Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sânge de cerneală
Cornelia Muriu Funke s-a născut în 1958, în Germania, şi oslo
o cunoscută scriitoare de literatură pentru copii. întreaga sa
carieră s-a învârtit în jurul lumii acestora din urmă: a făcut mai
întâi studii pedagogice la Universitatea din Hamburg, a lucrat
apoi cu copu din medii defavorizate şi ca ilustrator de carte,
moment în care şi-a dat seama că ar prefera să scrie ea însăşi
poveşti. Prima carte a scris-o la 35 de ani şi până acum a strâns
câteva zeci, traduse în peste 30 de limbi. Din 2005, locuieşte cu
familia în Los Angeles.
Sânge de cerneală este a doua parte a trilogiei Lumea de
cerneală, cel mai de succes roman al autoarei, care-a câştigat
multe premii în ţara ei natală şi în străinătate, fiind publicat în
milioane de exemplare. Prima parte a fost ecranizată cu succes
în 2009.
C o r n e l ia F unkk
Sânge de cerneală
cu ilustraţiile autoarei
ISBN 978-606-8044-92-7
821.112.2-31=135.1
Cornelia Funke
Tintenblut
Copyright © Cecilie Dressler Verlag GmbH & Co. KG, Hamburg 2005
Illustrations Copyright © 2005 by Cornelia Funke
Şi
fireşte, ca întotdeauna, last, but for sure not least,
pentru Anna, minunata Anna,
căreia de-a lungul multor preumblări
i-am spus această poveste, şi
care m-a încurajat şi sfătuit şi
m-a făcut să înţeleg ce era bun în ea
şi ce trebuia făcut şi mai bun.
(Sper mult că povestea despre
Meggie şi Farid nu mai este defavorizată acum.)
Dacă aş şti
de unde vin poeziile
m-aş duce şi eu intr-acolo.
Michael Longley
Cuvinte potrivit croite
Rând cu rând
Propriul meu pustiu
Rând cu rând
Raiul meu
Mărie Luise Kaschnitz, O poezie
9
C o K N K I.IA F U N K K
10
Sânge de cerneală
11
CoiiNHiiiA F u n k k
12
Sânge de cerneală
13
COHNKI.IA F lIN K K
14
Sânge de cerneală
15
C o K N H I.IA F U N K K
16
Sânge de cerneală
18
Sântfe de cerneală
19
C()UNKIjIA Funkk
20
Sânge de cerneală
21
C o ilN K U A FUNKK
22
Sânge de cerneală.
24
Sânge de cerneală
— Farid!
Numele îi devenise în ultimele luni aproape tot atât de
familiar ca şi al său. Dar nimeni nu răspunse. Doar propriul
său glas răsună printre copaci.
Deci totuşi se întâmplase. Băiatul rămăsese acolo. Ce-o
să facă acum aşa singur? „Ce oare?“ se gândi în vreme ce
se mai uită, pentru ultima oară, zadarnic în jur. „O să se
descurce mai bine decât ai fost tu vreodată în stare s-o faci.
Gălăgia, viteza, îmbulzeala, toate astea îi plac. Afară de
asta, l-ai învăţat destule, se joacă cu focul aproape tot atât
de bine ca şi tine. Da, băiatul se va descurca foarte bine.“
Totuşi, pentru moment bucuria din inima lui Deget-de-praf
se ofili ca una din florile de la picioarele sale, iar lumina
dimineţii care tocmai îl salutase de bun venit i se păru spă
lăcită şi fară viaţă. Lumea cealaltă îl înşelase din nou. Da,
îi dăduse într-adevăr drumul după atâţia amar de ani, dar
reţinuse singurul lucru de care inima lui se ataşase acolo...
„Ei, şi ce învăţătură tragi din asta?“ se gândi el, înge
nunchind în iarba umedă de rouă. „Păstrează-ţi inima mai
bine pentru tine, Deget-de-praf! “ Ridică o frunză care stră
lucea roşie ca focul în muşchiul întunecat. Astfel de frunze
nu existau în cealaltă lume, nu? Ce era cu el? Supărat, se
îmbărbătă iarăşi. „Hei, Deget-de-praf! Eşti înapoi! înapoi!"
se mustră el. „Uită-1 pe băiat, da, s-a pierdut, în schimb ţi-ai
căpătat lumea înapoi, întreaga lume. O ai înapoi. Crede!
Crede, în sfârşit!"
Doar dacă n-ar fi fost atât de greu! Era mult mai uşor să
crezi în nefericire decât în fericire. Trebui să pună mâna pe
fiecare floare, să atingă fiecare copac, să sfărâme pământ
între degete şi să simtă prima înţepătură de ţânţar ca, în
cele din urmă, să creadă.
Da, se întorsese înapoi. Era într-adevăr înapoi! In fine!
Şi brusc fericirea i se urcă la cap ca un pahar de vin tare.
Nici măcar gândul la Farid nu-1 mai putea tulbura prea
mult. Coşmarul care durase zece ani trecuse. Cât de uşor
25
C o itN K IilA F lIN K K
26
Sânge de cerneală
27
COKNKI.IA FUNKK
28
Sânge de cerneală
29
C oknkma F unkk
30
Sânge de cerneală
31
C o r n e l ia F u n k e
33
CoitNKI.IA FUNKK
firele care ţineau corpul cărţii sau udau o hârtie din resturi
textile, veche, nescrisă, spre a drege cu ea o pagină roasă.
Nu dura mult până ce Mo se întorcea şi o întreba ceva:
dacă îi plăcea culoarea pe care o alesese pentru legătura de
pânză, dacă nu credea că pasta de hârtie pe care o pregătise
pentru a drege cartea era prea închisă la culoare. Ăsta era
modul lui Mo de a-şi cere scuze: Hai să nu ne mai certăm,
Meggie, hai să uităm ce-am spus...
Dar azi nu mergea. Căci nu dispăruse în atelierul său,
ci plecase la vreun colecţionar oarecare pentru a prelungi
viaţa comorilor tipărite ale acestuia. De astă dată n-avea să
vină la ea să-i aducă drept dar de împăcare o carte descope
rită în vreun anticariat, sau un semn de carte, împodobit
cu pene de gaiţă găsite în curtea Elinorei...
De ce nu putuse să citească altă carte când venise în
camera ei?
— Cerule, Meggie, nu mai ai altă carte în cap decât
caietele astea cu însemnări! se răstise la ea ca de fiecare
dată când, în ultimele luni, o găsise în camera ei, întinsă pe
covor, surdă şi oarbă la tot se întâmpla în jurul ei, cu ochii
absorbiţi de literele cu care însemnase ce îi povestise Resa
despre ceea ce trăise „acolo“ , cum spunea Mo cu glas amar.
Acolo.
Meggie numise Lumea de Cerneală locul despre care Mo
vorbea atât de dispreţuitor, iar mama ei adesea cu dor...
Lumea de Cerneală, după cartea care povestea despre acest
loc: Inimă de cerneală. Cartea dispăruse, dar amintirile
mamei ei erau atât de vii de parcă n-ar fi trecut nici o zi
de când fusese acolo - în acea lume din hârtie si cerneală
de tipar, în care existau zâne şi principi, nixe, elfe de foc şi
copaci care păreau să crească până la cer.
Nenumărate zile şi nopţi stătuse Meggie lângă Resa şi
însemnase tot ceea ce mama ei îi povestise cu ajutorul dege
telor. Resa îşi lăsase vocea în Lumea de Cerneală şi astfel îi
povestea fetei ei, folosindu-se fie de creion şi hârtie, fie de
34
Sânge de cerneală
35
CO U NK IM FlJNKU
36
Sânge de cerneală
37
CoiWKUA F un kk
38
Sânge de cerneală
39
C o r n e l ia F u n k k
40
Sânge de cerneală
41
Cornelia F unkh
42
Sânge de cerneală
43
Cornkua F unkk
44
Sânge de cerneală
46
Sânge de cerneală
47
COKNKMA FllN K K
48
Sânge de cerneală
49
Cornelia F unke
50
Sânge de cerneală
51
Counuua F tinkk
52
Sânge de cerneală
53
CoUNHIJA FUNKH
54
Sânge de cerneală
55
Cornhi,ia F unkk
56
Sânge de cerneală
57
CouNiouA F unkk
58
Sânge de cerneală
60
Sânge de cerneală
61
C O U N K IM FUNKK
62
Sânge de cerneală
63
C o h n k u a F unkk
64
Sânge de cerneală
65
C o itN K I.IA FUNKK
66
Sânge de cerneală
67
C o r n e lia F u n k e
68
Sânge de cerneală
69
CoKNKTilA FUNKK
70
Sânge de cerneală
71
C orn ici,ia F unkh
72
Sânge de cerneală
73
C o u n k l ia F u n k k
74
Sânge de cerneală
76
Sânge de cerneală
77
C ohnkma F unke
78
Sânge de cerneală
79
C oitN u iM F u n k k
80
Sânge de cerneală
81
C()ltNICL1A FUNKIO
82
Sânge de cerneală
Pe drumuri menestrelul
din datini vechi se ştie,
şi-n cânturi îi e felul
un bun-rămas s-adie.
