Sunteți pe pagina 1din 4

SISTEMUL LIMFATIC

SEPTEMBRIE 13, 2018 goga costel Comments (0)

Sistemul imunitar şi sistemul limfatic conlucrează cu scopul de a oferi organismului atât protecţia necesară, cât şi
eliminarea reziduurilor formate în organism. Ambele sisteme se înscriu în categoria „sistem excretor”, însă fiecare
dintre ele este un sistem de sine stătător. Să analizăm fiecare dintre aceste sisteme, încercând să înţelegem cum
funcţionează separat şi în echipă. Sistemul limfatic acţionează ca sistemul septic al organismului. El asigură nu numai
protecţia celulelor, dar deserveşte, în acelaşi timp, şi evacuarea deşeurilor. Celulele se hrănesc şi excretează aşa cum
o faceţi şi dumneavoastră înşivă, numai că la o scară mult mai mică. Sângele transportă substanţele nutritive şi
combustibilii până la celule, iar sistemul limfatic îndepărtează produsele secundare şi reziduurile rezultate din
metabolizarea acestor substanţe nutritive şi combustibili. Sistemul limfatic este format din lichidul limfatic, vasele
limfatice, ganglioni limfatici, splina şi glanda timus.

Lichidul limfatic Lichidul limfatic este un lichid alcalin, transparent, care circulă dinspre celule înspre zona de
alimentare cu sânge venos, prin intermediul vaselor limfatice. Lichidele limfatice din organism acţionează asemenea
apei care curăţă reziduurile din toaleta dumneavoastră, împingându-le înspre sistemul de epurare. Lichidul limfatic
îndepărtează aproximativ 10% din totalul fluidelor pe care le furnizează sistemul sanguin unei celule. Lichidul limfatic
este mijlocul sau „plasma” care transportă nenumărate substanţe care trebuie îndepărtate din celule, ca şi
substanţele utilizate pentru a proteja celula.

Acestea sunt:
• Proteine nefolosite, în exces (inclusiv globulină şi albumină etc.)
• Săruri şi ioni
• Gaze şi deşeuri toxice rezultate din metabolism
• Uree
• Grăsimi (posibil şi compuşi antiinflamatori)
• Glucoză
• Hormoni, steroizi şi enzime
• Substanţe nutritive nefolosite, în special vitamine artificiale • Paraziţi (bacterii etc.) • Toxine de natură chimică,
medicamente pe bază de sulfanilamidă, medicamente de sinteză chimică etc.

• Minerale (inutilizabile la nivel celular)


• Celule imunitare, în special limfocite (celule de tip T şi, mai ales, de tip B), macrofage (monocite) etc.
• Celule agonizante din organism (din cauza atrofierii sau acidozei)
• Grăsimi provenind din tractul intestinului subţire şi din ficat, care sunt absorbite prin nişte vase limfatice mici. Nu
există o „inimă” care să pompeze şi să presurizeze sistemul limfatic, de aceea, lichidele limfatice se deplasează prin
următoarele metode: • Modificări de presiune care se reflectă în sistemul vascular sanguin.
• Contracţii ale muşchilor scheletului activaţi prin mişcare şi exerciţii fizice.
• Contracţii prin stimularea muşchilor netezi.

Tensiunea sanguină mică (glandele suprarenale), lipsa exerciţiului fizic sau un stil de viaţă sedentar, intestine blocate,
ca şi rinichi şi piele congestionate vor duce la uzura şi degradarea sistemului limfatic. Consumul de proteine (multe
dintre acestea fiind abrazive [străine] pentru organism), de acizi şi substanţe care formează mucus (lapte, zaharuri
complexe etc.) vor încărca sistemul limfatic, congestionându-l şi făcându-l să stagneze. Toţi aceşti factori se combină,
îngrădesc şi încetinesc reactivitatea sistemului, conducând la autointoxicarea celulelor, ceea ce va avea drept efect o
activitate redusă şi moarte. După părerea mea, la acest nivel se instalează cancerul.

Vasele limfatice
Vasele limfatice se întind la nivelul întregului organism şi reproduc sistemul vaselor sanguine, doar că sunt mai largi.
Capilarele limfatice (şi capilarele sanguine) se întind în aproape toate zonele interstiţiale ale tuturor celulelor.
Ele nu se regăsesc în măduva osoasă, în epidermă (partea superficială a pielii), în cartilaje sau în sistemul nervos
central. Plasma sanguină care părăseşte capilarele sanguine hrăneşte şi transportă factorii de energie până la celule.

Rezidurile celulare, rezultate din metabolismul acestor elemente sunt evacuate în ceea ce a devenit în acest moment
fluidul interstiţial care este colectat în capilarele mici ale sistemului limfatic. Capilarele mici conduc până în vasele
1
limfatice mai mari (vene cu valve) şi mai departe, la ganglionii limfatici şi la organele de filtrare, cum ar fi splina,
ficatul, amigdalele şi apendicele etc.

