistă. În toamna Puşi în gardă de jandarmii din regiunea natală,
lui 1931 plecase legal la Berlin, cu un paşaport elibe- agenţii de la Bucureşti l-au căutat acasă la sora
rat de Poliţia Tighina. Pentru continuarea studiilor, Niculina. După cercetări, au recunoscut deschis că nu

124 125
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

ştiu unde se află Ceauşescu. „Făcând cercetări în strada de 23 august 1944. Membru supleant al CC al PMR (1948–
Şerban Vodă No. 15 am stabilit că individul Ceauşescu 1958). La Plenara CC al PMR din iunie 1958, a fost exclus
Nicolae nu se află aici; are însă o soră anume Niculina din partid pentru fracţionism. A fost readus în viaţa politică
de Ceauşescu.
Ceauşescu, care domiciliază aci şi aceasta ne-a de-
6 ANIC, fond 96, dosar 6570, f. 239.
clarat că nu ştie de susnumitul nimic şi că are domici- 7 Ibidem, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 99/1933, f. 2.
liul în Bucureşti, ea îl ştia acasă în com. Scorniceşti. În 8 A. Deac, Augustin Matei, Mişcarea de solidaritate inter-
strada Ştirbei Vodă 15 este necunoscut“59. naţională cu luptele eroice ale ceferiştilor şi petroliştilor din
În vară, Stela Radosoveschi a fost arestată. „După februarie 1933, în „Analale Institutului de Istorie de pe lângă
arestarea ei în iulie 1935 am rămas eu cu conducerea CC al PMR“, nr. 1, 1963, pp. 35–50.
regionalei până în decembrie 1935“60, mărturisea 9 Constantin Doncea şi Dumitru Petrescu fuseseră
condamnaţi în 1933 la muncă silnică pe viaţă. Gheorghe Va-
Ceauşescu în autobiografia din 1935. Până la sfârşitul
silichi, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Ion Marin,
anului, a activat în Oltenia. Îşi stabilise domiciliul la Alexandru Rozemberg şi David Körner – condamnaţi la
Piteşti. De acolo, voiaja prin regiune. pedepse privative de libertate, cuprinse între 5 şi 20 de ani.
10 De la muncă silnică pe viaţă, Doncea şi Dumitru
Petrescu au primit 15 ani de muncă silnică, iar Gheorghe
Note Gheorghiu-Dej, Gheorghe Vasilichi, Chivu Stoica au primit
12 ani de muncă silnică.
1 Nicolae Ceauşescu, Cuvântare la adunarea festivă 11 Nicolae Turcu era un poliţist cu multă experienţă în
prilejuită de sărbătorirea împlinirii a 60 de ani de viaţă şi a mişcări subversive. A scris studii teoretice despre formele de
peste 45 de ani de activitate revoluţionară, Bucureşti, Editura manifestare a comunismului, iar în plan practic a anchetat
Politică, 1970, p. 10. mulţi militanţi comunişti. După ajungerea partidului comu-
2 Iuliu Maniu (n. 1873 – d. 1953), preşedintele Partidului nist la putere, Turcu a fost arestat în mai multe rânduri.
Naţional Român din Transilvania (1919–1926), preşedintele Detalii despre umilirea fostului poliţist a furnizat Teohari
PNŢ (1926–1947). Condamnat în 1947, a decedat în închisoa- Georgescu, când a fost el însuşi anchetat. Cf. Arhiva CNSAS,
rea de la Sighet. fond Penal, dosar 246, vol. I, Proces-verbal de interogatoriu
3 Carol al II-lea de Hohenzollern (n. 1893 – d. 1953), rege din 2 iunie 1953, f. 300–308.
al României (1930–1940). 12 Ioan Petcu, op. cit., p. 61.
4 Alexandru Vaida-Voevod (n. 1872 – d. 1950), om politic, 13 Ibidem.
fruntaş al Partidului Naţional Român din Transilvania şi al 14 Tudor Bugnariu (n. 1909 – d. 1988), filozof, a făcut o
Partidului Naţional Ţărănesc, prim-ministru al României, frumoasă carieră universitară după ajungerea la putere a
fondator al formaţiunii Frontul Românesc, susţinător al rege- partidului comunist. În 1955 a fost primit în Academia Română.
lui Carol al II-lea. A fost o vreme şi adjunct al ministrului Învăţământului. În
5 Constantin Doncea (n. 1904 – d. 1973), muncitor. 1957 s-a căsătorit cu Dorli, fiica lui Lucian Blaga.
Membru al PCdR din 1931, considerat liderul grevelor de la 15 Ioan Petcu, op. cit., p. 61.
Griviţa. Condamnat la muncă silnică pe viaţă la procesul din 16 Vasile Pogăceanu (n. ? – d. 1986) a continuat să ac-
iunie 1933, în anul următor pedeapsa i-a fost redusă la 20 de tiveze în mişcarea comunistă. În august 1940 a rămas în
ani închisoare. A evadat din penitenciarul Craiova împreună partea de Ardeal cedată Ungariei. A fost prins de autorităţile
cu Dumitru Petrescu şi Gheorghe Vasilichi (1935), emigrând horthyste, anchetat şi torturat. În 1943 a reuşit să fugă în
în URSS. Ulterior, a îndeplinit misiuni ale Cominternului România. Acesta trebuie să fi fost meritul pentru care a
în Spania şi Franţa. A fost paraşutat în ţară puţin înainte fost iertat de păcatele din 1934: în toamna lui 1944, după

126 127
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

recuperarea Ardealului, a fost numit prefect al judeţului Cluj. 1934, Matei Socor a comandat în mai multe rânduri cărţi
După 1948, a intrat în diplomaţie. Vezi Corneliu Crăciun, poştale ilustrate, pentru a fi vândute muncitorilor. „Femei!
Dicţionarul comunizanţilor din noaptea de 23 spre 24 august Luptaţi contra războiului“, se putea citi pe asemenea mate-
1944, Oradea, Editura Primus, 2009, pp. 418–419. riale de propagandă. Alte cărţi poştale puse în vânzare de
17 Stelian Tănase, Clienţii lu Tanti Varvara. Istorii clan- tinerii antifascişti reprezentau un muncitor care loveşte şi
destine, Bucureşti, Humatitas, 2005, p. 247. dezarmează un soldat.
18 Michel-Pierre Hamelet, Nicolae Ceauşescu. Biografie şi 28 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10.
texte selectate, Bucureşti, Editura Politică, 1971, p. 17. 29 Ibidem, fond 95, dosar 14481/15020, f. 9.
19 Ion Gheorghe Maurer (n. 1902 – d. 2000), jurist. După 30 Ibidem.
propriile declaraţii, primirea în partid i-a fost anunţată după 31 Ibidem, f. 8.
ce pledase ca avocat al apărării în procesele intentate comu- 32 Ibidem, f. 15.
niştilor (1937). Arestat şi internat în lagărul de la Târgu-Jiu, 33 Ibidem, f. 18.
de unde, pe considerentul că absolvise un liceu militar, a fost 34 I.G. Duca (n. 1879 – d. 1933), om politic, ministru în
trimis pe frontul de Răsărit. Membru al CC al PCR (1945– mai multe guverne liberale, prim-ministru (noiembrie – de-
1974), ministru al Afacerilor Externe (1957–1958), preşedinte cembrie 1933), asasinat de legionari la 29 decembrie 1933.
al MAN (1958–1961), preşedinte al Consiliului de Miniştri 35 ANIC, fond 95, dosar 14481/15020, f. 18.
(1961–1974). Pensionat de Ceauşescu (1974) cu menţinerea 36 Scarlat Calimachi (n. 1896 – d. 1975), descendent al
salariului şi a celorlalte privilegii ce decurgeau din funcţia de unei vechi familii boiereşti din Moldova. A fondat şi a condus
prim-ministru.
ziare de stânga, a primit şi o condamnare de un an pentru un
20 Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, Bucureşti, Compa-
pamflet în care-i apără pe greviştii din 1933. În „epoca Dej“ a
nia, 2008, p. 343–344.
fost directorul Muzeului Româno-Rus.
21 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10.
37 Gelu Naum (n. 1915 – d. 2001), scriitor, arestat de mai
22 Moscova i-a folosit pe intelectualii de stânga, mai ales pe
multe ori în anii ’30, ca simpatizant al stângii. Student la
cei francezi. În iulie 1934 se împlineau 20 de ani de la izbucni-
rea Primului Război Mondial. Cu sprijinul Moscovei, la Paris Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti,
a fost organizat Congresul Mondial antifascist. Din România făcea parte, după ştiinţa poliţiei, din celula comunistă de la
au participat profesorul universitar Petre Constantinescu- Universitate, condusă de Grigore Preoteasa. După ce partidul
Iaşi, ziarista Zoe Frunză şi Matei Socor. comunist a ajuns la putere nu a deţinut funcţii, dedicându-se
23 Matei Socor (n. 1908 – d. 1980), compozitor, fiul gazeta- literaturii. A scris poezie, proză, eseu, piese de teatru,
rului Emanoil Socor. Simpatizant al mişcării comuniste, a literatură pentru copii. Pentru activitatea sa literară a fost
fost arestat de mai multe ori. În perioada războiului a fost premiat în mai multe rânduri. Cf. Avangarda românească
internat în lagărul de la Târgu-Jiu. Între 1945–1952 a fost în arhivele Siguranţei, ediţie îngrijită de Stelian Tănase,
preşedintele Radiodifuziunii Române şi preşedinte al Uniunii Polirom, 2008, pp. 209–225.
Compozitorilor, din 1949 până în 1954. Cu un an înainte a 38 Mihail Roller (n. 1908 – d. 1958). În anii ’30 a fost
fost primit în Academia Română, ca membru corespondent. arestat de mai multe ori ca simpatizant al stângii. Perioada
În 1953, Matei Socor, preşedintele Uniunii, a compus muzica războiului a petrecut-o în URSS. După preluarea puterii de
imnului de stat al Republicii Populare Române, pe versurile către partidul comunist, trecea drept principalul specialist
lui Dan Deşliu. al PCR în materie de istorie. În anul 1948, sub semnătura lui
24 ANIC, fond 96, dosar 334, f. 82. a apărut Istoria RPR. Manual pentru învăţământul mediu.
25 Ibidem, f. 86. În 1958 a căzut în dizgraţie, fiind considerat singurul vino-
26 Ibidem. vat de mistificarea istoriei. Roller a murit în iunie 1958, la
27 Activitatea Comitetului Central al Tineretului vârsta de 50 de ani. În jurul morţii sale s-au ţesut mai multe
Antifascist se limita la propagandă. De pildă, în vara lui legende, spunându-se că impasul din carieră, problemele

128 129
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

de sănătate şi moartea unicului său copil l-au împins spre ani, până în august 1944. După instalarea partidului comu-
sinucidere. nist la putere a deţinut funcţii de rangul doi. A fost, între al-
39 ANIC, fond 95, dosar 14481/15020, f. 16. tele, delegata PCR pe lângă revista Cominformului, intitulată
40 Ibidem, f. 22. „Pentru pace trainică, pentru democraţie populară“. Din 1955
41 Ibidem, f. 25 până la pensionare, Stela Radosoveschi a fost director general
42 Ibidem, f. 26. adjunct al Agenţiei române de ştiri Agerpres. După război
43 Ibidem, f. 27. s-a căsătorit cu Alexandru Moghioroş, coleg de lot în procesul
44 Ibidem. din 1936.
45 Lavinia Betea, Poveşti din Cartierul Primăverii, 58 ANIC, fond 95, dosar 14481/15020, f. 29.
Bucureşti, Curtea Veche, 2010, p. 129. 59 Ibidem, f. 31.
46 Michel-Pierre Hamelet, op. cit., p. 19. 60 Ibidem, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10.
47 Ibidem, p. 19.
48 Petre Constantinescu-Iaşi (n. 1892 – d. 1977), profesor
de istoria artei la Facultatea de Teologie din Chişinău, impli-
cat între cele două războaie mondiale în mişcarea de stânga,
a fost acuzatul principal în procesul „antifasciştilor“, judecat
la Chişinău în 1936.
49 Iorgu Iordan, Memorii, vol. II, Bucureşti, Editura Emi-
nescu, 1977, p. 267.
50 Iorgu Iordan (n. 1888 – d. 1986), filolog, profesor la
universităţile din Iaşi şi Bucureşti, ambasador al României la
Moscova (1945–1947), director al Institutului de Lingvistică
din Bucureşti.
51 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10.
52 Ofelia Manole (n. 1908 – d. 1983), a aderat la UTC în
1926, când era elevă de liceu. A fost arestată de mai multe
ori. După 23 august 1944 a deţinut mai multe funcţii: mem-
bru supleant al Comitetului Central (1948–1960), secretar
general al Ministerului Sănătăţii, adjunct al şefului secţiei
de Propagandă şi Agitaţie a Comitetului Central. A fost
sancţionată la plenara din iunie 1958. În 1958 acelaşi an a
fost îndepărtată de la secţia de Agitaţie şi Propagandă. La
Congresul al III-lea al PMR, din 1960, nu a mai fost aleasă
în Comitetul Central. În 1983 a fost omorâtă în propria casă,
asupra morţii ei circulând în epocă mai multe versiuni.
53 ANIC, fond 96, dosar 6598, f. 179/v.
54 Ibidem, dosar 6597, f. 61/v.
55 Ibidem, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10.
56 Ibidem, fond 96, dosar 6599, f. 84.
57 Estera/Stela Radosoveschi, (n. 1909 –d. ?). Judecată în
procesul Anei Pauker de la Craiova, din 1936, a primit o con-
damnare la 9 ani şi 10 luni închisoare. A stat în temniţă opt

130 131
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Dintre tinerii din comună reuşise să-i convertească la


ideile sale pe Ion Olteanu, Toma A. Toma3, Gheorghe
Băleanu şi Nicolae Chiţu. Frecventată de multă lume,
prăvălia lui Dumitrache era un bun paravan pentru
munca de partid.
La începutul lui ianuarie 1936, când a ajuns în zonă,
6 Ceauşescu i-a contactat pe Iubu şi pe Dumitrache. În
Troika patimilor revoluţionare: majoritatea drumurilor, pe viitorul şef de stat l-a însoţit
Vladimir Tarnovschi4, utecist de origine poloneză aflat
arestare, anchetă, închisoare de mulţi ani în România. La Târgovişte, Ceauşescu şi
polonezul s-au întâlnit cu mai multe legături locale,
printre care şi cu tânărul Toma A. Toma. Cu referire la
Ceauşescu, în timpul anchetei aceasta a declarat: „În
Arestarea de la Ulmi seara zilei de 12 ianuarie 1936 am fost la tânărul Gh.
Dumitrache unde am găsit pe Dl. Vladislav Tarnovschi

Î
n decembrie 1935, Nicolae Ceauşescu a primit sar- şi Nicolae Ciauşescu pe care nu-l cunoşteam. În acelaşi
cina de şef al Regionalei UTC Prahova. La fel ca timp, Dl. Tarnovschi a spus la tovarăşul său să nu se
în Oltenia, avea misiunea să creeze în zonă celule ferească de mine căci mă cunoaşte mai de mult. După
UTC. Pe harta partidului, regiunea Prahova se compu- aceasta a început să vorbească Dl. Nicolae Ciauşescu
nea din judeţul cu acelaşi nume, plus Dâmboviţa. Zonă care a spus că vine în comuna Ulmi să organizeze
industrializată, cu proletariat numeros, a fost ţintă pre- un comitet contra scumpetei şi să trimită o cerere la
dilectă a propagandei comuniste. După o lună, la jumă- Blocul Democratic din Bucureşti“5.
tatea lui ianuarie 1936, tânărul activist a fost arestat În cursul discuţiilor, Ceauşescu şi Tarnovschi i-au
la Ulmi, comună apropiată Târgoviştei, situată la doar propus lui Dumitrache să plece cu ei. Să fie promovat
câţiva kilometri de oraş. într-o funcţie superioară, adică. Locul lui în fruntea
Şeful partidului în Dâmboviţa – secretar al celulei uteciste de la Ulmi ar fi trebuit preluat de alt-
Comitetului Judeţean, după cum se numea funcţia în cineva. Despre propunere a declarat Dumitrache de
documentele de partid – era tâmplarul Petre Iubu1 din mai multe ori în timpul anchetei. În 12 ianuarie 1936,
Târgovişte, unul dintre cei al căror nume nu au fost acesta se întâlnise cu Ceauşescu şi Tarnovschi. La
reţinute de istoria partidului. În comuna Ulmi exista o propunerea făcută, tânărul cofetar a cerut un timp de
celulă UTC, creată în cursul anului 1935 de Gheorghe reflecţie, le-a relatat el jandarmilor la anchetă6.
Dumitrache2, alt anonim, pierdut ulterior prin isto- Conform mărturiilor ulterioare făcute de
ria clasei muncitoare. Originar din Ulmi, Gheorghe Dumitrache şi Toma A. Toma, conducător al celulei
Dumitrache învăţase la Bucureşti meseria de cofetar, de la Ulmi urma să rămână Ion Olteanu. Numai că
dar prinsese şi gustul politicii, fiind atras de mişcarea şi acesta a dezvăluit jandarmilor toate discuţiile şi
comunistă. După ce şi-a luat atestatul de meşter, s-a planurile de viitor. „În ianuarie 1936 am fost arestat,
întors în localitatea de baştină şi a deschis o cofetărie. fiind dat de un provocator Olteanu“7, scria Ceauşescu

132 133
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

în autobiografia din 1945, referindu-se la istoria că- Niculae Ceauşescu, român de 18 ani de profesiune
derii de la Ulmi. Mărturisirea lui a fost confirmată cizmar cu domiciliul în oraşul Bucureşti str. Vasile
peste mulţi ani şi de Toma A. Toma. La fel ca şi cei- Lascăr nr. 3, Bucureşti Negru, părinţii mei locuiesc
lalţi tovarăşi arestaţi cu Ceauşescu în 1936, Toma nu în jud. Olt comuna Scorniceşti. Declar următoarele:
a făcut carieră în politică. A rămas în satul lui natal În ziua de mercuri, 15 ianuarie 1936 am plecat din
toată viaţa, iar de pe urma cunoştinţei cu Ceauşescu Bucureşti la orele nu ştiu ora ficsă, însă la Târgovişte
nu a beneficiat în niciun fel. „Secretarul nostru de ce- am sosit la ora 12 ½ cu maşina de curse care vine de
lulă, Dumitrache, urma să plece mai sus, şi-a amintit la Bucureşti. Sosit în Târgovişte am plecat în direcţia
el. Ceauşescu era secretar la UTC la regională şi cred care pleacă în spre comuna Ulmi ca să mă duc la un
că voia să-l lase pe Dumitrache în locul lui. Venise cu cunoscut al meu, pe care îl cunoşteam din Bucureşti
Tarnovschi să ţină şedinţă şi să-l ia pe Dumitrache la pe când el era lucrător (legător de cărţi) că venea pe
regiune. Şi atunci a făcut trădare Olteanu, cu toate la noi să-şi repare pantofii. Am venit la pretenul meu
că Dumitrache voia să-l puie în locul lui la celulă. Am singur fiind şomer ca să stau singur, până când oi găsi
aflat io mai târziu că Olteanu era în legătură de mult, de lucru în Târgovişte ca să lucrez. Sosit aci la prie-
printr-un popă, cu Siguranţa din Târgovişte“8. tenul meu în Ulmi am fost arestat, negăsind nimic la
Nicolae Ceauşescu, Vladimir Tarnovschi şi mine jandarmii de care am fost arestat şi conduşi la
Gheorghe Dumitrache s-au întâlnit acasă la Ion post. Atât declar subscriu şi semnez propriu, Niculae
Olteanu la mijlocul lui ianuarie 1936. Anunţaţi de Ceauşescu“9.
gazdă, jandarmii au năvălit şi i-au ridicat pe toţi trei. Prin metode „specifice“, jandarmii l-au convins to-
Din dosarul cauzei reiese că anchetatorii l-au lăsat în tuşi pe Dumitrache să-şi recunoască activitatea în
pace pe provocatorul Olteanu. Toma A. Toma, Nicolae slujba partidului interzis. Într-o autobiografie din
Chiţu, Gheorghe Băleanu şi ceilalţi membri ai celulei 1948, dată pentru primirea în asociaţia luptătorilor
UTC din comuna Ulmi au fost, de asemenea, arestaţi. antifascişti, acesta a admis că şi-a recunoscut activi-
Pe baza turnătoriilor lui Olteanu, au mai fost ridicaţi tatea ilegală, „în urma bătăilor şi a presiunilor morale
şi alţi săteni. (arestarea sorei mele care era bolnavă şi mă crescuse
pe mine, arestarea fraţilor mai mici)“10. L-a învinuit şi
pe trădătorul Olteanu. Acesta îi cunoştea activitatea şi,
Ancheta după ştiinţa tânărului cofetar, îi „montase“ pe ceilalţi
utecişti de la Ulmi să dea declaraţii împotriva lui.
Ceauşescu, Tarnovschi şi Dumitrache au fost duşi De la Ulmi, lotul arestaţilor a fost trimis la postul
la postul de jandarmi Ulmi. Primii doi au fost „cazaţi“ Nucet. Bătuţi şi ameninţaţi, tovarăşii lui Ceauşescu
în grajdul unde jandarmii ţineau caii, după amintirile începuseră să recunoască. Între timp, aflaseră de tră-
lui Toma. La primele cercetări, niciunul n-a recunoscut darea lui Ion Olteanu. Confruntat cu noua situaţie,
nimic. Cizmarul din Bucureşti a minţit că ajunsese la Ceauşescu a negat, susţinând în continuare că abia
Ulmi chiar în dimineaţa respectivă, să-l viziteze pe Ion venise în zonă, că nu desfăşurase niciun fel de activi-
Olteanu, prieten ce şi-l făcuse la Bucureşti. Declaraţia tate comunistă şi nu-şi explică arestarea. A doua zi,
lui a fost aceasta, cu ortografia proprie: „Subsemnatul, la postul de jandarmi Nucet, Ceauşescu şi-a susţinut

134 135
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

astfel „legenda iniţială“: „Asupra celor întrebate de- dus în gară şi am dormit. Dimineaţa mam interesat
clar că susţin în totul cele declarate la procesul-verbal dacă pot găsi de lucru pe la 9 ½ mam dus la birt unde
dresat la 15 ianuarie 1936. Şi mai adaug următoarele: am mâncat o cafea cu lapte stând până la 12, după ce
În ziua de 12 ian. a.c. eu am fost în Bucureşti toată am luat masa am plecat în oraş mergând în grădina
ziua şi nu este adevărat că eu am fost în Ulmi, după publică am citit ziarul până seara, când am luat masa
cum declară informatorul Toma A. Toma şi pârâtul la birt stând până târziu; după ce am plecat mam dus
Ghiorghe Dumitrache ambii din comuna Ulmi. Eu pot tot în gară de mam culcat am stat până dimineaţa la
să dovedesc că am fost la Bucureşti în ziua de 12 ia- ore 7 ½. În ziua de 14 ianuarie am mâncat la un birt
nuarie a.c. cu locuitorii Stan Solea de meserie cizmar un lapte, după care ne avînd ce face am plecat în spre
care locuieşte în strada Maria Rozete nr. 1. Cu Aurel Ulmi Jud. Dâmboviţa la cofetarul Gh. Dumitrache sin-
Cornăţeanu cizmar care locuieşte în strada Vasile gur care mă invitase să mai vin pe la el dacă nu găsesc
Lascăr nr. 3 şi cu Niculina Ciauşescu, sora mea care de lucru. În faţa Cofetăriei lam întâlnit şi pe Vladislav,
locuieşte în strada Bulevardul Maria nr. 55 Bucureşti am intrat împreună la Gheorghe Dumitrache unde
ce este soţia lui Rusescu Ştefan. Acesta declar şi sem- am mâncat nişte pâine cu brânză am citit Dimineaţa
nez propriu, Niculae Ceauşescu“11. Era însă singur şi mai vorbind că nu am găsit de lucru şi că e greu
împotriva mărturiei celorlalţi. de trăit. Dela Gheorghe Dumitrache am plecat pe la
De la Nucet, arestaţii au fost transferaţi la orele 16 cu Vladislav la Târgovişte. În Târgovişte am
Târgovişte. Prin firul prins la Ulmi, autorităţile au mâncat împreună despărţindu-mă de el mam dus tot
descoperit în regiune şi alte nuclee comuniste, operând în spre gară ca să dorm. În 15 ianuarie 1936 mam dus
noi arestări. Bunăoară, pe Ion Stănescu, electrician la o ceainărie unde am mâncat un ceai şi 2 gogoşi am
din Târgovişte, utecistul care le-a declarat poliţiştilor stat până la 11 ½ citind ziarul, după aceia am plecat
că se întâlnise de mai multe ori cu Ceauşescu, găzdu- la Ulmi pela un pretin pe drum mam întâlnit cu el şi
indu-l o noapte la el acasă. nea ajuns din urmă Vladislav, am mers împreună la
Cu atâtea declaraţii împotriva lui, activistul a ad- un pretin unde am sosit la orele 15 mai târziu a venit
mis că stătuse mai multe zile la Târgovişte, dar numai şi Gheorghe Dumitrache. Eu nu am luat nici un ban
pentru a căuta de lucru. Încropind această poveste „la de la ei, după puţin timp după sosirea noastră a venit
şmecherie“, a adăugat o sumedenie de amănunte inu- Dl Şef al postului de Jandarmi Ulmi cu alţi jandarmi
tile, menite să tragă anchetatorii pe sfoară. „Cunosc pe şi neau arestat, la percheziţia făcută nu sa găsit nimic
Dl. Gh. Dumitrache din com. Ulmi judeţul Dâmboviţa asupra mea“12.
din ziua de 12 ianuarie 1936 când am mâncat o prăji- Cercetările au durat două săptămâni. De la
tură la el în prăvălie – declară el. Erau mai multe per- Siguranţa din Târgovişte, Ceauşescu ajungea în ultima
soane pe Vladislav lam cunoscut la el la orele 16. Acolo zi a lui ianuarie la Închisoarea Centrală din Braşov.
am stat puţin de vorbă despre meserii şi că suntem Călătoriseră pe jos, după cum reiese din dosar. Printr-o
şomeri pe seară am plecat cu Vladislav Tarnovschi în notă de serviciu, ofiţerul de gardă confirma primirea
spre oraşul Târgovişte. Sosiţi în oraş am mers la un „indivizilor“ Ionescu R. Gheorghe, Toboşaru M. Vasile,
birt în piaţa obor de am mâncat după ce neam des- Iubu Petre, zis Iubulescu, Amoaşei Vladimir, Temciuc
părţit mam plimbat până pe la 12 noaptea când mam Grigore, Lescov Alexandru, Antonescu Dumitru,

136 137
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Ceauşescu Nicolae, Vladislav Tarnovschi şi a manda- încă o dată, în 25 februarie 1936. Cu acelaşi rezultat,
telor de arestare respective13. după cum reiese din documente. La fel ca în primele
Cercetările au continuat la Consiliul de Război declaraţii, Ceauşescu a negat totul, astfel:
al Corpului 5 Armată în cursul lunii februarie 1936. „Întrebare: Ce adunări aţi ţinut, unde, cine a luat
Dosarul întocmit la Procuratura Militară conţine şi parte şi ce aţi discutat acolo?
două procese-verbale de interogatoriu luate inculpatu- Răspuns: N-am ţinut nici o adunare şi nu cunosc
lui Ceauşescu Nicolae. Întâiul, în chiar ziua sosirii la pe nimeni.
Braşov, în 31 ianuarie. În documentele vremii, proba Î: Da’ ce ai căutat la Olteanu în casă, când te-a găsit
rezistenţei sale a fost înregistrată astfel: jandarmi?
„Întrebare: Prin ordinul Corpului V Armată nr. R: M-a invitat Olteanu ca să mă duc pe la el şi acolo
4586/936 sunteţi pus sub urmărire judiciară pentru a fost Gh. Dumitrache şi Tarnovschi Vladislav şi am
faptul de: «deţinere de mijloace de provocaţiune la co- vorbit acolo de soarta noastră, că suntem şomeri şi
mitere de infracţiuni calificate crime sau delicte», prin n-avem de lucru.
aceia că la data de 15 ianuarie 1936 ai fost găsit în lo- Î: Dar când ţi-a făcut percheziţie jandarmi, arată
cuinţa lui Ion Olteanu din com. Ulmi, jud. Dâmboviţa, şi procesul verbal de la fila 14 verso, că sa găsit mai
având asupra dumitale manifeste şi publicaţiuni cu multe manifeste şi broşuri cu caracter comunist şi pe
caracter comunist, deţinute în vederea răspândirei lor care le-ai deţinut cu scop să le împrăştii şi la alţii. Ce
în public. Ce ai de spus? ai de spus?
Răspuns: Este adevărat că la accia (sic!) dată mau R: La mine nu s-a găsit decât o agendă calendar dar
găsit jandarmii în casă la Olteanu în comuna Ulmi pe care nu era scris nimic.
jud. Dâmboviţa, dar nu a găsit asupra mea nici un Î: Cine a fost şeful comuniştilor din comuna Ulmi?
manifest. R: Nu ştiu nimic.
Î: Ce ai căutat la Ion Olteanu în comuna Ulmi? Î: Când ai cunoscut pe comunistul Tarnovschi
R: Acest Olteanu este de meserie tipograf şil cunosc Vladislav?
din Bucureşti. Cum ştiam că locuieşte în Ulmi şi că R: N-am avut nici o legătură.
este şomer l-am vizitat. Î: Când l-ai cunoscut pe Gh. Dumitrache şi ce legă-
Î: Ai fost la el ca prietin dar de ce ai luat parte la turi ai avut cu el?
întrunirea ce s-a ţinut la el în casă? R: L-am cunoscut pe ziua de 12 ianuarie 1936, dar
R: Nu s-a ţinut nici o întrunire. n-am avut nici un fel de legătură în ceea ce priveşte
Î: Ce s-a vorbit acolo şi cine a mai fost? ideia comunistă.
R: A mai fost Tarnovschi Vladislav, Gh. Dumitrache Î: Dar pe Petre Iubulescu, de unde l-ai cunoscut şi
şi Olteanu. Nu s-a vorbit decât că ne sfătuiam ca şome- ce broşuri ţi-a dat, fie personal, fie prin altcineva?
rii fiindcă nu aveam de lucru. R: Nu l-am cunoscut şi nu mi-a dat nici o broşură.
Î: Altceva mai ai de spus? Î: Ce urmăreaţi voi prin adunările voastre şi care
R: Nu nimic“14. era ideile pe care le propagaţi în contra aşezămintelor
Procurorii militari au insistat în obţinerea unei statului şi ce ai profitat tu de acolo, personal?
declaraţii, astfel că Ceauşescu a fost scos la anchetă R: Eu n-am luat parte la nici un fel de adunări.

138 139
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Î: Din ce comunişti era compusă celula UTC din prezentat toţi. Conform procedurilor, cu câteva zile
comuna Ulmi? înainte de începerea procesului, lui Nicolae Ceauşescu
R: Nu ştiu nimic. i s-a cerut să propună martori în favoarea lui. I-a pro-
Î: Mai ai ceva de spus? pus pe fostul lui patron Aurel Cornăţeanu şi pe cum-
R: Nu mai am nimic“15. natul Ştefan Rusescu, soţul surorii sale Niculina; doi
Lotul avea 19 deţinuţi, iar între declaraţiile lor au lucrători de la atelierele CFR din Bucureşti; doi anga-
apărut neconcordanţe. Astfel că procurorii militari jaţi ai cumnatului Rusescu; doi avocaţi şi un cizmar
care s-au ocupat de caz au efectuat audieri suplimen- din Piteşti; iar din închisoarea Doftana, pe deţinuţii
tare şi confruntări între arestaţi. Au audiat colegi de Grigore Preoteasa şi Vasile Luca, menţionat de procu-
serviciu, rude şi alţi cunoscuţi, cercetările Procuraturii ror „Luca Lascu“. Mai mult ca sigur îl avea în vedere
Militare prelungindu-se până la sfârşitul lui aprilie. pe Luca Laszlo, Vasile Luca pe numele său de după
Lui Nicolae Ceauşescu i-a venit rândul să ajungă din 23 august 1944.
nou în faţa procurorului de caz în 29 aprilie 1936, când În primele zile au fost audiaţi inculpaţii, iar de-
a şi semnat procesul-verbal de finalizare a cercetărilor. poziţia lui Nicolae Ceauşescu a fost ascultată de
Luând la cunoştinţă conţinutul dosarului, inculpaţii judecător în dimineaţa de 28 mai 1936, audierea desfă-
Ceauşescu şi Tarnovschi au reclamat, prin interme- şurându-se fără incidente. A doua zi începea audie-
diul avocaţilor, că anchetatorii ar fi operat falsuri în rea martorilor acuzării. Dar în 30 mai 1936, tânărul
declaraţii: „S-au comis falsuri prin ştersături şi adău- Ceauşescu a fost eroul zilei.
giri. Denunţând aceste falsuri, vă rugăm să dispuneţi Dimineaţa, Dumitru Mailat, şeful de post din
îndeplinirea procedurilor legale“16. Ulmi, a apărut în faţa judecătorului. Lui i se datorau
Referitor la arestarea de la Ulmi, în autobiografia primele arestări, din cauza lui fuseseră prinşi atâ-
din 1945 Ceauşescu a declarat: „În proces am fost 19 ţia comunişti în Prahova. Şi tot el efectuase primele
inşi, printre care Petre Iubu şi Tarnovschi Vladimir un cercetări. Pentru vigilenţa cu care acţionase, plutoni-
polonez. N-am dat nici o declaraţie privitor la munca erul Mailat fusese felicitat de superiori. Dar pentru
mea sau a altora“17. cei din boxă şi pentru istoriografia comunistă, Mailat
era personificarea călăului clasei muncitoare. Faţă de
jandarm, se scrie în sentinţa procesului, Tarnovschi
Procesul de la Braşov Vladislav, zis Vladimir, „a avut eşiri nepermise, faţă
de care domnul preşedinte a fost forţat să atragă
Judecarea comuniştilor din regiunea Prahova a atenţiunea“18.
început la 26 mai 1936, în sala Consiliul de Război Pentru aceste ieşiri, Tarnovschi a fost pedepsit cu
al Corpului 5 Armată Braşov. Prezida colonelul Radu 15 de zile închisoare. Judecătorul a dispus totodată
Gherghe, acuzarea fiind reprezentată de comisarul re- să fie scos din sală, iar judecata să se facă în absen-
gal Gheorghe Butei. Apărarea inculpaţilor a fost asigu- ţa inculpatului. Acesta a fost momentul afirmării lui
rată de avocaţii Radu Olteanu, Paul Moscovici, Marcu Ceauşescu, consemnat de birocraţi astfel: „La ordinul
Viţman şi alţii. Şi acuzarea, şi apărarea au propus preşedintelui, dat gardei de a scoate din sala de şe-
peste o sută de martori fiecare, dar la proces nu s-au dinţă pe acuzatul Tarnovschi Vladislav, zis Vladimir,

140 141
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

acuzatul Ceauşescu Nicolae s-a revoltat, s-a sculat în În următoarele zile, tânărul comunist nu a mai apă-
picioare şi a protestat în privinţa scoaterii din şedinţă rut în sala de judecată, deşi avocatul Paul Moscovici
a acuzatului Tarnovschi. La invitaţia preşedintelui de insistase ca Tarnovschi şi Ceauşescu să fie readuşi.
a se linişti, numitul acuzat a continuat să protesteze, Fiind absenţi, li se îngrădeşte dreptul la apărare, a
adresând cuvintele: «Atunci noi ne solidarizăm cu to- pledat avocatul. Decizia colonelului Gherghe Radu,
ţii» şi, întorcând spatele instanţei, a îndemnat şi pe preşedintele Curţii, a rămas neclintită.
ceilalţi acuzaţi să-l urmeze, gesticulând şi aducând La 5 iunie 1936 a fost pronunţată sentinţa,
astfel ofense preşedintelui şi instanţei prin cuvinte şi Ceauşescu fiind condamnat la 2 ani şi jumătate de în-
atitudine ireverenţioasă“19. chisoare: 2 ani în procesul principal, plus cele 6 luni
Urmare a ieşirii lui Ceauşescu, procesul principal primite pentru scandalul făcut în sala de judecată.
s-a întrerupt. Tânărul cizmar a fost scos din boxă şi
adus la bară, pentru o nouă judecată. Din sală au fost
găsiţi rapid patru martori: un pensionar, o casnică şi Deţinut la penitenciarul Braşov
doi ziarişti din Braşov care asistau la proces. Astfel,
Ceauşescu a fost condamnat la 6 luni de închisoare Nicolae Ceauşescu a stat la Închisoarea Centrală din
pentru ultraj, sentinţa fiindu-i comunicată „în faţa tru- Braşov din februarie până în august 1936. „Trei luni
pei adunată sub arme“20. Apoi a fost evacuat din sala am stat în acelaşi pat, am urinat în acelaşi hârdău – a
de judecată. Urmare a scandalului făcut de Ceauşescu, povestit Toma A. Toma, coleg de celulă cu Ceauşescu.
procesul s-a suspendat până la ora 17.00. Eram cei mai mici de acolo, eu de şaişpe, el de opşpe“22.
În sală au fost prezenţi şi mai mulţi gazetari de Închişi acolo mai erau şi lucrătorii Gheorghe Ionescu,
la ziarele locale. Apreciat drept un fapt de senzaţie, Vasile Toboşaru, Dumitru Antonescu, precum şi
incidentul provocat de Nicolae Ceauşescu la 30 mai în basarabenii Vladimir Amoaşei, Grigore Temciuc şi
sala Tribunalului Militar a fost preluat de presa cen- Alexandru Lescov.
trală. „15 zile închisoare pentru obrăznicii“, a titrat La Braşov, nou-veniţii au fost anchetaţi de două ori.
„Universul“ despre protestele lui Vladimir Tarnovschi, Pe de o parte, procurorii militari au continuat cercetă-
consemnând şi izbucnirea lui Ceauşescu. Avocatul rilor începute de Siguranţă. În paralel cu investigaţiile
Viţman a încercat să-l scuze în faţa instanţei, se scria autorităţilor, au fost chestionaţi şi de tovarăşii de par-
în ziar, accentuând caracterul involuntar al scenei şi tid. După practicile comuniste, au suportat o anchetă
lipsa intenţiei de a jigni. Ceauşescu şi-a motivat gestul internă. La închisoarea din Braşov, celula de partid a
protestatar prin aceea că martorul acuzării inducea în format o comisie de analiză a căderii23. Cine a trădat
eroare instanţa, făcându-i pe inculpaţi să pară mai vi- şi cine nu, cine merită să fie comunist şi cine trebuie
novaţi decât erau în realitate. De aceea, tânărul activist sancţionat – toate acestea le decideau vârstnicii par-
a cerut judecătorului, pe un ton nepotrivit, să permită tidului. Comisia, formată din trei comunişti cu mai
acuzaţilor un dialog mai aplicat cu martorii acuzării21. multă experienţă, a fost condusă de Emeric Stoffel24.
„Curentul“ aducea şi alte precizări, referitoare la „alte Acesta activa în mişcarea comunistă din Banat din
aprecieri ofensatoare la adresa consiliului“, făcute de anii ’20, iar în 1930 fusese primit în partid. Asemenea
Nicolae Ceauşescu. majorităţii activiştilor partidului din acea perioadă,

142 143
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

fusese arestat de mai multe ori. În 1936, i-a verificat Armatei Române, dezertor la sovietici. Prin relaţiile
inclusiv lui Ceauşescu aptitudinile de bun comunist, lui Bodnăraş cu conducerea închisorii s-au extins bi-
iar acesta a trecut testul: se purtase conform sarci- nefacerile asupra celulei de partid, credeau ceilalţi,
nilor conspirativităţii şi negase toate învinuirile. „La fără a-şi putea explica amiciţia lui Bodnăraş cu şefii
Braşov în 1936 am fost încadrat în partid“25, scria el închisorii. Datorită lui, „puteam primi câte pachete
în autobiografia din 1945. Semn că trecuse cu bine de voiam de la Ajutorul Roşu, puteam comunica între noi,
evaluările superiorilor şi a fost socotit demn de botezul ne scoteau la aer de două ori pe zi“31, a povestit alt
intrării în tagma revoluţionarilor de profesie. fost deţinut.
Despre viaţa la închisoarea din Braşov a povestit În amintirile lui Toma A. Toma, la puşcăria din
unul dintre foştii tovarăşi de celulă. Acolo, militanţii oraşul transilvănean, Ceauşescu era un om retras şi
mai experimentaţi şi cu mai multă şcoală ţineau lecţii nu povestea intimităţi. În schimb, „era tare doctrinar
deţinuţilor politici. Iubu Petre de la Târgovişte, profe- acolo. Era îndoctrinat rău atunci, cu capul la Marx
sorul Mihailovici şi un oarecare Nathan conferenţiau şi Stalin. Ţinea minte pe de rost lecţiile politice. Nu
pe teme de ideologie marxist-leninistă. Mihailovici vorbeam între noi despre iubite, mărturisea Toma, dar
ţinea lecţii de cultură generală şi de limba franceză, nu cred că avea. El oricum era mai retras“32. Din câte
deoarece, dacă ar fi primit pedepse mai mari, partidul şi-a amintit fostul coleg, nu l-a vizitat nicio rudă, nu
voia să îi ajute să evadeze şi să-i trimită pe frontul primea scrisori şi nici colete de la familie33, ci numai
din Spania26. de la mişcarea revoluţionară.
Despre viaţa închisorii şi-a amintit şi Akos Domany, După pronunţarea sentinţei, Nicolae Ceauşescu a
acuzat de spionaj şi închis simultan cu Nicolae rămas două luni la penitenciarul din Braşov, iar în au-
Ceauşescu la respectivul penitenciar. Directorul în- gust 1936 a fost transferat la Doftana. Legat cu „fiare
chisorii, căpitanul Ionescu, era un om brutal, foarte de picioare“, menţionează un act emis de închisoarea
antipatic, care conducea cu o mână de fier. Nimic nu din Braşov.
trebuia să se întâmple fără ştirea lui, nici printre deţi-
nuţi, nici în administraţia penitenciarului. Întemniţaţii
şi gardienii îl urau deopotrivă pe directorul Ionescu, Eroul cu dublă faţă
subalternii reproşându-i condiţiile proaste de lucru.
Ca să-şi mai suplimenteze veniturile, gardienii cereau După Gheorghiu-Dej, a intenţionat şi Ceauşescu să
şi primeau mită sume cuprinse între 5 şi 10 lei27. La scrie o istorie a partidului comunist din România34.
închisoarea din Braşov, deţinuţii trăiau cum puteau, Nu şi-a putut, niciunul, finaliza proiectul35. Dosarele
„nu prea rău“, scria Domany, dar cu mâncare „îngro- celor cu stagii în URSS n-au putut fi scoase din arhi-
zitor de rea“28. vele Moscovei deoarece, în timpul şederii în Uniunea
Dintre viitorii lideri ai partidului, Nicolae Ceauşescu Sovietică, aceia deveniseră, vrând-nevrând, cetăţeni
l-a cunoscut la Braşov pe Emil Bodnăraş29, remarcat de sovietici36, respectivul statut permiţând arestarea,
ceilalţi pentru tratamentul special de care beneficia. anchetarea şi condamnarea revoluţionarilor de pro-
„Se plimba la braţ, prin curte, cu directorul puşcăriei“30, fesie. Totodată, autorităţile sovietice puteau refuza
va povesti unul dintre deţinuţi despre fostul ofiţer al să furnizeze date despre ei autorităţilor sau rudelor

144 145
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

din ţările de origine, precum şi utilizarea lor în di- generoasă, să ne mirăm că i s-au mai dat şase luni de
verse misiuni în anii războiului. Nu doar din lipsa închisoare?
acestor date nu s-a putut redacta proiectata istorie. Va trece vara, va veni toamna şi îl va prinde şi la-
Ci şi pentru că autobiografiile extinse solicitate foş- poviţa. Ceauşescu, cu cei nouăsprezece ani ai săi, nu
tilor ilegalişti deveniţi demnitari de partid conţineau le va putea simţi şi nu le va vedea, ca altădată, la el,
episoade de neîncorporat într-o cronică exemplară la ţară“38.
a comunismului. Atât despre eroismul lui Ceauşescu în momente
Sursele documentare privindu-l pe Ceauşescu clare. Alte episoade – rememorate cu diverse prilejuri
sunt contradictorii şi pentru comportamentul lui în de tovarăşii de detenţie ori declarate de Ceauşescu
detenţie. În timpul puterii lui s-a spus că fusese lide- în dosarul de cadre – contrastează şocant scopurilor
rul neînfricat al camarazilor săi. Un adevăr partinic şi conţinutul istoriei oficiale. Spre exemplu, episodul
argumentat cu o unică probă publică: articolul pu- legat de alegerea lui Ceauşescu, în toamna lui 1945,
blicat de Eugen Jebeleanu37 în „Cuvântul liber“ din în Comitetul Central al Partidului. Alegerile s-au
16 iunie 1936 despre procesul de la Braşov. Acesta era făcut în spiritul centralismului democratic, principiu
reprodus trunchiat în manualele de istorie şi în presa de funcţionare a dictaturii proletariatului, conform
epocii, fiind omise referinţe la ceilalţi inculpaţi din căruia deciziile luate de organul superior sunt apro-
procesul său. bate, democratic, de subordonaţi. O contradicţie în
„Ceauşescu are 19 ani (neîmpliniţi) şi este cizmar, termeni ca atâtea concepte şi practici derivate din
l-a prezentat ziaristul. Ne explică pentru ce au fost cele două părţi ale sintagmei democraţia dictaturii
condamnaţi, el şi Tarnovschi, şi în ce constă ultrajul. proletariatului. După ce liderul Partidului a fost decis
Ceauşescu e un copil. Dar un copil cu o inteligenţă de o de Moscova, celelalte propuneri, dinainte stabilite de
maturitate surprinzătoare. E scund, slab, cu ochii mici membrii Secretariatului PCR, au fost „puse în discu-
şi vioi, două boabe de piper. Vorbeşte limpede, puţin ţia“ celorlalţi. Doi-trei luau cuvântul, prezentându-l
prea repede, parcă voind să spună deodată tot ce ştie. pe cel propus pozitiv şi critic. Când i-a venit rândul
Are nouăsprezece ani, dar a văzut şi a păţit ca pentru lui Ceauşescu, foşti doftanişti l-au criticat că mâncase
nouăzeci. din porţia destinată tovarăşului său de celulă, bolnav.
Bătaie? Ho-ho, şi încă cum! Prins asupra faptei, Ceauşescu se motivase cu dreptul
Jandarmii nu se joacă. mai mare al tânărului de-a supravieţui faţă de vârst-
O spune totuşi simplu, ca pe un lucru devenit firesc, nic. Ana Pauker, conducătorul de facto al partidului,
schiţând din când în când câte un gest: trei degete uni- l-a susţinut însă pentru alegerea în CC. Era foarte
te, descriind cercuri, ca pentru rotunjimea frazelor. tânăr, a scuzat ea individualismul fiului de ţăran.
Nu a împlinit douăzeci de ani (nici nouăsprezece) şi Avusese o comportare bună, adică nu trădase nimic în
a fost şi el condamnat, în aceeaşi şedinţă de sâmbătă, anchete şi închisori, şi aceasta conta, îl lăudase încer-
la şase luni închisoare. Tot pentru ultraj. cata tovarăşă 39.
Şi anume pentru că – la auzul pedepsei date lui Mai târziu, printre copiii „doftaniştilor“ din cartierul
Tarnovschi – s-a adresat consiliului, spunând că nomenclaturii se răspândise zvonul că „şeful“ n-a fost
se solidarizează cu camaradul său. Inimă tânără şi din naştere bâlbâit. Defectul lui Ceauşescu de vorbire

146 147
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

apăruse dintr-o bătaie administrată chiar de tovarăşii 13 Ibidem, f. 276.


de detenţie. Se-ntâmplase la Doftana. Osman, maistru 14 Ibidem, f. 292–294.
la STB, colegul lui de celulă, se-mbolnăvise grav. Din 15 Ibidem, f. 390 f/v.
16 Ibidem, dosar 6624, f. 342.
puţinul hranei lor, ceilalţi pasau şi bolnavului câte
17 Ibidem, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10.
ceva. Şi l-au prins, după mărturia altui fost deţinut, 18 Ibidem, fond 96, dosar 6624, f. 366/v.
pe Ceauşescu mâncând suplimentul lui Osman. L-au 19 Ibidem, f. 346.
pedepsit, în legea locului, cu bătaia. Atât de cruntă, 20 Ibidem, f. 368.
că a dat în bâlbâială. Cu Ceauşescu la putere, Osman 21 Ibidem, fond 95, dosar 14481/45, f. 32.
a fost director la ITB. Nu i s-a întâmplat nimic rău. 22 Toma Roman Jr., op.cit., p. 120.
23 Emeric Stoffel (n. 1913 – d. 2008). După 23 august 1944,
Atâta doar că s-a ţinut întotdeauna departe de secre-
a lucrat la revista „Lupta CFR“. Ulterior, a activat în aparatul
tarul general, fostul tovarăş de celulă...40. de partid de la Braşov şi Reşiţa. A fost primul secretar general
al Comitetului Antifascist German, iar din 1950 a fost numit
consilier ministerial la Departamentul Naţionalităţilor. Între
Note 1951–1956 a ocupat postul de consilier însărcinat cu afaceri
ad-interim al României în Elveţia, şef al legaţiei. Membru al
1 ANIC, fond 96, dosar 741, f. 1. CC al PCR din 1965. Membru al Comisiei Centrale de Revizie
2 Ibidem, fond Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici Antifas- (din noiembrie 1974). A fost şi redactor-şef al revistei „Neue
cişti din România (în continuare fond 45), dosar 219, f. 151. Literatur“.
3 Utecistul din Dâmboviţa nu avea nicio legătură cu poetul 24 ANIC, fond 45, dosar 219, f. 152.
A. Toma, omagiat ca poet realist-socialist în anii ’50. 25 Ibidem, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10.
4 Vladimir Tarnovschi (n. 1912 – ?), fiul unui lucrător 26 În 1935, PCdR, cu sprijinul Moscovei îi ajutase să
polonez stabilit în zona Moreniului înainte de Primul Război fugă din închisoarea Craiova pe trei dintre liderii grevei
Mondial. În 1924, a plecat singur în Polonia, dar s-a întors de la Griviţa. În acelaşi an, Constantin Doncea, Dumitru
în 1928, intrând fraudulos în ţară. Prins la frontieră, a fost Petrescu şi Gheorghe Vasilichi au ajuns în Uniunea Sovietică.
judecat la Iaşi. Tribunalul l-a achitat, şi a primit permis La ordinul Cominternului, Vasilichi s-a înrolat în Brigăzile
de şedere în România. Până în 1934, a lucrat la Societatea Internaţionale „roşii“ din Spania.
Astra Română. Fiind concediat, a mai declarat Tarnovschi, a 27 ANIC, fond 95, dosar 121436, f. 135.
voiajat ulterior prin regiunea Prahovei, în căutare de lucru. 28 Ibidem, f. 136.
Un amănunt din biografia lui Tarnovschi a trezit bănuielile 29 Emil Bodnăraş (n. 1904 – d. 1976), ofiţer. A dezertat în
Siguranţei: făcuse cerere să plece în Uniunea Sovietică. URSS (1932), unde a fost instruit pentru misiuni de diversiu-
5 ANIC, fond 96, dosar 6625, f. 173/v. ne şi spionaj. Trimis în România, a fost recunoscut din întâm-
6 Ibidem, f. 182/v-183. plare şi condamnat la zece ani de închisoare. Pus în libertate
7 Ibidem, Fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10. în 1942, a fost omul de legătură între conducerea comuniştilor
8 Toma Roman jr., Ceauşescu văzut de aproape, Bucureşti, din închisori şi exterior, fiind implicat în lovitura de palat şi
Curtea Veche, 2008, p. 119. arestarea Antoneştilor din 23 august 1944. Din 1945 şi până
9 ANIC, fond 96, dosar 6625, f. 175. la moarte a fost membru al CC al PCR. A fost vreme îndelun-
10 Ibidem, fond 45, dosar 219, f. 151–152. gată ministru al Armatei (1947–1955), ministru al Transpor-
11 Ibidem, fond 96, dosar 6625, f. 180. turilor şi Telecomunicaţiilor (1957–1959), vicepreşedinte şi
12 Ibidem, f. 184 f/v. Ortografia îi aparţine lui Nicolae prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, vicepreşedinte
Ceauşescu. al Consiliului de Stat (1967–1976).

148 149
viaţa lui ceauşescu

30 Toma Roman jr, op.cit., p. 120.


31 Ibidem.
32 Ibidem, pp. 120–121.
33 Ibidem, p. 121.
34 Arhivele Naţionale ale României, PCR şi intelectualii
în primii ani ai regimului Ceauşescu (1965–1972), ediţie de
documente elaborată de Alina Pavelescu, Laura Dumitru,
Bucureşti, 2007, p. 41.
35 În prima vizită la Moscova a lui Nicolae Ceauşescu,
ca lider al PCR (3–11 septembrie 1965), printre problemele
abordate a fost şi accesul la documentele din arhivele sovieti-
ce referitoare la comuniştii români. Cf. ANIC, Arhiva CC al
PCR – Relaţii Externe, dosar 37/1965, f. 3.
36 Printr-o decizie a Politburo din anii „marii terori“,
activiştii Cominternului imigranţi sau în diverse misiuni pe
teritoriul sovietic au fost obligaţi să devină cetăţeni sovietici.
37 Eugen Jebeleanu (n. 1911 – d. 1991), jurnalist de stân-
ga, poet, membru al Academiei RSR (din 1974).
38 Ion Petcu, Ceauşescu, un fanatic al puterii. Biografie
neretuşată, Bucureşti, Românul, 1994, p. 74.
39 Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, Bucureşti, Compa-
nia, 2008, p. 149.
40 Ibidem, pp. 191–192.

Actul de naştere al lui Nicolae Ceauşescu.