Mă voi întoarce oare?
Iubite, nu ştiu spune:
al morţii pumn din floare
boboci din plin răpune.
Elimar von Monsterberg,
Menestrelul
84
Sânge de cerneală
85
C o K N K IilA FUNKH
86
Sânge de cerneală
87
COHNIÎMA FlJNKK
88
Sânge, de cerneală
89
C o h n k i .i a F u n k k
90
Sânge de cerneală
91
COUNKUA FlJNKK
92
Sânge de cerneală
93
COKNHUA FlJNKK
94
Sânge de cerneală
95
CoilNKIM FUNKK
97
C orn km a F iin k k
98
Sânge de cerneală
100
Sânge de cerneală
101
C o r n m,ia F iin k k
la ochi tot atât de puţin ca şi rochia ei. Dar aveau s-o facă
lucrurile pe care le îndesase înăuntru, dacă cineva avea să
le vadă: o perie, tot din plastic fals ca şi nasturii de la jache
ta de lână pe care o împachetase, câteva creioane, un cuţit
de masă, o fotografie a părinţilor şi una a Elinorei. Cel mai
mult s-a gândit la ce carte să ia cu ea. Să plece fără niciuna i
s-ar fi părut ca şi cum ar fi plecat f ără haine, dar nu trebuia
să fie grea, deci intra în discuţie doar o carte de buzunar.
„Cărţi în costume de baie“ , le numea Mo, „prost îmbrăca
te pentru cele mai multe ocazii, dar în concediu, lucruri
practice.“ Elinor n-avea nici o singură carte de buzunar
în rafturile ei, dar Meggie avea câteva. In cele din urmă
se hotărî pentru una pe care i-o dăruise Resa, o culegere
de poveşti care, toate, se desfăşurau în preajma lacului de
lângă casa Elinorei. In acest fel avea să ia cu ea o bucăţi
că de cămin - căci asta devenise pentru ea casa Elinorei:
căminul ei. Mai mult decât fusese un alt loc vreodată. Si
cine ştie, poate că Fenoglio va putea să folosească cuvintele
ca s-o trimită înapoi, înapoi în povestea ei...
Farid se dusese la fereastră. Era deschisă şi un vânt rece
bătea în odaie. Mişca perdelele pe care le cususe Resa şi o
făcu pe Meggie să tremure în rochia ei neobişnuită. Nopţile
erau încă destul de blânde, dar oare ce anotimp o aştepta
în Lumea de Cerneală? Poate că acolo era iarnă...
— Ar trebui măcar să-mi iau rămas bun de la el, mur
mură Farid. Gwin! strigă el încet în noapte şi plescăi din
limbă.
Meggie îl trase precipitat de la fereastră.
— Lasă asta! se răsti la el. Vrei să-i scoli pe toţi? îţi mai
spun odată: lui Gwin o să-i meargă bine aici. Probabil că a
descoperit demult o femeiuşcă-jder din cele care se învârt
prin jur. Lui Elinor îi e tot timpul frică să nu-i devoreze
privighetoarea care îi cântă seara sub fereastră.
102
Sânge de cerneală
103
CORNKMA FUNKK
104
Sânge de cerneală
106
Sânge de cerneală
107
C o r n e l ia F u n k iî
108
Sânge de cerneală
109
C o r n k im F u n kk
110
Sânge de cerneală
111
C ornut ,ia F u n k k
112
Sânge de cerneală
113
C o r n e l ia F iin k k
115
CoKNKI/IA FUNKE
116
Sănge de cerneală
117
C o k n k im F un kk
119
COKNKIiIA FlJNKK
120
Sânge de cerneală
121
C o r n k m a F un k k
122
Sânge de cerneală
123
CoKNKI.IA FlJNKB
124
Sânge de cerneală
125
C o r n e l ia F u n k k
126
Sânge de cerneală
127
C o r n e l ia F u n k e
129
CoitNKlilA FUNKK
130
Sânge de cerneală
131
CoKNKUA F unkk
132
Sânge de cerneală
133
COKNKMA FlINKK
134
Sânge de cerneală
135
CoRNBUA FlJNKK
137
C o KNKIjIA F i INKI'I
138
Sânge de cerneală
139
C o r n e l ia F itnke
140
Sânge de cerneală
141
C o k n k ija F un kk
142
Sânge de cerneală
143
CoKNKLIA F un kk
144
Sânge de cerneală
145
CoitNI'XIA FUNKI'I
146
Sânge de cerneală
147
CoRNKI/IA FUNKE
Ce liniştită-i lumea
Sub vălul înserării,
Iţi pare-acasă, caldă,
Ca un iatac tihnit,
In care-n somn uitării
Dai ziua ce-a murit.
Matthias Claudius,
Cântec de seară1
149
COKNKIJA FUNKK
150
Sânge de cerneală,
Trase apoi uşa după el, iar Meggie auzi cum, bleste
mând uşor, se chinuia să coboare scara de lemn foarte
înclinată. Deasupra ei, printre grinzi foşneau şoareci (spe
ra că sunt şoareci), iar prin unica fereastră se auzeau
răsunând vocile străjilor de la zidul apropiat al oraşului.
Meggie închise ochii. O dureau picioarele şi în urechi îi
mina încă muzica din tabăra jonglerilor. Prinţul Negru,
hl> gândi, l-am văzut pe Prinţul Negru... şi poarta oraşu
151
C orn m,ia F un kk
152
Sânge de cerneală
153
C o k n u u a F iin k k
154
Sânge de cerneală
156
Sânge de cerneală
157
CouNKMA F un kk
158
Sânge de cerneală
159
CouNKiiiA F iin k k
160
Sânge de cerneală
— Fată deşteaptă!
Oftatul uşurat al lui Deget-de-praf îi pătrunse lui Farid
pAnă în inimă.
— Ai lăsat jderul acolo?
Femeia îşi scutură neîncrezătoare capul. Credeam că
tii Ia monstrul ăla mic mai mult ca la orice altă fiinţă vie.
— Doar ştii ce inimă nestatornică am, răspunse Deget-
de-praf, dar nepăsarea din vocea lui nu-1 putea înşela nici
pe Farid. Ţi-e foame? îl întrebă. De când eşti aici?
Farid îşi drese glasul. Minciuna despre Gwin îi stătea
cu o aşchie în gât.
— De patru zile, rosti el. Jonglerii ne-au dat ceva să
mâncăm, dar totuşi îmi mai e foame...
— Ne-au?
Vocea lui Deget-de-praf sună dintr-odată bănuitoare.
— Meggie. Fata lui Limbă-vrăjită. A venit cu mine!
— E aici? - Deget-de-praf se uită încremenit la el. Apoi
oftă şi-şi dădu părul de pe frunte Ei, asta o să-i placă
tatălui ei. Şi cu atât mai mult mamei ei. Ai mai adus pe
cineva?
Farid scutură din cap.
— Unde-i acum?
— La bătrân! - Farid făcu un semn cu capul spre direc
ţia din care venise Locuieşte în Cetate. L-am găsit în
Iabăra jonglerilor, Meggie era foarte bucuroasă, voia ori
cum să-l găsească ca s-o trimită înapoi. Cred că îi e dor
de casă...
— Bătrânul? Pe naiba, de cine vorbeşti acum?
— Ei, poetul! Cel cu faţa de broască, ştii tu, de care ai
fugit, atunci în...
— Da, da, bine! - Deget-de-praf îi puse mâna pe gură,
ca şi cum n-ar mai fi vrut să audă niciun cuvânt, şi privi fix
într-acolo, unde în întuneric se ascundeau zidurile Ombrei
. Dumnezeule, e din ce în ce mai frumos... murmură el.
— E şi asta... o veste proastă?
161
CoknuuaF unkk
163
C okneua F iin k k
164
Sânge de cerneală
n pesemne cea mai mică grijă a ta, Elinor!“ îşi zise ea.
„Deci, treci pur şi simplu peste."
