10.

CAUZA ACTULUI JURIDIC CIVIL

Printre condiţiile de fond, esenţiale şi generale pentru valabilitatea unei convenţii, dar şi a
celorlalte acte juridice, Codul civil enumera şi cauza.
Cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit
la încheierea unui asemenea act. Cauza formează împreună cu consimţământul voinţa juridică. Ea
nu se confundă însă nici cu consimţământul şi nici cu obiectul, fiind deci un element
independent, de sine stătător. Totodată, cauza actului juridic nu trebuie confundată nici cu izvorul
raportului juridic concret, deoarece s-ar confunda partea (scopul) cu întregul (actul juridic).
În structura cauzei actului juridic sunt incluse două elemente:
- scopul imediat şi
- scopul mediat.
Scopul imediat (causa proxima) numit şi scopul obligaţiei, este acel element care se
stabileşte pe principalele categorii de acte juridice civile după cum urmează:
- reprezentarea sau prefigurarea mentală de către fiecare parte a contraprestaţiei
celeilalte părţi, în actele bilaterale sinalagmatice (o parte se obligă ştiind că şi cealaltă
parte se obligă la rândul ei);
- intenţia de a gratifica sau reprezentarea lipsa contraprestaţiei celeilalte părţi, în actele
cu titlu gratuit (unilaterale sau bilaterale);
- prefigurarea remiterii (materiale sau simbolice) a lucrului, în actele reale;
- reprezentarea anticipată a şansei şi riscului, adică prefigurarea unei împrejurări viitoare
şi incerte de care depinde şansa unui câştig şi, respectiv riscul (pericolul) unei pierderi,
în actele aleatorii.
Scopul imediat se caracterizează prin faptul că este un element obiectiv şi invariabil
(comun) în cadrul unei anumite categorii de acte juridice şi, mai departe, în cadrul fiecărei specii
de acte civile subsumabile categoriei respective. Este un element abstract întrucât este rezultatul
unui proces de generalizare şi este un element invariabil, deoarece este acelaşi şi nu se schimbă
de la un act juridic la altul.
Scopul mediat (causa remota), numit şi scopul actului juridic, este acel element al cauzei
ce constă în motivul determinant al încheierii actului juridic civil. Acest motiv se referă fie la
însuşirile unei prestaţii, fie la calităţile unei persoane. Spre deosebire de scopul imediat, scopul
mediat se caracterizează prin aceea că este concret (subiectiv) şi variabil (specific) de la o specie
la alta de acte juridice civile şi chiar în cadrul aceleiaşi specii de acte civile, de la un act la altul;
este concret, deoarece fiecare parte urmăreşte să obţină altceva prin intermediul actului încheiat
(de exemplu, în caz de vânzare-cumpărare, cumpărătorul doreşte să-i dea o anumită destinaţie,
să-l închirieze, să-l doneze, împrumute etc., după cum vânzătorul urmăreşte obiective dintre cele
mai diverse cu preţul pe care îl va primi); este variabil, pentru că diferă de la un act la altul din
cauza scopurilor subiective ale autorilor lor.
Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească, cumulativ,
următoarele condiţii: să existe; să fie reală; să fie licită; să fie morală. Codul civil prevede expres
că obligaţia fară cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea niciun efect, cauza
actului juridic trebuie să existe Obligaţia fară cauză nu poate avea nici un efect. Când lipsa cauzei
se datorează lipsei de discernământ, ambele elemente ale cauzei - scopul mediat şi cel imediat -
1
lipsesc. Lipsa cauzei va atrage nulitatea relativă a actului juridic, întrucât aceasta este sancţiunea
ce intervine pentru lipsa de discernământ. Când lipsa cauzei se datorează: neprevederii
contraprestaţiei, în actele sinalagmatice; nepredării bunului, în actele reale; absenţei şansei sau
riscului, în actele aleatorii; inexistenţei intenţiei de a gratifica în actele cu titlu gratuit, lipseşte un
element esenţial al actului juridic civil - în această situaţie, lipsa scopului imediat se răsfrânge şi
asupra scopului mediat lipsindu-l de suport juridic datorită corelaţiei dintre ele, astfel că, în mod
firesc, sancţiunea aplicabilă este aceea a nulităţii absolute.
- cauza actului juridic civil trebuie să fie reală
Cauza nu este reală, când este falsă. Cauza este falsă când există eroare asupra scopului
imediat (în special, în cazul actelor nenumite cu privire la natura contraprestaţiei celeilalte părţi),
precum şi atunci când există eroare asupra motivului determinant (care este tocmai scopul
mediat). Falsitatea cauzei este sancţionată cu nulitatea relativă a actului juridic civil, ea existând
atunci când există eroarea - viciu de consimţământ (de exemplu, se urmăreşte anularea unui legat
pentru cauză falsă dacă se face dovada că testatorul nu a ştiut că i se va naşte un copil; dacă ar fi
cunoscut această împrejurarea, nu ar mai lăsat legatul).
- cauza actului juridic civil trebuie să fie licită şi morală
Este licită cauza care este în concordanţă cu legea şi ordinea publică. Este ilicită cauza când
este prohibită de lege (contravine unei dispoziţii imperative) sau este în contradicţie cu ordinea
publică. În principiu, ilicit poate fi scopul mediat, cu menţiunea că în cazul actelor nenumite este
posibilă şi ilicitatea scopului imediat (de exemplu, convenţia de săvârşire a unei infracţiuni).
Scopul actului juridic este moral atunci când este în concordanţă cu morala, adică cu regulile de
convieţuire socială (bunele moravuri). Este imorală cauza contrarie bunelor moravuri. Imoral
poate fi atât scopul mediat, cât şi scopul imediat (în cazul actelor nenumite).
Sancţiunea care intervine în cazul cauzei ilicite (imorale) este nulitatea absolută a actului.
Proba cauzei. Codul civil instituie în materie două prezumţii relative: prezumţia de
valabilitate a cauzei indiferent de faptul redării ei în înscrisul probator şi prezumţia de existenţă a
cauzei, ceea ce înseamnă că ea nu trebuie dovedită, existenţa ei fiind prezumată de lege. Cel care
invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei trebuie să o şi dovedească.