Aplicarea legii straine ca lex causae

Norma conflictuala romana poate trimite la sistemul de drept roman. Probleme apar atunci cand
norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain.
Prima problema esentiala este problema titlului cu care este aplicabil dreptul strain. Dreptul
strain nu este in toate cazurile privit ca un element de drept. Dreptul roman a privit dreptul
strain ca pe propriul sau drept. Nu toate sistemele de drept fac acest lucru. 4
Consecintele titlului cu care este aplicabil un sistem de drept:
-Invocarea legii straine in fata autoritatilor forului. Daca dreptul strain este un element de fapt,
invocarea legii straine in fata judecatorului se face de catre partea interesata. Numai asa
judecatorul se pronunta cu privire la dreptul strain. Asadar, nu se sesizeaza din oficiu, nu aplica
din oficiu legea straina. In dreptul roman si in sistemele de drept in care dreptul strain este privit
ca un element de drept se poate spune ca este vorba despre o impartire de sarcini intre instanta
si partea interesata. Instanta, in temeiul rolului sau activ, poate invoca din oficiu si pune in
discutia partilor aplicarea unei legi straine in cazul in care norma conflictuala romana trimite la
ea. Este chiar o obligatie daca norma conflictuala este una imperativa.
-Din punct de vedere al sarcinii probei legii straine, in conceptia dreptului strain ca element de
fapt, sarcina probei revine exclusiv partilor. Judecatorul nu trebuie sa faca niciun efort propriu
pentru aflarea continutului exact si complet al legii straine. In sistemul de drept roman este, de
asemenea, o impartire a sarcinii probei intre judecator si parte. Instanta de judecata trebuie sa
intreprinda, chiar si din oficiu, toate demersurile necesare pentru probarea legii straine in
continutul ei exact si complet. Exista, totusi, o deosebire intre dreptul roman si cel strain, anume
pentru dreptul roman exista prezumtia ca judecatorul cunoaste legea. Art. 2562 C. civ. prevede
ca partea care invoca o lege straina poate fi obligata sa faca dovada continutului ei.
-Interpretarea si aplicarea legii straine. Art. 2563 C. civ. prevede ca legea straina se interpreteaza
si se aplica potrivit regulilor de interpretare si aplicare existente in sistemul de drept caruia ii
apartine.
-Caile de atac in cazul gresitei interpretari sau aplicari a legii straine. Problema se pune mai ales
pentru calea de atac la instanta suprema a statului, pentru cacele mai multe instante supreme
judeca numai in drept, nu si in fapt, judeca numai pentru nelegalitate, nu si pentru netemeinicie.
Daca dreptul strain este un element de fapt, incalcarea lui este un motiv de netemeinicie si nu
ajunge niciodata in fata instantei supreme, deci este lipsit de un grad de jurisdictie, de o garantie
suprema. In sistemul de drept roman caile de atac sunt aplicabile pentru gresita interpretare sau
aplicare a legii straine. Nu se poate face, insa, recurs in interesul legii, care este specific
sistemului de drept national. Cu toate acestea, daca o norma conflictuala romana este ambigua,
se poate face recurs in interesul legii.
Mijloacele de proba a legii straine
Art. 2562 C. civ. prevede continutul legii straine se stabileste de instanta judecatoreasca prin
atestari obtinute de la organele statului care au edictat-o, prin avizul unui expert sau printr-un
alt mod adecvat.
Exista principiul libertatii instantelor si partii de a determina mijloacele adecvate de proba a
continutului legii straine. In dreptul roman, un act normativ esential in materie este Legea nr.
189/2003 privind asistenta judiciara internationala in materie civila si comerciala. Aici se prevad
anumite competente ale Minsterului Justitiei, care este autoritatea centrala competenta pentru
obtinerea de informatii asupra continutului dreptului strain. Exista si o conventie europeana
foarte importanta, anume Conventia europeana in domeniul informarii asupra dreptului strain,
semnata la Londra in 1968, impreuna cu un Protocol aditional din 1978. Romania a aderat la ea
in 1991. 5
Conventia prevede obligatia statelor de a transmite informatii privind dreptul lor civil si
comercial si fiecare stat numeste un organ national de legatura. Romania a declarat Ministerul
Justitiei ca fiind autoritatea centrala.
Mijloacele de proba directe sunt textele legii straine.
Mijloacele de proba indirecte sunt apelarea la mijloace de proba provenite de la autoritatile
statului strain, surse de informare chiar pe plan intern (spre exemplu, certificat eliberat de
ambasada statului strain in Romania). Cel mai frecvent este vorba despre avizul unui expert
(profesor universitar, avocat, notar etc.)
In ipoteza in care dreptul strain nu poate fi dovedit, art. 2562 C. civ. prevede ca se aplica legea