Bastonul Mortolei se sprijinea de una din vitrinele de
Hticlă care adăposteau cărţile ei cele mai preţioase. Faţa-
de-lună-plină stătea alături de bătrână. Orpheus - oare
co-şi închipuia nerodul atribuindu-şi un astfel de nume,
«au îl numiseră părinţii cu toată seriozitatea astfel? In
orice caz, arăta de parcă ar fi petrecut noaptea fără să
doarmă, ca şi ei, ceea ce o umplea pe Elinor de o satisfac
ţie furioasă.
— Fiul meu a susţinut mereu că răzbunarea este un
fel de mâncare care are gust mai bun când e rece, con
stată Mortola, în vreme ce examina cu o expresie mulţu
mită feţele istovite ale prizonierilor ei. Recunosc că ieri
nu eram în dispoziţia de a da ascultare acestui sfat. Aş fi
vrut să vă văd morţi pe loc, dar dispariţia vrăjitoarei mici
mi-a lăsat timp să reflectez şi astfel am ajuns la hotărârea
să-mi amân puţin răzbunarea, spre a o putea gusta apoi
cu atât mai bună şi mai rece.
— Ia auzi! murmură Elinor, ceea ce îl făcu pe Basta s-o
împingă cu patul puştii.
Mortola însă îşi îndrepta privirea de pasăre spre Mor
timer. Nimeni nu părea s-o intereseze, nici Resa, nici
Darius, nici Elinor, doar el.
— Limbă-vrăjită! - Rosti numele cu dispreţ total -. Câţi
ai omorât cu vocea ta de catifea? O duzină? Pe Cockerell,
pe Nas-turtit şi, ca încununare a artei tale, pe fiul meu. -
Amărăciunea din vocea Mortolei era atât de vie de parcă
nu de un an, ci noaptea trecută murise Capricorn -. Ai să
mori fiindcă l-ai ucis. Ai să mori pe cât de adevărat este
că eu stau aici, şi am să te văd murind aşa cum a trebuit
să privesc moartea fiului meu. Deoarece ştiu din proprie
experienţă că nimic nu doare mai mult, nici în lumea asta,
nici în cealaltă, decât moartea propriului copil, vreau să
vezi moartea fiicei tale înaintea de a muri tu însuţi.
165
C O R N K IM FlJNKK
166
Sânge de cerneală
167
C o k n k m a F u n kk
168
Sânge de cerneală
169
COKNKMA FlJNKK
170
Sânge de cerneală
Nu cutez
nu cutez să scriu:
dacă mori.
Pablo Neruda, Moarta
172
Sânge de cerneală
173
CoKNKMA FUNKK
174
Sânge de cerneală
175
C o r n e l ia F u n k e
176
Sânge de cerneală
177
C o r n e l ia F u n k k
178
Sânge de cerneală
179
C o u n k lia F u n k e
181
COKNKLIA FtINKK
182
Sânge de cerneală
183
C o r n e l ia F u n k k
184
Sânge de cerneală
185
C o r n e l ia F u n k e
186
Sânge de cerneală
187
C o u n e l ia F u n k e
188
Sânge de cerneală
de asta, eşti prea mare ca să-l mai porţi liber sau vrei să
Iii luată drept jongleriţă?
Minerva era mică şi îndesată, abia mai mare decât
Meggie.
— Doamne, ce fetişcană slabă eşti! zise ea. Rochia stă
aproape să-ţi alunece de pe umeri. O să ţi-o îngustez, chiar
diseară. A mâncat de dimineaţă? întrebă şi scutură din
cap văzând figura încurcată a lui Fenoglio. Dumnezeule,
doar n-ai uitat să-i dai fetei ceva de mâncare?
Fenoglio ridică mâinile neajutorat.
— Sunt un om bătrân, Minerva! strigă el. Uit astfel de
lucruri! Ce se întâmplă azi? Eram în cea mai bună dis
poziţie, dar toată lumea cârteşte. Cuarţ-trandafiriu mi-a
scos deja sufletul.
Drept răspuns, Minerva îi puse bebeluşul în braţe şi o
luă pe Meggie cu ea.
— Ce-i cu bebeluşul ăsta? îi strigă Fenoglio, urmând-o.
Nu hoinăresc pe-aici şi aşa destul de mulţi copii?
Bebeluşul îi studia faţa atât de serios de parcă ar fi
căutat pe ea ceva mai interesant şi, în cele din urmă, îl
apucă de nas.
— Este al fetei mele celei mari, îi răspunse Minerva.
L-ai văzut deja de câteva ori. Ai devenit atât de uituc încât
trebuie să-ţi prezint încă odată propriii mei copii?
Despina şi Ivo, aşa se numeau copiii Minervei. Băiatul
care îi purtase noaptea trecută făclia lui Fenoglio îi zâmbi
lui Meggie când aceasta intră cu mama lui în bucătărie.
Minerva o obligă pe Meggie să mănânce o farfurie cu
mămăligă şi două felii de pâine unse cu o pastă care miro
sea a măsline. Laptele pe care i-1 împinse în faţă era atât
de gras încât, după prima înghiţitură, Meggie îşi simţi
limba încărcată. în timp ce mânca, Minerva îi ridică părul.
Meggie abia se recunoscu când îi puse în faţă un lighean
ca să-şi poată vedea chipul.
— De unde ai cizmele? întrebă Ivo.
189
C o r n k m a F unkio
190
Sânge de cerneală
191
C o r n e l ia F u n k k
192
Sânge de cerneală
193
C o knioua F u n k k
195
COKNHLIA FUNKK
196
Sânge de cerneală
197
C o k n k ij a Funkk
198
Sânge de cerneală
199
COKNEMA FlJNKK
200
Sânge de cerneală
201
COKNKMA FUNKK
203
CORNKI.IA FUNKK
204
Sânge de cerneală
205
COKNBIJA FlINKE
206
Sânge de cerneală
207
COHNKLIA FlINKE
208
Zece ani
209
C o h n h u a F un kk
210
Sânge de cerneală
Din cauza asta Farid îşi bătuse joc de el cu voce tare, dar
I)eget-de-praf îi închisese gura.
— Focul i-a devorat tatăl, ai uitat? îi şoptise, şi Farid,
ruşinat, îşi lăsase capul în jos.
Cât de mândru stătea alături de ceilalţi saltimbanci!
Deget-de-praf îşi făcu loc printre tarabe ca să-l poată vedea
mai bine. îşi scosese cămaşa, aşa cum făcea uneori şi
Deget-de-praf - pânza care lua foc era mai primejdioasă
decât o arsură pe piele, iar corpul gol putea fi uşor prote
jat cu grăsime de limbile lacome. Băiatul îşi făcea treaba
bine, atât de bine că până şi vânzătorii îl priveau vrăjiţi,
în aşa fel încât Deget-de-praf putu să dea drumul câtorva
zâne care fuseseră închise în colivii pentru a fi vândute
ca amulete vreunor netoţi. „Nu-i de mirare că Roxane
te bănuieşte că eşti tatăl lui!“ se gândi el. „Ţi se umflă
pieptul de mândrie când te uiţi la el.“ Chiar lângă Farid
câţiva măscărici îşi debitau glumele grosolane, în dreapta
lui se lupta Prinţul Negru cu ursul lui, şi cu toate astea
tot mai mulţi oameni priveau la băiatul care, uitând de
sine, se juca cu focul. Deget-de-praf observă cum Pasăre-
de-funingine îşi lăsase în jos făcliile şi privea cu invidie
încoace. El nu va învăţa niciodată. Era la fel de prost ca
acum zece ani.
Farid se înclină şi o ploaie de bani căzu în talerul de
lemn pe care i-1 dăduse Roxane. Tânjea după laude ca
un câine după oase, iar când Deget-de-praf îl aplaudă, se
înroşi de fericire. Ce copil mai era, deşi cu câteva luni în
urmă îi arătase mândru primele tuleie din bărbie!
Deget-de-praf îşi făcu loc printre doi ţărani care se
târguiau pentru un purcel, când poarta dinspre Cetatea
Interioară se deschise din nou - de astă dată nu pentru
Cap-de-viperă, ca ultima oară, când el putuse să se ascun
dă de privirea căutătoare a Fluierarului în spatele unei
tarabe cu prăjituri. Nu. Pesemne acum avea să apară,
în fine, însusi sărbătoritul la festivitatea sa - iar mama
• »
211
C orn hi ,ia F un kk
212
Sânge de cerneală
213
CoitNKMA FUNKK
214
Sânge de cerneală
215
C o u n h u a F un kk
216
Sânge de cerneală
217
COKNKIJA FUNKE
218
Sânge de cerneală
219
COKNliLlA FUNKE
221
C o r n e l ia F u n kk
In beciul Elinorei
223
C o r n e l ia F un kk
224
Sânge de cerneală
Elinor oftă.
