Taifas Literar Nr. 1 (23), Ianuarie 2019

coperta1 titluri
amintiri... p. 2
editorial... p. 3
poezie... p. 6
proză... p. 19
eseu... p. 38
taifasuri... p. 44
revista revistelor... p. 47
culori de anotimp... p. 48
coperta2 p2 tema lunii- autori clasici - amintiri
Duiliu Zamfirescu Alexandru Macedonski
Ianuarie Noaptea de ianuarie
Frigul, scriitor pe geamuri I

Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte,
Cu zăpezile se joacă
Şi încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit,
Și le schimbă-n promoroacă Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsaşi pe el un munte,
Dar mi-ai dat ş-a ta putere spre a nu fi de el strivit.
Atârnând ciucuri pe ramuri. Îmi făcuseşi o coroană ce ca pietre nestemate
Avea lacrimile mele ce luceau la focul tău;
M-ai ţinut în orice clipă cu simţirile-ncordate,
Din fereastra-mi înghețată Mi-ai fost soră preaiubită şi mi-ai fost şi crud călău.
Ca Iacov frumos şi tânăr ce-adormise la fântână,
Stau uitându-mă la cer: Deşteptat fără de veste de un înger lucitor,
Norii, plumbuiți de ger, Mă chemaşi la luptă cruntă şi ai vrut să-mi fii stăpână
Şi să-mi pui pe beregată uriaşul tău picior...
S-au strâns pată lângă pată. Ca Iacov intrai în luptă ş-am ieşit ca el de-asemeni,
Şi nici tu nu eşti învinsă şi nici eu învingător,
Trist și singur ca un greier Dar alături de-oboseală ne-am culcat ca nişte gemeni
Ş-am dormit, de este-o vreme, într-un somn îngrozitor.
Vălul timpului rupându-l, Lumea care este-o mare cu talazuri furtunoase
Eu aștept să-mi toarcă gândul Mi-a văzut a vieţii navă ici şi colo alergând,
Dusă-n voia întâmplării pe-adâncimi întunecoase,
Într-un colț mai cald de creier. Care n-au fost măsurate nici de ochi şi nici de gând.
Spre limanul care-l caut mă tot duce-a mea simţire,
Dar pe când îl cred aproape nici în suflet nu-l găsesc,
Iar afară numai fumul Şi pe veci aceeaşi groază port şi-n minte şi-n privire,
Către niciun ţărm al vieţii n-am s-ajung să odihnesc.
Subțiratec își ia zborul;
Eu îmi leg de dânsul dorul Lemnul dacă arde-n vatră a rămas cenuşă rece,
Ce mai caut oare-n lume dac-am dat tot ce-am avut?
Și-n văzduhuri îi dau drumul. Sunt un soare care-apune, sunt un cântec care trece,
Sunt o frunză care zace pe al vieţii negru lut.
M-am născut în nişte zile când tâmpita burghezime,
1888 Din tejghea făcând tribună, legiune de coţcari,
Pune-o talpă noroioasă pe popor şi boierime;...
2
Zile când se-mparte ţara în călăi şi în victime

Şi când steagul libertăţii e purtat de cârciumari.
[…]
TAIFAS LITERAR - REVISTĂ INTERNAŢIONALĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
editorial 3-4
decizii (corecte) şi de a înainta/evolua.
Camelia Ardelean Atunci când acest sentiment negativ nu este
ţinut sub control, el poate avea efecte
Duşmanul tăcut sau demonul devastatoare în organism, nu doar pe plan
din noi
fizic, ci mai ales psihic (sau invers), fiindcă
cele două coordonate se influenţează
Unul din cei mai perfizi inamici ai fiinţei
reciproc. Cauza acestei probleme serioase
noastre, ce roade vorace din noi, poate cel
este, de fapt, în mintea noastră. Atunci când
mai înspăimântător care există, este frica. Ea
creierul e „odihnit”, adică nu este preocupat
îşi sapă în tăcere tunel în cuget, ca un vierme
cu lucruri agreabile, care să îi distragă
într-un fruct arătos la exterior, dar găunos
atenţia de la aspectele neplăcute ale vieţii, el
pe dinăuntru, otrăvindu-ne existenţa şi
începe să îşi „construiască” scenarii negative,
întunecându-ne calea spre ţelul pentru care
hrănite de întrebările sau incertitudinile
ne aflăm aici, pe pământ, acela
noastre legate de necunoscut
de a evolua spiritual şi de a fi
(respectiv de ceea ce nu ştim
fericiţi.
sau nu putem controla), pe
Henry David Thoreau, unul
care le amplifică, zi de zi, până
dintre cei mai cunoscuţi
când această emoţie
scriitori americani, susţinea
supărătoare, ajunsă la
că „De nimic nu trebuie să ne
paroxism, creează un întreg
temem mai mult, decât de
„film” de groază, transformat,
teamă”. Cu peste 2500 de ani
ulterior, în fobie sau în
în urmă, Buddha afirma cam
altceva, mult mai rău.
acelaşi lucru, dar cu alte
De multe ori, frica din
cuvinte: „Singurul secret al
mintea noastră nu are nicio
existenței este să nu-ți fie
legătură cu realitatea, cu
teamă”.
situaţia în care ne aflăm, semănând oarecum
Mulţi susţin că lor nu le este frică de
cu cea din povestea drobului de sare a lui Ion
nimic, dar când ajung acasă nu pot dormi de
Creangă. „Viaţa este minunată, dacă nu te
grija banilor, a responsabilităţilor pe care le
temi de ea”, spunea marele actor Charlie
au în gospodărie/familie, a geloziei, a
Chaplin şi avea perfectă dreptate. În caz
preocupărilor pentru proprii copii sau
contrar, devine un chin. Frica spulberă vise,
părinţi etc. Nu există om în această lume
năzuinţe, planuri, aducând în loc nelinişte,
căruia să nu-i fie frică, la un moment dat, în
tristeţe şi suferinţă. Desigur că nu facem
viaţa lui! Şi eroul, şi laşul, simt teamă în
referire aici la temerile minore, cum ar fi
anumite situaţii, diferenţa dintre ei constă
3
frica de medicul stomatolog, de a lua o notă

„doar” în faptul că eroul şi-o poate domina şi
proastă la şcoală sau de a fi certat de şef la
nu se simte „paralizat” de ea, iar laşul nu.
serviciu, ci la temeri maladive, existenţiale,
Frica ne face vulnerabili, inapţi de a lua cu care se confruntă (cea mai) mare parte
anul IV, nr. 1/23, 2019, ianuarie

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
dintre oameni. partener, de prieteni etc., sau de a nu fi
Se afirmă că frica de moarte este pe suficient de bun pentru a fi acceptat de
primul loc în „topul” listei, dar eu cred că, de ceilalţi. La polul opus cu teama de
fapt, nu gândul de a dispărea definitiv ca singurătate poate să apară frica de pierdere
entitate ne sperie, ci mai mult decât atât, ne a libertăţii, mai ales în cuplurile unde unul
îngrozeşte suferinţa, ceea ce ni s-ar putea din parteneri este excesiv de gelos şi nu are
întâmpla pe acel drum fără întoarcere, felul încredere în celălalt, care se simte „sufocat”
în care vom „pleca” din această lume. La şi îşi doreşte să „evadeze” din cămaşa prea
„capitolul” suferinţă se includ şi boala, strâmtă a căsniciei.
dizabilităţile, bătrâneţea etc., adică tot ceea Indiferent care ar fi „tipul” de frică aflat în
ce ne-ar putea „conduce” în această direcţie discuţie, se spune că teama exagerată vine, în
a „dispariţiei definitive”, pe care, oricât ne- primul rând, dintr-o insuficientă (sau foarte
am strădui, nu vom reuşi s-o evităm la slabă) încredere în sine, „cultivată” în
nesfârşit. Am putea încerca să ne oprim, pur copilărie de persoane din anturajul nostru
şi simplu, avalanşa de gânduri „negre” şi care ne-au abuzat emoţional (şi nu numai),
atunci „autotortura” făcându-ne să ne
ar înceta, dar într-o simţim fără valoare
societate în care sau care, din contră,
sintagma „Cogito ergo au fost mult prea
sum”/„Gândesc, deci indulgente cu noi.
exist” (concept Alţii susţin,
filozofic al lui René dimpotrivă, că ea se
Descartes) este dezvoltă din cauza
acceptată ca adevăr credinţei insuficiente
absolut, ne sperie până şi ideea de a ne izola, în Dumnezeu. Cartea Cărţilor aminteşte de
măcar pentru puţin timp, şi a încerca să ne acest duşman atroce al omului, relatând
detaşăm de tot ce ne înconjură (adică de a nu două situaţii distincte. Prima este „frica de
ne mai gândi la nimic), fiindcă ni s-ar părea Domnul”, care se traduce, mai degrabă, în
că, astfel, ne apropiem de starea ce decurge respect şi admiraţie pentru puterea şi gloria
din „instalarea” morţii, atunci când încetăm Lui: „Frica Domnului este începutul
să mai fim. înţelepciunii; toţi cei ce o păzesc au o minte
În volumul său, Îndreptar pătimaş II, Emil sănătoasă şi slava Lui ţine în veci” (Psalmul
Cioran afirma: „Ce se întâmplă între oameni, 111:10); „Frica de Domnul duce la viaţă şi cel
bun sau rău, se reduce la atât: frica de ce o are petrece noaptea... fără să fie cercetat
singurătate. Din ea pleacă dragostea şi crima, de nenorocire” (Proverbe 19:23); „Frica de
4
Dumnezeu şi diavolul, instituţiile şi anarhia”. Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte

Aceasta reprezintă o altă mare temere a de cursele morţii” (Proverbe 14:27).
majorităţii oamenilor, fiind „prietenă” bună Pe de altă parte, este menţionat un „duh
cu frica de a nu fi abandonat de părinţi, de de frică”, care nu vine de la Creator („Căci
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de de a gândi nu poate fi făcută de pe o zi pe
putere, de dragoste şi de chibzuinţă” – 2 alta, pentru că nici reversul „medaliei” nu s-a
Timotei 1:7), el având efect nimicitor asupra petrecut astfel. Antrenarea minţii se face în
noastră, copleşindu-ne şi tulburându-ne timp, cu perseverenţă şi răbdare, la fel cum
cugetul. Tot Biblia ne dă şi remediul pentru a sportivul are nevoie de o anumită perioadă,
ne „trata” într-un asemenea caz: „În dragoste până îşi formează acei muşchi de invidiat,
nu este frică, ci dragostea desăvârşită care trebuie menţinuţi ulterior prin exerciţii
izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea permanente.
pedeapsa şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit Atunci când gândurile de frică
în dragoste” (1 Ioan 4:18). „Nu te teme, căci (amplificată) ne cuprind, corpul
Eu sunt cu tine...” (Isaia 41:10) este o reacţionează instantaneu, contractându-se,
afirmaţie care ar trebui să fie suficientă iar organele şi întreaga noastră lume
pentru a ne face să ne simţim în siguranţă interioară percep acest factor de stres ca pe
pentru totdeauna. un invadator de temut. Dacă
Celebrul cântăreţ Jim abia în acel moment începem
Morrison avea o altă teorie să facem ceva, s-ar putea ca
sau metodă de eliberare din rezultatul să nu fie unul
chingile fricii: „Dă piept cu surprinzător. Dacă însă avem
cele mai mari frici ale tale! „antrenament”, „cotropitorul”
După aceea, ele nu vor mai nu ne va mai prinde pe picior
avea forţă, iar tu vei fi liber!”. greşit. Indiferent că recurgem
Oricare ar fi însă calea aleasă la exerciţii de relaxare sau de
pentru „tratament” sau meditaţie, care implică
„vindecare”, este evident autosugestia, sau la credinţa
faptul că teama nu este în divinitate, important este
declanşată (neapărat) de o efectul obţinut, ceea ce se
anumită situaţie din viaţă, după cum petrece în noi şi care ne poate induce o stare
spuneam la început, ci de „punerea în scenă”, de bine constantă. Desigur că prezenţa lui
în mintea noastră, a tot felul de evenimente Dumnezeu în viaţa noastră este de dorit din
nefericite, care ar putea să (nu) se întâmple toate punctele de vedere, nu doar pentru
(niciodată). „Trusa de prim-ajutor” ar alungarea angoaselor, însă aceasta este o
implica, deci, eliberarea minţii de gândurile alegere personală şi ţine de liberul arbitru.
„parazite”, care au devenit automate, şi Căutarea (şi utilizarea) forţei noastre
înlocuirea lor cu altele luminoase, benefice. interioare, în orice împrejurare, nu poate fi
În raţionalitatea noastră nu pot exista două un lucru eronat. Ea ar trebui cunoscută de
5
emoţii diferite concomitent, una o exclude pe fiecare în parte şi tratată ca un prieten

cealaltă, de aceea se înţelege de ce această credincios, de care să nu ne despărţim
metodă este atât de practică. Desigur că niciodată, decât la pragul dintre lumi...
schimbarea substanţială (în bine) a modului
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
poezie 5-18
Ion Cuzuioc 14. Plânsul ca şi râsul unge inima.
Aforisme 15. Când ard cărţile bune plânge şi focul.
1. Căsătoria e ca un roman pe care-l citeşti 16. Omul e ca o uşă, odată cu trecerea anilor
toată viaţa şi doar când ajungi la adânci scârţâie.
bătrâneţe îi răsfoieşti cuprinsul.
17. Floarea rămâne floare indiferent de
2. Dragostea-i ca ploaia, ori îţi aduce foloase,
mirosul ei.
ori te îneacă.
18. Nu totdeauna capul plecat n-are dreptate.

3. Şi dragostea a trecut la economia de piaţă?
19. Şi omul de alături poate fi departe de tine.

4. Un cal împiedicat e ca şi izolat.
20. Omul fără voinţă e ca nuca seacă.

5. Şi orbul poate vedea
departe.
21. Omenie în exces
nu există, doar
6. Merită laude şi
obrăznicia-i fără
măgarul: tace şi trage.
măsură.
7. Uneori te poţi
22. Uneori omului îi
mişca-nainte şi stând
poate aduce folos şi
pe loc.
pierderea.
8. Uşor te poţi rătăci şi la lumina zilei.
23. Cine se aruncă-n vânt după faimă pierde
9. Şi râia are demnitatea sa, nu de toţi se lucruri mai esenţiale.
lipeşte
24. Cine zboară prin nouri nu vede pământul.
10. Uneori, şi cu gura închisă poţi spune
multe. 25. Femeia care mai mult gândeşte decât
vorbeşte poate să se laude că are gură de aur.
11. Coroana unui scriitor este cititorul lui
fidel. 26. Femeia credincioasă e salbă de aur la
gâtul bărbatului.
12. Omul căzut în depresie e ca o pasăre-
6
mpăiată. 27. Cine se justifică cu vorbe goale până la

urmă tot se dă de gol.
13. Chiar şi atunci când ceasul oboseşte,
timpul merge-nainte.
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Iliana Cătănescu
Vin prin zboruri cât mai rare vești din alte
galaxii
Gând înserat şi mă-ntreb, oare din care, luminând, tu ai
să-mi vii,
Pe coclauri ninse, suflete, colindă, călător fără oprire, pasul meu cel neumblat,
caută sub ningeri verdele uitat, ornic măsurând iubire, vis de înger și păcat.
scânteieri aprinse într-un con de ghindă,
vis sculpat de îngeri, neîngenuncheat. Ultim zvon îmi dă fiorul tainicei simțiri pe-
aproape
Iarba-ngheață vie, tremură sub ger, a învăluirii-n dorul ce-l trimiți în tot și-n toate,
colții iernii mușcă alb din crizanteme, ca un buzdugan de zmeu ce anunță o venire
tresăriri sub glie urcă înspre cer, către casa locuită de un eu… și de-o Iubire.
rădăcini ascund profeții extreme…
Libertatea-n cușcă își visează

zborul,
cucii nălucesc crânguri înapoi, Somnie
cuiburi înghețate încălzește
dorul Cât trebuie să fi dormit în
până să ne ningă peste așteptarea ta, prin vreme,
amândoi… ca muguri de lumină-n ochi,
să-mi înflorească pe sub gene
Primele ninsori pașii ni-i când se vor fi răstălmăcit și
urmează legi, și praguri, și toteme,
ție înspre nord, mie, înspre iar tu, din veșnicii uitate, să te
sud, prefiri, în mine, alene,
rupt în două flori, gândul
înserează, în fiecare dezmorțire a fibrelor
zvonul de iubire, doar îl mai alcătuite din doruri și-adăstări
aud… de tine,
din sumeții nebănuite, trecute-n
Zvonuri duioșii divine,
la margine de ne-nceputuri, când orice taină,
Solilocvii de tăcere te aștern în prag de gând, orice vină,
pe când sufletul te cere, într-un dor de ni se scria cu albă, ‘n trupuri, iscălitură de
preacurând, lumină…
dinspre Dunăre vin zvonuri că mă cauți val cu val
între muzici, semitonuri, prinse-n scoica de la prin câte veacuri am trecut, răpusă de o vrajă-n
mal. somn,
până să te-ntrupezi, aievea, dintr-o nălucă, ‘n
Se zvonește că prin ger ne vom încălzi iubirea, Verde Domn
7
că botezul cel din cer ne va scrie-nveșnicirea, al inimii, țesând povestea, pe-un fir mirat, de
că va ninge iar, că iarna s-a ascuns mirată-n ieri, romaniță,
că pădurile migrează către munții cei şi, cu iubire, să-mi șoptești: „Lung somn ai
stingheri. mai dormit, Domniță!…”

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Iar în bătaia Lunii metamorfozate-n poiene.
Maria-Ileana Tănase
Ninge peste orașul lui Bacovia, ca o răsplătire,
Zvon de iarnă Urbea și-a făcut renume din a Poetului
rostire,
Vântul se-nfășoară printre crengile ude, Bronzul statuar rămâne strigăt, zbor și
Bocetul desfrunzirii, de mult, a amuțit, cinstire,
Ploaia primenește ramurile, reci, nude Schimbând umbra timpului în simbolice
Pregătindu-le pentru sezonul încărunțit. potire.
Câteva frunze sfârtecate foșnesc timide, Tiparniţa nopţii