Stratul vascular limfatic acoperă întregul organism, într-o manieră asemănătoare sistemului vascular sanguin. Tractul
toracic, care îşi are punctul de origine în abdomen, acţionează asemenea unui sac care îşi poate mări volumul,
primind vasele limfatice care vin dinspre extremităţile inferioare (membre) şi zona pelviană, inclusiv dinspre stomac şi
intestine. Acest tract toracic se întinde în sus prin torace, adunând vasele limfatice de la coaste (zona intercostală),
apoi se deplasează către zona subclaviculară din stânga (trunchi), apoi se retrage şi drenează extremităţile superioare
din partea stângă. Trunchiul jugular stâng este şi el drenat în această zonă, ceea ce permite drenarea adecvată a
laturii stângi a capului şi a gâtului.

Partea dreaptă a capului, gâtului şi toracelui sunt drenate sau conectate la tractul limfatic drept. Pe măsură ce limfa
circulă prin vasele sistemului limfatic către venele subclaviculare, ea traversează ganglionii limfatici, care conţin de la
macrofage care au rolul să fagociteze (înghit şi distrug) bacterii sau alţi agenţi patogeni (antigeni).
După ce limfa este curăţată, neutralizată şi filtrată, ea revine în circuitul sanguin prin jugulara internă şi venele
sanguine subclaviculare din partea dreaptă şi stângă.

Ganglioni limfatici Organismul omului cuprinde mii de rezervoare septice, denumite ganglioni limfatici. Aceştia sunt
nişte rezervoare de forma boabelor de fasole, sau „rezervoare septice”, folosite de sistemul limfatic pentru filtrarea,
neutralizarea, legarea şi distrugerea agenţilor patogeni (toxine), antigenilor etc.
Ei constau dintr-o reţea fibroasă, care serveşte drept filtru celulelor limfatice. Ganglionii limfatici sunt de dimensiuni
relativ mici, de până la un centimetru.

Ganglionii limfatici sunt formaţi din:


• Limfocite (inclusiv celule de tip B şi de tip T)
• Neutrofile
• Celule plasmatice
• Macrofage (număr mare)
• Antigeni
• Molecule anticorpi

Reţeaua, sau gruparea, principală de ganglioni limfatici se află în:


• Ceafă, partea superioară a umărului şi zona pieptului.
Ei servesc drept filtre pentru zona capului (ganglioni cervicali)
• Zona axilelor (sub braţe), care filtrează regiunea toracică (piept) şi a extremităţilor superioare (ganglioni axilari)
• Regiunea organelor genitale pentru pelvis şi picioare (extremităţi inferioare, ganglioni inghinali)
• Regiunea mezenterului sau abdominală (filtrează tractul gastrointestinal)

Când sistemul limfatic este supraîncărcat cu toxine, paraziţi, celule slăbite prin acidoză, mucus, reziduuri rezultate din
metabolism etc., ganglionii limfatici se măresc şi se umflă. Amigdalele constituie un excelent exemplu în acest sens.
Produsele lactate şi zaharurile rafinate intensifică producerea de mucus provenind de la mucoasă, iar acestea, la
rândul lor, constituie cauza instalării unor probleme congestive (inclusiv congestionarea sinusurilor, a gâtului,
bronhiilor şi plămânilor etc.).

Când amigdalele se congestionează din cauza acumulării unor cantităţi masive de reziduuri, printre primele
simptome care se manifestă se numără dureri în gât, inflamaţiile şi expectoraţiile. Răcelile şi gripa sunt alte semne
prin care se manifestă congestia care trebuie eliminată. Când medicii scot amigdalele, făcând dovada neînţelegerii
fenomenului de congestionare şi a sistemului limfatic în sine, are loc o reacţie în lanţ. Extirparea amigdalelor
provoacă supraîncărcarea sistemului limfatic (în ţesuturile învecinate).

Acest lucru duce la înţepenirea cefei, degradarea coloanei vertebrale în regiunea cervicală, acumularea de tensiune în
zona cerebrală, în urechi, ochi (glaucom) etc. Majoritatea medicilor nu cunosc metodele prin care organismul poate fi
ajutat să se debaraseze de această congestie. Detoxificarea este unica soluţie reală pentru această problemă.
Extirparea ţesuturilor şi tratarea simptomelor cu medicamente pe bază de sulfanilamidă (antibiotice) nu fac decât să
contribuie la agravarea problemei.
2
Splina
Splina omului este un organ de formă ovală şi de culoare roşu-închis. Este localizată în partea stângă a trunchiului
(cvadrantul superior stâng), către stânga şi în spatele (posterior) stomacului. În faza embrionară, splina serveşte drept
creator de globule albe şi roşii. Totuşi, la scurtă vreme după naşterea copilului, splina produce numai limfocite şi
monocite (globule albe). Splina este încărcată cu acel tip de limfocite numite macrofage, a căror sarcină este de a
elimina agenţii patogeni şi toxinele de orice tip din sânge şi din limfă. Splina acţionează ca un rezervor sanguin sau
container în care se păstrează rezervele de sânge pentru cazurile de urgenţă.