Da. Ştia. Feţe zdrobite, picioare strâmbe, un glas pier
dut... şi fireşte că lui îi era frică. Pesemne mai mult decât
oi, căci Darius îi cunoscuse pe Mortola şi pe Basta cu mult
timp înainte de ea...
— Da. Da, bine. Ai dreptate, murmură şi începu să aran
jeze absentă câteva doze de conserve - sos tomat, ravioli
(nu deosebit de gustoase), fasole roşie, lui Mortimer îi plă
cea fasolea roşie. Iar începeau furnicăturile în nas.
— Bine! zise ea şi se întoarse hotărâtă. Atunci trebuie
s-o facă tocmai Orpheus ăsta.
Ce liniştită şi chibzuită îi suna vocea. Da, era o actriţă
binecuvântată. îşi dăduse seama de asta încă de-atunci
din biserica lui Capricorn, când totul părea pierdut... Dacă
se gândea bine, atunci lucrurile arătau ceva mai sumbru.
Darius se uita la ea fără să priceapă.
— Nu te uita aşa la mine, pentru numele lui Dumne
zeu! şuieră Elinor. Deocamdată nici eu nu ştiu în ce fel o
să-l determinăm să facă asta. Deocamdată.
începu să meargă în sus şi-n jos, printre rafturi, printre
doze şi pahare.
— El este un vanitos, Darius! şopti ea. Foarte vani
tos. Ai văzut cum şi-a pierdut culoarea când a înţeles că
Meggie a izbutit ceea ce el a încercat zadarnic de ani de
zile? Cu siguranţă că ar vrea s-o întrebe - rămase brusc
pe loc şi-l privi pe Darius - cum a reuşit să facă asta.
Darius să opri din pompat.
— Da! Dar pentru asta ar trebui să fie Meggie aici.
Se uitară unul la altul.
— Aşa facem, Darius! şopti Elinor. îl convingem pe
Orpheus s-o aducă pe Meggie înapoi şi, după asta, ea citeş
te şi-i scoate pe Resa şi pe Mortimer cu aceleaşi cuvinte pe
care el le-a folosit pentru ea! Aşa ar trebui să meargă! Da!
225
C o r n h u a F unkk
începu din nou să umble în sus şi-n jos, în sus şi-n jos
ca pantera din poezia care îi plăcea atât de mult... doar
că privirea nu-i mai era aşa de deznădăjduită. Trebuia
să procedeze cu dibăcie. Orpheus era deştept. „Şi tu eşti
deşteaptă, Elinor", îşi zicea. „încearcă pur şi simplu!"
Nu putea să se abţină, îi venea mereu în minte felul în
care Mortola se uitase la Mortimer. Ce se întâmpla dacă
era deja prea târziu, dacă...? Ei, aş!
Elinor îşi împinse bărbia înainte, îşi trase umerii îna
poi - şi se duse cu pas hotărât spre uşa beciului. Bătu cu
palma în metalul lăcuit alb.
— Hei! strigă ea. Hei, Omule-dulap! Deschide! Trebuie
să vorbesc cu Orpheus ăsta! Şi anume imediat.
Dar în spatele uşii nu se mişcă nimic - şi Elinor lăsă
mâna să-i cadă. Pentru moment o fulgeră gândul oribil că
amândoi plecaseră şi-i lăsaseră singuri, închişi... „Şi aici
jos nu e nici măcar un deschizător de conserve!" îi trecu
Elinorei prin cap. „Ce moarte ridicolă. înfometaţi printre
stive de doze de conserve!" Ridică mâinile ca să bată din
nou în uşă, când auzi paşi afară, paşi care se depărtau,
urcând pe scara care ducea de la beci la holul de la intrare.
— Hei! strigă atât de tare, încât Darius, aflat în spatele
ei, tresări. Hei, Omule-dulap, aşteaptă! Deschide! Trebuie
să vorbesc cu Orpheus!
Dar în spatele uşii era linişte. Elinor căzu în genunchi
în faţa uşii. Simţi cum Darius se apropie de ea şi-i pune
timid mâna pe umeri.
— Vine înapoi, zise el încet. Măcar sunt încă aici, nu-i aşa?
Apoi se întoarse la salteaua pneumatică.
Elinor stătea însă acolo, cu spatele sprijinit de uşa rece
a beciului şi pândea tăcerea. Aici jos nu se auzeau nici
măcar păsările, nici măcar cel mai. mic ţârâit de greier.
226
Sânge de cerneală
228
Sânge de cerneală
229
COKNKMA FlJNKK
230
Sânge de cerneală
231
C o k n h lia F un k k
232
Sânge de cerneală
233
COIINKLIA FlINKK
234
Sânge de cerneală
235
C o r n e l ia F u n k e
236
Sânge de cerneală
238
Sânge de cerneală
239
C o r n e l ia F u n k k
240
Sânge de cerneală
241
CoRNHI.IA FUNKE
242
Sânge de cerneală
243
COKNKIJA FUNKH
244
Sânge de cerneală
245
CoitNHLIA FlINKIO
247
C o r n k j ,i a F u n k k
248
Sânge de cerneală
249
CORNKMA FlINKK
250
Sânge de cerneală
251
CORNIOI.IA FlINKK
252
Sânge de cerneală
253
C o r n e l ia F un k k
254
Sânge de cerneală
odată din uşă, faţa lui arăta ca aceea a unui băiat fericit
şi absolut obişnuit.
— Imi arată, ai auzit? întrebă el mândru, dar mama
sa nici nu-şi ridică privirea.
— O, această piatră e minunată, şopti ea. Dacă n-ar fi
roşie şi dacă aş avea una pentru fiecare ochi.
— Lucrez la o soluţie, dar din păcate, n-am găsit încă
Hti clarul potrivit.
— Sticlari? La ce bun?
Violante se uita la Fenoglio prin berii. S-ar fi zis că
avea un ochi de foc.
— Sticla poate fi şlefuită în aşa fel, încât să vă facă
Hă vedeţi f
mai bine, mult mai bine decât cu ochelari. Dar
7
255
COKNKI.IA FlINKK
256
Sânge de cerneală
257
CoitNHUA FlJNKK
258
Sânge de cerneală
259
C o r n e l ia F un kk
260
Sânge de cerneală
262
Sânge de cerneală
263
C o k n k m a F u n kk
264
Sânge de cerneală
265
C o r n e l ia F un kk
267
C o r n e l ia F u n k e
268
Sânge de cerneală
269
COHNEI.IA FlJNKK
270
Sânge de cerneală
271
Cosimo
272
Sânge de cerneală
273
C o r n e l ia F ijn k e
274
Sânge de cerneală
275
CoitNKLIA FUNKK
276
Sânge de cerneală
277
C o r n e l ia F iin k k
278
Sânge de cerneală
279
C ornkm a F unkk
280
Sânge de cerneală
Apoi plecă, cu pas uşor, aşa cum îi era felul încă de când
Meggie îl văzuse pentru prima oară.
— Trebuie să vii! îi mai strigă încă o dată, înainte să
dispară în pasajul întunecat care ducea în stradă. Poate
mai rămâi chiar o vreme la noi, la Deget-de-praf şi la
mine! Bătrânul ăsta e smintit. Nu te joci cu morţii!
Apoi plecă şi Meggie se sprijini de zidul casei Minervei,
exact în locul în care stătuse Farid. îşi trecu degetele peste
gură ca şi cum ar fi trebuit să se asigure că sărutul lui
Farid n-o schimbase.
— Meggie? - Fenoglio stătea sus pe trepte, cu o lanter
nă în mână Ce faci acolo jos? A plecat băiatul? Ce voia
aici? E acolo jos, cu tine, în întuneric?
Meggie nu răspunse. Nu voia să vorbească cu nimeni.
Voia să asculte ce-i povestea inima ei tulburată.
Elinor
282
Sânge de cerneală
283
C o r n e l ia F u n k k
284
Sânge de cerneală
285
COUNHUA FlJNKE
286
Sânge de cerneală
287
C o r n e l ia F u n k e
288
Sânge de cerneală
289
C o r n e l ia F u n k e
291
C o r n e l ia F u n k k
292
Sânge de cerneală
293
C o r n e l ia F u n k e
294
Sânge de cerneală
295
C ornet ,ia F u n k k
296
Sânge de cerneală
297
C o r n e l ia F u n k k
298
Moartea zânei
299
C o r n elia F u n k e
300
Sânge de cerneală
301
CoilNKIJA FlJNKK
303
CORNKIJA FUNKK
304
Sânge de cerneală
305
C o r n e l ia F un kk
306
Sânge de cerneală
307
COKNRUA FlINKK
308
Sânge de cerneală
credere.
