Tratamentul prin foame

Prin aceasta notiune se subîntelege retinerea dozata dupa dorinta proprie de la hrana care
contribuie la restabilirea organismului cu tel curativ.
În cazul tratamentului prin foame organismul trece la alimentatia endogena. în limitele
restructurarii de adaptare în organism se produce inhibitia de protectie a tuturor functiilor
(activitatea sistemului nervos central, functiile motorie si secretorie ale organelor digestive,
intensitatea proceselor metabolice s.a.), are loc eliberarea organismului de compusii toxici,
mobilizarea reactiei de protectie a organismului, normalizarea reactivitatii imunologice,
descompunerea tesuturilor cu modificari patologice.
S-a observat actiunea pozitiva a tratamentului prin foame în bolile cardiovasculare (fazele
incipiente ale aterosclerozei, hipertensiune arteriala, stenocardie, endarterita obliteranta), cele de
etiologie alergica (astm bronsic, urticarie, edem Quincke, artrita reumatoida), afectiunile organelor
digestive (pancreatita acuta), neuropsihice (schizofrenie, reactii psihogene cronice, nevroze,
epilepsie).

In etapele initiale ale tratamentului prin foame organismul consuma energia acumulata prin
oxidarea glucidelor, apoi se consuma lipidele si în cele din urma - proteinele. Cantitatea limitata
de glucide deregleaza oxidarea lipidelor cu acumularea în organism a produselor oxidarii
incomplete - corpi cetonici (acetona, acidul acetilacetic s.a.). în aceste conditii în organism apare
aci-doza si pentru lichidarea ei organismul utilizeaza amoniacul cu proprietati alcaline, format la
descompunerea proteinelor, a hidro-carbonatelor si a altor componente de protectie ale sângelui.
în procesul foamei acidoza progreseaza rapid, atingând nivelul maxim la a 4-a zi, apoi apare
tendinta de micsorare a ei. Totusi, acidoza creste considerabil catre zilele 9-12 de foame. în
aceasta perioada, numita «criza acida», creste eliminarea corpilor cetonici cu urina.
Metoda tratamentului prin foame a fost propusa de mai multi savanti, inclusiv de I. Nicolaev
(1969). Acest tratament poate fi efectuat numai în conditii de stationar. El începe cu administrarea
de remedii laxative (40-60 g sulfat de magneziu), apoi, dimineata, zilnic, se face clisma
evacuatorie cu 1-1,5 1 solutie diluata de hi-drocarbonat de sodiu, urmata de o baie generala timp
de 10-15 min. cu temperatura apei 36,5-37°C. Se face masaj în regiunile cervicala si toracica a
coloanei vertebrale. Dupa aceste proceduri bolnavul bea ceai de macese sau apa si se culca în
pat pe 20-30 minute, apoi pleaca la plimbare, executa un complex de exercitii de gimnastica
respiratorie. Dupa ce se odihneste 1—1,5 ore bolnavul pleaca din nou la plimbare (vara - pâna la
orele 2O°°-2200 si iarna - pâna la 16°°—18°°). în timpul liber bolnavul poate juca tenis, citi,
viziona emisiuni la televizor s.a. înainte de somn se bea apa, se spala pe dinti, face gargara cu
solutie slaba de hidrocar-bonat de sodiu sau hipermanganat de potasiu. Se recomanda sa
doarma într-o încapere bine aerisita, iarna - învelit calduros. Pe parcursul zilei se recomanda a
bea cel putin 1-1,6 1 de lichid. Poate fi folosita apa potabila sau cea minerala alcalina. în
perioada tratamentului prin foame se interzice fumatul, utilizarea alcoolului, medicamentelor.
În primele 3-4 zile de foame pe bolnavi îi irita totul ce este legat de hrana (mirosul, zgomotul
veselei, discutia despre bucate etc). La ei apare hipersalivatie, garguiment intestinal, excitabilitate
marita, se înrautateste somnul, dispozitia, creste diureza si densitatea urinei, devin mai frecvente
pulsul si respiratia. Dupa clisme se elimina o cantitate obisnuita de mase fecale, bolnavii slabesc,
pierd pâna la 1 kg zilnic.
Începând cu zilele 3-5 la bolnavi scade senzatia de foame sau chiar dispare. Se mareste
necesitatea de consumare a lichidului. La unii bolnavi apare slabiciune, ameteli, greata care
dispar dupa ingerarea apei minerale alcaline. Pielea buzelor devine uscata, apar depuneri albe
sau surii pe limba, miros de acetona din gura, pulsul devine mai rar, scade tensiunea arteriala. Cu
clisma se elimina mai putine mase fecale în forma de bulgarasi întunecati fara miros continând
pigmenti biliari, mucus, bacterii, resturi de mâncare. Densitatea urinei creste. în urina apare
mucus, se mareste numarul leu-cocitelor, sporeste acetona, azotul, amoniacul; scade nivelul
glucozei din sânge si substantelor alcaline de rezerva. Bolnavul continua sa slabeasca zilnic 300-
500 g.
La zilele 9-12 de foame apare o criza acida. Starea bolnavului se amelioreaza considerabil. El
devine mai vioi, se îmbunatateste dispozitia, limba se curata de depuneri, dispare mirosul de
acetona din gura, creste diureza, scade densitatea urinei. În urina, se micsoreaza continutul de
mucus, leucocite, se mareste cantitatea de amoniac. Creste secretia gastrica, se micsoreaza
capacitatea de di-gerare a sucului gastric. Creste continutul glucozei în sânge si al rezervelor
alcaline, masa corpului se micsoreaza zilnic cu 100-200 g.

