Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Am sărbătorit
centenarul Marii Uniri. piață, alături de zeci de mii de români
am simțit solidaritatea națională pe care
o credeam dispărută, dorința de a spune
larii şi instituţii occidentale —, fie prin că anul 101 va fi la fel ca toţi ceilalți ani nar, asemenea unei oglinzi sparte.
socială. Vor contempla dezastrul unei mitocănie, prin dispreţ faţă de instituţiile care-i vor urma, până la cea de-a 125-a De aceea, orice reflecţie despre anul
societăți dominate de invidie și ipocrizie, europene şi faţă de toţi cei care susţin sta- aniversare, un nou prilej pentru a scoate care vine nu poate avea alt punct de
după 45 de ani în care barbaria viscerală tul de drept şi independenţa justiţiei, idei la lumină, ca și la centenar, valorile artis- pornire decât acest prag al involuţiei pe
a domnit, ilustrativ, peste sufletul unui ce contravin principiilor şi intereselor şe- tice, culturale și istorice uitate. care l-am atins. Miza dezbaterii despre
neam anistoric, pătruns convulsiv în fului de partid şi camarilei sale. viitor este cu mult mai importantă de-
cursa recuperărilor formale, caragialești
și urmuziene.
2018 a fost un an în care am consta-
tat, din nou, că sănătatea, educaţia, in-
Eugen STANCU cât preocuparea legată de soarta lui Liviu
Dragnea. Liviu Dragnea, ca şi Nicolae
S-au acumulat în arhiva cerească a frastructura sunt teme de interes secund, Istoric Ceauşescu înaintea sa, este numele unei
milioane de biografii numai sinonimele prioritatea programului de guvernare fi- În primul rând, nu sunt atât de con- patologii naţionale de care suntem inca-
eșecului uman, carnavalesc, euroasia- ind încercarea de a-l scăpa de puşcărie pe vins că a fost o sărbătoare. Mai degra- pabili să ne despărţim. Profilul Români-
tic. N-am suportat pariul libertății. Am omul care conduce partidul aflat la pute- bă a fost altceva! Singurele manifestări ei, la centenar, este profilul modelat de
pierdut cursa grandorii sobre, a tragi- re şi, de facto, Guvernul şi Parlamentul. publice la care am participat în acest an alegerile însele ale românilor.
cului întrupat în sacrificiu. Un tărâm 2018 a fost un (alt) an în care drepta au fost cele din Piața Victoriei împotri- Şi care mai poate fi locul speranţei
geografic superb s-a chircit sub prostul tea nu a ajuns nici la morţii şi împuşcaţii va modificării legilor justiției, împotriva în aceste rânduri despre viitor? Parado-
gust al educației ratate, printre betoane și Revoluţiei, care, în 1989, ne-au ajutat să corupției și a celor care se înverșunează xal, ca în atâtea rânduri în secolul care ne
termopane, sub maldăre de lozinci stupi- ieşim de sub bocancul comunist-autori- să confiște democrația românească. În
separă de Unirea cea mare, speranţa este
o formă de rezistenţă disperată şi suicida- Cristian VASILE
anunțat public că se constituie comi-
tete și comiții (care vor face strategii)
românești, va fi consumat tot noaptea,
„ca hoții”. Administrarea președinției
ră. Adevăratele bătălii ce călesc caractere pentru Anul Centenarului, am luat-o Consiliului UE de către actualul guvern
nu sunt cele menite a fi câştigate uşor, Istoric în serios. Am crezut, în naivitatea mea, ar putea fi un dezastru. Scăderea încre-
ci cele care ne împing să ne examinăm Mulţi lideri de opinie au remarcat că, la 100 de ani, societatea româneas- derii românilor în UE în doar șase luni
propria capacitate de a merge mai depar- inclusiv în contextul sărbătoririi acestui că va avea suficiente resurse pentru a cu 10%, precum și discursul eurosceptic
te, atunci când totul pare pierdut. Este Centenar al Marii Uniri că România este reflecta asupra prezentului său, care mi tot mai apăsat al PSD-ului arată că par-
aceasta o speranţă ivită din pasiunea cu doar formal unită cu provinciile sale. De se pare cel mai bun posibil: sîntem în tidul aflat la guvernare la București nu
care iubim libertatea — o libertate fără fapt, îi lipsesc autostrăzile şi alte elemen- Uniunea Europeană și în NATO, adică mai este interesat nici măcar să mimeze
de care viaţa nu ar fi decât un şir de zile te esenţiale de infrastructură care să lege ni se recunoaște — pe scurt — statutul preocuparea.