310
Sânge de cerneală
311
CoKNKLIA FUNKIS
312
Sânge de cerneală
313
C o r n e im F u n k h
314
Sânge de cerneală
315
C o r n e l ia F u n k e
317
C o KNIOJjIA F u n kk
318
Sânge de cerneală
320
Sânge de cerneală
321
COUNKMA FUNKK
322
Sânge de cerneală
323
C o r n e l ia F u n k k
324
Sânge de cerneală
325
C o r n e l ia F u n k k
326
Sânge de cerneală
în el. Poate că ura ei a fost aceea care i-a supt viaţa, care,
l-a făcut din ce în ce mai vlăguit. îşi simţea propriul sânge
umed şi cald pe mână. Simţea cum moartea întindea mâna
după el. Dar dintr-odată acolo se mai ivi ceva: cuvintele.
Cuvinte care alinau durerea, care îi răcoreau fruntea şi-i
vorbeau despre iubire, despre nimic altceva decât despre
iubire. îi uşurau din nou respiraţia şi lecuiau ceea ce moar
tea lăsase să intre în el. Le simţea sunetul pe piele şi adânc
în inimă. Tot mai tare şi mai clar pătrundeau în întuneri
cul ce ameninţa să-l înghită şi brusc recunoscu glasul care
rostea cuvintele. Era glasul fetei lui - şi Doamnele Albe îşi
retraseră mâinile palide ca şi cum s-ar fi ars în contact cu
iubirea ei.
Meggie îşi apăsă faţa cu mâinile. Pergamentul i se înfă
şură în poală ca şi cum şi-ar fi îndeplinit datoria. Paiele o
înţepau prin rochie ca atunci în cuşca în care Capricorn
o închisese cu Mo. Simţi cum cineva o mângâia pe păr şi
pentru o clipă, o clipă nebunească îi trecu prin minte că
vorbele lui Fenoglio îl aduseseră înapoi în peşteră pe Mo,
sănătos şi nevătămat, şi totul ar fi fost iarăşi bine. Dar
când ridică ochii, nu era decât Farid care stătea lângă ea.
— A fost minunat, zise el. Sigur a ajutat. Ai să vezi.
Dar Meggie scutură din cap.
— Nu! şopti ea. Nu! Astea au fost doar cuvinte minuna
te, dar tatăl meu nu este făcut din cuvintele lui Fenoglio,
ci din carne şi sânge.
— Şi? Ce dacă? - Farid îi trase mâinile de pe faţa plânsă -.
Poate totul e din cuvinte. Uită-te la mine. Ciupeşte-mă.
Sunt cumva din hârtie?
Nu, nu era. Şi, când el o sărută, Meggie trebui să zâm
bească, cu toate că încă mai plângea.
Deget-de-praf nu plecase demult, când auziră paşi prin
tre copaci. Farid făcuse focul, aşa cum îl sfătuise Deget-de-
praf, şi Meggie stătea strâns lipită de el, cu capul fetiţei
327
CoUNHIJA FUNKK
328
Sânge de cerneală
329
C o r n e l ia F u n kk
Fenoglio! Ce făcuse?
Meggie îşi astupă gura cu mâna. Auzea vocea lui Fenoglio
pe scara în spirală care ducea la atelierul lui Balbulus.
Trebuie să ştii că-mi place să iau oameni adevăraţi drept
model pentru figurile mele, îi şoptise conspirativ. Nu orice
scriitor procedează aşa, dar eu ştiu din experienţă că asta
le face pur şi simplu mai vii! Expresii ale feţei, gesturi, o
atitudine a corpului, vocea, poate un semn sau o cicatrice
- fur de-aici, fur de dincolo şi deja încep să respire până
ce oricine care aude sau citeşte despre ele crede că le poate
atinge. Pentru Gaiţă nu putea fi vorba de prea mulţi.
Mo. Fenoglio îl luase pe tatăl ei drept model. Meggie
fixă fetiţa care dormea. Şi ea dormise adesea astfel în
poala lui Mo.
— Tatăl lui Meggie, Gaiţă? - Lângă ea, Farid dădu
drumul unui hohot de râs neîncrezător -. Ce absurditate!
Limbă-vrăjită nu e în stare să omoare nici măcar un iepu
re. Ai încredere, Meggie, căci Cap-de-viperă o să observe
repede asta şi o să-i dea drumul. Vino acum! - Se ridică
în picioare şi-i întinse mâna -. Trebuie s-o pornim repe
de, altminteri nu-1 mai ajungem niciodată din urmă pe
Deget-de-praf!
— Vreţi să plecaţi după el?
Urzica dădu din cap în faţa unei asemenea nechibzuin-
ţe, în vreme ce Meggie aşeza capul fetiţei în iarbă.
— Ţineţi drumul spre sud, dacă nu daţi de urmele lui
în întuneric, zise Dansatorul-pe-nori -. Mereu spre sud, la
un moment dat o să ieşiţi în şosea. Dar feriţi-vă de lupi,
sunt mulţi în zonă.
Farid încuviinţă din cap.
— Am focul la mine! zise el şi dădu drumul unei scântei
să-i joace în palmă. Dansatorul-pe-nori rânji.
— Toată stima! Poate că eşti într-adevăr fiul lui Deget-
de-praf, cum bănuieşte Roxane?
330
Sânge de cerneală
/
| E enoglio umbla în sus şi-n jos în camera lui. Şapte paşi
1P> până la fereastră, şapte înapoi până la uşă. Meggie
plecase şi nu era nimeni care să-i poată spune dacă îşi mai
găsise tatăl în viaţă. Ce încurcătură oribilă! De fiecare
dată când spera că tocmai ţine iarăşi totul sub control se
întâmpla ceva care nu se mai potrivea nici pe departe cu
intenţiile sale. Poate că exista cu adevărat pe undeva po
vestitorul demonic care ţesea mai departe povestea lui,
dându-i noi întorsături viclene şi imprevizibile, împingân-
du-i personajele ca pe nişte piese de şah sau punând pur
şi simplu alte piese pe tabla de şah, personaje care nu
aveau nimic de-a face cu povestea lui.
Şi Cosimo care nu trimisese încă niciun sol! „Ei, ceva
mai multă răbdare!" îşi zise Fenoglio, abia s-a urcat pe
tron şi are cu siguranţă multe de făcut. Toţi acei supuşi
care vor să-l vadă, petiţionari, văduve, orfani, intendenţii
săi, paznicii de vânătoare, fiul său, soţia sa... Ah! Prostii!
— Pe mine ar fi trebuit să mă cheme primul. - Fenoglio
rosti atât de mânios aceste cuvinte, încât sunetul propriei
voci îl sperie -. Pe mine! Omul care l-a readus la viaţă,
care mai întâi de toate l-a creat!
332
Sânge de cerneală
333
C o r n e l ia F u n k e
334
Sânge de cerneală
335
C o r n k u a F unkk
336
Sânge de cerneală
337
C o r n e l ia F u n k e
338
Sânge de cerneală
339
COKNKUA FUNKK
340
Sânge de cerneală
341
C o k n k ija F u n k k
342
Sânge de cerneală
343
CoitNEUA F u n k e
344
Sânge de cerneală
345
CoitNHijiA F un kk
346
Sânge de cerneală
347
COKNEUA FUNKIO
349
COKNKIJA FUNKK
350
Sânge de cerneală
351
C oknkm a F unkk
352
Sânge de cerneală
353
C o r n e l ia F u n k k
354
Sânge de cerneală
355
C o h n eu a F unkk
356
Sânge de cerneală
357
C o r n e l ia F u n k e
358
Sânge de cerneală
359
C o r n e l ia F u n k e
360
Sânge de cerneală
361
C o k n h u a F unkk
362
Fără speranţă
363
C o r n e l ia FijNKtt
364
Sânge de cerneală
365
C o r n e l ia F u n k e
367
C o k n k ij a F u n k k
368
Sânge de cerneală
369
C o r n e l ia F u n k u
370
Sânge de cerneală
lase singur, tot aşa cum nu te-a lăsat nici pe tine atunci.
Ne amintim amândoi de asta, nu?