Indicii clinici, care confirma necesitatea de a întrerupe cura de foame sunt urmatorii: aparitia
poftei de mâncare, disparitia mirosului din gura, curatarea limbii de saburati, disparitia aproape
definitiva a maselor fecale dupa clisme, disparitia simptomelor bolii pentru care s-a efectuat
tratamentul prin foame.
Cura de tratament prin foame e de 20-30 zile. în acest rastimp masa corpului se micsoreaza
cu 15-18%. Durata foamei timp mai îndelungat poate provoca diferite modificari patologice.
Dupa întreruperea foamei se anuleaza clismele, masajul, baile. Trecerea la alimentatia
obisnuita se înfaptuieste treptat. Timpul restabilirii alimentatiei rationale trebuie sa coincida cu
numarul zilelor de foame, ceea ce este necesar pentru reabilitarea tractului digestiv, inclusiv
restabilirea activitatii fermentilor digestivi, a caror activitate s-a redus în timpul foamei.

Schema de realimentare a bolnavilor în perioada de recuperare:

Ziua 1 - câte 200 ml suc de fructe diluat cu apa fiarta de 5 ori pe zi;
Ziua a 2-a - câte 100 g de fructe proaspete rase, 200 ml suc de fructe de 5 ori pe zi;
Zilele 3-4 - câte 100 g morcovi si fructe proaspete rase, chefir, suc de fructe de 5 ori pe zi;
Zilele 5-6 - câte 100 g morcovi si fructe proaspete rase, suc de fructe, pâine, 250 ml chefir, 10
g miere - de 4 ori pe zi;
Zilele 7-10 - la dejun si prânz câte 150 g pâine, fructe si morcovi rasi, 250 ml chefir, 30 g
miere; la gustare si cina - câte 150 g pâine si fructe; 250 ml chefir, vinegreta (125 g cartofi fierti,
50 g morcovi cruzi, 40 g sfecla fiarta, 25 g varza cruda, 2,5 g ceapa, 7,5 g ulei vegetal);
Zilele 11-15 - la dejun - 150 g morcovi rasi si 50 g smântâna, câte 200 g pâine si fructe, 400
ml chefir, 20 g miere, 15 g unt, 30 g nuci; la prânz - 400 g vinegreta (cartofi fierti - 100 g, morcovi
cruzi - 100 g, sfecla fiarta -600 g, varza cruda - 40 g, castraveti proaspeti - 60 g, ceapa - 10 g, ulei
vegetal 5 g); la gustare - 100 g pâine, 200 ml chefir, 200 g fructe, 20 g miere, 15 g nuci; la cina -
400 g terci de hrisca sau orez cu lapte, 15 g unt, 100 g pâine;
Zilele 16-30. La dejun - 450 g vinegreta (cartofi fierti - 120 g, morcovi cruzi - 100 g, sfecla
fiarta - 60 g, varza cruda - 40 g, castraveti proaspeti - 60 g, mazare verde conservata - 20 g,
ceapa - 30 g, ulei vegetal - 20 ml), 200 ml chefir, 200 g fructe, 35 g nuci, 200 g pâine, câte 20 g
miere si unt; la prânz - 400 g terci de hrisca sau orez cu 40 g unt, 200 ml chefir, 200 g fructe, 50 g
nuci, 20 g miere, 200 g pâine; la gustare - 450 g pireu de cartofi cu tomate sau mazare verde
conservata, 250 g castraveti proaspeti, 50 g lapte, 20 g unt, 130 g tomate, câte 200 g fructe, 200
ml chefir, 100 g pâine; la cina - 100 g pâine, 200 ml chefir, 20 g miere.