de sclavie insuportabilă. capitala de Ardeal şi de Moldova sau pro- de țară care aparține lumii occidentale și Sărbătorirea searbădă a Centenarului
Această speranţă nu are nimic festi- vinciile între ele. Un exemplu concret: care are o importanță strategică pentru a fost o ocazie ratată de a-i pomeni cum
vist în ea, dimpotrivă. Ea este tenace, lu- ca să ajungi cu trenul la Sibiu — oraşul apărarea valorilor occidentale. „Să fim la se cuvine pe cei care au făcut posibilă Ro-
cidă şi hrănită din solidaritatea celor care Consiliului Dirigent (care, practic, a gu- înălțimea înaintașilor” — au scris la un mânia de azi, dar și de a face un bilanț
nu vor să se lase înfrânţi. Ea este modes- vernat Transilvania după Marea Unire, moment dat, în februarie 2017, într-o necesar al secolului dramatic pe care
tă, căci este conştientă că participă la un între 1918 şi 1920) — îţi trebuie uneori scrisoare deschisă, vreo 80 de academi- l-am parcurs. Nu ar fi trebuit să fie un
lanţ al tradiţiei şi că luptele de dinaintea şi peste şase ore. Aproape că viteza medie cieni; păi, chiar sîntem — îmi venea să inventar sec, ci o sumă a împlinirilor și
noastră au fost mai grele şi mai întune- de deplasare a trenului a scăzut pe mă- le răspund. neîmplinirilor a trei generații de români.
cate decât ale noastre de acum. Ea este sură ce timpul a trecut. Nu mai vorbesc Din diverse motive și conjuncturi În schimb, discursul suveranist de factu-
imposibil de stârpit, de vreme ce se nu- despre aspectul jalnic al compartimente- (nu e locul să le pomenesc aici), chiar ră național-comunistă se va auzi din ce
treşte din voinţa de a apăra demnitatea, lor de tren şi al toaletelor, pentru că este am ajuns acolo unde ne vedeau înaintașii
împotriva a toate şi a orice. Sub semnul o ruşine naţională. noștri cei mai luminați și vizionari: o țară
acestei speranţe aleg să privesc primul an Pentru mai mult timp, din câte ştiu, europeană, care trebuie să știe să profi-
al României de după centenar: oricât de oraşul Târgu Mureş (care are aeroport) te în folosul ei de avantajele deschide-
firavă, ea este flacăra care ne luminează nu era legat de alt oraş al României prin rii și globalizării pentru a-și afirma în
drumul către lumina libertăţii. curse regulate. Dacă voiai să ajungi acolo lume — așa cum voiau înaintașii noștri
trebuia să zbori spre Occident şi de acolo — identitatea și profilul. Așa mi s-ar fi
Florin TOMA să iei un avion spre Târgu Mureş! Ceea
ce este absolut ruşinos pentru o ţară
părut firesc.
Cu ce ne-am ales, „în Anul Cente-
Scriitor membră a Uniunii Europene. A ne asu- narului”? Cu bani cheltuiți pe tot felul
Fără îndoială că România va supra- ma aceste probleme grave şi a încerca să de proiecte culturale — unele adevărate,
vieţui acestui Centenar împănat pe alo- le rezolvăm sunt doar două elemente ale altele de pură paradă în genul Festivalu-
curi de un festivism grandilocvent-grăsi- adevăratului patriotism. Mă tem că până lui Național „Cîntarea României” din
mos şi de o decenţă paralitic-sfioasă, un acum, inclusiv în acest an al Centenaru- vremea comunismului —, cu impulsuri
Centenar în onoarea căruia, nota bene, lui, au primat vorbele sforăitoare despre naționaliste pornite de la vreun deputat
tocmai pentru a-l cinsti cum se cuvine, iubirea de patrie, rostite din păcate de care doarme cu mitraliera sub pernă și dă
nu am construit nimic. Nici măcar un cei mai înalţi reprezentanţi ai mediului lecții de „românism” (inconștient răspîn-
metru, nu de autostradă, ci de istorie academic, care parcă vor să reabiliteze dite de media) ori de la vreo țesătoreasă
eclatantă. Citesc cu invidie, de pildă, că naţionalismul şi discursul contra Uniu ajunsă în Parlamentul European care
Finlanda inaugurează în decembrie, la nii Europene. Din păcate, le-a lipsit, croiește tirade penibile despre „planurile” în ce mai tare în anul 101, pe măsură ce
Helsinki, vizavi de Parlament (!) — tot cred, adevăratul patriotism şi, în plus, Occidentului de a ne face o țară de mîna Ungaria va începe comemorarea veacului
la Centenar (sunt 100 de ani de când s-au folosit de sofisme, când nu a fost a doua, cu o „punere pe agendă” (într-un scurs de la Trianon. Acesta va fi momen-
şi-a cucerit independenţa faţă de Rusia) vorba de-a dreptul de vehicularea unor mod insidios, cum numai propaganda tul în care din subterane vor ieși din nou
— o mega-bibliotecă, intitulată Ooda informaţii trunchiate. Tocmai acest gen de școală veche știe) a temei „să ieșim cei care au premeditat Piața Universității,
(„Odă”). de comportament trebuie evitat în 2019 din UE” și cu alte asemenea episoade. Martie Negru și mineriadele. Clasa poli-
Acesta este cadoul pe care ţara care — anul 101, cum îl numiţi. În Anul Cententenarului, am avut cei tică descinsă din FSN nu a avut nevoie
ocupă locul al doilea în lume privind Mai mult, anul 101 ar trebui să ne mai proști și penibili conducători, pen- de Centenarul românesc, va avea însă
obişnuinţa de a citi l-a făcut cetăţenilor găsească cu un guvern responsabil şi cu tru care bieții noștri înaintași s-ar jena... nevoie de cel maghiar, pentru a-l instru-
săi, la Centenar. Ahh…şi pardon! să nu o societate pregătite să îşi asume proble- Nu e paradoxal? Sîntem în cea mai bună mentaliza în contextul viitoarelor alegeri
uităm să ne dăm ochii peste cap la şti- mele presante — întârzierea noastră eco- situație internațională — acolo, în lumea prezidențiale și parlamentare românești.