Documentul atestă, pe marginea stângă,
data căsătoriei

150
Lixandra şi Andruţă Ceauşescu

Nicolae Ceauşescu a încheiat clasa a IV-a primară


Scorniceşti. Casa părintească cu media generală 7,60 – al şaselea din cei treizeci şi
a lui Nicolae Ceauşescu doi de elevi ai Scorniceştiului generaţiei sale
Scorniceşti. Catalogul clasei în care a învăţat
Nicolae Ceauşescu
Ceauşescu, în 1933, fotografiat în arestul poliţiei; pe
coperta I, detaliu din aceeaşi imagine

Bucureşti. Str. Vasile Lascăr nr. 3. Casă


conspirativă folosită de Ceauşescu în 1936

Ulmi (jud. Dâmboviţa). Grajdul postului de jandarmi


Bucureşti, 1935. Casa conspirativă unde a fost reţinut Nicolae Ceauşescu după arestarea
a lui Nicolae Ceauşescu din str. Preda Buzescu din 1936
Nicolae Ceauşescu în anul 1936,
în arestul poliţiei din Târgovişte

Cartea poştală trimisă de la Doftana de Nicolae


Ceauşescu lui Aurică Cornăţeanu, în 1936

Bucureşti, 1939. Grup de comunişti care s-au fotogra-


fiat în preajma zilei de 1 Mai.
Nicolae Ceauşescu – primul din dreapta,
pe rândul din mijloc
În mijloc, imagine de la o manifestaţie din anii ’30, fo-
Fotografie falsificată la Institutul de Studii Istorice şi losită de Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice
Social-Politice de pe lângă CC al PCR pentru a arăta de pe lângă CC al PCR pentru a realiza falsul; cu alb
că Nicolae Ceauşescu şi Elena Petrescu (medalioane) sunt marcate poziţiile unde au fost lipite şi retuşate
au participat la demonstraţia de 1 Mai 1939 cele două capete
Bucureşti, 1939. Elena Petrescu la un bal
organizat de Uniunea Tineretului Comunist

Nicolae Ceauşescu în 1939

Bucureşti, 1939. Elena Petrescu, la un bal


organizat de Uniunea Tineretului Comunist,
împreună cu fraţii Aurelia şi Vasile Tudor
Târgu-Jiu, 1943. Nicolae Ceauşescu în lagăr

În Colentina, în întâmpinarea Armatei Roşii,


la 30 august 1944; de la dreapta la stânga:
Nicolae Ceauşescu, Constantin Agiu,
Petre Constantinescu-Iaşi şi Gheorghe Apostol

Tablou realizat de Institutul de Studii Istorice şi


Social-Politice de pe lângă CC al PCR în care sunt
prezentaţi alături Nicolae Ceauşescu
şi Elena Petrescu în anul 1944
ucenicul partidului

7
Tainele închisorilor
şi metamorfozele iubirii

Geneza colectivului de la Doftana

P
oveştile comportamentului nedemn de un revo-
luţionar, care pune mai presus trebuinţele sale
de interesele tovarăşilor săi, au rodit însă din
sâmburele unui adevăr: foamea din Doftana anilor
1936–1938, când şi Ceauşescu se aflase acolo.
Faima de loc îngrozitor i-o răspândise, în toată
lumea, scriitorul Henry Barbusse în Călăii. Sumbră
apare însă şi din descrierile autorităţilor, Doftana fi-
ind o teribilă pedeapsă pentru deţinuţi deoarece nu
pot comunica în exterior, nu pot organiza revolte, nu
există speranţă de evadare, iar supravegherea lor este
sigură.
Amintindu-şi de Doftana, Gheorghiu-Dej a evocat
în primul rând disperarea foametei dintr-o anume pe-
rioadă de detenţie. Simţeai că mori de foame şi n-ai
pe nimeni să-ţi dea o coajă de pâine, a fost amintirea
închisorii evocată şefului său de cabinet în ultimii ani
de viaţă. Episodul este plasat în vremea directorului
Bucureşti, 30 august 1944. Nicolae Ceauşescu şi Elena Savinescu şi a interdicţiei de a se acorda comunişti-
Petrescu în balconul Palatului Societăţii de Asigurări lor regim de deţinut politic. Atunci, a povestit Dej,
„Generala“, la manifestaţia de întâmpinare a trupelor i-a salvat un preot, confesorul deţinuţilor închisorii.
sovietice în Capitală Cutreiera satele prahovene cu căruţa şi, în numele

167
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

bunului Hristos, aduna pomana ţăranilor pentru oc- jocurile de şah şi table. Tâmplarii au atins performan-
naşi. Împiedicat de conducerea închisorii să împartă şi ţa de-a meşteri chiar chitare, mandoline şi viori. Cu
comuniştilor hrană, preotul s-a plâns Patriarhiei. Nu aceste instrumente artizanale, câţiva deţinuţi talen-
e lăsat să-şi îndeplinească misiunea de a aduce oile taţi au înfiinţat o formaţie muzicală. Cizmăria primea
rătăcite pe calea credinţei, i-a reclamat acesta pe ad- comenzi pentru reparaţii şi confecţionat încălţăminte.
ministratorii Doftanei. Şi i s-a dat câştig de cauză1. În calitate de profesionist, locul lui Ceauşescu aici tre-
La Doftana şi-a afirmat aptitudinile de lider politic buie să fi fost. La pietrărie se ciopleau din alabastru
Gheorghe Gheorghiu-Dej, organizând proteste faţă de truse de birou, pudriere şi vaze de flori. Atelierul de
tratamentul aplicat deţinuţilor comunişti. Într-o du- tinichigerie primea orice fel de comenzi. Întâi de toate,
minică de la începutul lui august 1937, a relatat fostul comuniştii repartizaţi aici s-au ocupat de dotările pro-
„doftanist“ Gheorghe Apostol2, „mişcarea antifascis- prii: cutiile de conserve din care mâncau şi oalele de
tă şi comunistă“ din ţară a adunat în faţa închisorii noapte din celule au fost treptat înlocuite cu străchini
prahovene circa o mie de demonstranţi. La cuvântul şi găleţi producţie proprie. O parte din terenul mare al
de ordine al lui Dej, deţinuţii au început să scandeze penitenciarului l-au transformat în grădină de legume
în cor: „Vrem aer şi lumină! Vrem muncă şi pâine!“ şi zarzavaturi. Au crescut şi păsări. Din producţia
Fiecare scandare era acompaniată de lovituri în uşile alimentară proprie şi cu bani din vânzarea obiectelor
celulelor cu scândurile de la pat. Ziarele „Adevărul“ manufacturiere, deţinuţii politici şi-au îmbunătăţit
şi „Dimineaţa“ – numite de Apostol presa democrati- substanţial hrana.
că – au comentat, îndelung şi în favoarea deţinuţilor, În privinţa vieţii comune spirituale, Apostol a rela-
evenimentul3. Deţinuţii au primit, după aceea, drept tat un program ferm al activităţii culturale: zilnic între
de corespondenţă de două ori pe lună. O dată pe orele 11.00–12.00 şi 21.00–22.00 se făceau prezentări
lună – vorbitor şi pachet de la rude. În închisoare şi dezbateri. Se discuta pe teme politice, de economie,
urmau să vină doctori din Câmpina ca să-i consulte. geografie sau istorie, despre scriitori, pictori, sculptori,
Carne – de două ori pe săptămână, baie săptămânală oameni de ştiinţă şi cultură din ţară, din Franţa şi din
şi câte două ore de plimbare în fiecare dimineaţă şi Rusia. Duminica erau comentate evenimentele interne
după-amiaza4 însemnau schimbarea cotidianului la şi internaţionale ale săptămânii trecute. Deţinuţii în-
180 de grade. Li se recunoscuse, aşadar, statutul de văţau limbi străine, în special franceză şi rusă5.
deţinuţi politici cu drepturile aferente. Odată restabilite legăturile cu exteriorul, benefici-
Solicitarea principală a „doftaniştilor“ în „lupta cu ile nu s-au lăsat aşteptate. Mai punctual ca un poş-
Balaurul“, cum era poreclit directorul Savinescu, a fost taş, gardianul-şef îi înmâna zilnic lui Gheorghiu-Dej
dreptul de muncă. În condiţiile detenţiei, absenţa pre- ziarul „Dimineaţa“. Primea, la fiecare număr, suta
ocupărilor afectează deopotrivă moralul şi sănătatea de lei. Pretenţiile deţinuţilor de-a fi la zi cu politica
oamenilor. Astfel că în primăvara lui 1938 s-au înfi- au evoluat. Prin acelaşi gardian-şef şi-au procurat un
inţat patru ateliere de lucru în închisoare. Cu comer- aparat de radio fără carcasă. L-au instalat în celula
cializarea produselor acestora a fost însărcinat Emil lui Bodnăraş, aşa cum vor face şi când vor fi mutaţi
Bodnăraş. În atelierul de tâmplărie se confecţionau din Doftana.6 Trecuse vremea copierii informaţiilor
rame sculptate pentru fotografii, cutii şi piese pentru pe foiţe de ţigară şi a transmiterii lor, prin ingenioase

168 169
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

mijloace, din celulă în celulă. În cele patru ore zilnice Până la cutremurul din 1940, când deţinuţii vor fi
de plimbare prin pitoreştile împrejurimi ale închisorii, mutaţi la Caransebeş, comuniştii au impus conducerii
„doftaniştii“ dezbăteau, la liber, politica internă şi in- închisorii regimul dorit. Cu mecanismele astfel rodate
ternaţională. Vreme aveau mai multă decât membrii şi sub conducerea lui Gheorghiu-Dej, organizaţia poli-
Parlamentului României. tică a fost transferată la Caransebeş, apoi în lagărul
Acesta a fost colectivul, o veritabilă organizaţie po- din Târgu-Jiu.
litică a cărei funcţionare va asigura iniţierea şi contro- S-au petrecut la Doftana, în vremea când acolo se
lul unor relaţii deosebite în anii războiului. Structura afla deţinut Ceauşescu, şi evenimente omise de isto-
sa a fost alcătuită iniţial din trei organizaţii de par- riile de partid, dar care-au zguduit deţinuţii. În no-
tid – câte una pe fiecare secţie a închisorii. Fiecare cu iembrie 1937, în „colectivul“ comuniştilor s-a săvârşit
„biroul“ ei, compus din trei responsabili: politic, econo- o crimă, Pavel Sporiş fiind ucis cu lovituri de topor de
mic şi cultural. Colectivul s-a impus încă de la începutul către Nicolae Mandalog. Amândoi deţinuţii fuseseră
anului 1938, când Eugen Savinescu, directorul închi- condamnaţi pentru „activitate subversivă“, iar mobilul
sorii Doftana, a fost înlocuit cu un altul, mai binevoitor disputei atât de tragic finalizate a fost şefia brutăriei
comuniştilor. Intervenţia la poetul ardelean Octavian din închisoare12.
Goga7, primul ministru din acea vreme, se făcuse de
către comunişti prin Mihai Ralea, care-i înmânase
premierului memoriul „doftaniştilor“. Poetul premier În scriptele
a dispus înlocuirea „Balaurului“ cu mai blândul direc- oficialităţilor şi ale partidului
tor al Închisorii Galata8. Noul director a intrat repe-
de în graţiile deţinuţilor admiţând sărbătorirea Zilei Nicolae Ceauşescu a stat între zidurile Doftanei din
Internaţionale a Muncii din 1 Mai 1938 în Închisoarea august 1936 până în decembrie 1938. „La Doftana am
Doftana. La eveniment, fără îndoială, participase şi fost încadrat în celula de partid şi am fost pus la diferi-
deţinutul Nicolae Ceauşescu. Sărbătoarea a fost mar- te munci organizatorice“13, scria el într-o autobiografie
cată printr-un spectacol cu program aprobat de direc- din 1945.
ţiune. În faţa publicului alcătuit din deţinuţi, gardieni Fricţiunile dintre deţinuţii comunişti şi conducerea
şi funcţionari din administraţie, politicii au prezentat Închisorii Doftana au fost înregistrate şi de documen-
cântece şi poezii. Printre altele s-a recitat „Scrisoarea tele partidului, şi de cele ale închisorii. Închişi în ce-
a III-a“ de Eminescu. Spectacolul s-a bucurat de mare lule, fără drept de muncă, deţinuţii stăteau la ferestre
succes, în relatarea lui Apostol, spectatori de onoare fi- ca să comunice cu vecinii. „Prelucrarea problemelor
ind directorul închisorii, cu familia.9 Atunci s-a cântat, politice la geam […] a dat posibilitatea să creştem noi
probabil, în premieră „Privesc din Doftana“, cântec ce luptători hotărâţi şi consecvenţi pentru democraţie şi
va figura în repertoriul formaţiilor corale din întreaga pace din masă şi să ridicăm noi cadre de partid călite şi
ţară în anii puterii populare10. La sfârşitul serbării, politiceşte înarmate pentru mişcare“, se scria într-un
bucătarii i-au răsplătit pe „artişti“ cu o surpriză de document redactat la Doftana în primăvara lui 193814.
neuitat: mititei la grătar cu pâine proaspăt scoasă Şi prin această metodă şi-a continuat şi Ceauşescu
din cuptor11. pregătirea revoluţionară.

170 171
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

În cursul anului 1937, după sosirea lui Gheorghe model19. Muncitor de primă generaţie, şi-a abandonat
Gheorghiu-Dej la Doftana, protestele deţinuţilor co- meseria, punându-se cu totul în slujba cauzei. Ca s-o
munişti au continuat în diferite forme. Greva foamei, propage, a străbătut Moldova de la un capăt la altul,
manieră de revoltă frecvent folosită de militanţii miş- şi a intrat, desigur, de multe ori în atenţia autorităţi-
cării. Sau „strigătele de noapte“15, menţionate într-un lor, fiind arestat în câteva rânduri pentru răspândire
raport trimis Comitetului Central de organizaţia de de manifeste, instigare la grevă, colecte în favoarea
partid din Închisoarea Doftana. deţinuţilor „antifascişti“, vânzare de cărţi poştale cu
În închisoarea din comuna Telega, Ceauşescu a portretul lui Petre Constantinescu-Iaşi. Profesorul
avut ocazia să reîntâlnească vechile lui cunoştinţe din de la Facultatea de Teologie era pe atunci deţinut la
Ulmi, cu care a stat în aceeaşi celulă16. Cei condamnaţi Chişinău. Când îi scria lui Ceauşescu la Doftana, Petre
odată cu el au ajuns tot la Doftana. În autobiografia din Melinte era între două arestări. În 1940, la ultima din-
1948, cofetarul Gheorghe Dumitrache a amintit că pe- tre ele, a acceptat propunerea de a deveni informator
trecuse la închisoare mult timp alături de Ceauşescu. al Siguranţei. Ajutorul dat de Melinte Siguranţei s-a
În perioada conflictului dintre deţinuţii comunişti finalizat cu executarea grupului inginerului Paneth, în
şi administraţia închisorii pentru obţinerea statutului 194120, din această cauză trădătorul sfârşind executat
de întemniţat politic de către aceştia, un incident l-a de foştii tovarăşi21.
avut ca protagonist pe Ceauşescu. Gardienii Mihail În ceea ce priveşte legătura lui cu Ceauşescu, din
Gherghe, Prodea Vasile şi Militaru Ilie au raportat 1936, din dosarul întocmit de Siguranţă pe numele său
în scris directorului Savinescu următoarele: „În dimi- rezultă că, odată cu pachetul din octombrie, Melinte
neaţa zilei de 20 februarie 1937, deţinutul Ceauşescu i-a scris şi o carte poştală, cu următorul conţinut:
Nicolae a început să strige cuvinte insultătoare la „Dragă Ceauşescu, Ţiam trimes un colet pe la sfârşitul
adresa D-voastră şi pe noii făcândune (sic!) călăi şi bă- lui septembrie scriemi dacă lai primit. Astăzi ţiam
tăuşi, spunând că nu ştim ce facem“17. Protestului i s-a expediat un al doilea colet în greutate de 7,500 gr“22.
alăturat Ion Balogh, se plângeau gardienii. Avertizat Din cartea poştală scrisă de Melinte se poate afla şi ce
să nu mai stea la fereastră, „aceasta a provocat toată conţinea coletul din octombrie. Alimente, săpun şi me-
secţia, începând să mă insulte cu cuvinte murdare că dicamente. Expeditorul pusese în colet trei kilograme
sunt călău şi nu ştiu ce fac, dând şi cu o bucată de geam de şuncă, un kilogram şi jumătate de brânză, unt –
în cap“18. Nicolae Ceauşescu este unul dintre „cei mai jumătate de kilogram. Tot atâta zahăr, o pâine, o cutie
instigatori din secţie“, după aprecierea gardienilor. de sardele Robert. Pentru igiena personală – săpun de
Ca şi la Braşov, Nicolae Ceauşescu a fost ajutat de rufe, o jumătate de kilogram, un săpun de faţă şi o
mişcare în timpul detenţiei la Doftana. A primit mai cutie de cremă. Deţinutul a primit şi medicamente –
multe colete de la Ajutorul Roşu, organizaţia comunis- două sticluţe, o cutie şi mai multe prafuri, după cum
tă care se ocupa cu ajutorarea comuniştilor închişi şi a menţiona expeditorul în cartea poştală. Mai mult ca
familiilor acestora. În septembrie şi octombrie 1937, tâ- sigur, Melinte primise toate acestea de la partid.
nărul deţinut a primit două pachete. Ambele, expediate Cât a stat închis, deţinutul Ceauşescu n-a fost
de Petre Melinte, vechi activist al partidului, cu destin lăsat fără veşti din exterior. Cartea poştală trimisă
tragic. Până la 32 de ani, Melinte fusese un activist de Petre Melinte conţinea şi un mesaj scris în limbaj

172 173
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

conspirativ, sub forma unor povestiri despre tendin- de la partid, dar completa şi familia Rusescu suma ne-
ţele în modă. „Află că eu am venit de două săptămâni cesară. Sora lui Ceauşescu mergea la Doftana însoţită
din concediu – îi scria Melinte lui Ceauşescu. Deacuma de un tovarăş de la Ajutorul Roşu, cu care se întâlnea
lucrez lucru este foarte mult, mai ales de când la noi la dis-de-dimineaţă la Gara de Nord. Trebuiau să plece
croitorie sa schimbat modelele lucrul este foarte mult cu primul tren, pentru că de la Câmpina la Doftana
şi este foarte frumos, mai ales din Franţa sunt modele se putea ajunge numai cu un tren de transport mun-
foarte frumoase. Croiala germană nu prea se întrea- citori, care pleca la 8 dimineaţa. Punctul terminus
bă de aceia nu croesc croială germană pentru că nici al cursei era localitatea Câmpiniţa, şi-a amintit sora
în germania nu se mai poartă. De altfel ce să-ţi mai lui Ceauşescu. Restul drumului, până la închisoare,
spun cred că în curând se va schimba toată situaţia şi se parcurgea pe jos. Un drum greu practicabil – „de
atunci va fi mai bine şi voi câştiga mai bine şi îţi voi multe ori îmi rămâneau pantofii în noroi“28. Rudele
trimite mai multe colete“23. Aceasta voia să însemne deţinuţilor erau ţinute la poarta închisorii până la ora
că Partidul Comunist Francez a trecut în prim-pla- 12.00. Când era vreme rea, „se întâmpla să ne plouă şi
nul mişcării comuniste din Europa de Vest, şi că în să ne ningă ceasuri în şir“29. „Vorbitorul“ propriu-zis
Germania comunismul a pierdut teren în contextul cu Nicolae i-a stăruit, de asemenea, în memorie suro-
regimului nazist. Acum sunt la modă „modele“ de la rii lui. Puteau schimba câteva cuvinte într-o încăpere
Paris, explica Melinte în limbaj conspirativ, tactica de prevăzută cu două şiruri de gratii: în spatele unuia
Front Popular, patentată de Maurice Thorez24. Scriind stătea vizitatorul, după celălalt – ruda închisă. Între
că „lucru este foarte mult“, binefăcătorul lui Ceauşescu cele două rânduri de gratii rămânea un culoar unde se
transmitea că partidul are activitate şi că el personal plimba în permanenţă gardianul de serviciu. Reuşeau
este implicat. să înşele vigilenţa paznicilor, a susţinut Niculina,
Schimbul de informaţii funcţiona şi în sens invers. fratele plasându-i, în câteva rânduri, mesaje pentru
Prin medierea activiştilor din sectorul Apărare, con- tovarăşii de afară.
ducerea PCdR afla ce se petrece în Doftana. „Cred că Din anii petrecuţi de Nicolae Ceauşescu la Doftana
tu no duci prea bine de altfel am auzit şi eu nimic nu se păstrează o altă carte poştală, trimisă de el meşte-
se petrece acolo să nu se audă afară“, îi scria Melinte rului Aurel Cornăţeanu. Dar, la sfârşitul anului 1937,
lui Ceauşescu în octombrie 1937, asigurându-l: „să corespondenţa prin cărţi poştale a fost socotită ca ne-
nu ai nici o grijă voi purta grija ta întotdeauna şi te principială30, se spunea în raportul trimis CC-ului.
voi ajuta după posibilităţi chiar şi peste putinţă“25. La 14 ianuarie 1938, Guvernul a emis un decret
Mama – ajutorul comunist – îl are în evidenţă, adică. de amnistie. Sfătuit de avocaţii mişcării, deţinutul
De altfel, cât Nicolae Ceauşescu s-a aflat la Doftana, Ceauşescu a înaintat conducerii închisorii mai multe
partidul a ţinut legătura cu el şi prin sora lui, Niculina. cereri, cu solicitarea de a beneficia de prevederile de-
„Am scris la sora ta să-ţi trimită şi ea colet“26, îl infor- cretului. Mai solicita, de asemenea, să i se scadă din
ma Petre Melinte în cartea poştală din octombrie 1937. pedeapsă perioada cât a stat închis, fără ca împotriva
În povestirea din 197227, Niculina a spus că şi-a vizitat lui să fi fost pronunţată o condamnare definitivă. „Vă
fratele, de câteva ori, la Închisoarea Doftana, şi că i-a rog să binevoiţi a dispune – se adresa el preşedintelui
trimis mai multe pachete. Parte din bani proveneau Tribunalului Militar Braşov – să mi se scadă prevenţia

174 175
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

de 10 luni executată de la 31 ianuarie, când am fost de asemenea, unul dintre secretele mari ale biografiei
depus la Închisoarea Braşov, şi până la 9 decembrie sale. Istoriografia comunistă a prezentat-o ca rezultat
1936, când s-a respins recursul“31. Deşi fusese cerce- al alegerilor din închisoare, ceilalţi deţinuţi comu-
tat în stare de arest, pedeapsa de doi ani şi jumătate nişti apreciind „democratic“ calităţile sale de lider.
curgea de la data pronunţării recursului. După soco- Amănunte deosebite cunoaştem despre geneza orga-
teala iniţială, ar fi trebuit să iasă din închisoare în nizaţiei de partid şi conducerii sale din autobiografia
vara anului 1939. În aprilie, judecătorul militar a ad- lui Chivu Stoica32, redactată la cererea lui Ceauşescu
mis cererile lui Ceauşescu, deţinutul fiind eliberat de pentru proiectul său de scriere a istoriei partidului33.
la Doftana abia în decembrie 1938. Existenţa colectivului în închisoarea Doftana a început
În vederea eliberării, procedura cerea ca deţinutul să printr-o „muncă de cunoaştere“, pe fondul acţiunilor
indice o adresă unde să fie plasat de poliţie. Ceauşescu de obţinere a statutului de deţinut politic. Dintre cei
a indicat adresa corectă a soţilor Rusescu, nu cea unde circa 300 de deţinuţi închişi pe motive politice, doar
locuiau atunci când fusese arestat. Semn că era la cu- vreo 60 erau membri ai PCdR în 1936, menţionează
rent cu evoluţia locativă a familiei surorii sale. Chivu Stoica. Aproximativ cinci-şase luni a durat cer-
După cum erau procedurile, în vederea eliberă- cetarea lor amănunţită. „Investigatorii“ comunicau,
rii a fost dus de la Doftana la închisoarea de tranzit după aceea, situaţia fiecăruia conducerii din exterior
Văcăreşti, iar de aici, la Prefectura Poliţiei Capitalei. a partidului. „Doftaniştii“ corespunzători erau inte-
La 12 decembrie 1938, agenţii de poliţie l-au dus în graţi în partid după ce liderii numiţi de Comintern la
strada Radu Vodă nr. 1, acasă la Niculina. Bucureşti confirmau primirea. În Doftana s-a făcut şi
În anii regimului comunist, în jurul Doftanei s-a primirea în PCdR a spionilor sovietici condamnaţi pe
creat o întreagă mitologie, scriindu-se cărţi de propa- teritoriul românesc. Aşa se face că, în 1938, organiza-
gandă, cântece şi versuri. Iar fosta puşcărie a devenit ţia comuniştilor din Închisoarea Doftana ajunsese la
muzeu. În 1965, Ceauşescu a vizitat locul, împreună 130 de membri34.
cu alţi colegi din conducerea partidului. Se spune În aprilie, acelaşi an, „doftaniştii“ s-au strâns în-
că la glumele făcute de premierul Maurer pe seama tr-o conferinţă, alegându-şi conducătorii. În fruntea
universităţii comuniste, ar fi spus să i se pregătească comitetului alcătuit din 11 membri s-a aflat agentul
acestuia un loc într-o celulă, ca să simtă şi el cât de cominternist Dimităr Ganev35. Secundul lui Ganev şi
greu s-a trăit acolo. secretar cu organizatoricul a devenit Gheorghiu-Dej.
Moghioroş, Apostol, Chivu, Andrei Bernat şi Andrei
Prot36 erau, de asemenea, printre aleşi37. După cedarea
Capital preţios de relaţii Basarabiei şi Bucovinei de Nord, colectivul s-a diminu-
at. În 1940, circa 90 de deţinuţi au fost eliberaţi din
La Doftana, Ceauşescu a făcut cunoştinţe impor- Doftana după ce optaseră pentru revenirea acasă, în
tante, dobândind un capital de relaţii preţioase pen- URSS, prin acordul încheiat de autorităţile româneşti
tru viitoarea sa carieră politică. Cea mai importantă cu cele sovietice38. Cu aceeaşi ocazie, Ganev i-a predat
a fost întâlnirea cu Gheorghe Gheorghiu-Dej. Geneza lui Gheorghiu-Dej conducerea organizaţiei comuniste
şefiei lui Dej asupra comuniştilor din închisori a fost, din închisori39.

176 177
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Numirile în funcţii, de sus în jos pe scara ierarhiei, închisoare, Bodnăraş nu le ascundea celorlalţi deţinuţi
au fost practica uzuală a Cominternului. Istoriografia comunişti că făcuse „şcoala de spioni“ la Moscova şi
comunistă va falsifica însă aceste adevăruri. Astfel că lucrase în GPU42. Nici că, trimis de serviciile sovietice,
în biografia redactată de secţia de propagandă a parti- executase misiuni în Franţa şi în Germania. Sau că
dului, în 1951, lui Gheorghiu-Dej i s-a atribuit funcţia l-au capturat, în România, tocmai în timpul unei astfel
de conducător al celulei comuniste de la Doftana din de misiuni de spionaj. Iar la proces şi în închisori se
1938, anul conferinţei din închisoare. Cum cultul lui comportase ca un comunist, a scris în memoriile sale
Stalin înregistrase atunci apogeul în România, broşu- Chivu Stoica, care-l cunoscuse pe Bodnăraş mai de-
ra consemna şi conţinutul scrisorii trimise de „ales“ mult, în Penitenciarul Aiud43.
liderului de la Kremlin, bineînţeles, fără menţiona- În „munca de cunoaştere“ din 1938, comisia „doftaniş-
rea mijlocului de expediere. „Scumpul nostru tovarăş tilor“ a constatat însă, cu uluire, că Bodnăraş nu e mem-
Stalin – i s-ar fi adresat deţinutul Gheorghiu-Dej în bru de partid. Că îi minţise, pe toţi, prezentându-se ca
numele «doftaniştilor». În momentul deschiderii confe- şi cum ar fi fost şi împărtăşindu-le secretele. În cazul
rinţei de partid a celulei noastre, în condiţiile celei mai acesta, conducerea PCdR din ilegalitate a recomandat
grozave terori, într-una din cele mai sălbatice cazema- ca Bodnăraş să fie ţinut în afara conducerii celulei de
te ale burgheziei din lumea întreagă, primul nostru partid din închisori, dar tot timpul în preajma ei44. În
gând se îndreaptă spre tine, cel mai mare bolşevic şi noiembrie 1942, când Bodnăraş s-a eliberat, recoman-
conducător al proletariatului mondial“40. darea aceea era încă în vigoare.
Tovarăş la Doftana a fost tânărul Ceauşescu şi cu Puţini dintre apropiaţii lui Ceauşescu cunoşteau
Emil Bodnăraş, viitor mentor şi protector al carierei istoria cetăţeniei sovietice primite de Bodnăraş. În
sale politice. Printre secretele bine păstrate ale “dof- închisoarea din Braşov, în 1935, i s-a comunicat pier-
taniştilor“ se află şi „apolitismul“ acestui patriarh derea cetăţeniei române deoarece ocupase anumite
al regimului comunist din România şi consecinţele funcţii în Uniunea Sovietică. Speculând avantajele ce
sale. Căci pe Bodnăraş Foriş l-a primit în partid abia le-ar fi avut în închisoare, prin fratele său s-a adresat
în primăvara lui 1944. Ofiţerul dezertor din Armata Ambasadei URSS solicitând cetăţenia sovietică. Abia,
Română prezenta enigme şi pentru tovarăşii săi de la Caransebeş, în război, a început să se teamă de con-
detenţie, şi pentru foştii superiori militari. Aceştia din secinţe, declara Bodnăraş, în 195245.
urmă n-au reuşit să desluşească motivele dezertării Ceauşescu se afla la Doftana şi când a sosit aco-
sale în URSS. Un raport confidenţial, semnat de co- lo Gheorghe Apostol, viitorul său contracandidat la
mandantul Brigăzii a 8-a de Artilerie, la 24 februarie succesiunea lui Dej, ca să ispăşească o condamnare
1932, avansa chiar ipoteza dezechilibrului mintal. I de trei ani pentru „infracţiunea de tulburare a liniştii
se recunoşteau însă inteligenţa şi competenţa chiar publice“. Calificat turnător la Atelierele CFR Galaţi,
şi în astfel de ruşinoase circumstanţe pentru Armata Apostol se cunoştea cu Gheorghiu-Dej încă din 1929.
Română. Ca şi simpatiile comuniste confesate în cercul Lucrau în aceeaşi firmă: unul – ucenic, celălalt – elec-
de camarazi. Căci Bodnăraş, declaraseră aceştia după trician. „Dacă nu-l cunoşteam pe Dej, viaţa mea ar fi
dezertarea sa, şi-ar fi dorit să fie general la ruşi sau la fost cu totul alta“, a mărturisit Apostol după mulţi ani
chinezi, viaţa nouă sovietică părându-i-se ideală41. În de la moartea mentorului său46. Apostol s-a eliberat

178 179
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

din Doftana în iunie 1940, după Ceauşescu. Se vor re- a fost şi Chivu Stoica, a relatat Alexandru Bârlădeanu
întâlni însă în lagărul de la Tg.-Jiu. istoriile altor ilegalişti, bănuindu-l pe Gheorghiu-Dej
La Doftana s-a cunoscut Ceauşescu şi cu Chivu de-a fi fost corupătorul lui Ceauşescu. Certându-se cu
Stoica, celălalt „locotenent“ al lui Dej. Dintre toţi con- Ceauşescu ajuns la putere că-l acuzase de „abateri“
damnaţii în procesul grevelor de la Griviţa, lui Chivu de la morala socialistă, Chivu i-ar fi amintit de scan-
i se făcuse mediatizarea cea mai intensă. Cazangiul daloasa lui aventură din închisoare. Cu consecinţe
de numai 25 de ani fusese condamnat iniţial la 15 ani fatale53. Parţial, versiunea aceasta a confirmat-o şi
închisoare pentru incitare şi organizare de grevă, fapt Pavel Câmpeanu, episodul circulând printre deţinu-
ce-a revoltat mediile democrate occidentale. Astfel că ţii din Caransebeş. În centrul anchetei de la Doftana
în Franţa, spre exemplu, s-au tipărit sute de mii de s-au aflat însă „un anume Marcovici“ şi Ceauşescu.
cărţi poştale cu fotografia lui Chivu. Multe au fost tri- „Bătrânul“, cum îl numeau deţinuţii pe Dej, îi sfătuia,
mise pe adresa Legaţiei României din Paris în semn dimpotrivă, pe tineri „să nu cadă în murdăria ce după
de protest. Legaţia este „inundată“ de acestea, raporta aceea le-ar otrăvi viaţa“54.
Gheorghe Tătărăscu47, ambasadorul român, ministru- Cazul de homosexualitate cercetat la Doftana este
lui de Externe Nicolae Titulescu48, în primăvara anu- redat astfel de Chivu Stoica în autobiografia ce-i fuse-
lui 193449. se solicitată de Ceauşescu: „Tot la Doftana, din proce-
Altă cunoştinţă utilă lui Ceauşescu va fi Gheorghe sul Anei Pauker, a fost şi un tovarăş Marcovici care
Stoica50, membru fondator al PCdR. La fel cum Apostol era membru al Biroului Politic şi secretar al CC. Un
l-a onorat în totdeauna pe Dej ca mentor al său, acesta om vechi în partid şi-n mişcarea revoluţionară. El a
din urmă-l aprecia pe Stoica, atribuindu-i meritul de ma- avut o comportare bună tot timpul cât a fost teroare şi
gistru în marxism-leninism51. Nu era singurul, Vasile regimul de distrugere la Doftana, dar după cucerirea
Luca, alt personaj de referinţă în istoria comunismului regimului (politic pentru deţinuţi – n.n.), fiind bătrân,
românesc, recunoscând în Gheorghe Stoica „elementul“ nu participa la viaţa de partid, la viaţa de colectiv, la
care-l ridicase în mişcare52. Stoica îl va introduce, după munca politică, culturală, educativă, venea din când în
război, pe Ceauşescu în practicile manageriatului de când şi ţinea câte o prelegere – era de altfel un om pre-
partid la regionalele Dobrogea şi Oltenia. gătit şi cu mare experienţă – pentru că era mai bătrân
am găsit cu cale să-i dăm pe cineva pentru a-i curăţa
celula şi a-i face ordine, cu acest scop am însărcinat pe
Homosexualitatea tânărului Ceauşescu un tovarăş, al cărui nume nu-l mai reţin, croitor era de
meserie. După puţin timp am aflat că a fost văzut de
Printre ilegalişti circula zvonul unei „relaţii nepo- alţi tovarăşi, fiind vizeta de la celulă deschisă puţin, că
trivite“ între tânărul Ceauşescu şi unul dintre fonda- practica perversităţi. Marcovici obişnuia să aibă relaţii
torii partidului comunist aflat în detenţie la Doftana. îndeosebi cu tovarăşi tineri, printre care Anghel, Sor şi
Rumorile s-au înteţit după moartea lui Chivu Stoica, alţii55. La anchetă a confirmat şi el şi atunci s-au luat
cei care l-au cunoscut avansând ideea că „a fost sinu- măsuri atât din Doftana, cât şi de către conducerea
cis“ din cauza acelui secret. În comisia anchetei cazu- partidului să fie scos din partid. El moare la cutremur
lui, efectuate la Doftana de către deţinuţii comunişti, sub dărâmături.

180 181
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Pentru cercetarea cazului s-a numit o comisie de Acea experienţă traumatizantă pentru tânărul
anchetă din care făcea parte Ganef, Dej şi Chivu, situ- Ceauşescu – cel puţin prin suportarea ruşinoasei
aţia lui am prelucrat-o în organizaţia de partid, căci el anchete – a fost interpretată, de unii, drept cheia de-
căuta să atragă o serie de tineri care erau acolo, vroia pendenţei sale amoroase. Nicolae Ceauşescu a fost băr-
să-i strângă într-un cerc. Probabil că la el era un vechi batul unei singure femei, opina în acest sens şi fostul
obicei, o decădere morală. S-a lichidat cu totul după demnitar Dumitru Popescu, iar „secretul paralizant“
prelucrarea acestor fapte“56. de la Doftana a fortificat relaţia lor. Necunoscând ni-
Exclus din partid, Şmil Marcovici a decedat sub cio altă femeie în scurta lui tinereţe de om liber, după
dărâmăturile Închisorii Doftana la cutremurul din ce primise „botezul focului în amorul intermasculin“,
1940. Cu Ganev însă, Ceauşescu s-a revăzut în vara a intrat în dependenţă amoroasă de prima lui iubită.
lui 1945, când demnitarul bulgar a venit la Bucureşti57. „Cu răbdare, înţelegere şi tandreţe“, Lenuţa Petrescu
Consemnat de stenograf, dialogul dintre ei se rezumă reuşise „să-l dezbare pe tânărul revoluţionar de obi-
la întrebările şefului tineretului comunist din România ceiul deprins în tenebrele închisorii, făcându-l să se
despre acţiunile şi organizarea tineretului bulgar58. întoarcă definitiv la deliciile amorului heterosexual“.
După modestia şi politeţea lui Ceauşescu, n-ai zice că În amintirile aceluiaşi fost demnitar, Ceauşescu a ră-
trăiseră sub acelaşi acoperiş de închisoare. mas întreaga viaţă marcat de episodul homosexual din
Tainele Doftanei şi notele discordante ale vieţii de detenţie. De aceea nici n-a admis ca în complexurile
închisoare cu propaganda de „universitate comunistă“ studenţeşti să existe camere pentru mai puţin de trei
vor fi fost multe. Nu degeaba directorul Savinescu a locatari, cu excepţia căminelor pentru tineri căsăto-
murit asasinat încă înaintea instaurării dictaturii riţi. În consecinţă, această primă femeie şi „ocrotitoare
proletare. mentoră“ a fost şi ultima sa femeie, execuţia maleficu-
Temându-se de răzbunarea foştilor „doftanişti“ ur- lui cuplu Ceauşescu dobândind astfel şi dimensiune de
caţi pe cai mari după intrarea armatei sovietice în ţară, „apoteoză a iubirii exclusive, de o viaţă“62.
Savinescu ar fi devenit chiar preşedinte de ARLUS59
într-un orăşel din Ardeal60. „Demascat“, a fost închis
la Cluj. De acolo, în iarna 1946–1947 l-au urcat într-o Note
maşină pentru transfer la Oradea. Sub pretextul fu-
1 Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej, prefaţă şi note
gii de sub escortă, „Balaurul“ a fost împuşcat în zona Lavinia Betea, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Curtea Veche
Huedin61. Publishing, 2008, pp. 208–210.
Se poate susţine, din aceste mărturii, că Nicolae 2 Gheorghe Apostol (n. 1913 – d. 2010), profesia de bază:
Ceauşescu a fost homosexual? Nu, fără îndoială. muncitor. Membru al PCdR din 1934, a fost închis pentru
Psihologii care cercetează comunităţile speciale ale activitate comunistă (1937–1944). După 1944, a deţinut func-
deţinuţilor cunosc amploarea fenomenului homosexu- ţii precum: membru al CC al PCR/PMR/PCR (1945–1969);
preşedinte al Confederaţiei Generale a Muncii (1945–1952);
alităţii din aceste spaţii. E şi acesta un sindrom de de- preşedinte al Consiliului General al Sindicatelor (1955–1961;
tenţie. Şi de adaptare la mediul închis unde trebuinţa 1967–1969); prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri
relaţiilor afective dobândeşte conotaţii speciale. După (1952–1954; 1961–1967); prim-secretar al CC al PMR (apri-
eliberare, cu rare excepţii, redevin heterosexuali. lie 1954 – octombrie 1955). Eliminat în 1969 din CC al PCR

182 183
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

pentru „abateri de la morală“, a fost trimis în diplomaţie în 27 Ibidem, fond 60, dosar 634, f. 10–11.
America Latină (1969–1988). Semnatar al „Scrisorii celor 28 Ibidem, f. 11.
şase“ (1989). 29 Ibidem.
3 Gheorghe Apostol, Eu şi Gheorghiu-Dej, Bucureşti, regie 30 Copilăria…, p. 406.
proprie 1998, p. 27. 31 ANIC, fond 95, dosar 14481/4, f. 29/v.
4 Ibidem, p. 31. 32 Chivu Stoica (n. 1908 – d. 1975), profesia de bază: ca-
5 Ibidem, p. 34. zangiu, membru al PCdR din 1931. Organizator al grevelor de
6 Ibidem, p. 32 la Atelierele CFR Griviţa (1933). Condamnat la 15 ani închi-
7 Octavian Goga (n. 1881 – d. 1938), poet şi politician soare, a stat în detenţie până în august 1944. Şi-a început ca-
(adept al extremei drepte), membru al Academiei Române riera politică în calitate de reprezentant al Sindicatelor Unite
(din 1920). A deţinut şi funcţia de prim-ministru (decembrie în Consiliul FND (1945). Membru al CC al PCR/PMR/PCR
1937 – februarie 1938). (1945–1975), ministru al Industriilor (1948–1952), prim-vice-
8 Gheorghe Apostol, op. cit., p. 32. preşedinte (1952–1955), preşedinte al Consiliului de Miniştri
9 Ibidem, p. 39. (1955–1961) şi preşedinte al Consiliului de Stat (1965–1967).
10 Versurile cântecului revoluţionar aparţin tâmplarului 33 Lavinia Betea, Poveşti din Cartierul Primăverii, Bucu-
Teodor Rudenko, iar melodia – unui cântec popular rusesc. reşti, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2010, pp. 198–199.
11 Gheorghe Apostol, op. cit., p. 40. Extinsa scriere autobiografică ne-a fost pusă la dispoziţie de
12 Stelian Tănase, Clienţii lui Tanti Varvara, Bucureşti, Maria Manolescu-Chivu şi va fi citată în continuare, în cu-
Humanitas, 2005, p. 324. prinsul acestei lucrări, cu titlul Memoriile lui Chivu Stoica,
13 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10. manuscris inedit.
14 Arhivele Naţionale ale României, Copilăria comunis- 34 Memoriile lui Chivu Stoica, manuscris inedit, p. 181.
mului românesc în arhiva Cominternului, ediţie de documen- 35 Dimităr Ganev (Dimitrie Ganef, n. 1893 – d. 1964), co-
te coordonată de Alina Tudor-Pavelescu, Bucureşti, 2001, pp. munist de etnie bulgară, activist al Cominternului. Îndeplinea
407–408. funcţia de membru al Secretariatului PCdR când a fost arestat
15 Ibidem, p. 406. şi condamnat la 10 ani în procesul de la Craiova (1936). După
16 ANIC, fond 45, dosar 219, f. 152–153. război a devenit ministru al Comeţului Exterior (1948–1952)
17 Ibidem, fond 95, dosar 14481/4, f. 22. şi preşedintele Parlamentului bulgar (1958–1964).
18 Ibidem. 36 Andrei Prot, fost inginer la uzinele de avioane IAR,
19 Ibidem, fond 96, dosar 572, f. 192. condamnat pentru spionaj.
20 Arhiva CNSAS, fond Penal, dosar 208, vol. 6, f. 77. 37 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 183.
21 Asasinat în împrejurări necunoscute, din câte se pare, 38 Ibidem, p. 196.
cadavrul lui Petre Melinte a fost aruncat într-o groapă comu- 39 Dan Cătănuş, Ion Chiper, Cazul Ştefan Foriş. Lupta
nă săpată într-o cameră din Ambasada Poloniei, împreună cu pentru putere în PCR de la Gheorghiu-Dej la Ceauşescu. Docu-
Ştefan Foriş şi Ion-Zelea Pârgaru. La reabilitările din 1968, mente. 1940–1968, Bucureşti, Vremea, 1999, p. 260
Ceauşescu nu a spus niciun cuvânt despre acest binefăcător 40 Gh. Gheorghiu-Dej. Schiţă biografică, Bucureşti, Edi-
al lui. tura PMR, 1951, p. 62.
22 ANIC, fond 95, dosar 14481/45, f. 8. 41 Stelian Tănase, Portretul unui spion, „Revista 22“,
23 Ibidem, f. 8 f/v. 13 ianuarie, 2003.
24 Maurice Thorez (n. 1900 – d. 1964), secretar general al 42 GPU – abreviere a denumirii serviciilor speciale sovie-
PCF (1930–1964). tice în perioada 1922–1934.
25 ANIC, fond 95, dosar 14481/45, f. 8. 43 Memoriile lui Chivu Stoica, p 218.
26 Ibidem. 44 Ibidem, pp.187–189.

184 185
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

45 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., pp. 133–134. 56 Memoriile lui Chivu Stoica, pp.203–204.
46 Gheorghe Apostol, op. cit., p. 52. 57 Vizita lui Dimităr Ganev la Bucureşti a avut loc în
47 Gheorghe Tătărescu (n. 1886 – d. 1957), avocat, om po- 26 iunie 1945.
litic. Membru al PNL (din 1912). În calitate de subsecretar de 58 ANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 53/1945, f. 12.
stat pentru Afaceri Interne a reprimat revolta comunistă de la 59 Asociaţia Română pentru Legăturile cu Uniunea
Tatar-Bunar şi a pregătit scoaterea în afara legii a partidului Sovietică (ARLUS) a fost o organizaţie constituită pentru
comunist. A deţinut funcţiile de prim-ministru (1934–1937; promovarea colaborării culturale dintre România şi URSS.
1939–1940) şi ministru plenipotenţiar la Paris (1938–1939). Oficial, iniţiativa a aparţinut unui grup de intelectuali cu ve-
După 23 august 1944 a produs o sciziune, creând PNL-Tătă- deri de stânga din jurul lui Constantin I. Parhon. Asociaţia a
rescu, apropiat de comunişti. Viceprim-ministru şi ministru funcţionat din 1944 până în 1964.
de Externe în Guvernul Petru Groza (1945–1947), a fost pro- 60 Gheorghe Apostol, op. cit., p. 33.
totipul tovarăşului de drum. Arestat (mai 1950) şi deţinut la 61 ASRI, fond P, dosar 40.002, vol. 203, f. 225–256.
Sighet. 62 Dumitru Popescu, Memorii, III, Artele în mecenatul eta-
48 Nicolae Titulescu (n. 1882 – d. 1941), diplomat, om po- tist, Bucureşti, Curtea Veche Publishing, 2006, pp. 36–37.
litic. Deputat, ales pe listele Partidului Conservator (1912),
ministru al Finanţelor şi ministru de Externe în mai multe
guverne. Preşedinte al Ligii Naţiunilor în două rânduri (1930
şi 1931). Partizan al reglementării litigiului de frontieră cu
URSS, ceea ce i-a atras antipatia cercurilor de dreapta şi de
extremă-dreapta. În 1936 a fost îndepărtat din fruntea Mi-
nisterului de Externe. Până la moarte a trăit în Elveţia şi în
Franţa.
49 ANIC, fond CC al PCR – Relaţii Externe, dosar 2/1934, f.1.
50 Gheorghe Stoica (nume real Moscu Kuhn, n. 1900 – d.
1976), profesia de bază: muncitor. Membru fondator al PCdR,
reprezentantul Cominternului în 1931–1935. După unii bio-
grafi, Stoica a luptat şi în războiul civil din Spania. Membru
supleant şi plin al CC al PMR/PCR (1948–1974), în general,
cu funcţii de „numărul 2“ în structurile centrale de partid,
sindicale şi economice.
51 Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, Bucureşti,
Compania, 2008, p. 41.
52 Arhiva CNSAS, fond D, dosar 19, vol. 2, f. 66.
53 Lavinia Betea, Partea…, pp. 156–161.
54 Interviul autorului cu Pavel Câmpeanu, 17 septembrie
2002. Precizărilor făcute, le-a adăugat şi relatarea unei în-
tâmplări personale. Câmpeanu era bolnav în infirmeria din
Caransebeş şi vorbea, în şoaptă, cu Ady Ladislau, prietenul
care i se aşezase pe pat. Văzându-i, „Bătrânului“ i-a părut
apropierea prea tandră. Atunci i-a avertizat pe tineri („cu
tact“) asupra capcanelor vieţii de închisoare.
55 Subliniere în copia textului păstrat dactilografiat.

186 187
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

înregimentaţi în organizaţia paramilitară „Straja


Ţării“. Au fost desfiinţate şi sindicatele, iar în locul
lor, după model fascist, prin decret regal, în octombrie
1938 au fost create bresle. Cu acestea, Carol al II-lea
declara că înfăptuise „revoluţia regală“.
După instalarea dictaturii regale, la nivelul con-
8 ducerii PCdR a domnit o vreme confuzia. Regimul
„Trăiască eliberarea Basarabiei!“ de la Bucureşti părea o imitaţie a celui din Italia lui
Mussolini, având, aşadar, nuanţe fasciste. Până atunci
însă, discursul comunist îi etichetase pe legionari ca
fascişti. Astfel că în prima jumătate a lui 1938, lideri-
lor PCdR le-a fost greu să se decidă cine-i mai fascist:
În anii „revoluţiei regale“ regele, care copia modelul extremei drepte europene,
sau Mişcarea Legionară, organizaţia tradiţională a

N
icolae Ceauşescu a părăsit Doftana la începutul extremei drepte din România?
lunii decembrie 1938. Peste o lună împlinea 21 În primele luni ale anului 1939, în Secretariatul
de ani. Dintre aceştia, trei îi trăise departe de PCdR s-au purtat mai multe discuţii despre rege,
lume, în universul special al închisorii. Dosarul perso- F.R.N. şi bresle, Bela Breiner, şeful partidului din
nal de la Siguranţă a înregistrat şi „zestrea“ tânărului acel moment, înclinând să-i dea credit monarhului şi
la ieşirea din puşcărie. Conform procesului-verbal în- să vadă Mişcarea Legionară drept principalul adver-
tocmit de agenţii Poliţiei Sociale, avea asupra sa „96 de sar al comuniştilor2. Breiner şi-a scris părerea într-un
lei, un pachet de primeneli, portofel, cravată, curea, fu- raport. Ca să-l remită Cominternului, în iunie 1939,
lar, una batistă, portţigaret de lemn, mănuşi de lână“1. la Paris a plecat Remus Koffler3. În capitala Franţei,
Un tânăr dichisit, după efectele personale preluate de acesta s-a întâlnit cu Gheorghe Vasilichi4, devenit
la administraţia închisorii. după evadarea din închisoare omul de legătură al co-
Multe se schimbaseră în România din anul 1936, muniştilor veniţi din România cu Cominternul. Cu el a
când Ceauşescu încetase de a mai fi un om liber. Din mers Koffler şi la alţi revoluţionari cu misiuni la Paris.
februarie 1938, regele Carol al II-lea proclamase regi- A predat raportul, şi-a notat instrucţiunile şi s-a întors
mul de dictatură regală. În aceeaşi lună, se adoptase o la Bucureşti5.
nouă Constituţie, ce dădea puteri sporite regelui. Răspunsul Cominternului n-a fost de prea mare
Activitatea partidelor politice fusese interzisă, cu ajutor, căci linia politică a Internaţionalei comuniste
excepţia Frontului Renaşterii Naţionale, primul partid avea să se schimbe radical după semnarea pactului
„de masă“ din istoria României, al cărui şef era chiar de neagresiune între Uniunea Sovietică şi Germania
regele Carol al II-lea. nazistă6. Peste o săptămână începea Al Doilea Război
Teoretic, partidul unic regal cuprindea toţi cetăţe- Mondial, iar partidelor comuniste europene li s-a
nii ţării care împliniseră vârsta de 21 de ani, cu ex- interzis să mai critice făţiş fascismul, nazismul, pe
cepţia militarilor şi a judecătorilor, adolescenţii fiind Hitler şi tot ce contestaseră până în urmă cu câteva

188 189
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

zile. Condiţiile Pactului Ribbentrop-Molotov fiindu-le Clisu a acceptat propunerea, participând zilnic la în-
necunoscute revoluţionarilor din Europa, confuziile de trunirile cercului. A fost chiar distribuit în două piese
tactică şi de strategie revoluţionară nu au întârziat să de teatru. La una dintre aceste întâlniri, Ceauşescu
apară, cu consecinţe dramatice în unele cazuri. i-a făcut cunoştinţă cu un tânăr care i-a vorbit des-
Acestea erau noutăţile lumii în care revenise Nicolae pre mişcarea comunistă şi l-a dus într-o excursie la
Ceauşescu după experienţa universităţii comuniste Pădurea Băneasa. Acolo, Tache Clisu a întâlnit mai
Doftana. Primele mişcări după ieşirea din temniţă au mulţi comunişti – băieţi şi fete –, care intonau cântece
fost sintetizate de Ceauşescu într-o singură propoziţie: comuniste, printre care şi Internaţionala13.
„Am luat imediat legătură cu Popa Emil şi cu David În luna mai 1939, numele lui Nicolae Ceauşescu
Constantin“7. Cu Emil Popa8 şi Constantin David9 apare în mai multe note ale poliţiei. La 8 iunie 1939
stătuse o vreme la Doftana. „Am fost dat să lucrez la se împlineau nouă ani de la urcarea pe tron a rege-
tineret în Comitetul Judeţean care se ocupă cu tinere- lui Carol al II-lea, iar pentru celebrarea momentului
tul“ – scrie Ceauşescu, fără să-şi desemneze şeful. fuseseră plănuite mai multe ceremonii. Printre altele,
Şi continuă: „În primăvară am fost dat în Comisia tinerii organizaţi în Straja Ţării urmau să prezinte sa-
Centrală a Tineretului unde am lucrat cu Taşcă“10. A lutul lor suveranului. Dar UTC Bucureşti intenţiona
fost numit, aşadar, în conducerea organizaţiei UTC să „înceapă o acţiune de propagandă contra organiză-
pe Capitală, Constantin David fiind atunci secretar al rii tineretului în Straja Ţării şi instrucţiei premilitare,
Comitetului de Partid Bucureşti. pe consideraţiunea că aceste instrucţiuni urmăresc
În vremea „dictaturii regale“, a partidului unic în- fascizarea tineretului muncitor şi intelectual“14.
fiinţat de monarh şi a breslelor de inspiraţie „fascistă“ Peste trei zile, o notă a Corpului Detectivilor con-
care înlocuiseră sindicatele, tactica PCdR a fost orga- semnează prezenţa lui Ceauşescu prin fabricile de în-
nizarea de cercuri culturale în jurul breslelor. Acestea călţăminte din Bucureşti. O comisie formată din cinci
iniţiau ieşiri la iarbă verde, serbări şi excursii în ju- persoane a vizitat întreprinderile Grigoriu, Talpa şi
rul Bucureştiului pentru tinerii lucrători. Aparent, o Mociorniţă, raportau poliţiştii. Şeful grupului era
modalitate plăcută de petrecere a timpului liber, în Marin Răduţu, secretarul breslei din industria de
realitate, o cale de a-i apropia de ideile stângii şi de pielărie şi încălţăminte, însoţit de trei muncitori de
a-i integra în mişcare. Nicolae Ceauşescu s-a ocupat în la fabricile Talpa, Bourul şi Naţionala. Plus „cizmarul
1939 de cercul cultural de pe lângă breasla meseriaşilor Ceauşescu“, fără loc de muncă precizat. Echipa încerca
din industriile textilă, de pielărie şi încălţăminte11. să racoleze muncitori în breasla cizmarilor „pentru ca
Pentru primele contacte s-a orientat spre angajaţii apoi aceştia să treacă la acţiuni revendicative“15, aver-
cumnatului său de la cizmăria din Calea Şerban Vodă tizau agenţii.
nr. 1112. Tache Clisu, fost lucrător la Rusescu, a fost Din nou, utecistul Ceauşescu a ajuns pentru o
arestat în vara lui 1940 şi a povestit poliţiştilor despre săptămână în arestul poliţiei la finele lunii mai 1939.
cumnatul patronului. În versiunea acestuia, faptele Interogat de agenţi, şi-a dat un domiciliu fals, pe stra-
erau apolitice. A relatat şi că după eliberarea din închi- da Pecineaga nr. 50.
soare, Nicolae Ceauşescu l-a invitat la şedinţele unui În realitate, nu locuise niciodată acolo.
cerc cultural organizat pe lângă breasla cizmarilor. La 2 iunie a fost eliberat16.

190 191
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Până la sfârşitul anului, i s-au mai întâmplat o su- democratică“. Conferenţiara partidului a criticat bres-
medenie de lucruri. În lunile iunie–iulie 1939, activistul lele, care îngrădesc libertăţile muncitorilor şi le distrag
UTC a urmat cursurile unei şcoli de cadre, organizată atenţia de la „adevăratele lor revendicări“22.
de partid la Ploieşti. „În iunie–iulie am fost o lună la o
şcoală de cadre împreună cu încă 5 tovi, menţionase el
în autobiografia din 1945. Problema principală care a 1 Mai 1939 – faţă şi verso
fost prelucrată a fost Istoria Partidului Bolşevic“17.
„Şcoala“ era departe de înţelesul consacrat al Între detenţia la Doftana şi cea de la Jilava s-a
termenului. În condiţii de clandestinitate, numărul consumat încă un episod bine poziţionat în istoriogra-
cursanţilor nu putea fi decât foarte mic, iar locul unde fia oficială a ilegaliştilor români – demonstraţia de la
s-au ţinut cursurile a fost o casă obişnuită din Ploieşti, 1 Mai 1939.
închiriată în acest scop. Andrei Neagu, alt cursant Atât de bine poziţionat, încât în anii ’80, Ziua Muncii
al şcolii, şi-a amintit de câţiva colegi, printre care se devenise altă sărbătoare dedicată lui Nicolae şi Elenei
afla şi Nicolae Ceauşescu18. În aceeaşi promoţie a fost Ceauşescu care, chipurile, ar fi organizat atunci pri-
cursant şi Nicu Tudor, şeful organizaţiei Bucureşti a mul 1 Mai Muncitoresc din România. În mijlocul unei
PCdR şi informator al Siguranţei. Întors la Bucureşti, mulţimi uriaşe, o fotografie trucată îi arăta pe cei doi
acesta a povestit Siguranţei despre şcoala de cadre19. tineri. „1 Mai 1939 – cuvânta Ceauşescu – s-a trans-
Din informaţiile poliţiei, lecţiile au fost predate de o format într-o puternică manifestaţie împotriva fascis-
activistă din Regionala Prahova. În ultimele zile ale mului şi războiului, numărându-se printre puţinele
cursului ar fi venit şi Bela Breiner, liderul PCdR, care manifestări din Europa care au avut loc în condiţiile
a inspectat activitatea şi gradul de pregătire al cursan- când fascismul era în ofensivă, după München. Poporul
ţilor. Dimineaţa, elevii audiau cursurile ţinute de acti- român, sub conducerea comuniştilor, în alianţă cu so-
vista al cărei nume nu-l aflase nici informatorul Nicu cialiştii şi social-democraţii, cu alte forţe democratice,
Tudor. După-amiaza, la seminarii, cursanţii discutau şi-a exprimat dorinţa de a face totul pentru a împiedi-
temele matinale. Între orele 21.00–23.00, „descriau ca ascensiunea fascismului, instaurarea dictaturii fas-
şi discutau faptele personale din viaţa de toate zilele, ciste în România. A fost o dovadă a maturităţii clasei
întâmplări din viaţa de partid, dorinţe, slăbiciuni“20, muncitoare de care dispunea atunci poporul nostru,
diriguite de conducătoarea şcolii cu scopul „de a fixa forţele sale revoluţionare şi progresiste de a organiza
individualitatea fiecăruia“21. cu succes lupta împotriva războiului şi fascismului“23.
Din datele culese de Siguranţă, la cursul de la Nimic mai fals, însă! Manifestaţia din 1 Mai 1939
Ploieşti Ceauşescu a învăţat istoria Partidului Bolşevic a fost un „cadou“ oferit de Ministerul Muncii, condus
al Uniunii Sovietice şi a Partidului Comunist Român şi de Mihai Ralea, regelui Carol al II-lea24. De „Ziua
probleme „la zi“: atitudinea partidului faţă de Frontul Muncii“ a fost convocat primul congres naţional al
Renaşterii Naţionale, Straja Ţării şi bresle. Din conclu- nou-înfiinţatelor bresle, la Bucureşti. Delegaţii au fost
ziile discuţiilor a decurs sarcina comuniştilor de a se atent selecţionaţi de organizaţiile judeţene. Verificaţi
infiltra în mijlocul organizaţiilor de tineret cu caracter apoi şi de Siguranţă, pentru a risipi orice dubiu asupra
fascist, căutând convertirea acestora pentru „mişcarea altor „convingeri“ politice. În Gara de Nord, agenţii

192 193
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

serviciului secret aveau asupra lor liste cu participan- a cerut trimiterea a doi delegaţi la Moscova pentru
ţii la Congres. Şi îi verificau, prin sondaj, la coborârea a raporta despre PCdR. Secretariatul partidului era
din trenuri. Congresul propriu-zis s-a desfăşurat în alcătuit atunci din Ilie Pintilie29, Ştefan Foriş, Ştrul
perfectă ordine la sala cinematografului „Aro“. Poliţia Zighelboim, Bela Breiner şi Vasile Luca30. Călătoria
n-a primit atunci vreo sesizare de tulburare a dezba- a fost una cu peripeţii. În cele din urmă, Foriş şi
terilor. În paralel, la sălile Tomis şi Eintracht, s-au Teohari Georgescu şi-au făcut raportul în faţa boss-
ţinut adunările funcţionarilor particulari şi ale mese- ilor Cominternului31. Printre altele, li s-a cerut să
riaşilor-patroni. După congres, în frunte cu Ralea, cor- precizeze politica PCdR faţă de moharhie, legionari
tegiul muncitorilor s-a îndreptat spre Calea Victoriei. şi ţărănişti. Foriş a susţinut că în 1939, cu ocazia de-
Trecând prin faţa Palatului Regal, după planul minu- monstraţiei „organizate de elemente din jurul regelui“,
ţios alcătuit, muncitorii l-au salutat, în marş, pe Carol s-au putut striga lozinci democratice. Şi a prezentat
al II-lea cu salutul fascist. aceasta ca un „succes al partidului“. A fost însă criti-
Puteau comuniştii să preia controlul defilării pen- cat că nu a ştiut să se orienteze. În sensul că Frontul
tru ca demonstranţii să strige lozinci antifasciste şi Renaşterii Naţionale este adevăratul pericol pentru
antirăzboinice? Bineînţeles că nu! Chiar dacă s-ar fi partid. Şi „orientarea sindicală“ a PCdR a fost califica-
„infiltrat“ în nou-createle bresle, utecistul Ceauşescu tă „greşită“. Vina a fost pusă pe seama susţinătorilor
nu putea fi admis la acea reuniune. Dosarul său de fost partidului. Comuniştii români primesc bani de la „o
deţinut comunist era pătat definitiv! A fost Nicolae serie de elemente burgheze“ care astfel le influenţează
Ceauşescu printre manifestanţii care l-au salutat cu negativ politica32. În concluzie, la 1 Mai 1939 a fost o
braţul ridicat în stil fascist pe Carol al II-lea? Puţin manifestaţie proregală33. Dar manifestaţia organizată
probabil. În orice caz, propaganda comunistă nu a pentru Carol al II-lea şi propaganda în stilul dictaturii
scris niciodată că muncitorii au făcut manifestaţia regale pot fi considerate ca surse de inspiraţie naţiona-
pentru rege, ci pentru a demonstra contra fascismu- lă pentru cultul lui Ceauşescu34.
lui şi a războiului. Aşa ceva, cu siguranţă, nu a fost!
Pentru că ar fi intrat în „scenă“... Siguranţa. Cu
arestările, procesele-verbale, anchetele, procesele şi „Regina Muncii“ din Parcul Veseliei
condamnările de rigoare25. Dar urme, din epocă, des-
pre prezenţa lui Nicolae Ceauşescu la manifestaţia În 13 august 1939, breasla lucrătorilor din indus-
din 1 Mai 1939 nu sunt în arhive. Pavel Câmpeanu, triile textilă, pielărie şi încălţăminte a organizat o
singurul participant de stânga la acea manifestaţie serbare câmpenească în Parcul Veseliei din cartierul
şi care şi-a publicat memoriile susţine că i-a întâlnit Ferentari. După experienţa grevelor de la Griviţa, po-
acolo pe comuniştii Costache Ţiulescu, Ioşca Sherman, liţia monitoriza atent muncitorimea. Agenţi strecuraţi
Ion Popescu-Puţuri26 şi Alexandru Iliescu27. Nu şi pe în mulţime participau la întrunirile breslelor. Se infil-
Nicolae Ceauşescu28. trau la serbările, şezătorile şi petrecerile câmpeneşti
Participarea acelor comunişti români la manifes- organizate de acestea, trăgeau cu urechea la ce se
taţia de la 1 Mai 1939 a fost criticată de Comintern. discută, ce se cântă, ce se scandează. Testau, aşadar,
Faptele s-au petrecut astfel. În 1939, Cominternul „starea de spirit“ a proletariatului.