Meggie dădu din cap şi-şi întoarse faţa ca să-i nu vadă
lacrimile. Dar Deget-de-praf o întoarse încet şi-i şterse
lacrimile de pe obraji.
— Semeni într-adevăr foarte mult cu mama ta, zise
el încet. Nici ea nu voia vreodată să fie văzută că plânge,
chiar dacă ar fi avut motive întemeiate. - Faţa lui era
încordată când îi mai cercetă o dată pe amândoi -. Daţi-i
drumul! Sunteţi destul de murdari, constată el. Oricine o
să vă ia drept grăjdar şi fată la bucătărie. Ne întâlnim jos,
la grajduri, de îndată ce se întunecă. Şi acum duceţi-vă!
371
C orn k li a F u n k e
372
Sânge de cerneală
373
C o k n e u a F unkk
374
Sânge de cerneală
375
C o r n k u a F unkk
376
Sânge de cerneală
377
C o h n k l ia F u n k e
379
CORNKMA FUNKIC
380
Sânge de cerneală
381
COKNKIJA FUNKE
383
C O R N K M A FlJNK K
384
Sânge da cerneală
385
C o k n k m a F un kk
386
Sânge de cerneală
387
C o rnkua F unkk
388
Sânge de cerneală
389
CORNKUA FUNKIÎ
391
COHNEIilA FuNKli
392
Sânge de cerneală
393
COHNEMA FlINKR
394
Sânge de cerneală
395
C oknkm a F ii n k k
397
COKNKUA FUNKIÎ
398
Sânge de cerneală
400
Sânge de cerneală
401
C oiiN K iM F u n k k
402
Sânge de cerneală
403
C orn e u a F unke
404
Sânge de cerneală
405
C ohnkijIa F unkh
— Dacă doriţi.>
Privi în jos, pe coridorul întunecat.
— Brianna nu vrea să vorbescă niciodată de tatăl ei.
Una din bucătărese susţine că el ar fi un scuipător-de-foc.
Ea spune că mama Briannei fusese foarte îndrăgostită de
el, dar apoi se îndrăgostise de ea unul dintre incendiatori
şi-i tăiase faţa scuipătorului-de-foc.
— Aşa am auzit şi eu povestea! Fenoglio se uită gândi
tor la ea. Povestea lui Deget-de-praf, amară şi dulce, era
sigur pe gustul Violantei.
— Se pare că l-a dus la un felcer şi a stat cu el până
s-a vindecat.
Ce absentă suna vocea ei, ca şi cum s-ar fi pierdut prin
tre cuvinte, cuvintele lui Fenoglio -. Dar tot a părăsit-o.
- Violante îsi întoarse fata -. Scrie-i scrisoarea! zise ea
9 9
406
Sânge de cerneală
408
Sânge de cerneală
409
C o k n h l ia F u n k k
410
Sânge de cerneală
411
CORNEUA FlJNKK
412
Sânge de cerneală
413
C o k n h u a F unkk
414
Sânge de cerneală
415
COUNKUA FlINKK
417
CoitNKMA FUNKH
418
Sânge de cerneală
420
Sânge de cerneală
421
COKNKIM FUNKE
422
Sânge de cerneală
423
C orn (OUA F un kk
424
Sânge de cerneală
425
CoitNKMA FtlNKK
426
Sânge de cerneală
427
COKNKUA FlINKK
428
Sânge de cerneală
429
C o kn k ua . F unkk
431
CoKNIil.lA FlJNKK
— E rău?
— Aş, de unde! zise Deget-de-praf, dar tresări când
Farid îi curăţă tăietura adâncă. - Bietul Dansator-pe-nori!
murmură el. A scăpat o dată de moarte, dar acum Omul
Rece a pus totuşi mâna pe el. Cine ştie! Pesemne Doamne
lor Albe nu le place să le scapi aşa la limită printre degete.
— îmi pare rău! - Meggie vorbi atât de încet, încât
Farid abia o înţelese -. îmi pare atât de rău! E totul numai
din vina mea, şi el a murit de pomană. Căci unde să ne
mai găsească Fenoglio, chiar dacă a scris ceva?
— Fenoglio! - Deget-de-praf îi rosti numele ca pe acela
al unei boli -. Le-ai simţit şi tu?
Meggie se uită la el.
— M-am gândit că îi simt cuvintele pe piele. M-am
gândit că acum îl omoară pe Deget-de-praf şi noi nu putem
face nimic!
-— Dar totuşi am putut! zise Farid semeţ.
Deget-de-praf se lăsă din nou pe spate şi privi în sus
spre stele.
— Aşa să fie? O să vedem. Poate că bătrânul a prevă
zut între timp altceva pentru mine. Poate că moartea mă
aşteaptă la alt colţ.
— N-are decât s-aştepte! zise Farid şi pescui un săculeţ
din rucsacul lui Deget-de-praf. Puţin praf zânesc n-are
cum să strice nimănui, murmură el, în timp ce lăsa să se
prelingă pe rană pulberea strălucitoare.
Apoi îşi trase cămaşa peste cap, tăie cu cuţitul o fâşie
şi o înfăşură cu grijă în jurul piciorului lui Deget-de-praf.
Ceea ce nu era uşor cu degetele arse, dar el făcu tot posi
bilul. Chiar dacă durerea îi schimonosea fata. >
Deget-de-praf îi luă mâna şi-o examină încruntat.
— Dumnezeule, degetele tale au atâtea băşici de par
că ar fi jucat elfele de foc pe ele, constată el. Să ştii că
avem amândoi nevoie de felceri. Din păcate Roxane nu e
aici. - Cu un oftat se lăsă din nou pe spate şi privi cerul
432
Sânge de cerneală
433
C o knk ija F unkk
434
Sânge de cerneală
435
CORNKI.TA FlJNKK
437
C o knuua F unkk
438
Sânge de cerneală
439
C o k n k I jIA F ijnkk
440
Sântfe de cerneală
441
COKNHUA FUNKK
442
Sânge de cerneală
443
C o k n k u a F unkk
444
Sânge de cerneală
445
C o r n e l ia F u n k k
446
Sânge de cerneală
447
C o r n e l ia F u n k e
448
Sânge de cerneală
449
C oknrm a F unkk
451
CoRNKlilA FlJNKK
452
Sânge de cerneală
454
Sânge de cerneală
455
C ornf.u a F u n k k
456
Sânge de cerneală
457
C O K N K U A FUNKIO
458
Sânge de cerneală
459
C o r n e l ia F u n k e
460
Sânge de cerneală
461
CoKNKi.iA F u n k k
462
Sânge de cerneală
464
Sânge de cerneală
465
C o r n e l ia F u n k k
466
Sânge de cerneală
467
Cornkma F unkk
469
C o r n k u a F unkk
470
Sânge de cerneală
471
COKNKLIA FUNKE
472
Sânge de cerneală
474
Sânge de cerneală
475
C o r n e l ia F unkio
476
Sânge de cerneală
A II
C o k n k u a F unkk
478
Sânge de cerneală
479
COKNKUA FlJNKK
480
Sânge de cerneală
mare, mai pot face aşa ceva foarte bine, dar nici n-a vrut
H-uudă. I-a spus cineva că moartea lui o să i se tragă din
foc. De-atunci nu ne lasă s-aprindem decât lumânări.
Dispreţul pentru blândeţea stăpânului său era evident.
Huhurezu se uită la Meggie. îmi pare rău, spunea pri
virea lui. Şi încă o întrebare îi citi în ochi. Unde este
Deget-de-praf? Da, unde?
— Lasă-mă să merg cu ea.
Roxane veni lângă Meggie şi încercă s-o ia de umeri,
dar Vulpoi-roşu o împinse brutal.
— Doar fata de pe figura vrăjită, zise el. Şi felcerul!
Roxane, Bella şi alte câteva femei îi urmară până la poar
ta care ducea la mare. Spuma valurilor strălucea în lumina
lunii şi ţărmul părea pustiu, în afară de câteva urme de paşi
la care, din fericire, nimeni nu se uită mai atent. Soldaţii
aduseseră cai pentru prizonieri, iar cel al lui Meggie ciuli
urechile când unul din soldaţi o puse pe spinarea lui slabă.
Abia când calul porni la trap pe munte, îndrăzni să se uite,
neobservată, înjur. Deget-de-praf şi Farid nu erau de văzut
pe nicăieri. Cu excepţia urmelor de picioare pe nisip.
Foc şi apă
482
Sânge de cerneală
483
C o k n k u a F unkk
484
Sânge de cerneală
485
C o KNKI jIA FlJNK K
— De ce?