rea că peste 5,5 milioane de locuitori ai nomică, politică (deriva spre iliberalism bună pe care ne-am dorit-o — și în cea După aderarea la UE și NATO
Finlandei împrumută mai mult de 68 de după modelul Ungariei şi Poloniei) şi mai jenantă situație națională: conduși s‑au auzit vaiete că n-am mai avea un
milioane de cărţi pe an! Şi, ca să fie of- social-culturală. În plus, dacă mă gân- de niște submediocrități șmechere și in- proiect de țară. S-au făcut chiar comisii
tica şi mai mare, adăugăm că daravela a desc la spaţiul cultural, academic şi edi- competente. prezidențiale care să fixeze azimutul. Să
costat 98 de milioane de euro, din care, torial, poate nu ar strica o îmbunătăţire Așa că asta aștept de la anul 101: să nu uităm însă că au mai fost generații
statul a plătit 30 de milioane, în timp ce a statutului social al primilor chemaţi să ne scape de retorica patriotardă și goală care au știut să profite de libertate pen-
oraşul Helsinki (primărie, consiliu, sub- evoce acest Centenar al Marii Uniri şi al a „aniversării”. Am ratat o discuție seri- tru a produce prosperitate și cultură.
scripţie, oengeuri, fundaţii… alea-alea!) Primului Război Mondial: cercetătorii oasă despre ce este societatea românească Generația lui Eliade, Vulcănescu, Cioran,
— restul. Repet, ca să nu avem dubii, ştiinţifici (cei care înainte de reforma sa- la o sută de ani. Aștept de la anul 101 ș.a.m.d. era prima generaţie nesolicitată
dar nici să nu ne îmbie Necuratul la vre- larială erau situaţi pe acelaşi plan cu ca- să semene cu anul 99, dar avînd în plus de vreun ideal național imediat. Au fost
un par rapport: uriaşa bibliotecă a fost drele didactice universitare, iar acum au experiența ratării unui moment în care cei dintîi români care puteau face şi alt-
construită lângă Palatul Parlamentului. fost lăsaţi în urmă în mod inexplicabil). societatea românească putea încerca să ceva decît profetism cultural, fără să aibă
Al lor, nu al nostru, fiindcă la noi s-a zi- se împace cu sine însăși. N-a fost să fie, sentimentul că trădează cauza neamului,
dit altceva!
Dar să revenim! Bref, mai fornăind
Mircea Vasilescu vorba filozofului... scria Eliade.
De ce nu ar fi prosperitatea un pro-
şi mai tuşind (căci, la vârsta asta, sistemul Eseist, publicist Marian VOICU iect de țară? Sau cultura? Pentru prima
imunitar se dereglează!), mai sprijinindu- În anul 101 vom scăpa de repetarea dată în istorie, suntem așezați conforta-
se de pereţii de paiantă, mai îmbrâncită obsedantă a refrenului „În Anul Cente- Publicist, istoric bil în proiectele civilizaționale cele mai
cu ghionturi ori mai ţinându-se de şale, narului...”; cu varianta „nu se poate ca Anul 101 ne va găsi neprimeniți. strălucite, în ciuda geografiei care ne-a
România va trece testul celor 100 de ani tocmai acum, în Anul Centenarului, Guvernul va sărbători consumarea confiscat de atâtea ori viitorul.
de rezistenţă în faţa Timpului. să...” (urma, de obicei, o chestie neplă- Centenarului cu ușurare, iar 1 ianuarie Vom cădea oare în istorie, din nou?
Din fericire, însă, pentru că, per- cută: „să nu fim uniți”; „să nu fim so- 2019 va găsi Puterea mahmură, la șefia
sonal, dispun de o reţea gândiformă ali- lidari”; „să stricăm imaginea României Consiliului Uniunii Europene. Acest Anchetă realizată de
mentată de la o nesecată pânză freatică prin manifestații de stradă” etc.). Să mă interludiu, care ar fi trebuit să lege
de pesimism — un pesimism vânjos, explic. Cînd, pe la sfîrșitul lui 2016, s‑a două momente faste ale istoriei recente Cristian PĂTRĂŞCONIU
Am sărbătorit
ancheta