194 195
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

După obicei, un poliţist a fost de faţă în Parcul libertăţii şi a martirilor clasei muncitoare. Cerem
Veseliei, spionând participanţii. Circa o mie, majori- pâine şi dreptate, intrarea în legalitate, eliberarea lui
tatea evrei, raporta agentul. În programul serbării era Gheorghe Velcescu“37. După „Regină“ a vorbit tânărul
prevăzut şi un concurs. Tânăra care izbutea să vân- Nicolae, „în acelaşi sens“ cu premianta, menţiona omul
dă cele mai multe cărţi poştale era declarată „Regina trimis de poliţie.
Muncii“. În jurul orei 22.00 au fost distribuite cărţile În septembrie 1939, după cum declara în autobio-
poştale. Comuniştii au folosit această ocazie, nota po- grafie, Nicolae Ceauşescu a participat la o şedin-
liţistul în raportul către superiori, pentru a o trans- ţă UTC38. Din conducerea partidului a fost prezent
forma în manifestaţie comunistă. Pe cărţile poştale Ştefan Foriş, membru în Secretariat şi responsabil
trimise s-au scris declaraţii de adeziune şi pentru eli- cu UTC-ul. Ceauşescu a prezentat raportul asupra
berarea comuniştilor Ilie Pintilie, Iliescu Alexandru, problemelor tineretului comunist şi a făcut unele pro-
Matei Socor, Şandru Ovidiu şi alţii. Textul acestor puneri de îmbunătăţire a activităţii, cu care viitorul
cărţi poştale – citit cu voce tare de „cunoscuţii comu- şef al partidului nu a fost de acord. La 13 septembrie,
nişti“ Ceauşescu Nicolae, membru în comisia centrală agenţii l-au căutat la domiciliul pe care-l declarase la
a tineretului comunist, Avram Zighelboim şi Eftimie arestarea din mai şi au constatat că Ceauşescu i-a tras
Iliescu – a fost folosit de comuniştii prezenţi ca prilej iarăşi pe sfoară. Cercetând în strada Pecineaga nr. 50,
pentru a manifesta şi a lansa lozinci comuniste, ca poliţistul trimis să-i ia urma l-a găsit numai pe pro-
„Vrem libertatea deţinuţilor politici“, „Vrem îmbună- prietarul imobilului, Alexandru Toma, care-a negat că
tăţirea regimului din închisori“, „Vrem libertatea lui l-ar fi văzut vreodată39.
Ilie Pintilie, Şandru Ovidiu, Zighelboim Ştrul, Iliescu În lunile următoare, PCdR a încercat revigorarea
Alexandru“35. activităţii printre tineri. S-au ţinut mai multe şedin-
În afară de Ceauşescu, vorbitorii remarcaţi de ţe, cu participarea lui Ceauşescu. „În noiembrie 1939
agent erau rudele celor pentru care se scanda. Avram s-a organizat UTC – scria el în autobiografie. Am fost
Zighelboim, militant comunist, era fratele lui Ştrul, pus în Comitetul Central al UTC împreună cu Taşcă
viitor membru în Secretariat. Mai aveau o soră, Sara, şi Miron şi mai târziu cu alţii“40. Siguranţa a sesizat
căsătorită după război cu Mihail Roller, „specialistul“ că ceva se petrece şi a operat arestări. Tânărul a
partidului în probleme de istorie. Eftimie Iliescu, lu- reuşit să scape, dar a fost condamnat în lipsă la trei
crător într-o carmangerie, era fratele lui Alexandru ani închisoare41.
Iliescu, tatăl viitorului preşedinte al României.
Alexandru Iliescu fusese arestat în acea vară, împreu-
nă cu Ilie Pintilie. În slujba intereselor sovietice
Cele mai multe cărţi poştale le-a vândut Lenuţa
Petrescu, muncitoare textilistă la Fabrica Jaquard din De la condamnarea din august 1939 până în iu-
Bucureşti, „conducătoarea secţiei de tineret din secto- lie 1940, Nicolae Ceauşescu a reuşit să se strecoare
rul II de Negru“36, consemnase agentul, care i-a redat neobservat de poliţie. Prin intermediul avocaţilor
şi discursul de învingătoare: „Mulţumesc proletari- mişcării, Ceauşescu atacase decizia instanţei care-l
atului conştient de eforturile făcute pentru apărarea condamnase la trei ani închisoare, iar noul termen

196 197
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

se apropia. Agenţii l-au mai căutat totuşi în februa- acuzaţi de spionaj în favoarea Sovietelor, şi comunişti
rie 1940. Neştiind de unde să-l ia, s-au interesat de el de etnie evreiască, speriaţi de ascensiunea dreptei la
la Niculina. Din cercetările făcute în str. Radu Vodă putere. Conducerea partidului nu a putut controla exo-
nr. 1, unde locuia aceasta, agentul a aflat că se mutase dul voluntar. „A fost un val, au plecat mulţi oameni,
în strada Bibescu Vodă nr. 19, camera nr. 27 la mansar- a fost ceva înspăimântător“44, mărturisea, în 1966,
dă, şi că lucrează la fabrica de tăbăcărie „Alexandrescu“ Gavril Birtaş, unul dintre liderii PCdR din acea peri-
din Bulevardul Tăbăcaru42. Deşi „Umblam ziua pe oadă. După cedare, întreaga armată – de uscat, de aer
stradă şi prin diverse case compromise“43, scria el în şi marina – a fost mobilizată, iar comuniştii care au
autobiografie, din februarie până la arestarea din iulie primit ordinul de mobilizare s-au prezentat la unităţi.
1940 n-a mai fost semnalat în rapoartele agenţilor. Sâmbătă, 29 iunie, autorităţile au trecut la arestări în
Un eveniment imprevizibil a tulburat ţara. La masă printre cei cunoscuţi că ar avea simpatii proso-
26 iunie 1940, Uniunea Sovietică a somat România vietice. Majoritatea comuniştilor cunoscuţi de poliţie
să retragă armata şi administraţia din Basarabia şi au fost internaţi în lagăre, fără judecată şi condam-
nordul Bucovinei. În zilele următoare, mai-marii ţării nări oficiale.
s-au întrunit în mai multe Consilii de Coroană prezi- După toate acestea, efectivele partidului au scă-
date de regele Carol al II-lea. După două zile domina- zut dramatic. Conform unor rapoarte trimise la
te de tensiune şi de teamă, în dimineaţa de 28 iunie Comintern45, în iulie 1940, la Iaşi rămăseseră doar
Guvernul român a acceptat să se retragă din cele două 19 comunişti. La Bacău nu exista niciun membru de
provincii. Sovieticii au oferit iniţial patru zile pentru partid, doar trei simpatizanţi. Aflat la Moscova, Ştefan
evacuare, dar nu le-au respectat. Zeci de mii de oameni Foriş a raportat că în toată regiunea Moldovei partidul
s-au refugiat în România, care cum a putut. Ca o iro- rămăsese cu 40 de oameni.
nie a sorţii, trenul Chişinău – Bucureşti folosit pentru Plecarea masivă a membrilor şi a simpatizanţilor a
refugiu se chema „Unirea“, relicva unui timp ce atunci antrenat consecinţe în plan practic. Au crescut nevoile
se stingea. partidului, în timp ce resursele au scăzut dramatic. În
Comuniştii din România îşi vedeau însă visul cu decurs de câteva săptămâni au fost pierdute cadre şi
ochii. De douăzeci de ani militaseră pentru destrăma- case conspirative. Avocaţii pledanţi în procesele comu-
rea României Mari, calificată de propaganda Moscovei niştilor, precum Ion Gheorghe Maurer şi Iosif Şraer,
drept stat imperialist, creat la finele Primului Război au fost internaţi în lagăre exact în perioada când ares-
Mondial prin cucerirea unor teritorii de la vecini. tările se ţineau lanţ şi ar fi fost mai multă nevoie de
Victoria adepţilor internaţionalismului proletar a ei. S-a distrus maşinăria de falsificat acte şi, implicit,
fost doar morală, deoarece, în plan practic, cedarea s-au redus posibilităţile de deplasare în teritoriu, pre-
Basarabiei a fost un dezastru pentru partid. În primele cum şi reţelele Ajutorului Roşu.
zile, din proprie iniţiativă, fără să mai ceară voie cui- În vara aceea, comuniştii rămaşi în România au
va, majoritatea comuniştilor de origine basarabeană apărat interesele Uniunii Sovietice în dauna ţării lor
au fugit în provincia natală. Mergeau să dea o mână de origine, iar Nicolae Ceauşescu n-a făcut excepţie.
de ajutor la construcţia societăţii fără clase. Au plecat Documente din arhiva Siguranţei aduc dovezi în acest
şi dintre cei cunoscuţi de poliţie, care puteau fi lesne sens. În iulie 1940, poliţia a prins un grup mai mare de

198 199
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

utecişti, condus de Atanase Joja46, secondat de Clara programului. Soldaţi cu mitraliere au fost postaţi şi
Turcu, iubita lui din acea vreme. Interogaţi de agenţi, s-au operat multe arestări, raporta Petre Gheorghe
uteciştii şi-au declarat activitatea din lunile preceden- Cominternului51.
te, pe parcursul anchetei numele lui Ceauşescu fiind Parte din recuzita pentru manifestaţie a fost as-
pomenit de câteva ori. cunsă în atelierul lui Ştefan Rusescu, din Calea Şerban
Aşa s-au păstrat în arhive detalii despre manifes- Vodă nr. 11. Tache Clisu, lucrător cizmar recrutat de
taţia organizată de comunişti la 24 iunie 1940, în faţa Ceauşescu în mişcarea comunistă, primise sarcina să
Legaţiei Sovietice. În prima lună de vară, Moscova îl ducă la manifestaţie două placarde, confecţionate din
acreditase la Bucureşti pe A.I. Lavrentiev, reprezen- pânză albă şi inscripţionate cu lozincile: „Cerem elibe-
tant diplomatic cu rang de ministru plenipotenţiar. rarea deţinuţilor antirăzboinici“, „Trăiască Uniunea
Comuniştii din România i-au plănuit o primire căldu- Tineretului Comunist!“, „Jos dictatura de jaf şi te-
roasă, episodul fiind menţionat în câteva rapoarte că- roare“. Ajuns în staţia Lainici din faţa Atelierelor,
tre Comintern. Unul a ajuns la destinaţie în iulie 1940, Clisu a văzut jandarmi şi „tancurile Poliţiei“. Speriat,
prin Petre Gheorghe47, secretarul PCdR Bucureşti, tri- s-a urcat înapoi în tramvai, căutând să ascundă pa-
mis special în Basarabia. Lavrentiev, precizează emi- chetul în celălalt capăt al Bucureştiului, la atelierul
sarul, a fost primit de vreo 5.000 de muncitori. Aproape lui Ştefan Rusescu, şi l-a lăsat în grija lui Ştefan
2.000 dintre ei au fost arestaţi pe stradă, în drum spre Vlase, consăteanul lui Clisu, din comuna Brihăşeşti
ambasada sovietică. Ajunşi la destinaţie, ceilalţi au de lângă Tecuci.
ales o delegaţie de trei care să prezinte ambasadorului După câteva zile, Clisu a fost chemat la atelier,
„salutul clasei muncitoare din România“48. unde „a venit Nicolae Ceauşescu, împreună cu un tâ-
Peste două zile, Uniunea Sovietică a cerut în ter- năr evreu, care mi-a spus că la 1 August vom face o
meni ultimativi României să-i cedeze Basarabia şi nouă manifestaţie şi atunci va fi nevoe de placarde“52.
nordul Bucovinei, iar Bucureştiul s-a supus. În rapoar- Ca un adevărat şef, Ceauşescu le-a trasat lucrătorilor
tele trimise de comuniştii din România la Comintern, sarcina de-a distribui un manifest despre împuşcarea
evenimentul era numit ditirambic „marşul triumfal comuniştilor din Galaţi, tras la şapirograf cu cerneală
al eroicei Armate Roşii în Basarabia şi Bucovina de violet, cerându-le să-l afişeze. Directivele au continuat,
Nord“49, „eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord Ceauşescu şi însoţitorul lui cerând tinerilor să adune
de sub jugul capitaliştilor şi moşierilor români“ şi „în- cât mai mulţi simpatizanţi. Şi neapărat români. „Ca să
tâmpinarea cu un adevărat delir de către popoarele nu se spună că este făcută de evrei“, i s-a explicat lui
Basarabiei şi ale Bucovinei de Nord a Armatei Roşii Tache Clisu. Iar dacă armata ripostează cu foc, cu atât
glorioase“50. mai bine. „Asta vrem, ca Rusia să audă că autorităţile
Ca să celebreze victoria eliberării Basarabiei de din România trag cu mitraliera în popor şi atunci ei
jugul capitaliştilor români, comuniştii au plănuit mai vor avea prilej să intre în ţară“, ar fi zis Ceauşescu
multe manifestaţii. Pentru 15 iulie pregătiseră o de- după declaraţia dată de Clisu poliţiei. Iar „dacă nu se
monstraţie în faţa Atelierelor CFR Griviţa. Avertizate, va împuşca, manifestaţia va reuşi şi tot este bine deoa-
autorităţile au reuşit să o împiedice, muncitorii fiind rece Rusia va vedea că poporul român este comunist.
trimişi acasă cu 45 de minute înaintea terminării Principalul este ca să ia parte numai români, chiar

200 201
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

dacă vor fi împuşcaţi“, judecau Ceauşescu şi însoţito- În perioada cât Nicolae Ceauşescu înşela vigilenţa
rul lui, conform declaraţiei lui Clisu53. poliţiei, şi în partid se petrecuseră schimbări. În mar-
Însă comuniştii n-au reuşit să profite de situaţia tie 1940, Bela Breiner, secretarul general al PCdR,
grea din vara lui 1940. Au spus-o chiar ei, în rapoarte- a murit la Spitalul Colentina, răpus de cancer. Ca şi
le către Comintern. Lipsa cadrelor şi vigilenţa poliţiei când n-ar fi fost destul, în aceeaşi lună Siguranţa a
le-au năruit toate planurile. Nici Ceauşescu n-a mai descoperit cele două tiparniţe clandestine deţinute
ajuns la manifestaţia programată pentru 1 august. de mişcare în Bucureşti. Câteva luni bune, „produc-
Cu câteva zile înainte, la 29 iulie 1940, a fost arestat. ţia“ de fluturaşi, manifeste şi broşuri de propagandă
De-atunci şi până în august 1944, a stat numai prin s-a sistat. După moartea lui Breiner, patru membri
puşcării şi lagăre. ai Secretariatului au plecat la Moscova: Vasile Luca
Poliţia prinsese de veste că în atelierul lui Ştefan şi Zighelboim Ştrul – în martie, iar Ştefan Foriş şi
Rusescu se ţin „adunări comuniste“, astfel că în 29 Teohari Georgescu – în mai 1940, ca să raporteze ac-
iulie agenţii au descins acolo. La percheziţie au găsit tivitatea partidului şi să primească noi instrucţiuni.
cele două placarde lăsate de Tache Clisu spre păstrare Şefi ai PCdR în acest timp au rămas Iosif Chişinevschi
cizmarului Ştefan Vlase şi le-au confiscat. Agenţii i-au şi Gavril Birtaş. „Culturnicul Ioşca“, după cum l-au
mai aflat în atelier şi pe trei dintre cumnaţii patronu- caracterizat tovarăşii pe Chişinevschi – să-şi bată ca-
lui – Nicolae, Marin şi Florea Ceauşescu. Despre fraţii pul cu linia ideologică, iar Birtaş – să o transpună în
Ceauşescu, poliţia a stabilit că „au avut contact aproa- practică. Acesta din urmă transmitea instrucţiuni acti-
pe permanent cu Tache Clisu“54 şi că „nu ar fi străini viştilor din subordine, inclusiv lui Nicolae Ceauşescu,
de activitatea acestuia“55. membru în CC al UTC.
După prânz, Nicolae Ceauşescu a ajuns la Prefectura
Poliţiei Capitalei din Calea Victoriei. Conform proce-
sului-verbal de percheziţie, avea asupra lui 1.086 de Note
lei, un portofel cu acte personale, un stilou, ceas de
mână format pătrat56. Ca obiecte de toaletă – pieptăn 1 ANIC, fond 95, dosar 14481/15020, f. 98.
şi oglindă. „La Prefectură n-am dat nici o declaraţie“57, 2 Arhivele Naţionale ale României, Partidul Comunist al
României în anii celui de-al doilea război mondial. 1939–1944,
a menţionat în 1945. ediţie de documente coordonată de Alina Tudor-Pavelescu,
Nu i-a folosit prea mult. Cercetându-i trecutul re- Bucureşti, 2003, p. 68.
cent, a ieşit la iveală condamnarea din toamna lui 3 Remus Koffler (n. 1902 – d. 1954), revoluţionar de pro-
1939. Poliţia a constatat că, din martie 1940, sentinţa fesie, membru al Comitetului Central în perioada celui de-al
de condamnare era definitivă şi executorie. Tribunalul Doilea Război Mondial, apropiat al lui Ştefan Foriş. Arestat şi
Militar al Comandamentului Capitalei respinsese ca judecat în procesul Pătrăşcanu, acuzat de colaborare cu Sigu-
neîntemeiată întâmpinarea făcută de Ceauşescu. La ranţa, a fost condamnat la moarte şi executat.
4 Gh. Vasilichi (n. 1902 – d. 1974), profesia de bază: ti-
1 august, când ar fi trebuit să se afle pe stradă, la ma- nichigiu. Membru al PCdR din 1927. Arestat şi judecat în
nifestaţia prosovietică, a fost dus la Parchetul Curţii procesul „Griviţa“, a fost condamnat la 12 ani muncă silni-
Marţiale al Comandamentului Militar al Capitalei58. că. A evadat în ianuarie 1935, cu ajutorul Cominternului.
Iar de acolo, direct la Jilava. A emigrat în URSS, apoi a participat la Războiul Civil din

202 203
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Spania, ca voluntar în Brigăzile Internaţionale. În timpul celui 22 Ibidem, f. 106.


de-al Doilea Război Mondial, a luptat în Rezistenţa Franceză. 23 Olimpiu Matichescu, 1 Mai 1939 moment semnificativ
După 23 August 1944 a deţinut mai multe funcţii, precum: în lupta poporului român împotriva primejdiei fasciste, pentru
membru al CC al PCR (1945–1955; 1960–1974), membru al apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale, Bucureşti,
Biroului Politic al CC al PCR/PMR (1945/1952), ministru al Editura Politică, 1974, pp. 62–63.
Învăţământului (1948–1949), ministrul Minelor şi Petrolului 24 ANIC, fond Ministerul Muncii, dosar 1009/1939,
(1949–1951), preşedinte al UCECOM (1951–1969). ff. 1–2.
5 Arhiva CNSAS, fond penal, dosar 218, vol. 45, f. 91. 25 După 1948, despre 1 Mai 1939 s-a scris în funcţie de
6 Pactul Ribbentrop-Molotov reprezintă un acord de nea- particularităţile ideologice ale fiecărei etape. În timpul lui
gresiune între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică. A fost Dej, manifestaţia proregală din 1 Mai 1939 s-a numit „demon-
semnat la 23 august 1939 la Moscova de miniştrii de externe straţie patriotică antifascistă“.
ai celor două ţări, Joachim von Ribbentrop şi Viaceslav Molo- 26 Ion Popescu-Puţuri (n. 1906 – d. 1993), ziarist. A fost
tov. Un protocol adiţional secret al pactului permitea Uniunii membru al PCdR din 1932. Arestat de mai multe ori, a ispăşit
Sovietice să anexeze Basarabia fără ca naziştii să prezinte condamnări la Doftana, Târgu-Ocna, Caracal, Tg.-Jiu. După
vreo obiecţie. Când protocolul adiţional secret a fost aplicat, în 23 august 1944, a deţinut funcţii precum: membru al CC al
iunie 1940, sovieticii au ocupat şi nordul Bucovinei, precum şi PMR/PCR (1960–1989), director al AGERPRES (1947–1951),
Ţinutul Herţa, teritorii care nu aparţinuseră Rusiei ţariste. ambasador în Ungaria (1955–1959), director al Institutului
7 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10. de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă CC al PMR/
8 Popa Emil (n. 1909 – d. 1978), membru de partid din PCR (1961–1989), vicepreşedinte al Consiliului de Stat
1933, a fost arestat de mai multe ori. După 23 august 1944 (1985–1989).
a deţinut mai multe funcţii, precum: membru al CC al PMR 27 Alexandru Iliescu (n. 1901 – d. 1945), ceferist, membru
(1945–1955), membru al Comisiei Centrale de revizie (1955– al PCdR din 1930, a participat la Congresul al V-lea al PCdR
1960; 1965–1978), director general adjunct al Direcţiei Gene- de la Moscova. În timpul războiului a fost internat în lagărele
rale a Rezervelor de Stat. de la Caracal şi Târgu-Jiu.
9 Constantin David (n. 1908 – d. 1941), strungar, membru 28 Pavel Câmpeanu, Ceauşescu, anii numărătorii inverse,
al PCdR, a deţinut funcţii în conducerea organizaţiei locale Iaşi, Polirom, 2002, p. 35.
Bucureşti. Suspectat de colaborare cu Siguranţa, a fost izolat 29 Ilie Pintilie (1903–1940), muncitor feroviar, comunist,
de partid. Asasinat de poliţia legionară în timpul rebeliunii, condamnat pentru incitări şi acţiuni greviste (1933). Închis la
Constantin David a fost venerat în timpul regimului comunist Doftana, a murit sub zidurile dărâmate de cutremur.
ca erou al clasei muncitoare. 30 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op.cit., pp. 181–188.
10 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10. 31 Ibidem, p. 241.
11 Ibidem, fond 95, dosar 14481/45, f. 1. 32 Ibidem, p. 184.
12 Ibidem, fond 96, dosar 583, f. 101. 33 Ibidem, p. 247.
13 Ibidem. 34 Spre exemplu: în 1971, propagandiştii lui Ceauşescu
14 Ibidem, fond 95, dosar 14481/45, f. 52. au plătit un jurnalist francez să-i scrie acestuia biografia; în
15 Ibidem, f. 23. august 1939, tot un ziarist francez, Robert de Beuplan, a fost
16 Ibidem, dosar 14481/15020, f. 43. cumpărat să scrie despre „dictatura regală“, în termeni de „re-
17 Ibidem, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10. voluţie regală“, un întreg număr din revista „L’Illustration“,
18 Ibidem, dosar N/572, f. 354. din 26 august 1939, fiind dedicat omagierii lui Carol al II-lea.
19 Ibidem, fond 95, dosar 14481/15020, f. 101–107. 35 ANIC, fond 95, dosar 14481/45, f. 20.
20 Ibidem, f. 102. 36 Ibidem.
21 Ibidem. 37 Ibidem.

204 205
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

38 Ibidem, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10.


39 Ibidem, fond 95, dosar 14481/15020, f. 110.
40 Ibidem, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10.
41 Ibidem, fond 95, dosar 14481/15020, f. 112.
42 Ibidem, f. 111.
43 Ibidem, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 10.
44 Ibidem, fond 60, dosar 325/1966, f. 18.
45 Alina Tudor-Pavelescu, Partidul…, p. 110. 9
46 Athanase Joja (n. 1904 – d. 1972), avocat. Membru al CC
al PMR/PCR (1955–1969). Membru al PCdR din 1935. În tim-
Lenuţa lui Briceag
pul celui de-al Doilea Război Mondial a fost închis în lagărele
de la Miercurea-Ciuc, Caracal, Târgu-Jiu şi la închisoarea din
Caransebeş. După 23 august a deţinut mai multe funcţii, pre-
cum: reprezentant permanent al României la ONU, ministru
al Învăţământului şi Culturii (1957–1960), vicepreşedinte al Amor sub paza gardianului
Consiliului de Miniştri (1958–1960), preşedinte al Academiei

D
RPR (1959–1963). incolo de viaţa de revoluţionar, lui Ceauşescu
47 Petre Gheorghe (n. 1907 – d. 1943), comunist de origine i s-a întâmplat alt eveniment capital: aflarea
bulgară, secretar al organizaţiei Bucureşti a PCdR în 1941, a unei tovarăşe de viaţă corespunzătoare. Tânărul
fost judecat şi condamnat la moarte într-o afacere de spionaj. Ceauşescu n-a avut nevoie de expirarea detenţiei pen-
48 Alina Tudor-Pavelescu, Partidul..., p. 117.
49 ANIC, Fond CC al PCR – Organizatorică, dosar 22/1940, tru „vindecarea“ traumatizantei experienţe de la Dof-
f. 41–120. tana. S-a îndrăgostit pătimaş de cea care-i va deveni
50 Ibidem. soţie şi totodată piaza-rea a vieţii sale. Serbarea din
51 Alina Tudor-Pavelescu, Partidul…, p. 117. Parcul Veseliei din vara lui 1939 a fost un bun prilej
52 ANIC, fond 96, dosar 583, f. 102/v. pentru a-şi declara dragostea. Căci Lenuţa Petrescu
53 Ibidem. ieşise „Regina Muncii“ datorită cărţilor poştale cumpă-
54 Ibidem, f. 14.
55 Ibidem. rate de Nicolae Ceauşescu. Acesta a fost omagiul lui,
56 Ibidem, fond 95, dosar 14481/15020, f. 117. plătit, pare-se, cu ajutorul măcelarului Eftimie Iliescu,
57 Ibidem, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f.10. care-a pus astfel umărul la formarea cuplului. Se pare
58 Ibidem, fond 95, dosar 14481/15020, f. 117. că măcelarul cel chipeş cunoscuse fata mai înainte.
N-o găsise pentru el potrivită, ci pentru mai tânărul
Nicolae Ceauşescu1.
În scriptele partidului, iubirea apare sub forma
unui episod în care deţinutul Ceauşescu a înşelat
administraţia Închisorii Jilava şi a încălcat regulile
conspirativităţii de partid pentru a se întâlni cu iubita
sa. Un episod mult mai spectaculos decât aşa-zisa ho-
mosexualitate, necunoscut însă decât de protagonişti
şi comisiile ce vegheau la puritatea membrilor săi.

206 207
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

S-a întâmplat pe când Ceauşescu era deţinut toc- conspirativă şi am fost lăsată fără legătură de către
mai în strictul Penitenciar Jilava. În autobiografia Rec Ştefan care sa dovedit că a fost agent de siguranţă
din dosarul de cadre întocmit în 1945, recunoaşte că încă din 1940“7.
arestarea s-a produs din vina lui. „Lipsă de vigilen- Pe baza acelui dosar, în 1951, comisia de verificare
ţă şi de conspiraţie din partea mea“, îşi făcea fostul a hotărât ca nevestei lui Ceauşescu să i se stabileas-
ilegalist autocritica. Umbla pe stradă şi frecventa că vechimea în partid începând cu 23 august 19448.
„case compromise“, cunoscute, adică, şi de Siguranţă Ambiţioasă însă, Lenuţa a continuat demersurile
ca şi case conspirative. După câteva zile de anchetă la pentru încadrarea la ilegalişti. Drept care, dosarul de
Prefectura Capitalei, l-au dus la Consiliul de Război şi cadre creşte de-a lungul anilor în referinţe. Din care
apoi la Jilava, unde-a rămas din vara lui 1940 până în se ivesc şi detalii ale iubirii din tinereţe. Dintr-una
februarie 19422. reiese că, de prin 1940, Lenuţa venea la vorbitor cu
Într-una dintre celulele subteranei Jilava, deţinu- Nicolae Ceauşescu9. Alt referat, aparţinând altei co-
tul politic Ceauşescu a împlinit 23 de ani. Îndrăgostit! misii de verificare, precizează că Elena Ceauşescu a
La vârsta lui, nimic surprinzător. Dar ce miracol, să fie fost secretară a Sectorului III Albastru până în 1941,
condus şi păzit de gardian la întâlnirile cu iubita! când, în urma unei greşeli de conspiraţie („l-a dus pe
Faptul acesta e menţionat sec, prima dată, în ches- tov. Ceauşescu împreună cu gardianul ce-l însoţea în-
tionarul completat de Ceauşescu în februarie 1945 tr-o casă conspirativă a CC UTC“), a fost suspendată
pentru secţia de cadre. La rubrica sancţiuni de partid, din muncă10.
declară un vot de blam şi o „observare“3. Specificând Prin vigilenţa cadriştilor se lămureşte astfel aven-
în autobiografia ce însoţeşte chestionarul următoare- tura periculoasă de care se făcuseră vinovaţi Nicolae
le4: „În timpul şederii la Jilava, obţinând posibilitatea Ceauşescu şi Lenuţa Petrescu. În condiţiile date, cel
să merg la Spitalul Militar pentru repararea dantu- puţin gardianul, dentistul şi gazda casei conspirative
rii, am făcut o mare greşală mergând împreună cu au fost mituiţi. Nicolae era deţinut, iar Lenuţa, fără
o tovă la o casă technică care erau nişte cunoscuţi de vreo muncă între noiembrie 1939 şi august 194111. Iar
ai noştri“5. banii puteau proveni doar de la resortul „apărare“ al
Cine era „tova“ şi cum a „răsuflat“ povestea ace- PCdR. Sector unde activa Ilona Papp, viitoarea Ileana
ea, Ceauşescu nu mai scrie. Simetric însă, în dosarul Răceanu, care i-a şi depistat.
Elenei Ceauşescu, întocmit cu ocazia verificărilor de „Logodnicii“ s-au „abătut“ repetat, reiese din aceste
partid, apare o sancţiune pentru lipsă de vigilenţă şi documente, cu gardian după ei. Întâlnirile amoroase
de conspirativitate. La rubrica „Ce sancţiuni de partid dintre deţinutul politic Nicolae Ceauşescu şi iubita
a avut şi pentru care fapte“, soţia lui Ceauşescu decla- sa apar, din documentele arhivei, drept simple, dacă
ra următoarele în decembrie 1949: nu şi hazoase istorii de viaţă. Mânuite de poliţia ace-
„Mi sa dat un avertisment pentru că am călcat luiaşi partid ajuns la putere, puteau deveni dovezi
regula conspiraţi. Am mers la închisoare fără să cer mortale ale „trădării“. Aşa cum s-a şi întâmplat, de
voie şi am intrat întro casă conspirativă“6. În auto- altfel, în cazul lui Remus Koffler, adjunctul lui Foriş
biografia ataşată, a reluat tema astfel: „În 1941 am la conducerea partidului în război, şi al iubitei sale,
primit un avertisment din cauză că am fost întro casă Lili Weigl12.

208 209
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

„Logodnica“ sancţionată „Cunosc pe tov. Ceuşescu Lenuţa din anul 1939–40,


când era în conducerea unui sector (nu amintesc care,
Cine era însă aleasa lui Nicolae Ceauşescu? Până mi se pare albastru) din Bucurest. Aşa cum amintesc
la episodul descris anterior, ea şi-a făcut, în 1949, ur- dânsa era o fată tinere dar bune, numai în conspira-
mătoarea autobiografie: „Elena Ceauşescu (Petrescu) ţie avut multe abater serioasă, pt care dânsa a făcut
mam născut în comuna Petreşti, jud. Dâmboviţa, în critică şi cera pedeapsă de partid (nu mai amintesc
anul 1919 la 7 Ianuarie. Părinţi se numesc Nae şi ce). Ea era logodită cu tov. Ceuşescu care atunci era în
Alexandrina ocupaţia agricultori avere 4 hectare de închisoară. Deşi organizaţia interzis ei să mai aibă cu
pământ şi casă de locuit, în tre ani 1926-1930 am fă- tov. Ceuşescu legătură pt că periclita organizaţia, ia
cut şcoala primară în com unde mam născut. În anul menţinea această legătură. Tov. Ceuşescu a ieşit din
1936 am venit la Bucureşti, am intrat ca ucenică la închisoare cu gardian şi întâlnea cu dânsa în anumite
fabrica Lantex. în urma unei acţiuni am fost concedi- locuri. Odată când sa întâlnit cu tov. Ceuşescu, cu gar-
ată. dintre cei care mă cunoşteau este Adela Petrescu. dianul cu el, Lenuţa Ceuşescu a dus întro casă ilegală
am lucrat la fabrica Texca până 1937 am intrat la al CC UTC fără ştiri ns, periclitând tovii illegal din
fabrica Minerva. Din 1936 am participat la şedinţele CC UTC. Pt acest lucru, dânsa a fost scoasă din munca
Sindicatelor Unite din Şerba Vodă mă cunoaşte Rada. de conducere14.
în 1937 am început să lucrez pentru apărare până în Privind astăzi atitudinea şi lipsurile ei văd că a
1939. prima legătură a fost Oltăr (fratele lui Jan care fost din cauză că era o fată f. tânără, răsfăţată de tov.
lucrează la CC) dintre cei care se pot lua referinţe este Ceuşescu şi Petrescu/ fratele şi că ea nu avea pregătire
Lenuţa Georgescu, Ursuleasca. În 1939 când sa format necesară să înţeleagă ce este disciplina de partid şi că
comisia pentru tineret am luat parte şi am început să în primul rând organizaţia şi pe urmă logodnicul şi
lucrez pentru U.T.C. În 1939 am fost făcută m.p. mi sa fratele, şi în această direcţie ea nu a fost ajutată nici
comunicat de Ioniţă (metalurgistu) împreună cu Sara de tov Ceuşescu nici Petrescu. Ele încuraja de fapt pe
David care lucra în aceiaşi fab cu mine mă cunoaşte tova Lenuţa să persiste în greşala ei.
ca m.p. şi Nicu Geanu care lucra pe linie de tineret în Nu amintesc precis când pe ce timp dânsa a avut şi
acelaşi sector cu mine, urma să fim în aceiaşi celulă. o întrerupere de activitate“15.
În toamna lui 1939 a fost grevă la fabrica Minerva, Din memoria satului natal Petreşti, din Dâmboviţa,
am luat parte în comitetu de conducere al grevei, s-au şters urmele copilăriei şi tinereţii celei nu-
dintre muncitorele de acolo mă cunoaşte una Elena, mite în anii ’80 „academician doctor inginer Elena
Jana Popescu, am rămas fără lucru până în tomna lui Ceauşescu“. În sat, fetei i s-a spus Lenuţa lui Briceag.
1940 am intrat la fabrica Jachard până în 1941 am Porecla – Briceag – o primise de la consăteni tatăl ei,
lucrat în comitetu local pe linie de U.T.C. ca secretar al Nae Petrescu, după ce şi-a deschis prăvălie în casă.
Sectorului III Albastru. mă cunoşte Demeter, Nechifor Ţăranul cu pământ de „mijlocaş“ vindea gaz (cum i se
Stan, Ilona Pop, Matei Socor“13. zicea prin partea locului petrolului folosit la iluminat),
Şi iat-o pe iubita lui Ceauşescu descrisă, după răz- sare, zahăr, aţă, ace şi cuie. Poate tutun, cultivat pe
boi, în spiritul disciplinei şi tovărăşiei de partid de lotul lui de pământ, şi ţuică de casă. Sigur, bricege,
Ileana Răceanu, comunista care sesizase abaterile sale: marfă deosebită pe piaţa locală. Nae Petrescu a murit

210 211
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

în 1949, după ce-a apucat să-şi vadă copiii „ajunşi bine“ partidului despre activitatea sa de ucenică şi munci-
la Bucureşti. Alexandrina, soţia lui, i-a supravieţuit toare a fost cumnata şi prietena sa, Adela.
însă patru decenii. Altă etapă nedesluşită din tinereţea Elenei
Povestea studiilor Elenei Ceauşescu se-ncurcă din Ceauşescu durează din noiembrie 1939 până în august
începuturi. 194124. Conform chestionarului de cadre, n-avea atunci
Documentele din arhivele şcolii din Petreşti pen- de lucru. Din ce-a trăit, nu se ştie. Căci nefiind măcar
tru promoţia din 1926–1930 au dispărut16. Veterani membră a PCdR, e greu de crezut că Ajutorul Roşu a
ai şcolii din comună susţin că au fost furate într-o salarizat-o şi pe ea. Presupunerile asupra resurselor
noapte din vara ori toamna lui ’8917. Alţii declară că sale de trai, preluate şi de istorici, au mers până la ipo-
au fost duse după execuţia Ceauşeştilor la Bucureşti, teza prostituţiei25. Bârfa a fost colportată după 1990
pentru a fi publicate18. Două foi matricole pe numele de înşişi fraţii lui Nicolae Ceauşescu. Printre colegii
elevei Petrescu N. Elena au fost reproduse de ziarul de detenţie şi chiar din boxa acuzaţilor, fostul general
„România Liberă“, la câteva zile după moartea ei19. de Securitate Andruţă Ceauşescu îşi învinuia exclusiv
Acestea atestă că, în anul şcolar 1928–1929, eleva ur- cumnata de tragedia familiei şi de tot răul României.
mase clasa a V-a fără a fi reuşit s-o promoveze, deşi, A povestit şi ziariştilor o compromiţătoare întâmplare.
după regulamentele şcolare din epocă, atunci ar fi avut Vrând să-şi viziteze viitoarea cumnată, care locuia cu
vârsta potrivită abia pentru frecventarea clasei a III-a. Adela într-o cameră închiriată în Bucureşti, le-a găsit
Reînscrisă, anul următor, tabelul matricol corespun- petrecând, dezbrăcate, cu doi soldaţi germani.
zător e barat de însemnul „atelier de croitorie“ 20. Cert
este că Elena Petrescu finalizase patru clase primare.
Dar să şi-o amintească copilă în sat, nu mai găseşti Geneza tovărăşiei de viaţă
pe cineva din Petreşti. Transmise la a treia generaţie,
referinţele sunt acum pozitive. Se zice că a fost o fată Relaţia dintre Nicolae Ceauşescu şi Lenuţa Petrescu
frumoasă şi la locul ei. Se ducea la bal şi îşi vedea particularizează şi alte noutăţi apărute în societatea
de treabă printre celelalte21. S-ar părea că şi ea păs- românească. Veniţi din lumea satului în Capitală,
tra amintiri fericite de-acolo. Până la moarte, Elena tinerii care adoptaseră ideile stângii abandonaseră şi
Ceauşescu şi-a ţinut fota costumului de sărbătoare din constrângerile vieţii tradiţionale rurale în favoarea
sat în garderobă22. tovărăşiei de viaţă. Un stil de viaţă care-a decurs din
La 17 ani, fata a venit la Bucureşti, ucenică într-o ceea ce s-a vrut a fi o „revoluţie sexuală bolşevică“.
fabrică de confecţii. Probabil că la îndemnul şi pe răs- Niciodată în timpul regimului comunist în România
punderea fratelui, Gheorghe (Gogu) Petrescu23. Elev şi nu s-au publicat informaţii despre această manieră
apoi angajat la şcolile agricole din Nucet şi Ţigăneşti extremă a emancipării feminine din Rusia sovietică,
din preajma oraşului Alexandria, fratele intrase de- despre feluritele şi bizarele experimente ale iniţiato-
vreme în contact cu tineretul comunist, fiind prima rilor ei deşi nu puţini dintre fondatorii comunismului
oară arestat în 1935. De familia acestui frate a fost românesc le experimentaseră. În anii ’20, bunăoară, în
continuu ataşată. De altfel, prima persoană pe care mediile culturale sovietice circula ideea că dragostea
Elena Ceauşescu o recomandă pentru a da referinţe este o simplă trebuinţă fiziologică, ce se cere simplu

212 213
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

satisfăcută atunci când apare. Ca setea, somnul ori a fost abandonată în favoarea familiei. De actul căsă-
foamea. Printre noutăţile vremii s-au remarcat şi ma- toriei depindea importanta hârtie a repartiţiei unui
nifestaţiile pentru iubirea fără reţinere şi fără preju- domiciliu comun. Iar Elena şi Nicolae Ceauşescu au
decăţi. La Moscova s-au făcut propuneri de amplasare convertit episoadele romantice ale iubirii tovărăşeşti
în spaţiul public a unor cabine destinate relaţiilor în constrângerile eticii familiei socialiste.
sexuale. Alţi „apostoli roşii“ pledau pentru „socializa-
rea femeilor“ ca adevărata eliberare. Astfel că printre
„poveştile de groază“ relatate de prizonierii români în Portret al dictatorului în tinereţe
URSS la întoarcerea acasă a fost şi aceea a „cazanului
comun“ la care trecuseră ruşii şi cu mâncarea, şi cu În ceea ce priveşte raportul dintre aceste tainice
femeile26. De altfel, părinţii fondatori ai ideologiei co- episoade de viaţă ale tânărului Ceauşescu şi istoria
muniste sugerau superioritatea convieţuirii primitive oficială, se subînţelege că istoria întâlnirilor clandesti-
faţă de căsătoria burgheză, bazată pe proprietatea şi ne cu viitoarea soţie, sub paza gardianului mituit, nu
aservirea femeii. Desfiinţarea familiei şi comunizarea există în biografia oficială. S-au introdus în schimb, cu
femeilor a fost punct explicit al programului comunist. referire la Jilava, merite inexistente. Cum ar fi con-
„Căsătoria burgheză este comunizarea femeii mări- vertirea paznicilor închisorii la comunism. Datorită
tate“, iar „comuniştilor li s-ar putea imputa cel mult lui Ceauşescu, ceilalţi comunişti au scăpat cu viaţă
că, în locul comunizării făţarnice, ascunse, ar voi să din Jilava este „morala“ unei naraţiuni eroice puse
introducă comunizarea oficială şi pe faţă a femeii“, opi- în circulaţie prin anii ’70. S-a întâmplat că, în noap-
naseră fondatorii ideologiei27. Copiii rezultaţi din uni- tea de 26 spre 27 noiembrie 1940, când un comando
unea unui grup de femei cu un grup de bărbaţi urmau legionar a asasinat 64 de foşti demnitari, masacrul a
a fi crescuţi şi educaţi de instituţii speciale în spiritul încetat în faţa celulelor cu comunişti. În faţa primei
omului nou, eliberând totodată părinţii de povara lor. celule – unde era şi Ceauşescu –, paza a format un cor-
Dar invenţia care s-a bucurat de incontestabil don de protecţie. „Pe ei nu-i atingeţi! – s-au împotrivit
succes printre revoluţionari a fost conceptul iubirii soldaţii. De paza acestor deţinuţi răspundem noi!“ Iar
tovărăşeşti, legat de numele Alexandrei Kollontai28. asasinii au dat, cuminţi, înapoi. „Astfel a fost salvat
Aristocrata convertită la bolşevism susţinea în scri- colectivul comuniştilor din Jilava – concluzionează
erile sale că sexualitatea omului nou trebuie să se biograful Michel-Pierre Hamelet. Soldaţii le erau deja
exprime liber şi fără contract social. Dragostea tovă- aliaţi.“ Meritele se datorau „muncii de lămurire“ duse
răşească – fără gelozie, proprietate şi oprimare – între de tânărul Ceauşescu29. În fapt, legionarii executaseră
oameni devotaţi cauzei ar fi asigurat şi solidaritatea strict misiunea de „pedepsire“ a demnitarilor care
socială preconizată de ideologie. Instaurarea dictaturii le-au fost potrivnici. Şi s-au oprit după încheierea ei.
proletariatului a însemnat însă şi sfârşitul „revoluţiei În ceea ce-l priveşte pe Nicolae Ceauşescu, a petre-
sexuale bolşevice“. Prin legile sovietice ce vor fi copia- cut în lagăre şi închisori anii de trecere de la adoles-
te şi în România, s-a proclamat egalitatea drepturilor cenţă la maturitate. Părăsind satul copil, n-a apucat să
dintre bărbaţi şi femei. În principal, din considerente lege cu alţii de seama lui acele străvechi frăţii „de leat“
administrative şi sociale, libera dragoste tovărăşească ale băieţilor de la ţară. N-a apucat vremea petrecerilor

214 215
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

cu fete şi flăcăi, nici veselul obicei al bărbieritului, meserie. Deşi evreii erau numeroşi, predominau ro-
fără oglindă, între flăcăi, duminica dimineaţa. Ţinând mânii. Comunitatea unei celule mari se diviza ziua în
seama de personalitatea lui, se adaptase la severele grupuri, pe temeiul unor relaţii mai vechi sau al pre-
reguli ale partidului mai uşor decât alţii. Severa tovă- ocupărilor comune. În mod paradoxal, dominau jovia-
răşie impusă de regulile revoluţionarului de profesie litatea şi apolitismul. Căci etapa Jilavei era relaxantă
părea să-i fi intrat deja în sânge, devenind o a doua după anchetele Siguranţei şi procesele Curţii Marţiale.
natură a sa, după cum îl descriu memoriile lui Pavel Deţinuţii ocoleau discuţiile şi dezbaterile politice de
Câmpeanu scrise şi publicate la mai bine de un de- frica provocatorilor şi a agenţilor de celulă. Preferau
ceniu după moartea lui Ceauşescu. Deşi accentuat să-şi povestească întâmplări vesele din „civilie“ şi să
resemnificate de deznodământ, amintirile sociologului comenteze dur regimul închisorii.
Câmpeanu sunt unice în relatarea unor poveşti cu tâlc 20 de tineri erau în aceeaşi celulă cu Ceauşescu,
despre deţinutul Ceauşescu în penitenciarele Jilava descris astfel de memorialist: „Tuns chilug, purtând o
şi Caransebeş. Regimul Jilavei, unde Câmpeanu şi îmbrăcăminte care părea de împrumut şi foarte slab,
Ceauşescu au petrecut o săptămână în aceeaşi celulă, avea o stângăcie a ţinutei proprie urbanizării nedige-
în toamna lui 1941, a fost cu totul aparte. Era mai mult rate care, coroborată cu trăsăturile feţei şi cu expresia
o închisoare de tranzit decât de executare a sentinţe- mai curând imobilă, îi dădea o înfăţişare puţin atră-
lor, cu regim strict. Excluse fiind chiar şi ieşirile deţi- gătoare. Vorbea puţin şi cu mare greutate, participa
nuţilor la aer, umila corvoadă a golirii tinetei vârsta conştiincios la corvezi, nu gusta palavrele şi frecven-
aproape plăcut monocromia cotidiană. Deţinuţii dor- tele convorbiri hazlii, părea în acelaşi timp absent şi,
meau înghesuiţi pe priciurile de lemn ale celulei. Când pendulând între atenţie şi pândă, era singur, neînsoţit
se-ntorcea unul în somn, îi antrena pe toţi în mişcare. de coacuzaţi recomandaţi ca atare. [...] Ceauşescu nu
Tovarăşii de celulă petreceau zăvorâţi împreună 24 de numai că se bâlbâia aprig, dar şi purta pe chip o cris-
ore din 24. Fără drept de vorbitor, singurele contacte pare ce părea să vestească această meteahnă“ 31.
erau paznicii şi gardienii. Uşa se desfereca de două ori Tânărul Ceauşescu nu-şi povestea însă procesele
pe zi – pentru masa de prânz şi cină. Şi suplimentar, şi arestările, nici pentru ce şi la câţi ani fusese con-
de două ori pe săptămână, pentru distribuirea colete- damnat. Aşa se face că utecistul Câmpeanu, condam-
lor trimise de rude. Administraţia lua partea leului nat la 25 de ani muncă silnică în procesul cunoscut,
din aceste pachete. Dar din ziarele ce înveleau hrana după numele unui garaj, ca „procesul Leonida“, n-a
aflau şi ştiri. ştiut niciodată că, la momentul Jilavei, Ceauşescu
În vreme de război, oameni feluriţi ajungeau con- era membru în CC al UTC. Superiorul lui, aşadar, în
damnaţi politici în acest loc groaznic prin umezeală, ierarhia politică. A intuit greşit, în acea săptămână,
întuneric şi percepţia de-a fi, deja, îngropat sub pă- şi izolarea lui Ceauşescu, închipuindu-şi că nu primea
mânt30. La Jilava, deţinuţii nu purtau zeghe. După deloc pachete. S-ar fi crucit, să fi ştiut, de dibăcia cu
hainele şi pachetele de-acasă se intuia şi starea lor. care acela ieşea din Jilava să-şi întâlnească iubita în
Unii proveneau din familii înstărite, la alţii vedeai case conspirative! Şi ce istorii de senzaţie ar fi putut
sărăcia. Studenţi exmatriculaţi pe criterii politice povesti! Căci, printre alţii, Ceauşescu îi cunoscuse
ori rasiale se amestecau cu muncitori şi oameni fără pe celebrii în epocă „nicadori“ Belimace, Caranica şi

216 217
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Constantinescu32, închişi la Doftana33. Asistase acolo Note


şi la terifianta scenă de răzbunare a unui „vieţaş“: s-a
azvârlit asupra gardianului-şef şi i-a smuls nasul cu 1 Interviul autorului cu Ion Iliescu, 20 septembrie 2009.
dinţii, scuipându-l în curte34. 2 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 11.
Din miezul unei întâmplări al cărei protagonist a 3 Ibidem, f. 8.
fost, Câmpeanu prefigurează personalitatea tiranului. 4 În toate citatele din aceste documente de arhivă, orto-
grafia aparţine autorilor.
Într-o zi s-a organizat un „campionat de şah“ în celulă.
5 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050 f. 16.
Au desenat tabla, iar piesele jocului s-au confecţionat 6 Ibidem, dosar C/1424, f. 19.
după patentul clasic în închisoare: din miez de pâine, 7 Ibidem, f. 24–26.
lăsat la întărit, după frământarea cu salivă. În lipsă 8 Ibidem, f. 27.
de preocupări, necompetitorii s-au activat în suporteri. 9 Ibidem, f. 33.
Câmpeanu a ieşit campion pe celulă. Ceauşescu nu 10 Ibidem, f. 19.
participase la competiţie. Dar l-a provocat pe câştigă- 11 Ibidem, f. 19.
torul ei la întrecere. Nu cunoştea, susţine memorialis- 12 Printre „dovezile“ acuzaţiei de colaborare a lui Koffler cu
Siguranţa au fost şi întâlnirile cu iubita sa în închisoare, deşi
tul, alfabetul jocului. I-a comentat, aşadar, sarcastic
acestea au fost cumpărate cu bani şi favorizate de relaţii.
şi spre amuzamentul spectatorilor, mutările. Învins, 13 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/1424, ff. 24–25.
în hazul celorlalţi, Ceauşescu a părut excesiv de con- 14 Subliniere în text.
trariat şi furios. Şi nu i-a mai vorbit fostului adversar. 15 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/1424 , f. 31.
Nici la Jilava, nici în Penitenciarul Caransebeş. Şi, de 16 Interviul autorului cu Dobrin Pârvan, şef serviciu, Di-
aici, tuşele negre ale portretului de viitor dictator: vul- recţia Judeţeană Dâmboviţa a Arhivelor Naţionale, 7 iunie
nerabil, fără umor, impulsiv în tendinţa de-a fi cel mai 2011. Cf. declaraţiilor acestuia, cataloagele şi foile matricole
bun, indiferent de domeniu, refuzând recunoaşterea şi pentru promoţia Elenei Petrescu nu au intrat în patrimoniul
asumarea unui eşec35. arhivelor judeţene cum ar fi fost firesc.
17 Interviul autorului cu Ştefan Ghenu, secretarul Şcolii
Mai târziu însă, Ceauşescu va declara că a citit
Generale Petreşti, 18 martie 2009.
mult la Jilava, făcând trimitere în dezbaterile cu liderii 18 Cf. informaţiilor oferite autorului de profesorul Ion
sovietici la cărţile lui Constantin Stere şi Constantin Fieraru, fost director al şcolii din Petreşti în 1989, care decla-
Dobrogeanu-Gherea, lecturate acolo36. Cât despre ră că a dus cataloagele şi foile matricole la ziarul „România
priceperea la jocul de şah, era socotit foarte bun, deşi Liberă“. La data convorbirii (20 septembrie 2011) a declarat
maniera sa de joc nu era tocmai ortodoxă, după mărtu- că nu-şi aminteşte deloc conţinutul acestora.
ria lui Ştefan Andrei, companionul său preferat37. De 19 Petre Mihai Băcanu, Academiciana repetentă, „Româ-
altfel, şahul era considerat „sportul minţii“ fondato- nia Liberă“, 31 decembrie 1989.
20 În aceeaşi perioadă, ziarul „România Liberă“ a publi-
rilor comunismului. Propaganda sovietică îl promova
cat şi diploma de doctorat, contrafăcută, a Elenei Ceauşescu,
ca pasiune a revoluţionarilor surghiuniţi de regimul
redacaţia fiind nevoită să publice dreptul de replică al unui
ţarist în ţinuturi îndepărtate, preferinţele lui Stalin pretins membru al comisiei de doctorat, cu grad didactic de
de „odihnă activă“ fiind lectura, şahul şi biliardul. Din asistent universitar în respectiva perioadă.
închisoare a rămas Ceauşescu şi cu pasiunea pentru 21 Interviul autorului cu Eugen Roşu, profesor de istorie
volei, deprins la Doftana38. la Şcoala Generală din Petreşti, 18 martie 2009.