Splina mai distruge celulele sanguine îmbătrânite şi celulele slăbite sau care conţin toxine creând bilirubina extrasă
din hemoglobina. Bilirubina este cea care dă secreţiei biliare culoarea sa inconfundabilă. Menţinând starea de
sănătate a splinei, veţi ajuta sistemele vascular, limfatic şi imunitar să rămână sănătoase. În cercurile spirituale, splina
este reflectarea gândirii inferioare (denumită şi „gândire cauzală”), punctul de origine al dualităţii sau al creaţiei.
Splina este vehiculul pentru ecuaţiile matematice universale care afectează corpul fizic. Culoarea sa spirituală este
portocaliul.

Timusul
Glanda timus va fi prezentată în acest capitol în cadrul secţiunii „Sistemul endocrin”.
Cu toate acestea, trebuie spus că timusul este o glandă care aduce la maturitate şi pregăteşte celulele de tip B,
transformându-le în celule de tip T şi în celule de susţinere a activităţii celulelor T, care fac parte din sistemul celulelor
imunitare de tip NK (ucigaşi naturali). Sunt utilizate în reacţia mediată de celule faţă de agenţii patogeni.

Rezumat: Sistemul limfatic


Corpul fizic este un oraş de sine stătător. Sistemele limfatic şi imunitar acţionează asemenea forţei poliţieneşti şi
departamentului de salubritate, reunite într-o singură structură. Sistemul limfatic colectează gunoiul din fiecare casă
(celulă) a oraşului; fireşte, gunoiul este diferit, în funcţie de „stilul de viaţă” al fiecărei case / celule.
Sistemul limfatic, în colaborare cu celulele imunitare, are sarcina de a proteja şi menţine organismul curat.
Numeroase alimente, pe care oamenii le consumă zilnic, supraîncarcă şi colmatează sistemul limfatic.

Răcelile, gripa, alergiile, inflamaţiile sinusurilor, bronşita, afecţiunile pulmonare – printre care se numără pneumonia
şi astmul (care antrenează funcţionarea deficitară a glandelor suprarenale) – împreună cu oreionul, tumorile,
abcesele, limfoamele, erupţiile cutanate, mătreaţa etc., nu sunt altceva decât manifestări ale unei stări de
supraîncărcare şi de inflamare a sistemului limfatic.

Toate produsele lactate (pasteurizate sau în stare brută), carbohidraţii rafinaţi (zaharurile complexe), alimente iritante
(ardei iute, cola etc.), substanţele chimice toxice, proteinele străine (carne etc.) provoacă reacţia mucoasei la nivel
limfatic, adică producţia excesivă de mucozităţi. Mai mult decât atât, aceste substanţe pot fi nocive pentru celule, în
special pentru că încurajează invaziile paraziţilor. Sarcina sistemului limfatic este de a împiedica atacurile „teroriste”
venite din ţesuturile organismului.

Cu toate acestea, o dată ce organismul este bombardat de aceste mucozităţi provenind din sistemul limfatic,
mucozităţile în sine încep să devină o problemă. Ele pot bloca buna funcţionare a celulelor, provocând hipoactivitatea
organului sau glandei respective.

Revenim, subliniind faptul că acest tip de răspuns se poate constata în urma reacţiei organismului la produse lactate.
Proteinele pe care le conţin acestea sunt atât de abrazive, concentrate şi nocive pentru noi, încât ingerarea lor duce la
producţii excesive de mucus. Se declanşează o reacţie în lanţ atât de intensă, încât puteţi constata singuri cum se
acumulează mucusul în cavităţile sinusale, în gât şi în plămâni. Acest fapt duce la pierderea mirosului, a gustului şi a
auzului şi împiedică respiraţia.

De asemenea, duce la inflamarea glandei tiroide, afectând în cele din urmă întregul organism, în diverse moduri. Este
o ironie că noi consumăm lapte pentru aportul său de calciu, când, în realitate, printre efectele pe care le produce se
numără şi incapacitatea corpului de a utiliza calciul. Din punct de vedere spiritual, sistemul vascular şi sistemul
limfatic sunt o reflectare a spiritului. Ele contribuie la dezvoltarea individului şi îl hrănesc, dar îl şi curăţă şi îl educă.

3
Dacă sistemul vascular şi limfatic se „gripează” sau stagnează, atunci tu însuţi te blochezi şi stagnezi. În acest moment
se instalează boala şi poate surveni moartea. Curăţaţi şi deschideţi toate căile de acces din propriul organism şi
permiteţi spiritului (sânge şi limfă) să circule liber şi fără constrângeri.
Acest simplu fapt vă va aduce o stare de bine inimaginabilă.

Pentru tratament naturist contactati-ma pe mirela_wagner@yahoo.com