Sunteți pe pagina 1din 4

Şcoala Gimnazială Nr.

8 Piatra Neamţ
Structura Grădiniţa cu PP Nr. 5 Piatra Neamţ
Prof. Livezeanu (căs. Simion) Liliana

Concepte fundamentale în utilizarea tehnologiilor informaţionale


Referat

Revista ”Capital” anunţa în ediţia din 26.05.2013 că unul din primele calculatoare Apple, din
1976, a fost vândut la o licitaţie organizată în Germania cu suma de 516.000 euro. Acest
calculator a fost construit de co-fondatorii firmei Apple, Steve Jobs şi Steve Wozniak, în
garajul părinţilor lui Jobs. Nu avea nici monitor, nici tastatură, ci numai circuitul suport
principal al elementelor esenţiale ale calculatorului.
Acest calculator poartă semnătura lui Steve Wozniak, el fiind însoţit de o documentaţie
alcătuită de Steve Jobs. Preţul cu care se vindea în 1976 era de 666 dolari, echivalentul a 515
euro.

De la calculatoarele anilor ’60, care ocupau volumul unei camere decente de locuit şi până la
notebook-urile şi tabletele de astăzi, nu cred că s-au îndoit prea multe persoane de necesitatea
şi utilitatea acestora (poate doar membrii comunităţilor închise, de tip sectant-tradiţional).
În esenţă, un calculator, indiferent de cum arată, are următoarea structură:

în care U.C. reprezintă unitatea centrală sau creierul, cea mai importantă componentă a
acestuia, P. I., periferice de intrare, cu ajutorul cărora se introduc date în calculator iar P. E.,

1
perifericele de ieşire, componentele prin care se evidenţiază rezultatele ”muncii” unui
calculator.
Unitatea centrală este formată din microprocesor, care este „creierul” sistemului, clock (tact,
ceas), memoria interna şi memoria externă.
Microprocesorul îndeplineşte toate sarcinile calculatorului. Unitatea de măsură a informaţiei
este octetul (o), unitate de măsură a informației echivalentă cu 8 biți de date. În prezent
termenul este de cele mai multe ori folosit ca sinonim pentru bait, în engleză byte, termen ce
desemnează cea mai mică unitate de informație adresabilă de către un calculator, fiindcă
imensa majoritate a arhitecturilor de calculatoare aflate în prezent în producție prevede
adresarea baitului (octetului).
Calculatorul lucrează în sistem binar, numai cu 0 şi 1, transformând toate operaţiile în baza 2.
El ştie să facă doar adunări şi scăderi, înmulţirea făcându-se prin adunări repetate iar
împărţirea prin scăderi repetate.
Clock-ul, sau ceasul este generatorul de frecvenţă (măsurată în MHz sau GHz) care determină
viteza de lucru a calculatorului. Cu cât viteza este mai mare cu atât cresc performanţele
calculatorului.
Memoria interna este locul în care calculatorul efectuează toate operaţiile, fiind alcătuită din
doua module, memoria ROM şi memoria RAM.
Memoria ROM (Read Only Memory) conţine componentele logice necesare testării
funcţionării calculatorului şi încărcării sistemului de operare. Datele din această memorie sunt
înscrise la fabricarea calculatorului, ele pot fi doar citite şi nu se şterg prin închiderea
calculatorului ci numai prin înlocuirea circuitului respectiv.
Memoria RAM (Random Access Memory) este locul unde se desfăşoară şi rulează toate
componentele logice (programele) ale calculatorului. Acest tip de memorie permite atât citirea
cât şi scrierea datelor în ea. Problema este că informaţia nu poate fi stocată permanent, ea
fiind ştearsă odată cu deconectarea calculatorului, acest lucru fiind posibil chiar şi atunci când
calculatorul este în funcţiune.
Memoria externă reprezintă, de regulă, suporţi magnetici sau de altă natură care permit
stocarea datelor şi informaţiilor sub formă organizată.
Aceştia pot fi discuri magnetice dure (Harddisk), discuri de mare capacitate (de ordinul mega
sau gigabiţilor) care sunt dispuse în interiorul unităţii centrale, discuri flexibile (Floppy disk)
sau dischete (discuri de dimensiuni şi capacităţi reduse).
Unităţile de CD-ROM (acronim de la Compact Disc Read Only Memory - memorie numai
pentru citire de pe compact-disc) sunt dispozitive de stocare a datelor pe discuri optice,