218 219
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

22 Maria Dobrescu, La curtea lui Ceauşescu. Dezvăluirile


Suzanei Andreiaş despre viaţa de familie a cuplului preziden-
ţial, Bucureşti, Amaltea, 2004, p. 148.
23 Gheorghe (Gogu) Petrescu (n. 1915 – d. 1987), profesia
de bază: tehnician agronom. Membru al PCdR din 1936. A fost
directorul unei direcţii a Securităţii (1948–1952). Din 1955,
a deţinut funcţii în structurile de conducere ale Sindicatelor.
Membru al CC al PCR (1965–1987). 10
24 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/1424, f. 18.
25 Thomas Kunze, Nicolae Ceauşescu. O biografie, Bucu-
Partidul rupt de Moscova
reşti, Editura Vremea, 2002, p. 81.
26 Radu Clit, La revolution sexuelle bolchevique: phéno-
mène social oublie ou desavoue?, „Revista Internaţională de
Psihologie Politică Societală“, 1/ 2011, pp. 51–67.
27 Marx, Engels, Manifestul partidului comunist, ediţia Căderea „canalului“
a II-a îngrijită de Cristian Preda, Bucureşti, Nemira, 1998,

D
pp. 33–35.
in cele 19 luni petrecute de Nicolae Ceauşescu
28 Alexandra Kollontai (n. 1872 – d. 1952), prima femeie
ambasador din lume. În pofida acestor idei inovatoare, aristo- în Închisoarea Jilava, nu s-a păstrat măcar o
crata convertită la bolşevism a făcut o fixaţie amoroasă pentru carte poştală care să indice legături cu rude sau
mai tânărul marinar Pavel Dîbenko. tovarăşi din exterior. A trăit însă, fără îndoială, o atmo-
29 Michel-Pierre Hamelet, Nicolae Ceauşescu avec ses tex- sferă febrilă şi de mare înghesuială în celebrul Fort 13.
tes essentiels, Paris, Editions Seghers, 1971, p. 36. Venirea lui Antonescu la putere1, rebeliunea legionară2
30 Penitenciarul Jilava fusese, la origine, unul dintre cele şi intrarea României în război alături de armatele na-
18 construite între 1860–1870 pentru apărarea Bucureştiului ziste împotriva Uniunii Sovietice3 au fost cumpene ale
de turci. Fortul 13 Jilava a fost întâia dată folosit ca închi-
istoriei PCdR.
soare în 1907, când acolo au fost aduşi sute de răsculaţi din
satele ilfovene. Cea mai însemnată dintre consecinţele acestor
31 Pavel Câmpeanu, Ceauşescu, anii numărătorii inverse, momente a fost întreruperea legăturilor partidului cu
Iaşi, Polirom, 2002, p. 21. Cominternul şi cu Uniunea Sovietică din primăvara lui
32 “Nicadorii“ erau, în fapt, un comando legionar care 1941 şi până la intrarea trupelor sovietice în România,
executase ordinul asasinării primului ministru I.G. Duca în în vara lui 19444. Derapajele comuniştilor români de la
decembrie 1933, pe peronul gării din Sinaia. programul stabilit de Comintern pentru PCdR şi cele-
33 Memoriile lui Chivu Stoica, manuscris inedit, p. 170.
lalte directive secrete ale centrului pentru filialele sale
34 Ibidem, p. 185.
35 Pavel Câmpeanu, op. cit., pp. 22–24. au devenit astfel inevitabile. În anii scurşi de la prima
36 Lavinia Betea, Andrei Ştefan, Stăpânul secretelor lui declaraţie dată poliţiei de Ceauşescu şi detenţia sa la
Ceauşescu. I se spunea Machiavelli, Bucureşti, Adevărul, Jilava, situaţia se schimbase în partid. După obicei,
2011, p. 349. Moscova a decis la sfârşitul lui 1940 şi componenţa
37 Ibidem, pp. 139–140. Secretariatului: Foriş, Chişinevschi5, Pârvulescu6,
38 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 177.
Birtaş şi Georgescu7 după ce ascultase rapoartele
delegaţilor8.

220 221
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Atacul neaşteptat dezlănţuit de armatele lui Hitler9, din care reiese că vinovat de întreruperea legăturilor a
cucerirea într-un timp scurt a unui imens teritoriu din fost centrul moscovit: pescarii din reţeaua „canalului“17
componenţa Uniunii Sovietice, alianţa sovieticilor cu au căzut deoarece fuseseră folosiţi în scop dublu – ca
Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii împotriva legături de partid şi spioni18. Independent de Foriş,
Puterilor Axei10 şi, în sfârşit, declaraţia de desfiinţare în propriile lor anchete făcute de partid şi Securitate,
a Cominternului, ca semn de loialitate faţă de aliaţi au Remus Koffler şi Victoria Sârbu19, ceilalţi doi compo-
determinat schimbări ale strategiei şi tacticilor în rela- nenţi ai Secretariatului din 1943–1944 i-au confirmat
ţia Moscovei cu mişcarea comunistă internaţională. Cu declaraţiile. Au fost, din partea lor, şi câteva iniţiative
totul altfel le apăruse viitorul capilor Cominternului la neizbutite de contact. Voiau să aranjeze trimiterea pe
ultima întrevedere cu reprezentanţii comuniştilor ro- front ca poştaş a fratelui lui Teohari Georgescu, dar
mâni. Atunci, Dimitrov11, după declaraţiile lui Teohari viitorul ministru de Interne i-a interzis plecarea20.
Georgescu, le stabilise următoarea linie de urmat: în Nici Cominternul nu reuşise în iniţiativele sale. Cei
primul rând, „crearea frontului unic muncitoresc“12; doi agenţi sovietici – Chioreanu şi Filipescu – paraşu-
să acţioneze împotriva războiului imperialist şi a taţi în toamna anului 1942 aterizaseră, din greşeală,
atragerii României în război; să militeze pentru au- tocmai între Chişinău şi Prut. Cu toată cazna de-a sosi
todeterminarea naţionalităţilor conlocuitoare până la la Bucureşti, n-au putut fi de folos, căci îşi pierduseră
despărţirea de stat; să se folosească de bresle şi de aparatul de emisie-recepţie. Nici măcar nu li s-a dat
alte organizaţii legale în acţiunile lor; să organizeze legătură de partid, deoarece-l suspectau pe interme-
răscoale ţărăneşti; să popularizeze „succesele URSS diarul Sami Margulies, care-i călăuzise, de legături cu
prin eliberarea Basarabiei, Bucovinei, Ţărilor Baltice, Siguranţa. Plus că emisarii Moscovei veniseră în pri-
Ucrainei Occidentale“; să intensifice activitatea UTC, mul rând cu misiune de spionaj pe teritoriul unei ţări
propaganda şi agitaţia de partid şi să crească vigilenţa inamice, iar indicaţiile centrului interziceau ameste-
conspirativităţii cadrelor de partid13. cul acţiunilor de partid cu acestea21. La sfârşitul răz-
Singur PCdR, cel mai slab partid comunist din boiului, asemenea amănunte vor deveni chestiuni de
Europa, a trăit experienţa „independenţei“ faţă viaţă şi de moarte pentru protagonişti şi noduri ale
de Comintern şi de Stalin în anii războiului, între interpretării istoriei partidului.
Bucureşti şi Moscova fiind întrerupte legăturile.
„Ruşinea“ aceasta şi tot ce putea fi socotit nedemn de
carta revoluţionarilor de profesie pentru acea perioa- Pe banii contribuabililor
dă au fost puse apoi în seama „trădării“ lui Foriş şi a
apropiaţilor săi14. În toată această perioadă a fost exclus orice sprijin
În realitate, lucrurile s-au întâmplat altfel. „La bănesc ori suport logistic sovietic direct.
începutul lunii mai 1941 – a declarat Foriş –, a că- De altfel, chestiunea finanţării revoluţionarilor
zut canalul şi s-a rupt legătura noastră cu I.C.15 În de profesie de către Comintern merită analize apar-
consecinţă, eu şi CC n-am avut nici o posibilitate să te. Optimist în privinţa înfăptuirii revoluţiei prole-
comunicăm I.C.“16. Reluând tema, după metodologia tare mondiale prin Comintern, Lenin a înzestrat cu
acelei anchete, fostul lider comunist aducea precizări mari sume de bani partidele comuniste din Europa22.

222 223
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Exproprierea averilor burghezo-moşierimii făcută de de 500.000 de lei lunar, anul următor CCF strângea
bolşevici şi, foarte probabil, tezaurul României însuşit 2.000.000 de lei lunar. Bătălia Stalingradului a impul-
de puterea sovietică, care nu recunoştea înţelegerile sionat motivaţiile, în fondurile PCdR adunându-se lu-
anterioare23, permiteau astfel de „investiţii“ în cauza nar subscripţii de 3.000.000 de lei. Pentru comuniştii
revoluţiei. Speranţele s-au dovedit iluzorii, iar dificul- români au încetat greutăţile financire după intrarea în
tăţile construcţiei socialismului într-o singură ţară, tot ofensivă a Armatei Roşii. În vara lui 1943, bunăoară,
mai mari. Astfel că-n timpul lui Stalin, finanţarea ac- Gheorghiu-Dej îi „prelucrase“ pe mai avuţii din lagăr
tivităţilor revoluţionare a fost trecută, într-o mai sem- să cotizeze la partid. Printre aceştia s-a numărat şi
nificativă măsură, din sarcina centrului pe filiale. La miliardarul Max Auschnit. Simultan, şi componenţii
sfârşitul războiului însă, după cum arată documentele CCF din ilegalitate continuau să aducă bani. Încă mai
din arhivele sovietice, Stalin a împărţit cu dărnicie mulţi, şi de la noi creditori. Unul dintre aceştia a fost
bani partidelor comuniste pentru campanii propa- industriaşul Alexandru Ştefănescu27, considerat repre-
gandistice. Cea mai mare subvenţie i-a acordat-o în zentantul capitalului englez şi totodată al Intelligence
1945 lui Gheorghiu-Dej – 500.000 de dolari, şi cea mai Service în România. În aprilie 1944, succesorii echipei
mică, chinezilor (de zece ori mai puţin decât comuniş- Foriş au ridicat ştacheta la 5.000.000 de lei. În şase
tilor români).24 săptămâni, raportează Koffler, nu doar că făcuse rost
Începând din 1936, în structurile PCdR apăruse de acei bani, dar a şi creat o rezervă de 20 de milioane
însă Comisia Centrală Financiară (CCF) condusă de pentru partid 28.
Remus Koffler, care i-a atras şi pe „burghezii“ Emil Până la un moment dat, aşa cum vom vedea mai
Calmanovici şi Jacques (Jac) Berman, cu soţiile25. departe, din banii aceştia au fost ajutaţi şi comuniştii
Până la finele războiului au gravitat în jurul acestora din închisori. În comunicările cifrate dintre ei, secţiu-
cotizanţi precum antreprenorul Emil Harstein şi psi- nea PCdR care gestiona relaţia ajutorului era numită
hiatrul Egon Weigl. Prin intermediul celor din clan- „mama“, Siguranţei i se spunea „tanti Varvara“, orga-
destinitate, comuniştii şi simpatizanţii lor deţinuţi au nizaţiei de partid – „familia“, iar închisorii şi lagăru-
fost sponsorizaţi, în principal, de evrei interesaţi de lui – „universitate“. N-au lipsit momentele grele, cu
opoziţia la antisemitism. Întregul partid supravieţuia, toate că de bani PCdR n-a dus lipsă.
în fapt, datorită acestor ajutoare. Antibolşevismul regimului Antonescu şi intrarea
După formarea coaliţiei dintre URSS, Marea României în războiul contra Uniunii Sovietice s-au
Britanie şi SUA, cercul sponsorilor PCdR s-a lărgit26. resimţit în tratamentul deţinuţilor politici. Aceia care
Bilanţul financiar prezentat de Koffler arată că nu urmăresc „prăpădul neamului“ nu trebuie amestecaţi
erau puţini banii de care dispunea PCdR în război. şi trataţi ca delincvenţii de drept comun, scrisese Ion
Şi aici s-a lucrat după planul impus de Secretariatul Antonescu, în primăvara lui 1941, pe marginea unui
PCdR, astfel că, printr-o „prelucrare politică regula- raport asupra penitenciarului de femei Dumbrăveni.
tă“, cercul cotizanţilor şi al donatorilor s-a extins de „Comuniştii să fie puşi la tăiat sare“, subliniase el,
la un an la altul. Începând din 1939, nu a fost cerere recomandând pază aspră şi hrană fără carne. Doar
a conducerii partidului pe care CCF să n-o poată sa- mămăligă şi cartofi, deoarece „cine urma să distrugă o
tisface. Dacă în 1941, venitul lunar al partidului trecea ţară, să fie distrus“.

224 225
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Atmosfera din închisori şi dintre ilegalişti a fost Siguranţei. Acuzaţia a prins cheag şi cu sprijinul lui
sumbră în etapa victorioasă a războiului-fulger co- Pârvulescu, în momentul când între el şi Foriş – cei doi
mandat de Hitler. Până când bătălia Stalingradului membri ai Secretariatului rămaşi în ilegalitate – s-au
s-a decis în favoarea sovieticilor29, propaganda şi iscat divergenţe.
măsurile regimului Antonescu pentru descurajarea
potrivnicilor şi-au făcut efectul. Deportările masive de
evrei şi ţigani în Transnistria, prezenţa trupelor aliate Şef al vopsitoriei la Caransebeş
germane, înştiinţările de morţi, răniţi şi dispăruţi în
„războiul sfânt cu Satana bolşevică“ alimentau o stare Pe parcursul războiului, relaţiile dintre tot mai
de spirit macabră pentru mare parte din populaţie. O numerosul grup al comuniştilor din închisori şi
potenţau şi lozincile afişate în spaţiul public. „Cine comunitatea tot mai răsfirată a ilegaliştilor se în-
limbă lungă are, cinci ani va tăia la sare!“, avertizau răutăţesc până la ruptură. În ceea ce-l priveşte pe de-
pereţii cârciumilor30. Cu relaţii şi şperţuri groase la ţinutul Ceauşescu, în februarie 1942 a fost mutat din
şefi şi slujbaşi din justiţie, poliţie şi administraţia Închisoarea Jilava în Penitenciarul Caransebeş. A stat
penitenciarelor, comunitatea comuniştilor s-a adaptat în orăşelul bănăţean până în august 1943. A trăit mai
însă noilor rigori. Şi poate că unii mai tineri, precum bine decât în celelalte închisori. I-a regăsit pe „dofta-
îndrăgostitul Ceauşescu, şi-au socotit închisoarea no- niştii“ mutaţi după cutremurul din 4 noiembrie 1940
roc prin comparaţie cu pericolele mobilizării pe front. acolo. Cu directorul Irimescu în frunte şi cu atelierele
În timpul regimului Antonescu, Curtea Marţială de lucru încărcate în trenuri, dar şi cu practicile politice
taxa şi pedepsea ca bolşevism activităţile şi propagan- perfectate. Acolo se aflau şi spionii sovietici arestaţi pe
da antirăzboinică sau potrivnică legislaţiei antisemite. teritoriul României. În lunile premergătoare atacării
Prigoana contra comuniştilor s-a înteţit începând din Uniunii Sovietice, deşi era o închisoare pentru bărbaţi,
vara lui 1941, după intrarea României în război. Pe la Caransebeş a fost adusă şi Ana Pauker. Variaţie in-
când Ceauşescu se afla închis la Jilava, s-au produs solită în viaţa închisorii a fost sosirea, în primăvara
importante căderi în partid. Sub acuzaţia de „instiga- lui 1944, a unui grup de 20–30 de femei condamnate
re la sabotaj împotriva ordinii de stat“, în iulie 1941 pentru activităţi comuniste la Chişinău33.
acolo a fost executat comunistul Filimon Sârbu31. Alt O mişcare resimţită profund în colectiv s-a produs
eveniment nefericit, cu deznodământul consumat prin decizia regimului Antonescu, din primăvara lui
la Jilava în acelaşi an, se leagă de căderea grupului 1942, de transferare a deţinuţilor evrei în Transnistria.
Paneth – Kornhauser32. Doi bărbaţi şi trei femei au În lagărul Vapniarka au fost închişi cei ale căror pe-
fost executaţi, în apropierea închisorii, tocmai de ziua depse expiraseră. Majoritatea celor trimişi la Rîbniţa
revoluţiei bolşevice. Dintre cei cinci componenţi ai s-au îmbolnăvit mortal din cauza alimentaţiei. În pri-
Secretariatului PCdR, în aprilie 1941 au fost arestaţi măvara lui 1944, armata germană în retragere i-a ucis
trei: Teohari Georgescu, Iosif Chişinevschi şi Gavrilă şi pe supravieţuitorii de la Vapniarka34.
Birtaş. Deşi, aşa cum se va dovedi mai târziu, căde- Între zidurile groase ale Penitenciarului Caransebeş,
rea lor se datorase propriilor neglijenţe conspirative, rostuite cu temeinicia lucrului bine făcut de arhitecţii
ajunşi la Caransebeş l-au învinuit pe Foriş că i-a trădat Imperiului Austro-Ungar, deţinuţii erau protejaţi şi

226 227
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

de gerul iernii, şi de zăpuşeala verii. Tocmai în închi- confruntările, comportamentul în anchetă şi la pro-
soarea din Caransebeş Ceauşescu a deprins confortul ces38. În urma acestor cercetări, Nicolae Ceauşescu a
electricităţii, al duşurilor şi al încălzirii centrale din fost sancţionat cu vot de blam39, după cum declară în
dotarea unui habitat. autobiografia din 1945, pentru întâlnirile cu Lenuţa
Deţinuţii munceau înăuntrul şi în afara închisorii. Petrescu, acompaniaţi de gardieni, în case conspirati-
Problemele de hrană nu se puneau aproape deloc, au ve. Şmecherul îndrăgostit le va fi trezit simpatie, amu-
relatat supravieţuitori. Închisoarea avea infirmerie zament – şi, de ce nu, chiar admiraţie?! – judecătorilor
şi bibliotecă. Iar celulele erau, în fapt, dormitoare de săi. Mai ales că în anchete şi în închisori tânărul „se
patru până la 20 de locuri. În curtea interioară se afla ţinuse tare“.
şi procuratura judeţeană. Chiar şi familia directorului Aşa se face că deşi conducerea colectivului îl sancţi-
stabilimentului domicilia în incinta clădirii. onează pe linie de partid, i s-a dat şi prima lui funcţie
Comuniştii deţinuţi s-au bazat pe trei surse de productivă – şef al atelierului de vopsitorie, în locul lui
hrană. Conta puţin sursa primară a alimentaţiei ofe- Andrei Iacobovici, viitor director general în Ministerul
rite de închisoare („două castroane de zeamă trans- Construcţiilor. Noul şef „mâzgălea“ cu vopsea obiecte
parentă, servite unul la prânz şi altul la cină“)35. În confecţionate de celelalte secţii. Simula, în fapt, parti-
timp – pe măsura acutizării conflictului dintre condu- ciparea la procesul muncii, a povestit Pavel Câmpeanu,
cerea partidului din închisori şi cea din afară – s-au fost component al echipei de vopsitori. Acelaşi memo-
redus şi pachetele. Creştea, în schimb, ponderea ali- rialist a menţionat şi că lui Ceauşescu îi plăcea să re-
mentelor cumpărate de deţinuţi de pe piaţa locală. Bani pete o insolită „vorbă de duh“: „Cine face şi desface are
mulţi câştiga colectivul din comercializarea produselor toată vara ce face.“40
fabricate de deţinuţi şi din plata muncii la aeroportul Atelierele deţinuţilor funcţionau la parterul închi-
Caransebeş. sorii, după program riguros, între orele 7.00–12.00
Încadrarea în colectiv a fost şi pentru Ceauşescu cea şi 14.00–17.00. Cizmăria era condusă de meşterul
mai complicată dintre formalităţile transferului din în branşă Vasile Vaida41, iar timişorenii Balogh şi
Jilava la Caransebeş. Căci după cutumele statornicite Kafka răspundeau de croitorie. Viitoare cadre de nă-
în Rusia ţaristă, revoluţionarii trăiau închisoarea şi dejde coordonau celelalte ateliere: lustruit mobilă –
exilul altfel decât deţinuţii de drept comun. Modelul Nicolae Matei (va fi, după război, şeful Regionalei
lui Stalin, care „transformase închisoarea în univer- UTC Prahova); jucării – Teodor Rudenko (va fi am-
sitate“, după expresia biografilor săi oficiali, trebuia basador al României în China); cioplitorie în piatră –
urmat. Dar partidul comunist nu este o şcoală de fi- Boskovy (viitor şef al şcolii de cadre UTM); strungăria
lozofi, ci o armată de combatanţi, susţinea Stalin. Iar în lemn – Rakovski Mănescu, zis Cocu (viitor colonel
fortăreaţa lui deschide porţile doar celor merituoşi“36. de Securitate)42. Funcţie mare deţinea în acel colectiv
Cu forţa cuvântului apostolic pentru martirii creştini agentul sovietic Pantelimon Bodnarenko43 (Gheorghe
au acţionat spusele sale şi asupra comuniştilor din Pintilie, viitorul director general al Securităţii), care
România. Astfel că, la Caransebeş, fiecare nou-sosit se ocupa de cercetarea nou-veniţilor şi de legătura
era supus muncii de cunoaştere patentate la Doftana37. cu Apărarea Patriotică. Petea Goncearuc (viitorul
I se cercetau împrejurările arestării, declaraţiile şi colonel Petrea Petrescu, adjunct al directorului SSI)

228 229
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

era şeful corvezii. Bibliotecar a fost sociologul Miron colectivului, Maurer şi Moghioroş au fost capul de pod
Constantinescu44, apoi contabilul Ion Vinţe. Vanea în bunele relaţii dintre conducerea închisorilor şi deţi-
Leşanu, viitorul ofiţer însoţitor al Anei Pauker, a fost nuţii comunişti. Directorul Irimescu şi procurorul-şef
frizer la Caransebeş. Iar tipograful Teohari Georgescu, Dobrian de la Caransebeş fuseseră colegi şi prieteni
însoţit de gardian, vindea la piaţă sau la chioşcul din cu avocatul Maurer. Graţie meseriei sale de instala-
faţa închisorii obiectele lucrate de deţinuţi. Şi ofiţerul tor, Moghioroş intrase primul în casele şefilor şi ale
dezertor Bodnăraş avea o funcţie importantă – ţinea paznicilor închisorii50. Electricianul Gheorghiu-Dej a
evidenţa muncii şi mai ales a socotelilor cu ceea ce desăvârşit buna impresie a avantajelor muncii cu deţi-
intra în buzunarele autorităţilor locale şi centrale. nuţi. „Împrumutarea“ acestora protipendadei locale a
După eliberarea lui Bodnăraş, în toamna lui 1942, adus apoi beneficii şi capilor închisorii. La Caransebeş,
atribuţiile i-au fost preluate de Athanase Joja (vii- conducerea „colectivului“ îi contactase pe liderii co-
tor vicepreşedinte al Academiei RPR ca logician şi munişti din Banat. Prin lăcătuşul Leontin Sălăjan51,
filozof). Primul „econom“ al colectivului a fost Vaida, şeful regionalei bănăţene, şi turnătorul reşiţean Mihai
succedat de Mihai Gere (şef al Gospodăriei de Partid Dalea52 s-au stabilit legături între comunitatea comu-
în 1989). niştilor deţinuţi, instituţiile şi personalităţile locale53.
Unui neiniţiat în istoria şi cutumele ilegaliştilor, Aflând despre construcţia unui aeroport militar la
cum fusese atunci Câmpeanu, conducerea comuniştilor Caransebeş, Dej, ca un veritabil antreprenor, a ofertat
din Caransebeş îi apare ca fiind alcătuită din Gheor- 200 de lucrători. Începând din primăvara lui 1941, ace-
ghiu-Dej, Teohari Georgescu, Emil Bodnăraş, Iosif ia parcurgeau aproape liberi distanţa dintre închisoare
Chişinevschi, Chivu Stoica şi Miron Constantinescu45. şi şantier, captând simpatia localnicilor54. Şi umplând
I-a localizat sediul în celula 47 din secţiunea a II-a, buzunarele şefilor din administraţia locală şi centrală
locuită de Dej, Drăghici şi Chivu Stoica46. I s-a părut a penitenciarelor, justiţiei şi poliţiei. Dar, în opinia lui
că autoritatea „incontestabilă“ a lui Dej47 decurgea Foriş, liderul PCdR numit de Comintern, comuniştii
exclusiv din charisma şi reputaţia de învingător al din Caransebeş se făceau vinovaţi prin acea muncă de
„Balaurului“ Doftanei. Admirându-i „nota umană“, l-a ajutor în războiul contra URSS.
descris ca „bărbat chipeş“, cu „eleganţă naturală“ în Comparativ cu grupul redus şi anemic al comunişti-
comportament, mult farmec personal şi „vivace simţ lor din clandestinitate, încă din 1942 colectivul lui Dej
al umorului“48. Atât de bun a fost camuflajul activi- din Penitenciarul Caransebeş făcea figura adevăratei
tăţilor secrete ale conducerii deţinuţilor din închisori, organizaţii. Cu o forţă economică extraordinară, cu un
încât martorul Câmpeanu a păstrat convingerea că sistem solid de relaţii clientelare cu instituţiile statului
prestigiul lui Dej nu se baza pe vreo „funcţie vizibilă, şi, mai ales, fără cusur în disciplină, conspirativitate şi
practică sau simbolică“49, ci pur şi simplu prin aceea că vigilenţă. La un moment dat, relatează Chivu Stoica
simboliza nedreptatea regimului ce-l osândise pentru în amintirile sale, comuniştii din Caransebeş plănui-
organizarea unei greve. seră legătura cu partizanii iugoslavi, Banatul fiind o
Fire nevăzute şi întâmplări mărunte leagă şi regiune prielnică luptelor de gherilă. Dar situaţia era
dezleagă însă nodurile unor conjuncturi istorice. diferită celei iugoslave, prin alianţa românilor cu nem-
După relatarea iniţiatului Chivu Stoica în tainele ţii pe Frontul de Est.

230 231
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Fracţionismul ilegaliştilor Situată strategic pe colţul unei străduţe, vis-à-vis


de clădirea de azi a Televiziunii Române, casa
În vreme ce Dej îşi consolida puterea în organizaţia, Redlingher era, cum s-ar zice, sediul partidului. În ce-
disciplinată ca o armată, din penitenciarul bănăţean, lălalt pol stabil al activităţilor sale erau, la început,
deficienţele lui Foriş, conducătorul „ales“ de Moscova, două tipografii clandestine ce editau, sporadic, mani-
ieşeau tot mai pronunţat în evidenţă în relaţia cu feste, acte false şi ziare.
legăturile de partid. Foriş n-avea calităţile preţuite Foriş făcea cafea după cafea la ibric şi, taciturn,
de Stalin, ale revoluţionarului de teren. O ştia şi el, se aşternea la scris. Redacta, interminabil, rapoarte,
la ultima călătorie la Moscova sperând la o funcţie în rezoluţii şi scrisori. Ieşea din casă cam o dată la două
Comintern. Ar fi preferat metropola sovietică, aventu- săptămâni. Dar pentru aceasta avea întotdeauna la
rilor claustrării în oraşul de pe Dâmboviţa. Mai ales că dispoziţie o maşină cu şofer. Iar musafirii şi-i primea
nici limba română n-o vorbea prea bine. Numirea lui cu fereală: Koffler, cu banii partidului; tovarăşii din
Foriş în fruntea partidului l-a surprins şi pe compa- Secretariat – Birtaş, Chişinevschi, Pârvulescu; şi,
nionul său Teohari Georgescu, care, în urma discuţiei uneori, pe Paraschiva Breiner (văduva predecesorului
purtate cu liderii Cominternului, avusese impresia că său) sau pe Constanţa Crăciun.
Pârvulescu e preferatul lor55. Cu atât mai neplăcut Studentă la Litere şi Filozofie şi fiică a unui respec-
surprinşi au fost cei care-l cunoscuseră în închisoare. tabil „burghez“, Constanţa i-a stricat rău reputaţia
Printre reproşurile lor era atitudinea „capitulardă“ liderului PCdR. Obligată prin regulile conspirativităţii
manifestată de Foriş de două ori. Întâi, în 1935, când să rămână cu Foriş şi peste noapte, bărbatul i-a propus
încercase să-şi convingă tovarăşii să se supună rigo- să împartă patul. Îndrăgostită de Vinţe, Constanţa a re-
rilor administraţiei de la Doftana şi să renunţe la as- clamat altora din Secretariat „hărţuirea“ din partea lui
piraţia obţinerii statutului de deţinut politic. A doua Foriş. Aşa se face că şi căderile lui Vinţe şi a Constanţei
oară, în 1938, când Siguranţa îl eliberase pe bază de din 1942 au fost trecute pe răbojul „trădării“ lide-
angajament că renunţă la activităţile comuniste56. rului PCdR.
Foriş a zăbovit atât cât a putut la Moscova. A trecut Foriş a parcurs însă drumul spre iad, încercuindu-l,
clandestin graniţa românească în noaptea dintre anii pe trei cărări. Prima s-a datorat întreruperii legături-
1940 şi 1941 prin „canalul“ Izmail – Tulcea, folosind lor cu URSS. Fără girul Cominternului desfiinţat, şi-a
luntraşi, gazde şi călăuze din reţeaua condusă de bul- pierdut şi legitimitatea. Apoi, pentru că, deşi în jurul
garul Dumitru Coliu57. Ajuns sănătos, nu şi voios la său s-au făcut numeroase arestări, el a reuşit să scape.
Bucureşti, şeful filialei româneşti a Cominternului s-a Ajunşi în închisoare şi cercetaţi de colectiv, pe acest
instalat în Cartierul Primăverii, la familia contabilului temei l-au învinuit pe Foriş de legături cu Siguranţa.
Redlingher. A preferat să stea acolo deşi avea la dis- A treia cauză a dramei a fost chiar personalitatea sa.
poziţie mai multe case conspirative pe care le schimba Foriş nu avea calităţile esenţiale de lider – forţă de
des. Tehnici ai săi erau soţii Rosenberg, cunoscuţi sub mobilizare şi capacitate de organizare a subalterni-
numele conspirative de Romeo şi Julieta, şi basara- lor. Nici charismă. Dar a semănat întruna sămânţa
beanca Victoria Sârbu. Aceasta din urmă i-a devenit vrajbei, a înstrăinării, a certurilor şi disputelor între
tovarăşă de viaţă şi adjunctă a sa la partid. puţinii ilegalişti bucureşteni.

232 233
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Ruptura celulelor din închisori de centru acestuia, intrase fără ştirea lui Foriş în contact cu
celula din Caransebeş. Fiind la „resortul militar“,
În mai 1942, din Penitenciarul Caransebeş, Teo- condus de Rangheţ63 şi Bodnăraş, s-a angajat să aducă
hari Georgescu i-a făcut lui Foriş comunicarea care a 25 de costume şi arme pentru ca Dej şi oamenii săi să
dus la ruptura dintre comuniştii deţinuţi şi conduce- poată evada. Ceea ce Dej a apreciat peste ani ca „mari
rea de afară. Revizuind „familia“ din închisoare – scrie servicii aduse partidului“64.
acesta semnând „M“ –, au exclus o sută de oameni pen- Din toamna lui 1942 – scrie Foriş –, „tovii de la
tru a avea o organizaţie pregătită pentru „momentele Caransebeş au rupt orice legătură cu CC al P (arti-
grele“. Ataşând o listă cu eliminaţi din partid, Teohari dului) şi cu Apărarea Patriotică“65. Aceasta a fost o
Georgescu a solicitat „Mamei“ să nu le mai trimită veritabilă declaraţie de război între două fracţiuni ale
colete58. comuniştilor din România. Dacă lupte fără principii
Ce se întâmplase? În investigarea ultimelor ares- fuseseră multe în încă tânăra istorie a PCdR, acum
tări, conducerea organizaţiei din Caransebeş i-a lipseşte arbitrul pentru prima dată. Nici una dintre
exclus pe aceia care căzuseră din vina lor ori nu se părţi nu poate reclama Moscovei partea adversă. Şi tot
comportaseră bine în anchete şi procese. Suta de ex- pentru prima dată în istoria acestui partid s-a scindat
cluşi a fost însă o exagerare, după cum s-a dovedit mai şi sectorul Apărării, cordonul ombilical dintre revolu-
târziu. Foriş s-a ofensat însă. „Duşmanul“ se va folosi ţionarii închişi şi cei din clandestinitate.
de cei excluşi lovind în noi, îi ceartă el pe subalternii Împotriva lui Foriş şi a „clicii“ sale – Koffler şi
săi din Caransebeş59. Conflictul e însă mai vechi. Tovii Victoria Sârbu –, conducerea de la Caransebeş adună
din Caransebeş, conduşi de tovul X (Gheorghiu-Dej), „dovezi“. Cel care-l acuzase, primul, pe Foriş de trădare
nu respectaseră „linia“ dată de Foriş, ca deţinuţii din a fost un anume Muller, conducătorul tipografiei ilega-
închisori să refuze plecarea pe front împotriva URSS le care căzuse în 194066. În cercetarea din închisoare,
şi să nu muncească pentru „maşina de război“ nazistă. în loc să-şi facă autocritica şi să primească sancţiuni
Dacă vor fi trimişi, vor merge în război, au răspuns de partid, l-a învinuit pe Foriş. Mai greu încă au cân-
politicii din Caransebeş întrebării autorităţilor60. Deşi tărit „argumentele“ din 1941 aduse de Chişinevschi,
n-a fost cazul. Încă mai dur critică Foriş „munca sta- Teohari Georgescu şi Birtaş. N-a fost lucru curat că
hanovistă“ pentru duşman a deţinuţilor la aeroportul din cinci membri ai Secretariatului căzuseră patru,
din Caransebeş61. În paranteză fie spus însă, în fondu- credeau deţinuţii. Bănuielile au sporit după cercetarea
rile partidului din ilegalitate se scurgeau mulţi bani lui Vinţe. Acela îl acuza cu convingere pe Foriş „ca duş-
din antreprizele constructorilor Calmanovici, Berman man în fruntea partidului“, care pentru a-i pierde şi pe
şi Harstein, care lucrau, de asemenea, pentru alia- alţii cere liste scrise cu toţi membrii de partid, care să
ţii germani62. fie centralizate de CC, spunând că vrea să cunoască
Foriş i-a criticat că muncesc pentru duşman şi numărul comuniştilor67.
pe „lagheriştii“ din Tg.-Jiu, care prestau la tunelele Lui Foriş şi „bandei“ sale i s-au mai imputat şi „ne-
căii ferate Bumbeşti-Livezeni. De partea lui Ovidiu înţelegerile“ cu Pârvulescu. Atmosfera era explozivă
Şandru, conducătorul numit de Foriş în lagăr, a fost şi şi în cercul lui Foriş, care-l criticase pe Pârvulescu
Alexandru Iliescu. În schimb, Marioara Iliescu, soţia pentru slabă pregătire politică, şi pe Rangheţ pentru

234 235
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

slabă activitate. Ilona Papp a uitat biletul cu „evcile“68 Foriş a fost „trădătorul“ lui75, puţini mai aveau îndoieli
la croitoreasă şi a fost sancţionată. În fine, toţi aceştia asupra vinovăţiei liderului PCdR. „Eram siguri 100%
s-au raliat unei mai vechi fracţiuni, numită de Foriş că acolo la Partid şi la Apărare este o provocare“76, de-
„banda Meţiu – Răceanu“. Fără ştirea lui Foriş, grupul clară Gheorghe Pintilie, în 1967, comisiei numite de
a stabilit legături cu tovul X de la Caransebeş. Ceauşescu să-l reabiliteze pe Foriş.
Din întâmplări mărunte şi interpretări eronate s-au
rostogolit evenimente de mare impact69. Din iubiri ne-
aşteptate ori simple aventuri s-au creat situaţii stra- Speranţa vieţii noi
nii. Deznodămintele lor au rămas uneori necunoscute
chiar şi protagoniştilor. Un personaj-cheie în enigmele Aparatul de radio adus de Ana Toma la Caransebeş
puterii grupului Dej a fost Ana Toma70. Soţul ei, Sorin a fost ascuns în cerceveaua ferestrei din dormitorul
Toma71, fiind în URSS, a devenit tehnica lui Constantin locuit de Dej, Chivu Stoica şi Alexandru Drăghici.
Pârvulescu. Şi, ca în multe asemenea cazuri, amanta Tripleta camerei e centrul secretelor. Dej – Tovul X,
lui. Dintr-o întâmplare – au uitat un plic cu acte din şeful incontestabil – era însoţit pretutindeni, din 1933,
arhiva partidului într-un taxi – s-a declanşat o dramă. de către „scutierul“ Chivu Stoica. Mai tânăr decât Dej
După documentele acelea, Siguranţa a identificat şi a cu şapte ani, Chivu fusese grav accidentat la Doftana
arestat un comunist, acela a trădat72 provocând ares- în timpul cutremurului. Lovit la cap şi paralizat, o
tarea celulei de partid din Universitatea Bucureşti şi vreme, de la mijloc în jos ajunsese, după săptămâni
identificarea unei case conspirative unde se afla arhiva de spitalizare, la Caransebeş77. Aproape, ca om de în-
partidului depozitată de Koffler. Lanţul slăbiciunilor a credere, s-a aflat şi Alexandru Drăghici. Iar Bodnăraş
continuat cu găsirea în aceste arhive a dovezilor cola- îndeplinea importanta misiune de legătură cu autori-
borării dintre PCdR şi Frontul Plugarilor şi culminând tăţile locale, dar şi de translator al ştirilor recepţio-
cu arestarea lui Petru Groza73. Vinovatul Pârvulescu nate prin radio. Cunoştea rusa şi franceza, iar de la
a fost consemnat într-o casă conspirativă pentru a-şi mamă şi tată, germana şi ucraineana. La Caransebeş,
face autocritica. Mutată la resortul Apărare Patriotică, a relatat Chivu Stoica, Bodnăraş începuse şi studiul
Ana Toma a procurat deţinuţilor de la Caransebeş, englezei78. Liderii comuniştilor deţinuţi sunt astfel
fără ştirea lui Foriş, un aparat de radio performant. chiar mai informaţi despre situaţia frontului decât
Atunci, probabil, a făcut cunoştinţă cu Pantelimom autorităţile şi cetăţenii supuşi interdicţiilor cenzurii.
Bodnarenko, care asigura legătura deţinuţilor de la Bodnăraş împreună cu colegul său de cameră, agentul
Caransebeş cu exteriorul74. sovietic Serghei Nikonov79, făceau buletine şi comen-
Suspiciunile asupra lui Foriş se răspândiseră, în- tarii de ştiri. Puteau astfel „prelucra“ funcţionarii şi
tre timp, printre comuniştii deţinuţi din toată ţara. ofiţerii de care depindeau deţinuţii, şi mai ales intui
Porniseră în toate direcţiile, din închisoarea Văcăreşti, viitorul.
în primăvara lui 1942. Pe-acolo trecuse, „în etapă“, De altfel, campaniile militare de la Moscova
grupul deţinuţilor evrei din Caransebeş trimişi în şi Stalingrad i-au determinat pe comuniştii din
Transnistria. Când la Caransebeş a sosit mesajul Caransebeş să treacă la acţiune, pregătindu-se pentru
transmis de Petre Gheorghe înainte de execuţie, că vremea când vor juca „un anumit rol“80. Pentru aceasta,

236 237
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

vor acţiona în trei direcţii: pentru evadare, pentru eli- Deşi condamnările lor expiraseră în acest fel, n-au fost
minarea lui Foriş şi crearea frontului popular. puşi în libertate, ci transferaţi în lagărul din Tg.-Jiu 83.
Între timp se schimbase şi atmosfera în cercurile Aceasta a fost şi situaţia lui Nicolae Ceauşescu.
politice şi în opinia publică românească. Zile de doliu Neverosimil de optimist a fost în acea vreme şi
fuseseră în România 19 şi 20 noiembrie 1942. În cea Foriş. Declaraţia de desfiinţare a Cominternului84 nu
dintâi zi, la Cotul Donului, a fost aproape pulverizată i-a stârnit nicio îngrijorare privind propriul viitor. În
Armata a 3-a Română. Dezastrul s-a desăvârşit ziua toamna lui 1943, se adresa comuniştilor din închisori
următoare, prin concentrarea atacului masiv sovietic cu un apel ce anunţa ca apropiată „ziua eliberării şi
asupra Armatei a 4-a Română81. Rău echipaţi şi hră- a victoriei“. „Glorioasa Armată Roşie a trecut Niprul,
niţi, dar mai ales total lipsiţi de motivaţie, soldaţii şi iar Aliaţii dau lovituri mari Germaniei hitleriste. În
ofiţerii români au cedat atacurilor Armatei Roşii. Nici ciuda tuturor greutăţilor, partidul nostru a imprimat
ostaşii, nici populaţia civilă nu mai vedeau rostul an- linia luptei, iar de partidul comunist depinde lupta
gajării mareşalului Antonescu în războiul lui Hitler şi hotărâtoare pentru doborârea regimului hitlerist şi
după trecerea Nistrului. Ce-aţi căutat la Stalingrad? – lupta pentru eliberarea socială“ – scria el85. Nicio um-
va fi de altfel şi întrebarea cu care sovieticii vor încer- bră de îndoială sau de tristă premoniţie nu pare să-l
ca să închidă gura „fraţilor“ români în anii regimului tulbure pentru că nu reuşise acţiuni de rezistenţă sau
comunist. sabotaj, nici să închege încă frontul popular ordonat
Formaţia deţinuţilor din Caransebeş, care mărşă- de Moscova.
luia disciplinat dimineaţa la lucru, dobândea tot mai Chiar dacă le-au lipsit contactele directe cu cen-
mare simpatie în orăşelul bănăţean care-şi jelea morţii trul mişcării, comuniştii primiseră sarcini clare.
pe Frontul de Răsărit. Tipograful Teohari Georgescu, Revoluţionarilor li s-au transmis, bunăoară, misiuni
care vindea, păzit de gardian, produse fabricate de de luptă prin însăşi Hotărârea Comitetului Executiv de
deţinuţi, făcea bună impresie. Iar meseriaşii trimişi autodizolvare a Internaţionalei Comuniste86. Pe calea
de conducerea închisorii la lucrări particulare îşi răs- undelor aflaseră conţinutul ei şi comuniştii din închi-
pândeau poveştile de viaţă, stârnind compasiune şi sori, şi cei din case conspirative. Invocând precedentul
mirare. Până acolo, încât un fiu de ceferist i-a dăru- dizolvării Internaţionalei I de către Marx şi complica-
it electricianului Gheorghiu-Dej cartea cu Robinson rea situaţiei interne şi internaţionale, autodesfiinţa-
Crusoe, ce-o primise ca premiu şcolar82. rea Cominternului, în 1943, se motiva prin „deosebirea
Trecuse şi vremea identificării comuniştilor cu tră- adâncă“ între „problemele ce se pun în faţa clasei
dătorii plătiţi de Moscova să dezmembreze ţara. Căci muncitoare în diferite ţări“87. Astfel, Cominternul se
România Mare încetase să existe din 1940, mare parte dizolva „liberând secţiile Internaţionalei Comuniste
a teritoriului – peste 43.000 de kilometri pătraţi din de obligaţiile decurgând din regulamentele şi deciziile
Transilvania şi sudul Dobrogei – fiind pierdută, prin congreselor“ anterioare88. În logica consacrată dintr-o
cedare, către aliaţii lui Hitler, alături de care lupta asemenea formulare, filialele puteau deduce depen-
Antonescu. Cursul războiului a îmblânzit şi autorită- denţa de Moscova (în spiritul internaţionalismului
ţile. În vara lui 1943, Consiliul de Război al Corpului I proletar), dar şi căi specifice de acţiune (pentru victoria
Armată a redus pedepsele lui Dej şi Chivu Stoica. cauzei)89. În fapt, finalul documentului din primăvara

238 239
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

lui 1943 este o directivă fără echivocuri. Comuniştii 3 Armata Română a trecut Prutul, la ordinul lui Ion Anto-
trebuie să-şi concentreze forţele în „războiul eliberator nescu, în zorii zilei de 22 iunie 1941.
al popoarelor“, culminând cu „grabnică înfrângere a 4 ASRI, fond D, dosar 9604, vol. 14, ff. 187–260.
5 Iosif Chişinevschi (Iosif Roitman, n. 1905 – d. 1963), fără
duşmanului de moarte al muncitorilor – a fascismului profesie. Membru al PCdR din 1928. Membru al Secretariatu-
german şi a aliaţilor şi vasalilor săi“90. lui PCdR (1936–1941), deţinut politic (1941–1944). Membru
Din multe puncte de vedere, Caransebeşul a fost o al CC al PCR/PMR (1945–1954; 1955–1957). Din 1944 până
şcoală bună pentru Ceauşescu. A învăţat multe aici şi în 1957 a coordonat ideologia şi propaganda. Epurat pentru
despre duplicitatea şi preţul unor „oameni de vază“. fracţionism, a fost numit director al Combinatului Poligrafic
Spre exemplu, înainte de-a fi numit şeful penitenciare- Casa Scânteii (1957–1962).
6 Constantin Pârvulescu (n. 1895 – d. 1992), profesia de
lor, printre altele, colonelul Petrescu prezidase Secţia bază: ajustor mecanic. Membru al PCdR din 1921 şi al CC al
a III-a a Curţii Marţiale din Bucureşti. Pronunţase, PCdR din 1929. Voluntar în Armata Roşie în timpul războiu-
în acel loc, şi condamnările lui Teohari Georgescu şi lui civil. În perioada 4 aprilie – septembrie 1944 (când a sosit
Iosif Chişinevschi, scăpându-i, cu şperţ şi intervenţii, Ana Pauker în ţară), lider al PCR. Printre funcţiile deţinute:
cu numai zece ani închisoare. Dar pronunţase sen- preşedintele Comisiei de Control al partidului (1945–1961),
tinţa capitală pentru componenţii grupului Paneth – membru al CC al PCR/PMR (1945–1960). La Congresul al
XII-lea al PCR (1979) a ţinut o cuvântare contra lui Nicolae
Kornhauser – Ada Marinescu. Transferat de la Curtea Ceauşescu. Semnatar al „Scrisorii celor şase“ (martie 1989).
Marţială la Direcţia Penitenciarelor în perioada con- 7 Teohari Georgescu (n. 1908 – d. 1976), tipograf. Membru
traofensivei sovietice pe Frontul de Est, i-a favorizat al PCdR din 1929. Component al conducerii partidului (din
însă pe comuniştii din închisori91. 1938). După război a deţinut funcţii precum: membru al CC şi
Ca şef al vopsitoriei din Penitenciarul Caransebeş, al Secretariatului Biroului Politic al PCR/PMR (1945–1952),
Ceauşescu a fost în conducerea deţinuţilor. Cunoştea, subsecretar de stat la Interne (1944–1945), ministru de In-
terne (1945–1952), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri
prin urmare, şi dedesubturile luptei între fracţiuni şi (1950–1952). Epurat ca deviator de dreapta în 1952 şi anche-
deznodământul lor tragic. Le-a exploatat cu mare tat īn stare de arest (1952–1954). Reabilitat în 1968.
succes când a ajuns pe culmile puterii. Cine să-şi fi 8 Dan Cătănuş, Ion Chiper, Cazul Ştefan Foriş. Lupta
imaginat însă, dintre deţinuţii de la Caransebeş, că pentru putere în PCR de la Gheorghiu-Dej la Ceauşescu.
tocmai şeful atelierului vopsitorie va răstălmăci astfel Documente. 1940–1968, Bucureşti, Vremea, 1999, p.161.
istoria? Şi cine să fi crezut că va veni o vreme când ţara 9 „Planul Barbarossa“ – atacul trupelor naziste asupra
URSS – s-a produs fără denunţarea pactului de neagresiu-
va fi condusă de grupul acelor deţinuţi? ne dintre Germania şi URSS, semnat la 23 august 1939 de
miniştrii de Externe Joachim von Ribbentrop şi Viaceslav
Molotov.
10 În 28 noiembrie – 1 decembrie 1943, la Teheran s-au
Note întâlnit Stalin, Churchill şi Roosevelt, punând bazele unui
plan comun de acţiune contra Axei.
1 Ion Antonescu a condus România în perioada 6 septem- 11 Gheorghi Dimitrov (n. 1882 – d. 1949), lider comu-
brie 1940 – 23 august 1944. nist bulgar. A condus secţia central-europeană a Cominter-
2 În 14 septembrie 1940, România a fost declarată „stat nului din 1929 şi a fost secretar general al Cominternului
naţional legionar“. „Rebeliunea legionară“ din ianuarie 1941 a (1934–1943). După război a fost prim-ministru al Bulgariei
fost înăbuşită de armată, la comanda lui Antonescu. (1945–1949).

240 241
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

12 Frontul unic muncitoresc sau Frontul popular a fost o trimişi la Cairo şi Palatul Regal. „Răsplată“ pentru servici-
strategie, iniţiată de Maurice Thorez, de grupare a forţelor ile făcute partidului comunist, industriaşul Alexandru Şte-
democratice sub influenţa partidului comunist. După victoria fănescu a fost condamnat în procesul Pătrăşcanu la muncă
în alegerile din 1936, din Franţa, a devenit o strategie a Co- silnică pe viaţă. A decedat în închisoare. Cf. Lavinia Betea,
minternului. Sub lozinca fronturilor populare, „caii troieni“ Lucreţiu Pătrăşcanu, moartea unui lider comunist, Bucureşti,
ai partidelor comuniste au ajuns la putere în ţările europene Curtea Veche, Publishing, 2011.
unde a intrat Armata Roşie. 28 Stelian Tănase, Clienţii lui Tanti Varvara, Bucureşti,
13 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., p. 247. Humanitas, 2005, p. 390.
14 Ibidem, p. 254. 29 Februarie 1943.
15 Internaţionala Comunistă. 30 Nicolae Gheran, Arta de a fi păgubaş. Târgul Moşilor,
16 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., p. 65. Bucureşti, Editura Biblioteca Bucureştilor, 2008.
17 Canalul era denumirea utilizată de ilegalişti pentru 31 Filimon Sârbu (n. 1916 – d. 1941). Condamnat la
ruta şi oamenii care asigurau legătura cu Uniunea Sovietică moarte şi executat pentru că în 22 iunie 1941 – ziua intrării
prin Delta Dunării. trupelor germane şi româneşti în URSS –, Sârbu organizase o
18 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., p. 254. întâlnire conspirativă cu alţi trei antifascişti, la Mamaia, în
19 Victoria Sârbu, tovarăşa de viaţă a lui Foriş, membră a scopul declanşării unor sabotaje. Cf. Cristina Diac, Filimon
Secretariatului PCR (1943–1944). Arestată (1948) şi condam- Sârbu, erou din întâmplare, „Historia“, iunie 2011.
nată în procesul Pătrăşcanu (1954) la 8 ani închisoare sub ace- 32 Componenţii grupului au fost executaţi în 7 noiembrie
leaşi acuze care i s-au adus lui Foriş, cu care avea un copil. 1941 după ce fuseseră trădaţi de Petre Melinte că executau
20 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., p. 256. sarcina PCdR de organizare a unui laborator unde să producă
21 Ibidem. explozibili pentru sabotarea transporturilor de război.
22 Dmitri Volkogonov, Lenin. O nouă biografie, Bucureşti, 33 Pavel Câmpeanu, Ceauşescu, anii numărătorii inverse,
Orizont&Lider, 1994, p. 431 Iaşi, Polirom, 2002, p. 55.
23 Beneficiind de garanţia ţarului, în anii 1916–1917, te- 34 Ibidem, p. 52.
zaurul României a fost transportat de autorităţile româneşti 35 Ibidem, p. 93.
la Moscova pentru a fi pus la adăpost. Au fost transferate, 36 Simon Sebag Montefiorre, Le jeune Staline, Paris, Cal-
într-un prim transport, bunuri şi valori evaluate la peste 321 mann-Levy, 2008, p. 144.
milioane lei aur. Al doilea transport reprezenta echivalentul 37 Muncă de cunoaştere şi colectiv sunt concepte utilizate
a 9,4 miliarde lei aur. de Chivu Stoica în autobiografia citată. Prin urmare, aceş-
24 Dmitri Volkogonov, Lenin..., p. 432. tia erau termeni uzuali în practica de partid, nu sinonimele
25 Cei doi antreprenori care nu doar că subvenţionaseră „contra-anchetă“ şi „organizaţie“, puse în circuit de sociologul
cu fonduri importante partidul, dar îi determinase şi pe alţi Pavel Câmpeanu în volumul memorialistic citat.
cunoscuţi de-ai lor să sponsorizeze mişcarea comunistă din 38 Pavel Câmpeanu, op. cit., pp. 74–75.
România, au fost arestaţi şi condamnaţi în procesul Pătrăş- 39 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 13.
canu sub acuzaţii tipice proceselor staliniste. Condamnat la 40 Pavel Câmpeanu, op. cit., p. 61.
muncă silnică pe viaţă, Emil Calmanovici a decedat în împre- 41 Vasile Vaida (n. 1909 – d. 1987), profesia de bază –
jurări dubioase în închisoare. cizmar. Membru de partid din 1935. Condamnat la muncă sil-
26 Au cotizat la comunişti, printre alţii, magnaţii Max nică pe viaţă în 1941. Printre funcţiile deţinute după război:
Auschnit, Guban şi Alexandru Ştefănescu, ultimul fiind con- membru al CC al PCR/ PMR/PCR (1945–1955, 1960–1974),
damnat la muncă silnică pe viaţă în procesul Pătrăşcanu. ministru al Agriculturii (1948–1952), prim-secretar al Regiu-
27 Prin Ştefănescu, Bodnăraş şi, prin el, comuniştii au fost nii de partid Cluj (1956–1963).
informaţi şi de conţinutul mesajelor secrete dintre emisarii 42 Pavel Câmpeanu, op. cit., p. 47.