Iar frământarea vântului zvonește ninsori,
Ramurile înveșmântate vor fi mai rigide Hălăduiesc, aproape zilnic,
Și vârfurile ascuțite cad victime, deseori. prin parcul cu statui,
mă strecor, fără țintă,
Chiar dacă, soarele, uneori, mai surâde, pe aleile cu arborii de argint
Norii,-n genunchi, cern din burduful greoi, care-și leagănă povestea.
Coroanele se vor preschimba-n hlamide
Dar peste ramurile vegheate
Împodobind copacii
șuieră vântul îndoielii,
rămași cu umerii goi.
sfărâmă născocirea,
rodul gândurilor
Se zvârcolesc prin aer
încolțite
miresmele hibride,
Cât de curând, iarna-și pe pereții unui brand.
va pune marama, Câte o umbră
Vântul va zdrențui stingheră,
zăpezile, moi, candide, încă,-mi mai dă
E anotimpul când își târcoale,
arată colții și arama. îmi înfășoară umerii
cu șoapte dogite,
Ninge ca o răsplătire încearcă să se furişeze
în alveolele pașilor neurziți.
Ninge ca o răsplătire, peste vechea-mi urbe, Tăcerea s-a autoeducat,
Cerul s-a deschis și fulgii se încing în sârbe, a învățat să îmbrace cămașa,
Copacii iar s-au preschimbat în dalbe jerbe, cu nasturi surzi, s-a obișnuit
Și orașul s-a împodobit cu dantele superbe. să suporte atâta liniște...
doar când merg la culcare
O nouă iarnă a invadat meleagurile moldave, îi este dificil să accepte
Iar mireasma-mi poartă pașii pe străzile întunericul fără cheotori.
jilave,
Uneori, se întâmplă să adorm,
Clădirile-s asezonate cu mantii albe, puhave,
odată cu stelele, atunci,
Un decor ce-mi stârnește multe amintiri suave.
candela celestă-și lasă obolul,
8
peste pânza zorilor virgini,

În vechea urbe plutesc miresmele bacoviene,
iar de sub tiparnița nopții
Frisoanele hibernale și-au scos colții de hiene,
În vitrină florile de plumb par vitralii- culeg vocalele răsfățate!
venețiene,
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
în braţele ei
Gabriela Mimi Boroianu
ca într-un joc de-a viața
azi suntem mâine nu
Nostalgiile cuvintelor (10) și urmele lor se afundau
în asfaltul sfărâmicios
la masa asta ca într-o iluzie
locul tău stă gol
și se hlizește la mine
vopseaua de pe garduri
cu dinți rânjiți
își pierduse interesul
ca o sperietoare în lanul de porumb
și lăsase lemnul dezgolit
de parcă ar vrea
cu intenția clară de a-l îngenunchea
să mă scoată afară din mine
zidurile posomorâte
nu mai auziseră de mult un râs zglobiu
și țip
și sufereau în tăcere
cu glasul lebedelor
de aceeași deziluzie obositoare
ce-și cheamă liniștea
dar liniștea mea a pierderii de sine...
se-ascunde în lacrimile și pâinea era mai amară
pietrelor și nici prea multă nu era
în râsul sinistru al frunzelor și avea gust de lacrimi
moarte mai ales când venea seara
și nici măcar paharul ăsta plin iar frigul taia sufletele până la
cu sângele ultimei speranțe sânge
nu reușește să-mi încălzească în partea mea de oraş
sufletul începe drumul spre Golgota…
din care destinul
te-a amputat fără să-mi ceară numai pe partea ta de oraș
voie telefoanele sunau de vești
bune
La masa asta iar magazinele își scuturau
nici visele nu mai vor să șadă afișele
iar cafeaua e mai neagră ca precum caișii în primăvară
noaptea și mirosea a speranță
mai puțin amară ca viața și parcă și soarele poposea mai des
și mai rece ca aerul ce s-a înscăunat în ferestrele voastre
în lipsa ta cu ochelari lor fumurii
pantofii voștri nu cunoșteau cum e
la masa asta să-și piardă urmele în neant
numai eu aștept ce va să vină... și nici foamea
și nici plânsul
Nostalgiile cuvintelor (12) nu umblau dezbracate pe stradă
în partea ta de oraş treceau maşini gătite de
9
pe marginea mea de oraș gală

trona o ceață murdară
ca niște umbre
numai Dumnezeu nu trecea niciodată
trecători se desprindeau din ea
pe-acolo...
doar pentru a se pierde din nou
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Victoria Seimeanu
Ileanca
Ulcior
Ileanca s-a născut într-o noapte,
Iubito, mă prefac încet în lut,
O noapte insomniacă a poveștilor,
În hrană mă prefac pentru ulcioare,
O noapte în care oamenii își retrăiesc viața.
Olarul într-o zi mă va-nvârti
Și acea noapte a fost noaptea în care eu
Pe roata lui și bine-mi pare.
am văzut lumina.
Simt de pe acum că-ți este sete,
Și în lumină, zâmbetul tău.
Că sunt deja în mâna ta
Așa am învățat să mă iubesc!
Iubito, nu mai plânge, tristo,
Azi îmi e dor de Ileanca, Ileanca ta...
Du-mă la gura ta și bea.
Trăiesc rătăcit!
Ascunzişuri
Pactul postum
Zidurile vechi ascund

Eu am făcut un pact cu
istoria,
moartea
Aleile parcului, pașii
Atunci când m-am
tăi.
înbolnăvit
Frunzele ascund în ele
De tine.
seva,
Când umbra mea deja
Inima mea, pe tine!
eram!
Cu o mască pusă ca pe
Atunci am zis:
scenă,
Să te știu ocolo,
Învăț să te ascund în mine,
undeva,
Chiar de mine.
Nu să te strig,
Nopţi... Doar cu gândul să te-ating.
Te-ai strecurat...
Acum sunt doar nopțile
În care plâng.
Te-ai strecurat pe sub genele rourate
Cu tine-am zburat până la stele!
Să mă privești mai adânc în ochi.
Fără aer rămâneam când mă priveai...
Parcă încercai să-ți amintești de mine
Și ne juram
Pentru atunci când n-ai să mă mai vezi.
Veșnică îngemănare.
Nu ți-am înțeles pe deplin lăcomia.
Sunt acum doar nopțile
10
Nici setea de mine n-am înțeles

Iar nopțile plâng
Parcă vroiai să-ți pot ajunge
Și cu lacrimile tale.
Atunci când plecai!

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
în carne au înflorit cuci,
Petre Ioan Crețu
aerul mirosea sălbatic și divin
Scrisoare către tine de nicăieri a iarbă, a vin
De n-ai fi fost tu, și am înțeles simplu că vom fi
ar fi trebuit să uit să mă mai nasc. suflete pereche.
Aş fi fost pierdut
și aş fi trăit departe de tine, mereu te-am căutat
singur al nimănui și nu te-am găsit...
tu ai stat printre oameni
De n-ai fi fost tu, sau dormind chircită la subsuoara
vânt mă făceam unui înger divin
să te caut eu printre morile de vise
de n-ai fi fost te-aș fi inventat din câmpia mea,
ca pe o mașină cu aburi printre prunii pitici.
mi s-a spus De nu vom putea fi împreună

că nainte să mă nasc am să te învelesc cu soarta
Dumnezeu mi-a sădit să nu-ți fie frig,
iubirea pentru tine în suflet, am să te veghez cu viața
m-a scăldat în lumină să nu-ți fie frică în vis
şi m-a trimis la tine, de nimic.
dar m-am rătăcit
m-am tot rătăcit Cred că ar trebui
până m-am pierdut să te ascund în suflet
la mama în pântec să nu te găsești,
până când lumina ochilor tăi
apoi va înnopta definitiv,
dintr-o întâmplare ne-am cunoscut braţele şi buzele
era o seară de iarnă flămândă, pecete îmi vor fi
în noiembrie pe umărul pe sânul tău stâng,
douăzecișiunu în două mii șapteșpe, vei sta cu tâmpla lipită
când totul era searbăd pustiu de sufletul meu,
şi m-am îndrăgostit de tine, și-mi vei atârna de ochi ca o lacrimă,
11
fără să vreau, fără să ştiu. te vei prelinge ușor pe obraz,

Neştiute, sufletele noastre cumva s-au atins... când cald, când sărat
în ochi ne-au încolțit muguri, sufletul meu pereche.

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Camelia Stan
Stropii de ploaie mă mângâie
aşa cum o făcea glasul tău. Priveşte visând, iubito!
Adorm... visez, mă înalț.
Privește visând, iubito!
Când ai vrut să mă săruți pe furiș,
La cerul de vară, sublim,
așa, ca pentru ultima oară, Aș vrea să îți spun: „Fericito,
gândul tău a țipat ca o pasăre spin … mă-mbată cu tine, puțin! „
și m-am trezit... Privește visând, tu, iubito!
Ți-s ochii o mare și-aș vrea,
Ni s-a dat un dar divin, Să-mi fi părtașă, sortito,
îți spun, La dorul din inima mea!
e tot ce ne-am dorit amândoi să fim, Privește visând, tu, iubito!
iubește-ne iubito și iartă, Iubirea-i eternă în noi,
sărută-ne și nu ne părăsi... Doar ție, pe trup ți-am citit-o,

Fiind unul singur… nu doi!
niciodată.
Privește și visează,
iubito!
Te voi iubi, să știi,
Nimic să nu-mi spui,
mereu te voi iubi...
fără știre!
și când vei fi nor, Prea sfântă femeie,
ploaia din ochii tăi voi fi, dorito!
Soare după ploaie de Ți-aș da continent de
vei fi iubire!
eu raza ta voi străluci, Privește și visează,
în întuneric. iubito!
Orice îți dorești și ai vrea,
De vei vrea să pleci, Căci eu voi veni… incognito,
mă voi sparge în mii de bucăți Pe veci să îmi fii și a mea!

Privește visând, tu, iubito!
mă voi risipi și mă voi lipi
În somnu-ți prea dulce, firesc,
de umbra trupului tău
Zâmbeai și deloc n-ai ferit-o,
iubirea mea amară.
Nici gura, voind să-ți iubesc!
Privește visând, tu, iubito!
Îngerii ne toarnă în pahare Căci lumea-mi începe cu tine!
polen de lună, Destinul de-ar fi răsucit-o...
12
iubiți, iubiți se pare... Te-aș cere răsplată, știi bine!

de o ghilotină. Am scris din instinct... n-am gândit-o,
Sperând s-o visezi, tu, iubito!

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Cornelia Dița
Nu-mi era deloc sete de ea,
Iulie torid doar că cineva mă îndemna,
„e a ta, ia și bea ”!
Cât ai clipi, a mai trecut o noapte, un pahar, înc-un pahar
Și înc'-un vis, în urmă a rămas, să uiți, să n-ai habar
Pe alt tăram, zburat-au mii de șoapte, că lumea e rea...
Frumoase, tăinuite, fără glas! hai, ia și bea!
Câte plăceri rămân în urma lor, Scriu...! Noapte întunecată, târzie,

Sau câte inimi plâng de dor, mai sorb un pahar de poezie,
Câte săruturi parcă nici n-au fost, și te întreb pe tine viață,
Si totuși... fiecare noapte, are un rost...! ce temă de control mi-ai da...?
Promit solemn, voi face față,
Că nu-ți mai sunt, că nu-mi mai de n-o să pot,
ești, capul mi-l plec în fața ta!
Că nopți la rând, noi am muțit
de tot, Pe marginea tăcerii
Învăț să te sarut în vis, atât
mai pot,
Acum, când știu că fericirea-i De unde vii și unde te
numai în povești! îndrepți?
Mai stai o clipă pe marginea
De unde să știu eu că însăși tăcerii,
viața doare, nu spune nimănui dacă aștepți
Este a mea, și... nu e, o clipă să treacă fericirea când trece
trecătoare, vântul serii!
Se aseamănă cu hăul ce-ai lăsat în mine,
E iulie torid... în rest, e bine! N-ai să aștepți degeaba... poate ploaia vine
și-un curcubeu imens să-ți dăruiască,
Noapte târzie pe marginea tăcerii o să-l împarți cu mine,
iar fericirea dintr-un colț, să ne privească!
Noapte târzie...
rămânsesem cu un pahar în mână, Dar știi de unde vii și unde te îndrepți?
cine mai știe Priviri mirate arunci la întâmplare,
de eram singură și ce nedumerire pentr-o banală întrebare...
13
ori împreună...? Ce să-mi răspunzi când tu pe nimeni nu

Îmi sorbisem singurătatea aștepți...?
până la ultima picătură...!

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Nu te strivi degeaba
Eugen Dulbaba
În felul ei stă graba.
Retrăire
Nimeni nici că poate
Învăţături să-i dea
Se înşirau
Căci asta este ea
De-a lungul morţii
Nu vei răzbi departe.
Nemurite
Vieţi netrăite
E fiică din popor
Ce-ar fi putut
Din tată muncitor
Curge
Şi mamă gospodină
Prin ani
Ce n-a trăit în tihnă.
Lăsând dovadă
Alte vieţi Descântec infantil
Ce împreună
Trai îmbelşugat Cu puteri să te întăreşti
Ar fi avut Prin viaţă să izbândeşti
Dar toate acestea Florile îţi înflorească
Niciodată Ziua să ţi se lungească
N-au fost Şi când neştiuta Ură
Întâmplate. Dintr-un suflet rău,
spurcat
Omul
Într-o vară cu căldură
nepăcălit de
Îţi va spune răspicat
urs
Vorbe multe de ocară
Tu priveşte în soare
Ursule prea lung-lungit
afară
De ce te prefaci murit
Rimele pe cer cum
Ştiu că iarna hibernezi
zboară
Ştiu că-n vară tu vânezi.
Le culege le aspiră
Apoi pe foaie înşiră
Acum însă mincinos,
Poveste pentru descântec
Aştepţi blana să-ţi ating
Când durere simţi în pântec
Iar tu cu grabă furios
Rima te va înveseli
Să mă duci bucăţi în crâng.
Prin viaţă voios vei fi
Despre ea
Iar celor ce te întâlnesc
Aşa îi este firea Le vei spune Vă iubesc.
Nu poţi ca s-o îndrepţi
Haiku
Mai bine calm, aştepţi
14
Aceasta îţi e menirea.

Melanj de nour
Ce privit din unghi
De vrei pace aleasă
E bour.
Şi bucurie în casă
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Lăcaş ţi-oi face-n el pentru iubire,
Olguța Luncașu-Trifan
Iar corpul tău să stea pe albe flori de mirt.
Rondelul lacrimii Cuvintele n-or bea din cupa cu absint,
Ci vor goli pocal de împlinire.
De m-aș preface-n lacrimă sărată
Și-aș izvorî din gândul tău curat, Te-aştept, iubite-n alb de-nzăpezire
Ți-aș zăbovi în colț de ochi, furată
De străluciri ce m-au cutremurat.
Iubindu-te...
Și-n tremur de iubire, mult mirată,

Îmi curg în suflet ploile din tine
Ți-aș mângâia obrazu-mbujorat,
– stropi dulci, închişi într-un sărut.
De m-aș preface-n lacrimă sărată
Cuvintele-ţi m-ating cu şoapte
Și-aș izvorî din gândul tău
fine
curat.
– fior din rouă nepierdut.
În colțul gurii, ieri nesărutată,

Îmi rog iubirea-n trup să
M-aș primeni în gust dulce-
înnopteze,
sărat,
îmi picure în suflet zori,
Apoi să cad pe crinul rourat,
pe pleoape netrezite
Să luminez de soare
Soare-aşeze,
mângâiată.
să-mi guşti sfiala, să m-adori.
De m-aș preface-n lacrimă

O lacrimă, cât un surâs, iubire,
sărată...
pe-obrazul dimineţii blând,
Rondel chemare... sărută clipa vieţii cu uimire
şi-mi pune stavilă pe gând.
Te-aştept, iubite-n alb de-nzăpezire...
Templu din fulgi de nea, petale de argint, Îţi murmur numele-n silabe frânte,
Înalţ sub cer cu geana în trezire, te chem timid şi te dezmierd,
Este speranţa mea, să vii să te alint. te strâng dorind ca braţele să-ncânte
şi trupul tău să nu îl pierd.
Când zorii iar apar cu limpezire,
15
Lăsând în urmă-o stea-n culori de hiacint, Mă simţi atât de fragedă şi-ţi pleacă
Te-aştept, iubite-n alb de-nzăpezire... gând la florile de nufăr,
Templul din fulgi de nea, petale de argint. îmi spui duios că dorul n-o să-ţi treacă,
că niciodată n-am să sufăr...
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Îi dai noi aripi, uitările muiate-n vin...
Eugenia Rada Ioniță
Repui religia pe jar,
împarți pe Dumnezeu în două,
Bună dimineaţa
Încerci din răsputeri să furi iubirea
Făcând din adevăr minciuni.
În răstoaga pîrâului
Istoria e curgătoare ca un fluviu,
Cânepa din câineasca inimă
Nu se întoarce din al său drum
Se făcuse albastră
Ce este vechi rămâne scrum,
Și nu mai intrau fluturii
Natura îmbracă alte forme.
În neclintirea umbrelor
Dragostea merelor coapte.
Pentru tine
Diminețile nu mai erau bune,
La trecători ceața Pentru tine, timbrul nopții
Transplantase bariera de abur pe a scrisorilor emblemă
Ecoul nu vroia să răspundă, Sunt timbre din candela luminii,
Cuvântul ierbii se suspendase. Primește-le în cântecul înfloritor de apă.
Respinge îndoiala din

Cerinţă ritmul amorțelii
La ușa iernilor rebele,
Dă-mi cerșirea lunii Lasă lacrima scluptată
de la soare, în cristale,
în acorduri înfocate Pe rugul crucii–n
Ale trilurilor depărtare.
fermecate de la păsări,
Rupe haina veche Și într-un răsfăț de
roasă de tăceri–n coate, lună
Mai gândește, ce înseamnă Visele speriate de mugurul caisului
Frumusețea raiului spre moarte. Prins de creanga ultimei stele
Nu întrerupe clocotul de floare, Lovesc noapte de noapte
Calendarul repetabil al poveștii, La geamul pripeagului
De la muscă până în vârf de munte, Plecat după bucata de pâine
Fericirile căzute pe umerii teilor.
Învață răbdarea norilor sub freamătul razelor Sună cavalul scuipând șuvoaie de lavă
Stinge bucata gheților în undele apei Pe câmpuri împrăștind miruri calde
Fii piatră călcată de toate ploile În floarea tulburătoare șoapte,
De toamna udată de lacrimi. Răstignind tufa trandafirilor
Umezind ochiul sufletului
Imn Cu picătura de sânge,
16
Visul care îl ține în pumn,

Nu pot cânta de supărare Sub aripă orice înger, noapte de noapte.
Filozofia timpului ce doare,
În care traiul vechi, util,
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Claudia Bota
Ochii din umbră plâng iar lacrimile au marcat,
Umbre ascuţite Frumoasele vise ale copilăriei ce s-au

spulberat
Moartea umblă despletită în lume, Paginile istoriei din memorie nu se vor șterge,
Roțile orologiului stau încadrate în neguri Holocaustul e durerea vie ce inima îți
dure, străpunge.
Când aduni în viață frământate sume,
În vâltoarea aceasta suntem ascuțite umbre.
Dumnezeu ni l-a dăruit pe
Ziduri colțuroase între zile sumbre, Eminescu
Stau rănită în desișul fără de sfârșit
Și dau tribut vieții fără să fi greșit, Dumnezeu ne-a trimis îngeri ocrotitori,
Cine lacrima mi-o cere, fără mângâiere? La acest neam ai venit
Eminescu cu dor,
Iar tăcerea nopții stabilită în Fiind o stea între solii buni
priviri,
cuvântători,
Vorba bună stă conturată în
Ai învățat fiii noștri să
trăiri,
iubească patria lor.
Măreția inimii se apropie de
moarte,
Las inima să vorbească între Eminescu, fericit bărbat cu
șoapte. dragoste de țară,
Trăiască națiunea și dușmanii
De iubirea nu există într-o zi să piară,
ce a trecut, Ai întipărit cuvinte pe pietrele
Valurile vieții spumegă din suflet,
umbrele ascuțite, Iubim glasul tău viu din
Zile mohorâte pentru ce v-aș fi plăcut? cugetul de ascet.
Când durerea noastră nu s-ar fi născut.
Ochii noştri plâng Dorința ta de reîntregire a Daciei Mari

Făclie ce luminează mintea peste veacuri,
Sârma morții și azi se ridică, Înger de pază mai cere o șansă,
În Pogromul sumbru de la Iași Mirul din candelă stă și nu se varsă.
Moartea răsună și devine frică,
În beznă se pierd oamenii odioși. Luceafăr luminos ce strălucești pe cale,
Codrul fiindu-ți aproape și marea departe,
17
Mărturie stă lacrima sângerie, Buciumul sună cu jale, dușmanii o iau la vale,
Dintr-o zi fără surâs și cenușie,
Prigonit este profetul în propria țară pentru
Ce s-a sfărmat în groapa rece?
dreptate.
Dorința vieții care nicicând nu trece.