romana fiindca litigiul nu poate ramane nerezolvat, actiunea nu se poate respinge s.a.
Cazurile de inlaturare de la aplicare a legii straine
Legea straina trebuie sa se aplice daca norma conflictuala trimite la ea. Exista, insa, anumite
cazuri in care legea straina nu se aplica. Exista doua cazuri generale de neaplicare a legii straine:
- incalcarea ordinii publice de drept international privat roman;
- frauda la lege.
Mai exista si un caz exceptional de neaplicare a legii straine, prevazut in art. 2565 C. civ.
Art. 2564 C. civ. defineste ordinea publica de drept international privat, spunand ca aplicarea
legii straine incalca ordinea publica de drept privat roman in masura in care ar conduce la un
rezultat incompatibil cu principiile fundamentale ale dreptului roman ori ale dreptului Uniunii
Europene sau cu drepturile fundamentale ale omului.
Ordinea publica se exprima prin exceptia de ordine publica, care este una absoluta, de fond, care
poate fi invocata, de regula, in orice faza a procesului de partea interesata sau de instanta din
oficiu.
Efectele exceptiei de ordine publica sunt impiedicarea producerii pe teritoriul Romaniei a
efectelor legii straine.
Comparatie intre ordinea publica in dreptul intern si ordinea publica in dreptul international
privat
In ambele cazuri se inlatura de la aplicare o lege, care contravine unor principii de drept.
Cele doua institutii au functii juridice diferite, anume:
- ordinea publica de drept intern inseamna, in principiu, ansamblul dispozitiilor imperative din
sistemul de drept roman si are ca ratiune, de principiu, limitarea autonomiei de vointa a partilor,
adica partile nu pot face acte juridice care sa incalce dispozitiile imperative ale legii;
- in dreptul international privat, functia ordinii publice este aceea de a impiedica prodoucerea
efectelor unei legi straine pe teritoriul Romaniei.
Cele doua institutii au sfere de aplicare diferite. Ordinea publica in dreptul intern este mai larga
decat ordinea publica in dreptul international privat. Sunt mai multe reglementari de ordine
publica in dreptul intern decat in dreptul international privat.
Spre exemplu,in dreptul roman regula este aceea ca hotararea judecatoreasca trebuie motivata.
In alte sisteme de drept este permisa nemotivarea hotararii. Daca o 6
hotarare este nemotivata pe plan intern este nula, insa daca o hotarare nemotivata din alt
sistem de drept priveste un cetatean roman, atunci ii vor fi recunoscute efectele.
Comparatie intre ordinea publica de drept international privat si normele de aplicatie imediata
Ambele tipuri de norme au ca ratiune de a exista ocrotirea principiilor fundamentale de drept ale
statului forului si au un efect echivalent, respectiv aplicarea legii statului forului.
Norma de aplicatie imediata a aplica inaintea rationamentului conflictual. Ordinea publica se
produce in finalul rationamentului conflictual.
Caracterele ordinii publice de drept international privat
Ordinea publica are, de principiu, un caracter national, ocroteste principiile fundamentale de
drept ale unui stat, dar si ale uniunii din care face parte acel stat.
Ordinea publica are un caracter actual. De principiu, tinem seama de ordinea publica din
momentul pronuntarii hotararii judecatoresti.
Din punct de vedere material, ordinea publica este o exceptie. De aici decurg toate consecintele
pe care o exceptie le poate produce – este de stricta interpretare si impiedica producerea
efectelor legii straine pe teritoriul unui stat fara a avea o influenta asupra dreptului strain insusi.
Efectele ordinii publice
Exceptia de ordine publica produce:
-un efect negativ, adica se inlatura de la aplicare legea straina, dupa cum prevede art. 2564 C.
civ.;
- un efect pozitiv, care consta in aplicarea legii romane.
Sfera notiunii de ordine publica in dreptul international privat roman
Ordinea publica este analizata in doua situatii diferite:
-in cazul conflictului de legi in spatiu, adica in momentul nasterii raportului juridic. Aceasta
inseamna ca nu se va incheia un raport juridic daca el este contrar ordinii publice de drept
international privat roman.
Spre exemplu, desi legea straina permite casatoria poligama, ordinea publica romana interzice o
asemenea casatorie, deci ofiterul de stare civila va trebui sa refuze oficializarea casatoriei.
Daca casatoria a intervenit in strainatate intr-un sistem de drept care permite poligamia si sotii
vin in Romania, iar sotia parasita de sot cere pensie de intretinere, i se va acorda. Aici este vorba
de recunoasterea drepturilor dobandite sub incidenta unui sistem de drept, ordinea publica este
mai restransa, asa ca i se vor recunoaste efectele casatoriei poligame a femeii romane si i se va
acorda pensie de intretinere.