242 243
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

43 Gheorghe Pintilie (Pantelimon Bodnarenko, zis Pan- 57 Dumitru Coliu (Dimităr Kolev, n. 1907 – d. 1985). Mem-
tiuşa, n. 1902 – d. 1985). Agent sovietic, condamnat pe te- bru al PCdR din 1925, membru al CC al PCdR din 1938. În
ritoriul României pentru spionaj (1937–1944). A îndeplinit decembrie 1940 a plecat în URSS de unde-a revenit ca ofiţer
diverse misiuni de resortul serviciilor speciale (spre exemplu, politic al Diviziei „Tudor Vladimirescu“. După 23 august 1944
uciderea lui Foriş), coordonate de sovietici. Promovat în CC a deţinut mai multe funcţii în conducerea partidului, precum:
al PMR (1948), cu gradul de general lt. de securitate, a pre- membru al CC al PCR/PMR/PCR (1945–1979), preşedinte al
luat conducerea Direcţiei Generale a Securităţii Poporului Comisiei Controlului de Partid (1960–1965), preşedinte al Co-
şi funcţia de prim-locţiitor al ministrului Afacerilor Interne legiului Central de Partid (1965–1969).
(1948). Acuzat de execuţia lui Foriş şi de coordonarea anche- 58 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., p. 32.
tei Pătrăşcanu, după degradarea militară şi excluderea din 59 Ibidem, p. 33.
partid (1968) a fost decorat pentru merite politice (1971). 60 Ibidem, p. 34.
44 Miron Constantinescu (n. 1917 – d. 1974), sociolog. A 61 Ibidem, p. 35.
fost arestat în 1940 şi condamnat la 10 ani de muncă silnică 62 Aeroportul Băneasa, spre exemplu, a fost construit
pentru activitate comunistă. Membru al CC al PCR/PMR/ pentru aviaţia germană cu concursul lui Emil Calmanovici.
PCR (1945–1960; 1969–1974), a deţinut funcţii diverse (prin- Acelaşi creditor de bază al partidului a fost şi antreprenorul
tre care, redactor-şef al ziarului „Scânteia“ şi de vicepremier). lucrărilor de consolidare a clădirii din Aleea Alexandru, care
Exclus în 1957 din conducerea partidului, pentru fracţionism. a servit ca sediu Gestapoului şi, ulterior, partidului comunist
După decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a revenit în viaţa în vara lui 1944).
politică (ministru al Învăţământului, rector al Academiei „Şte- 63 Iosif Rangheţ (n. 1904 – d. 1952), rihtuitor. Membru al
fan Gheorghiu“, secretar al CC al PCR, preşedinte al MAN). PCdR din 1930, a activat până în 1943 în Transilvania. Mem-
45 Pavel Câmpeanu, op. cit., p. 59. bru al CC al PCR/PMR (1945–1952), a avut funcţii importante
46 Ibidem, p. 48. pe linia cadrelor şi a controlului de partid.
47 Ibidem, p. 51. 64 Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej, ediţia a II-a,
48 Ibidem, p. 71. Bucureşti, Curtea Veche Publishing, 2008, pp. 225–226.
49 Ibidem, p. 60. 65 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., p. 36.
50 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 211. 66 Ibidem, p. 192.
51 Leontin Sălăjan (Leontin Szilagy, n. 1913 – d. 1966), 67 Ibidem, p. 191.
profesia de bază: lăcătuş. Membru de partid din 1939. După 68 Întâlnirile cu legăturile de partid, în limbaj
1944 a condus regionala de partid din Satu Mare şi a ocupat conspirativ.
poziţii de vârf în diverse ministere. Membru al CC al PCR/ 69 În ancheta Pătrăşcanu toate aceste întâmplări vor fi
PMR/PCR (1945–1966). A fost ministru al Forţelor Armate convertite în „dovezi“ ale trădării Secretariatului condus de
(1955–1966). Foriş, Koffler plătind cu viaţa, printre altele, pentru negli-
52 Mihai Dalea (n. 1917 – d. 1980), profesia de bază: tur- jenţele lui Pârvulescu şi ale Anei Toma, ultima fiind martor
nător. Membru al PCdR din 1942. Membru al CC al PMR/ mincinos în proces.
PCR (1948–1980), membru supleant al Comitetului Executiv 70 Ana Toma (Ana Grossman, n. 1912 – d. 1992), mate-
al CC al PCR (1972–1974) şi al CPEx (1974–1979), secretar matician. Membru al PCdR din 1932. Membru al CC al PCR/
al CC al PCR (1954–1955, 1960–1969). A fost în mai multe PMR 1955–1965. Printre funcţiile mai importante: ministru
rânduri ambasador în URSS. adjunct al Afacerilor Externe (1950–1952) şi ministru adjunct
53 Memoriile lui Chivu Stoica, p 212. al Comerţului (1955–1966).
54 Ibidem, p. 214. 71 Sorin Toma (nume real Moscovici, născut în 1914) tră-
55 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., p. 242. ieşte în Netanya (Israel). A intrat în PCdR în 1933. După
56 Ibidem, pp. 251–253. cedarea Basarabiei (1940) a plecat în URSS. Redactor-şef al

244 245
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

„Scînteii“ (1946–1960) şi membru al CC al PCR/PMR (1949– procesele staliniste postbelice din ţările intrate în sfera de in-
1960). În 1960 a fost exclus din partid şi trimis la munca de fluenţă sovietică.
jos, ca redactor. 90 ANIC, fond CC al PCR – Rel. Externe, dosar 4/1943, f. 4.
72 ASRI, fond D, dosar 9 604, vol. 12, f. 211. 91 Ministrul de Interne Teohari Georgescu i-a încredinţat
73 Lavinia Betea, Lucreţiu Pătrăşcanu, moartea unui li- colonelului Petrescu procesul generalului Antonescu (1946)
der comunist, ediţia a II-a, Curtea Veche Publishing, 2006, şi procesul liderilor ţărănişti în frunte cu Iuliu Maniu şi Ion
pp. 274–275. Mihalache (1947). Gheorghe Dumitrescu, directorul Închisorii
74 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., p. 261. Caransebeş, a fost promovat director în Ministerul de Interne.
75 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 222. Iar procurorul Dobrian a păşit în lumea nouă ca acuzator pu-
76 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., p. 262. blic în Tribunalul Poporului.
77 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 208.
78 Ibidem, p. 210.
79 Sergiu Nicolau (Serghei Nikonov, n. 1905 – d. 1999), şe-
ful reţelei NKVD de spionaj în România. Prins şi condamnat
la închisoare, după război a rămas să-şi desfăşoare activitatea
pe teritoriul românesc în structurile serviciilor de informaţii
ale Securităţii şi Armatei.
80 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 224.
81 Campania de la Stalingrad a durat 199 de zile. În acest
timp, pierderile Axei s-au ridicat la circa 850.000 de soldaţi.
Dintre ei, două sute de mii au fost români.
82 Interviul autorului cu Romulus Budura, sinolog şi fost
diplomat în China, Bucureşti, 18 septembrie 2002.
83 Stelian Tănase, Cazurile medicale Gheorghiu-Dej şi
Chivu Stoica. Bolile se fac în puşcărie şi se tratează în liberta-
te, „Dosarele istoriei“, anul III, 4/1998, pp. 42–44.
84 Actul de desfiinţare a Cominternului a fost semnat la
15 mai 1943.
85 Informare a CC al PCdR adresată comuniştilor din Vă-
căreşti, Caransebeş Mislea, în octombrie 1943, în D. Cătănuş,
I. Chiper, op. cit., p. 43.
86 Documentul fusese semnat, printre alţii, de Dimitrov,
Gotwald, Jdanov, Kolarov, Kusinen, Manuilski, Marty, Pick,
Thorez, Ercoli. Aderaseră la el şi reprezentanţii partidelor
comuniste: din Italia, prin Bianco; Spania – Dolores Ibaruri;
Finlanda – Lehtinen; România, prin Ana Pauker; şi Ungaria,
prin semnătura lui Mathyas Rakosi.
87 ANIC, fond CC al PCR – Rel. Externe, dosar 4/1943, f. 2.
88 Ibidem, f. 3.
89 Formulări ca acestea şi alte declaraţii publice circum-
stanţiale făcute de lideri sovietice au generat speranţele
căilor naţionale spre comunism. Erezia va fi reprimată prin

246 247
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

încoace“. „Mai toarnă-ne, Nicule, ţuică-n pahare“, îi


zicea, alteori, la discuţii2. În notele obişnuitului, zisul
Nicu lasă impresie de servitor. Dar dacă plasezi detali-
ile acestea în contextul unei conspiraţii istorice, tână-
rul Ceauşescu dobândeşte statura omului de încredere
în anturajul personajului ce pregăteşte, simultan,
11 două lovituri. Prima – evadarea din lagăr a unui grup
„Facultatea“ şi „Revoluţia“ de fideli; iar a doua – preluarea şefiei unui partid, de-
venit important în coaliţia contra lui Antonescu şi în
perspectiva ocupării României de către Armata Roşie.
Nici dormitorul lui Dej nu e ce pare. Prin diverse
complicităţi, „Bătrânul“ obţinuse o cameră mică, de
Nicu, ucenicul lui Dej patru paturi, la capătul barăcii 53. În scriptele ad-
ministraţiei lagărului figura ca infirmerie-izolator

C
ondamnarea lui Nicolae Ceauşescu urma să ex- pentru bolnavii de TBC. Acolo se izolaseră însă Dej,
pire în august 1943. În Nicu – cum îl numeau cei- Chivu Stoica, Ceauşescu şi un anume Trofimovici3.
lalţi din închisoare – şi-a pus Gheorghiu-Dej spe- În situaţia dată, s-ar putea spune că Nicu îndeplinea
ranţele de organizare a evadării sale. N-a fost să fie. atribuţii oarecum similare şefilor de cabinet. De altfel,
Căci Ceauşescu n-a fost eliberat, ci mutat în lagărul din vara lui 1943, Dej era liderul întregii comunităţi
din Târgu-Jiu. Aşa s-a făcut până la finele regimului de deţinuţi comunişti. Iar din 4 aprilie 1944, condu-
Antonescu cu toţi deţinuţii a căror pedeapsă expira. cătorul, de facto, al PCdR. Partid pe care negociato-
În comunicările cu comuniştii din ilegalitate, lagărului rii cu Aliaţii fuseseră obligaţi să-l accepte în coaliţia
din Tg.-Jiu i se spunea codificat „facultate“. pentru scoaterea României din războiul dus alături
Pentru veteranii partidului, tânărul Ceauşescu de Hitler.
a ajuns să conteze mai mult decât bănuiau membrii Pe harta celei de-a doua conflagraţii mondiale, la-
partidului de rând. Gheorghiu-Dej s-a gândit la soluţia gărul din Tg.-Jiu ar putea fi însemnat ca spaţiu al disi-
Bodnăraş în pregătirea evadării sale abia după ce s-a denţilor regimului Antonescu4 şi participării României
convins că pe Nicu nu-l vor elibera la termen, a de- la război. Construcţia lagărului survenise unei decizii
clarat mai târziu Gheorghe Pintilie, fostul responsabil de acceptare a refugiaţilor polonezi după dezmembra-
al legăturilor celulei din Caransebeş cu exteriorul1. Şi rea ţării lor în 1939 de către nemţi şi sovietici. Circa o
în amintirile despre detenţie ale vechilor ilegalişti, sută de mii de emigranţi au ajuns atunci în lagărul cu
spuse mai cu fereală celor din generaţia a doua de o capacitate de zece mii de oameni. În barăcile ridicate
lideri ai partidului, Ceauşescu apare în anturajul lui din scânduri pe piloni de ciment, în locul polonezilor
Gheorghiu-Dej din lagărul de la Tg.-Jiu. Locuiau îm- au fost internaţi, în 1941, evrei. Stabilimentul s-a
preună acolo, iar tânărul făcea figură de băiat bun la transformat apoi în lagăr pentru diverşi „politici“. Se
toate. „Nicule, i se adresa Dej trimiţându-l după vreun adunase aici tot ce era considerat periculos ori ofen-
camarad, vezi dacă ăla e acolo sau dincolo şi cheamă-l sase regimul Antonescu: legionari, comunişti, liberali,

248 249
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

ţărănişti, scriitori şi artişti protestatari, prostituate, Conform directivei lui Foriş pentru deţinuţii din
complotişti, cârtitori. În 1942, legionarii şi evreii au închisori, aceia n-ar fi trebuit să muncească nimic
dispărut – primii, expediaţi pe front; ceilalalţi – depor- pentru război. Păzitorul liniei sale era Ovidiu Şandru,
taţi în Transnistria. conducătorul celulei din Tg.-Jiu. Dar comuniştii, spre
Administrat de Ministerul Apărării Naţionale, la- deosebire de „grupa intelectualilor“, chiar dacă ar fi
gărul funcţiona în regim militar. Locul era înconjurat primit bani din afară, n-ar fi fost scutiţi de muncă. Cu
cu mai multe rânduri de sârmă ghimpată, pe stâlpi de excepţia tunelelor căii ferate Bumbeşti-Livezeni, posi-
beton înalţi de doi metri5. În interiorul lagărului locu- bilitate de lucru se găsea mai greu prin împrejurimi.
iau laolaltă bărbaţi şi femei. Topografia barăcilor se Alţi câţiva internaţi munceau la pădure, la topitoriile
făcea după „grupa“ internaţilor. Grupa a 7-a comunişti de cânepă din Vădeni, la fabrica de ţigarete din Tg.-Jiu,
era plasată în partea sudică, în zona cea mai îndepăr- în minele şi fabrica de cherestea din Tg.-Cărbuneşti
tată de comandament. Iar Grupa 1 intelectuali, lângă ori pe la particulari. Foriş socotea însă lucrul la calea
intrare. După lozinca lui Antonescu „Cine nu munceş- ferată un ajutor dat nemţilor în războiul contra patriei
te nu mănâncă!“, internaţii îşi plăteau întreţinerea din comunismului.
propria muncă. Doar pentru intelectuali şi membrii Primul conflict deschis între componenţii celulei
partidelor istorice se admitea plata cazării şi a hranei din Tg.-Jiu l-a declanşat Pătrăşcanu12, care în pri-
cu bani de acasă. S-a aprobat şi cazarea comuniştilor măvara lui 1942 a vrut să fie şeful lor. În cearta ce-a
Maurer, Athanase Joja şi Bercu Zucherman (viitor avut loc, Pătrăşcanu şi Şandru s-au învinuit reciproc
Barbu Zaharescu) în baraca intelectualilor. În jurul lor de colaborare cu Siguranţa13. Flancat de Chivu Stoica
se învârteau tinerii din comisia culturală a Grupei a 7-a: şi de Marin Ionescu (Neica), în mai 1943 a intrat pe
Grigore Preoteasa, Mişa Protopopov, Mihai Novicov. porţile lagărului Gheorghiu-Dej14. După plimbări
După cum a povestit acesta din urmă, în primăvara lui prelungite prin curte, Gheorghiu-Dej l-a „prelucrat“
1942 îşi petreceau elevat timpul, în discuţii filozofice. pe Pătrăşcanu pentru schimbarea lui Foriş. De acord
Se lectura şi se comenta, în grup, o istorie a filozofiei cu eliminarea liderului partidului din ilegalitate,
antice greceşti, într-o ediţie franceză.6 Cu acest sâm- Pătrăşcanu a refuzat însă implicarea în frecuşurile
bure de adevăr, în anii ’70 se colportau „amintirile“ lui dintre comunişti şi administraţia lagărului, deoarece
Maurer despre iniţierea lui Ceauşescu de către Joja în aştepta să fie eliberat prin intervenţiile mamei sale15.
filozofia lui Aristotel, Anaxagoras, Democrit şi Platon. Ceea ce s-a şi întâmplat.
Dar Maurer se afla pe Frontul de Est când l-au adus pe Astfel, la sosirea lui Ceauşescu în lagăr, Pătrăşcanu
Ceauşescu în lagăr. plecase. Între timp, Gheorghiu-Dej făcuse ordine şi în
Printre barăcile lagărului din Tg.-Jiu, Ceauşescu disputele dintre „lagherişti“. La comanda celulei din
s-ar fi putut însă întâlni cu scriitorii Tudor Arghezi7, Caransebeş îl instalase pe Teohari Georgescu, secon-
Demostene Botez8 şi Zaharia Stancu9. Printre vipuri dat de Chişinevschi şi de Pantelimon Bodnarenko. Iar
locale se aflau artistul Sergiu Malagamba10, generalul el, comportându-se deja ca lider al tuturor comuniştilor
Nicolae Rădescu11 şi miliardarul Max Auschnit. Prin din închisori, a dirijat „alegerile“ din Tg.-Jiu în favoa-
prezenţa acestora, lagărul din Tg.-Jiu poate fi socotit rea lui Chivu Stoica. În comitetul de conducere au fost
loc de intrare a lui Ceauşescu în „lumea bună“. cooptaţi Ion Popescu-Puţuri, Gheorghe Apostol, Teodor

250 251
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Rudenko şi Athanase Joja. Cine vrea să vină la Dej un excelent electrician, solicitat de protipendada de
să-şi facă autocritica va fi primit, a lansat cuvânt pe-o rază de 50 kilometri. „Lucru fără cusur!“, ar fi fost
de ordine noua conducere. În aceste condiţii, alături deviza „electricianului“ Ceauşescu21.
de Ovidiu Şandru, Alexandru Iliescu şi un anume În lagăr se lucra, dar se şi citea mult, au povestit
Trandafirescu din Galaţi, au mai rămas vreo zece din- mai târziu „lagheriştii“ copiilor. Şi se învăţau limbi
tre cei 200–250 de comunişti internaţi16. străine, în special franceza. Prezenţa femeilor învio-
Peste ani, Gheorghiu-Dej va evoca disputele din rase atmosfera, trezind optimism. Se iscau şi dispu-
vara lui 1943 cu ocazia confirmării17 lui Ion Iliescu în te pe temeiul disproporţiei dintre femeile şi bărbaţii
funcţia de adjunct al secretarului CC al PCR cu pro- internaţi, dintre cei vreo 250 de comunişti internaţi,
paganda. I-a povestit atunci şefului său de cabinet doar 70 fiind femei. Dar s-au creat şi cupluri trainice.
despre Alexandru Iliescu, caracterizându-l „intrigant, Poate că Nicolae Ceauşescu i-a şi invidiat pe Nicolae
oportunist politic, sectar, fracţionist“, cu pretenţia Guină22 şi Grigore Preoteasa, fericiţi îndrăgostiţi ce-şi
de „ideolog comunist autodidact, precum şi mare cunoscuseră viitoarele soţii în lagăr23.
conducător de mase“18. Ce vreţi voi, „căpoşilor“? – îi Nici la Tg.-Jiu, Ceauşescu n-a primit vizite de la
certase atunci disciplinatul cominternist Alexandru părinţi sau rude. După ruşinea cu adusul la urmă de
Iliescu pe fracţioniştii veniţi din Caransebeş19. jandarmi, părinţii îşi luaseră gândul de la acest ne-
obişnuit copil. Aveau, de bună seamă, şi griji noi. Pe
front fiind, Marin, băiatul cel mare, căzuse prizonier
Planuri de viitor luminos la sovietici. Oricum, tânărul Ceauşescu nu se putea
plânge că nu-l vizita nimeni. Lucrând acum în afara
În august 1943, aşadar, lui Ceauşescu i s-a făcut lagărului, beneficia de mai tihnite revederi cu Lenuţa.
onoarea de-a fi admis tocmai în camera secretelor celor După doi ani de şomaj, fata se angajase „repasatoare“24.
doi şefi comunişti – Dej, lider naţional al deţinuţilor, Avea şi „activitate politică“ – după cum menţionează în
iar Chivu, mai-marele celulei din Tg.-Jiu. Era cineva! chestionarul de cadre – căci a dus „colete la Târgu-Jiu“
După obicei, în camera lui Dej se afla şi aparatul de fratelui şi viitorului soţ 25. La drum spre Tg.-Jiu por-
radio. La curent cu ştirile, Dej făcea planuri de eva- neau în mici grupuri de trimişi cu ajutor de la partid,
dare şi de mai îndepărtat viitor. Tânărul Ceauşescu pentru unii sau alţii din lagăr. Statornice prietene şi
lucra în echipa lui Dej împreună cu Chivu Stoica şi viitoare cumnate, Lenuţa şi Adela înnoptau în aceeaşi
Gheorghe Apostol. Prin relaţii aparte cu doctoriţa odaie închiriată. Se întâmpla, uneori, să le însoţească
Pelaghia Ionescu, aceştia au reuşit să angajeze lucrări şi adolescentul Ion Iliescu. Mergea la Tg.-Jiu să-şi vi-
de construcţie şi amenajare a unor locuinţe particula- ziteze tatăl. „Nu ne jenam de Ionel să ne dezbrăcăm
re. Vorba se legase datorită interesului doctoriţei de a seara; era şi el acolo, băiat în pantaloni scurţi“, ar fi
cunoaşte mai multe despre Uniunea Sovietică, unde povestit Elena Ceauşescu, după mulţi ani, altor tova-
fratele ei căzuse prizonier. „Prelucrată“ sistematic, răşe cu funcţii. Lăsa din aceste poveşti să se-nţeleagă
doctoriţa a facilitat şi întâlnirile lui Dej şi Chivu Stoica şi o legătură aparte cu familia Iliescu. Înainte de a-i fi
cu Bodnăraş în spitalul din Tg.-Jiu20. Mai târziu, bio- cunoscut pe Marin şi pe Nicolae Ceauşescu, ea-l îndră-
grafii vor inversa personajele, făcând din Ceauşescu gise pe unchiul lui Ionel, viitorul ofiţer de Securitate

252 253
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Eftimie Iliescu, pe-atunci lucrător într-o carmange- au condus la încheierea alianţei de front popular în
rie26. Confirmă şi Ion Iliescu cunoştinţa cu Lenuţa România. Determinantă a fost recomandarea făcută
Petrescu. Când Marioara Iliescu, mama sa adoptivă, a lui Constantin Vişoianu28 şi Barbu Ştirbey29 de amba-
fost ilegalizată de partid, Lenuţa Petrescu l-a dus, pe sadorul URSS la Cairo, Nikolai Novikov, de a­-i include
furiş, într-o casă conspirativă să se întâlnească27. pe comuniştii români în coaliţia antifascistă 30.
Din lagărul de la Tg.-Jiu, în prima parte a anului Stalin începuse, de altfel, din 1943 marile manevre
1944, Dej a pregătit, simultan, trei evenimente: eva- de cucerire a ţărilor din Estul şi Centrul Europei. Politic
darea conducătorilor partidului din închisori; înlătu- vorbind, apreciază istoricul J.F. Soulet, din 1940 până
rarea lui Foriş; şi coordonarea prestaţiei comuniştilor în 1945 s-au derulat cele mai aprige campanii de dezin-
în Blocul Naţional Democrat până la lovitura de palat formare şi manipulare din istoria omenirii31. Guvernul
din 23 august 1944. Cea din urmă va fi rebotezată ime- sovietic nu urmăreşte schimbarea ordinii sociale exis-
diat de comunişti drept insurecţie armată, devenind tente în ţară, a declarat public Molotov32 în primăvara
sărbătoare naţională. Din tot ce-a fost în 1944, tânărul lui 1944. Astfel că Armata Roşie va intra în România
Ceauşescu a învăţat, pe viu, amoralitatea în numele exclusiv din raţiunile militare impuse de rezistenţa
cauzei al cărui maestru s-a dovedit atunci Bodnăraş. inamicului. Dar încă înaintea acestei manipulări,
Până să se ajungă aici cu biografiile viitoarelor Molotov îi înştiinţase pe partenerii din coaliţie în
personalităţi ale istoriei comunismului românesc, pe legătură cu situaţia României: 1. Trupele sovietice –
câmpurile de luptă şi în mintea mai-marilor lumii se deşi cu libertate nelimitată pe teritoriul românesc – nu
schimbaseră multe. Orice retrospectivă asupra situa- vor avea statutul de armată de ocupaţie; 2. Basarabia
ţiei de pe Frontul de Est îngrijora autorităţile, ostaşii şi Bucovina de Nord vor fi menţinute în URSS, dar
şi populaţia civilă românească. În primăvara lui 1943, Transilvania va reveni României; 3. România va plăti
blocul Aliaţilor – Uniunea Sovietică, Marea Britanie despăgubiri pentru distrugerile din campania în Est33.
şi Statele Unite ale Americii – declanşase o ofensivă Adevăratele intenţii despre viitorul Europei vor fi
generală. În iulie, după înfrângerea trupelor germane dezvăluite de Stalin doar între ai săi: cel ce ocupă un
din Africa, Aliaţii au debarcat în Sicilia, ceea ce a dus teritoriu, va impune acolo sistemul său social. Unde-a
la prăbuşirea regimului Mussolini. Bombardamente intrat Armata Roşie s-a întronat şi regimul comunist.
masive au fost lansate asupra Germaniei, înregis- Luând cunoştinţă de la radio de declaraţia minis-
trându-se numeroase victime din rândurile populaţiei trului sovietic de Externe, fără a cunoaşte, desigur,
civile, ca şi mari pierderi ale industriei de război şi ale conţinutul înţelegerilor secrete dintre Aliaţi, sau pla-
căilor de comunicaţii. În vara lui 1943, sovieticii au nurile lui Stalin, conducerea comuniştilor din lagărul
înregistrat o mare victorie la Kursk. În cursul lunii Tg.-Jiu a decis întâmpinarea trupelor sovietice ca
următoare, Armata Roşie a recucerit mult din Rusia armată eliberatoare la intrarea în Capitală34.
apuseană şi din Ucraina. În 1944, mare parte din cu- Derulând filmul înapoi, abia cu două săptămâni
ceririle germane erau pierdute. În 6 iunie, când trupe- înainte de eliberarea lui Bodnăraş, din toamna lui
le anglo-americane debarcau în Normandia, trupele 1942, Gheorghiu-Dej îi încredinţase şi misiuni afară.
din avangarda Armatei Roşii se aflau deja, de o lună, Sarcina primă a lui Bodnăraş fusese însă să facă ori-
la Iaşi. Acestea, şi nu „prelucrările“ comuniştilor, ce „este posibil omeneşte pentru a scăpa de lagăr“. În

254 255
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

ideea că fusese singur în proces, soluţia viabilă apărea prima etapă a acţiunilor sale, Bodnăraş l-a implicat şi
mituirea autorităţilor. Tovarăşii din închisoare, a rela- pe fratele său, fotograful Manole. A preluat legăturile
tat mai târziu Bodnăraş în faţa unei comisii de partid, lui Rangheţ în partid şi, infiltrat în bârlogul lui Foriş,
i-au dat, în acest scop, o sumă de bani importantă. I-a a început să-şi creeze o reţea secretă de oameni şi case
expediat fratelui său Manole35, ascunşi într-o lădiţă cu conspirative. Se pregătea de achitarea sarcinii primite
efectele sale personale. Păstrase şi asupra sa o parte, la Caransebeş, în toamna lui 1942, de-a organiza eva-
banii dovedindu-şi utilitatea în formalităţile de elibe- darea unui grup mai mare de comunişti, în frunte cu
rare. Cu ei l-a convins pe comisarul de Siguranţă care Gheorghiu-Dej, şi de debarcarea lui Foriş39.
i-a completat actele de identitate „să uite“ de cetăţenia
lui sovietică36. Restul capitalului l-a folosit încropind
acoperirea unei negustorii cu materiale de construcţii. „Debarcarea“ lui Foriş
Afacerea lui Bodnăraş avea baza la Brăila, dar patronul
călătorea mult prin ţară. Cât despre partid, Dej îi atră- Bodnăraş s-a reîntâlnit cu Dej în octombrie 194340.
sese atenţia să nu-l contacteze pe Foriş, ci pe Rangheţ. Scena pare de vodevil. Deghizat în negustor de vite,
Ca şi Ceauşescu, Iosif Rangheţ era cizmar richtuitor. cu barbă roşie şi pălărie, izmenindu-se cu accentul
Până în 1942, când Foriş îl chemase la Bucureşti şi-l evreiesc, a sosit în piaţa din Tg.-Jiu. După ce-a dat
cooptase în conducerea partidului, Rangheţ lucrase ca ocol, preţăluind vitele de vânzare, a simulat o criză de
secretar al Regionalei Braşov. Aşa intrase în legătură apendicită. Transportat urgent la spital, s-a văzut pus,
cu comuniştii din Caransebeş. După „abaterea“ cu do- conform planului ticluit, în situaţia de-a nu găsi pat în
cumentele partidului uitate în taxi, Pârvulescu a fost saloanele bolnavilor, ci doar în rezerva lui Gheorghiu-
retrogradat. În locul lui, Foriş l-a numit pe Rangheţ Dej, operat de hemoroizi. După relatarea lui Chivu
la conducerea „Compartimentului război“, care-ar fi Stoica, Dej a fost internat de doctoriţa Pelaghia
trebuit să organizeze sabotaje şi lupte de partizani. Ionescu, cu complicitatea directorului spitalului,
În împrejurările date, Bodnăraş l-a căutat pe Roşianu. În salonul spitalului, fără a fi stingheriţi de
Rangheţ prin colonelul Precup. Ofiţerul, condamnat cineva, Dej şi Bodnăraş au pus ţara la cale. Întâi de
pentru complot împotriva lui Carol al II-lea, intrase toate însă, Dej s-a înfuriat că Bodnăraş i se subordona-
în relaţii cu comuniştii din închisori, iar „afară“ men- se lui Foriş. Precaut, i-a retras mandatul de-a se ocupa
ţinea relaţii cu Foriş printr-un anume Iuliu Orban. de evadarea plănuită. „Noi ne vom descurca cum vom
Prin aceste legături a aflat Foriş de eliberarea lui putea“41, i-a spus el, părând a-l abandona dispoziţiilor
Bodnăraş. De teamă de-a nu fi dat „dezertor de la lui Foriş. De altfel, „sforarul“ Bodnăraş îi raportase
partid“, Bodnăraş s-a prezentat la întâlnirea solicitată deja lui Foriş întâlnirea preliminară cu Chivu Stoica
de Foriş. Atunci i-a făcut Foriş lui Bodnăraş bucuria (Costache, nume conspirativ) şi cea dintâi întâlnire cu
primirii în partid şi i-a oferit funcţia de adjunct al lui Dej (Feraru, nume conspirativ). I le-a prezentat însă
Rangheţ la „Compartimentul război“37. I-a repartizat ca pertractări reuşite pentru revenirea fracţioniştilor
şi o tehnică, pe Florica Mintzer, pe-atunci încă soţia lui din închisori sub ascultarea sa42.
Radu Mintzer, deţinut la Caransebeş38, condamnată şi A doua întâlnire dintre Dej şi Bodnăraş s-a petre-
ea la 25 de ani de închisoare, în contumacie. Încă din cut în martie 1944. Între timp însă, Foriş îi afurisise

256 257
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

dur pe Dej şi pe apropiaţii săi, ca fracţionişti, într-o lui Foriş în capcană. I-a înmânat hârtia cu pistolul în
scrisoare trimisă celulelor din închisori. A doua oară, mână. Ca şi cum n-ar fi fost de ajuns, Bodnăraş i-a
Bodnăraş i-a dat lui Gheorghiu-Dej veşti bune: îi „pre- repetat că vine din partea poliţiei speciale sovietice.
lucrase corespunzător“ pe Rangheţ şi Pârvulescu în „Uite, cu asta ai de-a face, l-a îngrozit pe deja speri-
vederea eliminării lui Foriş43. Aşa s-a format, în secret atul Foriş. Imediat îmi treci toate legăturile şi totul,
şi la recomandarea lui Dej, o a doua troikă în condu- şi dacă vorbeşti un cuvânt sau calci alături, răspunzi
cerea PCdR din ilegalitate. Legătura cu vechea condu- cu capul“50.
cere a PCdR, stabilită de Comintern în 1940, o făcea Nu-i greu de imaginat însufleţirea din infirmeria
Pârvulescu, astfel că din aprilie şi până în septembrie de la capătul barăcii 53 din lagărul Tg.-Jiu când au
1944, când a revenit Ana Pauker în ţară, Pârvulescu primit vestea reuşitei. Ca locatar al camerei, aflase şi
a fost prezentat ca secretar general al comuniş- Ceauşescu conţinutul scrisorii trimise de Bodnăraş lui
tilor români44. Dej la Tg.-Jiu şi lui Teohari Georgescu la Caransebeş.
În versiunea lui Bodnăraş, Dej a fost inspiratorul „Forţa nedestoinică a fost dată în lături cu tot ce-o sus-
manipulării prin care l-a înlăturat pe Foriş. „Tov. Dej ţinea – raportează Bodnăraş triumful. Fără vâlvă, fără
m-a ajutat să facem tot planul acţiunii unde trebuia zguduiri. Doar o scurtă zvârcolire de 17 minute. Pe cât
jucat un joc foarte bine acoperit“, a declarat Bodnăraş de lungă şi migăloasă a fost pregătirea, pe atât de rapi-
în 195245. Amănunţit discutaseră, prin mesaje codate, dă şi concentrată a fost acţiunea. În trei ore, măsurile
două posibilităţi pentru Foriş: „internarea lui într-un au fost completate. Moştenirea ne-a fost predată efec-
sanatoriu“ (arestarea într-o casă conspirativă), iar tiv, iar capul familiei, «nevastă-sa» şi prietenul casei
dacă nu merge, „atunci operaţia are loc, deci înseamnă arhivarul au fost mutaţi la un sanatoriu bun şi daţi în
lichidarea lui pe loc“46. grija unui perfect specialist. La ora 1 noaptea am de-
Bodnăraş reuşise să-şi încropească şi un grup de pus cheile şi toată averea familiei în mâinile bunului
acţiune, din care făceau parte: Gheorghe Filipescu nostru prieten cel mai bătrân şi mai priceput dintre
(agentul paraşutat de sovietici în toamna anului 1942 noi cei de aici, astăzi stâlpul principal al familiei.“51.
pentru a lua legătura cu PCdR), Rangheţ, un anume Adică Foriş, Victoria Sârbu şi Koffler – Secretariatul
Mutulescu, şoferul Matei şi tehnicele Florica Mintzer, partidului – fuseseră arestaţi şi daţi în grija agentului
Ana Toma şi Sanda Rangheţ47. Bărbaţii au fost înarmaţi sovietic Filipescu („perfectul specialist“). Iar arhiva
cu pistoale, iar pentru „lichidarea nezgomotoasă“ a lui partidului şi cheile caselor conspirative i-au fost pre-
Foriş se pregătiseră cu ciocane48. Minţind că „primise date lui Pârvulescu, „cel mai bătrân“ şi mai „priceput“
legătura“ cu serviciile speciale sovietice, Bodnăraş i-a prin misiunile atribuite anterior de Moscova. Foriş a
transmis lui Foriş falsul ordin al Moscovei de a-i preda fost ţinut într-o casă conspirativă din Cartierul Vatra
„cifrurile, cheile, iefcile, întâlnirile, legăturile, tot“49. Luminoasă, aceeaşi în care vor fi aduşi şi păziţi, în
Pe fundalul bombardamentelor anglo-americane din noaptea de 23 august, Ion şi Mihai Antonescu.
4 aprilie 1944, Foriş a fost repede arestat. „Eu stăteam La 25 aprilie, Dej (sub numele conspirativ Feraru)
pregătit cu o mână pe pistol, cu alta pe ciocan şi când a adresat noii conduceri felicitări şi… sarcini. După
mi-am deschis haina să scot documentul, a văzut cio- următorul plan: 1. Stabilirea de „legături corespun-
canul şi s-a impresionat“, a relatat Bodnăraş căderea zătoare“ coeziunii dintre noua conducere şi activul de

258 259
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

bază al partidului. 2. Verificarea „politicească“ şi in- un puternic partid de opoziţie în politica românească.
struirea cadrelor pentru noile sarcini. 3. Organizarea N-aveau cum bănui nici comuniştii înţelegerile dintre
urgentă a unui sector de propagandă şi a unui serviciu Stalin, Churchill56 şi Roosevelt57 cu privire la sferele de
de informaţii pentru a „orienta poporul“ şi a „înarma influenţă. Nici viclenia lui Stalin în sovietizarea ţări-
partidul la lupta sa pentru înfăptuirea sarcinilor fixa- lor europene călcate de armatele sovietice. Siguranţa
te“. 4. Conceperea unei declaraţii publice a comuniş- făcea, în schimb, estimări mult mai îndrăzneţe. O notă
tilor (inspirată din declaraţia lui Molotov) în scopul a SSI din mai 1944 prezicea rolul partidului comunist
mobilizării tuturor forţelor pentru izgonirea fascişti- de „punte de trecere“ între regimul actual şi regimul
lor, „pe baza platformei de închegare a Frontului Unic comunist scontat de sovietici. Mai puţin de jumătate
Naţional“. 5. Măsuri privind pe Foriş şi „acoliţii lui dintre cadrele actuale ale partidului vor fi păstrate
imediaţi“ („până va sosi ziua marilor răsplăţi, ei trebu- de sovietici, estimau agenţii, restul fiind completate
iesc bine asiguraţi“)52. de guvernul, probabil constituit deja în URSS cu per-
Noua conducere a partidului a fost apoi „lărgită“. sonaje de talia Anei Pauker şi din prizonieri români
Triumviratului Pârvulescu, Bodnăraş şi Rangheţ li convertiţi la ideologia proletară58.
s-au adăugat Gheorghiu-Dej şi Teohari Georgescu. Nici pentru biografii partidului n-a fost treabă uşoa-
Pus în temă, Pătrăşcanu şi-a exprimat dorinţa de-a ră să „documenteze“ pregătirea unei revoluţii proleta-
fi printre conducători, dar a fost refuzat53. De altfel, re de către o mână de oameni necunoscuţi cetăţenilor
Dej îi recomandase lui Bodnăraş să-l folosească pe României, aflaţi, pe deasupra, în închisoare. Minciuna
Pătrăşcanu, dar cu atenţie şi numai pentru anumite hilară atinge cote ameţitoare în relatarea organizării
lucruri54. În aceste împrejurări s-a produs o a treia în- insurecţiei de către Ceauşescu. La Tg.-Jiu a fost con-
tâlnire dintre Dej şi Bodnăraş la Tg.-Jiu, în luna mai. ceput un plan de evadare în masă, scrie biograful său
Ultima întâlnire dintre cei doi, la care-a fost prezent francez. Echipele de comunişti care lucrau în exteriorul
şi Chivu Stoica, s-a petrecut în iulie 1944. Până la lagărului îndeplineau şi misiuni de identificare a dru-
evadarea lui Dej, schimburile de mesaje dintre el şi murilor şi obiectivelor militare. În fruntea lor, bine-
Bodnăraş au fost însă săptămânale. înţeles, echipa „electricianului“ Ceauşescu. Deţinuţii
se-ndepărtau de punctele lor de lucru sub pretextul re-
coltării de plante medicinale. Căci erau mulţi bolnavi
Revoluţia la fără frecvenţă în lagăr şi deloc medicamente. Şi uite-aşa, căutând şi
culegând flori de muşeţel ori frunze de rostopască, co-
Istoriografia comunistă a creat ulterior imaginea muniştii „notau toate punctele nevralgice ocupate de
unui partid ce-a pregătit, pe baza unui plan amănunţit, armată“ şi creau „reţele de prietenie şi complicitate“.
insurecţia armată şi toate schimbările ce-au urmat. Pregăteau, adică, insurecţia de la 23 august 1944. Din
Proiectele şi speranţele grupului Dej erau însă mult când în când, mai „rechiziţionau“ şi câte-o casă pen-
mai modeste decât ne-am putea închipui. Conform măr- tru partid. Într-una din ele, comuniştii l-au ascuns pe
turiei lui Chivu Stoica, în mai 1944, Dej visa la ieşirea Regele Mihai59 de răzbunarea naziştilor...60
partidului comunist din ilegalitate „pe arena luptei po- În fapt, infirmeria lagărului din Tg.-Jiu – locuită
litice revoluţionare deschise“55. Şi-l închipuia doar ca de Dej, Chivu Stoica, Ceauşescu şi acel Trofimovici –

260 261
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

fiinţa ca sediul unui stat-major. De acolo a coordonat Gheorghiu-Dej ajunsese la concluzia iminenţei eva-
Gheorghiu-Dej acţiunile partidului. El a ţinut frâiele dării în toamna lui 1942. De vreme ce la Ceauşescu se
reţelei lui Bodnăraş de înlăturare a lui Foriş. Prin gândise, primul, să-i organizeze evadarea, înseamnă
Bodnăraş a exersat control asupra lui Pătrăşcanu şi că acesta putea fi la curent şi cu demersurile ulterioa-
Pârvulescu. Dej l-a desemnat şi pe Maurer să preia re. După ce şi-a legat visul de Bodnăraş, fostul ofiţer
reţeaua construită pentru evadarea lui. Din vicle- dezertor l-a dezamăgit că intrase în legătură cu Foriş,
nia şi tehnicile folosite de Dej pentru luarea puterii, apoi propunându-i un plan dubios, după părerea lui
Ceauşescu a avut mult de învăţat. Maurer. Dej ar fi trebuit să părăsească închisoarea
În ceea ce priveşte decizia de evadare, Dej a trăit Caransebeş într-un grup mai mare de deţinuţi, îm-
dezamăgit în primii ani de închisoare că doar pentru brăcaţi în haine militare şi înarmaţi. Pentru aceasta,
Doncea, Vasilichi şi Petrescu61 organizase Cominternul mai mult decât probabil, se angajase Marioara Iliescu
evadarea din 1935. În debandada de după prăbuşirea să procure arme şi uniforme pentru 25 de oameni.
Doftanei la cutremur, ar fi putut şi el, cu uşurinţă, Precaut, Dej nu s-a lăsat cu totul în seama lunecosu-
evada. Şi el, şi Bodnăraş se mişcaseră liber între în- lui Bodnăraş. Astfel că, printr-o altă reţea – se pare,
chisoare şi gara din Câmpina, supraveghind bunul chiar cu concursul lui Foriş –, l-a desemnat pe Maurer
mers al îmbarcării spre Caransebeş62. Trimis atunci de să-l ajute să evadeze. Şi i-a trimis sarcina – tocmai în
conducerea PCdR la Doftana, avocatul Ion Gheorghe Crimeea, pe Frontul de Est – să dezerteze.
Maurer l-a cunoscut mai de aproape pe Dej. Au stat Figură aparte în aceste istorii face şi avocatul Ion
de vorbă o noapte în casa unei „gazde“ din Câmpina. Gheorghe Maurer. Avocat al apărării în procesele
Dar Dej a refuzat propunerea avocatului de a-l ajuta comuniştilor, „epifania“ vieţii sale a fost întâlnirea
să evadeze63. S-au despărţit însă cu excelente impresii cu Gheorghiu-Dej. Rigorile internării în lagărul din
unul despre celălalt. Iar întâlnirea aceasta a fost în- Tg.-Jiu le-a cunoscut prima dată după declanşarea
ceputul unei relaţii cu impact în istoria comunismului atacului împotriva URSS, Maurer fiind semnalat de
din România. rapoartele poliţiei că întreţinuse relaţii cu legaţia so-
Dej, scrie Chivu Stoica, i-ar fi spus atunci lui Maurer vietică. A două oară, după bătălia de la Stalingrad. În
că se va elibera odată cu clasa muncitoare64. Se poate iulie 1943, o comisie militară de triere a deţinuţilor,
şi aşa. Mesianismul lui Dej s-a vădit şi-n alte ocazii. condusă de colonelul Gelep, fost director al liceului
Chiar, în 1934, într-o scrisoare trimisă unei femei din militar craiovean pe care-l absolvise Maurer, l-a tri-
oraşul Dej, mărturisea mândria de-a lupta pentru „o mis pe Frontul de Est. Acolo l-au numit comandantul
operă mare, operă pentru eliberarea clasei muncitoare, unei companii de deţinuţi de drept comun cu condam-
pentru binele şi interesele oamenilor săraci, nu pen- nări mari.
tru mine“. „Voi lupta până la capăt“ căci „viaţa fără Deşi evadarea lui Dej şi a agentului sovietic Vanea
luptă nu are nici un sens“, iar viaţa unui „muncitor Didenko (rebotezat Gheorghe Vidraşcu), organizată
conştient“ merită folosită numai ca luptă pentru binele de Maurer, s-a făcut pe la mijlocul lui august, nici ei
săracilor65. Din mesianismul acesta s-a împărtăşit şi n-au prins revoluţia din Bucureşti. I-au împiedicat
tânărul Ceauşescu, biografiile amândurora neputând neprevăzute peripeţii, după relatarea lui Maurer66.
fi separate de credinţa în comunism. În lagăr, Chivu Stoica şi agenţii sovietici Postanski

262 263
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

şi Rogojinski cunoşteau pregătirile lor67. În paranteză acum îndeaproape cu colonelul Gelep în favoarea co-
spus, atragerea acestor oameni din serviciile speciale muniştilor. Astfel că, sub diverse pretexte, circa 20
sovietice a fost o eficientă precauţie a lui Dej. Şi cu de internaţi au fost eliberaţi. Printre ei, şi Nicolae
efecte protectoare în vânătoarea de candidaţi pentru Ceauşescu. În autobiografia din 1945, Ceauşescu s-a
procesele staliniste postbelice, coordonate de serviciile limitat la următoarele date: „M-am eliberat pe la 5 au-
speciale sovietice. gust cu ocazia unei Comisii de eliberare. Am fost eli-
Afară, reţeaua se alcătuise pe două linii, de către berat în urma sforţărilor depuse ca să ne eliberăm câţi
Maurer şi Bodnăraş. Fratele lui Bodnăraş, Manole, mai mulţi. Am ieşit împreună cu Popa şi Preoteasa
a fost şoferul maşinii ce s-a defectat de câteva ori, Grigore. Am găsit după câteva zile legătura cu mişca-
întârziindu-l pe Maurer la întâlnirea cu evadaţii 68. rea prin Pătraşcu75, dar n-am fost puşi încă nici unul
Dezertorul Maurer îmbrăcase o uniformă de ofiţer de la muncă până la 23 August. După 23 August am fost
antiaeriană ce-i aparţinea lui Nicolae Cealîc69. A doua dat să muncesc la tineret“76.
linie era alcătuită din naţional-ţărănişti de stânga, O bucată din puzzle-ul vieţii lui Ceauşescu apar-
ramura Grigore Iunian. Maurer îl cunoştea pe avo- ţine memoriei familiei Preoteasa. Fiica lui Grigore
catul Iunian, de baştină din Vâlcea, deoarece fusese Preoteasa a aflat că bunica sa dinspre mamă venise
secretarul lui în tinereţe70. Printre preoţii şi învăţăto- atunci în lagăr să-şi viziteze fetele, Kati (Ecaterina)
rii din această reţea au fost inspectorul şcolar Mihail şi Iluş Feher. Consătene cu Foriş, erau şi rude în-
Roşianu71 şi preotul Ioan Marina, viitorul Patriarh depărtate cu cel care fusese liderul comuniştilor din
Iustinian72. ilegalitate. Femeia n-a fost deloc mulţumită să afle că
Confuziile politice revelate cu acel prilej au circu- fata ei, Kati, se „încurcase“ în lagăr cu alt comunist.
lat ca nişte bancuri bune printre apropiaţii lui Dej. Comandantul lagărului i l-a lăudat însă pe Preoteasa,
Aşteptându-l pe Maurer, Dej şi Didenko s-au întâl- ca băiat bun şi de viitor. Şi a rugat-o să-i ia în căruţă,
nit, din întâmplare, cu gazda. Omul (gardian în ver- la întoarcere, pe noii eliberaţi: Preoteasa şi Ceauşescu.
siunea lui Chivu Stoica şi armurier în relatarea lui La Târlungeni, în zona Braşovului, acasă la viitoarea
Maurer) i-a dus acasă. Le-a dat să mănânce, să bea soacră a lui Grigore Preoteasa, a petrecut Ceauşescu
şi le-a spus să stea liniştiţi că va veni Roşianu. Cum, câteva zile77.
dumneata îl cunoşti pe Roşianu? – s-a mirat Dej. „Păi, „Lagheriştii“ vor povesti mai târziu, celei de-a doua
cum, dragă domnule, dânsul este inspector şcolar şi generaţii de conducători ai partidului, că şi elibera-
şef naţional-ţărănist, eu la fel, sunt naţional-ţărănist, rea celor doi tineri se datora artei manipulatorii a lui
iar dumneavoastră sunteţi conducători naţional-ţără- Gheorghiu-Dej. Venit în inspecţie în lagăr, colonelul
nişti“, a răspuns acela73. Gelep a cerut să se întâlnească şi cu conducerea co-
Până la moarte însă, Gheorghiu-Dej a trăit cu bă- muniştilor. Vremurile presau şi comandantul peni-
nuiala că Emil Bodnăraş aranjase lucrurile în aşa fel tenciarelor lui Antonescu ştia bine că va avea nevoie
încât el să ajungă după 23 august în Bucureşti74. de protecţia adepţilor lui Stalin la intrarea Armatei
În vara lui 1944, mari schimbări se petrecuse- Roşii în ţară. În atmosfera destinsă a mesei servite de
ră şi în lagărul de la Târgu-Jiu. Colonelul Emanoil Ceauşescu şi Preoteasa, Gheorghiu-Dej l-a convins că
Leoveanu, comandantul stabilimentului, colabora tinerii aceia erau absolut „nepericuloşi“ pentru ţară şi

264 265
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

că trebuie eliberaţi78. Altă bucată recuperată din bio- mijloace pentru evadarea deţinuţilor din închisoarea
grafia ascunsă de Ceauşescu provine din memoriile lui Caransebeş, la începutul verii lui 1944. Dar Teohari
Chivu Stoica. Apostol şi Drăghici, evadaţi ghinionişti Georgescu, socotind planul o „provocare“, a refuzat le-
din lagărul de la Tg.-Jiu în 19 august, se întâlnise- gătura cu ei. „Grupul comuniştilor de la Statistică“ va
ră în gara Piteşti cu alt cunoscut. Prin el au dat de fi susţinătorul lui Pătrăşcanu în cele ce vor urma şi-i
Ceauşescu, în 24 august 1944, în Piteşti79. va împărtăşi drama din anii ’50.
Prin forţa destinului, în evenimentele din august –
septembrie 1944, nu Gheorghiu-Dej, şi cu atât mai
La start în lupta pentru putere puţin Ceauşescu, ci Pătrăşcanu a jucat cel mai impor-
tant rol dintre comunişti. În 1951, la întrebarea „Cine
În cursa pentru putere se ivise însă un candidat ne- a elaborat şi a prezentat planul loviturii de stat din
prevăzut, în persoana lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Acesta 23 August 1944?“, adresată de anchetator, Pătrăşcanu
şi nu Dej, Foriş sau Bodnăraş s-a impus în prim-pla- şi-a sintetizat astfel meritele: „Planul loviturii de stat
nul evenimentelor consumate la Palatul Regal. Pe cont eu l­-am discutat cu generalul Sănătescu87 – trimis
propriu, dar din acelaşi impuls de a acţiona în spirit de rege – în mai 1944 în casa lui Safianu. Acolo am
comunist, Pătrăşcanu iniţiase contacte şi înţelegeri discutat trei ipoteze şi ne­-am oprit apoi asupra celei
pentru alianţa preconizată cu reprezentanţii naţio- realizate, adică o lovitură în Bucureşti. […] Apoi s-­a
nal-ţărăniştilor, liberalilor şi social-democraţilor80. constituit o comisiune cu câţiva generali. Sănătescu,
Impresia că Pătrăşcanu este conducătorul comuniştilor Mihail, Dămăceanu, Răşcanu, la care a participat
a facilitat constituirea BND. „Partidele istorice se vor apoi şi Bodnăraş, în mod regulat. Platforma politică
servi de Lucreţiu Pătrăşcanu pe care îl socoteau mai a colaborării în vederea loviturii de stat a consti-
accesibil şi mai abil“, a declarat mai târziu unul dintre tuit o proclamaţie citită de fostul rege în noaptea de
capii Siguranţei81. Provenea din acelaşi mediu şi avea 23 August, proclamaţie scrisă de mine şi aprobată de
numeroase legături de rudenie şi cunoştinţe în elitele conducerea Partidului. […] În proclamaţie se afirmă
vremii. Aşa se face că semnatarul care-i reprezintă pe lupta pentru democratizarea ţării, desfiinţarea legiu-
comunişti în protocolul BND a fost Pătrăşcanu. În irilor rasiale etc. – ca program de după război“88. Fără
4 mai 1944, Maniu, C.I.C. Brătianu82, Titel Petrescu83 înştiinţarea conducerii partidului, Pătrăşcanu l-a de-
şi Pătrăşcanu se angajaseră ca după înlăturarea lui terminat pe rege să-l numească ministru al Justiţiei.
Antonescu să împartă puterea în patru84. Fără aprobarea tovarăşilor săi, a prezidat şi delegaţia
Pătrăşcanu patrona, la rându-i, o reţea alcătuită românească ce-a încheiat armistiţiul cu sovieticii în
din comunişti şi simpatizanţi de la Institutul Central 12 septembrie 194489.
de Statistică (ICS). Intrase în legătură cu ei prin inter- Despre Ceauşescu ştim precis, aşadar, că nu
mediul lui Belu Zilber, fost coleg de liceu. Directorul ajunsese în Bucureşti în „ziua revoluţiei“, deşi a fost
ICS, fruntaşul ţărănist Sabin Manuilă85 şi sociologul omagiat mai bine de două decenii, după moartea lui
Anton Golopenţia86 îi trimiseseră lui Pătrăşcanu bibli- Gheorghiu-Dej, ca şi conducător al ei. Despre eve-
ografie pentru cărţile scrise în timpul domiciliului său nimente, Ceauşescu aflase din vorbele oamenilor,
forţat la Poiana Ţapului. I-au pus apoi la dispoziţie după Proclamaţia regelui transmisă la radio. În fapt,

266 267
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

singurii comunişti avizaţi asupra datei loviturii de pa- şi case. […] Oamenii plângeau de fericire, se strigau
lat au fost Pătrăşcanu şi Bodnăraş. La apelul regelui, unii pe alţii“92.
mai repede decât toţi semnatarii Blocului a răspuns În zori, Stukasurile germane au declanşat bom-
Pătrăşcanu. În seara de 23 august, în jurul orei opt, a bardamentul. Trei zile încheiate au durat represaliile
adus textul Proclamaţiei regale şi ale decretelor de am- lor. Capitala vuia de zvonuri neliniştitoare. Se spu-
nistie a deţinuţilor politici şi de desfiinţare a lagărelor nea că trenuri pline cu soldaţi germani se îndreaptă
de concentrare. La Palat şi­-a făcut apoi apariţia so- spre centrul ei. Şi că vor veni zilele groazei, când cei
cial-democratul Titel Petrescu. După difuzarea textu- dintâi executaţi vor fi comuniştii şi evreii. La Iaşi
lui Proclamaţiei la radio, a sosit şi Emil Bodnăraş intraseră deja trupele sovietice. „Putem ieşi: au venit
(cunoscut de complotişti ca „inginerul Ceauşu“). Iar ruşii!“ îşi anunţă un tată fericit familia îngrozită de
Maniu a apărut ultimul – abia în dimineaţa următoare, spectrul altor deportări. „Începând din ziua aceea şi
după plecarea regelui din Bucureşti90. În jurul orei multe luni la rând, am trăit adorând Armata Roşie – a
două noaptea, Ion şi Mihai Antonescu au fost predaţi povestit momentul Lilly Marcou. Fascinată de ofiţerii,
lui Emil Bodnăraş şi „gărzilor“ sale91. La 23 august, de soldaţii sovietici, îi cercetam fermecată.“ Ce mai
avocatul Lucreţiu Pătrăşcanu, primind fără acordul contau zvonurile despre furturi de ceasuri şi violuri?
conducerii partidului portofoliul Justiţiei, a devenit Îi alungaseră pe nemţii care-au reprezentat pentru
cel dintâi ministru comunist din istoria României. Iar anumite categorii de oameni pericol de moarte93.
grupul său de colaboratori de la ICS a editat, a doua La Bucureşti, în săptămâna dintre 23 august şi in-
zi, primul număr legal al „României Libere“, primul trarea trupelor sovietice, comuniştii se răspândiseră
ziar al partidului comunist editat în legalitate. În în câteva sedii. Nu erau mulţi. Toţi membrii de partid
vremea aceasta însă, Foriş era ţinut sub pază într-o din Capitală, împreună cu tehnicii lor nu depăşeau
casă conspirativă. Koffler, adjunctul său, grăbea, în cifra de 80, după informaţia dată de Rangheţ într-o
schimb, să-şi întâmpine iubita la ieşirea din închisoa- întrunire a miniştrilor comunişti din aprilie 194594.
rea Văcăreşti. Iar deţinuţii din Caransebeş şi Tg.-Jiu Primul sediu al comuniştilor din România l-a fixat
căutau mijloace de transport spre Capitală. Bodnăraş. Spionul sovietic a găsit nimerit locul cole-
Nici actorii politici recunoscuţi ai epocii n-au fost gilor de breaslă nazişti – clădirea din Aleea Alexandru
mai coerenţi în împrejurările date. Regele Mihai nr. 23. În fostul imobil al Ambasadei Poloniei la
zorise să anunţe, ca fapte împlinite, aspiraţii precum Bucureşti îşi stabiliseră reşedinţa, din aprilie 1941,
armistiţiul cu sovieticii şi redobândirea Transilvaniei. reprezentanţii Gestapoului la Bucureşti. Corneliu
Declaraţiile sale au generat mari confuzii pe Frontul Mănescu95 şi-a amintit că acolo s-au prezentat toţi
de Est. Bucureştenii au trăit însă, cu intensă bucu- ceilalţi agenţi sovietici ieşiţi din închisori. Şi, într-o
rie, momentele de după difuzarea Proclamaţiei. primă etapă, toţi foştii deţinuţi comunişti de la
„Nu mai văzusem niciodată aşa o afluenţă pe Calea Caransebeş şi Tg.-Jiu. Acolo s-a aflat şi Pârvulescu,
Victoriei, scrie un martor. Femeile ţipau, bărbaţii anunţat de primul număr al ziarului „România Liberă“
se îmbulzeau. Asemenea uriaşului scăpat din sticla ca secretar general al partidului. Dej şi-a stabilit un
bietului pescar din povestea lui Sindbad marinarul, sediu mai izolat, în Parcul Domeniilor. Ajutorul lui,
mulţimea s-a răspândit pe străzi, ieşind de prin curţi Maurer, era plasat însă la Bodnăraş. Pătrăşcanu şi ai

268 269
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

lui se întâlneau într-o casă din Strada Armenească96. Sistematic, toţi cei implicaţi direct în lovitura de
Exista însă şi un al patrulea, şi cel mai important se- Palat de la 23 august 1944 au fost scoşi din scenă de
diu – al Anei Pauker şi al lui Vasile Luca, comuniştii către partidul comunist ajuns la putere. În istoria
care îndepliniseră până atunci sarcinile cele mai impor- falsificată a partidului, până la moartea lui Dej s-a
tante încredinţate de sovietici unor români în război. spus că acesta a fost coordonatorul insurecţiei armate
Luca ajunsese la demnitatea de deputat în Sovietul şi revoluţiei populare. Apoi, Ceauşescu şi-a adjudecat
Suprem, iar Ana Pauker reprezentase PCdR în ultima rolul, amplificându-l. Lui i se aduceau elogii ca marele
structură a Cominternului. Au revenit amândoi, în conducător al revoluţiei de eliberare socială şi naţiona-
septembrie 1944, la Bucureşti, stabilindu-şi sediul tot lă, antifascistă şi antiimperialistă.
în Aleea Alexandru. Dar într-un imobil aparte97. În vara lui 1944, Ceauşescu avea 26 de ani împliniţi.
Evenimentele de la Bucureşti au coincis cu elibe- Petrecuse, dintre aceştia, 6 ani şi 7 luni în închisoare
rarea Parisului. Molotov, aflând despre Proclamaţia şi lagăr ca deţinut comunist. Imediat după sosirea în
Regelui Mihai, l-a chemat pe Valter Roman98 să-l în- Capitală, revoluţionarul a devenit activist comunist şi,
trebe dacă ştie cine e Pătrăşcanu, ministrul comunist la puţină vreme, demnitar de partid şi de stat.
al Justiţiei din România99. Oficiali sovietici o luaseră
la întrebări şi pe Ana Pauker. Împreună cu Luca,
aceasta coordona atunci instruirea „antifascistă“ a di- Note
viziilor formate din prizonieri români. Se pregătiseră
din vreme să revină în România ca şi conducători, 1 Dan Cătănuş, Ion Chiper, Cazul Ştefan Foriş. Lupta
pentru putere în PCR de la Gheorghiu-Dej la Ceauşescu.
socotindu-se „reprezentanţii autorizaţi ai PCR“, cu
Documente. 1940–1968, Bucureşti, Vremea, 1999, p. 263.
meritat „rol de frunte în conducerea partidului şi în 2 Interviul autorului cu Al. Bârlădeanu, 25 martie 1992.
organizarea politică a ţării“100. 3 Mihai Novicov, Moartea lui Grigore Preoteasa. Amintiri:
Ziua de 23 august 1944 a revoluţionat însă vieţile catastrofa de pe aeroportul Vnukovo, 1957, Bucureşti, Editura
comuniştilor. Din ostracizaţi şi deţinuţi politici, s-au Evenimentul Românesc, 1998, p. 123.
transformat, peste noapte, în activişti de partid. O spe- 4 Ion Antonescu (n. 1882 – d. 1946), ministru de Război
cie nouă, aparte, între categoriile sociale din secolul şi prim-ministru al României (1940–1944). Condamnat la
moarte şi executat pentru crime de război (1946).
al XX-lea.
5 Gheorghe Apostol, Eu şi Gheorghiu-Dej, Bucureşti, regie
Rolul acestei categorii era de ferment al mobilizării proprie 1998, p. 56.
şi influenţării mulţimii în sensul dorit de Stalin în ţările 6 Mihai Novicov, op. cit., p. 56.
ocupate de Armata Roşie. Chiar şi ţinuta activiştilor 7 Tudor Arghezi (n. 1880 – d. 1967), poet şi jurnalist. S-a
de-atunci copia stilul vestimentar al „părintelui manifestat politic, în perioada interbelică, în moduri ce pu-
popoarelor“: haină croită după modelul tunicii militare teau suscita reacţii diverse. Spre exemplu, în 1918–1919 fu-
ruseşti şi pantaloni largi, vârâţi în cizme. „Uniforma“ sese închis deoarece colaborase cu autorităţile germane; însă
în 1943 a publicat împotriva ambasadorului german Killinger
aceasta era completată de nelipsitul „porthart“ – o pamfletul „Baroane“, pentru care a fost deportat în lagărul de
taşcă de piele cu „material“ propagandistic. Până la la Târgu-Jiu. După război a continuat să-şi manifeste spiritul
încheierea cooperativizării agriculturii, activiştii de independent în publicistică. După un atac dezlănţuit asupra
teren nu s-au despărţit de pistol. lui de „Scînteia“, în 1948, poetul n-a mai putut publica nimic

270 271
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

până în 1954. Volumele lui s-au editat apoi în tiraje enorme şi cei propuşi spre aprobarea Politburo pentru înalte funcţii de
au fost distinse cu premii însemnate. stat (miniştri, miniştri adjuncţi, directori de mari centrale).
8 Demostene Botez (n. 1893 – d. 1973), poet şi publicist. A 18 Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej, prefaţă şi
fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor (1964 –1966). note Lavinia Betea, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Curtea
9 Zaharia Stancu (n. 1902 – d. 1974), scriitor, poet şi jur- Veche Publishing, 2008, pp. 225–226.
nalist cu orientare de stânga. În perioada 1942–1943 a fost 19 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 238.
internat în lagărul de la Târgu-Jiu, fiind suspectat că ar avea 20 Ibidem, p. 239.
simpatii comuniste. Perioada a fost evocată ulterior în volu- 21 Michel-Pierre Hamelet, Nicolae Ceauşescu avec ses tex-
mul memorialistic Zile de lagăr. După 23 august, a deţinut tes essentiels, Paris, Editions Seghers, 1971, pp. 40–41.
funcţii în instituţii artistice. A fost director al Teatrului 22 Nicolae Guină (n. 1911 – d. 1999), profesia de bază:
Naţional din Bucureşti, membru al Academiei Române şi cel funcţionar. Membru al PCdR din 1932. Membru al CC al
mai longeviv preşedinte al Uniunii Scriitorilor (1949–1956; PMR/PCR (1955–1979), membru al Comisiei Centrale de
1966–1974). Revizie (1979–1984). Ambasador în Iugoslavia (1954–1959 şi
10 Sergiu Malagamba (n. 1913 – d. 1978), muzician URSS (1960–1966).
deţinut câteva luni la Tg.-Jiu pentru „moda indecentă“ pe 23 Lavinia Betea, Poveşti din Cartierul Primăverii,
care-o lansase. Bucureşti, Curtea Veche Publishing, 2010, p. 188.
11 Nicolae Rădescu (n. 1874 – d. 1953), militar şi om poli- 24 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/1424, f. 17
tic. A fost închis în lagărul din Tg.-Jiu, în 1942, din cauza unui 25 Ibidem, f. 25.
articol critic la adresa ambasadorului Germaniei la Bucureşti. 26 Lavinia Betea, Andrei Ştefan, Stăpânul secretelor lui
După 23 august a devenit şef al Marelui Stat Major al Armatei Ceauşescu. I se spunea Machiavelli, Bucureşti, Adevărul,
şi prim-ministru (7 decembrie 1944 – 6 martie 1945). S-a au- 2011, pp. 287–288.
toexilat în 1946. 27 Interviul autorului cu Ion Iliescu, 20 septembrie 2009.
12 Lucreţiu Pătrăşcanu (n. 1900 – d. 1954), doctor în Drept 28 Constantin Vişoianu (n. 1897 – d. 1994), diplomat şi
şi Ştiinţe Economice. Membru fondator al PCdR, folosit ca politician. Ministru al Afacerilor Externe ale României (4 no-
avocat în apărarea comuniştilor. Ministru al Justiţiei (1944– iembrie 1944 – 5 martie 1945), s-a autoexilat în străinătate
1948), a contribuit decisiv la instaurarea legislaţiei de tip unde a condus Comitetul Naţional Român (1948–1975).
comunist şi înfiinţarea tribunalelor poporului. Victimă a celui 29 Barbu Ştirbey (n. 1872 – d. 1946), om politic şi aristo-
mai lung proces politic din istoria comunismului mondial, a crat cu mare influenţă la Curtea Regală. Scurte perioade din
fost condamnat la moarte şi executat (1954), fiind reabilitat anul 1927 a deţinut funcţiile de prim-ministru, ministru de
ulterior (1968). Externe şi ministru de Finanţe.
13 Lavinia Betea, Lucreţiu Pătrăşcanu, moartea unui lider 30 Mihai Rădulescu, Tragedia lui Lucreţiu Pătrăşcanu, Con-
comunist, Bucureşti, Curtea Veche, Publishing, 2011, p. 47. vorbiri cu Corneliu Coposu, Bucureşti, Ramida, 1992, p. 36.
14 Memoriile lui Chivu Stoica, manuscris inedit, p. 231. 31 Jean-François Soulet, Istoria comparată a statelor co-
15 ASRI, fond P, dosar 40 002, vol. 2, f. 224. muniste din 1945 până în zilele noastre, Iaşi, Polirom, 1998,
16 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 230. pp. 29–23.
17 Operaţia prin care Biroul Politic confirma (aproba) 32 Viaceslav Mihailovici Molotov (n. 1890 – d. 1986), lider
propunerea secţiei organizatorice a Comitetului Central al PCUS. A deţinut funcţia de ministru al Afacerilor Externe
pentru anumite funcţii. Avizul la asemenea nivel însemna că (1939–1949, 1953–1956) şi preşedinte al Sovietului Comi-
funcţia aparţine elitei partidului – nomenklatura. Termenul sarilor Poporului (1930–1941).
provine din uzanţele cancelariei lui Stalin care opera cu no- 33 Liviu C. Ţârău, Între Washington şi Moscova – Politicile
menklatura 1 – listele cu cei propuşi spre aprobarea Politburo de securitate naţională ale SUA şi URSS şi impactul lor asupra
pentru înalte funcţii de partid şi nomenklatura 2 – listele cu României (1945–1965), Cluj-Napoca, Ed. Tribuna, 2005, pp. 220.