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
*
Anișoara Iordache
cuvintele au rădăcini și coroane;
despre cuvinte alteori,
sunt păsări cântătoare.
în câmpul energetic cuvântul scris
generat de creier, ascunde un cod secret de semnalizare.
adică în minte,
cuvântul deschide pe suprafața infinită
germinează. a paginii,
o poartă spre eternitate.
aidoma albinei: *
polenizează alt cuvânt,
în ochii deschiși
în formă de floare.
ai poetului,
*
gândul
Nichita poetul
avertizează: modelează realitatea.
„cuvintele pornesc la vânătoare
hăituiesc sinele
sau sunt hăituite” acționează ca o forță
de gravitație.
se metamorfozează *
în cuvântul-vector
dorințe ale inimii. translatat în inimă,
integrează omul
privit
în conștiința
în oglinda conștiintei,
primordiala.
cuvântul poate fi:
luminos,
întunecat, rugăciuni fierbinți
de piatră. pun în mișcare
roata iubirii.
plămădit e *
din mulțimi infinite poezia
de simțăminte. e un șir nesfârșit de miracole:
* omul umbrit
organizate în gânduri de înțelepciunea
cuvintele modifică
lui Dumnezeu,
frecvențele cerebrale,
simte atingerea harului.
dau visului
alta culoare.
18
poezia
contemplarea e o apă curgătoare;
propriilor gânduri adâncimea și marginile-s
produce tulburare. nemăsurabile.
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
proză 19-32
cămeșoaia lui de pacient, care nu era foarte
Dandu Briel bine legată în jurul corpului le stârnea și mai
mult imaginația și completa showul.
Spiritul În acel moment totul a încetat brusc și
băiatul s-a lăsat în fund pe perne iar surorile
– Doctore, doctore! s-au dat la o parte din calea doctorului.
– Ce e dragă? Ce te agiți așa? Primul care a vorbit a fost totuși băiatul care
– Îl știți pe pacientul ăla la care am chemat nu-l cunoștea pe doctor fiind adus, la spital, în
preotul aseară, băiatul ăla tânăr făcut praf comă:
după accidentul pe pârtie? – Am impresia că sunteți o persoană
– Sigur că îl știu, nu i-am anunța eu rudele importantă și vă rog să-mi spuneți ce caut eu
să se pregătească de ce este mai rău, abia mai aici și de ce nu sunt acasă? Nu că mă
respira chiar legat la aparate. deranjează atmosfera dar vreau să înțeleg.
– Atunci dacă abia mai respira, vă invit Doctorul s-a uitat la el și a încercat, dintr-o
până la salon să vă vedeți privire să facă o evaluare și să
muribundul! priceapă cum a ajuns pacientul
lui din starea de muribund,
– Deja s-a dus? Îmi pare rău,
aseară, la faza de vioiciune de
au venit rudele?
azi. Nu mai întâlnise niciodată
– Eu vă rog să mergem la
o astfel de situație, la el în
salon, rudele nu au venit și salon atunci când cineva se
dacă vin vor avea o cu totul punea pe murit nu mai exista
altă treabă.
altă variantă și mai ales nu se
Tot vorbind s-au apropiat mai ridica niciodată din pat. Să
de ușa salonului și părea că fi avut rugăciunea preotului
dinăuntru se aude mișcare și care venise să-l împărtășească
chiar râsete. un astfel de efect? Atunci de ce
– Nu cred că este frumos nu se comportau la fel toți cei
sau politicos ca cineva să facă împărtășiți? După o privire
atâta zgomot lâgă patul unui fugară, doctorul a constat că
muribund, a spus doctorul în timp ce are în față un tip sănătos, absolut normal la
deschidea ușa. cap și care nu prea mai avea ce să caute acolo.
A deschis și a rămas cu mâna pe cleanță și În acel moment pe ușă a intrat și soția,
gura căscată pe ultimele silabe. „Muribundul” probabil a tânărului, însoțită de o doamnă
stătea în mijlocul patului, băiat drăguț, mai în etate, de soțul ei și de un băiețel de
dealtfel, și probabil că spunea niște bancuri circa opt ani. Toți erau în doliu! Pentru că în
sau făcea un fel de scamatorii că asistentele jurul patului era multă lume ei nu și-au văzut
nu se mai puteau ține de râs și doar prezența ruda din prima clipă și s-au îndreptat spre
bruscă a doctorului le-a mai făcut să nu se doctor. Liniștea s-a lăsat brusc.
19
umfle veselie și să se abțină să scoată și – Cred că ați făcut tot ce era posibil și vă
sunete. Era foarte clar că băiatul era centrul mulțumesc, a spus tânăra soție.
atenției și dacă până atunci abia îl întorceau Doctorul era extrem de jenat căci el fusese
să-l spele acum el stătea în picioare pe pat și
cel care a dat telefon rudelor și care practic a
le demonstra niște chestii. Probabil că și
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
anunțat decesul. Peste câteva momente s-a trezit și soția și
– Îmi cer iertare dacă v-am produs o și-a privit „mortul” încercând să revină la
neplăcere dar nu ne-am dat seama de la starea reală. Îl privea fără să poată scoate o
început ce evoluție va avea starea lui. vorbă.
Făr să privească încă spre pat, de parcă ar – Hai că nu am nimic, tu nu vezi? Cred că
fi dorit să întârzie momentul, soția a răspuns: doar m-am lovit puțin. O încuraja el
mângâindu-i fața.
– Domnule doctor cred că nimeni nu poate
prevedea viitorul în astfel de situații grave. Ea plângea de bucurie și toată scena se
– Nevastă, unde ești că parcă te aud umpluse de lacrimi și zâmbete. Stătea la
vorbind? A spus tânărul ridicându-se pe pieptul lui și nu-i venea să credă că e viu după
ce zile întregi l-a vegheat iar el era în comă.
marginea patului și privind exact spre soția
lui.
Aceasta, instantaneu și din proprie „Nu cred că este cazul să le spun ceva,
inițiativă, a leșinat și dacă nu era doctorul să oricum nu vor înțelege și nici nu este
o ia în brațe mai era puțin și făceau schimb de problema lor, mai bine să-i las să se bucure
locuri. Tânărul s-a repezit imediat și a că mai am și alte treburi de rezolvat,
preluat-o ridicând-o realitatea este că mi-a plăcut foarte mult
de la podea și să intru în corpul
așezând-o pe patul acestui băiat, să-i
alăturat care era liber. pun toate oasele la
Mama lui, doamna mai loc și să nu las nicio
în vârstă, se ținea cu celulă nerezolvată”
mâinile de gură să nu În continuare,
strige iar tatăl, care suntem pe un mare
avea vederea foarte pod deasupra fluviului
slabă și auzul la fel, și vedem doi tineri
încă nu realizase ce se întâmplă și era pe care au o discuție mai aprinsă. O fată și un
undeva prin pragul ușii. băiat. Amândoi sunt frumoși și faptul că se
Toată lumea a înțeles că s-a produs o mare ceartă pare total nepotrivit. Nu se aude nimic
confuzie și fiecare dorea s-o dreagă cât mai din ceea ce spun dar din gesticulația lor este
elegant. evident că lucrurile nu sunt tocmai în regulă.
– Probabil că a avut doar un fel de șoc și Se pare că el îi reproșeză ceva și ea doar
apoi și-a revenit brusc, încerca să explice o ascultă încercând timid să protesteze. Brusc,
asistentă, mamei. el se întoarce și pleacă spre capătul podului
fără să mai privească în urmă. A ajuns deja la
Singurul care trăia realitatea era puștiul,
câțiva metri distanță. Fata, parcă vrăjită, s-a
care oricum nu înțelesese de ce ai lui sau
urcat dintr-o dată pe parapetul podului și s-a
îmbrăcat în negru și acum statea prins de
aruncat în gol lăsându-și poșeta pe margine.
tatăl lui cu brațele și doar se bucura că s-au
Nu s-a auzit niciun zgomot și chiar dacă ar fi
întâlnit.
20
țipat vântul ar fi dus sunetul în alte părți.

– Tati, ziceai că mergem la pescuit, mai Băiatul mergea în continuare spre capul
mergem? podului fără să sesizeze nimic.
– Sigur băiatule!

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
„Acela a fost momentul în care am pentru care s-au certat, ceva banal dar care
intervenit, mi-a fost imposibil să procedez putea să ducă la un deznodământ fatal. Nu-i
altfel, probabil că aceasta era următoarea venea să credă că s-a oprit singur din mers, s-
mea misiune” a întors și a privit exact spre apă. De ce nu s-a
uitat înapoi spre locul unde era fata și să-și
Dintr-o dată băiatul s-a oprit, s-a îndreptat imagineze că a plecat în sensul opus. Cum de
brusc spre parapetul podului și după ce s-a s-a uitat chiar în apă și mai ales în locul unde
uitat în jos, pe apă, a văzut o parte din rochia fata plutea fără cunoștință. Era plin de
întrebări dar nu avea deloc timp pentru ele.
fetei care plutea la suprafață și a înțeles
nenorocirea. Fără să stea pe gânduri s-a „Asta nu cred că va afla vreodată”
aruncat și el în apa de dedesubt și imediat ce
a ieșit la suprafață a început să înoate Salvarea mergea cu toate sirenele la
puternic spre ceea ce părea a fi corpul fetei. El maxim și în scurt timp au intrat pe poarta
era sportiv de performanță și nici nu se punea spitalului. Cu o clipă, înainte ca targa să fie
problema să nu ajungă din coborâtă, băiatul a observat că
câteava brațe la ea. Fata masca de pe chipul fetei părea
probabil că își pierduse că se aburește. Au urcat
cunoștința la contactul cu apa imediat la etaj la sala de
și acum plutea fără nicio reanimare și o echipă de
reacție. El a prins-o din spate asistente au dezbrăcat fata de
și a avut grijă să-i țină fața hainele ude și au îmbrăcat-o
permanent la suprafața apei. cu unele mai călduroase
Apoi cu o singură mână a acoperind-o cu folia termică.
început să înoate spre mal. Era evident că își revenise dar
Câțiva trecători care erau pe privea complet buimacă în
pod au văzut toată scena și au jurul ei fără să înțeleagă ce se
anunțat salvarea și poliția. petrece. Era convinsă că asistă
Lupta cu valurile a durat ceva la propria moarte. După câteva
vreme. momente, ajutată și de
În momentul în care au somniferul din mască a
atins malul, mașina salvării era acolo. Norocul adormit profund. Peste câteva ore a fost
a fost că în zonă era și un fel de scară cu mutată într-un salon fără să se trezească.
trepte de piatră și tânărul a urcat pe ea cu fata Chipul ei era senin și dormea ca o fetiță fără
în brațe. Apa le curgea din haine iar fata griji. Doctorul a venit mereu la patul ei și a
atârna inertă cu o mână aproape de pământ. verificat semnele vitale de pe monitoare.Totul
Cei de pe salvare au pus-o imediat pe targă și era în regulă.
au învelit-o cu o pătură pentru protecția – Dacă și analizele au ieșit bine dimineață
termică. Iarna era încă departe dar apa nu era putem să-i facem ieșirea.
potrivită de baie. Au urcat imediat targa în – Domnule doctor, băiatul care a salvat-o
mașină și au plecat spre spital. Băiatul stătea
21
este pe hol și așteaptă.

pe băncuța de lângă targă și o privea cu ochii
– Ce noroc pe ea să fie băiatu ăsta prin
în lacrimi. Acesta era momentul în care a
zonă, să-i spuneți că e bine și că poate să
înțeles că a fost foarte aproape să-și rateze
plece, ne ocupăm noi de fată.
marea iubire. Nici nu mai conta motivul
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Una din asitente a ieșit din salon și s-a S-au îndrepat spre salon și au intrat încet.
îndreptat spre băiat zâmbitoare. El s-a ridicat Fata era cu ochii închiși și părea că doarme. El
imediat în picioare. s-a așezat pe un taburet alături de pat și a
– Vreau să îți comunic, din partea început să o privească. Și el era îmbrăcat în
domnului doctor, că îți mulțumește pentru halat, că toate hainele îi fusesră luate și puse
ceea ce ai făcut și să știi că fata e bine și acum la uscat. După o vreme el a întins mâna și a
poți să pleci acasă că de restul ne ocupăm noi. apucat-o pe a ei, ea a tresărit pentru moment
Probabil că tu nu știi cine este dar noi avem dar nu a deschis încă ochii. Probabil se
toate actele ei și cunoaștem și adresa și chiar gândea că visează și că în vis se ține cu el de
azi o să-i anunțăm rudele să vină să o ia. mână. Un zâmbet i-a luminat fața. După un
– Nu este nevoie să vă deranjați că eu nu timp a deschis totuși ochii, a privit tavanul,
voi pleca de aici decât cu ea atunci când se apoi spre băiat și parcă nu-i venea să credă ce
vede.
trezește.
– Trăiesc?
– Să înțeleg că o cunoști, atunci e ciudat să
lași o fată cunoscută să încerce să se sinucidă, – Da, iubire!
vă știați dinainte? – Și tu ești real?
– Este logodnica – Chiar foarte real.
mea! – Atunci ia-mă în
– Asta da surpriză, brațe! Stai lângă mine.
dacă e logodnica ta de Băiatul s-a ridicat,
ce nu ai grijă de ea s-a aplecat spre pat și
băiete, lăsând la o a cuprins-o în brațe
parte faptul că tu chiar iar ea a răspuns la
ai salvat-o? îmbrățișarea lui, după
– Nici o clipă nu mi- care a urmat un sărut
am imaginat că va de zile mari. După mai
recurge la un astfel de gest, am mai avut și multă vreme ea a trebuit totuși să recunoască
altă dată discuții și apoi nu am vorbit câteva faptul că este daltonistă și că asta putea să-i
ore sau o zi întreagă dar după aceea totul a aducă o mare nenorocire.
intrat în normal. E drept că acum discuția a
fost mai aprinsă însă motivul a fost de tot „Era evident că eu nu mai aveam nicio
răsul, nu i-a plăcut culoarea eșarfei pe care i- treabă prin acest spital și puteam să plec
am cumpărat-o. Ea a zis că ce aia e culoare și liniștit”
eu am zis că e foarte frumoasă și apoi ea a zis
– Mai am vreo misiune, șefule sau pot să
că atunci s-o port eu iar eu i-am spus că sunt
mă întorc?”
băiat și nu port eșarfe și tot așa...
Se pare că șeful a răspuns.
– Nu ai plecat? a spus doctorul ieșind din
salon. Dacă tot ai rămas poți să intri că s-a „– Bine, am să încerc, dar asta chiar că
trezit și să-ți iei la revedere. nu cred că se poate! Cum adică un singur
22
minut, ce pot să încep într-un minut?”