Farid se uită la el cu ochi mari.
— Fiindcă o să ne facă invizibili, răspunse Deget-de-
praf, în timp ce-şi freca funinginea de faţă. Până la răsă
ritul soarelui.
Nevăzuţi ca vântul
487
C oknkm a F unkk
488
Sânge de cerneală
489
COHNKMA FUNKH
490
Cap-de-viperă
Gânduri de moarte
se adună peste fericirea mea
ca nori întunecaţi
peste secera de argint a lunii.
Sterling A. Brown, Gânduri de moarte
491
C oiiN isu A F ijnkk
492
Sânge de cerneală
493
COKNKUA FlJNKK
494
Sânge de cerneală
495
C o iin k u a F un kk
496
Sânge de cerneală
497
CouNKiiiA F u n k e
498
Sânge de cerneală
499
C o r n e l ia F u n k e
500
Foc pe perete
501
C ornioma F u n k k
502
Sânge de cerneală
503
C o k n k m a F iin kk
504
Sânge de cerneală
505
CORNHIJA FlINKK
506
Sânge de cerneală
507
C ornkm a F unkk
508
Sânge de cerneală
510
Sânge de cerneală
511
C oknkm a F unkk
512
Sânge de cerneală
513
C o r n h lia F u n k k
514
Sânge de cerneală
515
COKNKIJA FlJNKK
517
CoitNEI JA FlJNKH
518
Sânge de cerneală
519
C o r n e l ia F unkk
521
Cornuua F unkk
522
Sânge de cerneală
523
C o r n e l ia F u n k e
524
Sânge de cerneală
525
C o r n e l ia F ijn kk
526
Sânge de cerneală
527
C o k n k u a F unkk
529
C o r n k u a F unkk
530
Sânge de cerneală
531
Stăpânul poveştii
532
Sânge de cerneală
533
COKNKIJA FUNKK
534
Sânge de cerneală
536
Sânge de cerneală
Meggie ieşi din spatele lui Mo, când Mortola veni spre
ea. Voia să-i arate că nu-i era l'rică (chiar dacă asta era,
fireşte, o minciună curajoasă).
— Erau interesante cuvintele pe care le ascunseseşi
sub hainele tale, îi şopti Mortola. Cap-de-viperă a fost
interesat în special de partea în care e vorba de trei cuvin
te speciale. O, ia te uită, cât i s-a albit nasul frumuşel! Da,
Cap-de-viperă ştie de planul tău, Porumbiţo, şi că Mortola
nu e atât de proastă pe cât crezuse. Cartea însă pe care i-ai
promis-o vrea totuşi s-o aibă. Nebunul crede într-adevăr
că voi doi îi puteţi închide moartea într-o carte. - Coţofana
strâmbă din nas de atâta prostie princiară şi se apropie
şi mai mult de Meggie -. Da, el e un nătărău naiv ca toţi
principii! îi şuşoti ea lui Meggie. Noi două ştim asta, nu-i
aşa? Căci cuvintele pe care le aveai la tine povesteau şi
că Cosimo cel Frumos cucerea această Cetate şi-l omo
ra pe Cap-de-viperă - cu ajutorul cărţii pe care tatăl tău
va trebui s-o lege pentru el. Dar cum să se întâmple aşa
ceva? Cosimo a murit, şi de astă dată definitiv. Da, te uiţi
speriată la mine, vrăjiţoareo, nu-i aşa?
Cu degetele noduroase o ciupi brutal de obraji.
Mo dădu să-i împingă mâna, dar Basta îi puse cuţitul
în faţă.
— Limba ta şi-a pierdut forţa magică, drăguţo! şuşoti
Coţofana. Cuvintele au rămas simple cuvinte. Cartea pe
care tatăl tău trebuie s-o lege pentru Cap-de-viperă, o să
fie o carte goală - iar când Principele de argint va înţele
ge în sfârşit asta, nimic nu o să vă mai scăpe de călău. Şi
Mortola o să fie, în fine, răzbunată.
— Las-o în pace, Mortola!
Mo o luă pe Meggie de mână în ciuda cuţitului lui Basta.
Meggie îi strânse cu putere degetele în vreme ce gându
rile i se învălmăşeau în cap. Cosimo murise? Pentru a
doua oară? Ce însemna asta? „Absolut nimic“ se gândi.
537
CoitNKMA F u n k k
538
Sânge de cerneală
539
C o r n e l ia F u n k e
540
Sânge de cerneală
541
C o h n e ija F u n k k
542
Sânge de cerneală
543
CoitNKMA F u n kk
544
Sânge de cerneală
545
C o k n k i .i a F u n k k
546
Sânge de cerneală
547
C o r n e lia F u n k e
548
Sânge de cerneală
549
C oknkm a F unkk
550
Sânge de cerneală
ând ne întoarcem?
Mâ Farid punea această întrebare de mai multe ori pe
zi şi de fiecare dată primea acelaşi răspuns:
— încă nu!
— Dar suntem de atâta timp aici.
Trecuseră aproape două săptămâni de la măcelul din
pădure şi se săturase, se săturase atât de mult să stea în
Vizuina de Viezure.
— Ce se întâmplă cu Meggie? Mi-ai promis că ne
întoarcem!
— Dacă mai insişti aşa, uit de promisiune, îi răspunse
Deget-de-praf - şi se duse la Roxane.
Aceasta se ocupa zi şi noapte de răniţii pe care îi des
coperise printre morţi, cu speranţa ca cel puţin aceşti
bărbaţi să se reîntoarcă în Ombra, dar chiar şi pe unii
dintre ei îi îngrijea de pomană. „O să rămână cu ea“ , se
gândea Farid de câte ori îl vedea pe Deget-de-praf stând
lângă Roxane. „Şi eu va trebui să mă duc singur în Ceta
tea Nopţii." Gândul îl durea atât de tare, de parcă l-ar fi
muşcat focul.
552
Sânge de cerneală
553
COKNKMA FUNKK
554
Sânge de cerneală
555
C o h n k l ia F u n k k
556
Sânge da cerneală
557
COKNKMA FUNKK
558
Sânge de cerneală
560
Sânge de cerneală
— Ce căutaţi aici?
Mo ţinea încă în mână cuţitul de tăiat hărtie. Cap-de-
viperă îl fixă. Ochii îi erau şi mai injectaţi decât în noaptea
în care Meggie încheiase târgul cu el.
— Cât mai durează? izbucni el. Fiul meu ţipă. Ţipă toa
tă noaptea. Le simte pe Doamnele Albe, exact ca şi mine.
Acum vor să-l ia şi pe el, pe el şi pe mine, pe deasupra. In
nopţile cu furtună sunt deosebit de înfometate.
Mo puse cuţitul de-o parte.
— Mâine termin, cum ne-am înţeles. Aş fi terminat
chiar mai devreme, dar pielea de îmbrăcat era găurită de
spini şi avea rupturi, ceea ce m-a ţinut în loc, şi nici hârtia
nu era de cea mai bună calitate.
— Da, da, bine, bibliotecarul mi-a transmis reclamaţiile
tale! - Vocea lui Cap-de-viperă suna de parcă ar fi răguşit
strigând -. Dacă ar fi după Taddeo, ţi-ai petrece tot restul
vieţii în această cameră şi mi-ai lega toate cărţile. Dar am
să-mi ţin cuvântul! Am să vă las să plecaţi, pe tine, pe fata
ta, pe nevastă-ta şi adunătura de jongleri... N-au decât
să plece toţi, eu vreau numai cartea! Mortola mi-a vorbit
de trei cuvinte pe care fata ta mi le-a ascuns cu viclenie,
dar mi-e indiferent - am să am grijă ca nimeni să nu le
scrie înăuntru! Vreau să-i râd odată în faţă Omului Rece
şi nevestelor lui palide! încă o noapte, şi mă dau cu capul
de pereţi, îmi omor nevasta, îmi omor copilul şi vă omor
pe toţi. Ai înţeles Gaiţă, sau cum va fi fiind numele tău?
Trebuie să termini înainte să se întunece din nou!
Mo netezi coperta de lemn pe care cu o zi înainte o
învelise în piele.
— Am să fiu gata de îndată ce va răsări soarele. Dar
juraţi-mi pe viaţa fiului Vostru că atunci ne lăsaţi pe loc
să plecăm.
Cap-de-viperă se uită în jur ca şi cum Doamnele Albe
s-ar fi aflat deja în spatele lui.