272 273
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

34 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op.cit., p. 153 60 Michel-Pierre Hamelet, Nicolae Ceauşescu avec ses tex-
35 Manole Bodnăraş (n. 1909 – d. 1985), fotograf. A deţinut tes essentiels, Paris, Editions Seghers, 1971, p. 41.
funcţii precum: vicepreşedinte şi preşedinte al Comitetului 61 Dumitru Petrescu (n. 1906 – d. 1969), profesia de bază:
pentru Cultură Fizică şi Sport, ambasador în Albania. strungar. Membru PCdR din 1932. Condamnat în procesul
36 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., p. 133. greviştilor de la Griviţa la muncă silnică pe viaţă. În 1935
37 Ibidem, pp. 136–138. a evadat din închisoarea Craiova împreună cu Constantin
38 Radu Mintzer (n. 1912 – d. 1993), doctor în drept la Doncea şi Gheorghe Vasilichi cu sprijinul Cominternului. A
Roma. Date neprecizate privind aderenţa la PCdR, condam- revenit în ţară ca locţiitor politic al Diviziei Tudor Vladimires-
nat la muncă silnică pe viaţă în anii războiului. Sub numele cu. Membru supleant şi plin al CC al PMR/PCR (1948–1955;
de Radu Mănescu a fost profesor la ASE Bucureşti şi minis- 1965–1969) a ocupat funcţii însemnate precum: şef al DSPA
tru adjunct al Finanţelor (1951–1970). În 1985 a emigrat (1948), ministru al Finanţelor (1952–1955), vicepreşedinte
în Israel. al Guvernului (1955–1956). În 1956 a fost exclus din partid
39 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 225. şi trecut pe linie moartă pentru discuţii fracţioniste. A fost
40 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., p. 139. readus în cercul puterii de către Nicolae Ceauşescu.
41 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 246. 62 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 208.
42 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., pp. 28–29. 63 Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, Bucureşti, Com-
43 Memoriile lui Chivu Stoica, pp. 250–252. pania, 2008, p. 246
44 Actul de desfiinţare al Cominternului fusese semnat în 64 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 209.
numele PCdR de Ana Pauker. Revenise, aşadar, în România 65 Lavinia Betea, Poveşti din Cartierul Primăverii, Bucu-
ca lider al comuniştilor cu girul Moscovei. reşti, Curtea Veche Publishing, 2010, pp. 273–279.
45 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., p. 142. 66 Lavinia Betea, Partea lor…, pp. 253–260.
46 Ibidem, p. 144. 67 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 256.
47 O parte din acest comando a fost utilizată de Bodnăraş 68 Lavinia Betea, Partea lor…, pp. 253–260.
în preluarea lui Ion şi Mihai Antonescu din seiful Palatului 69 Nicolae Cealîc, rebotezat Celac, inginer silvic de origine
Regal în noaptea de 23 spre 24 august 1944. Ei l-au păzit şi găgăuză, din Basarabia, care a fost mutat în Vechiul Regat
l-au predat pe Ion Antonescu sovieticilor după intrarea aces- fiind bănuit de autorităţile româneşti de simpatii comuniste.
tora în Bucureşti. (Cf. Lavinia Betea, Andrei Ştefan, Stăpânul secretelor lui Cea-
48 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., p. 146 uşescu. I se spunea Machiavelli, Bucureşti, Adevărul, 2011, p.
49 Ibidem, pp. 150–151 37). După 1944 a fost primul prefect comunist al Craiovei şi
50 Ibidem. înalt funcţionar al reprezentanţei României în CAER. În total
51 Ibidem, p. 44. dezacord cu linia lui Gheorghiu-Dej expusă în Declaraţia din
52 Ibidem, pp. 47–50. aprilie 1964, a solicitat cetăţenie sovietică (Cf. Interviul auto-
53 Ibidem, p. 154. rului cu Ştefan Andrei din 20 noiembrie 2010).
54 Ibidem, p. 143. 70 Lavinia Betea, Ştefan Andrei, Stăpânul secretelor…,
55 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 224. pp. 37–38.
56 Winston Churchill (n. 1874 – d. 1965), om de stat englez. 71 Mihail Roşianu (n. 1900 – d. 1973), învăţător, mem-
Lider important al Partidului Conservator, a deţinut funcţia bru al PNŢ în 1944. Membru supleant al CC al PCR/PMR
de prim-ministru al Marii Britanii (1940–1945, 1951–1955). (1945–1960) şi plin (1954–1955; 1960–1973). A deţinut funcţii
57 Franklin Delano Roosevelt (n. 1882 – d. 1945), cel de-al însemnate în cultură şi diplomaţie, fiind considerat unul din-
treizeci şi doilea preşedinte al SUA (1933–1945). tre intimii lui Gheorghiu-Dej.
58 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., pp. 58–59. 72 Iustinian Marina (n. 1901 – d. 1977), pe numele de
59 Mihai de Hohenzollern (n. 1921), rege al României mirean Ioan Marina. Cel de-al treilea patriarh al Bisericii
(1927–1930; 1940–1947). Ortodoxe Române (1948–1977).

274 275
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

73 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 259. al Palatului (aprilie – august 1944) a putut realiza legăturile
74 Lavinia Betea, Partea lor…, p. 53. dintre Palat şi coaliţia BND în vederea scoaterii României
75 Andrei Pătraşcu (n. 1911 – d. 1986), profesia de bază: din războiul contra Aliaţilor. A condus primele două guverne
croitor. Membru al PCdR din 1934. Membru al CC al PCR după 23 august 1944, demisionând la 2 decembrie 1944.
(1945–1948). Cariera sa politică a sfârşit printr-un incident pe- 88 ASRI, fond P, dosar 40002, vol. 1, f. 292.
trecut în 1945 la Malaxa, când în ciocnirile dintre sindicaliştii 89 Prezenţa lui Pătrăşcanu în delegaţia română care a sem-
comunişti şi adversarii lor, Pătraşcu l-a împuşcat, din greşeală, nat armistiţiul cu URSS – şi mai ales asumarea preşedinţiei
pe Gheorghe Apostol. Din raţiuni de partid, incidentul a fost delegaţiei, a fost socotită o mare greşeală de către toţi tovarăşii
muşamalizat de Ana Pauker şi Teohari Georgescu. După epu- săi. Nemulţumit a fost şi Stalin. Pătrăşcanu, socoteau ei,
rarea acestora (1952), Pătraşcu a fost trimis într-o colonie de angajase partidul comunist într-o înţelegere cu consecinţe
muncă (1952–1955), iar de acolo, până la pensie (1955–1961), negative pentru cetăţenii români. Datorită prestaţiei sale,
la munca de jos, normator într-o fabrică de confecţii. nu-i mai puteau învinui exclusiv pe reprezentanţii burghezo-
76 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 19. moşierimii de poverile despăgubirilor de război.
77 Lavinia Betea, Poveşti…, pp. 186–188. 90 Principiul Bumerangului, Documente ale Procesului
78 Lavinia Betea, Ştefan Andrei, Stăpânul secretelor..., Lucreţiu Pătrăşcanu, Bucureşti, Vremea, 1996, pp. 105–131.
pp. 36–37. 91 Mircea Ioniţiu, Amintiri şi reflecţiuni, Bucureşti,
79 Memoriile lui Chivu Stoica, p. 261. Editura Enciclopedică, 1993, pp. 50–54.
80 ASRI, fond. P, dosar 40002, vol. 14, ff. 361–363. 92 Serge Moscovici, Cronica anilor risipiţi. Povestire auto-
81 ASRI, fond P, dosar 40002, vol. 4, ff. 243–245. biografică, Iaşi, Polirom, 1999, pp. 239–240.
82 Constantin (Dinu) Brătianu (n. 1866 – d. 1950), om po- 93 Lilly Marcou, Sub Stalin şi Dej, Memoriile unui om de
litic, liderul PNL (1933–1947). Semnatar, împreună cu Iuliu stânga, Bucureşti, Antet, 1998, pp. 51–52.
Maniu, Constantin Titel Petrescu şi Lucreţiu Pătrăşcanu al 94 ANIC, Arhiva Cancelariei CC al PCR, dosar 31/1945,
pactului prin care s-a format BND, în numele căruia s-a decis ff. 4–10.
scoaterea României din războiul împotriva Puterilor Aliate la 95 Corneliu Mănescu (n. 1916 – d. 2000), jurist. Membru de
23 august 1944. A decedat în închisoare. partid din ilegalitate. Activist în sectorul de propagandă al Ar-
83 Constantin Titel Petrescu (n. 1888 – d. 1957), lider al matei, ministru al Afacerilor Externe (1961–1972), preşedinte
Partidului Social-Democrat din România care a semnat pactul al Adunării Generale a ONU (1967–1968), ambasador la Paris
BND, dar s-a opus fuziunii PSDR cu PCR. În 1948 a înfiinţat (1977–1982), semnatar al „Scrisorii celor şase“ (1989).
Partidul Social Democrat Independent. Deţinut politic după 96 Lavinia Betea, Partea lor…, pp. 430–431.
instaurarea dictaturii proletariatului (1948–1955). 97 Ibidem, 430.
84 ASRI, fond P, dosar 40002, vol. 15, ff. 195–198. 98 Valter Roman (Ernst Neulander, n. 1913 – d. 1983), in-
85 Sabin Manuilă (n. 1894 – d. 1964), fruntaş ţărănist giner, militant comunist din 1931, luptător în Brigăzile Roşii
apropiat de Iuliu Maniu, director la Institutul Central de din Spania. În anii războiului a lucrat la „Radio România
Statistică (1932–1947), autoexilat în SUA. Liberă“, creat de Comintern la Moscova. A revenit în ţară cu
86 Anton Golopenţia (n. 1909 – d. 1951), sociolog, direc- divizia „Horia, Cloşca şi Crişan“. A îndeplinit funcţii politice
tor general al Institutului Central de Statistică (1947–1948). în armată, fiind şeful DSPA (1947–1951). A fost ministrul
Ca şi Sabin Manuilă, a intrat în atenţia serviciilor speciale Poştelor şi Telecomunicaţiilor (1951–1953) şi directorul Edi-
sovietice de pe teritoriul României ca şi coordonatori ai turii Politice (1953–1983).
recensământului efectuat în Transnistria din ordinul lui An- 99 Constantin Zane, Memorii (1937–1974), Bucureşti, Ex-
tonescu în 1941–1942. Arestat în 1950 în ancheta Pătrăşcanu, pert, 1997, p. 73.
a decedat în închisoare. 100 Dan Cătănuş, Ion Chiper, op. cit., p. 216.
87 Constantin Sănătescu (n. 1885 – d. 1947), militar, om
politic. Ca şef al Casei Militare Regale ( 1943–1944) şi mareşal

276 277
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

despărţit3. Nicolae Ceauşescu s-a ascuns în localitatea


Peştişani, fiind găzduit de preotul Vasile Brâncuşi4.
Vreme de trei zile şi trei nopţi a stat în turla bisericii
din comună, după care a plecat spre Bucureşti. Nu a re-
uşit să se deplaseze rapid în Capitală, ascunzându-se
în Piteşti până pe 28 august5.
12 Atunci, foştii deţinuţi comunişti nu au avut vre-
Şeful uteciştilor me să-şi depene unii altora peripeţiile evadării. S-au
mobilizat repede, după plan. Prima misiune asuma-
tă încă din lagărul de la Tg.-Jiu a fost întâmpinarea
Armatei Roşii la „porţile“ Capitalei, eveniment progra-
mat pentru dimineaţa zilei de 30 august, la bariera
Primul discurs public Colentina6.
Partid mic, comuniştii s-au organizat ad-hoc.

D
upă 23 august 1944, tânărul Nicolae Ceauşescu Principalele „figuri“ din lagărul de la Târgu-Jiu au
avea drum deschis spre ierarhia partidului co- primit imediat responsabilităţi organizatorice. În vir-
munist. Şi spre funcţiile în stat, desigur, deoare- tutea vârstei, Nicolae Ceauşescu a fost desemnat să
ce Armata Roşie ocupa kilometru cu kilometru România se ocupe de tineret. La sfârşitul lunii august 1944 nu
şi îşi impunea dominaţia asupra ţării. mai exista însă o organizaţie a Uniunii Tineretului
Ajuns în Bucureşti, după 23 august Ceauşescu s-a Comunist în Capitală. Mai degrabă, Ceauşescu a in-
reîntâlnit cu majoritatea tovarăşilor de la Târgu-Jiu şi trat în legătură cu câţiva muncitori cu vederi politice
Caransebeş. Nici aceştia nu avuseseră drum spornic de stânga sau mai repede „entuziasmaţi“ de noutăţi,
spre Capitală. După fuga lui Gheorghe Gheorghiu-Dej încropind o delegaţie a tineretului. Tinerii evrei care
şi Vanea Didenko, alt grup din lagărul de la Târgu-Jiu fuseseră internaţi în lagărele de muncă obligatorie de
evadase înainte de 23 august. Astfel, Andrei Neagu, regimul lui Ion Antonescu au fost, de asemenea, gata
Alexandru Drăghici şi Gheorghe Apostol au fugit în de primire. Cu ei s-a prezentat când tancurile sovietice
seara de 16 august din colonia de muncă de la Târgu- au ajuns la bariera Colentina.
Cărbuneşti. Au fost însă prinşi de ţărani şi predaţi Cum au ajuns comuniştii să fie lăsaţi să organizeze
autorităţilor. În 23 august se aflau într-un post de jan- astfel de festivităţi? Generalul Gheorghe Mihail, şe-
darmi, de unde au fost eliberaţi după ce Regele Mihai ful Marelui Stat-Major, îi recomandase la 29 august
a citit proclamaţia către ţară1. primului ministru Constantin Sănătescu să nu-i
Versiunile privindu-l pe Ceauşescu sunt diverse şi întâmpine pe sovietici la „porţile“ oraşului. Ci să aş-
contradictorii. Una dintre biografiile postdecembriste tepte ca generalul Malinovski să caute autorităţile
ale lui Ceauşescu susţine că ar fi reuşit să fugă împreu- române, la reşedinţele lor oficiale. Aşadar, Armata
nă cu Grigore Preoteasa, după ce au mituit un gardian Roşie eliberatoare risca să se trezească fără aplau-
al lagărului, care a slăbit vigilenţa2. Evenimentul s-ar daci la intrarea în Capitală. Comuniştii au beneficiat
fi petrecut la 4 august 1944. După evadare, tinerii s-au însă de suportul generalului Iosif Teodorescu, şeful

278 279
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Comandamentului Militar al Capitalei, şi al generalu- la tineri să „strângă rândurile“ în jurul comuniştilor şi


lui Victor Dombrowski, primarul oraşului, prezenţi şi al Armatei Roşii. În mesajul său nu se adresa doar ute-
ei la eveniment7. ciştilor. I-ar fi dorit alături pe toţi tinerii „progresişti“,
Acolo s-a aflat şi Nicolae Ceauşescu, conducând „de- înregimentaţi în „partidele istorice“, sau muncitori în
legaţia tinerilor“. Un document fotografic îl arată la fabricile şi uzinele României.
bariera Colentina, alături de Gheorghe Apostol, Petre La tribună i-a succedat Gheorghe Apostol, care-a
Constantinescu-Iaşi şi Constantin Agiu8. După primi- adus bucureştenilor salutul Comitetului Central al
rea ostaşilor sovietici, delegaţia comuniştilor s-a mutat Partidului Comunist şi a exprimat recunoştinţă „glo-
în centrul Bucureştiului, unde pregătiseră un program rioasei şi eroicei Armate Roşii eliberatoare care prin
de elogiere a URSS. Atunci a intrat Nicolae Ceauşescu, lupta unită cu mândra noastră armată română va cu-
ca politician, în viaţa publică. Evenimentul s-a derulat răţa ţara de hoardele barbare hitleriste“10.
în balconul clădirii Palatul Societăţii Generale, din Ce-o fi înţeles adunarea din aceste vorbe este greu
spatele statuii lui Mihai Viteazul. Îi stătea alături de apreciat. Se bucurau însă că războiul se terminase.
Lenuţa Petrescu, care avea să-l însoţească apoi tot Românii aveau pentru prima dată de-a face cu o ma-
drumul vieţii, până la ultima lor ieşire în balconul CC nifestaţie publică de amploare a comuniştilor. Veneau
şi în faţa plutonului de execuţie. timpuri noi.
Informaţiile acestea provin din presa vremii: dar în Cert este că nu ţărăniştii sau liberalii au strâns
contextul neprevăzutelor evenimente şi din obişnuin- mulţimile în centrul Capitalei pentru a sărbători înlă-
ţa cenzurii de război sunt evitate detaliile „picante“. turarea lui Antonescu. Ceauşescu şi ai lui au făcut-o,
Întrunirea de la Palatul Societăţii Generale a fost oameni despre care opinia publică nu ştia mare lucru.
prezidată de Gheorghe Vlădescu-Răcoasa. La balcon Desigur, se ştia că aveau sprijinul Armatei Roşii şi al
au urcat şi Gheorghe Apostol, Alexandru Drăghici bolşevicului Stalin. O forţă militară pe care românii
şi Constantin Agiu. Din partea tineretului a vorbit erau nevoiţi s-o cunoască pe pielea lor. Cu referire la
Nicolae Ceauşescu. Cu toţi au fost prezentaţi mulţimii primele impresii lăsate de militarii sovietici, scriitorul
ca luptători neînfricaţi contra nazismului, închişi din Mihail Sebastian nota în jurnalul său următoarele:
această cauză de călăul Antonescu în lagăre şi închi- „Nedumerire, frică, îndoială. Soldaţi ruşi care violează
sori. Tipul de recomandare ca prigoniţi şi exploataţi de femei (Dina Cocea povestea ieri). Soldaţi care opresc
burghezo-moşierime nu venise încă. maşini în stradă, dau jos pe şofer şi pasageri, se urcă
Printre altele, Ceauşescu a spus în cuvântarea sa: la volan şi dispar. Magazine prădate“11.
„Doborârea dictaturii călăului Antonescu a deschis ti- Comuniştii aveau planul lor de afirmare în politica
neretului drumul spre o viaţă liberă, dându-i posibili- vremii, ignorând problemele populaţiei determinate de
tatea organizării sale pentru înfăptuirea unui trai mai contactul cu ostaşii sovietici care intraseră ca armată
bun, mai fericit“9. Nicolae Ceauşescu a continuat apoi de ocupaţie. Principala lor preocupare era să câştige
cu sacrificiile pentru libertate ale tineretului progre- suportul populaţiei şi să întemeieze cât mai multe or-
sist, „vârât în închisoare“ în anii războiului. El însuşi ganizaţii în fabrici, la sate, în porturi.
ajunsese în lagăr în contextul începerii celei de-a doua Încă din primele zile după 23 august 1944 a fost
conflagraţii mondiale. La finalul cuvântării, a apelat reactivată Uniunea Tineretului Comunist. Nicolae

280 281
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Ceauşescu a primit de la partid prima misiune impor- război, pentru a constitui Frontul Unic Muncitoresc al
tantă din cariera lui, fiind desemnat să se ocupe de Tineretului.
sectorul de tineret. Curând însă, noul lider al tinerilor a primit o dispo-
Nu există foarte multe informaţii despre modalita- ziţie organizatorică şi mai importantă de la partid –
tea prin care Ceauşescu a ajuns şeful UTC-ului. Fostul crearea Frontului Naţional Democrat al Tineretului.
deţinut Pavel Câmpeanu opina că Gheorghiu-Dej l-ar Comuniştii şi aliaţii lor din guvernul Sănătescu nu se
fi preferat iniţial la cârma tineretului pe Alexandru mai înţelegeau cu miniştrii democraţi, fiind înfiinţat
Drăghici12. Însă Ceauşescu avea experienţă în sectorul din partidele de stânga Frontul Naţional Democrat,
unde activase în ilegalitate, iar pentru Drăghici se gă- pentru a prelua cu forţa guvernarea ţării. Uteciştii au
seau oricând misiuni. dat tonul alianţei organizaţiilor de stânga la nivel de
Nicolae Ceauşescu a fost considerat un lider impor- tineret. La începutul lunii octombrie 1944, CC al UTC
tant al comuniştilor încă din primele zile de libertate. a emis Proiectul de platformă a Frontului Naţional-
Mărturie stau documentele din arhiva partidului, care Democrat al Tineretului. Precizau aici că „tineretul
îl atestă în primul Comitet Central al PCR, cu urmă- poate participa cu elanul şi forţa sa în lupta pentru
toarea componenţă: Constantin Pârvulescu, Gheorghe eliberarea naţională şi democratizarea ţării, la lupta
Gheorghiu-Dej, Teohari Georgescu, Iosif Rangheţ, Ana de zdrobire a Germaniei hitleriste şi a trădătorilor de
Pauker (care nu ajunsese încă în ţară), Constantin ţară legionari şi antonişti“18. Un complicat program!
Agiu, Lucreţiu Pătrăşcanu, Emil Bodnăraş şi Nicolae În paralel cu acţiunile punctuale privind cucerirea
Ceauşescu. La rubrica „repartizarea muncii“, în drep- spaţiului public de către comunişti, Nicolae Ceauşescu
tul lui Ceauşescu este menţionat: „Tineret“13. şi tovarăşii săi din CC al UTC au conceput noua stra-
Pentru a organiza UTC-ul, tânărul activist a pri- tegie a organizaţiei după război. Aşadar, la începutul
mit un sediu în zona rezidenţială a Capitalei, pe Aleea lunii noiembrie 1944 a fost finalizat documentul Noile
Alexandru nr. 23. Îi avea alături în CC al UTC pe alţi sarcini ale CC al UTC în noua situaţie politică după
trei ilegalişti: Ivanca Sarisky14, Alexandru Drăghici şi 23 august 1944, precum şi transformarea UTC într-o
Ladislau Ady15. Ca să fie mereu aproape, partidul le-a organizaţie de masă a tineretului muncitoresc ţără-
acordat tuturor locuinţe în imobilul situat pe strada nesc19. Programul propunea renunţarea la canoanele
Dr. Râmniceanu nr. 2716. Nicolae Ceauşescu s-a mutat ilegalităţii în organizarea UTC-ului după război.
încă de la început împreună cu Lenuţa Petrescu, care Acum, scopul organizaţiei era atragerea unui număr
lucra în cadrul organizaţiei de partid Ilfov. cât mai mare de membri activi.
UTC-ul s-a manifestat ca subordonat fidel lideri- Astfel, tinerii comunişti au urmat partidul, organi-
lor partidului, punând în aplicare, pentru resortul zându-se în instituţii şi în comunităţile locale („fabrici,
de tineret, toate strategiile „de sus“. Întâi de toate, circumscripţii, şcoli, facultăţi, comune“), şi nu pe celule
Nicolae Ceauşescu avea de recuperat decalajul faţă de de partid. Lărgirea organizaţiei nu trebuia însă să se
„organizaţia mamă“, respectiv înfiinţarea unui Front facă haotic, ci cu vigilenţă, pentru ca în UTC să nu se
Unic al partidelor de stânga17. Astfel, la 5 septembrie „strecoare“ elemente duşmănoase care să compromită
1944, conducerea UTC-ului şi a Tineretului Social- partidul. În privinţa problemelor strict organizatorice
Democrat s-a reunit în prima şedinţă comună de după nu puteau lucra transparent. Războiul nu se terminase

282 283
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

încă, şi nu puteau şti cu siguranţă ce va urma. Iar in- vreme, plăţi semnificative. Organizaţia de tineret câş-
filtrările în celulele formaţiunii sau acţiunile de a crea tiga aderenţi cu acelaşi discurs demagogic ca şi al lide-
disensiuni între ele erau tehnici la ordinea zilei. rilor maturi ai partidului. Şi nu au fost puţini tinerii
Semnatari ai documentului au fost Nicolae care au aderat la UTC stimulaţi de promisiunea că vor
Ceauşescu, Alexandru Drăghici, Ion Vinţe şi Ivanca fi trataţi omeneşte în ateliere şi fabrici şi, de ce nu,
Sarisky. Cât din „concepţia“ expusă aparţine semnata- vor deveni curând proprietarii acestora. Deşi despre
rilor, cât indicaţiilor de la partid şi cât de la Moscova, naţionalizare sau colectivizare nu s-a vorbit deloc în
greu de spus. Peste ani, fostul şef de cabinet al lui acest timp.
Gheorghiu-Dej, Paul Sfetcu, avea să-l acuze doar pe Pe lângă întâlnirile din fabrici, Nicolae Ceauşescu
Ceauşescu de faptul că UTC a fost construit pe baze s-a preocupat şi de identificarea unor activităţi de di-
conspirative după război şi de aceea nu a căpătat as- vertisment care ar fi atras atenţia tinerilor. În acest
pect de masă. Ceauşescu, scria el, ar fi fost „rupt de sens, Noile sarcini ale CC al UTC în noua situaţie po-
pulsul noii vieţi social-politice“ şi ar fi orientat orga- litică după 23 august 1944, precum şi transformarea
nizaţie spre semiclandestinitate20. Noul şef al UTC, UTC într-o organizaţie de masă a tineretului munci-
rămas „blocat“ în canoanele ilegalităţii, nu ar fi ob- toresc ţărănesc prevedeau organizarea unor cercuri
servat „avântul care cuprinsese masele largi“, rupând cultural-sportive, a unor şezători artistice, dansuri,
organizaţia tineret de noul făgaş pe care mergea ţara. biblioteci pe lângă toate organizaţiile tineretului etc.
Pe Ceauşescu l-a făcut responsabil de dispariţia UTC Scoaterea unei gazete a tineretului era o altă „necesi-
în câteva luni. tate imediată“ a UTC, deoarece ziarul putea „îndruma
Însă UTC nu a fost o organizaţie sectară, cum s-a tineretul pe drumul luptei consecvent antifasciste“.
spus după dispariţia regimului comunist. Urmărind Astfel a apărut ziarul „Sportul Popular“, subordo-
presa şi arhivele vremii, reiese că Nicolae Ceauşescu nat UTC. Primul număr al publicaţiei conţinea un edi-
şi tovarăşii săi au început adevărate „turnee“ prin fa- torial semnat de Ceauşescu22, unde anunţa scopurile
bricile şi satele ţării ca să atragă aderenţi la Platforma gazetei şi „direcţiile“ noii mişcări sportive democra-
Frontului Naţional-Democrat al Tineretului. Spre tice astfel: „Până acum sportul a fost un lux, de care
exemplu, la 11 octombrie 1944, Alexandru Drăghici a masele întregi ale tineretului nu s-au putut bucura.
poposit la Fabrica de avioane SET, unde le-a promis ti- Fasciştii au folosit sportul pentru a pregăti tineretul
nerilor muncitori reforme importante: majorarea sala- pentru războiul lor criminal şi banditesc. În România
riilor în raport cu scumpirile, restituirea Împrumutului democrată sportul trebuie să fie la îndemâna mase-
Apărării Naţionale – reţinut de la muncitori în timpul lor largi ale tineretului, care trebuie sprijinite atât
războiului –, restituirea sumelor de bani oprite din sa- de Stat, cât şi de întreprinderi“. Pe viitor, prognoza
larii, plata orelor de alarmă, plata concediilor legale ale liderul uteciştilor, practicarea sportului va fi la înde-
ucenicilor, plata orelor de şcoală ale ucenicilor, plata mâna tuturor tinerilor, mai cu seamă a muncitorilor
cărţilor de şcoală ale ucenicilor, desfiinţarea corvezilor şi ţăranilor, constrânşi în trecut, de burghezi, să ducă
particulare la care erau obligaţi ucenicii, desfiinţarea un trai nesănătos.
amenzilor pentru muncitori şi ucenici21. Rezulta astfel E puţin probabil să fi scris Ceauşescu asemenea
că, sprijinind comuniştii, tinerii vor câştiga, în scurtă fraze după inspiraţia lui. Cel mai probabil a preluat un

284 285
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

articol pe temă din oficiosul partidului şi l-a adaptat. muncitori, ucenici. Erau angajaţi ai rafinăriilor
După tipicul vremii, operaţia aceasta o făcuseră gaze- „Astra“, „Columbia“, „Româno-Americană“, „Orion“
tarii nou-angajaţi la „Sportul Popular“, semnându-l pe şi ai Uzinelor „Vlahuţă“. Punctul final al festivalului
reprezentantul „patronatului“. a fost întrunirea din sala „Aro“. Cuvântul de deschi-
În spatele frazelor propagandistice se ascundea o dere l-a ţinut Petre Socol, şeful Regiunii Prahova a
miză deosebit de importantă în lupta partidelor poli- UTC, care l-a invitat la tribună pe superiorul său de
tice pentru atragerea tineretului. După Primul Război la Bucureşti, Nicolae Ceauşescu. Acesta le-a vorbit
Mondial, organizaţiile de extremă dreapta – fasciştii, tinerilor prahoveni în registrul consacrat al perioadei
naziştii, legionarii – câştigaseră adepţi prin găzdu- despre jertfa uteciştilor de pe acele meleaguri în pe-
irea unor competiţii sportive, prin promovarea unui rioada interbelică, dar şi despre recunoştinţa pe care
stil de viaţă sănătos, din care exerciţiile fizice zilnice trebuiau s-o poarte Armatei Roşii eliberatoare. La fi-
să nu lipsească. nal, a punctat asupra datoriei tinerilor comunişti de a
Ilegaliştii comunişti n-aveau cum organiza acti- curăţa ţara de moşieri23.
vităţi sportive, preferând să se întâlnească cu ocazia
unor manifestări câmpeneşti, la serate dansante şi ba-
luri. Iată că după război comuniştii români au copiat Militant pentru
imediat practicile sovieticilor, care-au folosit sportul ca „democratizarea“ tineretului
factor de organizare şi control al tineretului. În toată
istoria lor, regimurile comuniste au pus accent pe com- Pe lângă aceste activităţi organizatorice, Nicolae
petiţiile sportive – olimpiade, campionate mondiale – Ceauşescu s-a implicat şi în acţiunile propagandistice
ca prilejuri de măsurare a forţelor cu lumea capitalistă care au impus comuniştii în spaţiul public, misiune
şi afirmare a superiorităţii omului nou. extrem de importantă. Convenţia de Armistiţiu obliga
Nicolae Ceauşescu nu s-a limitat doar la activităţi- România să identifice şi să aresteze cetăţenii adepţi ai
le din Bucureşti câtă vreme s-a aflat în fruntea UTC. extremei drepte, deoarece puteau fi potenţiali susţină-
Toată viaţa a fost un om activ, înzestrat cu multă tori ai naziştilor în spatele frontului. Cum în România
energie şi mobilitate, folosit de partid ca şi „recrutor interbelică partidele de extremă dreaptă fuseseră con-
în mişcare“. stituite în mare parte din tineri, Ceauşescu trebuia să
Spre exemplu, la 19 noiembrie 1944 s-a deplasat la acţioneze rapid împotriva „flagelului“ extremist din
Ploieşti, cu prilejul festivalului tineretului comunist rândul colegilor săi de generaţie.
prahovean. În perioada războiului, organizaţia Prahova „Ţintele“ iniţiale ale UTC, în campania de „defas-
a partidului fusese printre cele mai active. Printre re- cizare“ a tinerilor, au fost studenţii. La 22 septem-
zultatele sale s-au numărat aşa-zisele sabotaje pasive, brie 1944, Ceauşescu a organizat prima întrunire a
înţelegând din aceasta că în rezervoarele de produse „Tineretului Universitar Antihitlerist“, în vederea
petroliere se introducea nisip, pentru a face greutăţi constituirii unui Comitet de Coordonare al Tineretului
armatei naziste în deplasarea vehiculelor sale. Democrat din România. La nivel universitar, comu-
Festivalul a început pe străzile oraşului, partici- niştii au fost reprezentaţi de Manea Mănescu, viito-
panţii fiind încolonaţi, pe categorii sociale: intelectuali, rul prim-ministru al lui Ceauşescu în anii 1970. Au

286 287
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

mai participat delegaţi ai organizaţiilor studenţeşti belicoase contra legionarilor. Aceştia erau prezentaţi
ţărăniste, liberale şi social-democrate. În calitate de în culori sumbre şi acuzaţi că atentau la integritatea
amfitrion, Nicolae Ceauşescu a cuvântat făcând apel ţării, prin opţiunea politică progermană. Într-un alt
la mobilizarea studenţilor democraţi pentru „zdro- editorial27, Ceauşescu a stigmatizat „otrava legiona-
birea hitlerismului“ şi pentru eliberarea Ardealului ră“ pentru păcatul „sădirii urii rasiale şi şoviniste“. A
de Nord24. mers şi mai departe, avansând ideea reeducării tine-
Retorica lui Ceauşescu contra hitleriştilor nu i-a vi- retului în concordanţă cu noile principii „de respect al
zat neapărat pe studenţii proantonescieni care se for- celorlalte naţiuni, în spirit de prietenie cu tineretul de
maseră intelectual în perioada războiului. Principalii altă naţionalitate“.
adversari erau legionarii. În general oameni tineri, Nu legionarii de dinainte de război erau preocupa-
aceştia fuseseră urmăriţi de regimul lui Antonescu rea lui Nicolae Ceauşescu, ci aceia care activau după
în perioada războiului, datorită rebeliunii legionare 23 august.
din ianuarie 1941. Atunci, Horia Sima, şeful Mişcării În timpul lui Antonescu, cei fără funcţii importante
Legionare, a încercat să-l răstoarne de la putere pe în Mişcare reuşiseră se scape de urmărirea autorităţi-
generalul Ion Antonescu. După 23 august 1944, legi- lor. Activau în diferite slujbe funcţionăreşti, iar după
onarii speraseră într-un regim mai relaxat pentru ei, arestarea mareşalului încercau să se reorganizeze şi
însă Convenţia de Armistiţiu i-a transformat în ţinte să-şi caute căi de supravieţuire şi chiar de prosperi-
vii pentru propaganda comunistă25. Legionarii trebu- tate. Aliaţi acum cu armatele sovietice, după ce în-
iau arestaţi şi internaţi în lagăre, pentru a se asigu- torseseră armele împotriva aliaţilor germani, dintre
ra spatele frontului, pornindu-se de la premisa că ei toate categoriile de români, comuniştii erau cei mai
continuau să fie aliaţii naziştilor în România. Aşadar, preocupaţi să-i identifice pe legionarii activi. În con-
Nicolae Ceauşescu, în calitate de şef al UTC, nu a secinţă, în textele publicate de „Scânteia Tineretului“,
pierdut nicio ocazie pentru a-i anatemiza şi a incita Nicolae Ceauşescu îşi îndemna tovarăşii la vigilenţă,
la delaţiuni contra lor. Sub pretextul „defascizării“26 susţinând că atâta timp cât „elementele trădătoare de
ţării, comuniştii aveau posibilitatea să-şi neutralizeze ţară“ vor mai rămâne în aparatul de stat şi în insti-
adversarii ideologici cei mai combativi. tuţiile economice şi culturale, nu putea fi vorba de „re-
Aşadar, într-o cuvântare ţinută la întrunirea zolvarea cu adevărat a nevoilor tineretului“. Şi incita
„Studenţilor Democraţi“, pe 3 octombrie 1944, Nicolae tineretul democrat la „curăţirea aparatului de stat“ de
Ceauşescu a afirmat următoarele: „În Universităţi, toţi duşmanii poporului28. Desigur, suportul aşteptat
elemente legionare şi profasciste uneltesc şi astăzi îm- de liderul UTC erau delaţiunile, care-au luat avânt
potriva intereselor studenţeşti. Ei (sic) trebuie să fie după 23 august 1944. Mulţi tineri au fost victime ale
demascaţi, izgoniţi şi arestaţi. Studenţimea trebuie să hărţuirii autorităţilor din pură răzbunare personală a
fie conştientă de menirea sa în împrejurările actuale“. celor din anturajul lor.
Pe lângă cuvântările publice, Ceauşescu şi-a expus Dar fiind încă în vigoare alianţele comuniştilor
mesajul antilegionar şi în organul de presă al UTC- cu ţărăniştii, liberalii şi social-democraţii, Nicolae
ului, „Scânteia Tineretului“. Începând de la primul Ceauşescu nu s-a manifestat ostil împotriva acesto-
număr, din 5 noiembrie 1944, publicaţia difuza mesaje ra cât timp a condus UTC. În primele luni după

288 289
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

23 august 1944, el a încercat să-i atragă de partea ide- cu manifestanţi la protestele de stradă de la sfârşitul
ilor progresiste, în viziunea unei solidarizări a întregu- anului 1944 şi începutul lui 194530.
lui tineret cu Uniunea Sovietică eliberatoare. Cum evoluaseră tensiunile începând cu eliberarea
Cu ocazia aniversării Revoluţiei din Octombrie de sub jugul fascist? La 29 septembrie 1944, „Scânteia“
1917, Nicolae Ceauşescu a propus ca evenimentul să a anunţat că PCR pregătise un „Proiect de platformă“
fie sărbătorit în comun de toate organizaţiile de tineret a unui Front Naţional Democrat. Erau invitate să in-
ale partidelor reprezentate în guvern. Mai mult, a re- tre toate forţele care doreau „reconstrucţia României“
uşit să-i convingă pe tinerii din „partidele istorice“ să printr-un „regim de reală democraţie parlamentară“,
participe activ la elogierea Uniunii Sovietice – progra- „unirea tuturor forţelor democratice“, „exproprierea
mul comun al sărbătorii de 7 noiembrie fiind pregătit moşiilor peste 50 de hectare“ etc. Începea asaltul asu-
la sediul PNL. pra puterii. Brusc, vechii aliaţi – politicieni sau mili-
Delegaţia comunistă a fost condusă de Nicolae tari – au fost prezentaţi de propaganda comunistă în
Ceauşescu, care i-a avut alături pe Ivanca Sarisky şi culori „fasciste“.
Manea Mănescu. La întrunire au fost reprezentate or- Rezultatele întrevederii de la începutul lunii octom-
ganizaţiile de tineret ale PNŢ, PNL, PSD, Partidului brie, de la Moscova, dintre Winston Churchill şi Iosif
Socialist-Ţărănesc şi Uniunii Patrioţilor. În vânătoa- Stalin se vădeau în aceste acţiuni ale comuniştilor. În
rea de „colaboraţionişti“, declanşată în Europa, nu era Capitala sovietelor, primul ministru britanic căzuse
greu să-i convingă pe adepţii partidelor care supravie- de acord cu „Ţarul roşu“ să renunţe la orice fel de in-
ţuiseră sub Antonescu că e bine să se arate de partea fluenţă în România. Prin ceea ce s-a numit „acordul de
învingătorilor. procentaj“, mâzgălit pe-un petic de hârtie, URSS avea
Pentru aniversarea Revoluţiei din Octombrie, un control de 90% în ţara noastră, în vreme ce englezii
tinerii democraţi au ales sala Teatrului „Roxy“ din şi americanii, de 10%. Se spune că România a fost sa-
Bucureşti. Principala figură a manifestaţiei a fost crificată pentru Grecia, de ale cărei graniţe se apropia
Nicolae Ceauşescu, care a şi rostit cuvântul de deschi- Armata Roşie. Churchill a obţinut o influenţă de 90%
dere. Vorbind despre jertfa tineretului sovietic – de la asupra Eladei, importantă pentru Marea Britanie prin
Revoluţia din Octombrie şi până la eliberarea României porturile de la Mediterana.
de sub jugul fascist – a concluzionat apoteotic: „Dacă Criza de guvern a început după eliberarea completă
azi noi putem să sărbătorim 7 noiembrie, datorăm a Transilvaniei de sub administraţia şi armata hort-
aceasta şi eroicului tineret sovietic, care şi-a vărsat hystă31, când Lucreţiu Pătrăşcanu şi Constantin Titel
sângele pentru a elibera ţara şi Ardealul de Nord de Petrescu şi-au dat demisia din Guvern. Propaganda co-
sub jugul cotropitorilor germani şi unguri“29. munistă a solicitat virulent impunerea unui Executiv
Odată organizat, venise momentul ca sectorul de controlat de Frontul Naţional Democrat. „Vrem guvern
tineret al partidului să fie scos în stradă! PCR avea FND!“ scria pe manşeta ziarelor de stânga.
nevoie de glasuri tinere protestatare contra ordinii Întrucât generalul Constantin Sănătescu nu dădea
sociale vechi, care să ceară venirea comuniştilor la semne că ar dori să lase puterea FND-ului, agitaţiile
putere. Aşa se face că Nicolae Ceauşescu a primit „cu- s-au mutat din presă în stradă. Duminică, 29 octom-
vânt de ordine“ de la liderii partidului să contribuie brie 1944, muncitorii din fabrici şi uzine, intelectualii

290 291
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

şi studenţii care aderaseră la partidele din FND au soarta populaţiunii muncitoare. Acest Guvern trebuie
fost mobilizaţi în Piaţa Victoriei. Înfruntând ploaia, să fie un Guvern al FND. Trebuie să-l impunem prin
mulţimea, estimată de ziarul „Scânteia“ la 70.000 de forţă“32.
oameni, a făcut un mare marş de protest pe străzile Iniţial, generalul Sănătescu nu a cedat presiunii co-
Capitalei. Purtau pancarte pregătite din vreme cu muniştilor, refuzând să-şi depună mandatul de prim-
imperative precum: „Jos guvernul profascist!“, „Vrem ministru în faţa regelui. Ameninţarea lui Ceauşescu
Guvern Naţional-Democrat!“, „La 23 august am rupt şi a tovarăşilor săi a devenit realitate curând, iar la
lanţurile robiei!“, „Vrem pe Gheorghiu-Dej în guvern!“, 5 noiembrie 1944, FND-ul a convocat o nouă mani-
acesta din urmă fiind „mesajul“ ceferiştilor. festaţie de stradă. Deşi Sănătescu demisionase, comu-
După două ore de pregătiri, mulţimea a pornit niştii au insistat să ţină mitingul preconizat. Ziarul
pe Calea Victoriei, spre Ministerul Economiei, unde „Scânteia“ a menţionat 100.000 de participanţi, deşi
funcţiona temporar guvernul, clădirea din Piaţa puţin probabil ca FND să fi strâns atâţia oameni. Ca
Victoriei fiind dezafectată din cauza bombardamente- şi la manifestaţia din octombrie, printre vorbitorii la
lor germane. miting a fost şi Nicolae Ceauşescu. Le-a vorbit celor
Manifestanţii s-au oprit preţ de câteva clipe la din Piaţa Palatului Regal: „Acum o săptămână eraţi
Ministerul Economiei, scandând să plece Sănătescu. aici şi spuneaţi că nu plecaţi până nu va pleca guver-
Presa comunistă susţinea însă, în acele zile, că la gea- nul“, le-a vorbit el despre hotărârea poporului de a
murile clădirii zăriseră soldaţi cu mitralierele îndrep- înlătura forţele reacţionare. „Iată că Guvernul a ple-
tate spre manifestanţi. Puţin probabil. Apoi, marşul a cat. Guvernul recent să ştie că va fi susţinut de noi
continuat spre Palatul Regal, cu o oprire la statuia lui în măsura în care va satisface nevoile tineretului şi
Carol I. Regele Mihai a fost astfel atenţionat să asculte ale poporului“33.
dorinţele „poporului“, numind un guvern FND. Au con- La cârma noului executiv a fost instalat tot gene-
tinuat la Universitate, cu alte discursuri la statuia lui ralul Sănătescu. Însă comuniştii şi-au atins scopul,
Mihai Viteazul. Când părea că procesiunea şi-a finali- obţinând încă un post, prin titularizarea lui Gheorghe
zat programul, „masele“ nu şi-au lăsat liderii să plece, Gheorghiu-Dej ca ministru al Comunicaţiilor. Dar
solicitând revenirea în faţa Ministerului Economiei, presiunile asupra reprezentanţilor celorlalte partide
pentru a manifesta contra Guvernului. din coaliţie nu au încetat. Curând după instalarea
Totul fusese bineînţeles regizat, comuniştii pregă- celui de-al doilea guvern Sănătescu, Armata Roşie a
tindu-şi amănunţit parada pe Calea Victoriei, pentru expulzat administraţia românească din Transilvania.
a-şi intimida adversarii. Cele mai radicale cuvân- Sovieticii au motivat nevoia de siguranţă în spatele
tări s-au rostit la a doua oprire în faţa Ministerului frontului. Agitatorii comunişti au continuat provocă-
Economiei. Acolo, Sănătescu a fost somat, în termeni rile în fabrici, muncitorii declanşând greve şi ieşind
duri, să plece. Printre cei care au luat cuvântul s-a în stradă pentru a solicita un guvern FND. În cele din
numărat şi Nicolae Ceauşescu, şeful tineretului comu- urmă, generalul Constantin Sănătescu a cedat, iar la
nist. Acesta a spus foarte clar: „Vrem un Guvern care 6 decembrie a fost numit un guvern condus de gene-
să îndeplinească loial şi cinstit armistiţiul cu Rusia ralul Nicolae Rădescu, alcătuit din miniştri prove-
Sovietică, care să facă reforme, să se îngrijească de nind din partidele coaliţiei. Comuniştilor nu li s-au

292 293
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

satisfăcut nici de data aceasta toate revendicările. Prima vizită în străinătate


Doreau obţinerea ministerelor de Interne şi de Război,
cu ajutorul cărora puteau controla mai bine România. După ce şi-a onorat obligaţiile de mobilizare a ti-
Celălalt minister vizat, al Justiţiei, fusese acontat de nerilor în stradă, Nicolae Ceauşescu s-a orientat către
Pătrăşcanu încă din 23 august 1944. relaţiile internaţionale ale UTC. În calitate de şef al ti-
Aşadar, Nicolae Ceauşescu se afla iarăşi în faţa neretului comunist, a făcut şi prima deplasare externă
unei misiuni: mobilizarea tineretului comunist, prin din lunga sa carieră politică. Prilejul a fost Conferinţa
care să se exercite presiune asupra prim-ministrului Uniunii Tineretului Muncitoresc din Bulgaria, organi-
Nicolae Rădescu. Cea mai însemnată manifestaţie în zată la Sofia în martie 194534. Pentru deplasare, a pri-
acest sens, la 24 februarie 1945, a antrenat zeci de mit de la Ministerul de Externe întâiul său paşaport,
mii de oameni. Încolonaţi de comunişti, au mărşălu- cu nr. 18.354. Conducea o delegaţie din care mai făceau
it pe străzile Capitalei contra lui Rădescu. În cursul parte: Petre Socol, Viorel Popa, Adriana Stănescu,
după-amiezii, în timp ce manifestanţii treceau prin Nicolae Georgescu, Ion Fleşeru, Cristea Popeşteanu şi
faţa Ministerului de Interne, s-au tras focuri de armă. Petre Drocan35.
Varianta comunistă a fost că focurile au pornit dinspre În numele delegaţiei a vorbit Nicolae Ceauşescu,
Minister, făcând victime printre protestatarii paşnici. care şi-a pus cenuşă în cap deoarece tinerii români lup-
Varianta lui Rădescu a fost contrară: anumiţi manifes- taseră timp de patru ani împotriva Uniunii Sovietice,
tanţi, cu misiunea clară de a crea dezordine, au atacat pe Frontul de Est. După această autocritică, a conti-
clădirea şi au tras pentru a provoca o diversiune, în- nuat cu pasaje constructive. Totuşi, zicea el, ne-am
vinovăţind guvernul. Incidentele s-au soldat cu morţi „răscumpărat“ greşeala prin participarea la campania
şi răniţi. din Vest. Mii de tineri antifascişti români se înrolaseră
Dar Ceauşescu şi tovarăşii săi îşi atinseseră, în voluntari în Divizia de Panduri „Tudor Vladimirescu“,
sfârşit, scopul. Se crease o situaţie tensionată, iar ge- s-a lăudat vorbitorul. Iar tinerii din fabrici şi uzine
neralul Rădescu era acuzat că este incapabil să men- lucrau pentru producţia de război, asigurând construc-
ţină ordinea în Stat. Pentru ca presiunile, favorabile ţia lumii noi proiectate de sovietici după înfrângerea
comuniştilor, să ia amploare, sovieticii l-au trimis pe Germaniei naziste36.
Vîşinski, la 27 februarie, la Bucureşti, cu misiunea de În timpul deplasării la Sofia, a efectuat şi prima
a impune regelui un Cabinet FND. În cele din urmă, vizită de lucru din cariera sa, poposind la liceul ro-
monarhul a cedat. Ulterior a susţinut că gestul i-a fost mânesc. Instituţia funcţiona sub egida Institutului
motivat de teama pierderii Transilvaniei. Român din capitala bulgară, fiind destinat comunită-
La 6 martie 1945, regele Mihai a numit un nou gu- ţilor româneşti din regiunile Plevna, Kozlodui şi Vidin.
vern, condus de dr. Petru Groza, preşedintele Frontului Festivitatea primirii delegaţiei uteciştilor din România
Plugarilor şi viitor tovarăş de drum al comuniştilor. a deschis-o profesorul Velichi, directorul liceului, care-a
O primă etapă din misiunea de agitator a tânărului deplâns tratamentul aplicat românilor de regimurile
Ceauşescu se încheiase. Începea munca de reconstruc- fasciste ale Bulgariei. Eliberarea de către Armata Roşie
ţie a ţării, iar în ceea ce priveşte acţiunile comuniste, urma să îndrepte şi această stare de lucruri. Nicolae
drumul către putere. Ceauşescu le-a vorbit elevilor despre noul învăţământ

294 295
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

românesc. „În şcoli a intervenit o schimbare“, i-a asi- PSD, Frontului Plugarilor, PNŢ-Alexandrescu, PNL-
gurat el pe ascultători. „Învăţământul putred, fascist, Tătărescu şi ale altor organizaţii mai mici. Preşedinte
este pe cale de lichidare. Şcoala românească refăcută a fost desemnat Constantin Drăgoescu40, membru al
va creşte oamenii drepţi, cinstiţi, care vor lucra pentru tineretului comunist41. Totuşi, a mai durat ceva timp
popor şi nu contra lui“37. La final, oaspeţii au promis până când grupările constitutive ale Tineretului
românilor din Bulgaria că le vor trimite ziare şi litera- Progresist au reuşit să lucreze efectiv sub aceeaşi
tură progresistă îndată ce vor ajunge la Bucureşti. „umbrelă“. În fapt, Ceauşescu a condus UTC până în
Ceauşescu n-a avut răgaz să întemeieze o organiza- luna iunie 1945, când i-a predat complet ştafeta lui
ţie puternică utecistă. Comitetul Central al PCR avea Constantin Drăgoescu. Reuşise să „pună pe roate“, cum
alte planuri cu UTC. Se dorea înfiinţarea unei Mişcări se spune, o organizaţie preluată de la zero. În câteva
a Tineretului Progresist, ca organizaţie de tineret a luni, tinerii din fabrici şi uzine, „îmbătaţi“ cu iluzia
FND. Liderii comunişti au considerat ca strategia de că vor scăpa de exploatarea burghezo-moşierilor şi vor
alianţă cu partidele de stânga să fie adoptată şi pentru stăpâni ţara, au devenit activişti zeloşi ai partidului.
tineret, aceasta asigurând un mai bun suport pentru Ce însemna să fii activist ne descrie în memorii-
evenimentele ce vor urma. Bazele Mişcării Tineretului le sale Ion Ioniţă, viitor ministru al Apărării. A fost
Progresist s-au pus la 21 ianuarie 1945, printr-un unul dintre primii tineri muncitori care au îmbrăţişat
acord de colaborare între UTC, Asociaţiile Studenţeşti idealurile noi. Acţiunile sale de militant au început
Progresiste, Uniunea Tineretului Socialist, Tineretul prin participări la demonstraţii, dar şi cu obţinerea
din Frontul Plugarilor, Tineretul Naţional-Liberal de fonduri pentru mişcarea comunistă. În memoriile
(ramura Tătărescu), Organizaţia Sportului Popular, sale, Ioniţă recunoaşte că obţinea banii prin şantaj. În
Tineretul din Uniunea Patrioţilor, Tinerii din Uniunea timpul războiului, economia subterană era în floare,
Populară Maghiară etc. Strategia era aceeaşi ca în iar proprietarii de fabrici îşi rotunjiseră serios veni-
perioada de ilegalitate: infiltrarea unei organizaţii de- turile pe seama nevoilor ţării legate de mobilizare
mocratice pentru ca acolo, prin tehnici de influenţă, să şi înarmare.
se preia controlul asupra membrilor acesteia. Sarcina Cu mult curaj proletar, asigurat de prezenţa Armatei
constituirii Mişcării Tineretului Progresist i-a reve- Roşii în toate oraşele României, tinerii comunişti
nit lui Nicolae Ceauşescu. După două săptămâni, la băteau cu pumnul în masă pentru a solicita fonduri
4 februarie 1945, acesta a organizat o mare adunare pentru partid, sub ameninţarea dezvăluirii „afacerilor
prin care anunţa public decizia organizaţiilor progre- oneroase“. Numai de la industriaşul Filderman, din
siste de tineret de a acţiona unitar38. Dar pe parcursul Bucureşti, Ioniţă colectase astfel cinci miliarde de lei
lunilor februarie şi martie 1945, la ordinul centrului, dintr-un foc42! Prin aceleaşi mijloace, primise de la ma-
Mişcarea Tineretului Progresist s-a autodizolvat, fiind rele industriaş Max Auschnit bani pentru plata sala-
înlocuită cu o altă structură – Tineretul Progresist39. riilor activiştilor şi cumpărarea unui automobil Ford,
Schimbarea a fost anunţată de Nicolae Ceauşescu, la pentru organizaţia utecistă Ilfov43.
Plenara CC al UTC din luna martie 1945. Desigur, nu doar în colectările de fonduri de la bur-
Oficial, Tineretul Progresist s-a constituit în aprilie ghezii României consta activitatea tineretului comu-
1945, prin fuziunea organizaţiilor de tineret ale PCR, nist. Activiştii băteau drumurile cartierelor mărginaşe