– Cred că e mai complicată treaba decât un
simplu „la revedere”, a spus asistenta. Culmea, suntem tot într-un spital, chiar
într-o sală de operații. Pe masa pentru
– Mă rog, faceți cum credeți că eu mai am și
avorturi stătea întinsă o fată drăguță la chip
alte vizite.
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
iar în sala de așteptare își frământa mâinile – Ai dreptate, eu mă duc atunci să mă
un tinerel și era evident că nu se găsește într- schimb și să-l aștept.
o postură plăcută. Ei erau copii buni dar Doctorul a ieșit, a trecut repede pe lângă
foarte săraci și în acest moment chiar nu-și băiatul care aștepta și care era convins că
puteau permite un copil. De comun acord au rodul iubirii lor nu mai există, dar nu l-a privit
hotărât că acest copil nu trebuie să se nască și și l-a lăsat uimit și contrariat.
de aceea au venit din timp la doctor.
„Pentru mine treaba s-a complicat puțin
În sala de operații doctorul se spălase pe că a trebuit să intru în mintea doctorului să
mâini, i se pusese masca strerilă și tocmai văd cine este colegul apoi să-l caut și să
luase în mână bisturiul pentru a începe aflu că e la volanul mașinii și vine direct
chiuretajul. spre spital. De acum în colo totul a fost o
„Cred că acum este momentul cel mai simplă bagateleă”
potrivit să intervin pentru a opri Colegul conducea liniștit, soseaua era
intervenția. În câteva fracțiuni de secundă perfectă, lumina la fel și nici aglomerație nu
am trecut prin mai multe prea era. Nu mergea cu mare
variante, să-l fac să se viteză căci mai avea destul
împiedice, nu era corect că timp să se bucure de aerul
putea să cadă și să înfigă proaspăt al dimineții așa că în
bisturiul cine știe în ce, să-i momentul în care a făcut pană
iau mințile iar era greșit că și a auzit cauciucul lui nou de
pentru un astfel de moment față că se fleoșcăie și mai are
putea să-și piardă servicul și puțin și se taie în geantă, atras
atunci am recurs la ultima imediat pe marginea
variantă” drumului, a coborât și s-a dus
– Domnule doctor vă pe dreapta față să vadă care e
tremură foarte tare mâna cu treaba. Cauciucul lui era deja
bisturiul, nu ați observat? zdrențe. Un doctor își
– Până acum o secundă nu păstrează întotdeuna calmul și
aveam nimic, acuma văd și eu rezolvă imediat orice
după ce mi-ai spus, probabil că e de la cafea. problemă, așa că a scos
triunghiul reflectorizant l-a dus cât mai în
– Atunci vă propun să nu ne grăbim, că fata
spate și l-a fixat cu grijă pe asfalt. Nu a fost
nu pleacă nicăieri și să stam puțin să vă
reveniți. deloc atent la mașina care l-a depășit decât în
momentul în care a observat, cu stupoare, că
După vreo încă 20 de minute doctorul a
un tip iese chiar din mașina lui, se urcă în
luat din nou bisturiul în mână și parcă, acum,
cealaltă și demarează în trombă.
tremura și mai tare.
S-a gândit el, că ce căuta omul în mașina
– O fi și de la garda de astă noapte care nu
lui, dar a aflat repede când a constatat că nu
a fost de loc ușoară.
mai are cheile în bord. Cineva, probabil s-a
– Așa o fi dar oricum, nu puteți intra în gândit că el pleacă pe jos și lasă mașina
23
operație, trebuie să sosească imediat colegul descuiată cu tot ce e în ea. În spatele lui, la
dumneavoastră, care vă schimbă și puteți să-l mare distanță, era o altă mașină care aștepta
rugați pe el să rezolve problema, e o treabă de pe loc.
câteva minute.
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Doctorul a înțeles manevra dar nu era Soluția cu platforma era clară și cei de la
dispus să cadă în „grija” hoților așa că a intratpoliție au și cerut-o imediat. Doctorul i-a
din nou în mașină să ia telefonul și să sune la rugat să i se permită să dea un telefon și la
poliție și atunci a constat că fusese luat și el spital să-i anunțe de întârziere ceea ce nu a
de pe bord. fost nicio problemă. Oricum ar mai fi durat
Nu mai avea decât o singură variantă, să vreo două ore până sa ajungă el acolo.
aștepte să treacă o altă mașină și să-i roage să „Cel mai dificil a fost să-l fac pe șoferul
sune la poliție. Nu a trecut multă vreme și iată care a trecut pe lângă doctorul rămas în
o mașină. Doctorul a făcut semn cu mâna dar pană, să oprescă imediat după el, să se
la volan era un tip cu ochii la persoana de sex asigure că este la distanța
opus de lângă el și parcă nici nu l-a observat. corespunzătoare, să intre în mașină, să ia
Peste alte zece minute, altă mașină plină de cheile din contact și telefonul și apoi să
amabilitate a aprit la semnul lui. La volan era demareze mai departe. Cel care era cu
un bătrânel, foarte simpatic, care după o mașina mult în spate și stătea pe loc nu
trecere scurtă prin istoricul penelor pe care le avea nicio legătură cu cazul doctorului. Se
avusese de-a lungul vieții, a înțeles că nu e oprise să dea telefoane la firmă. Era într-un
vorba decât de un simplu telefon la poliție. fel de conferință. După ce am ieșit din
Pentru că nu a dorit să-i dea telefonul corpul hoțului acesta a rămas buimac și se
doctorului a sunat uita foarte îngrijorat
singur și le-a explicat la cheile doctorului și
cum stă treaba, după la telefonul acestuia”
care a plecat, cu toate Când acesta a
că mai dorea să-i sunat, el se imagina un
povestească și de un mare gagster și a
accident din vara răspuns la mișto, după
trecută. care era să leșine de
Neavând altă emoție. Era hoț și pe
treabă, doctorul s-a desupra și obraznic.
apucat să schimbe roata. Fiind, de felul lui, un tip pașnic și liniștit,
De la spital o asistentă, a sunat la el dar i-a dintr-o dată l-au apucat remușcările și la
răspuns un tip, extrem de obraznic, care i-a prima secție de poliție întâlnită, a intrat și
explicat că nu are nevoie de femei la ora asta. unde a văzut un birou gol a lăsat și cheile și
Pentru că treaba se lungise foarte mult, fata telefonul, după ce le-a șters bine cu batista, și
din sala de operații, a fost nevoită să coboare a ieșit imediat direct la mașină.
de pe masă și să se întoarcă la salon. Băiatul a
mers după ea și stăteau amândoi cuminți și se „Pentru că treaba mea era pe terminate
priveau. m-am dus în salonul unde cei doi tineri
Între timp doctorul a schimbat roata cu cea stăteau și se tot priveau și m-am ocupat
de rezervă dar când a lăsat cricul jos a văzut puțin de el. Îl citisem că era credincios și că
cu stupoare că roata lui care nu a fost hotărârea pe care o luase a fost extrem de
verificată de ani de zile e complet pe geantă. grea. După câteva momente el, luând-o de
24
Deci mașina nu putea pleca de acolo decât pe mână i-a spus:”

platformă. Asta le-a explicat și polițiștilor, – Hai să mergem acasă, cred că Dumenzeu
care ar fi putut eventual să pornească mașina ne-a dat destule semne că nu avem ce căuta
direct din contacte dar ar fi fost degeaba. aici! Tocmai aflase că cel de-al doilea doctor

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
nu poate veni așa curând. Gabriela Ioniţă
– Mergem, cheamă asistenta și anunț-o că
nu mai facem nimic! Ochii ei erau plini de Microfonul
lacrimi! Ai dreptate, ne vom descurca cumva
și să nu ne începem viața cu ceva ce putem Ilenuța e îngrijorată. Pare că are o mie de
regreta tot restul zilelor noastre. probleme, una mai importantă decât cealaltă,
Peste circa două ore cei doi ieșeau a căror rezolvare nu poate întârzia. Așa o
împreună din spital, luminoși și încrezători găsește bunica la grădiniță: agitată,
ținându-se de mână. învârtindu-se în loc, gesticulând, cu obrajii
„Cred că misiune asta am reușit-o cel rumeni și pălmuțele transpirate.
mai bine! Acum pot să mă întorc? – Ce s-a întâmplat?
– Bineînțeles, chiar să te grăbești că ai Fetița trage aer în piept, ca și cum și-ar lua
primit aprobarea de reîntoarecere pe avânt pentru a spune dintr-o suflare un fapt
pământ, sau cum mai zic ei de reîncarnare. important ce necesită cuvinte alese, cuvintele
se îmbulzesc, probabil prea
– Asta e minunat că m-am
multe pentru o guriță atât de
săturat să tot bântui! Și unde
mică încât nu rostește nimic,
mă duc?
se învârte iar, obrăjorii i se
– Unde vrei, ai câștigat umflă ca două pernuțe, nu-și
acest drept! poate ascunde boticul
– Atunci, poate o să ți se premergător lacrimilor și
pară ciudat, dar aș vrea să începe să plângă acoperindu-și
fiu copilul celor doi care nu fața cu mânuțele, pentru ca în
au făcut avortul. secunda următoare să
– Nu mi se pare deloc explodeze:
nepotrivit, întotdeuna ai – Tebuie să cânt la micofon!
avut vocație de om bun, ce Rămâne cu ochișorii
vrei să fi, băiat sau fetiță? înlăcrimați, agățați de privirea
– Aș vrea fetiță, că ele sunt nedumerită a bunicii,
mai drăgălașe! așteptând un răspuns.
– Așa să fie!” – Da? Ce frumos! Și de ce plângi, mă rog?

Cum nu poți opri vântul și ploaia, tot așa
Peste câteva luni, la termenul potrivit,
nu poate nici doamna Maria să oprească
tânăra mămică aduce pe lume cea mai
iureșul de întrebări ale micuței: Cum să țină
drăgălașă fetiță. Bucuria lor a fost
rochița dacă are microfon? Îl ține la guriță
nemărginită și nu se mai săturau privind-o.
până începe muzica sau nu? Reverența o face
Între timp, tânărul tătic primește un post bine
cu microfon sau fără? Dacă e fără, atunci ce
plătit, fetița crește, fiind deosebit de
face cu el?
inteligentă, primește burse peste burse și
– Bine, bine, ne gândim noi. Mai e până la
termină facultatea de medicină. A cumpărat
serbare, nu?
25
pentru părinții ei o locuință nouă, cu grădină

și niciodată în familia lor nu s-a mai rostit Acasă, primul care a aflat de pricina fetei a
cuvântul avort. fost Moș, apoi zarzărul la umbra căruia
hămăie Moș așteptând să coboare motanul
cocoțat în pom, apoi a aflat și motanul, după
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
motan au fost puii, cocoșului i-a împărtășit poate înțelege un copil de nici patru anișori
vestea dar de la înălțime, adică din brațele dintr-o tăcere? Din privirea aninată în gol, de
bunicii, iar într-un târziu, pe când serveau parcă în golul acela ar fi stat răspunsul la
supa cu găluște i-a spus și bunelului. întrebare, din tremurul buzelor ce-și caută
După prânz, așa cum le e obiceiul, Ilenuța cuvintele, probabil într-un hău deoarece
și bunica merg peste drum la tușa Saveta. niciunul nu i se pare potrivit pentru a fi
Bătrâna nu-și mai numără anii, știe doar că a rostit? E o liniște apăsătoare în care bătrâna
trecut de optzeci. E scundă, încovoiată ca o stă pitită. Așa mică și îngrămădită, acum pare
seceră, cu bărbia-n coșul pieptului și umerii un cuib părăsit, aruncat în fotoliu.
aproape lipiți de urechi, zici că-s străjerii – Eu tebuie să cânt la micofon! destramă
urechilor întemnițate, bătrâna așteaptă Ilenuța pacea aceea bolnavă, bătându-se cu
nerăbdătoare vizita, nu neapărat pentru bolul mânuța în piept pentru a întări că despre ea e
cu mâncare, cât pentru bucuria de a vorbi cu vorba și nu despre altcineva, apoi,
cineva. strângându-și gurița într-un bobocel, clipește
– Fetele mele, ați venit și azi! galeș, după un oftat lung, spulberând astfel
– Da, spune copila râzând, ți-am adus supă negura din gândurile tușii.
cu găluște. E tale bună! – Serios? Dar e un lucru foarte serios să
cânți la microfon! E un
– Tu ai făcut-o?
lucru de oameni mari!
– Nuuu, râde
Ilenuța stă în
micuța. Buni a făcut-o,
continuare în tabloul
eu am fost la gădiniță.
ei cu chip îngrijorat,
Bunica confirmă
bobocelul de guriță nu
spusele nepoatei, apoi
vrea să înflorească,
iese afară la treburi.
rămâne tot botișor,
În ciuda faptului că
doar căpușorul bălai
poartă un deal în
se mișcă într-un
spate, mătușa are un
continuu Da, Da, Da!
chip frumos, anii nereușind să-i mânjească
E sfârșit de mai. Acuși se coc cireșele
întru totul farmecul din obraji, ghidușia din
amare. Vor face dulceață, apoi gogoși și
ochi și dulceața din vorbe.
papanași cu dulceață de cireșe amare. Ilenuța
– Tu ți-ai făcut azi?
adoră gogoșile. Și tușa le adoră, doar că de
– O, foarte multe lucruri, improvizează câteva zile n-au mai fost la ea. Fetița și-a
tușa. Am cântat, am colorat, am jucat șotron, amintit de bătrână la cină, în fața unei budinci
mingea, ascunsa, am sărit coarda. cu orez. Gustul aromat, dulce acrișor de la
– Cu ține? gemul de zmeură pus deasupra budincii o fac
Întrebarea vine ca un curent rece, s-ar fi pe copilă să plescăie din buzițe de plăcere.
așteptat ca fetița să n-o creadă și discuția să – E foalte bună, buni! Foalte bună! Nu
capete alt făgaș. medzem si la tușa să-i dutzem?
–Păi, cum cu cine? Singură. Eu cu mine. – Nu... tușa a plecat, îi răspunde doamna
26
–De țe singulă? Nu-ți pațe cu copiii? Nu ai Maria sorbind-o din ochi.

copii? – Unde?
Are, dar nu poate să-i explice micuței, ce – La Doamne-Doamne.
nici ea nu-și poate explica, așa că tace. Ce – Cu țe? insistă nepoțica cu întrebările.
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Lingurița de budincă îi rămâne suspendată Silvia Giurgiu
în aer așteptând răspunsul pe care buna
întârzie să-l dea. O privește mirată de parcă Fuga
nu ar fi văzut-o de mult.
– Cu trenul. A plecat cu trenul, intervine Simt o nevoie disperată să fug, să mă
bunelul, acum papă, se supără budinca pe tine îndepărtez de mine... din mine, dar în fața
dacă nu o termini. mea se deschide o cale aridă și plină de spini,
Ritualul serii: băița, cântecelul, rugăciunea ce se oferă arogantă să-mi călăuzească pașii
către Nicăieri. Privesc înapoi, căutând refugiu
și la somn.
printre sentimentele mele ce zac fumegând
Pare o păpușică îmbrăcată în pijămăluțe cu îngrămădite ici-colo, în urma
elefănței, atunci când începe să cânte așezată bombardamentului emoțional și al trădării
în tocul ușii, acum transformat în miniscenă. primite recent, confirmate în mod brutal și
– Ale mama o fetiță... Micofonu, buni, dă implacabil de către realitatea îndelung
micofonu! falsificată. E grozavă durerea ce îmi sfâșie
pieptul și mă tem să respir, căci brazde adânci
Cu microfonul de jucărie în de foc otrăvit trezesc balaurul
dreapta, cu stânga ridicând un ațipit în mormanele de jăratec
colț de cămășuță, Ilenuța oferă al inimii. Am îndurat
buneilor un spectacol candid. mușcătura lui cumplită de
Nu lipsesc reverențele prea multe ori, dar acum mi-e
îndelung repetate, nici frică. Nu mai am nici dârzenie,
gropițele din obrajii de nici rezistență și nici măcar o
piersică, micile poticneli o fac motivație ca să-l mai înfrunt.
să înghită de parcă ar avea un Fug din nou, uitându-mă
bob de orez rătăcit în guriță, îngrozită înapoi și mă împiedic
dar cântecelul este dus la bun iremediabil în speranțele
sfârșit, iar în final nu lipsesc despletite ce mi se încurcă în
picioarele obosite. Cad de-mi
binemeritatele aplauze și
frâng sufletul, mă doare
pupicii cu nemiluita. Urmează
cumplit, mă vait prelung, mă
Îngerașul meu, rugăciune pe târâi către un licăr de lumină
care o rostește ghemuită în apărut într-un pâlc de
mijlocul patului, cu ochișorii țintă la icoană, mărăcini, pe care îi confund cu un mănunchi
apoi cocoțată pe lada recamierului aflat la de iarbă și mă agăț de el cu toată disperarea,
fereastră își lipește năsucul cât un grăunte de dar spinii acuțiti îmi străpung degetele. Ascult
geam. Iscodește noaptea făcând rotocoale cu uimită țipătul scăpat de undeva de foarte
pălmuța pe sticlă, doar, doar o vedea mai aproape, îi urmăresc înfiorată ecoul pe care îl
bine. E doar luna, probabil îngenuncheată la descopăr sângerând înjunghiat în colbul
rugăciune și ea, de-i așa mică și singură în potecii ce șerpuie sinuos printre tufele de
mătrăgună. Îl adun cu grijă în căușul palmei
coama cerului.
dar îl pierd printre brazdele însângerate de
– Ce-i, Ilenuța, ce cauți? aruncă și buni o spinii mincinoși.
privire în noapte. Mirosul trădării e atât de intens încât mă
27
Cu glas molatic, șoptit, de frică parcă să nu amețește și mă îmbrâncește la fiecare pas. Mă