Începând cu zilele 16-30 alimentatia poate fi diversificata reiesind din produsele ce le avem.
Totusi, se va da predilectie regimului lactovegetarian cu un continut bogat de vitamine. Daca
lipsesc fructele si legumele proaspete - ele pot fi înlocuite cu cele uscate sau conservate. Chefirul
poate fi înlocuit cu alte produse acidolactice. Sarea de bucatarie se exclude, îndeosebi în prima
perioada de recuperare. Se recomanda a mesteca hrana încet, rumegând-o. Nu exista restrictii în
privinta lichidului.
In perioada trecerii la alimentatia normala bolnavii au la început senzatia de suprasaturare la
folosirea chiar a unei cantitati mici de hrana, apoi apare o pofta sporita de mâncare. Se poate
intensifica slabiciunea generala, garguimentul intestinal, dispozitia este instabila, pulsul si
respiratia devin mai frecvente, creste temperatura corpului (37-37,2°C) si nivelul glucozei în
sânge, se micsoreaza continutul azotului în urina. în perioada reluarii alimentatiei, începând cu
zilele 2-3, scaunul revine la normal. Daca el nu se restabileste în 3-4 zile, se face clisma. în
primele 1-2 zile de alimentatie masa corpului continua sa scada cu 100-200 g zilnic.
Începând cu zilele 4-6, masa corpului creste treptat si aproape ca ajunge la nivelul initial de
pâna la foame. Dupa tratamentul prin foame se mareste forta fizica, se îmbunatateste dispozitia,
se normalizeaza pulsul, tensiunea arteriala a bolnavului. începând cu saptamâna a 3-a pofta de
mâncare revine la normal (moderata), la fel si dispozitia.
La unii bolnavi foamea provoaca greturi, voma cauzate de acidoza. în asemenea cazuri se
recurge la marirea cantitatii de apa minerala bauta sau se administreaza bicarbonat de sodiu,
câte 0,5 lingurita de ceai intern. Dupa 1 ora se repeta clisma evacuatorie. Daca voma continua 2-
3 zile la rând, tratamentul prin foame trebuie întrerupt, reintroducând alimentatia corespunzator
perioadei de restabilire. In caz contrar pot aparea convulsii, drept consecinta a deshidratarii
organismului si pierderii clorurii de sodiu.
Tratamentul prin foame poate fi efectuat dupa ce mai întâi bolnavul a fost supus unui examen
medical complex, deoarece acest tratament are multe contraindicatii: tuberculoza pulmonara,
tumorile maligne, bolile maligne ale sistemului hematopoietic, unele boli ale sistemului endocrin
(diabetul zaharat, tiriotoxicoza pronuntata, boala Addison etc), ciroza hepatica, hipertensiunea
arteriala si ateroscleroza în fazele avansate, perioada sarcinii si lactatiei la femei, bolile parazitare
si chirurgicale ce necesita interventii chirurgicale, gradul avansat de casexie, tendinta spre
hipotonie, persoanele în etate. Tratamentul prin foame nu se recomanda celor obezi, întrucât
dupa reînnoirea alimentatiei masa corpului se restabileste în timp scurt, chiar daca se respecta
un regim alimentar cu reducerea puterii calorice a produselor. Pentru obezi este mai rationala
dieta 8 cu valoarea energetica redusa si periodic de respectat dietele de contrast sau regim de
foame un timp limitat (1-2-3 zile).