Masterand, S.C.R.C.E.

Nae (Păcuraru) Iuliana

LIMBA CORECTĂ: ŞI GREA, ŞI MOARTĂ

Dacă în perioada comunistă elevii îşi petreceau cea mai mare parte a timpului liber
citind, în ultimii ani dezvoltarea tehnologiilor moderne a adus cu sine o explozie de jocuri
pe calculator care ocupă tot timpul copiilor, tinerilor şi adulţilor de azi. Societatea
secolului XXI se dovedeşte a fi una dominată de impactul extraordinar pe care l-a generat
introducerea gadget-urilor în viaţa omului modern. Astăzi, tânărul care nu are un telefon
mobil de tip smart-phone este considerat ca făcând parte din Evul Mediu.
Ȋn această societate scara valorilor pare inversată. Modelele de viaţă promovate de
mass-media au un impact mult mai mare decât cele învăţate la şcoală. Au dispărut de mult
din mintea copiilor de astăzi expresiile ,,Vreau să fiu inginer, ca tata.” sau ,,Vreau să fiu
croitoreasă, ca mama.”
Sunt discutate şi apreciate modelele norvegiene, franceze sau spaniole ale
sistemului de învăţământ, în timp ce sistemul de învăţământ românesc este aspru criticat,
considerându-se că elevii învaţă prea mult, au prea multe teme de rezolvat. Ȋn opinia
elevilor din clasa a opta, ora de limbă latină este un ,,timp pierdut” pentru că limba este ,,şi
grea, şi moartă”. Am constatat, de altfel, că orice exerciţiu care presupune efort este
eliminat.
Dacă limba latină este ,,şi grea, şi moartă”, constatăm că şi exprimarea în limba
română este la fel de grea, şi la fel de moartă. Deşi se subliniază oră de oră formele corecte
ale cuvintelor sau expresiilor, formele greşite continuă să trăiască asemenea buruienilor
într-o grădină de zarzavat. Lipsa literaturii din viaţa unui om conduce la o exprimare
defectuoasă. ,,Un om care gândeşte şleampăt nu se poate exprima cursiv, după cum un om
fără lumini pe faţă sau în suflet nu-şi poate colora verbul.” 1 menţionează Radu
Paraschivescu în cartea sa Dintre sute de clişee. Cu alte cuvinte, sărăcia şi caracterul
confuz al gândirii conduc la greşeli de exprimare. Datoria învăţătorilor, profesorilor este de
a corecta greşelile de exprimare, de a efectua cât mai multe exerciţii de exprimare şi scriere

1
Radu Paraschivescu, Dintre sute de clişee: Aşchii dintr-o limbă tare, Editura Humanitas, Bucureşti, 2009,
p.6.
corectă, de a atrage permanent atenţia că şcoala odată terminată nu înseamnă că trebuie
uitată limba literară.
Voi menţiona câteva dintre greşelile de exprimare din lucrările unor copii din
clasele a VI-a, a VII-a şi a VIII-a, greşeli datorate necunoaşterii conţinuturilor predate şi a
lipsei de interes faţă de lectură. Cele mai multe greşeli apar datorită neatenţiei şi a absenţei
obiceiului de a reciti lucrarea scrisă.
Foarte mulţi oameni consideră că dacă mesajul a fost înţeles de receptor, atunci nu
mai contează exprimarea. Mioara Avram menţionează în lucrarea sa Ortografie pentru toţi
că printre cauzele scrierii/ exprimării greşite pot fi enumerate ,,insuficienta atenţie şi
exigenţă a celor care predau scrisul, ortografia şi limba română, insuficienta atenţie a celor
care învaţă, insuficienta informare şi autoperfecţionare , în timpul şi după absolvirea
şcolii”2 sau, pur şi simplu ,,o atitudine de neînţelegere a importanţei pe care o are, pentru
cultura naţională, respectarea normelor unitare de scriere.”3
Pe de altă parte, Rodica Zafiu susţine că ,,Principala transformare petrecută în
perioada de tranziţie din ultimul deceniu al secolului al XX-lea a constituit-o pătrunderea
masivă în scris a oralităţii colocviale. Destul de repede, stilul neutru şi impersonal, cu un
grad înalt de artificializare, care domina discursul public şi părea să-i impună ca model
limbajul ştiinţific, a fost înlocuit de o diversitate pitorească de structuri ale limbii vorbite,
de elemente lexicale populare şi chiar argotice” 4, ceea ce înseamnă că una dintre sursele
greşelilor de exprimare o reprezintă şi folosirea improprie a unor termeni. Pe blogul
analistului politic Stelian Tănase găsim analiza unui interviu acordat de Mihai Tănăsescu,
fost ministru de finanţe, care susţine „Administraţia fiscală şi în general toate instituţiile
statului de control au rol de japcă. Au rol de a se duce, de a controla şi a da amendă”. 5
Cuvântul japcă face parte din expresia a lua cu japca şi înseamnă a lua cu sila, cu forţa şi
pe nedrept6.
Aşadar, greşelile de exprimare pot constitui o sursă de umor, dar este bine să
rămână aşa. Ceea ce depăşeşte acest stadiu, urâţeşte limba română, ajungându-se la mesaje
greu de înţeles şi goale de conţinut. Un exemplu în acest sens îl reprezintă exprimarea

2
Mioara Avram, Ortografie pentru toţi. 30 de dificultăţi, ediţia a doua, Editura Litera Internaţional, Bucureşti
– Chişinău, 2002, p.5.
3
Ibidem, loc.cit.
4
Rodica Zafiu, Diversitate stilistică în româna actuală, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2001,
p. 7.
5
http://www.stelian-tanase.ro/japca-oficiala/, ultima accesare 01.05.2015.
6
http://m.dexonline.ro/definitie/japca
fostului preşedinte Ion Iliescu: ,,Pus astfel în lumină, ancorat in sinergia faptelor, recursul
la universalitate nu eludează meandrele concretului.”
Ȋn concluzie, ,,limba şi gândirea sunt realităţi diferite, iar deosebirile dintre ele pot
fi constatate şi în planul corectitudinii. Nu întotdeauna corectitudinea de exprimare şi cea
de gândire coincid, pentru că fiecare limbă are particularităţile ei şi chiar o ‹‹logică››
proprie, ceea ce explică existenţa deosebirilor de ordin semantic şi sintactic dintre limbile
lumii. Celebra formulă a clasicului francez N. Boileau Ce que l’on conçoit bien s’énonce
clairement (Ceea ce este bine conceput se enunţă clar), parafrazată în Cine gîndeşte bine
vorbeşte bine, are o valabilitate generală”7.
Datoria de a vorbi corect nu este doar a profesorilor, ci a tuturor oamenilor. Atât
timp cât nu vom căuta să ne autocorectăm, să căutăm în dicţionar sensul corect al
cuvintelor, limba vorbită va fi şi grea, şi moartă.

7
Mioara Avram, Corectitudine de limbă şi corectitudine de gândire în http://limbaromana.md, ultima
accesare 01.05.2015.
BIBLIOGRAFIE:

1. Avram, Mioara, Ortografie pentru toţi. 30 de dificultăţi, ediţia a doua, Editura

Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău, 2002.
2. Paraschivescu, Radu, Dintre sute de clişee: Aşchii dintr-o limbă tare, Editura
Humanitas, Bucureşti, 2009.
3. Zafiu, Rodica, Diversitate stilistică în româna actuală, Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti, 2001.
4. www.dexonline.ro
5. www.limbaromana.md
6. www.steliantanase.ro