tulbure întunericul, Ilenuța îi răspunde: clatin, mă opun căderii, implor rațiunea să
– Tenu. Eu n-am văzut nițiodată un ten risipească efectul otrăvii și continui să fug
zbulâând! împleticindu-mă dezorientată către... Unde?
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Ajung din instinct la răscruce de drumuri. E Maria Giurgiu
un aeroport. Și e prea devreme. Dar e un
liman concret. Durerea mă apasă la fel de
grea și pașii șovăiesc înnebunitor de mult. Mă Petrecere nefastă
izbesc de cineva, încasez o insultă dar nu mă
atinge. Continui să descifrez indiciile care mă –3–
ajută să-mi regăsesc calea printre perdeaua Era trecut de ora unu din noapte, când
de lacrimi, al căror izvor pare că nu va seca Ștefan și fiica sa au coborât în parcare. Fata
niciodată. Mă irită la maxim abundența lor și
pusese în rucsac lucrurile strict necesare
îmi agresez ochii cu dosul palmei, aproape
pentru noaptea aceea, printre care
lovindu-i. Mi-e rușine de neputința mea și fug
din nou. Mă ascund într-un ungher întunecos dezinfectant și ce a mai considerat necesar,
tremurând sub povara deznădejdii, folosind pentru a dezinfecta rănile ce le observase pe
ca paravan filele nevinovate ale unei cărți, corpul și pe gura fetei din magazie și au plecat
care nu reușesc să mă protejeze prea mult de în grabă.
indiscreția străinilor intrigați de imaginea Au lăsat mașina într-o parcare puțin mai
„Adolloratei” ce bântuie coridoarele
departe de restaurant și s-au îndreptat către
întunecate.
magazia cu bărci. Au observat foarte precauți
Simțind că îmi va plesni inima de atâtea
împrejurimile, mergând pe partea opusă a
suspine reprimate, mă
refugiez într-o toaletă străzii până în dreptul
și îmi eliberez sufletul restaurantului vecin,
înnecat în durere prin au traversat pe acolo
furtuna de lacrimi și văzând că nu era
care duce cu sine nimeni pe stradă la
toate forțele mele dar ora aceea, s-au oprit
și o bună parte din mai întâi pe plajă,
tristețea care m-ar fi
unde nu se vedea nici
ucis. Am spălat urmele
o mișcare, apoi s-au
plânsului sub șuvoaie
de apă rece, le-am ascuns apoi sub ochelarii apropiat tiptil de
obscuri și am înfruntat cu stoicism magazie. Au deschis și au intrat, închizând
compasiunea discretă a semenilor mei, de ușa pe interior. Anca s-a îndreptat către barca
care nu mai aveam nici timp și nici unde o puseseră mai devreme pe Desire. Ea
posibilitatea să mă mai ascund. Nodul din gât se mișcase puțin, însă părea tot în stare de
care mă sugruma îndărătnic l-am înghițit cu o inconștiență. Când a chemat-o cu voce ușoară,
cafea imensă și amară, ca pe o pilulă uriașă nu a tresărit. A aprins lanterna ce o avea cu
care mi-a rănit esofagul.
sine și a început să-i cerceteze îndeaproape
Am traversat norii cu speranțe crescute și rănile, care păreau superficiale, cu excepția
m-am cufundat în Albastrul infinit cu durere
unei vânătăi urâte deasupra ochiului stâng și
cu tot, semănând-o generos între cer și
pământ. Zborul departe de lumea ostilă mi-a avea buzele rănite și umflate. De la acea rană
redat rațiunea și mi-a limpezit cugetul de deasupra ochiului sângerase ușor și era
profund tulburat. Am fugit din nou, dar m-am mânjită prin păr și pe față, de sânge. Pe brațe
28
salvat! Singurătatea e terapia cea mai eficace avea vânătăi, urmele degetelor ticăloșilor ce o
în bolile spiritului, dar recuperarea e lungă și violaseră, îi rămăseseră imprimate pe piele
chinuitoare. Teama de un nou atac este precum niște stigmate. Sub unul din sâni era
permanentă însă și nevoia de a fugi cât mai o zgârietură mai profundă, care sângerase și
departe și mai definitiv e tot mai cronică.
când Anca a apăsat ușor pansamentul îmbibat
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
cu desinfectant, ea a tresărit puternic gemând mine, că am pus telefonul să vibreze!
de durere. Ștefan se apropie îngrijorat văzând Zicând acestea, Ștefan ieși și Anca începu
acea reacție și-i zice fetei sale, în șoaptă, căci să curețe ușor fața rănită a lui Desire, care
până atunci el fusese tot timpul cu urechea începuse să se agite neliniștită, apoi îi apropie
atentă afară, la eventuale zgomote: cu precauție tamponul îmbibat de spirt, de
– Dumnezeule Anca! Nu cumva are vreo nas. Desire se agită și începu să strănute și să
coastă ruptă, care îi atinge vreunul din se zbată, gemând de durere, posibil provocată
organele interne? Asta ar fi grav, dacă are și de rana de sub sân. La un moment dat
vreo hemoragie internă. Trebuie să o ducem deschise ochii înspăimântată și Anca îi
la spital, în cazul acesta. Încearcă totuși să o acoperi gura cu o batistă, de teamă că va țipa.
trezești mai întâi, punându-i alcool la nas, să Privind-o îi făcu semn cu degetul să nu țipe.
respire. Ea se trezise de-a binelea și văzând fata aceea
– Da, îi curăț gura de sânge și încerc cum tânără a cărei față și-o amintea vag, se liniști,
spui tu, s-o aduc în simțiri. Pare că începe să pe moment. Anca îi explică că amândouă sunt
se miște. Bine că suntem noi în pericol, dacă țipă, apoi
cu ea. convinsă c-a înțeles, îi lăsă
– Anca, eu tem reacția ei, gura liberă. Desire o privea cu
neîncredere și o întrebă:
când ne va vedea pe amândoi
aici, lângă ea. Dacă se pune pe – Unde mă aflu? Ce s-a
urlat crezând că noi i-am făcut întâmplat cu mine și cine ești
rău sau că am răpit-o? Cred, că tu?
ar fi mai bine dacă te-ar vedea Anca îi spune cu voce
doar pe tine. Tu ești femeie, îi ușoară:
vei inspira mai puțină teamă, îi – Nu aveți teamă,
vei explica ce s-a întâmplat, de momentan sunteți la adăpost
ce am adus-o aici și apoi va în magazia cu bărci a
decide ea ce să facă. După restaurantului. La auzul veștii
părerea mea ar fi bine să-i ea scoase un strigăt de furie și
denunțe pe bandiții aceia. Anca încercă să-i acopere gura,
Dacă vrea s-o ajutăm, o vom însă ea îi prinse mâna și-i zise:
duce la spital, dacă e nevoie, sau unde vrea, – Cine ești? Fata îi zise cu voce rugătoare:
însă trebuie să-i explici că noi suntem într-o
– Vă rog să nu țipați că suntem amândouă
situație delicată și nu dorim să avem
în pericol, vă explic care e situația! Nu vă
probleme pentru că am făcut un bine.
temeți de mine,sunt aici să vă ajut.
– Tati, tu ai dreptate! E mai bine să nu te
Desire făcu semn cu privirea că a înțeles,
vadă deloc pe tine, deocamdată. Așa că ieși
apoi Anca se așeză pe marginea bărcii și o
afară și supraveghează să nu se apropie
întrebă:
cineva pe neobservate și să ne audă vorbind!
Cine știe dacă vreunul dintre bandiți n-or mai – Cum vă simțiți?Îi răspunse c-o întrebare:
29
fi pe plajă încă, să supravegheze. Eu mă – Unde mă aflu și ce mi se înâmplă? Mă

descurc bine cu ea și știu cum să-i explic simt foarte rău, mă doare peste tot.
situația. În acel moment încearcă să se ridice și avu
– Bine Ancuța, dă un bip, când ai nevoie de un nou spasm de durere, care îi smulse un

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
strigăt. doare peste tot, mă ard rănile, am greață, îmi
Anca o privea cu îngrijorare și o întrebă: vine să vomit și simt în gură un gust oribil. Ce
am pățit, Dumnezeule, scâncește ea tot mai
– Vă doare foarte rău? Sunteți rănită, însă
speriată, părând că o scânteie de luciditate
nu-mi dau seama nici eu cât e de grav. Eu
din adâncul întunericului din lăuntrul său,
eram la petrecerea de aseară, serveam la
caută să-și facă loc în mintea-i încă
mese, am observat tot ce vi s-a întâmplat și
rătăcitoare în ceața incertitudinilor.
mi-am asumat riscul de a vă veni în ajutor.
Anca începu cu o ezitare în voce și cu milă,
– Acum îmi amintesc! Eram la petrecere...
eram cu Marco, iubitul meu dar ce s-a la gândul de ai destăinui lucrurile acelea
oribile:
întâmplat? Marco a pățit ceva? Unde mă aflu
de fapt și de ce nu e el, cu mine? Ce mi-ai – Domnișoară, eu mă aflam nu departe de
făcut? Dumnezeule! voi, când ați leșinat în brațele lui Marco,
În timp ce încerca să se ridice tot mai Imediat după ce v-a dat să beți dintr-un
alarmată, a avut iarăși un spasm dureros dar pahar, șampanie. L-am zărit punând ceva în
strângând din dinți se ridică în șezut, în barcă, pahar, înainte de a turna din sticlă, fiind mai
și la lumina slabă a lanternei privea în jur cu departe nu am văzut bine ce și nici nu mă
ochii speriați și confuză. Abia atunci, interesa. Eram ocupată cu aranjatul meselor
undeva în spatele
aluneându-i prosopul
vostru și am văzut
care o acoperea,
asta din întâmplare.
realiză că nu avea
Imediat după ce ați
nimic altceva pe ea și
băut, au început să vi
a văzut semnele
se înmoaie picioarele,
întunecate ale
în acel timp când el vă
vânătăilor pe corp și
ajuta să vă dezbrăcați
pe mâini. A tras
rochia. Cred că ați
instinctiv colțul
leșinat fiindcă v-am
prosopului
acoperindu-și nuditatea și a zis, privind văzut leșinând și ați fi căzut cu siguranță, dacă
dușmănoasă către Anca: nu vă susținea în brațe. Am văzut cum s-a
îndepărtat ducându-vă în brațe, în afara
– Nu știu cine ești și ce dorești de la mine.
terasei, pe plajă. Nu prea am fost atentă la
Ca să nu încep să strig după ajutor imediat,
început, ce se mai întâmpla între voi, doar era
lucru ce am observat că ți-ar displace, trebuie
iubitul dumneavoastră. După mai mult de un
să-mi dai o explicație. Sunt cumva prizonieră
sfert de oră de când ați părăsit terasa, eu mă
aici?
întorceam din restaurant cu un platou cu
– Nu, absolut nu! Puteți ieși pe acea ușă aperitive, când l-am văzut venind înlăuntru,
când doriți și să plecați. Pentru binele pe acolo pe unde plecaserăți, însă singur. A
dumneavoastră însă ca să vă puteți apăra venit și s-a așezat liniștit alături de amicul său
singură de aci încolo, ar fi bine să ascultați mai vârstnic, Nicola și eu care îmi făceam de
măcar ce vi s-a întâmplat, chiar de nu o să vă lucru în separeul de alături, ascunsă vederii
30
placă deloc! lor de tufișul de trandafiri, l-am auzit clar pe

– Bine, te ascult! Sunt nerăbdătoare să aflu Marco, spunându-i celuilalt:
de ce sunt vânătă peste tot și mă simt de – Eu am terminat, am încălzit-o pentru voi.
parcă am fost călcată de o cireadă de boi. Mă Du-te și ia-o Nicola! Ai mâncat-o din priviri de
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
când a venit și ea te-a observat și era de-a moment lucrul și m-am furișat către plajă să
dreptul furioasă, pe tine. E a ta, profită cât vă caut. Lucrez deseori la localul acesta și
vrei! cunosc bine locul. După ce Nicola s-a întors, a
Eu am bănuit că de dumneavoastră era plecat un altul, unul slab, înalt și mai brunet, e
vorba. La început nu-mi venea să-mi cred albanez și nu face parte din orchestră, cred că
urechilor, însă l-am văzut pe Nicola plecând e omul lui Nicola. Îl chemau cu numele de
în aceeași direcție, pe unde v-a dus Marco mai Grigori. Nu v-am găsit imediat și doream să
devreme și am avut o senzație neplăcută, însă renunț, făcându-mi totuși iluzii că am
nu reușeam să mă conving că el își dă iubita interpretat greșit lucrurile, dar între timp a
pe mâna altora. Era absurd și totuși când am apărut acel Grigori pe plajă și m-am ascuns
văzut după un timp pe acel Nicola că se după colțul gardului. Atunci l-am zărit pe el
întoarce la masă cu cămașa și pantalonii în nu prea departe, după o stivă de șezlonguri,
dezordine și cu un rânjet dezgustător și cum se agita și bolborosea și am bănuit că
satisfăcut pe fața aceea de șobolan, m-au mai era cu cineva acolo. După ce el a plecat,
trecut fiori de spaimă. Am m-am apropiat și atunci... v-am văzut. Fără
început să fiu mai atentă, când urmă de îndoială erai
glumeau între ei și se dumneata... ăăă erai complet
îndemnau care e la rând și nudă, inertă, inconștientă, am
atunci am înțeles că bănuielile crezut că erai moartă și m-am
mele nu erau simple speriat rău. Am fugit
absurdități. Am decis să mă înnebunită de frică în
conving sperând că poate e o restaurant. L-am căutat pe la
greșeală, însă din păcate nu tatăl meu și i-am spus dintr-o
era. suflare ce se întâmpla cu
dumneata pe plajă.
– Nu e posibil! Nu! Marco
nu putea să-mi facă una ca Desire plângea șocată, de
asta, cred că aveai halucinații, cele ce-i povestea Anca și
țipă ea isterizată, uitând de îngăima cu voce disperată și
precauții! lipsită de vlagă:
Începu să plâgă delirant – Nu, nu, nu! Ooof Doamne,
frângându-și mâinile și gemând printre trăiesc un coșmar!
suspine sfâșietoare. – Îmi pare foarte rău că trebuie să vă
– Desire, Desire, vă rog liniștiți-vă că dacă contrazic, însă e numai adevăr în cele ce vă
mai sunt prin preajmă, nu mai e scăpare spun.
pentru niciuna dintre noi! M-am asigurat că erați dv, apropiiindu-mă
Se mai potoli puțin și îi ceru Ancăi cu o pe furiș după ce el a plecat înlăuntru, lăsându-
voce schimbată, plină de ură: vă acolo singură... mie îmi face rău să continui
– Continuă, vreau să știu tot ce mi s-a domnișoară Desire! Vă rog, să mă iertați însă
întâmplat! nu mă simt în stare, să mai continui cu
31
detaliile. Atunci, văzând grozăviile de care

– Sigur?
erau capabili prietenii dumitale am simțit o
– Da, vreau să aflu cine erau ei? frică și totodată un dezgust imens pentru acei
– După ce s-a întors Nicola, l-am văzut oameni!
plecând afară pe un altul. Atunci am lăsat un
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
– Acei oameni nu sunt prietenii mei! Nu, tale mizerabile, însă eu te aranjez! Nu știi cu
nu! Țipă ea înnebunită. Anca tăcea încurcată cine ai de-a face! Prietenele mele deja au
și impresionată de suferința ei. Ea plângea și observat lipsa mea și cred că au chemat
se tânguia și la un moment dat îi zise cu voce poliția. Ce minte bolnavă ai, să inventezi astfel
răgușită Ancăi: de grozăvii! Deschide-mi imediat, să ies! Simt
– Te rog să continui și nu omite nimic, că mă sufoc, îmi lipsește aerul! Oooh
nimic! Trebuie să știu totul și zi-mi tu! madonna benedetta! Ajută-mă! Ajută-mă!
– Credeam că invitații la petrecere îți erau Se agita tremurând plângând și frângându-
prieteni, însă mă înșelam. Văzând cele ce se și mîinile ca ieșită din minți. Anca se îndreptă
întâmplau, îngrijorarea mi-a dat curaj și am și descuie ușa și îi spune supărată:
decis să intervin și să te iau de acolo, imediat. – Iată, e deschisă ușa, poți pleca când
Mă temeam să risc, să te găsească ei, din nou dorești însă ar trebiu să înțelegi pentru binele
sau să știe că te-am ajutat eu. Sunt oameni tău, că eu nu mint. Prietenele tale au fost și
periculoși. M-am întors cât de repede am ele drogate, probabil ca să nu poată vedea ce-
putut și te-am am luat de acolo. Erai ți fac ție. Doi dintre invitații tăi le-au dus
inconștientă și abia îți simțeam pulsul. Am acasă, sau Dumnezeu știe unde. Erau
fost ajutată de cineva apropiat mie, altfel nu inconștiente toate patru, fetele acelea după ce
aș fi reușit și te-am au gustat primele
ascuns aici în grabă, pahare.
am încuiat ușa și ne- Când un altul,
am întors la treburile Fernando a venit pe
noastre, ca să nu dăm plajă să te caute, fiind
de bănuit. Înainte de a rândul lui și nu te-a
ne apropia să te mai găsit, fiind deja
salvăm eu și persoana aici în magazie unde
în cauză a trebuit să te aduseserăm, s-a
așteptăm să plece un întors furios pe terasă
altul, ce venise între timp la tine. Era acel crezând că cel dinainte, Carlo i-a jucat vreo
Carlo, chitaristul din orchestra lui Marco. farsă și l-a pocnit. Când au înțeles însă, că
– În tot acest timp, Desire ascultase altcineva te-a salvat și că acel cineva a văzut
încremenită. Doar șoptea cu privirea rătăcită: ceea ce îți făceau ei, Nicola și Marco au plecat
– Nu! Nu!...Nu poate fi adevărat! Marco e furioși în căutarea ta. Acum dacă ei află
iubitul meu, el mă iubește! Nu! cumva că eu sunt aceea ce te-a salvat, mă vor
ucide cu siguranță. Vorbeau între ei ceva de
Când Anca a tăcut, ea s-a ridicat febrilă, cu
faptul, că de data aceasta nu trebuie să le mai
ochii strălucindu-i ciudat și a prins-o de brațe
scăpați. Eu cred că nu se vor resemna cu
cu furie, strângând-o tare și privind-o cu o ură
dispariția ta și vor continua, să te caute.
sălbatică în ochi, i-a zis cu glas plin de
dușmănie: Mă bănuiesc și pe mine și pe ai mei, căci
lucrăm în restaurant. Massimo, fiul Vilmei a
– Ești o ticăloasă ordinară! Cum poți
32
stat cu ochii pe noi necontenit, de când ai