Curs 3 1
Frauda la lege
Frauda la lege in dreptul international privat exista atunci cand partile unui raport juridic,
folosind in scop ilicit un mijloc de drept international privat, fac aplicabil acelui raport juridic un
alt sistem de drept decat cel competent sa se aplice.
Temeiul juridic il constituie art. 2564 C. civ., care prevede ca aplicarea legii straine se inlatura
daca legea straina respectiva a devenit competenta prin fraudarea legii romane.
Modalitatile de fraudare a legii apar atunci cand:
- intr-un raport juridic care nu contine un element de extraneitate se introduce in mod fraudulos
un element de extraneitate, care declanseaza un conflict de legi, intervine norma conflictuala
care trebuie sa solutioneze conflictul de legi si, prin trimiterea normei conflictuale, se va aplica ca
lex causae un alt sistem de drept.
Cel mai adesea, societatile introduc in raportul juridic un sediu in strainatate sau persoanele
fizice o alta cetatenie etc.
- intr-un raport juridic care are deja un element de extraneitate, partile schimba punctul de
legatura, facand in mod fraudulos sa se aplice un alt sistem de drept decat cel competent.
 Conditiile fraudei la lege

(i)Frauda la lege presupune un act de vointa al partilor, in sensul ca punctul de legatura se

deplaseaza dintr-un sistem in altul. Frauda la lege implica o activitate volitiva a partilor, constand
in deplasarea punctului de legatura al normei conflictuale si nu poate sa produca efecte decat
daca este vorba despre un punct de legatura mobil. Nu se poate schimba locul unui bun imobil
sau al savarsirii unui delict, insa se poate schimba resedinta unei persoane, locul situarii unui bun
mobil etc.
(ii)Partile trebuie sa foloseasca un mijloc de drept international privat, care este licit prin el
insusi. Nimeni nu poate impiedica o persoana sa isi schimbe cetatenia sau sediul, spre exemplu.
(iii)Scopul urmarit de parti trebuie sa fie unui ilicit. Elementul subiectiv este cel care defineste
frauda la lege.
(iv)Rezultatul obtinut trebuie sa fie unul ilicit. Scopul ilicit viciaza si operatiunea si, in consecinta,
rezultatul este unul ilicit.
Sanctiunea fraudei la lege

Aceasta difera dupa cum este fraudat dreptul roman sau dreptul strain. Art. 2564 C. civ.
reglementeaza numai situatia in care dreptul roman este fraudat in favoarea sistemului de drept
strain si sanctiunea este inlaturarea de la aplicare a dreptului strain si aplicarea sistemului de
drept roman, care ar fi fost si competent sa se aplice.
Asadar, frauda la lege produce:
- un efect negativ, inlaturand de la aplicare sistemul de drept strain prin inopozabilitatea actului
respectiv in fata autoritatilor romane sau prin anularea pentru frauda
- un efect pozitiv, care consta in aplicarea dreptului roman.
C. civ. nu reglementeaza situatia in care este fraudat un sistem de drept strain in favoarea
sistemului de drept roman sau in favoarea altui sistem de drept. Totusi, doctrina si jurisprudenta
au stabilit ca sanctiunea este aceeasi, deoarece dreptul strain este, in conceptia noastra, tot un
element de drept si trebuie protejat ca si dreptul national. Prin 2
frauda se incalca norma conflictuala romana, iar actul se anuleaza indiferent de alte aspecte care
ar putea sa apara cu privire la el.
O problema delicata este proba fraudei la lege pentru ca elementul subiectiv este esential si este
greu de dovedit intentia frauduloasa. Ea se poate dovedi prin orice mijloc de proba, fiind o
situatie de fapt. De-a lungul istoriei au aparut diferite domenii predilecte pentru frauda la lege si,
totodata, spete celebre, precum:
- In materia starii civile, capacitatii si relatiilor de familie ale persoanei fizice, domiciliul si
resedinta obisnuita etc.
Legiuitorul a intervenit intr-o anumita masura pentru a limita frauda la lege in aceste domenii.
Art. 2596 C. civ. prevede ca legea resedintei obisnuite sau legea cetateniei comune a sotilor
continua sa reglementeze efectele casatoriei in cazul in care unul dintre soti isi schimba
cetatenia sau resedinta.
- In materia statutului organic al persoanelor juridice, cand se schimba sediul societatii.
Art. 2571 C. civ., cand vorbeste de legea sediului social ca punct de legatura, vorbeste de sediu
potrivit actului constitutiv, care reprezinta o usa deschisa pentru frauda la lege. Insa, tot acest
text prevede ca, in situatia in care exista mai multe sedii statutare, se va aplica legea sediului
real, care se afla acolo unde societatea isi are centrul principal de gestiune si de conducere a
activitatii.
- In materia regimuluijuridic al bunurilor mobile.
Art. 2615 C. civ. se refera la situatia tipica, atunci cand se revendica un bun furat sau exportat
ilegal, ipoteza in care proprietarul originar are dreptul sa aleaga ca lege aplicabila fie legea
statului pe teritoriul caruia bunul s-a aflat inainte de a fi furat sau exportat ilegal, fie legea
straina pe teritoriul caruia bunul se afla.
Comparatie intre frauda la lege in dreptul international privat si alte institutii de drept apropiate
o Frauda la lege in dreptul intern