296 297
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

ale oraşelor şi ale satelor, ca să răspândească mesajul deţinut la Caransebeş. Imediat după 23 august 1944 a primit
timpurilor noi44. Tinerii comunişti dirijaţi de Nicolae misiunea de a conduce spre Bucureşti grupul foştilor deţinuţi
Ceauşescu au fost astfel cei mai activi agenţi ai par- eliberaţi din închisoare. A fost secretar al Regionalei PCR
Mureş (1946), şef al Secţiei Relaţii Externe a CC, consilier al
tidului, reuşind să intre în contact cu cetăţenii şi să
ministrului de Interne Teohari Georgescu (1951), ministru ad-
descrie cu optimism viitorul ţării sub regimul de de- junct de Interne responsabil cu coordonarea Direcţiei Generale
mocraţie populară. a Penitenciarelor (1952). Scos din MAI în 1959 şi arestat, sub
acuzaţia că în ilegalitate ar fi colaborat cu Siguranţa.
16 ANIC, fond CC al PCR – Organizatorică, dosar 128/1944,
Note f. 2.
17 Frontul Unit Muncitoresc a fost creat în aprilie 1944,
1 Stelian Tănase, Arhivele Sfera Politicii, în „Sfera printr-un protocol de colaborare dintre PCR şi PSD. Iniţiativa
Politicii“, nr. 133 (2009), p. 82. le-a aparţinut comuniştilor, care doreau să dea un semnal
2 Ion Petcu, Ceauşescu, un fanatic al puterii: biografie politic în contextul apropierii trupelor sovietice. Cele două
neretuşată, Bucureşti, Editura Românul, 1994, p. 116. formaţiuni au redactat un manifest către muncitori cu ocazia
3 Lavinia Betea, Poveşti din cartierul Primăverii, Editu- zilei de 1 Mai 1944.
ra Compania, 2010, pp. 180–195. 18 ANIC, fond CC al PCR – Organizatorică, dosar 116/1944,
4 „Gorjeanul“, 23 august 2010. ff. 2–4.
5 Ion Petcu, Ceauşescu, un fanatic al puterii: biografie 19 Ibidem, dosar 117/1944, ff. 2–4.
neretuşată, Bucureşti, Editura Românul, 1994, p. 117. 20 Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej (Selecţie, in-
6 „România liberă“, 31 august 1944. troducere şi note de Lavinia Betea), Ediţia a II-a revizuită,
7 Ion Petcu, op. cit., pp. 118–119. Bucureşti, Curtea Veche Publishing, 2008, p. 183.
8 Fototeca online a comunismului românesc, http://fotote- 21 „Scânteia“, 16 octombrie 1944.
ca.iiccr.ro/picdetails.php?picid=32208X5X216. 22 „Scânteia Tineretului“, 25 martie 1945.
9 „România liberă“, 31 august 1944. 23 Ibidem, 27 noiembrie 1944.
10 Ibidem. 24 „Scânteia“, 25 septembrie 1944.
11 Mihail Sebastian, Jurnal: 1935–1944, Bucureşti, Edi- 25 Punctul 15 al Convenţiei de Armistiţiu, semnată la
tura Humanitas, 1996, p. 345. Moscova între România şi Aliaţi pe 12 septembrie 1944, stipu-
12 Pavel Câmpeanu, Ceauşescu, anii numărătorii inverse, la: „Guvernul român se obligă să dizolve imediat toate organi-
Iaşi, Editura Polirom, 2002, p. 148. zaţiile prohitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul românesc,
13 ANIC, fond CC al PCR – Organizatorică, dosar 129/1944, atât cele politice, militare sau paramilitare, cât şi orice alte
f. 2. organizaţii care duc propagandă ostilă Naţiunilor Unite şi
14 Ivanca Sarisky, membră a PCdR din 1933, de origine în special Uniunii Sovietice, nepermiţând în viitor existenţa
bulgară. Între 1936–1938 a urmat cursurile şcolii de activişti unor organizaţii de acest fel“.
de partid din Uniunea Sovietică. În august 1942 a fost aresta- 26 „Prigonirea“ Mişcării Legionare din România nu a fost
tă şi condamnată la muncă silnică pe viaţă. După 23 august un fenomen singular în Europa postbelică. Atât în spaţiul con-
1944 a fost repartizată la UTC, apoi la Tineretul Progresist. trolat de sovietici, cât şi în ţările rămase în sfera de influenţă
S-a căsătorit cu Teodor Rudenco, numit în 1948 ambasador în americană a pornit o puternică campanie de „denazificare“.
Iugoslavia, apoi în China. Ivanca Sarisky l-a urmat în străi- Partidele care au colaborat cu naziştii în perioada războiului
nătate, revenind la Bucureşti în 1952. au fost desfiinţate pe tot continentul. O soartă destul de ama-
15 Ladislau Ady / Alexandru Mureşan (n. 1911 – d. 2000), ră au avut şi aşa-zişii „colaboraţionişti“, atât din rândurile
ilegalist. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost funcţionarilor statului, cât şi dintre oamenii de rând. Uneori,

298 299
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

cetăţeni oneşti au căzut victime ale delaţiunilor provocate de


răzbunări personale. Acelaşi destin l-a avut-o şi presa care a
colaborat cu naziştii. După război, ziariştii au fost judecaţi
pentru contribuţia lor la propaganda progermană. De aseme-
nea, unele titluri de tradiţie din Europa occidentală au dispă-
rut după 1945, mai ales în Germania şi Franţa.
27 „Scânteia Tineretului“, 12 noiembrie 1944.
28 Ibidem. 13
29 Ibidem, 7 noiembrie 1944.
30 „Scânteia“, 24 octombrie 1944. Activistul de teren
31 La 25 octombrie 1944, armatele româno-sovietice au
eliberat ultima localitate românească de sub ocupaţie stră-
ină – oraşul Carei.
32 „Scânteia“, 30 octombrie 1944.
33 Ibidem, 6 noiembrie 1944. La „vânătoare“ de membri
34 Conferinţa tinerilor comunişti bulgari a avut loc în pe-

D
rioada 26–30 martie 1945, fiind organizată în sala „Balcan“
din Sofia. upă desfiinţarea Uniunii Tineretului Comunist,
35 ANIC, fond CC al PCR – Organizatorică, dosar 118/1944, activistul Nicolae Ceauşescu părea să fi rămas
f. 3. fără funcţie. Nu din vina sa dispăruse UTC-ul,
36 „Scânteia Tineretului“, 8 aprilie 1945. ci datorită faptului că Frontul Naţional Democrat avea
37 Ibidem, 15 aprilie 1945. nevoie de o organizaţie unică de tineret, care să-i repre-
38 Ibidem, 11 februarie 1945. zinte interesele. În noua structură a Tineretului Demo-
39 Ion Ioniţă, Însemnări, Bucureşti, Editura Curtea Veche, crat, el nu-şi mai găsea locul, aşteptând o altă misiune.
2008, pp. 120–122.
40 Constantin Drăgoescu (n. 1928 – d. 1992), electrician,
Dar în vara anului 1945, când se întâmpla aceas-
membru al UTC din 1944, membru de partid din 1946, ta, Nicolae Ceauşescu avea deja experienţă în partid.
preşedinte al organizaţiei Tineretului Progresist, şef al Fusese ilegalist înainte de război, deţinut politic în
Sectorului literatură al Secţiei de Ştiinţă şi Cultură a CC perioada conflagraţiei mondiale şi şef al Tineretului
al PMR (1961–1965), prim-secretar al Comitetului judeţean după 23 august. Evoluase ca revoluţionar de teren,
de partid şi preşedinte al Consiliului popular al judeţului dovedindu-şi calităţile organizatorice în timpul protes-
Mehedinţi (1968–1969), secretar pentru probleme de propa-
gandă al Comitetului judeţean şi membru al Biroului executiv
telor contra guvernelor Sănătescu şi Rădescu. Aşadar,
al Consiliului judeţean pentru Cultură şi Educaţie Socialistă partidul i-a repartizat o nouă sarcină, cu încredere în
Gorj (1969–1978), preşedinte al Comitetului judeţean pentru capacităţile sale.
Cultură şi Educaţie Socialistă Dolj (1978–1980). La sectorul I Galben al Bucureştiului, lucrurile nu
41 Vladimir Tismăneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile stăteau deloc bine. Deşi aşezat central, cu celule de
(editori), Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii partid la Primăria generală, la câteva ministere şi la
Comuniste din România: Raport final, Bucureşti, Editura
unele obiective industriale (Titan-Nădrag, Semat IAR,
Humanitas, 2007, pp. 180–181.
42 Ion Ioniţă, op. cit., pp. 131–132. Astra Vagoane, Ford România, Cartea Românească,
43 Ibidem, p. 132. Cartea Rusă etc.), în sector nu existau decât 541 de
44 Ibidem, pp. 120–160. membri de partid, grupaţi în 78 de organizaţii din

300 301
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

întreprinderi şi cartiere. Sectorul Galben era codaş în planul, şi vom face mai multe înscrieri în partid, fără
întrecerea declanşată pentru primirea de noi membri să ne gândim la elementul mic burghez care intră în
de partid, de vreme ce sectorul Albastru avea deja organizaţia noastră“5.
1.849 de comunişti cu carnet, cel Negru – 1.306, iar cel Peste numai doi ani, partidul va găsi însă „ţapul
Verde – 5811. ispăşitor“ pentru toate neregulile din anii ’40 legate
Secretar al Sectorului Galben era un anume Milea2, de înscrierile „pe bandă rulantă“ în partid. Căzuţi în
care acţiona sub îndrumarea lui Miron Constantinescu, dizgraţie, Ana Pauker şi Teohari Georgescu au fost
şeful organizaţiei Bucureşti din martie 1945. Se pare acuzaţi de „păcatul“ de-a fi permis accesul oricui în
că „tovarăşul Miron“ n-a fost mulţumit de prestaţia lui PCR, prilej pentru foştii legionari să se infiltreze în
Milea, căci în august s-a adresat Comitetului Central organizaţie.
pentru a-i repartiza un om de acţiune3. Rămas fără o Revenind la activitatea lui Nicolae Ceauşescu în
responsabilitate în partid, Nicolae Ceauşescu a fost organizaţia Sectorului I Galben al Capitalei, trebuie
numit în fruntea Sectorului I Galben, demarând de spus că s-a dovedit deosebit de activ şi înzestrat pen-
îndată acţiunile de racolare şi mobilizare. tru asemenea misiuni. Pe lângă racolările de mem-
Organizaţia Bucureşti a comuniştilor a început o ade- bri – cu greşelile admise –, Ceauşescu s-a îngrijit să-i
vărată „vânătoare“ de membri. Alături de Ceauşescu, popularizeze pe liderii însemnaţi ai PCR în rândul
mai lucrau la sectoarele Capitalei Gheorghe Florescu4 muncitorilor. Executa, în limbajul vremii, acţiuni de
şi Andrei Neagu, acesta din urmă având două sectoare agitaţie şi propagandă. Acestea au crescut în intensi-
în responsabilitate. Toţi trei primiseră sarcină de la tate în octombrie 1945. Astfel, la 9 octombrie, Nicolae
Miron Constantinescu să ridice organizaţia Bucureşti Ceauşescu a închiriat sala cinematografului Dacia,
la 100.000 de membri! Acţiunea se dovedea anevoioa- adunându-i pe muncitorii de la „Ford România“,
să, având în vedere că birocraţia de partid pretindea „Cartea Românească“, „Quadrat“ şi „Moara Asan“,
recomandări, caracterizări, referinţe. De multe ori s-a pentru a face cunoştinţă cu Emil Bodnăraş6, secre-
trecut peste elementarele norme ale clandestinităţii şi tar general al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri.
s-au înscris în PCR oameni care nu aveau nicio legătu- Cetăţenii nu ştiau că o mai importantă funcţie decât
ră cu idealurile de stânga, unii dornici să-şi camufleze la Guvern deţinea Bodnăraş în serviciile speciale, re-
astfel apartenenţa la stigmatizaţii legionari. spectiv de infiltrare a Serviciului Special de Informaţii
Deficienţele organizatorice şi ideologice ale acestei cu agenţi sovietici şi oameni noi, pregătind astfel
campanii de racolări au fost scoase la iveală în perioa- apariţia Securităţii. Tânărul Ceauşescu s-a bucurat
da 1948–1950, când s-au făcut verificările de partid. de simpatia lui Bodnăraş, acesta luându-l în anii ’50
Criticat fiind, Nicolae Ceauşescu a plasat responsabi- sub protecţia sa în Armată. Iar mai apoi, se spune, l-a
litatea asupra lui Miron Constantinescu, care a impus ajutat să ia puterea.
organizaţiei Capitalei un număr de membri imposibil Mobilizaţi de activiştii din fabrici, muncitorii au
de atins. Despre maniera înscrierilor din epocă a re- venit în număr mare la Sala Dacia. Bodnăraş a avut
latat critic Gheorghe Florescu, cu ocazia Plenarei CC plăcerea să vorbească în faţa unei săli arhipline, fiind
al PMR din 23–24 ianuarie 1950: „Făceam întrecere mulţumit astfel de capacitatea organizatorică de care
cu tovarăşul Ceauşescu, care din noi vom îndeplini dădea dovadă Nicolae Ceauşescu. Adunarea a fost

302 303
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

prezidată de muncitorul Tiţă Florea de la „Tehnica Însă Partidul Comunist Român avea de rezolvat
Aeronautică Română“, care i-a dat întâi cuvântul lui după război probleme foarte importante. În primul
Ceauşescu, să-i însufleţească pe spectatori cu lupta rând, trebuia tranşată problema liderului organizaţiei.
claselor muncitoare din România de-a lungul timpu- Ana Pauker era liderul recunoscut de Moscova. Ea şi-a
lui, ca şi despre beneficiile aduse celor ce muncesc de pus semnătura, în numele comuniştilor români, pe ac-
Guvernul Groza7. Apoi, în centrul atenţiei a intrat Emil tul de desfiinţare a Cominternului, alături de Maurice
Bodnăraş, care timp de o oră a conferenţiat despre Thorez, Dmitri Manuilski şi ceilalţi. Ana Pauker şi
Poziţia PCR faţă de desfăşurarea evenimentelor interne Vasile Luca au pregătit din URSS şi viitoarele cadre
şi externe. În esenţă, au fost înfieraţi liderii ţărănişti de nădejde pentru sovietizarea României, ocupân-
şi liberali, deoarece sabotau interesele României, prin du-se de şcoala antifascistă care a recrutat soldaţi şi
agitaţiile făcute peste graniţă8. ofiţeri români prizonieri în URSS. Ea a fost trimisă
în România să preia partidul şi să-l conducă în lupta
pentru acapararea puterii. Totuşi, Ana Pauker nu a
În Comitetul Central, fost numită în funcţia de secretar general al partidului
la 27 de ani pe motiv de imagine: venea din URSS şi era cetăţean
sovietic. Cum ar fi putut să se prezinte ca exponenta
Peste câteva zile, la 16 octombrie, Nicolae Ceauşescu românilor ce-au suferit în închisori? Poporul român
avea să fie din nou în centrul atenţiei. În sala de festi- trebuia câştigat politic, ordonase Stalin.
vităţi a Liceului „Mihai Viteazul“ din Bucureşti se des- Pentru pregătirea conferinţei din octombrie 1945,
chideau lucrările Conferinţei Partidului Comunist9. după mărturia fiicei sale Tatiana, Ana Pauker merse-
Cu ocazia Conferinţei, s-a consfinţit schimba- se la Moscova, unde a vorbit cu Molotov. Printre alte-
rea denumirii partidului din Partidul Comunist din le, despre viitoarea conducere comunistă a României.
România în Partidul Comunist Român. Noua titula- Ana Pauker începuse prin a-i argumenta lui Molotov
tură reprezenta o decizie foarte importantă în con- de ce nu poate fi ea desemnată public secretar general.
textul postbelic. Până la desfiinţarea Cominternului, În primul rând, pentru că era femeie, iar într-o ţară
partidele comuniste din Europa acţionaseră explicit predominant agrară, femeia avea prin definiţie o pozi-
ca secţii ale acestei organizaţii cu sediul la Moscova. ţie de inferioritate. În paranteză fie spus, nici în ţara
Tocmai de aceea, în denumirile lor nu se utiliza atribu- sovietelor nu fuseseră promovate femei în vârfurile
tul „ungar“, „german“, „român“ etc., ci complementul conducerii. Era evreică, zisese. Era cetăţeană sovietică
de loc: „din Ungaria“, „din Germania“, „din România“. şi intelectuală s-ar mai fi „scuzat“ ea. „Ubnita“ („eşti
Era astfel clară afilierea la interesele Moscovei! După deşteaptă“, adică) i-ar fi lăudat Molotov realismul10.
război, partidele comuniste s-au prezentat pe scena Pentru neiniţiaţi s-ar putea ca unele argumente să
politică ca fiind structuri naţionale, fără nici o afiliere pară fără deosebite semnificaţii. Greutatea faptelor de
la interesele Moscovei. Aşadar, începând din august a fi sovietic şi intelectual putea însă atârna mai greu
1944, comuniştii au intrat pe scena politică cu numele în balanţă decât celelalte. Pentru Stalin, care stabilise
Partidul Comunist Român, denumire confirmată de tiparul viitorilor conducători, cetăţeana sovietică Ana
Statutul aprobat de Conferinţa din octombrie 1945. Pauker era şi văduvă de duşman al poporului. Marcel

304 305
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Pauker, bărbatul ei, fusese executat în procesele stali- echipă cu fostul ceferist, apreciindu-i calităţile de li-
niste ca „spion în favoarea unei puteri străine“, adică der, după cum au mărturisit mai târziu. Dar, poate
a României. Iar militanta cominternistă care îi fusese că şi pricepând mai bine cum „bate vântul“ interese-
soţie nu-i demascase acţiunile duşmănoase. Pentru lor lui Stalin, care adoptase o strategie diferită celei
aceasta fusese obligată să-şi facă autocritica în faţa de dinaintea războiului. De partea Anei Pauker erau
celulei de partid a deţinutelor comuniste de la închi- majoritatea cominterniştilor, sau a comuniştilor care
soarea Dumbrăveni, unde se afla atunci închisă. Cât emigraseră în URSS în perioada războiului. Ceauşescu
despre condiţia de intelectuală, în vremea lui Stalin avea bune cunoştinţe şi în „tabăra moscoviţilor“. Pe
studiile superioare însemnau tocmai anihilarea şanse- Vasile Luca îl indicase drept martor al apărării în
lor politice. Stalin îi dispreţuia profund pe teoreticieni, procesul judecat la Braşov, în 1936. Cu Mihail Roller,
apreciindu-i în schimb pe revoluţionarii de teren, prin- falsificatorul istoriei României după canoanele mar-
tre care se numărase şi el11. xism-leninismului, lucrase în mişcarea antifascistă.
După perfidele obiceiuri de partid, care doreau să Fuseseră chiar arestaţi împreună, în toamna lui 1934.
creeze imaginea unităţii de monolit, în conferinţa din Şi familia Sarei Zighelboim, soţia lui Roller, îi era cu-
octombrie 1945 Anei Pauker i-a revenit sarcina de noscută. Împreună cu fratele ei, Avram, cuvântase în
a-l propune pe muncitorul Gheorghiu-Dej conducă- vara lui 1939 la petrecerea din Parcul Veseliei.
tor al partidului. Pentru că este muncitor, pentru că În această atmosferă s-a desfăşurat Conferinţa PCR
este român şi... pentru că altul mai bun decât el nu din octombrie 1945. De reţinut este că nici una dintre
avem, ar fi zis ea12. Cu invidie, oare? Totuşi, chiar dacă aceste tabere nu se manifesta împotriva internaţio-
Gheorghiu-Dej a fost desemnat lider al PCR, partidul nalismului proletar, care însemna atunci dragostea
gravita în continuare în jurul a două fracţiuni. Acestea necondiţionată pentru Uniunea Sovietică. Comitetul
se identificau prin conducătorii lor: Ana Pauker şi Central a fost ales în ultima zi, pe 21 octombrie. În to-
Gheorghe Gheorghiu-Dej. Taberele din partid nu erau tal, CC număra 27 de membri plini şi şapte supleanţi,
clar configurate. atât dintre comuniştii ilegalişti din ţară, cât şi dintre
Gheorghiu-Dej îi avea alături pe majoritatea ilega- membrii taberei moscovite. În elita partidului a intrat
liştilor din ţară, printre care şi pe Nicolae Ceauşescu. cu această ocazie şi Nicolae Ceauşescu, în calitate de
Aceştia îi fuseseră tovarăşi în închisori timp de 11 ani membru plin al CC al PCR, cu oarecare experienţă,
cât a stat întemniţat după grevele de la Griviţa. Unii deoarece făcuse parte din CC şi în 1944, în calitate
dintre comuniştii rămaşi în România în perioada răz- de şef al UTC. Atunci însă structura de conducere a
boiului, ca soldaţi disciplinaţi ai partidului cu centrul partidului fusese desemnată ad-hoc, pentru a face faţă
la Moscova, au trecut de partea Anei Pauker: Teohari nevoilor imediate ale organizaţiei. Ca şef desemnat al
Georgescu, Iosif Chişinevschi şi Miron Constantinescu. UTC, Ceauşescu intrase şi în CC. Acum însă, în octom-
În tabăra lui Dej au pătruns şi comunişti care fuse- brie 1945, poziţia sa a fost confirmată oficial, şi nu mai
seră departe de ţară, precum Petre Borilă, cu stagii intra în structura de conducere a PCR doar în virtutea
lungi în Uniunea Sovietică. Gheorghe Gaston Marin funcţiei. Tovarăşii îl considerau un activist de nădejde,
şi Alexandru Bârlădeanu, bunăoară, primul venit care îşi merita locul în elita iubiţilor fii ai poporului
din Franţa, al doilea din Uniunea Sovietică, au făcut român.

306 307
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Totuşi, nu au lipsit criticile la adresa sa! Tovarăşii de adevăraţi comunişti. Cei din aşa-zisul nucleul dur
din închisoare l-au acuzat că la Doftana mâncase din vor avea o lungă şi bogată carieră politică – Gheorghe
porţia destinată unui coleg de celulă care era bolnav. Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu, Constantin Pâr-
Se spunea că, la acea vreme, încălcarea cutumelor vulescu, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnăraş.
din penitenciar îi atrăsese o zdravănă corecţie fizică. Despre alţii însă se ştiu astăzi destul de puţine lu-
Acum, în octombrie 1945, Ana Pauker, conducătoarea cruri – Vasile Mârza, Andrei Pătraşcu, Ilie Popa,
de facto a partidului, l-a susţinut pentru alegerea în Elena Tudorache, Dumitru Focşăneanu, Petre Ion,
CC, în ciuda incidentului de la Doftana13. Gheorghe Radnev etc. Au fost steluţe pâlpâitoare pe
Astăzi este greu de spus care au fost criteriile de cerul politicii comuniste.
selecţie pentru cel mai înalt for de conducere a par- În ceea ce-l priveşte pe Nicolae Ceauşescu, cu toate
tidului, la Conferinţa din octombrie 1945. Întrebat rezervele exprimate atunci, partidul nu a dat greş. A
despre componenţa acestuia, fostul demnitar comu- condus România timp de 24 de ani, dovedindu-se până
nist Alexandru Bârlădeanu a afirmat că tot Comitetul la moarte un adevărat comunist.
Central fusese o improvizaţie. „A fost acolo un grup de Dar înainte de a fi intrat în conducerea partidului,
oameni care s-au cunoscut între ei şi s-au introdus unii Nicolae Ceauşescu devenise obiectul metodelor de
pe alţii în CC, ţinând cont de simpatiile şi adversităţile evidenţă şi control al PCR – i s-a întocmit dosarul de
ce le aveau. S-au aşezat câţiva la o masă şi, pe baza cadre, după metodele sovietice patentate de Stalin17,
unei liste alcătuite ad-hoc, au apărut ceilalţi“14. partidele comuniste europene preluând exemplul
Dar Bârlădeanu era la Moscova în octombrie 1945, Moscovei. În primul rând, acestea cuprindeau formu-
iar confirmările în Comitetul Central le-a făcut în- lare-tip sub formă de chestionar, pe care membrii cu
suşi Stalin, după cum dovedesc anumite mărturii15. funcţii ai PCR-ului le completau. Modelul formulare-
Accesul în structurile de conducere se făcea pe bază lor fusese redactat la Moscova, şi trimis în România
de propunere. Cel care propunea prezenta şi o scurtă prin intermediul lui Constantin Pârvulescu, instruit
caracterizare a candidatului, după care delegaţii vo- cu noua ideologie. Căci, după sosirea Anei Pauker în
tau. Dar, în prima şedinţă plenară a CC ales, cea de la România, Pârvulescu a fost trimis să dea Moscovei
22 octombrie, „tovarăşa Ana“ a sărit cu critica: „Toate raportul şi să predea Arhiva partidului. A plecat acolo
caracterizările au fost un scandal. La unii tovarăşi s-a ca secretar general al comuniştilor români, şi s-a în-
făcut caracterizarea aşa: «Tatăl lui a fost ţăran, mama tors la Bucureşti ca preşedinte al Comisiei Centrale de
lui nu a fost, s-a născut atunci şi deci îl recomandăm Control a partidului. Omul care dirija mişcarea cadre-
să fie membru în CC». Este o ruşine cum s-a făcut“. Cu lor în PCR, aşadar!
alte cuvinte, tovarăşii români nu se ridicaseră nici mă- Dosarul lui Nicolae Ceauşescu a fost întocmit la în-
car la înălţimea de a şti să facă o caracterizare după ceputul anului 1945. Atunci a completat chestionarul
tipicul bolşevic. Pentru participanţii la Conferinţă, cu date personale18 şi şi-a scris autobiografia19. După
lucrările au părut ca fiind o expresie a democraţiei Conferinţa PCR din octombrie 1945 însă, dosarul de
proletare. cadre al lui Ceauşescu a fost completat cu informaţii
Într-adevăr, nu toţi membrii aleşi în primul Comi- noi. Partidul avea nevoie de date suplimentare referi-
tet Central16 de după război şi-au dovedit calităţile toare la „membrul plin“ al Comitetului Central.

308 309
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Întâia declaraţie a fost „culeasă“ de la un anume În Dobrogea era nevoie de o mână forte pentru a pune
Ganea, care participase la şedinţa Judeţenei Bucureşti organizaţia pe picioare. Secretarul de la Constanţa nu
a PCR din 20 Noiembrie 1945. Ceauşescu îi lăsase reuşise să stingă un conflict de muncă izbucnit în port,
acestuia următoarea impresie: „Cunoaşte linia politi- astfel că docherii declaraseră grevă22. Constanţa deve-
că. Leagă teoria cu concretul. Vorbeşte bine, însă nu cu nise un oraş de importanţă strategică, din port fiind în-
suficient dinamism“20. cărcate cu destinaţia Uniunea Sovietică mari cantităţi
Un portret mai amplu i-a făcut, la 20 decembrie de produse în contul datoriilor de război. Constanţa
1945, o anume tovarăşă Tincuţa: „Cismar, 28 de ani, în era apoi un loc periculos, pe unde puteau pătrunde şi
UTC din 1934, devotat, disciplinat, inteligenţă vie, nu ieşi din ţară diverşi reacţionari.
are atitudine tovărăşească, este ironic, încrezut, dorin- Nicolae Ceauşescu s-a deplasat în oraşul de la Marea
ţa sa de a se evidenţia, ridicat politiceşte. Cu metoda Neagră împreună cu Gheorghe Stoica, reprezentant
de comandă a mai lichidat, independent în muncă şi al Cominternului în perioada interbelică. Stoica era
se poate orienta singur, spirit organizatoric nu sufici- acum secretarul Regionalei Dobrogea, iar Ceauşescu
ent de dezvoltat dar face mari progrese, a ridicat mult adjunctul său. Aveau responsabilitate asupra judeţelor
munca în Sectorul Galben, este puţin personal, ajută Constanţa şi Tulcea23. Au fost ajutaţi şi de Constantin
la creşterea oamenilor, este energic, metoda în mun- Câmpeanu, secretarul Regionalei Dunărea de Jos, cu
că încă slabă, spirit critic şi autocritic în dezvoltare, sediul la Galaţi. Partidul i-a repartizat lui Ceauşescu o
curajos, vigilenţă slabă, spirit de iniţiativă, spirit co- locuinţă în centrul oraşului, pe strada Sarmizegetusa,
lectiv în creştere, morală sănătoasă, element de mare lângă biserica germană24.
perspectivă“. Despre activitatea lui Nicolae Ceauşescu la
Pe foaia dactilografiată deasupra observaţiei „nu Constanţa există puţine mărturii directe. Şi, din păca-
are atitudine tovărăşească“, Ceauşescu a pus ulterior te, tot excesive: cele din timpul puterii lui Ceauşescu –
un asterisc, cu explicaţia, olografă, la final: „am lichi- excesiv pozitive, iar celelalte – numai în negru. Astfel,
dat de mult cu această slăbiciune“21. Marin Ciocan, secretar al Primăriei Constanţa după
23 august 1944, i-a făcut după căderea regimului o
astfel de caracterizare tânărului Ceauşescu: „Ne-am
Adjunct la Regionala Dobrogea cunoscut în primăvara lui ’46 în port. Impresia pe care
mi-am făcut-o despre Ceauşescu avea să se dovedească
După Conferinţă, Nicolae Ceauşescu a fost mutat exactă. Un tânăr foarte îngrijit, dar nu prea deştept.
de la conducerea Sectorului I Galben al Bucureştiului. Ceauşescu se lua foarte în serios, îşi dădea aere de om
Atunci a fost apreciat pentru activitatea depusă, con- important. Se amesteca în toate, chiar şi în lucruri din
siderându-se că a reuşit să redreseze situaţia dificilă care nu înţelegea nimic“25.
a organizaţiei pe care o preluase în vara anului 1945. Gheorghe Stoica şi Nicolae Ceauşescu au găsit re-
Va trebui însă peste puţină vreme să-şi facă autocriti- gionala Constanţa dezorganizată. Au încropit în grabă
ca, deoarece în partid bine este totdeauna cum decid câteva manifestaţii cu ocazia zilei de 6 martie 1946,
superiorii. Conducerea i-a încredinţat o nouă misiune, după care au iniţiat acţiuni mai serioase de întărire a
cel puţin la fel de importantă. organizaţiilor locale. În spiritul disciplinei de partid,

310 311
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

într-un raport către Comitetul Central, Ceauşescu Partidul avea deci nevoie de o organizaţie solidă în
a evocat în detaliu măsurile pe care le-a adoptat. judeţul Tulcea. Controlul făcut de Nicolae Ceauşescu
Documentul dezvăluie ce însemna munca de partid. la începutul anului 1946 a scos însă la iveală mai
În primul rând, a mobilizat echipe de propagandişti, degrabă slăbiciuni. Le-a sintetizat într-un alt raport
pe care-i trimitea în localităţile celor două judeţe în către Comitetul Central, de asemenea interesant
fiecare duminică. La Constanţa, unde situaţia era mai deoarece descrie eforturile comuniştilor pentru dez-
bună, trimisese pe teren astfel de echipe în 50 de co- voltarea organizaţiilor în teritoriu. Ceauşescu a con-
mune. La Tulcea a găsit activişti pentru doar 20–30 de statat că organizaţiile de plasă ale PCR nu erau bine
comune. În total, conform estimărilor lui Ceauşescu, coordonate. Spre exemplu, la Sulina nu se ţinuse nici
la aceste evenimente au participat peste 20.000 de o şedinţă de patru luni de zile. Cum a dat îngheţul
oameni26! Echipele de activişti au fost instruite să sta- în decembrie, nici un activist de la centrul judeţului
bilească relaţii strânse cu comunitatea locală şi chiar n-a mai ajuns în localităţile îndepărtate. Singura
să dea o mână de ajutor în campania de însămânţări. organizaţie funcţională era cea din oraşul Tulcea, cu
Ceauşescu practica această strategie deoarece dorea aproximativ 1.500 de membri care activau în patru
să-i folosească pe activişti şi ca agenţi electorali. De la comitete de cartier27.
centru, el ştia încă din primăvara anului 1946 că vor În urma vizitei în Deltă, Ceauşescu recomanda
fi organizate alegeri în toamnă şi se va da o luptă la întărirea organizaţiilor de plasă. Şedinţele de partid
limită şi cu toate mijloacele posibile pentru obţinerea trebuiau ţinute regulat. Pentru el, argumentul dificul-
de voturi. tăţii transportului, cauzată de condiţiile geografice nu
Dacă la Constanţa Nicolae Ceauşescu a găsit o or- exista! După regulile impuse de Lenin – organizare şi
ganizaţie cât de cât funcţională, în judeţul Tulcea si- control –, Ceauşescu s-a străduit să întărească reţeaua
tuaţia nu era deloc aşezată. Partidul avusese o relaţie partidului în regiunile unde fusese trimis.
bună cu lipovenii la începutul războiului. Aceştia erau O altă situaţie nouă întâmpinată de Nicolae
canalul de comunicare cu Uniunea Sovietică. Astfel, Ceauşescu cât timp a fost în conducerea Regionalei
prin Deltă au ajuns la Moscova rapoartele comuniştilor Dobrogea a PCR era aceea a comunităţii aromâne.
români. Tot cu ajutorul lipovenilor se întorseseră din „Macedonenii“, cum erau cunoscuţi în epocă, fusese-
URSS, pe la Ismail, Ştefan Foriş şi Teohari Georgescu. ră în perioada interbelică adepţi ai extremei drepte.
Însă imediat după 23 august 1944, lipovenii au con- După cedarea Cadrilaterului către Bulgaria, în sep-
testat integritatea statului român, dorind secesiunea tembrie 1940, aromânii au fost strămutaţi în judeţul
Deltei. Era o tactică a Moscovei de şantaj asupra ro- Tulcea mai ales. S-au aşezat în casele etnicilor bul-
mânilor. La fel se întâmplase şi în Maramureş, unde gari, care au fost la rândul lor strămutaţi, la schimb,
avocatul Ivan Odoviciuc solicita, în numele minorităţii în Cadrilater. „Macedonenii“ din Tulcea aveau statut
rutene, alipirea provinciei la Ucraina Sovietică. După de colonişti şi nu erau siguri dacă vor rămâne acolo,
6 martie 1945, spiritele s-au calmat datorită instalării putând fi mutaţi oricând în altă zonă a ţării în orice
unui guvern procomunist, condus de dr. Petru Groza. moment. În consecinţă, nu-şi îngrijeau nici gospodă-
Însă problemele rămâneau, deoarece minoritarii pu- riile primite, şi nici nu lucrau pământul cum trebuia.
teau crea oricând, la comanda Moscovei, noi agitaţii. Ceauşescu propunea urgentarea procedurilor de la

312 313
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Ministerul Justiţiei, pentru legiferarea statutului co- bucătărie, bae şi holl mic, aşa încât cred că era posibil
loniştilor macedoneni28. să stăm şi noi într-o cameră (cea mică), până când vom
Nicolae Ceauşescu a plecat singur în Dobrogea. avea casă, mai cu seamă că tovul Ceauşescu nu locuieş-
Tovarăşa lui de viaţă, Lenuţa Petrescu, îl vizita din te acasă, el venind la Bucureşti periodic, pentru timp
când în când la Constanţa, însă domicilia în Capitală, de 2-3 zile. Tovul Ceauşescu venind într-un timp de
lucrând ca activistă în cadrul organizaţiei Ilfov a PCR. la Constanţa pentru 3 zile, a găsit la mine (Eufrosina
Ceauşescu avea repartizată o casă şi în Capitală, în Iordache) 2 delegaţii ale tov. Barcari T., membru în
calitate de membru al CC. Imobilul, situat în strada Comitetul Regional şi Vasiliu M, membru în comitetul
Doctor Lister nr. 63, era compus din trei camere de lo- judeţean Covurlui, cari fuseseră la Bucureşti cu inte-
cuit plus anexele – bucătărie, baie şi hol. Acolo stătea res de muncă acum două luni şi a căror delegaţii se gă-
permanent Lenuţa Petrescu, iar Nicolae Ceauşescu seau la mine, pentru că eu le strângeam la Regională,
poposea doar două-trei zile pe săptămână, când era şi cu plecarea mea la Bucureşti am neglijat să le mai
chemat la conducere. La un moment dat, armonia loca- pun la dosarul respectiv, ele rămânând la mine până
tivă din Bucureşti a lui Ceauşescu şi a consoartei sale în ziua de azi“.
a fost afectată de instalarea în casă a două activiste În urma descoperirii „corpurilor delicte“, Ceauşescu
venite de la Tecuci. Era criză de locuinţe în Capitală a iniţiat o anchetă, după cum reiese din documen-
pentru oamenii partidului, iar uneori trebuiau făcute tul amintit:
sacrificii de confort în sprijinul cauzei. Se pare că lui „Tov. Ceauşescu ne-a chemat seara la el în sufra-
Ceauşescu, şi mai ales Lenuţei Petrescu, nu i-a con- gerie şi a început să ne pună diverse întrebări, pentru
venit situaţia, căutând să scape de cele două femei a ne determina să spunem că a fost cineva la noi, în
prin orice mijloace. A găsit de cuviinţă să le acuze de timpul cât el a lipsit împreună cu soţia sa de data
imoralitate, deşi el însuşi trăia împreună cu Lenuţa aceasta! Noi neştiind nimic despre aceasta, natural
Petrescu în ceea ce se numeşte concubinaj. că am negat de la început. El însă ţinând seama de
Un document din dosarul de cadre29 al lui Nicolae delegaţiile acelea, ne-a spus că portarul l-a informat
Ceauşescu, datat 2 iulie 1946, descrie acest aspect că la noi au fost doi oameni cu care noi am fi dormit în
spumos din biografia sa. Iată cum l-au încondeiat acti- patul lui şi ca dovadă are şi delegaţiile lor! Cu toate
vistele superiorilor: protestele noastre, el a rămas cu impresia că într-ade-
„Subsemnatele: Eufrosina Iordache, fostă secreta- văr aceştia au fost la noi cât ei n-au fost acasă, fără
ră a tov. Câmpeanu, secretarul Regionalei Dunărea ca să se cerceteze mai bine delegaţiile şi să se uite
de Jos, şi subsemnata Florea Alexandrina, fostă la cel puţin la data când erau eliberate şi expirate chiar
Regionala Dunărea de Jos cu munca la eliberarea aceste delegaţii. Reiese deci că tov. Ceauşescu ne-a
carnetelor de membru, am fost chemate la CC secţia acuzat de fapte imorale, atât pe noi, cât şi pe membrul
organizatorică la data de 1 iulie 1946. Ţinând seamă comitetului regional tov. Barcari şi membru comite-
că suntem membre de partid şi trebuie să dăm dovadă tului judeţean tov. Vasiliu, fapt care se poate cerceta
de disciplină, am venit fără a obiecta ceva în sensul oricând că nu este adevărat“.
că am avea familie acolo şi că aici ne-ar veni greu sin- Din piesele aflate în dosarul de cadre al lui
gure. Tov. Ceauşescu are 3 camere de locuit, afară de Ceauşescu nu reies efectele!

314 315
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Secretar al Regionalei de partid Oltenia Constanţa–Bucureşti–Craiova, pentru a-şi definitiva


treburile la Regionala Dobrogea şi a prelua noile atri-
În august 1946, Nicolae Ceauşescu a fost mutat din buţii. În acest timp a vizitat toate organizaţiile jude-
conducerea Regionalei Dobrogea a PCR, fiind trimis în ţene din Oltenia. Şi-a făcut astfel o imagine despre
Oltenia. A fost o promovare, întrucât devenea secretar capacitatea Regionalei de a face faţă procesului electo-
al Regionalei. La Constanţa fusese doar adjunctul lui ral. A prezentat primul raport în calitate de secretar al
Gheorghe Stoica, şeful Dobrogei. Olteniei pe 9 august 194635, la o şedinţă a Comitetului
După 23 august 1944, cei mai importanţi repre- Central cu activiştii din teritoriu. Principalul intere-
zentanţi al partidului în Oltenia erau Nicolae Celac30 sat de temă s-a dovedit Teohari Georgescu, ministrul
şi Mihai Roşianu31. Celac, fostul ofiţer Cealîc care-i de Interne, pe care-l preocupa situaţia reală din teri-
împrumutase uniforma lui Maurer pentru evadarea toriu în vederea alegerilor de care răspundea pe linie
lui Gheorghiu-Dej, a fost primul care s-a remarcat, de partid.
conducând asaltul asupra prefecturii din Craiova, la Din darea de seamă a lui Ceauşescu aflăm că în jude-
17 februarie 1945. Atunci, comuniştii din teritoriu ţele Olteniei comitetele Blocului Partidelor Democrate
au primit ordin de la centru să ia prin orice mijloace (BPD)36 erau formate în toate cele 6 judeţe. Cel mai
puterea din mâna clicii lui Rădescu32. Celac-tatăl şi-a bine funcţiona comitetul din Gorj, iar în Olt, judeţul
onorat disciplinat misiunea! natal al lui Ceauşescu, erau cele mai multe probleme
După 6 martie 1945, când s-au organizat regiona- organizatorice. Nicolae Ceauşescu sesiza în raportul
lele PCR, Mihail Roşianu a fost numit la conducerea său deja unele probleme cu social-democraţii. Aceştia
Olteniei. La Conferinţa partidului din octombrie 1945 nu înţelegeau să se alinieze complet politicii comuniş-
a primit chiar un loc în Comitetul Central. Însă în vara tilor, încercând o politică independentă şi atragerea de
lui 1946, cariera sa la nivel înalt a suferit prima fisură. partea lor a foştilor membri ai partidelor istorice.
Se apropiau alegerile, iar conducerea PCR-ului solici- După experienţa acumulată la Constanţa în orga-
ta sporirea activităţii organizaţiilor locale. În şedinţa nizarea de întruniri cu cetăţenii, Ceauşescu a început
Comitetului Central cu secretarii regionali din acea zi, să programeze şi în Oltenia adunări de partid. A con-
Roşianu a fost luat la rost de tovarăşi întrucât nu se semnat rezultatele în raportul amintit anterior, care
preocupa de imaginea partidului în Oltenia. Cel mai relevă că în Dolj mobilizase activiştii pentru a convo-
critic s-a arătat Miron Constantinescu, care i-a repro- ca întruniri pe plăşi, cu o participare de 1–2.000 de
şat că nu a făcut nimic pentru organizarea congresului cetăţeni. Organizase şi o întrunire în Craiova, unde
Tineretului Progresist33. Roşianu a mai rămas totuşi o susţinea că participaseră 8–10.000 de oameni. În scurt
perioadă la conducerea judeţului Dolj, însă după ale- timp şi-a îndreptat atenţia şi spre judeţul natal, unde
gerile din 1946 a fost înlocuit cu Nicolae Constantin34. a reuşit să redreseze organizaţia, mobilizând peste
Pentru a pune pe roate organizaţia din regiunea 5.000 de oameni la acţiunile sale. Cifrele sunt impresi-
Oltenia, CC al PCR a decis să-l trimită la Craiova pe onante, dar cât de reale erau oare?
Nicolae Ceauşescu. În fapt, Ceauşescu coordona organizarea acţiuni-
Trimisul şi-a început activitatea în zonă chiar la fi- lor din judeţe. Nu vorbea el, preferând să invite per-
nele lunii iulie 1946. Câteva săptămâni a făcut naveta sonalităţi ale locului, sau lideri cunoscuţi, cum ar fi

316 317
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Constantin Pârvulescu, Teohari Georgescu sau Mihai organizarea de greve prin intermediul sindicatelor
Roşianu. Dirija mobilizarea participanţilor şi prezida coordonate de lideri comunişti, reînfiinţarea miliţiilor
întrunirile după tipicul de partid. În spatele prezidiu- populare din timpul războiului, propaganda filosovie-
lui, aşezat la o masă lungă, acoperită cu pânză roşie, tica. Rezultatul? 12 miniştri moderaţi au demisionat,
deschidea şedinţa cu apelativul „Dragi tovarăşi“. După iar preşedintele Beneş, sub presiunea miliţiilor şi a
două-trei fraze de introducere privind scopul, „dădea sindicatelor, forma un nou guvern la începutul anului
cuvântul“ celorlalţi tovarăşi cu funcţii prezenţi. Urmau 1948, cu 2 miniştri comunişti, în frunte cu premierul
câteva înscrieri la cuvânt, selectate cu vigilenţă prole- Gottwald, liderul Partidului Comunist Cehoslovac.
tară. Tot el încheia întrunirea, cu lozinci aplaudate de Comunizarea Albaniei a fost favorizată de devas-
conducerea partidului. tatorul război civil purtat între regalişti, naţionalişti
În 1946, iată că România era dominată public de şi clanurile din zona muntoasă. După 1945, aflat sub
comunişti. Aceştia pregăteau ultima lovitură partide- „aripa protectoare“ a sovieticilor, liderul comunist
lor democratice – impunerea majorităţii în Parlament albanez Enver Hodja şi partidul comunist – „Frontul
în urma unor alegeri pe care le organiza guvernul Democratic“ – obţineau puterea.
controlat de ei. Nu doar în România Armata Roşie şi Proclamarea Republicii Populare Federative Iugo-
puterea sovietică au impus regimuri promoscovite. slavia din toamna anului 1945 a fost precedată de
După război, cu variaţii de timp şi de mijloace, parti- adevărate masacre între locuitorii ţării, între diversele
dele comuniste au ajuns la putere şi în statele vecine. populaţii. Abia la insistenţele lui Stalin, Tito a accep-
În Bulgaria, Frontul Patriei, „întronat“ de sovietici, tat formarea unui guvern de uniune, acaparat ulterior
compus din comunişti, socialişti şi ţărănişti, a obţinut de comunişti, titulari ai 23 dintre cele 25 de posturi
majoritatea la alegerile din noiembrie 1945. Aceeaşi ministeriale. Conducătorul iugoslav a apărut ca pre-
„reţetă“ a funcţionat şi în Ungaria. În noiembrie 1944, ferat al lui Stalin până în 1949, an în care unitatea
la Szeged, micii proprietari, naţional-ţărăniştii, soci- blocului comunist a fost zdruncinată de eliminarea
aliştii şi comuniştii au organizat Frontul Naţional de trădătorului Tito din frăţia lagărului socialist.
Independenţă. Peste o lună s-a format la Debrecen România păşea, aşadar, în plutonul ţărilor intrate
guvernul provizoriu, aflat sub controlul generalului în sfera sovietică de influenţă ţinând cadenţa după co-
sovietic Voroşilov. Un guvern asemănător a fost creat manda lui Stalin.
şi la Lublin, în Polonia. Autointitulatul Comitet comu-
nist de la Lublin a „dat“ 17 miniştri comunişti dintr-un
total de 21 guvernului format în iunie 1945. Note
Din martie 1945, Frontul Naţional Cehoslovac
a stabilit la Košice un program de acţiune care a 1 ANIC, fond CC al PCR – Organizatorică, dosar 13/1945,
„născut“ guvernul de uniune de la 5 aprilie. Însă în ff. 2–9.
2 „Scânteia“, 25 iunie 1945.
vara lui 1947, „armonia“ din Frontul Naţional s-a 3 Ibidem, 13 august 1945.
rupt. Partidul Comunist Cehoslovac şi-a pus atunci 4 Gheorghe Florescu (n. 1911 – d. 1975), tipograf, membru
în aplicare metodele „moscovite“: hărţuirea partene- al CC al PMR (1948–1955), membru al Biroului Organizato-
rilor în scopul obţinerii posturilor-cheie din guvern, ric al CC al PMR (1950–1954), membru al Comisiei Centrale

318 319
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

de Revizie (1955–1960), adjunct al ministrului Agriculturii 23 ANIC, fond CC al PCR – Organizatorică, dosar 94/1946,
(1952–1953). ff. 2–3.
5 Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale Secre- 24 Thomas Kunze, Nicolae Ceauşescu. O biografie, Editura
tariatului Comitetului Central al PMR (1950–1951), Arhivele Vremea, 2002, p. 96.
Naţionale ale României, vol. III, Bucureşti, f.e., 2004, pp. 25 Ibidem, p. 97.
256–257. 26 ANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 164/1946,
6 „Scânteia“, 8 octombrie 1945. ff. 1–19.
7 Ibidem, 10 octombrie 1945. 27 Ibidem.
8 Ibidem, 12 octombrie 1945. 28 Ibidem.
9 Ibidem, 18 octombrie 1945. 29 Ibidem, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, ff.
10 Lavinia Betea, Poveşti..., p. 45. 20–22.
11 Roy Medvedev, Despre Stalin şi stalinism: consemnări 30 Tatăl lui Sergiu Celac, viitorul translator de rusă şi
istorice, Bucureşti, Editura Humanitas, 1991, pp. 34-36. engleză al lui Nicolae Ceauşescu, primul ministru de Externe
12 Lavinia Betea, Poveşti..., p. 44. postcomunist, şi al arhitectei Mariana Celac (figură reprezen-
13 Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, Bucureşti, Editura tativă a societăţii civile din România postdecembristă).
Compania, 2008, p. 149. 31 Învăţător din judeţul Vâlcea care contribuise la evada-
14 Ibidem, p. 34. rea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej din lagărul de la Târgu-Jiu.
15 Lavinia Betea, Lucreţiu Pătrăşcanu, moartea unui lider Înainte de război, Roşianu a fost ţărănist, ca şi preotul Ioan
comunist, ediţia a III-a, Bucureşti, Curtea Veche Publishing, (Justinian, după numele de patriarh) Marina.
p. 101. 32 „Scânteia“, 6 martie 1945.
16 „Scânteia“, 26 octombrie 1945. 33 Ibidem, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 154/1946,
17 Dosarele de cadre fuseseră iniţiate de Stalin pentru a ff. 17-19.
avea control asupra organizaţiei. În condiţiile interdicţiilor ţa- 34 Ibidem, fond CC al PCR – Organizatorică, dosar
riste, nici revoluţionarii ruşi nu ştiau mare lucru unii despre 18/1947, f. 1.
alţii. Pentru zdrobirea duşmanilor de clasă – sarcină de lungă 35 Ibidem, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 155/1946,
durată a dictaturii proletariatului din programul comunist – ff. 2–4.
era nevoie însă de oameni verificaţi. Recrutarea activiştilor 36 Blocul Partidelor Democratice s-a constituit la 17 mai
de teren şi a cadrelor de conducere sub nivelul Comitetului 1946, la iniţiativa şi sub tutela PCR. Au aderat la organizaţie
Central se făcea, în primul rând, pe baza originii sociale. Cu următoarele formaţiuni politice: PCR, Partidul Naţional Po-
pular, Frontul Plugarilor, PNŢ-Alexandrescu, PNL-Tătărescu
cât fuseseră mai exploataţi, cu atât mai bine: ura de clasă de
şi Partidul Social-Democrat.
care urmau să dea dovadă era mai mare. Dosarele de cadre
aveau rubrici speciale despre părinţii candidatului şi despre
soţia (soţul) acestuia, mergând până la rudele de gradul doi şi
trei (fraţi, cumnaţi, nepoţi) ale acestora. O singură rudă dacă
s-ar fi aflat printre „exploatatorii“ dinăuntrul ori din afara
ţării, dosarul era stricat, iar selecţia – compromisă.
18 Vezi Anexa 1.
19 Vezi Anexa 2.
20 ANIC, fond CC al PCR – Cadre, dosar C/2050, f. 23.
21 Ibidem, f. 18.
22 Ion Petcu, Ceauşescu un fanatic al puterii: biografie
neretuşată, Bucureşti, Editura Românul, 1994, p. 134.

320 321
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

organizatorică pe care o arătase tânărul activist până


atunci, căci, în conformitate cu raportul către CC în-
tocmit de însuşi Ceauşescu în august 1946, organiza-
ţia Olt a partidului avea situaţia politică cea mai slabă
din Oltenia1. Iar interese să-şi denigreze activitatea
nu avea.
14 Campania electorală propriu-zisă a început în
În aventura electorală luna octombrie 1946. Cele mai importante acţiuni
propagandistice s-au făcut la Slatina, unde Nicolae
Ceauşescu a reuşit să strângă mii de oameni la mitin-
gurile sale. Avea un discurs repetitiv, dar radical la
adresa adversarilor din partidele democratice. Astfel,
Primul mandat de deputat într-o întrunire din 13 octombrie, la Slatina, vitupe-
ra: „Sabotajul moşierilor manisto-brătienişti care se

L
a 15 iunie 1946, Guvernul a adoptat noua lege elec- sustrag de la colectare2 şi care sabotează înfăptuirile
torală, în baza căreia s-au organizat primele ale- guvernului Groza sunt în concordanţă cu acţiunile
geri de după război. Faţă de precedentele scrutine trădătoare din străinătate ale lui Tilea3, Gafencu4,
s-au operat câteva modificări, menite să crească ponde- Cretzeanu5 care, prin diferite maşinaţiuni, au căutat
rea comuniştilor. Acestea s-au realizat cu ajutorul lui la Conferinţa Păcii să pună piedici delegaţiei române
Petru Groza, care gira mişcările PCR. În primul rând, în eforturile făcute de ea pentru a obţine o pace ono-
Parlamentul devenea unicameral, prin suprimarea Se- rabilă şi dreaptă“6.
natului. A fost lărgită şi baza electorală, prin acordarea Însă nu doar cu vorbe puteau atrage comuniştii
dreptului la vot femeilor. Comuniştii s-au preocupat să alegători. „Asul din mânecă“ a fost reforma agrară din
introducă şi unele restricţii, în ceea ce-i privea pe opo- 1945, care a fost exploatată la maximum în campania
zanţii lor, desigur. Astfel, cetăţenii acuzaţi de „crime de electorală. Astfel, în toamna anului 1946 s-a organizat
război“ şi-au pierdut dreptul la vot. o mare operaţiune de acordare publică a titlurilor de
Nicolae Ceauşescu avea un rol foarte important proprietate, cu vădit scop electoral. Nicolae Ceauşescu
în procesul electoral, fiind secretar al regionalei PCR a organizat acţiunea la Slatina, într-o zi de dumini-
Oltenia, cu misiunea de a câştiga prin orice mijloace că, pe 16 octombrie. Conform ziarului „Scânteia“,
alegerile în provincia păstorită. Începuse campania mulţimea adunată la manifestaţie se ridica la 15.000
electorală încă de la începutul anului, pe când se afla de oameni. Alături de Ceauşescu, se aflau la tribună
la Constanţa, în calitate de secretar-adjunct al regio- avocatul Ioan Tomescu, preşedintele Comitetului Olt
nalei Dobrogea. al BPD, precum şi alţi reprezentanţi ai Blocului din
Candida de altfel, aşa cum hotărâse Biroul Politic, judeţ. În cadrul ceremoniei s-au înmânat 400 de titluri
pe lista BPD în judeţul Olt. Nu este clar care a fost de proprietate. Organizatorii au promis că în zilele ur-
motivul acestei plasări. Pe de o parte, era judeţul său mătoare aveau să se distribuie restul de 2.500, rămase
natal. Foarte probabil, centrul a mizat pe capacitatea restante de la adoptarea legii reformei agrare7.