inventa lucruri atât de oribile? Ha? Poate tu
dispărut de pe plajă. Patroana a văzut în ce
mi-ai pus ceva în pahar, cine știe cu ce scop
hal erau celelalte fete, crezându-le bete și era
mârșav, însă ai să plătești! Ești o străină
supărată din cauza ta, că nu te-ai arătat deloc
nenorocită și vrei să obții bani cu manevrele
în restaurant să o saluți și ai plecat fără veste.
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Massimo i-a spus că Marco te-a scuzat pentru Spune-le că ai plecat singură, altfel ei se vor
că a trebuit să pleci. A inventat, că acasă ți s-a răzbuna pe mine și pe familia mea, pentru că
întâmplat ceva neprevăzut și ai plecat în încercat să te ajutăm, convinși că facem bine!
grabă. Tot ce spun e adevărul. Eu ți-am adus – Ooh, Doamne! Ați făcut bine, salvându-
aici geanta, care rămăsese uitată pe plajă, mă din mâinile acelor nenorociți și nu vă voi
uită-te dacă ai totul în ea, ca să nu mă faciputea mulțumi destul, niciodată. Scuză-mă te
apoi și hoață și plecă de aici imediat, te rog,
rog pentru vorbele mele necugetate, de mai
dacă credeți că eu mint! Nu mă trăda că te-amdevreme! Erau vorbe spuse la disperare. Te
ajutat că mă distrugi pe mine și pe părinții rog! Iartă-mă și nu mă trimite afară, nu
mei și noi nu avem nici o vină. Lucrăm la doresc ca ei să mă găsească! Nu! Sunt o
negru aici și mi-am căpătat necaz mare pe proastă! Am fost o credulă și m-am băgat
cap, că te-am ajutat. singură în necazul acesta. Încă nu-mi vine să
Între timp, Desire se așezase epuizată pe cred, că poate fi real. Acum îmi amintesc vag
marginea bărcii și privea împietrită în gol, și-mi dau seama după felul cum mă simt, că e
strângând în brațe geanta în adevărat ce mi-ai spus. Deși
neștire și suspinând din greu, eram inconștientă în acele
cu lacrimile ce curgeau în voie oribile momente când mi se
prelingându-i-se pe buzele întâmpla, îmi amintesc toate
crăpate și pe obrajii învinețiți. senzațiile oribile, le-am simțit
Părea în stare de delir și lăsa mâinile pe trup... și... mă
impresia că nici nu auzea ce îi simțeam ca paralizată, nu mă
zicea Anca. puteam mișca, nici apăra...
Anca, în ciuda supărării ce i- mintea mea confuză îmi
o provocase, simțea că i se confirmă adevărul celor ce mi-
rupe sufletul de durerea și ai spus și alte lucruri pe care
umilința acelei femei. A trebuit am greșit ignorându-le din
să riște, să-i dezvăluie iubire, pentru un om ticălos.
adevărul fără s-o menajeze, Spune-mi te rog cum te
astfel indiferent ce va decide cheamă și nu mă lăsa singură!
să facă pe parcurs, cel puțin ea – Anca! Anca mă cheamă!
avea cunoștință despre ce i se întâmplase și – Nu mă lăsa, Anca! Îți mulțumesc că ai
va ști la ce să se aștepte de la cei pe care-i avut curajul să-mi vii în ajutor! Sunt confuză
considera prieteni. și distrusă, de aia spun tâmpenii! Trebuie să
Desire se adună puțin din răvășeala merg acasă! Da, da! Trebuie să ajung acasă și
teribilă ce-i răscolea toată ființa de oroare și să mă spăl... să mă spăl repede, ca să scap de
i-a zis cu voce pierdută, Ancăi: murdăria asta care simt că e peste tot, pe
– Continuă, nu mă asculta cum delirez! mine și înlăuntrul meu. Să mă spăl!
– Amicii dv... ai tăi, bandiții aceia sunt Repede,repede, să mă spăl... hohotea ea într-
disperați și furioși, că nu au putut duce la bun un nou delir. Se învârtea pierdută prin
sfârșit planul ce-l aveau în privința ta. Te rog, magazie și strângând în neștire mâna Ancăi,
33
fă-mi o mică favoare pentru tot ce am făcut neslăbind-o nici clipă, de parcă era unicul
pentru tine și nu le spune dacă te întorci la ei, lucru sigur, în marea neorânduială și haos din
mintea și sufletul său.
că eu te-am ajutat, lipsindu-i de distracție.
Anca a priceput că e în stare de șoc și că e
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
periculos să mai stea acolo. I-a zis cu plecat spre parcare. Desire și-a amintit că
blândețe, strângând-o de după umeri, într-un mașina ei era în parcare. I-a zis:
gest de a o calma: – Anca, cred că e mai bine să mergem cu
– Domișoară! mașina mea. Trebuie să fie încă în parcare,
– Desire! Spune-mi Desire și atât! unde am lăsat-o aseară. Doresc foarte mult, ca
tu să vii cu mine, acasă la mine. Nu mă simt
– Bine! Desire, liniștește-te! Trebuie să
bine și acum nu e nimeni acasă dintre ai mei.
plecăm de aici degrabă, înainte să fim văzute
Nu mă simt capabilă să înfrunt această
sau auzite. Mă tem, că ei încă te caută și se pot
situație, singură. Cred că voi mai avea nevoie
întoarce, dacă nu au lăsat pe cineva să
de ajutorul unui prieten adevărat în care să
supravegheze împrejurimile. Acum îl chem pe
mă pot încrede și îți cer să fii tu prietena mea
tatăl meu la telefon, să vină să ne ia de aici cu
în acest greu moment! Astfel eu voi confirma
mașina și ne spui unde te putem duce, ca să fii
tuturor că am venit singură acasă! Inclusiv
apărată și în siguranță. Îți sugerez să mergem
șarpelui pe care îl consideram prietenul și
la carabinieri, ei te pot apăra de acei
iubitul meu. Îi voi putea arunca în față că am
delicvenți, sau să chemăm mai bine pe cineva
simțit, deși nu am putut reacționa și deși ei
din familia ta, părinții, să vină imediat să te ia
mă credeau inconștientă, îi voi face să creadă
de aici. Ei vor ști cel mai bine, ce să facă și te
că nu eram. Le voi confirma că am reușit să
vor ocroti cu
mă ridic singură și să
siguranță. Noi suntem
mă ascund de ei, astfel
străini, cum bine ai
îndepărtând bănuiala
spus mai devreme, nu
de tine și de tatăl tău.
avem acte și riscăm
Voi putea astfel să-i
foarte mult draga mea,
ameninț că-i denunț și
în plus nu avem o
vor sta departe de
casă, stăm cu chirie
mine, cel puțin până
într-o singură cameră
voi decide ce voi face.
la alți compatrioți.
Anca ascultând-o
– Nu, nu! Nu pot
pe Desire cum raționează a înțeles că deși
chema pe ai mei că-s plecați departe, în
suferea mult, depășise primul șoc.
vacanță și nici la poliție nu mergem. Te rog!
Te rog condu-mă acasă la mine! Acolo voi Fără să stea pe gânduri, i-a zis:
decide eu, cum voi face. Te rog Anca, să nu – Cred că nu-i o idee rea. Stai, că-l sun
spuneți la nimeni de rușinea aceasta a mea! imediat pe tata să-i spun. El trebuie să ne
Jură-mi, că nu vei merge nici la carabinieri, aștepte acolo să se asigure că nu e nici un
nici Vilmei patroanei nu-i vei sufla o vorbă! pericol, prin preajmă. Te simți în stare să
Jură! conduci?
– Dacă tu nu vrei, noi ne vom ține gura – Da Anca, nu e trafic acum pe străzi, mă
Desire, însă e periculos pentru tine. Nu cred descurc cu tine alături. Spune-i tatălui tău că
că te poți apăra singură de ei multă vreme. doresc să-l întâlnesc neapărat, ca să-i
Între timp Anca îl sunase pe tatăl său și el îi mulțumesc personal imediat ce mă simt mai
spusese că pot veni în parcare, la mașină că bine.
34
nu e nimeni prin preajmă. – Bine, îi spun!

Anca îi dădu tinerei femei un tricou și o Telefonul sună și Stefan răspunde:
pereche de pantaloni de ai săi, să se îmbrace – Alo, Anca, ce se întâmplă, de ce durează
și au ieșit tiptil din magazie, a încuiat ușa și au atât, aveți cumva probleme?
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
– Nu tati, doar că Desire se simte mai bine Paul Rotaru
și vrea să meargă acasă cu mașina ei și mă
roagă ca eu s-o însoțesc. Zice că pentru noi e Leanţa Cotoroanţa (cap. 1)
bine să nu se afle că am ajutat-o și să nu
spunem nimănui ce s-a întâmplat. Și-a făcut Leanța trăia într-o lume minusculă, lumea
ea un plan, eu o însoțesc acasă la ea și mă
ei interioară, populată de orgolii duse până la
întorc la ziuă acasă, așa că stai liniștit tati!
absurd, de inflamații care sfidau
– Mă tem pentru tine Anca, să nu intri în
discernământul, de o iubire oarbă față de
alte belele! Vă aștept în parcare copilă, să mă
nepoata ei și de uri la fel de oarbe, cu accese
asigur că nu-i nimeni prin preajmă până
plecați către casa ei. Unde are mașina violente până la limita crimei față de toți
parcată? ceilalți, o lume cât o monadă din care nu se
– Desire îmi spune că e în aceeași parcare lăsa evacuată nici în ruptul capului. Orizontul
cu a noastră, peste drum de local. Venim într- acestei lumi se lărgea puțin, abia sesizabil, cât
acolo acum. să cuprindă o societate la fel de minusculă,
– Puteți ieși, că acum nu-i oameni naivi și ipocriți, gata
nimeni pe stradă. Eu sunt în oricând să își rumege propriile
apropiere și mă îndrept spre odrasle, care, totuși,
parcare. După ce vă voi vedea manifestau o smerenie
plecate, plec și eu. Sună-mă, verosimilă în biserică și care
când ajungeți acasă, să știu că perpetuau confortul aparent
ați ajuns cu bine! Pe mama ta o din monada Leanței.
pun eu la curent. Sunt mai Personalitate fluidă în gândire
liniștit acum.
și comportament, Leanța era
– Desire dorește să te prin spirit un lac veșnic
cunoască și să-ți mulțumească
învolburat, cu sporadice și
personal pentru ajutor.
fugare acalmii de suprafață,
– Orice om cu suflet ar fi
păstrând numai conturul fidel,
făcut același lucru și nu e
însă ascunzând în
nevoie de mulțumiri. Nu
tenebroasele adâncuri mistere
trebuie, să se gândească la asta, acum. Spune-
i lui Desire, să aibă grijă de sine și să fie mai a căror deconspirare ar putea înfiora pe
atentă cum își alege prietenii, în viitor. oricine. Pe stradă, atât cât ieșea până la
Sfătuiește-o să-i denunțe Anca! Să nu-i lase în magazinul comunal, se distingea drept o
pace! bătrână tipică, la cei 71 de ani, emanând o
– Îi spun tati, însă asta va decide ea. Te suferință fatală, mereu aceeași de când se
pup! mutase aici, de vreo 20 de ani și cu care
Între timp au ajuns în parcare unde era venise din județul de mai sus în compania
parcată mașina lui Desire, un OPEL VECTRA unui soț expansiv, pornit pe legarea de noi
nouă, de culoare bej, au urcat și au plecat spre relații și animat de planuri mai mari decât îi
casa fetei unde au ajuns cu bine. Fiind abia permitea vârsta lui de proaspăt pensionat.
35
orele patru de dimineață, parcarea și strada Neîndoielnic, acest soi de suferință disimulată
era pustii. a stârnit mai întâi compasiunea și apoi
Va urma. strania curiozitate a unor sătence cam de o

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
seamă cu ea. Dacă se găsea cineva să o întrebe – Arghilaaai! Arghilaaai!
cum se simte, spunea evaziv că o cam doare Dacă nu făcea asta în momentele lui
capul, însă cu acele insinuări specifice exuberante, se posta la gard, sub un nuc și
femeilor care lasă de înțeles că durerea de perora aprecieri la adresa trecătorilor:
cap este, de fapt, tristețea datorată unor – Floricica Găurica! îi striga celei despre
certuri conjugale soldate cu scatoalce. care se vorbea prin sat că ar fi dat cu curul pe
Măruntă cât un dop pe lângă voinicul ei la marinari care îi promiteau să o plimbe în
bărbat, păstrând prin excelență aerul țări străine. Nela Colonela! cânta el bătând
bolnăvicios al pacientei proaspăt ieșite dintr- toaca în gard către cea vestită că presta
o operație complicată, fără îndoială că, o servicii ireproșabile unor călugări care ar fi
perioadă, suratele de suferință i-au împărtășit fost militari în rezervă.
drama. Însă acestea, deseori izbite de
Așadar, aprecierile nebunului Arghilai cu
agresivitatea categorică cu care Leanța le
direcție sexuală erau alimentate de folclorul
refuza consolările, mai întâi rămâneau
gratuit al câtorva vecine răutăcioase, lucru
nedumerite, ca apoi, în baza intuiției
pentru care mama lui nu putea face mai mult
feminine, să tragă concluzia nu tocmai pripită
decât să le apostrofeze pe acestea:
că aceasta juca un rol desăvârșit. Femeile,
prin construcția lor – ʼMniezăul mamii
ancestrală, au harul voastre de curve
infailibil de a remarca nespălate, că numai
minciunile altor femei, prostii băgați în cap
pe care însă se prefac copilului!
că le cred cu o În ziua în care
naturalețe Leanța mergea la piață
dezarmantă. Pare că, fără să știe ce o
în felul acesta, ele aștepta, Arghilai
conservă un oarecare complot stabilit de tocmai termina cu fugăritul găinilor, iar
străbuna Eva cu șarpele primordial înainte de vecinele răutăcioase se pituliră în ascunzișuri
a accepta să guste fructul oprit. Firește, unele pentru a-și îmbogăți folclorul cu o apreciere
s-au limitat să-și reprime dezgustul și, de data asta inedită, pe care nebunul avea să
impulsionate de principii personale, să țină o facă cu de la sine pricepere față de
distanța față de acest personaj anost și consăteana pe care o vedea prima dată.
straniu totodată. Lucru deloc regretabil Numai ce își trase bocancii scâlciați în
pentru Leanța cea cu sufletul de gheață, care picioare, singurul accesoriu peste nudul
nu concepea adevăratul sens al prieteniei și amfibiu, că Arghilai se repezi la poartă și,
nu manifesta cine știe ce afecte la pierderi de scuturând-o cu furie ca și cum ar vrea să o
oameni. Dar era în acea comună o femeie cel smulgă din stâlpi, strigă:
puțin la fel de retrasă de lume ca ea, care – Leanța Cotoroanța!
36
locuia lângă piața comunei și avea un copil Mai întâi, preocupată de anonimatul ei cu
întârziat la minte. Fiul ei ieșea deseori în caracter benefic, Leanța nu băgă de seamă ce i
curte, unde alerga în fundul gol printre se dedica de peste garduri, însă, trezită din
orătănii și striga: falsa meditație de râsetele copioase ale
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
sătencelor din împrejurimi, îi fu dat să audă mintea lui, trecuseră de mult acele vremuri în
ceea ce Arghilai se încăpățâna să o facă a care femeia obține orice cu lacrimi și sex,
pricepe. Făcu o semipiruetă și se îndreptă lăsând tot mai mult loc epocii în care el obține
aproape alergând înapoi acasă, unde îi spuse orice, mai ales liniștea conjugală, cu un dos de
soțului, printre sughițuri de plâns și bufeuri palmă și o tocană de pumni garnisită cu un
de indignare, ce pățise, lungind povestea cu șut în fund, iar, la desert, o flegmă în obraz.
detalii ireale și reluând-o obsesiv pentru a-i Dar Ițenco își făcea socoteli greșite din
stârni acestuia furia cu care avea să îi debutul lor, ignorând faptul că unele metehne
revendice onoarea pătată. Soțul ei, distrat de femeiești nu au leac, ci mai rău, se
împrejurare și, totodată, iritat că aceasta
accentuează cu cât apetența lor față de etilice
evoca pățania ducând la gură pahar după
crește.
pahar de rachiu, îi spuse:
Iată, prin urmare, cum s-au scurs cei
– Eh, femeie, aici nu mai ești la tine în
aproape 20 de ani de când se mutaseră aici,
bătătură, unde eu, ca prostul, te-am luat de
aparent la fel ca înainte ca el
nevastă fără să știu ce drac
să se pensioneze. Ceea ce
împielițat îmi ești! Aici lumea
părea că tinde spre
te vede așa cum ești, fără să
resemnarea mută cu care
mai țină cont de teatrul pe
femeia stârnea vagi accese de
care îl joci cu lacrimi de
culpă și compasiune în
melodramă.
simțurile instabile ale soțului,
Brusc, Leanța își schimbă de fapt, ascundea o tainică
dispoziția și, de la indignarea aprofundare a urii acesteia,
îndurerată, trecu la frenezie ură care, când capătă note
nebună, cu ochi injectați și definitive, are un singur drum:
urlete cavernoase. Fu suficient doar înainte, până la țelul
să ia o labă peste bot și câțiva suprem. Ura înverșunată,
dupaci pe spinare pentru ca puterea de a plânge la
Leanța să revină la starea ei de comandă și rachiul fac dintr-o
normalitate, găsindu-și senină de treabă prin femeie deprinsă cu invocarea propriilor
bucătărie, dar fără a se dezice de paharul cu drame cu accente fataliste criminalul perfect.
rachiu atât de drag ei de când se știa pe lume. Ei bine, în ochii lipsiți de antrenamentul
Iar momentul cu Arghilai dispăru în neguri ca critic, a căror naivitate poate fi un pericol
și cum nu ar fi existat niciodată. A doua zi, la pentru cel care îi poartă, o femeie la 71 de ani,
solicitarea soțului Ițenco, veniră la ei câțiva văduvă de ceva timp și pusă în termeni vitregi
foști consăteni și angajați ai distinsului și cu propria fiică, este clișeul bătrânelor
manieratului domn cu scopul de a-i servi oropsite, demne de milă și de care literatura
acestuia la ridicarea unui garaj de care noua clasică abundă până la îngrețoșare pe alocuri.
37
lui gospodărie ducea o tristă lipsă. Leanța le Totuși, fără a dispune în eter creditul obișnuit
ieși în întâmpinare volubilă și efervescentă, al lucidității de care unul ca Arghilai poate fi
emanând un zâmbet molipsitor de ale cărui pasibil în măsură infinitezimală, caracterul de
efecte soțul ei era extrem de mândru. În cotoroanță pe care nebunul îl atribuise
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Leanței era cel mai nimerit. Înainte ca Ițenco eseu 33-40
să dea primele semne ale bolii care l-a răpus, Lenuş Lungu
acesta i-a zis:
– Muiere mai căpoasă ca tine nu am văzut
Gaius Iulius Cezar (102-44
î.Hr. )
în toată lumea asta largă.
– Da! Ai și umblat mult prin lume ca să ai Important lider militar și om politic roman.
ce vedea! De domnia lui Cezar, care a instaurat un
– Nu mă laud cu asta. Dar mă gândesc regim de putere unică personală, se leagă
serios să îi dau nebunului dreptate. ultimii ani ai Republicii romane. Numele lui a
fost transformat în titlu pentru împărații
– Daʼ ce-s vorbele astea, măgarule?!
romani; de la numele lui provin cuvinte ca
– Că ești o cotoroanță, idioato! „țar”, „cezar” sau „kaizer”. Originar dintr-o
– Ia uite-l cum îmi vorbește el la masă! familie patriciana vestită. Legăturile de
spuse Leanța unui martor imaginar. familie ale tânărului Cezar i-au definit poziția
în lumea politicii: sora tatălui său, Iulia, era
Serveau, într-adevăr, prânzul. Erau la masa
măritată cu Gaius Marius, care era, practic,
din curte, căci luna mai se dovedea mai caldă
singurul conducător al
ca în alți ani. Leanța,
Romei, iar prima soție
mulțumindu-se că a lui Cezar, Cornelia,
soțul ei senil de la o era fiica lui Cinna, cel
vreme nu lungi vorba, mai activ simpatizant
îi măsura fiecare gest al lui Marius. În anul
cu care acesta ducea 84 î.Hr., tânărul Cezar
lingura la gură, a fost ales sacerdot al
sorbind adânc din zeului Jupiter.
supa de găluște. Apoi, Instaurarea dictaturii
ca și cum schimbul de afronturi de mai lui Sulla, în anul 82 î.Hr., a condus la
îndepărtarea lui Cezar din poziția de sacerdot
înainte nu avusese loc, se ridică să aducă
și la cererea de a divorța de Cornelia. Cezar a
sticla cu vin din bucătărie.
refuzat și, drept urmare, i s-a confiscat averea
Avu, totodată, grijă să împingă cu piciorul soției și a fost privat de moștenirea
pachetul cu sodă caustică pe care îl părintească. Ulterior, Sulla l-a iertat pe Cezar,
cumpărase pentru spălarea butoaielor. Nu de dar a continuat să se poarte cu suspiciune
alta, dar nebunul, ipohondru și suspicios, ar fi față de el. Plecând din Roma în Asia Mică,
făcut un scandal de toată frumusețea să afle Cezar a luat parte la operațiuni militare, a
că muierea băuse într-atât încât să uite soda trăit în Bitinia și Cilicia, a participat la
în bucătărie. cucerirea cetății Mytilene. La Roma s-a întors
după moartea lui Sulla. De dragul desăvârșirii
Era deja tăbăcită de scatoalce, ba chiar era
în arta oratoriei, a mers în insula Rhodos. La
38
un motiv de îngrijorare să se iște certuri fără întoarcerea din Rhodos, a fost luat prizonier
tocana aferentă, dar ea avea o singură de pirați, după care răscumpărat. Ulterior,
pretenție: să nu-i surprindă careva. Cezar s-a răzbunat cu cruzime, prinzându-i pe
pirați și crucificându-i. La Roma, Cezar a fost
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
ales membru în Colegiul Pontifilor și a obțină puterea prin forța armelor. În anul 49,
devenit tribun militar, iar din anul 68, a adunat soldații legiunii a XIII-a, le-a ținut un
chestor. S-a căsătorit cu Pompeia. Ajungând, scurt discurs și a săvârșit faimoasa trecere
în anul 66, să fie edil, s-a ocupat de peste râul Rubicon, ajungând în Italia. El a
amenajarea urbanistică a orașului, de ocupat câteva orașe chiar din primele zile,
organizarea de jocuri fastuoase, ca și de fără să întâmpine niciun fel de rezistență. La
împărțirea de pâine săracilor; toate acestea Roma s-a declanșat panica. Dezorientați,
au dus la o creștere a popularității sale. După Pompei, consulii și senatul au părăsit capitala.
ce a devenit senator, a luat parte la intrigi Când a intrat în Roma, Cezar a chemat la el ce
politice cu scopul de a-l sprijini pe Pompei, mai rămăsese din senat și le-a propus
ocupat în această vreme cu operațiuni de colaborarea, după care a condus o campanie
război în est și care a revenit la Roma, în anul rapidă și victorioasă împotriva lui Pompei, pe
61, încununat de succes. În anul 60, în ajunul teritoriul provinciei acestuia, Spania. Întors la
alegerilor consulare, a fost încheiată o alianță Roma, Cezar a fost înscăunat ca dictator.
politică secretă – un triumvirat între Pompei, Pompei a adunat în grabă o armată uriașă,
Cezar și Crassus. Cezar a fost însă Cezar l-a înfrânt,
ales consul împreună cu repurtând o victorie
Marcus Bibulus. Promulgând răsunătoare în vestita bătălie
legile agrare, Cezar și-a atras de la Pharsalus. Pompei a fugit
un mare număr de susținători în provinciile din Asia Mică și a
printre cei care au primit fost ucis în Egipt. Urmărindu-l
pământ. Pentru întărirea pe Pompei, Cezar a ajuns în
triumviratului și-a măritat fata Egipt, la Alexandria, unde i-a
cu Pompei. fost adus capul rivalului ucis.
În calitate de comandant Cezar a refuzat darul și,
militar, Cezar s-a remarcat atât potrivit biografilor săi, ar fi
prin fermitate, cât și prin plâns. Rămânând o vreme în
prudență; era un conducător Egipt, Cezar a participat activ
tenace, în timpul asaltului la intrigile reginei Cleopatra.
mergea întotdeauna în fruntea La scurt timp, Alexandria este
soldaților cu capul descoperit, atât pe vreme supusă. Între timp, pompeii au adunat forțe
călduroasă, cât și pe ger. Știa să-și noi, încartiruite în Africa de Nord. După
însuflețească soldații cu un discurs scurt, îi atacul asupra Siriei și Ciliciei, Cezar se
cunoștea după nume pe centurioni și pe cei întoarce la Roma. Ulterior, la Thapsus (46 î.
mai buni dintre soldații săi și se bucura de o Hr. ), în nordul Africii i-au arătat supunere lui
neobișnuită popularitate și autoritate în Cezar. La întoarcerea la Roma, Cezar
rândurile lor. După moartea lui Crassus, în sărbătorește mărețul triumf, organizează
anul 53 î.Hr., triumviratul s-a destrămat. spectacole grandioase, jocuri și ospețe pentru
Pompei a devenit rival al lui Cezar și s-a pus popor, îi decorează pe soldați. Se
în fruntea susținătorilor republicani din autodenumește dictator pentru zece ani,
39
senat. Senatul, temându-se de Cezar, a refuzat primește titlul de „imperator” și de „părinte al