561
C o k n k lia F u n k k
562
Sânge de cerneală
564
Sânge de cerneală
565
C o r n u u a F unkk
vedea faţa Resei, altă dată pe aceea a lui Meggie, apoi din
nou pe aceea a lui Huhurezu. Şi pe Prinţul Negru îl văzu
se deja în vis, cu sânge pe piept. Iar astăzi - astăzi fuse
se faţa lui Farid. La fel ca în noaptea de dinainte. Când
vedeniile reveniră, atât de desluşite, atât de clare, Deget-
de-praf închise ochii... Fireşte, încercase să-l convingă pe
băiat să rămână în mină cu Roxane. Dar zadarnic!
Deget-de-praf se sprijini cu spatele de piatra rece, în
care mâini demult dispărute tăiaseră galeriile înguste, şi
îl privi pe băiat. Farid se încolăcise ca un copil mic, cu
genunchii ridicaţi la piept, alături de cei doi jderi. Aceştia,
când se întorceau de la vreo vânătoare oarecare, se culcau
tot mai des lângă Farid, poate fiindcă ştiau că Roxane nu-i
putea suferi.
Ce liniştit dormea băiatul, cât de diferit era faţă de cum
îl văzuse Deget-de-praf în visele sale. Ba chiar îi alunecă
un zâmbet pe faţa oacheşă. Poate că o visa pe Meggie,
Meggie a Resei, atât de asemănătoare cu mama ei ca o
flacără cu altă flacără, şi totuşi atât de diferită. „Crezi şi
tu că-i merge bine, nu?“ De câte ori pe zi nu punea între
barea asta! Deget-de-praf îşi amintea încă bine de senti
mentul primei îndrăgostiri. Abia dacă fusese mai mare
decât Farid. Cât de lipsită de apărare îşi simţise deodată
inima, ca un lucru care tremura, care zvâcnea, fericit şi
îngrozitor de nefericit totodată.
O pală de aer rece trecu prin galerii şi Deget-de-praf
văzu cum băiatul se înfioară în somn. Gwin ridică privirea
când Deget-de-praf se sculă, îşi scoase haina de pe umeri
şi-l înveli pe Farid cu ea.
— Ce te uiţi aşa la mine, şopti el jderului. S-a strecurat
în inima ta ca şi în a mea. Cum de ni s-a întâmplat aşa
ceva, Gwin?
Jderul îşi linse labele şi se uită la el cu ochii lui negri.
Dacă visa, atunci sigur visele lui erau numai despre vână
toare, iar nu despre băieţi morţi.
566
Sânge de cerneală
568
Sânge de cerneală
569
CoitNKMA F u n k k
570
Sânge de cerneală
571
CoitNKMA F u n k k
572
Sânge de cerneală
573
CoitNKlilA FlJNKK
574
Sânge de cerneală
575
C o r n k IjIa F u n k k
576
Sânge de cerneală
577
COHNHUA FUNKH
578
Sânge de cerneală
579
COKNKLIA FlJNKK
580
Sânge de cerneală
581
C o r n k l ia F u n k k
582
Sânge de cerneală
584
Sânge de cerneală
585
C o r n e lia F unke
586
Sânge de cerneală
587
C o k n h l ia F u n k k
588
Sânge de cerneală
589
C O U N K I M F lJ N K li
591
C ornelia F ijnke
592
Sânge de cerneală
593
CoitN UIM FlJNKH
594
Sânge de cerneală
595
C o r n e l ia F u n k e
596
Sânge de cerneală
597
C o h n k IiIa F un kk
598
Sânge de cerneală
599
CoitNKUA FUNKE
600
Sânge de cerneală
601
C o r n e l ia F u n k e
602
Sânge de cerneală
603
C ounklja F u n k k
605
CoKNMiiiA F u n k k
606
Sânge de cerneală
607
C o r n e l ia F u n k k
608
Sânge de cerneală
609
C o r n e l ia F unke
610
Sânge de cerneală
612
Sânge de cerneală
613
CoRNKiiiA F unkk
615
COUNKMA FUNKIÎ
616
Sânge de cerneală
617
C o k n k m a F un kk
Bucuria de a scrie,
posibilitatea de a păstra,
răzbunarea mâinii muritoare.
Wialawa Szymborska,
Bucuria de a scrie
619
C o r n e l ia F u n k k
620
Sânge de cerneală
621
CoRNHIJA FlINKK
622
Sânge de cerneală
623
C oun i 'X ia F u n k k
624
A
încotro ?
625
COKNKMA F lIN K K
626
Sânge de cerneală
să-l aducă înapoi de-acolo unde era acum. Chiar dacă i-ar
fi scris numele cu litere de foc pe zidurile Cetăţii Nopţii,
faţa lui Deget-de-praf ar fi rămas în continuare la fel de
teribil de liniştită, aşa cum îl văzuse ultima oară.
Nu. Doar Orpheus putea să încerce. Dar el încă nu
scrisese niciun cuvânt de când Meggie îl adusese aici. Nu
făcea decât să stea ca un nătâng, sau să meargă în sus şi-n
jos, în vreme ce tâlharii îl priveau bănuitor. Şi Limbă-vră
jită îi arunca priviri puţin prietenoase. Când îl revăzuse,
se albise la faţă. Pentru o clipă Farid se gândise că avea să
pună mâna pe Cap-de-brânză şi să-l bată măr, dar Meggie
îl luase repede de braţ şi plecase cu el. Ce vorbiseră împre
ună, Meggie nu-i spusese. Ştiuse că tatăl ei n-avea să vadă
cu ochi buni dacă îl aducea încoace pe Orpheus, şi totuşi
o făcuse. Pentru el. îl interesa asta pe Orpheus? O, nu! El
se comporta de parcă propria voce l-ar fi adus aici şi nu
aceea a lui Meggie. Câine înfumurat, de trei ori blestemat!
— Farid? Te-ai hotărât? - Tresări din gândurile lui
negre, Meggie era în faţa lui -. Vii cu noi? Resa spune că
poţi rămâne la noi cât vrei, şi nici Mo n-are nimic împo
trivă.
Limbă-vrăjită stătea în continuare lângă tâlhari şi vor
bea cu Prinţul Negru. Farid văzu cum Orpheus îi observa
pe cei doi. Apoi reîncepu să meargă în sus şi-n jos, îşi frecă
fruntea, murmură ceva ca şi cum ar fi vorbit cu el însuşi.
„Ca un nebun“ , se gândi Farid. „Mi-am pus speranţele
într-un nebun."
— Aşteaptă aici. - O lăsă pe Meggie şi se duse la Orphe
us -. M-am hotărât. O să plec cu Meggie! zise el răstit. Iar
tu poţi să rămâi unde vrei.
Cap-de-brânză îşi îndreptă ochelarii.
— Ce tot spui? Eu vin, evident, cu voi! Vreau să văd
Ombra, Pădurea-fără-drum, Cetatea, pe Principele Slăni
nă. - Privi dealul de sus Mi-ar fi plăcut să văd şi Cetatea
Nopţii, dar după tot ce s-a întâmplat aici nu pare să fie
627
C o r n e l ia F u n k k
628
Sânge de cerneală
INIMĂ DE CERNEALĂ
Prima parte
Meggie
Resa (Theresa)
631
COKNKMA FlJNKH
Elinor Loredan
Fenoglio
Deget-de-praf
Gwin
632
Sânge de cerneală
Farid
Acest băiat arab este scos din nebăgare de seamă din O mie
şi una de nopţi; e priceput în a se furişa, a fura, a spiona, a pune
cătuşe şi în alte măiestrii hoţeşti. Dar e şi un elev sârguincios
al lui Deget-de-praf, căruia îi e devotat.
Capricorn
Mortola
Basta
Una din slugile cele mai devotate ale lui Capricorn. Foar
te superstiţios şi îndrăgostit de cuţitul său, fără de care nu
e niciodată văzut. Cândva i-a tăiat faţa lui Deget-de-praf. Ar
trebui să fie dat Umbrei spre a fi devorat, fiindcă l-a lăsat pe
Deget-de-praf să scape din temniţă. Moartea lui Capricorn îl
633
C o k n k tja F unkk ,
Darius
ÎN PĂDUREA-FĂRĂ-DRUM
635
C o k n k ij a F unkk
IN OMBRA
IN GOSPODARIA ROXANEI
636
Sânge de cerneală
IN TABARA SECRETA
Piticuţa-de-muşchi vindecătoare
ÎN MOARA-ŞOARECILOR
IN BOLNIŢA
637
C oknf .u a F u n k k
ÎN CETATEA NOPŢII
IN VIZUINA VIEZURELUI
ANIMALE
638
Cuprins