322 323
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Alegerile au avut loc pe 16 noiembrie 1946. La Olt, ale Parlamentului. Nicolae Ceauşescu a primit un loc
în fruntea listei BPD se afla Ioan Tomescu (Partidul în Comisia a III-a de Agricultură, Păduri şi Domenii.
Naţional Liberal-Tătărescu), urmat de Florea Oală Avea alături alţi şase deputaţi ai PCR: Vasile Luca,
(Frontul Plugarilor), Oscar Moroianu (Partidul Social- Marin Fl. Ionescu, Pavel Bubici, Constantin Sandu,
Democrat), Nicolae Ceauşescu (Partidul Comunist) Vasile Vâlcu şi Ioniţă Bărbulescu13.
şi Radu Grigorescu (Partidul Naţional Liberal-Tătă- Deputaţii comunişti din Parlamentul ales în 1946
rescu)8. Poziţia lui Ceauşescu pe lista Blocului reflectă n-au admis niciodată că alegerile au fost fraudate. Au
puterea partidului în Olt. încercat, în schimb, să acrediteze imaginea unui alt tip
Conform rezultatelor oficiale, falsificate, Blocul de ales al neamului: din popor şi pentru popor. Pentru
Partidelor Democrate a câştigat alegerile în judeţ, cu asemenea reprezentare a muncit din greu presa de
83%9. Se pare că Nicolae Ceauşescu, împreună cu echi- factură comunistă. Un articol din ziarul „Înainte“ ni-l
pa BPD de la Olt, a reuşit să remedieze situaţia din prezintă pe Ceauşescu, într-o duminică, înfruntând
vară a coaliţiei procomuniste, nu tocmai performantă. nămeţii ca să se întâlnească cu alegătorii. Prima opri-
Chiar dacă alegerile au fost falsificate grosolan, se re a fost la Slatina, unde l-au primit ceferiştii, întâii
pare că la Olt situaţia a fost, real, mai bună decât în muncitori ai ţării în vremea lui Dej. Apoi, „pe viscol şi
restul Olteniei. ger“, după cum susţinea articolul, Ceauşescu s-a dus
Ziua alegerilor a fost marcată de un eveniment im- în satele judeţului, unde a discutat cu ţăranii care aş-
portant din biografia lui Nicolae Ceauşescu. Numele teptau curioşi venirea deputatului de la Bucureşti pe o
său a fost implicat într-un incident la urne, soldat sanie trasă de cai14.
cu rănirea directorului băncii din Slatina. Pe nume După alegerile din 1946, activitatea Regionalelor
Lupu, acesta ar fi protestat faţă de încălcarea regula- PCR pare a fi scăzut în intensitate. Scopul comunişti-
mentului electoral, moment în care, susţine legenda, lor fusese atins, având control total şi în Parlamentul
Ceauşescu l-ar fi înjunghiat, pe la spate. Ar fi fost ţării. Era timpul ca partidul să treacă la alte acţiuni
ajutat în comiterea crimei de Anton, şoferul lui, şi de pentru controlul total al puterii. Iar acestea se operau
Ionescu, un frizer din oraş10. Cercetările istorice in- la centru în deplin secret.
firmă că Nicolae Ceauşescu a fost implicat direct în Cele mai semnificative greutăţi pe care le avea par-
această „afacere“. Există însă documente care atestă tidul se legau de mediul rural. Pe de o parte, ţăranii
că şoferul lui a fost condamnat la 3 ani de închisoare, se opuneau cotelor obligatorii de alimente. Acestea
din cauza asasinării directorului Lupu, faptă care s-a fuseseră introduse pentru plata datoriei de război, dar
petrecut într-adevăr11. şi pentru aprovizionarea oraşelor. Pe de altă parte,
După scandalul legat de fraudarea alegerilor, nivelul de alfabetizare la sate era scăzut şi educaţia
primul Parlament postbelic şi-a deschis lucrările la ideologică a ţăranilor se desfăşura anevoios. Oarecum
1 decembrie 1946. Nicolae Ceauşescu era unul dintre independenţi economic, sătenii nu puteau fi constrânşi
cei 348 de deputaţi ai BPD12. În aceeaşi zi, la sala să adere la PCR, fiind atraşi de mesajul reacţiunii.
Dalles din Bucureşti s-a ţinut prima consfătuire a ma- Unul iluzoriu, ce-i drept, întrucât opoziţia, şi în special
jorităţii parlamentare. Ocazie cu care comuniştii şi-au ţărăniştii şi liberalii din mediul rural aşteptau venirea
desemnat reprezentanţii în cele 16 comisii de lucru americanilor. Însă înţelegerile internaţionale de după

324 325
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Al Doilea Război Mondial excludeau o astfel de posi- să mobilizeze oamenii, să scoată din comune conform
bilitate. Pe acest fond, Nicolae Ceauşescu a primit o planului“16.
sarcină importantă de la partid. A fost numit la condu- Unii tovarăşi au încercat să se apere, susţinând că
cerea Secţiei Centrale Ţărăneşti a CC al PCR. Trebuia lăsaseră prefecţilor sarcina de a efectua colectările.
să vegheze la respectarea intereselor partidului la Ceea ce nu înţelegeau aceştia era faptul că operaţi-
sate, precum şi la îndeplinirea planului de colectări unea era sarcină de partid, şi nu de stat! După cum
obligatorii de produse agricole. Însă în ţară era foame- însuşi Ceauşescu a susţinut în respectiva şedinţă:
te, după seceta din 1946. Ştia bine acest lucru, deoa- „Colectările nu le lăsaţi în seama prefectului şi a ad-
rece moldovenii înfometaţi veneau să cumpere cereale ministraţiei. Folosim administraţia numai unde dăm
din judeţele Olteniei, când era secretar al Regionalei de rezistenţă“.
partidului. Nicolae Ceauşescu i-a sfătuit pe responsabilii de la
În vara anului 1946, prăpastia economică în care nivel local ai partidului şi cum să le justifice ţărani-
se găsea România a fost adâncită de o cumplită sece- lor discrepanţa dintre preţul produselor industriale
tă, care a afectat mai ales regiunile estice ale ţării. şi cereale. Aceasta era principalul contra-argument
Autorităţile au încercat să stopeze deplasarea ţărani- ridicat activiştilor atunci când solicitau cote de la fie-
lor din zonele calamitate spre judeţele care aveau ce- care localitate rurală a României. Răspunsul se găsea
reale. Mii de copii rămaşi orfani au fost transferaţi din într-o muncă politică eficientă. De aceea, Comitetul
Moldova în zonele ferite de foamete. Unii dintre aceş- Central a hotărât înfiinţarea unor şcoli de partid la
tia au fost adoptaţi de liderii PCR. Şi despre familia sate. Responsabil cu înfiinţarea acestora a fost chiar
Ceauşescu s-a spus că avea un copil adoptat în această Ceauşescu, care a expus proiectul în noiembrie 1947.
perioadă. Au fost atât de mulţi lideri comunişti care au Propunea ca lecţiile să fie ţinute de „tovarăşii ţărani
adoptat copii, încât şi despre Ceauşescu a apărut un cei mai buni“, iar cursurile să fie organizate o dată pe
asemenea zvon, neconfirmat15. săptămână. Ideea aceasta, a ridicării nivelului poli-
Cum proceda Ceauşescu în noua funcţie o dove- tic, numită mai târziu dezvoltarea conştiinţei politice,
desc documentele din acea perioadă. În 12 noiembrie drept panaceu al rezolvării tuturor „problemelor“ şi
1947, secretarii judeţeni ai PCR au fost convocaţi de sursă a progresului, a fost urmărită de Ceauşescu
Comitetul Central pentru o consfătuire de lucru. Se până la moarte.
pare că la nivelul conducerii partidului existau ne- Intrat în nomenclatura17 PCR, Nicolae Ceauşescu
mulţumiri privind campania de colectare. Tocmai de era deja un „soldat“ al partidului a cărui carieră urma
aceea, în intervenţia sa, Nicolae Ceauşescu dă indi- să fie ghidată de cutumele interne. Comuniştii câştiga-
caţii secretarilor judeţeni cum să procedeze pentru a seră „bătălia“ cea mai importantă de după război, falsi-
urgenta operaţiunea. Aflăm din speech-ul său că sar- ficând alegerile şi obţinând controlul asupra Adunării
cina de colectare se ridica la 2–4.000 de vagoane de Deputaţilor şi, implicit, a guvernului.
porumb. „Va trebui să luăm întâi de la bogaţi, zicea Era momentul ca tânărul Nicolae Ceauşescu să-şi
Ceauşescu. Fiecare judeţ va trebui să calculeze cât are vadă de rostul lui în viaţă. Moralistul Ceauşescu, aşa
de dat, să împartă pe plăşi etc. Va trebui pe urmă pre- cum îl vom cunoaşte în anii puterii sale, trăia într-o
lucrat planul detaliat în celule şi Frontul Plugarilor relaţie de concubinaj cu Lenuţa Petrescu încă de la

326 327
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

23 august 1944. Mai mult, tovarăşa lui de viaţă era La sfârşitul anului 1947, comuniştii au îndepărtat
însărcinată. Deci, se punea problema căsătoriei. şi ultimul obstacol în calea preluării totale a puterii.
După război, printre tinerii comunişti se răspândi- Regele Mihai I a fost obligat să abdice, părăsind ţara
se obiceiul de-a „se lua“ fără acte. Se însoţeau între ei în urma unui acord cu guvernul. Mihai I nu a fost sin-
„la sediu“ ori „pe teren“, în funcţie de misiunile pe care gurul monarh din estul Europei care a fost nevoit să
le primeau de la partid. Aşa s-a întâmplat şi cu cuplul renunţe la tron pentru a lăsa loc republicilor comu-
Nicolae Ceauşescu – Lenuţa Petrescu. Cei doi sunt niste. În Iugoslavia, Petru al II-lea fugise la Londra.
prezenţi împreună încă de la primele manifestaţii ale În urma lui, Tito, erou al rezistenţei antinaziste,
PCR de după 23 august 1944. Spre exemplu, au fost fo- câştigase fără emoţii alegerile din noiembrie 1945. În
tografiaţi în balconul Palatului Societăţii Generale la Albania, regele Zogu I a părăsit ţara, refugiindu-se
manifestaţia din 30 august 1944, organizată de comu- mai întâi la Londra, apoi la Cairo. Ca urmare, Enver
nişti pentru a întâmpina trupele sovietice. Au locuit Hodja19, secretar al Partidului Comunist Albanez,
împreună imediat ce Nicu s-a eliberat din lagăr. a condus la victorie în alegerile din decembrie 1945
Deşi atât amicii, cât şi superiorii din partid ştiau Frontul Democratic, o coaliţie de partide în care comu-
că formau un cuplu, Nicolae Ceauşescu şi Lenuţa niştii erau preponderenţi. La începutul lui 1946 fusese
Petrescu s-au căsătorit oficial abia la 23 decembrie proclamată Republica Populară Albaneză. Bulgaria
1947. Actul lor de căsătorie a fost emis în Bucureşti, a cunoscut mai întâi drama morţii regelui Boris
purtând nr. 2592/194718. Nu s-a aflat încă nimeni care al III-lea, al cărui tron l-a moştenit Simeon al II-lea,
să ştie circumstanţele ceremoniei. Valentin, primul lor un copil de doar şase ani. Alegerile organizate în
copil, s-a născut însă la doar două luni după căsătoria 18 noiembrie 1945 au fost câştigate de Frontul Patriei.
părinţilor. Putem astfel deduce că apropierea naşterii Iar în luna septembrie a anului 1946 un referendum de-
i-a determinat pe părinţi să se prezinte la starea civilă. favorabil monarhiei a pregătit proclamarea Republicii
Şi se presupune că, gravidă în şapte luni, mireasa n-a Populare Bulgare.
făcut mari pregătiri, nici cu găteala, nici cu ospăţul Nicolae Ceauşescu nu a participat la lichidarea
de nuntă. De altfel, activiştii partidului primeau casă, monarhiei în România, mulţumindu-se cu un rol de
mobilă şi tot ce le era de trebuinţă de la „economul“ figurant în proclamarea republicii. În calitate de de-
Pantelimon Bodnarenko. Sub coordonarea lui, gospo- putat a fost convocat în seara zilei de 30 decembrie
dăria de partid a apărut imediat după ieşirea comu- la şedinţa solemnă a Adunării Deputaţilor. Dr. Petru
niştilor din închisori. Goza a anunţat acolo abdicarea regelui şi a solici-
tat Parlamentului acordul pentru trecerea la forma
republicană de guvernare. La auzul acestor veşti,
Retrogradat de partid Ceauşescu, ca toţi participanţii la şedinţă de altfel,
s-a ridicat entuziast în picioare pentru a ovaţiona şi a
Ocupat cu probleme matrimoniale, dar şi din cauză da salutul final lumii vechi. Începând cu 30 decembrie
că partidul îi rezervase după alegerile din 1946 o pozi- 1947, România intra într-o nouă epocă, a guvernării
ţie secundară în PCR, Ceauşescu nu a fost implicat în oamenilor muncii, numită după ideologia marxist-leni-
prefacerile politice din iarna 1947–1948. nistă dictatură proletară.

328 329
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Există puţine surse directe despre împrejurările unui „divorţ amiabil“ între rege şi ţară. Regina-mamă,
abdicării regelui Mihai I, iar versiunile puse în circuit prezentă şi ea la discuţie, s-a făcut a nu înţelege. I-a
în timpul regimului comunist sunt contrare mărturiei fost înmânat actul de abdicare, gata întocmit, cerân-
participanţilor la eveniment. Din partea partidului, du-i-se acordul pe loc.
implicaţi au fost prim-ministrul dr. Petru Groza şi Regele susţine că a solicitat apoi să se consulte cu
secretarul general al PCR Gheorghe Gheorghiu-Dej. apropiaţii lui. A aflat că telefoanele fuseseră tăiate.
Într-un volum de interviuri publicat după căderea co- Mai mult, garda Palatului a fost arestată şi înlocui-
munismului20, Mihai I a prezentat varianta sa asupra tă cu soldaţi din alte regimente. În versiunea regelui,
împrejurărilor abdicării. Primele semne că Partidul decizia abdicării a fost urgentată de şantajul la care
Comunist decisese despărţirea de monarhie au apărut au recurs Groza şi Dej. Cei doi i-ar fi spus că, pentru a
în octombrie 1947. Atunci, regele fusese invitat la că- contracara orice formă de opoziţie, guvernul urma să
sătoria reginei Elisabeta a Marii Britanii. Petru Groza execute peste o mie de studenţi, dintre cei care erau
i-a spus că trebuia să meargă „neapărat“ la ceremonie, arestaţi la acea dată. Mia aceea de studenţi rămâne
pentru ca nu cumva Europa să creadă că monarhul era o enigmă nedezlegată a istoriei până în prezent, do-
ţinut prizonier în România. Sfatul prompt al lui Groza cumentele de arhivă infirmând că un număr atât de
l-a neliniştit oarecum. De obicei, primul ministru se mare de studenţi s-ar fi aflat atunci în detenţie.
consulta întâi cu reprezentanţii partidului comunist Din arhivele sovietice reiese că planul abdicării
atunci când apărea o problemă între rege şi autorităţi. fusese socotit sub nivelul treburilor de care Stalin se
Desigur, guvernanţii ar fi dorit ca Mihai să nu se mai ocupa personal. „Ţarul roşu“ al Kremlinului s-a in-
întoarcă. Însă, surpriză, în noiembrie, acesta l-a anun- teresat totuşi despre ceea ce se întâmplase cu ocazia
ţat pe Groza nu numai că se întoarce, însă, mai mult, vizitei la Moscova a unei delegaţii guvernamentale de
se şi însoară! Premierul i-a răspuns că România nu la Bucureşti, la începutul lunii februarie 1948. Stalin
putea suporta cheltuielile căsătoriei sale. l-a întrebat pe dr. Petru Groza, conform stenogramei,
Regele a lăsat problema nunţii în suspensie şi s-a dacă monarhul plecase definitiv ori se reîntoarce? Îşi
întors în ţară. Crăciunul l-a petrecut la Sinaia. Pe vânduse sau nu proprietăţile? Dacă luase cu el în stră-
29 decembrie, în timp ce se pregătea să redacteze me- inătate ordinul sovietic „Victoria“, cu care-l decorase?
sajul Tronului de Anul Nou, a fost anunţat că dr. Pe- „Să dea Dumnezeu fiecăruia un astfel de rege!“, l-ar fi
tru Groza l-a chemat la Bucureşti, pentru a discuta o lăudat Stalin pe ex-monarhul României, satisfăcut de
„problemă de familie“. Crezând că era vorba de nunta raportul lui Groza21.
sa, regele s-a întors în Capitală. A doua zi, la Palatul Aşa a sfârşit monarhia şi a început republica popu-
Elisabeta s-a prezentat dr. Petru Groza. Era însoţit de lară în România, cu comuniştii la putere. După alege-
Gheorghe Gheorghiu-Dej, şeful partidului comunist. rile din 1946, lucraseră asiduu la monopolizarea pute-
De obicei, relaţiile dintre Guvern şi rege se făceau prin rii, prin neutralizarea adversarilor pas cu pas.
intermediul prim-ministrului, astfel că Mihai a fost Prima victimă a fost Partidul Naţional Ţărănesc,
surprins de prezenţa tovarăşului Ghiţă. Discuţia este cea mai populară formaţiune politică la alegerile din
redată de rege în volumul de interviuri amintit, acesta 1946. Pricepând cursul vremurilor noi, liderii formaţi-
susţinând că dr. Petru Groza i-ar fi spus că era vremea unii începuseră să discute despre o eventuală emigrare

330 331
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

în străinătate încă de la sfârşitul anului 1946. Însă Iu- perspectiva a devenit sumbră încă din primăvara anu-
liu Maniu a refuzat ideea, susţinând că era „o datorie lui 1947. Atunci, liderul organizaţiei a intrat în conflict
morală“ să rămână în ţară. Se considera „prea bătrân“ cu guvernul din care făcea parte! În noiembrie, a fost
pentru o astfel de schimbare, lăsându-şi mai tinerii constrâns să demisioneze de la conducerea partidului,
colegi să ducă la îndeplinire misiunea. fiind înlocuit de Petre Bejan. PNL-Bejan a fost lăsat să
În frunte cu Ion Mihalache, ceilalţi lideri impor- participe la alegerile din martie 1948, obţinând şapte
tanţi ai partidului au decis să fugă din ţară. Modali- mandate. Însă la începutul anilor ’50 principalii lideri
tatea găsită era pe calea aerului, trebuind să decoleze ai formaţiunii au fost arestaţi.
de pe aerodromul de la Tămădău. În timpul pregătirii Partidul Social-Democrat Independent, al lui Con-
planului însă, agenţii infiltraţi în PNŢ au furnizat in- stantin Titel Petrescu, n-a rezistat nici el în noua or-
formaţii Ministerului de Interne. Agenţii Siguranţei, dine de după abdicarea regelui. Liderul organizaţiei a
infiltraţi la rându-le de agenţi sovietici şi comunişti fost arestat în mai 1948. Peste un an, în iunie 1949,
români, hotărâseră să-i aresteze înainte de momentul au ajuns în detenţie şi restul colegilor din Comitetul
decolării ca „justificare legală“ pentru scoaterea în Executiv al PSDI. Un proces li s-a intentat abia în ia-
afara legii a PNŢ. Aşa încât i-au lăsat pe „complotişti“ nuarie 1952, primind pedepse grele.
să-şi urmeze planul. În timp ce social-democraţilor independenţi li se
Momentul decisiv s-a consumat pe 14 iulie 1947, pregăteau celule în puşcăriile politice, liderii comu-
când un grup de 14 persoane a fost arestat la Tămădău. nişti au pregătit o lovitură de imagine, prin consti-
În aceeaşi zi, agenţii Siguranţei au descins la sediul tuirea partidului unic muncitoresc22. Cu mare fast,
PNŢ-ului, de unde au confiscat întreaga arhivă. Peste propaganda a pregătit congresul de unificare a PCR cu
câteva zile, Iuliu Maniu a fost ridicat de la un sana- PSD (gruparea Rădăceanu-Voitec). De fapt, n-a fost o
toriu din Bucureşti unde se ascunsese. În consecinţă, unificare, deoarece fuziunea s-a realizat prin absorbţia
la 29 iulie 1947, la propunerea lui Teohari Georgescu, social-democraţilor de către comunişti, iar mişcarea
Partidul Naţional Ţărănesc a fost dizolvat. politică a fost făcută mai degrabă forţat, la solicita-
PNL-Brătianu, celălalt partid de opoziţie important, rea PCR. Formaţiunea rezultată s-a numit Partidul
avea de asemenea o situaţie complicată. Începând din Muncitoresc Român.
iulie 1947, liderii organizaţiei au adresat mai multe Evenimentul a însemnat un pas înapoi în cariera
memorii de protest guvernului, faţă de respingerea lui Nicolae Ceauşescu. În ziua a treia a Congresului,
Planului Marshall. Deputaţii partidului au refuzat să când s-au ales organele conducătoare, numele său a
mai participe la lucrările Parlamentului, fiind suspen- apărut pe lista membrilor supleanţi ai Comitetului
daţi. Pe acest fond, dar şi din cauza presiunilor de tot Central23. Până atunci fusese membru „plin“ al CC-
felul, Dinu Brătianu a decis în noiembrie 1947 înce- ului, funcţie în care fusese desemnat la Conferinţa
tarea activităţii organizaţiei. Dispăruse astfel cel mai PCR din octombrie 1945. Cu ocazia Congresului din
vechi partid din România! 1948 s-a mai înregistrat un mic incident. Ceauşescu
Nici tovarăşii de drum ai comuniştilor nu au avut a fost ales cu „marea majoritate“ a voturilor, şi nu cu
parte de „coexistenţă“ cu regimul popular, după pro- „unanimitate“, asemenea liderilor importanţi ai par-
clamarea republicii. Pentru gruparea PNL-Tătărescu tidului. Foarte probabil, prin votarea unor membri ai

332 333
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

CC-ului cu „marea majoritate“, propaganda a urmărit Ca şi la alegerile din 1946, comuniştii nu au can-
să mimeze public democraţia de partid, prin care unii didat singuri, ci în alianţă cu alte grupări democra-
delegaţi la Congres puteau avea opinii separate faţă tice. De această dată, „umbrela“ electorală s-a numit
de majoritate. Frontul Democraţiei Populare (FDP). Listele au fost
Nicolae Ceauşescu a fost unul dintre sacrifica- depuse în martie 1948, cu mare fast. În faţa tribu-
ţii Congresului I al Partidului Muncitoresc Român. nalelor din reşedinţele de judeţ au fost organizate
Faptul că şi-a pierdut locul pe lista membrilor „plini“ manifestaţii populare. S-au jucat hore, fanfarele au in-
ai CC-ului nu înseamnă neapărat că-şi dezamăgise tonat Internaţionala, iar oamenii muncii şi-au aclamat
tovarăşii din fruntea partidului. Dimpotrivă, înde- candidaţii.
plinise „exemplar“ toate sarcinile pe care le primise Nicolae Ceauşescu a fost trimis de partid din nou la
până atunci: şef al UTC-ului, secretar al Sectorului I Slatina. Nici de această dată nu s-a aflat în fruntea lis-
Galben al Capitalei, adjunctul secretarului Regionalei tei din judeţul Olt. Era al doilea, după Eduard Mirto,
Dobrogea a PCR, secretarul Regionalei Oltenia a PCR fostul ministru ţărănist al Comunicaţiilor în timpul
şi şeful Secţiei Centrale Ţărăneşti a CC-ului. Însă pe grevei de la Griviţa27. Acum se convertise la comunişti.
scena politică aveau loc transformări importante, care Printre colegii de listă ai lui Ceauşescu se regăsea şi
au culminat cu dispariţia PCR şi formarea unui partid Florea Oală, care-l însoţise şi în campania electorală
unic al oamenilor muncii. din 1946. Oală era membru al Frontului Plugarilor,
Astfel, trebuia ca unii activişti vechi ai comuniştilor iar biografia oficială susţinea că, deşi copil pe atunci,
să se dea o vreme la o parte, pentru a face loc social- se răsculase împotriva ciocoilor la 1907.
democraţilor. Cel puţin de faţadă. Şi cel puţin o vreme. Spre deosebire de toamna anului 1946, Ceauşescu
Aceeaşi soartă au avut-o alţi ilegalişti cu state vechi: a avut o campanie electorală fără incidente. Cu 95,4%
Ofelia Manole, Ghizela Vass, Constantin Doncea, din voturi28, Frontul Democraţiei Populare a obţinut
Dumitru Petrescu, Gheorghe Stoica, Ion Vinţe etc.24. toate cele cinci locuri repartizate judeţului Olt în
Cu adevărat tragic, a fost dat la o parte, în acelaşi MAN29. Astfel, Nicolae Ceauşescu şi-a însuşit un nou
Congres, Lucreţiu Pătrăşcanu, cel care reprezentase mandat de deputat. Marea Adunare Naţională rezul-
comuniştii în alianţa care a decis arestarea mareşalu- tată din alegerile de la 28 martie 1948 avea şi rolul de
lui Antonescu. După acest congres, în care ministrul Adunare Constituantă. Odată cu abolirea monarhiei,
Justiţiei nu a mai apărut în nicio structură de condu- se renunţase şi la Constituţia din 1923. Comuniştii au
cere, Pătrăşcanu a fost pus să demisioneze din guvern, iniţiat imediat dezbaterile asupra noii legi fundamen-
după care a fost arestat. tale. Bineînţeles, modelul era Constituţia URSS din
După terminarea Congresului, comuniştii şi-au 1936, elaborată de A.I. Vîşinski, unul dintre artizanii
anunţat următorul pas în strategia lor de monopoliza- sovietizării României. Proiectul a fost discutat mai în-
re a puterii politice – alegerea unui nou Parlament25. tâi în cadrul Consiliului Naţional al FDP, forma finală
De fapt, decizia a fost luată în şedinţa Guvernului, iar fiind difuzată oficial în lectura lui Vasile Luca, în seara
parlamentarii nu au îndeplinit decât o formalitate26. zilei de 5 martie 1948.
Prima şedinţă a noului Parlament, redenumit Marea Noua Constituţie a intrat pe ordinea de zi a MAN
Adunare Naţională, era programată pentru 6 aprilie. imediat după şedinţa inaugurală30. Aşadar, câteva

334 335
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

zile s-a „dezbătut“ legea fundamentală. Cum era de pe reforma agrară din 1945 – au fost confiscate de stat.
aşteptat, ca tot ce venea de la Moscova, la 13 aprilie Aplicarea actului normativ s-a făcut în noaptea ur-
deputaţii au votat-o în unanimitate. Marea Adunare mătoare. Acţiunea aceasta a fost gestionată de însuşi
Naţională s-a ridicat în picioare, aplaudând frenetic31. Ceauşescu. El s-a aflat la cârma unei comisii speciale
Ca toţi cei 401 FDP-işti, Nicolae Ceauşescu aproba din Ministerul Agriculturii, înfiinţată la începutul
astfel actul care permitea legal sovietizarea României, anului 1949, sub supravegherea ministrului Vaida,
prin instaurarea dictaturii proletariatului. pentru confiscarea proprietăţilor de 50 de hectare. La
şedinţa Secretariatului CC al PMR din 21 februarie
1949, Vasile Vaida a raportat stadiul pregătirii mă-
Vizitiul colectivizării surilor „din teren“ pentru aplicarea Decretului 82. Pe
baza raportului, membrii amintitei comisii au redactat
După alegerile din martie 1948, Nicolae Ceauşescu inclusiv liste cu bunurile ce puteau fi luate, la plecare,
a primit o nouă responsabilitate de la tovarăşii din de foştii proprietari. Aceste instrucţiuni au fost trimi-
conducerea partidului. Începând cu 13 mai, a dobândit se activiştilor de partid din teritoriu, până la nivel de
funcţia de subsecretar de stat la Agricultură, adjunct al comună, şi ei au pus în aplicare decretul. Ţara a fost
lui Vasile Vaida, ministrul de resort. În epocă apăruse împărţită în 22 de centre, fiecare cu o comisie provi-
o anecdotă legată de calificările diriguitorilor celui mai zorie de lucru, pentru a se începe imediat cultivarea
important minister al ţării: „Agricultura e condusă de pământurilor confiscate.
doi cizmari“32. Înainte de război, Vaida fusese maistru Totul a fost pregătit în secret, iar în noaptea de
cizmar în Cluj. 2 spre 3 martie 1949, după emiterea Decretului către
Având în vedere că regimul pregătea colectivizarea, Prezidiul MAN, s-a trecut la treabă. Au fost confiscate
trebuiau făcute studii „în teren“ privind modalităţile proprietăţile de 50 de hectare, împreună cu inventarul
de deposedare a ţăranilor de pământ. Aceste planuri viu şi instalaţiile agricole identificate. Chiaburii, îm-
erau bineînţeles secrete, deoarece Guvernul nu dorea preună cu familiile lor, au fost dislocaţi din locurile de
să agite spiritele la sate. Nicolae Ceauşescu s-a aflat în baştină. Adesea au fost transportaţi departe de casă, în
mijlocul lor. Oficial nu se scotea nici un cuvânt despre zone pustii cum ar fi câmpia Bărăganului. Locuinţele
trecerea terenurilor agricole în proprietatea statului. lor au fost confiscate de stat, devenind sedii ale in-
Comuniştii se erijau a fi binefăcătorii ţărănimii, atâ- stituţiilor administraţiei locale: primării, posturi de
ta vreme cât înfăptuiseră o reformă agrară în martie Miliţie, Cooperative Agricole de Producţie, dispensare,
1945. Atunci însă, partidul a urmărit subtil distrugerea şcoli şi grădiniţe. Până la 20 martie 1950, cât timp a
marii proprietăţi, întrucât proprietarii care deţineau mai activat la Ministerul Agriculturii, Ceauşescu s-a
peste 50 de hectare de pământ au fost expropriaţi. ocupat de aplicarea Decretului nr. 82 din 1949, „dedi-
Ofensiva decisivă privind trecerea terenurilor cat“ chiaburilor33.
agricole în proprietatea statului s-a dat în luna mar- Ţăranii săraci şi mijlocaşi n-au apucat să se mire
tie 1949. Astfel, la 2 martie, Prezidiul Marii Adunări sau să se bucure de dispariţia marii proprietăţi.
Naţionale a emis Decretul nr. 82, prin care marile pro- Partidul le pregătise tuturor locuitorilor satelor o altă
prietăţi de 50 de hectare – suprafaţa maximă permisă „reformă“, anunţată, la Plenara din 3–5 martie 1949,

336 337
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

de către Gheorghe Gheorghiu-Dej drept transformarea tehnologie modernă. S-ar realiza astfel urbanizarea
socialistă a agriculturii, prin înfiinţarea gospodării- socialistă a satelor, prin apariţia unei industrii ali-
lor agricole colective. Propagandistic se declarase că mentare. În fapt, colectivizarea a fost cea mai amplă
gospodăriile se constituie, la nivel local, prin „liberul campanie de înnoire a României realizată de comu-
consimţământ“ al ţăranilor. În cuvântarea sa, Dej a nişti. Dacă pentru realizarea naţionalizării indus-
menţionat şi componenta politică a colectivizării, re- triei şi sistemului bancar a fost nevoie de patru ani,
spectiv lupta de clasă a ţăranilor săraci contra chia- colectivizarea a durat mai mult decât triplu. Au fost
burilor: „Ne sprijinim pe ţărănimea săracă, strângem implicate toate forţele partidului şi statului: activiştii,
alianţa cu ţărănimea mijlocaşă şi ducem o luptă neîn- administraţia centrală şi locală, şcoala, miliţia, securi-
treruptă împotriva chiaburimii“, a fost lozinca lansată tatea, armata, trupele de grăniceri.
cu acel prilej de liderul partidului34. În anumite momente şi locuri, colectivizarea a fost
Anunţul din „Scânteia“ de a doua zi a luat prin impusă cu violenţă, provocând adevărate răscoale ale
surprindere populaţia. Până atunci, comuniştii susţi- ţăranilor. Dificultatea procesului s-a datorat faptului
nuseră că România nu va imita modelul sovietic al col- că ţăranii reprezentau mai mult de două treimi din
hozurilor. Dar colectivizarea fusese decisă în şedinţele populaţie. În plus, aceştia duceau un mod de viaţă tra-
Biroului Politic, iar Plenara CC al PMR a fost convoca- diţional, întru totul asemănător celui dus de părinţii
tă doar pentru a aproba unanim decizia tovarăşilor din lui Ceauşescu la Scorniceşti, iar propaganda comunis-
conducere. Nu s-au consemnat opinii separate, ci doar tă era greu de acceptat atunci când ataca sâmburele
aplauze şi laude la adresa înnoirii agriculturii35. tradiţiei şi modul de viaţă milenar. Încă o dată, fiul de
Procesul colectivizării nu a fost deloc facil, şi a du- plugar Ceauşescu recomanda sporirea educaţiei mar-
rat 13 ani. În tot acest timp, au fost arestaţi zeci de mii xist-leniniste în şcoli şi facultăţile de Agronomie37.
de oameni. În 1961, Dej a vorbit despre 80.000, însă a Până la moartea lui Stalin, în rândul diriguitorilor
plasat responsabilitatea exclusiv asupra Anei Pauker. comunişti s-au înregistrat neînţelegeri cu privire la
S-au înregistrat pierderi de vieţi omeneşti, au „căzut“ colectivizare. Plenara Comitetului Central din martie
lideri importanţi ai partidului, procesul declanşând 1949 prevedea că gospodăriile colective se constituiau
drame în familiile obligate să-şi dea proprietăţile prin asocierea benevolă a ţăranilor. Însă sătenii nu
la comun36. şi-au cedat de bunăvoie parcelele la stat, astfel că auto-
În teorie, colectivizarea era necesară pentru mo- rităţile au început constrângerile dure. Atunci s-a pus
dernizarea agriculturii. Economic se justifica, întrucât problema ritmului în care va continua colectivizarea.
proprietatea ţărănească din România era fărâmiţată Tabăra moscovită, condusă de Ana Pauker, era adep-
şi, în consecinţă, nerentabilă. Colectivizarea corespun- ta unui ritm rapid, pentru ca agricultura românească
dea dogmei marxist-leniniste, care susţinea că numai să fie cât mai curând sovietizată. De cealaltă parte,
suprafeţele mari, deţinute de stat, puteau fi rentabile, Gheorghiu-Dej dorea o colectivizare lentă, pentru a
iar mica proprietate generează capitalism zi de zi şi nu destabiliza situaţia din ţară. Printre acuzele ce i
trebuia distrusă. Teoria argumenta că transformarea s-au adus atunci când a fost epurată, la Plenara CC al
socialistă era în beneficiul agriculturii, deoarece sta- PMR din 26–27 mai 1952, s-a numărat şi insuccesul
tul devenea singurul investitor, fiind capabil să aducă colectivizării38.

338 339
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

După moartea lui Stalin, procesul colectivizării s-a 1941). A emigrat în noiembrie 1941 în Elveţia, acţionând din
stopat o perioadă. Liderii partidului aşteptau să vadă exil contra regimului comunist de la Bucureşti.
5 Alexandru Cretzianu (n. 1895 – d. 1979), diplomat, mi-
încotro mergea comunismul la Moscova şi în alte părţi.
nistru plenipotenţiar la Ankara (1943–1945). A refuzat să
La jumătatea anilor ’50 însă, sovietizarea agriculturii se întoarcă în ţară, stabilindu-se în Franţa, iar mai apoi în
a fost reluată. Mai întâi ca experiment în regiunea S.U.A., acţionând din exil contra regimului comunist de la
Galaţi, apoi în Dobrogea. Pentru a-şi arăta fidelitatea Bucureşti.
faţă de partid, liderii comunişti de la Constanţa au 6 Ion Petcu, Ceauşescu un fanatic al puterii: biografie nere-
tuşată, Bucureşti, Editura Românul, 1994, p. 34.
prelucrat iniţiativa cu orice preţ. Prin constrângeri 7 „Scânteia“, 18 octombrie 1946.
de tot felul, în cinstea celei de-a 40-a aniversări a lui 8 Ibidem, 22 octombrie 1946.
Octombrie Roşu, constănţenii au devenit fruntaşii 9 La nivel naţional, BPD-ul a obţinut, oficial, 84% din vo-
colectivizării agriculturii din România, declarând-o turi. Rezultatul nu a fost rău, comparativ cu celelalte judeţe
din Regionala Oltenia – jud. Romanaţi: 88%, jud. Vâlcea: 80%,
încheiată39.
jud. Dolj: 62%, jud. Gorj: 78%, jud. Mehedinţi: 79%.
Ulterior, exemplul lor a fost imitat de şefii comu- 10 „Glasul Adevărului“ (Slatina), 9 ianuarie 1990.
nişti din celelalte regiuni ale ţării. A început o întrecere 11 Thomas Kunze, Nicolae Ceauşescu. O biografie, Editura
socialistă a colectivizării, care s-a finalizat în 196240. Vremea, 2002, pp. 101–102.
Nicolae Ceauşescu a avut el însuşi de înfruntat 12 Uniunea Populară Maghiară avea 29 de deputaţi, PNŢ-
Maniu avea 32 de deputaţi, PNL-Brătianu avea 3 deputaţi,
tulburările colectivizării, pe când se afla în Ministerul iar PNŢ-dr. Lupu avea 2 deputaţi.
Apărării. În decembrie 1957, general-locotenentul Ceau­ 13 „Scânteia“, 2 decembre 1946.
şescu, şeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei şi 14 „Înainte“, 6 ianuarie 1947.
adjunct al Ministrului Forţelor Armate, a fost implicat 15 Conform lui Ion Gheorghe Maurer (Lavina Betea, Par-
tea lor de adevăr, Editura Compania, 2009, p. 349), chiar două
în cazul revoltei ţăranilor din localitatea vrânceană
dintre odraslele „cuplului prezidenţial“ nu îi aparţin natural.
Vadu Roşca41. Andrei Lupu, fiul ilegalistului Petre Lupu, infirmă însă aceste
zvonuri: „Câte basme s-au spus despre soţii Ceauşescu... Am
auzit şi eu că se spune că Valentin (născut în 1948 – n.n.) nu
Note este fiul lor natural. Da, de unde... Nu vă uitaţi cum îi seamă-
nă lui Ceauşescu? Toţi trei sunt copiii lor“.
1 ANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 155/1946, 16 ANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 81/1947,
ff. 2–4. ff. 2–53.
17 Prin nomenclatură se înţelege schema de organizare a
2 Cotele de cereale au fost colectate pentru plata datoriei
partidului comunist, cuprinzând posturile şi instituţiile care
de război către URSS şi pentru aprovizionarea oraşelor cu
se aflau în subordine.
alimente. 18 Arhiva Primăriei oraşului Scorniceşti.
3 Virgil Viorel Tilea (n. 1896 – d. 1972), diplomat, ministru 19 Enver Hodja (n. 1908 – d. 1985), prim-secretar al
plenipotenţiar al României la Londra (1938–1940). În 1940 a Partidului Comunist al Muncii din Albania (1944–1985),
refuzat să se întoarcă în ţară la chemarea lui Ion Antonescu, prim-ministru (1944–1954), ministru al Afacerilor Externe
fondând mişcarea de exil a românilor din Marea Britanie. (1946–1953).
4 Grigore Gafencu (n. 1892 – d. 1957), membru P.N.Ţ., mi- 20 Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României,
nistru de Externe (1938–1940), ambasador la Moscova (1940– Bucureşti, Editura Humanitas, 1992, pp. 54–64.

340 341
viaţa lui ceauşescu

21 Lavinia Betea, Părerea lui Stalin..., în „Jurnalul Naţio-


nal“, 12 decembrie 2006.
22 Congresul de unificare a avut loc în perioada 21–23
februarie 1948, la Ateneul Român din Bucureşti.
23 „Scânteia“, 25 februarie 1948.
24 Ibidem, 29 februarie 1948.
25 Oficial, Adunarea Deputaţilor s-a autodizolvat la
25 februarie 1948.
26 S-au fixat alegeri pentru 28 martie 1948.
27 În februarie 1933, Eduard Mirto primise mai multe
petiţii de la sindicaliştii Atelierelor CFR Griviţa. Muncitorii
solicitau să li se recunoască dreptul la grevă, ca reacţie la
abuzurile administraţiei. Reprezentanţii Guvernului nu au
recunoscut însă protestul. După evenimentele tragice soldate
cu morţi şi răniţi (16 februarie), Eduard Mirto a participat la
represiunea contra capilor grevei.
28 La nivel naţional, FDP a obţinut 90,8% din sufragii.
29 „România liberă“, 1 aprilie 1948.
30 Ibidem, 11 aprilie 1948.
31 Ibidem, 15 aprilie 1948.
32 Lavinia Betea, Partea lor de adevăr, Bucureşti, Editura
Compania, 2008, p. 33.
33 Thomas Kunze, op. cit., pp. 122–124.
34 „Scînteia“, 4 martie 1949.
35 Ibidem.
36 Ibidem, 7 decembrie 1961. Bucureşti,
37 Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale Secre- Piaţa
tariatului Comitetului Central al PMR (1950–1951), Arhi- Universităţii, 30
vele Naţionale ale României, vol. III, Bucureşti, f.e., 2004, august 1944;
pp. 260–251. Nicolae
38 Robert Levy, Gloria şi decăderea Anei Pauker, Iaşi, Po-
Ceauşescu
lirom, 2002, p. 108.
39 Vladimir Tismăneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasi- participă
le (editori), Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii la mitingul
Comuniste din România: Raport final, Bucureşti, Editura organizat
Humanitas, 2007, pp. 432–433. cu ocazia
40 Între 27–28 martie 1962 a avut loc o sesiune extraordi- intrării
nară a Marii Adunări Naţionale, dedicată încheierii procesu- trupelor sovietice
lui de socializare a agriculturii.
41 Ştefan Borcea, Eroi printre noi – Niţu Stan, căpetenia
în Capitală
anticomuniştilor din Vadu Roşca, în „Adevărul“, 25 septem-
brie 2010.

342
Bucureşti, toamna anului 1944; Nicolae şi Elena
Ceauşescu se îndreaptă alături de alţi
manifestanţi spre stadionul A.N.E.F.

Fotografie din 1945

Manifestaţie politică organizată la Bucureşti, în 28


octombrie 1944, pentru instituirea unui guvern al
Frontului Naţional Democrat. În prim-plan, de la
stânga la dreapta: Nicolae Ceauşescu, Iosif Rangheţ,
Chivu Stoica, Gheorghe Vasilichi
ordine????

De la dreapta la stânga: Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Bucureşti, Piaţa Palatului, toamna anului 1945.
Gheorghe Apostol şi un tovarăş neidentificat, internaţi Nicolae Ceauşescu participă la o „manifestaţie
în lagărul de la Târgu-Jiu, ascultă clandestin un post populară“ organizată de comunişti
de radio (desen)

x x
Bucureşti, octombrie 1945. Nicolae Ceauşescu, printre
Gheorghiu-Dej se adresează mulţimii la una dintre delegaţi la Conferinţa Naţională a P.C.R. În rândul al
numeroasele manifestaţii politice din 1945. Nicolae doilea de jos: Miron Constantinescu, Ana Pauker
Ceauşescu (plan apropiat) se află la tribună
Bucureşti, 6 martie 1945. Nicolae Ceauşescu, între
Iosif Rangheţ (stânga) şi Miron Constantinescu,
în fruntea unei demonstraţii pentru sprijinirea
Guvernului Groza

La un miting electoral, în 1946

Slatina, 19 noiembrie 1946. Nicolae Ceauşescu la


ieşirea din cabina de vot la alegerile generale. În plan
secundar, prima din dreapta, Elena Ceauşescu; ace-
eaşi foto şi pe coperta a IV-a
Constanţa, Sala Elpis, 1946; Nicolae Ceauşescu îm- Bucureşti, 7 noiembrie 1947; Nicolae Ceauşescu săr-
preună cu activişti ai Regionalei P.C.R. Dobrogea la bătoreşte alături de alţi activişti
masa prezidiului 30 de ani de la victoria
„Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie“

Constanţa, 1946; de la dreapta spre stânga: Nicolae Bucureşti, februarie 1948; Nicolae Ceauşescu, alături
Ceauşescu, Elena Ceauşescu, de Gheorghiu-Dej, în mijlocul unui grup de partici-
Gheorghe Stoica, Anton Niculescu panţi la Congresul I al PMR
Discurs ţinut la
Ateneu, cu ocazia
sărbătoririi „Zilei
Victoriei“,
la 9 mai 1950

Craiova, 1950; ge-


neralul Ceauşescu
înmânând
Organizaţiei
de tineret din
Regimentul 36
Artilerie Tg- Jiu Alături de Gheorghiu-Dej, Emil Bodnăraş, Leontin
drapelul roşu Sălăjan şi alţi generali ai „armatei populare“, la apli-
al U.T.M caţia tactică din Oltenia, în toamna anului 1950
Bucureşti, Casa Centrală a Armatei, 9 mai 1952;
discursul de inaugurare a „Expoziţiei permanente a
relaţiilor militare româno-ruse“

Bucureşti,
octombrie
1951; Nicolae
Ceauşescu
semnează
Apelul lansat
de Consiliul
Mondial al
Păcii (sus)

Bucureşti, 8
noiembrie 1951;
felicitându-l
pe Gheorghiu- Bucureşti, Piaţa Aviatorilor, 1 mai 1952; Nicolae
Dej la a 50-a Ceauşescu (al doilea din dreapta), la festivitatea prile-
aniversare juită de sărbătorirea Zilei Internaţionale
a Oamenilor Muncii
Bucureşti, Marea
Adunare Naţională,
septembrie 1952;
Nicolae Ceauşescu
rosteşte discursul
cu prilejul votării
Constituţiei

Doftana,
9 noiembrie 1952; de
la stânga la dreapta:
Nicolae Ceauşescu,
Vasile Vaida, Iosif
Rangheţ, Gheorghe
Generalul Ceauşescu acordă distincţii tinerilor din
Vasilichi
armată, 1952

Generalii Nicolae Ceauşescu şi Leontin Sălăjan, doi


dintre adjuncţii ministrului Bodnăraş
ucenicul partidului

Bucureşti, Piaţa
Aviatorilor,
1 mai 1953;
discurs cu prilejul
sărbătoririi Zilei
Internaţionale a
Oamenilor Muncii 15
Beneficiarul epurării

„Slab la organizare“
Bucureşti, Piaţa

D
Aviatorilor, 1 Mai in 1950, Nicolae Ceauşescu a fost scos de la
1954; aspect de la Ministerul Agriculturii şi trimis la Ministerul
tribuna oficială. Apărării Naţionale, ca adjunct al generalului
Bodnăraş. Timp de aproape trei ani, Ceauşescu părea
a fi pierdut contactul cu organele importante ale par-
tidului. A rămas doar supleant în CC. S-a temut, oare,
că apune steaua lui?
Până atunci, lucrase în Ministerul Agriculturii, ca
adjunct al ministrului şi membru al Comisiei Agrare
responsabile cu organizarea campaniei de colectiviza-
re. Se pare că nu s-a ridicat la înălţimea „măreţelor
sarcini“ ce-i reveneau, după cum reiese dintr-o şedinţă
a Secretariatului Comitetului Central (CC), din 9 mar-
tie 1950. „Slab la organizare“ a fost concluzia organu-
lui de conducere al partidului.
În anul în care Ceauşescu a fost trimis la Armată,
în partid s-au petrecut schimbări importante. După a
V-a Plenară1, pe lângă organele de conducere ale par-
tidului – Secretariatul şi Biroul Politic (BP) – a apărut
a treia structură, Biroul Organizatoric (BO). Puterea
de decizie era concentrată în Secretariatul CC, al-
cătuit din şapte membri: Gheorghe Gheorghiu-Dej
(secretar general), Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari

359
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Georgescu, Lotar Rădăceanu, Alexandru Moghioroş şi economice. Vasile Luca, membru al Biroului Politic şi
Iosif Chişinevschi. Ultimii doi au fost cooptaţi la iniţi- ministru de Finanţe, l-a respins din start pe Ceauşescu,
ativa lui Gheorghiu-Dej. pe care îl considera „slab pentru Secţia Agrară“.
În BO, celor şapte membri mai-sus amintiţi, li Ana Pauker l-ar fi trimis mai degrabă la Ministerul
s-au alăturat alţi 11: Gheorghe Apostol, Petre Borilă, Afacerilor Interne (MAI).
Avram Bunaciu2, Chivu Stoica, Miron Constantinescu, În schimb, Teohari Georgescu, ministrul Afacerilor
Constanţa Crăciun, Alexandru Drăghici, Gheorghe Interne, îl „vedea“ la Comisia de Stat pentru Sfaturi.
Florescu, Dumitru Petrescu, Lotar Rădăceanu şi Se pare că nimeni nu-l voia atunci pe-aproape pe
Leonte Răutu. Aparatul CC s-a extins cu două comisii – Ceauşescu. Până la urmă, şi Ceauşescu, şi Malinschi
Comisia Controlului de Partid şi Comisia de Revizie. În au fost tăiaţi de pe listă. Amândurora le-a fost preferat
plus, fiinţau 10 secţii: Administrativ-Politică, Agrară, Pavel Chirtoacă6.
Comerţ, Finanţe, Gospodărie de Partid, Industrie Iată cum au decurs discuţiile despre Ceauşescu,
Uşoară, Organe Conducătoare de Partid, Sindicale conform stenogramei şedinţei:
şi UTM, Planificare, Relaţii Externe, Sectorul de „Tov. Moghioroş: Sunt de acord că e slab. Am mai
Verificare a Cadrelor. Pe lângă Secretariat funcţiona o propus pe Malinschi.
Cancelarie. Cu totul, în 1950, 865 de persoane lucrau Tov. Gheorghiu: La Secţia Agrară ar fi fost nimerit,
în aparatul CC3. Caracatiţa partidului controla astfel este economist în probleme agrare. Dacă vrem într-ade-
cu tentaculele sale segmentele societăţii româneşti. văr să stăpânim acest sector, dată fiind importanţa lui,
Dictatura proletariatului se instituia deplin. să-l punem pe el.
Între 1950 şi 1952, Ceauşescu a lipsit din organele Tov. Luca: El este teoretician în probleme agrare,
executive ale partidului. Se afla, totuşi, spre vârful ie- nu practician. Eu de exemplu n-aş avea nimic împotri-
rarhiei de partid, ca membru supleant al Comitetului vă ca Malinschi să fie ministrul Agriculturii. Nu este
Central, compus din 57 activişti – 41 membri plini şi bine că l-am pus ministru şi acum să-l scoţi.
16 supleanţi4. Tov. Ana: Eu sunt de acord să punem oameni care
Viitorul politic al tânărului Ceauşescu s-a hotărât se potrivesc, dar să nu procedăm pripit. Să luăm 2-3
în şedinţa Secretariatului CC al PMR din 9 martie oameni, pe care să îi pregătim pentru Ministerul
1950. Au participat la dezbateri Gheorghe Gheorghiu- Comerţului. Această secţie ne va ajuta la pregătirea
Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, acestor oameni. Ceauşescu nu este potrivit.
Lotar Rădăceanu, Iosif Chişinevschi şi Alexandru Tov. Luca: Să-l punem pe Chirtoacă.
Moghioroş. Printre altele, firul discuţiei a ajuns şi la Tov. Moghioroş: El niciodată în viaţă nu s-a ocu-
instalarea unor activişti în funcţii importante din con- pat de probleme organizatorice. Nu merge singur. Eu
ducerea secţiilor CC. susţin Ceauşescu şi Chirtoacă, să se completeze unul
Propunerile le-a citit Gheorghiu-Dej. pe altul.
La Secţia Agrară, condusă de Ana Pauker, pen- Tov. Ana: Ceauşescu nu este bun organizator. El
tru funcţia de adjunct, Alexandru Moghioroş oscila merge pentru MAI.
între tânărul Ceauşescu, fost adjunct la Ministerul Tov. Teohari: Eu l-am cerut pentru Comisia de Stat
Agriculturii, şi Vasile Malinschi5, specialist în ştiinţe pentru Sfaturi.

360 361
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

Tov. Gheorghiu: Atunci rămâne Chirtoacă şi trebu- PCR şi PSD. În 1950, la sfârşitul verificărilor, în scrip-
ie dat un adjunct, un organizator bun“7. tele PMR existau 42,5% muncitori, 33,2% ţărani şi
Aşa s-a hotărât scoaterea lui Ceauşescu din 24,29% mic-burghezi9. Abia doi ani mai târziu s-a re-
Ministerul Agriculturii. luat infuzia „de sânge proaspăt“ cu membri de partid.
Dar criteriile, se spunea, erau mult mai dure. Pentru
dobândirea carnetului roşu era nevoie de un stagiu
În Comisia de „primenire“ a partidului de candidat. Muncitorii aveau prioritate la înscriere
şi promovare. Malaxorul epurării a continuat şi ulte-
Dar Ceauşescu conta ca activist de frunte al par- rior. De pildă, între 1950–1954, aproximativ 62.000 de
tidului, deşi nu i se întrezărea domeniul politic. Încă membri de partid au fost excluşi10.
din 1948, primise o sarcină importantă din partea lui La un an şi jumătate după începerea „operaţiunii“,
Gheorghe Gheorghiu-Dej. Alături de câţiva fruntaşi Nicolae Ceauşescu şi-a recunoscut, la rându-i, unele
ai PMR (Constantin Pârvulescu – preşedinte, Iosif greşeli. Între 1944–1945, ani în care partidul îşi des-
Chişinevschi, Iosif Rangheţ, Ion Vinţe, Alexandru chisese „porţile“, umflându-şi contingentele, şi el atră-
Moghioroş, Leonte Răutu şi Dumitru Petrescu), fusese sese fel de fel de membri. Cum şi de ce, le-a explicat
desemnat în Comisia Centrală de Verificare a membri- celorlalţi tovarăşi în Plenara CC din mai 1950.
lor de partid8. A şasea Plenară din istoria partidului11, din primă-
Cu sprijinul altor comunişti din teritoriu, reuniţi vara anului 1950, a oficializat încheierea verificării
în comisii teritoriale, aceşti „inchizitori“ ai partidului membrilor de partid. După ce Constantin Pârvulescu a
au analizat, dosar cu dosar, cine merita să rămână în citit raportul, membrii de partid şi-au expus, pe rând,
Partidul Muncitoresc Român şi cine nu. Sub coordona- tovărăşeşte, opiniile. Unii dintre ei şi-au permis şi exer-
rea lor, până în 1950, PMR şi-a „curăţat“ rândurile. În ciţii de sinceritate, adică autocritică, în terminologia
terminologia mişcării comuniste, acţiunea se numea epocii. Printre ei s-a aflat şi Nicolae Ceauşescu care nu
verificarea membrilor de partid. Lansată imediat după era convins de succesul total al verificărilor. Credea
Congresul I al PMR, care a consfinţit „unirea“ dintre că în partid rămăseseră, „cu duiumul“, „elemente duş-
comunişti şi socialişti, ideea a fost transpusă în docu- mănoase, necorespunzătoare, elemente mic-burgheze
mentele de partid printr-o hotărâre a Plenarei CC al şi carieriste“. Recunoştea că în partid se strecuraseră
PMR din iunie 1948. Trecutul, activitatea şi devota- indivizi care „reprezentau un balast şi un pericol pen-
mentul fiecărui membru de partid trebuiau cântărite tru unitatea partidului nostru“.
în balanţa comisiei de verificare. Indezirabile erau mai Din propria experienţă, Nicolae Ceauşescu a dez-
ales elementele străine de clasa muncitoare, elementele văluit cum a crescut spectaculos numărul membrilor
exploatatoare (chiaburi, patroni, administratori de mo- de partid când fusese secretarul Comitetului de partid
şie), elementele şovine şi antisovietice, afaceriştii, cari- al Sectorului I Galben Bucureşti. Ca să se realizeze
eriştii, foştii legionari şi social-democraţii de dreapta. planul, se foloseau metode dintre cele mai diverse.
S-au triat aproape 900.000 de comunişti români Muncitorii deveneau membri, deşi organizaţiile de
cu „acte“. Mulţi apăruseră în partid peste noapte, fie bază ale partidului din fabrici nu îi vedeau la ochi.
prin adeziuni individuale, fie prin unificarea dintre Adeseori, trierea o făceau elementele mic-burgheze,

362 363
viaţa lui ceauşescu ucenicul partidului

care „înscriau oameni fără să-i cunoască“. „Noi am prezentat membrilor CC Raportul asupra planului
călcat în picioare regulile elementare ale partidului cincinal de dezvoltare a economiei naţionale a RPR pe
nostru“, a declarat Ceauşescu, amintindu-şi de cazul anii 1951–1955. Se lansa astfel primul plan cincinal din
a trei „agenţi provocatori“ pătrunşi în Comitetul jude- istoria României15. Evident, după model sovietic. Încă
ţean Timiş al PCR. din timpul lui Lenin, bolşevicii înfiinţaseră Comisia
În timpul intervenţiei la Plenara CC din mai 1950, de Stat a Planificării (Gosplan), ca organ de decizie
Ceauşescu a oferit şi alte amănunte interesante, des- responsabil de planificarea economiei. După operaţia
pre „selectarea“ membrilor de partid între 1945–1948. de naţionalizare a mijloacelor de producţie, cu ajutor
„Trebuie să spunem că şi la Capitală, şi cred că şi aici, şi supraveghere de la Moscova, statele est-europene
la CC, s-au ridicat de foarte multe ori elemente mic- comuniste au lansat, la rândul lor, cincinalele, cu sco-
burgheze numai pentru faptul că vorbeau mai bine, că pul „ridicării nivelului de trai şi al culturii maselor“.
veneau mai bine îmbrăcaţi, că ştiau să ţină un discurs, Se „construia“ socialismul prin dezvoltarea forţelor
pentru că citeau acasă pe Lenin şi Stalin şi vorbeau producătoare, prin eliminarea elementelor capitalis-
la şedinţe frumos, dar care, de fapt, nu aplicau în- te şi prin colectivizarea agriculturii. Cehoslovacia şi
văţămintele lui Lenin şi Stalin“, a declarat Nicolae Bulgaria le-au lansat în 1949. După două planuri de
Ceauşescu. La secţia de Cadre a organizaţiei PCR din stat anuale, abia în 1951 s-a încumetat şi România.
Bucureşti au fost descoperite elem