să-i mai prelungească mandatul în Galia. Fiind patriei”. Promulgă nenumărate legi privind
conștient de popularitatea pe care o are cetățenia romană, reformează calendarul,
printre soldați și la Roma, Cezar decide să care începe să-i poarte numele. În temple, i se

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
ridică statui. În cinstea lui este numită luna Ovidiu Dinica
„iulie”, iar lista zborurilor lui Cezar este scrisă
cu litere de aur pe coloanele de argint. Alexei Mateevici – iubitor de
Numește și retrage personal orice persoană carte şi limbă românească
din funcțiile publice. În societate, mai ales în
cercurile republicane, creștea nemulțumirea, Alexei Mateevici s-a născut la Căinari,
se răspândeau zvonuri despre setea de putere judeţul Tighina din Basarabia, la 28 martie
a lui Cezar. Legătura lui cu Cleopatra avea și 1888, în familia preotului Mihail Mateevici şi a
ea o influență negativă. Ia naștere un complot Nadejdei Neaga. A făcut clasele primare în
în scopul asasinării dictatorului. În rândul satul Zaim, Şcoala parohială şi Seminarul de
complotiștilor se numărau și apropiați de-ai Teologie din Chişinău, 1902-1910. Fidel
sufletului românesc, cu vocea blândă şi sfatul
săi precum Cassius și tânărul Marcus Iunius
înţelept, preotul şi poetul Alexei Mateevici a
Brutus, care, după cum se afirma, ar fi fost însufleţit inimile celor din jurul său cu iubirea
chiar fiu nelegitim al lui Cezar. De Ideile lui sa pentru tot ce înseamnă tradiţie şi grai
Marte, la ședința senatului, complotiștii s-au străbun.
aruncat asupra lui Cezar cu pumnalele. Nichifor Crainic, apropiat al poetului Alexei
Potrivit legendei, văzându-l printre asasini pe Mateevici, îl prezintă cu următoarele cuvinte:
tânărul Brutus, Cezar Pe părintele Mateevici l-am cunoscut la Iaşi, în
a exclamat: „Și, tu, fiul 1917, vara. Parcă îl
văd şi acum; bărbat
meu” ( sau „Și, tu,
voinic, spătos şi
Brutus”), a încetat să rumen, în anteriu
se opună și a căzut la cenuşiu muscălesc, cu
picioarele statuii o barbă apostolică
dușmanului său, blondă, vorbind
Pompei. răspicat o
moldovenească
Cezar a intrat în (română) peste care se
istorie și în calitate de simţea un uşor accent
important scriitor roman, scrierile sale, rus, dar avea în cuvinte şi în zâmbet o blândeţe
„Comentarii despre războiul galic” și impresionantă, care te-mprietenea fără
„Comentarii despre războiul civi”l, fiind pe zăbavă.
bună dreptate considerate un model ideal de A. Mateevici debutează în gazeta
proză latină. „Basarabia”, în 1910, cu o proză tradusă din
Cehov şi cu schiţa „Toamna”, inspirată din
* Începuturile mari nici măcar nu trebuie viaţa basarabeană. Colaborările cu presa scrisă
gândite din vreme. au continuat în „Viaţa Basarabiei”,
* Amintirea cruzimilor e un sprijin slab la „Luminătorul”, „Cuvânt moldovenesc” ş.a., în
vârsta bătrâneții. care a publicat versuri originale, studii de
etnografie şi folclor, de istorie, filozofie şi de
* Fiecare își croiește soarta cu mâna lui. teologie, precum şi traduceri din A. K. Tolstoi,
* Mai bine să mori pe loc decât să trăiești S. I. Nadson, G. R. Derjavin, M. Lermontov, A. S.
în așteptarea morții. Puşkin.
40
* Am venit, am văzut, am învins. În 1910, fiind sef de promoţie al

Seminarului Superior de Teologie, a fost trimis
bursier la Academia Teologică a lui Petru
Movilă de la Kiev. Iubirea sa pentru limba
părintească îl determină să citească cu pasiune
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
operele scriitorilor români, pe care le parcurge Ion Ionescu-Bucovu
cu frenezie. La Kiev se împrieteneşte cu alţi
studenţi basarabeni şi înfiinţează „Societatea
Culturală Deşteptarea”. Ionel Teodoreanu –
După absolvirea Academiei în 1914, este Medelenismul sau agonia
hirotonit preot şi numit profesor de limba unei tinereţi risipite
greacă şi pastorală la Seminarul Superior din
Chişinău. Publică în „Kişineovkie eparhialinîe Cine citește „Medelenii” lui Ionel
vedomosti” studiul lingvistic „Momente ale Teodoreanu, rămâne cu nostalgia unei
influenţei bisericeşti asupra originii şi
tinereți risipite. Moartea Olguței, lasă cititorii
dezvoltării istorice a limbii moldoveneşti”,
precum şi articolele „Motive religioase în revoltați în fața unei sorți implacabile. Dar
credinţele şi obiceiurile moldovenilor lumea lui Ionel Teodoreanu rămâne totuși
basarabeni”, „Bocetele funerare lumea zarzărilor înfloriți de la Medeleni.
moldoveneşti”. În nr. 12, 13, 19, 22, 23 ale
„Medelenismul” lui nu s-a învechit, cum au zis
revistei mai sus amintite vede lumina tiparului
articolul „Schiţă a traducerilor moldoveneşti unii. Majoritatea criticilor au fost de acord că
religioase şi de trai”, iar în evocarea copilăriei și a
„Luminatorul”, studiul adolescenței la Ionel
„Mitropolitul Gavril Bănulescu-
Teodoreanu trece prin
Bodoni”.
În 1914 se căsătoreşte cu Creangă, Delavrancea sau
Teodora Borisovna Novitschi. Duiliu Zamfirescu. Raiul
În 1916, la cererea sa, este „Medelenilor” coincide cu
trimis în primul război mondial vârsta de aur a copilăriei
pe frontul românesc şi ajunge
la Mărăşeşti. Aici se bucură de „nestatornice”.
aprecierea soldaţilor români pe „La Medeleni” e o uimitoare
care căuta să-i înţeleagă şi să-i explozie epic-lirică, o cascadă
sprijine.
stilistică surprinzătoare prin
Perioada formării şi
maturităţii sale este supusă atmosfera și duioșia
unor puternice frământări evocărilor, un conflict de
istorice în care imperii se atâtea ori candid, cu episoade
destramă şi state noi îşi cer dreptul la ce par asemenea unor frânturi de legendă.
existenţă. Pe acest fundal al revoluţiilor sociale
şi al transformărilor istorice, se implică în Romancierul abia împlinise 20 de ani când a
transmiterea şi perpetuarea limbii române. scris romanul.
Cu poemul „Limba Noastră”, compus cu La apariție aplauzele cititorilor au fost
ocazia inaugurării cursurilor pentru învăţători, frenetice. Apoi criticii i-au mai estompat din
în iunie 1917, cu doar două luni înainte de
moartea sa prematură, Alexei Mateevici efuziuni. G. Călinescu stabilește că romanul
rămâne în istoria literaturii ca o mare speranţă „are o valoare durabilă”, Camil Petrescu arată
căreia îi s-au tăiat prea devreme aripile. Deşi că lucrarea prezintă „aspecte afective” ale
opera sa poetică include doar patruzeci şi trei copiilor printr-o serie de „incidențe de viață”,
41
de poeme, decesul autorului survenind la nici

30 de ani, pe 26 august 1917 din cauza la rându-i Ibrăileanu stabilește că Olguța este
tifosului exantematic, opera sa călătoreşte „tipul cel mai frapant”… „cel mai reușit”
peste veacuri ca dorinţă de iubire a limbii model de fată din literatura noastră.
pentru generaţiile viitoare. Perpessicius mărturisește că „entuziasmul”
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
său „nu-și găsește aripi la înălțimea bucuriei ce s-a înfruptat din marele război, a reînceput
prin care a trecut de-alungul acestor pagini în ritmurile jazz-band-ului.”
de primăvară și mireasmă.” În al doilea roman al trilogiei, Ionel
În „Cum am scris Medelenii”, Ionel Teodoreanu reia firul vieții eroilor
Teodoreanu ne spune: „Voi încerca astăzi, în adolescenți. Povestea amorurilor juvenile ale
fața domniilor voastre, să dărâm o legendă, să lui Dănuț cu o Adina, soția unui căpitan, apoi
înlătur un neadevăr: acela al cu Ioana Pală, soție de pictor, este un fel de
autobiografismului Medelenilor. Și fapta mea bildungsroman, înfățișind formarea lui Dănuț
e legitimă nu fiindcă-mi apăr casa, ceea ce nu care devine „maturul” Dan Deleanu care în al
mă interesează decât pe mine, ci pentru că treilea volum, se căsătorește cu „blânda”
apăr însăși casa literaturii, care trebuie să ne Monica și practică avocatura la Iași.
intereseze pe toți; fie că-i suntem oaspeți, fie Vânzarea Medelenilor unui parvenit lasă
că suntem gazde… Toată copilăria e plină de urme tragice în familia Deleanu. Iar Olguța,
minciuni estetice. Neștiind să scriu literatură, bolnavă de cancer, se sinucide, rugând-o pe
o făceam în viață… De aici a ieșit metafora.” Monica să-i ducă un ultim adio lui Vanea,
Caracterele celor trei personaje principale, iubitul ei.
Dănuț, sora lui, Olguța, Medelenii sunt o
și Monica, sunt lecție vie prin care
apariții încântătoare, trece orice tânăr în
pline de poezie. Dănuț, luptă cu destinul.
la anii intrării în liceu, Finalul vieții
începe a avea scriitorului l-a
conștiința că e „băiat”
prevestit în niște
și ca atare nu se poate versuri emoționante,
compara cu fetele. variantă proprie a
Fire melancolică, visătoare, cedează uneori în eminescianului „Mai am un singur dor” la
fața „băiețoasei” Olguța, mai impetuoasă și câteva luni până la moarte:
voluntară. Monica se dezvăluie ca o ingenuă,
„Dar într-o zi, întors în pământ, voi uita de
mai feminină. De o mare gingășie este figura
viață și de moarte.
lui moș Gheorghe, un alter ego al lui Baci
Mihu din „Viața la țară”, Olguța devenind Fraților mei de atunci dacă-n file
pentru el o adevărată slăbiciune. Moartea lui Veți regăsi prospețimea pădurii în floare,
rămâne impresionantă pentru copii. ca cei de pe mare,
Trebuie spus că majoritatea cititorilor Prin voi, dar fără mine: cenușă sub cruce,
rămân cu impresia că acest roman este un Voi fi în pădurea-nflorită la marginea
roman autobiografic. Nimic mai fals. Ionel mării, a dorului mare de moarte.”
42
Teodoreanu și-a propus să înfățișeze drumul Nu știu cât mai citește tineretul de azi „La
unei „generații de moldoveni a căror copilărie Medeleni”,dar ignorarea acestui roman lasă
a început pe vremea demodată a valsului și a un gol imens în sufletul lor, pervertit de
căminului patriarhal, și a căror tinerețe, după goliciunea timpurilor prezente.
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Dan Lupescu putea!) – a fost unul pe care ne permitem să-l
asemuim cu un veritabil desant ori cu
pelerinajele, de la începutul anilor 1940, la
Victor Crăciun şi capodopera Maglavit.
sa: ,,Brâncuşi – de la iniţiere Spre Atelierul BRÂNCUŞI din Paris aveau
la revelaţie” să aflueze, necontenit, în valuri tot mai
viguroase, importanţi colecţionari americani,
3. Recunoaşterea la New York, arderea care cumpărau – la preţuri exorbitante
fotografiei la Chicago pentru acele vremuri, întrucât creatorul
Reiterând judecăţile de valoare celebrelor Măiastre şi Păsări în văzduh nu
irefragabile lui lui Henri Rousseau (Le renunţa la nicio centimă faţă de preţul cerut
Douanier/Vameşul, cel dintâi artist plastic din capul locului – „numeroase opere,
care îl defineşte pe Brâncuşi drept reînnoitor devenite astăzi mândria muzeelor şi
al creaţiei mondiale: „Ai transformat arta colecţiilor particulare de peste Ocean”.
antică în modern!”) şi Charles Morice (voce În continuare, Victor Crăciun punctează
autorizată printre creatorii francezi, unul din decisiv: „În felul acesta, în 1913, la vârsta de
principalii teoreticieni ai 37 de ani, Brâncuşi deschide
simbolismului), Victor Crăciun calea artei noi şi în America,
dă, rapid, un nou verdict unde avea să se mai confrunte
categoric: „Dovada cea mai cu ignoranţa şi concepţiile
clară a acestei recunoaşteri învechite despre sculptură,
ne-o oferă nu România, nu între 1926-1928, dar, în final,
Franţa, ci America”. va câştiga un răsunător proces
Autorul incitantului volum împotriva Oficiului Vamal al
„BRÂNCUŞI – de la iniţiere la Statelor Unite, hotărârea (n.n.
revelaţie” ne oferă imediat, în sentinţa) dată în cauză fiind
susţinerea opiniei sale, o serie socotită biruinţa definitivă, şi
de argumente ce ţin de pe cale juridică, a artei
domeniul evidenţei (dar, prea moderne supra clasicismului
adesea, omise), aducând în academizant, a creativităţii în
prim-plan realitatea că un faţa obtuzităţii societăţii, a
pluton compact de artişti, gândirii libere şi dreptului de
scriitori şi colecţionari exprimare în faţa barierelor şi
remarcabili de peste Atlantic îl constrângerilor de orice fel.”.
descoperă pe Brâncuşi, mai ales după Autorul acestui studiu, cu indiscutabile
participarea la celebra International valenţe monografice, Victor Crăciun,
Exhibition of Modern Art (intrată în istoria realizează apoi un frapant memento, prin
artei drept Armory Show, după numele saltul (anticipativ, evident) peste mai bine de
clădirii gărzii naţionale americane din New trei decenii, implantând o nouă bornă în
York), expoziţie de rezonanţă excepţională, analiza şi sinteza sa extrem de interesantă:
reunind peste 1.600 de opere ale marilor „Până în 1937-1938, la 60 de ani de viaţă,
artişti plastici din Europa, itinerantă ulterior când Constantin Brâncuşi definitivează
la Chicago şi Boston. capodopera capodoperelor sale, Aşezământul
Ecoul participării lui Brâncuşi la acea sculptural-arhitectonic de la Târgu Jiu (Masa
grandioasă expoziţie – potenţat, cu efect de Tăcerii, Poarta Sărutului, Columna
43
bumerang, de violentul protest al studenţilor Infinitului), care încheie monumental

din Chicago (educaţi în spiritul academist al activitatea sa uriaşă, conţinând peste 700 de
artelor plastice), care i-au ars fotografia lui titluri de opere, a cunoscut gloria şi a trăit
Brâncuşi (publicitate cu impact mai puternic, bucuria împlinirii în artă”.
în favoarea sculptorului român, nici că se
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
taifasuri... 43-46
vrăjitoria (incluzând astrologia, chiromanţia,
Florin T. Roman ghicitul în cafea etc.) constituie infracţiuni şi
sunt pedepsite ca atare;
România mea personală – 5. Alcoolicii, consumatorii de droguri,
partea 4/5 fumătorii, au dreptul la asistenţă medicală
gratuită în scopul de a scăpa de aceste patimi.
România mea personală pune un accent Cei violenţi sunt obligatoriu internaţi în
deosebit pe o colaborare cât mai strânsă cu spitale de psihiatrie, până la deplina
ţările vecine, în primul rând, dar şi cu vindecare;
celelalte ţări ale lumii. 6. Celor care nu sunt homosexuali,
România mea apreciază eforturile UE şi prostituate, incestuoşi, practicanţi de avort,
NATO de a făuri o Europă şi o lume mai bune, vrăjitori etc., dar sunt de acord cu legalizarea
dar: homosexualităţii, a prostituţiei, a incestului, a
1. Îl pune întotdeauna pe primul loc pe avortului, a vrăjitoriei etc., sau nu au nimic
Dumnezeu, conform devizei Regelui Carol I, împotriva lor, li se recomandă să consulte un
inscripţionată pe stema regală: NIHIL SINE preot şi un psihiatru.
DEO – NIMIC FĂRĂ DUMNEZEU; 7. În România mea este aspru pedepsită
2. În România mea, orice formă de
homosexualitatea, manifestare a
prostituţia şi incestul violenţei (violenţa
nu vor fi niciodată publică – pe stradă, pe
legalizate. stadioane etc., în
Homosexualii, familie), dar şi
prostituatele, difuzarea de filme,
incestuoşii, pedofilii şi ştiri şi orice alte
ceilalţi perverşi sexual programe care conţin
sunt obligatoriu secvenţe cu caracter
internaţi şi trataţi, cu grijă, în spitale de violent, atât la televiziune cât şi pe internet).
psihiatrie, de către medici psihiatri în Totuşi, există o excepţie: este admisă şi
colaborare cu preoţi, până la completa lor chiar recomandată violenţa părinţilor asupra
vindecare; copiilor, dar numai atunci când aceasta este
3. În România mea este interzisă cu exercitată cu blândeţe, în scop educativ.
desăvârşire orice formă publică de (Până am împlinit 16 ani, tatăl meu,
manifestare a sexualităţii (bordelurile, Dumnezeu să-l ierte, obişnuia să îmi aplice
cluburile de streap-tease, sex-shop – urile, corecţii corporale cu cureaua de la pantaloni,
filmele sexy şi porno, revistele şi fotografiile atunci când făceam pozne mai mari. Mai
de profil, reclamele cu femei în costume de târziu, când devenisem deja student la Drept,
baie sau îmbrăcate sumar, limbajul vulgar am avut o discuţie cu el, ca între bărbaţi,
etc.). ocazie cu care m-a întrebat: – Îţi mai
44
4. Concubinajul, adulterul, avortul aminteşti când te băteam cu cureaua? – Cum