Se aseamana prin faptul ca, de principiu, conditiile sunt aceleasi. Trebuie sa existe vointa
partilor, scopul ilicit, rezultatul ilicit, mijlocul licit in esenta.
In dreptul intern este fraudata o lege interna, i se deturneaza finalitatea, obtinand un rezultat
fraudulos, insa se pastreaza cadrul aceluiasi sistem. In dreptul international privat este fraudata
legea romana in ansamblul ei pentru a aplica un sistem de drept strain.
Mecanismul fraudarii in dreptul intern duce la schimbarea continutului faptic al raportului
juridic, pe cand in dreptul international se schimba continutul faptic al normei conflictuale, adica
legatura sau continutul normei conflictuale.
o Ordinea publica

Ambele sunt cazuri de inlaturare de la aplicare a legii straine care ar fi competenta.

In cazul fraudei la lege, legea straina nu se aplica din cauza intentiei frauduloase a partilor, este
vorba despre un element subiectiv. In cazul ordinii publice, cauza neaplicarii este de natura
obiectiva, anume faptul ca dreptul strain este incompatibil cu principiile nationale de drept. 3
In cazul ordinii publice, sanctiunea este impiedicarea producerii efectelor legii straine pe
teritoriul national. In cazul fraudei la lege, pe langa inopozabilitate se poate dispune si anularea
actului respectiv.
In cazul ordinii publice, instanta de judecata face rationamentul conflictual, aplica norma
conflictuala romana, trimite la un sistem de drept strain, constata ca in acel sistem de drept este
o dispozitie incompatibila cu legea romana (discrimineaza intre soti, intre copilul din casatorie si
cel din afara casatoriei etc.) si inlatura de la aplicare acea lege. In cazul fraudei la lege,
intereseaza mai putin sau chiar deloc ce spune legea straina. Este posibil sa nu fie incalcata
ordinea publica. Instanta romana verifica frauda si, daca exista, inlatura de la aplicare legea
straina, chiar daca nu este contrara ordinii publice.
o Simulatia

in ambele cazuri exista un act de vointa al partilor, se creeaza artificial un conflict de legi,
mijloacele folosite sunt licite. Institutia simulatiei este licita conform C. civ.
Frauda la lege presupune un singur act juridic, respectiv actul fraudulos. Simulatia presupune
doua acte juridice, respectiv un act juridic ascuns, dar real si un act juridic aparent, dar mincinos.
Frauda la lege presupune o operatiue efectiva, materiala de deplasare a punctului de legatura
(stabilirea sediului in strainatate). In cazul simulatiei totul este fictiv (sediul in strainatate exista
doar pe hartie).
Art. 2565 C. civ. mai introduce o situatie, anume inlaturarea exceptionala a legii aplicabile. In
mod exceptional, aplicarea legii determinate potrivit prezentei carti poate fi inlaturata daca,
datorita circumstantelor cauzei, raportul juridic are o legatura foarte indepartata cu acea lege. In
acest caz se aplica legea cu care raportul juridic prezinta cele mai stranse legaturi. Aceste
prevederi nu se aplica in cazul legilor privind capacitatea si starea civila a persoanelor si nici cand
partile au ales legea aplicabila.
Legiuitorul a dorit sa confere instantei o masura in plus in ipoteza speciala in care legea la care
norma conflictuala trimite nu are nicio legatura cu raportul juridic respectiv. Textul se aplica
ambivalent, si atunci cand norma conflictuala trimite la o lege straina, dar si atunci cand trimite
la legea romana cand nu are legatura cu raportul juridic. Inlaturarea legii nu este obligatorie.
Textul produce un efect negativ, prin inlaturarea legii care nu are nicio legatura cu raportul
juridic si un efect pozitiv, prin aplicarea legii potrivite.
Cele doua exceptii restrang foarte mult sfera de aplicare a textului.