2
folosind tehnologia compact-discului. Datele sunt citite cu un sistem bazat pe raze laser, iar
nu pe mijloacele magnetice folosite în cazul celorlalte metode de stocare a datelor
informatice. Unele unităţi de tip CD-ROM (CD-recorder) pot fi folosite şi pentru înregistrarea
datelor pe suport optic.
Discurile optice (cele mai populare fiind CD-urile) sunt suporturi de stocare de mare
capacitate a datelor digitale. Capacitatea unor astfel de discuri este de la 650 Mb (CD-urile) la
4 Gb (DVD-urile). Discurile optice pot fi de tip normal (numai pentru citire, fără a exista
posibilitatea înregistrării de date), înregistrabile (este posibilă citirea şi scrierea de date pe
disc, fără a fi posibilă ştergerea datelor), sau cu posibilitate de rescriere (este posibilă citirea,
scrierea şi ştergerea datelor pe disc).
În ultima perioadă au devenit foarte populare memoriile flash (USB), foarte mici ca
dimensiuni, cu capacităţi destul de mari (cuprinse între 32 de Mb şi câţiva Gb).
Perifericele de intrare sunt dispozitive care permit introducerea datelor spre calculator.
Tastatura este echipamentul standard de intrare şi permite introducerea de date, comenzi şi
programe, fiind mijlocul principal de dialog între om şi calculator.
Mouse-ul este dispozitivul care controlează mişcarea cursorului pe ecranul de afişare. Ca
funcţionalitate, este asemănător cu tastatura, deoarece prin intermediul lui sunt comunicate
informaţii către calculator.
Scannerul este un dispozitiv de intrare care permite transformarea unei imagini fizice (poză,
text) într-una digitală. Imaginea scanată va putea fi apoi afişată pe monitorul calculatorului,
eventual prelucrată si apoi tipărită.
Perifericele de ieşire permit prezentarea rezultatelor sub diferite forme. Ele sunt de mai
multe tipuri:
Monitorul sau display-ul este dispozitivul standard de ieşire, prin intermediul căruia se
vizualizează rezultatele activităţii calculatorului.
Imprimanta este dispozitivul de prezentare sub formă scrisă a informaţiei. Există imprimante
matriciale, care folosesc principiul imprimării pe bază de cap de imprimare cu ace (9 sau 24)
şi bandă tuşată sau ribon, imprimante cu jet de cerneală, care folosesc principiul
proiecţiei unui fascicul de cerneală pe o fantă micronică, imprimante laser, care
funcţionează pe principiul copiatorului Xerox, imprimante termice.
Plotterul este destinat imprimării grafice a desenelor tehnice şi lucrează după principiul
capetelor de tip rotring.
Soundblasterul este un dispozitiv destinat redării sunetelor, împreună cu
CD-ROM - ul, boxele şi microfonul formând kit-ul multimedia.

3
Alte elemente auxiliare sunt:
Modemul, prin care un calculator se poate conecta la reţeaua telefonică, permiţând intrarea în
reţeaua Internet şi utilizarea calculatorului ca fax. Modemul poate fi intern (o placă introdusă
în calculator) sau extern.
Placa de captură video, folosită pentru a captura imagini, preia semnalul de la o cameră video
sau altă sursa video şi îl stochează pe harddisk. Placa TV permite urmărirea şi înregistrarea
programelor TV pe calculator.
Joystickul este o manetă care se mişcă în toate direcţiile controlând deplasarea cursorului şi
este folosit pentru jocuri.
Pe lângă microcalculatoarele de tip desktop (calculatorul clasic, la care monitorul este aşezat
pe carcasa unităţii centrale) şi tower au apărut în ultimii ani calculatoare de dimensiuni
reduse, tip Laptop, Notebook, Palmtop, tableta, etc.
Laptop-ul este un calculator portabil, uşor de transportat, având o sursă independentă de
alimentare. Are componente uşoare şi mici, tastatură şi înlocuitor de mouse (touchpad).
Palm PC-ul (PalmTop, Handhold sau Organizer) se utilizează ca blocnotes, agendă telefonică,
calculator de buzunar, calendar etc. Poate transfera date prin PC, recunoaşte scrisul de mână,
poate accesa Internet-ul.
PDA (Personal Digital Assistant) este un dispozitiv de dimensiuni foarte mici care poate fi
purtat în mână. El combină facilităţi de calcul, telefon/fax cu cele de reţea şi foloseşte un
stilou special în locul tastaturii.

Repere bibliografice:
1. www.riti-internews.ro;
2. http://www.gsastl.ro;
3. https://sites.google.com/site/margaretachiciuc/caracteristici-generale-ale-calculatorului;
4. Bocu, D., Danciu, D., 1999, Informatică generală, Ed. Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti.

S-ar putea să vă placă și