(indiferent de stadiu), folosirea metodelor aş putea să uit? i-am replicat. – Îţi mai
contraceptive (indiferent de felul lor, aminteşti că, de fiecare dată, te puneam să te
incluzând şi prezervativul), cerşetoria şi întorci cu spatele la mine? Ştii de ce? –

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
Probabil ca să nu mă loveşti, din greşeală, politică internă), deoarece România mea
peste faţă, i-am răspuns. – Nici vorbă, ci personală are un proiect al ei pentru cum ar
pentru ca să nu mă vezi, că eu plângeam mai trebui organizate UE şi NATO, proiect
tare ca tine. În ziua înmormântării lui, i-am întemeiat pe principiile moral-creştine care
sărutat pentru ultima dată, printre lacrimi – au stat la baza formării Europei de azi şi a
ale mele, de data asta –, mâna dreaptă, cea cu întregii lumii creştine actuale.
care ţinea cureaua). Şi prin această iniţiativă, România mea îşi
Atunci mi-am dat seama, înfiorat, cât de depăşeşte condiţia de „ţară mică” şi îi
înţelept fusese tatăl meu: „Cine cruţă toiagul atenţionează pe mai marii lumii cu cuvintele
său îşi urăşte copilul” (Pildele lui Solomon lui Octavian Paler: „Nu dispreţuiţi lucrurile
13,24); „Pedepseşte pe feciorul tău, cât mai mici… O lumânare poate face oricând ceea ce
este nădejde (de îndreptare), dar nu ajunge nu poate face soarele niciodată: să lumineze
până acolo ca să-l omori” (Pildele lui Solomon în întuneric…”
19,18); „Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; Alexandru Paleologu dezvoltă ideea: „Or,
chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare” actualmente, NATO se socoteşte modelul
(Pildele lui Solomon 23,13). De perfect. Se socoteşte cel care
ce s-or crede unii mai înţelepţi introduce cu forţa, cu violenţa,
ca Solomon?) perfecţiunea şi drepturile
8. În România mea omului în societate. Mi se pare
infractorii şi deţinuţii nu vor că lucrul acesta, dacă nu ar fi
avea niciodată mai multe atât de tragic, ar fi de o
drepturi decât cetăţenii oneşti. comicărie şi de un ridicul
Dimpotrivă, ei au mai puţine nelimitat... Adică mie mi se
drepturi şi mai multe obligaţii. pare chiar o neruşinare
Bunăoară, ei nu au dreptul, ci neînchipuită să fim
OBLIGAŢIA de a munci, până monitorizaţi, să fim judecaţi
când repară integral după performanţe de diferite
prejudiciul produs părţii personaje care nici nu au
vătămate prin comiterea apucat să cunoască Europa, şi
infracţiunii şi până când cu atât mai puţin Europa de
plătesc toate cheltuielile Est. Dl. Solana, când a venit la
judiciare avansate de stat şi de părţi. După Bucureşti, credea că este la... Budapesta! Nu
aceasta, ei au în continuare obligaţia de a făcea diferenţa între Budapest şi Bucharest!...
munci, ca să-şi poată plăti cazarea şi masa în Aceştia sunt oamenii! Aceştia decid! Aceştia
penitenciar, pe toată durata detenţiei. Nu au ne judecă! Aceştia ne monitorizează! Cine
dreptul nici la vot, nici să fie aleşi în funcţii sunt ei, de fapt? Sunt mai tari. Aceasta este
publice. Până la reabilitare nu au dreptul să tot. Nu vor fi întotdeauna mai tari. Poate să fie
fie asociaţi sau administratori la societăţi şi alţii mai tari, cine ştie când... Nu tăria
comerciale sau alte categorii de societăţi, etc. tehnologiei şi a armamentului este
Infractorii care recidivează în infracţiuni hotărâtoare. E o mare greşeală să crezi asta...
grave vor fi obligatoriu condamnaţi la Şi am făcut demonstraţia noi, în Europa, că e
mult mai puternică demnitatea şi mai cu
45
închisoare pe viaţă.
seamă curajul de a asuma şi moartea”.
*
-va urma-
N-am aşezat greşit aceste opt puncte la
„Politica externă” (deşi aparent e vorba de
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
E frig cumplit, stelele se ascund, nu vor să se
Nicoleta Mija
arate,
Stau la căldură, mai dau încă o pagină într-o
Iernile de odinioară carte.
Îmi lipesc nasul, ca altă dată, de geamul O noapte de iarnă, o zi, fulgii de zăpadă
îngheţat, strălucesc,
Îmi place când ninge, mai am multe de Zboară peste noi într-un dans îngheţat, atât
colorat, de zburlesc,
Valuri albe de fulgi, dau navală, mă zăpăcesc, Crivăţul mătură totul, aşa este la noi în marea
Crengile sunt încărcate de zăpadă, rău câmpie,
troznesc. Îmi place iarna îngheţată, ascult cum cântă a
ei vijelie.
Viscoleşte din ce în ce mai mult,vântul e
turbat, Privesc bradul meu alb, mai bag câteva lemne
Îl ascult ce-mi spune, se crede şi el ca alţii în sobă,
împărat, Ninge, îmi place când ninge, mai stăm puţin
E iarnă, e ger, vânturile sunt îngheţate, de vorbă,
zgomotoase, Gerul, la geamul
Drumurile blocate, îngeţat, asteaptă şi
multe vise sunt de el parcă se opreşte,
sunt întoarse. Vede în sobă focul,
dansează prin casa
Pe lângă geam s-au toată, străluceşte.
strâns îngheţate, albe
mărgele, Ninge, ninge,
Geamul îmi spune o troieneşti tu vântule
poveste, sunt toate ale peste câmpurile
tale. multe,
Cîteva zile sau luni pot fi admirate, chiar Nu vrea visele şi rugăminţele copacilor albi să
purtate, asculte.
Numai de o raza de Soare pot fi mereu Aşa au fost mereu iernile mele de demult, de
alungate. odinioară,
Poate au mai dispărut, dar eu nu le văd
Noaptea, ziua, ninsoarea este veselă, nu se venind prima oară.
opreşte,
Printre copacii înzăpeziţi, peste noi iar Este frig, se întunecă încet, vântul tot mai rău
viscoleşte, este supărat,
Sunt trişti, îngheţaţi, aşa de săraci par, când Nu vrea să se oprească, mai are multe zile şi
sunt goi, nopţi de vânat.
Acoperiţi de mii de fulgi de zăpadă reci şi moi. Strigă la noi, este frumoasă, nu vrea să fie de
46
noi abandonată,
Vântul loveşte tare, fulgii sunt singuri acum Aşa este ea albă, frumoasă, veselă, luminoasă,
pe stradă, înfrigurată.
Aleargă bucuroşi, aduc un mare potop de
zăpadă.
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
copert a3 p4 7 tai fasu l revis tel or de i nt erne t
prezintă „Timpul” în care scrie despre Mihai

Lenuş Lungu Eminescu
„Și vremea-ncearcă în zadar
Ziarul Strehaia
Din goluri a se naște”.
La paginile culturale întâlnim un grupaj de
Informația de Strehaia este un ziar
poezii lirice semnate de Gabriela Mimi
independent, ce apare lunar sub egida
Boroianu „Fratricid” și „Doină”. Versuri ce se
Asociației literare „Speranța 2014” – Director
transformă în arta creativă scrise cu vocea
fondaror Vasile L. Vulpașu.
sufletului, o artă a frumuseții ce pune în
Strehaia este un ziar ce conține știri, mișcare imaginația în jocuri de cuvinte.
informații, anchete, reportaje, atitudini,
Tudor Nedelcea ne relatează despre
interviuri, aspecte sociale, opinii, politică,
omagiu adus lui Gheorghe D. Anghel și lui
cultură, umor, epigrame și diverse. Un ziar cu
Mihai Eminescu „Jubileul celebrei statui
un aspect elegant în care titlurile sunt creația
Eminescu” în care sculptorul Gheorghe D.
jurnalismului. Scopul ziarului
Anghel a transfigurat în bronz
este să rețină atenția
chipul lui Eminescu și altor
cititorului, să-i stimuleze
români (George Enescu,
interesul și să-i dea
Theodor Pallady, Andreescu
posibilitatea să vadă dintr-o
Luchian, Vasile Pârvan). Dar
privire ce este mai
Mihai Eminescu a fost visul viu
semnificativ în știrile zilei.
al său.
Un editorial impresionant
semnat de Vasile Vulpașu fiind
un poet, epigramist, jurnalist Un ziar de valoare și
un scriitor modest ce pictează eleganță.
cuvintele cu penelul sufletului.
Între aceste pagini bine
conturate Ilie Tudose ne
R
Reed
daaccţţiia
a T
Taaiiffa
ass lliitteer
raar
r::
Director fondator: Lenuş Lungu
Redactor şef: Gabriela Mimi Boroianu
Secretar de redacţie: Lenuş Lungu
Redactori & colaboratori: Gabriela Mimi Boroianu, Lenuş
Lungu, Camelia Ardelean, Adriana Iftimie Ceroli, Victor Rusu – ISSN 2458-0198 – ISSN-L
critic literar, membru al U. S. R., Puiu Răducan, Matei Ioaniţiu 2458-0198
Fondată la Consta nţa, noiembrie
Grafică şi ilustrare: Ioan Muntean 2015
Coperţi: Ioan Muntean (selectare foto web)
Tehnoredactare: Ioan Muntean Revista de scrieri şi opinii
Corectură: Gabriela Mimi Boroianu literare Taifas Literar poate
Colaboratori: prof. Florin Smarandache – SUA, Cristian George Brebenel – fi citită online pe site-urile
Uniunea Scriitorilor Craiova, Ion Cuzuioc - Ambassador of Peace – Chișinău, Cronopedia (lenusa.ning.com) sau
prof. Smaranda (Mada) Cazan-Livescu UNIFERO & Diplomatic – USA Revista Taifas literar
Membru de onoare (postmortem) Constantin Stana
47
Email: cronostaifas@gmail.com
Responsabilitatea privind conținutul textelor publicate în revista Telefon: 0770406865, 0762655234
Taifas Literar aparţine în mod direct autorilor care le semnează, în Comenzi pentru achiziționarea
numele libertății de exprimare. revistei se pot face pe site-ul
Reproducerea - integrală sau parţială - a revistei şi difuzarea ei pe cale Cronopedia şi pe adresele de
electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri email de mai sus.
necomerciale.
ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198
copert a4 p4 8 tem a l un ii
Zina Dorina Pancu
Iarna fără iarnă
Îi era dor de-o zăpadă venită din Auzea chemările rodirii, ale
străfunduri de veac, de troienele belșugului pe care bunica le rostea
așternute de-a valma peste Bărăgan. în acea noapte mare, întinzându-i
Visa la fulgii mari, pufoși coborând tava de argint plină cu fructe, turtă
discret pe pământ, amestecați cu dulce, o cană de vin roșu și o
rotocoalele de fum înălțate spre cer. crenguță de brad. Aromele se
Se gândea cum de păsările răspândeau în odaia micuță, când
paradisului nu și-au mai scuturat alături de toți copiii din lume nu
aripile pentru ca miracolele să se dormea și se ruga pentru zeii-părinți
reverse din nou asupra lumii încredințându-se că va salva
încremenite în nămeții de Soarele-Moș.
indiferență. În mintea ei reveneau toate acele
„În noaptea asta trebuia să ningă”, promisiuni ale nemuririi. Străngea
„Cine o să îmi mai spună acum năframa pe care o primise atunci în
povestea?” „Pune bușteanul în dar și lacrimi discrete i se prelingeau
vatră, focul trebuie să fie puternic, în pe obraz acum, când vedea cum
noaptea asta stăm de veghe!“ mama ei stătea lângă vatră, locul în
Răscolea jarul cu o creangă de alun care stătea demult bunica. De la ea
pentru a căpăta strălucirea stelelor învățase, în câte o singură noapte pe
coborâte din cer. an, tainele lumii acesteia și ale celei
Ochii îi erau ațintiți asupra de dincolo de lume. Învățase că,
flăcărilor în care se răzvrătea oriunde s-ar afla, vine un moment
paragina lumii, rășina șuiera când trebuie să se întoarcă acasă, iar
șoptindu-i cuvinte dintr-o limbă de dacă distanța o amăgește și nu o
mult uitată, pe care o învățase în poate face trebuie să citească o
secret în nopțile viscolite de iarnă, pagină dintr-o carte, să privească un
când își punea capul în poala bunicii, răsărit de soare, să stea pe malul
să-i mângâie părul de aur, să îi unei ape curgătoare, să verse o
alunge spaimele fără nume. lacrimă când ziua se-nchide spre
linia orizontului…
48

ISSN 2458-0198 – ISSN-L 2458-0198

Taifas Literar Nr. 1 (23), Ianuarie 2019

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Taifas Literar Nr. 1 (23), Ianuarie 2019

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

coperta1 titluri

Duiliu Zamfirescu Alexandru Macedonski

Ianuarie Noaptea de ianuarie

Frigul, scriitor pe geamuri I

Zile când se-mparte ţara în călăi şi în victime

TAIFAS LITERAR - REVISTĂ INTERNAŢIONALĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE

frica de medicul stomatolog, de a lua o notă

anul IV, nr. 1/23, 2019, ianuarie

Dumnezeu şi diavolul, instituţiile şi anarhia”. Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte

emoţii diferite concomitent, una o exclude pe fiecare în parte şi tratată ca un prieten

Ion Cuzuioc 14. Plânsul ca şi râsul unge inima.

Aforisme 15. Când ard cărţile bune plânge şi focul.

18. Nu totdeauna capul plecat n-are dreptate.

19. Şi omul de alături poate fi departe de tine.

20. Omul fără voinţă e ca nuca seacă.

mpăiată. 27. Cine se justifică cu vorbe goale până la

Libertatea-n cușcă își visează

anul IV, nr. 1/23, 2019, ianuarie

Câteva frunze sfârtecate foșnesc timide, Tiparniţa nopţii

peste pânza zorilor virgini,

pe marginea mea de oraș gală

Zidurile vechi ascund

Nici setea de mine n-am înțeles

TAIFAS LITERAR - REVISTĂ INTERNAŢIONALĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE

mi s-a spus De nu vom putea fi împreună

fără să vreau, fără să ştiu. te vei prelinge ușor pe obraz,

anul IV, nr. 1/23, 2019, ianuarie

sărută-ne și nu ne părăsi... Doar ție, pe trup ți-am citit-o,

mă voi sparge în mii de bucăți Pe veci să îmi fii și a mea!

iubiți, iubiți se pare... Te-aș cere răsplată, știi bine!

TAIFAS LITERAR - REVISTĂ INTERNAŢIONALĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE

Câte plăceri rămân în urma lor, Scriu...! Noapte întunecată, târzie,

ori împreună...? Ce să-mi răspunzi când tu pe nimeni nu

anul IV, nr. 1/23, 2019, ianuarie

Aceasta îţi e menirea.

Și-n tremur de iubire, mult mirată,

În colțul gurii, ieri nesărutată,

De m-aș preface-n lacrimă

Respinge îndoiala din

Visul care îl ține în pumn,

Umbre ascuţite Frumoasele vise ale copilăriei ce s-au

Ochii noştri plâng Dorința ta de reîntregire a Daciei Mari

anul IV, nr. 1/23, 2019, ianuarie

țipat vântul ar fi dus sunetul în alte părți.

TAIFAS LITERAR - REVISTĂ INTERNAŢIONALĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE

este pe hol și așteaptă.

minut, ce pot să încep într-un minut?”

Deci mașina nu putea pleca de acolo decât pe mână i-a spus:”

TAIFAS LITERAR - REVISTĂ INTERNAŢIONALĂ DE SCRIERI ŞI OPINII LITERARE

– Așa să fie!” – Da? Ce frumos! Și de ce plângi, mă rog?

pentru părinții ei o locuință nouă, cu grădină

–De țe singulă? Nu-ți pațe cu copiii? Nu ai Maria sorbind-o din ochi.

Cu glas molatic, șoptit, de frică parcă să nu amețește și mă îmbrâncește la fiecare pas. Mă

fi pe plajă încă, să supravegheze. Eu mă – Unde mă aflu și ce mi se înâmplă? Mă

anul IV, nr. 1/23, 2019, ianuarie

placă deloc! lor de tufișul de trandafiri, l-am auzit clar pe

detaliile. Atunci, văzând grozăviile de care

stat cu ochii pe noi necontenit, de când ai

nu e nimeni prin preajmă. – Bine, îi spun!

anul IV, nr. 1/23, 2019, ianuarie

senat. Senatul, temându-se de Cezar, a refuzat primește titlul de „imperator” și de „părinte al

anul IV, nr. 1/23, 2019, ianuarie

* Am venit, am văzut, am învins. În 1910, fiind sef de promoţie al