Cele Şase Sunete Vindecătoare

Publicat pe 23 februarie 2019 de Simona Igna

„Cele Şase Sunete Vindecătoare” este o practică antică de păstrare a sănătăţii.

Esenţa practicii constă în vocalizarea a şase sunete diferite în momentul
expiraţiei: SI, CHUI, XU, HE, HU, XI.
Sunet Organ Element
SI Plămâni Metal
CHUI Rinichi Apă
XU Ficat Lemn
HE Inimă Foc
HU Splina Pământ
XI Triplul încălzitor
În cartea Esenţele atingerii longevităţii, Leng Qian descrie cele şase sunete
vindecătoare:
Practicând XU primăvara redă strălucirea ochilor şi susţine ficatul
Practicând HE toamna reduce focul inimii
Practicând SI iarna stabilizează şi umezeşte plămânii
Practicând CHUI linişteşte rinichii
Practicând XI curăţă căldura şi agitaţia din Triplul Încălzitor
Practicând HU întăreşte splina în toate cele patru anotimpuri
Pronunţarea lor în tăcere
Depăşeşte orice elixir al imortalităţii.
Cele Şase Sunete Vindecătoare se bazează pe teoriile medicinii tradiţionale
chineze legate de yin şi yang, cele cinci elemente, ciclurile de generare şi
restrângere, unitatea dintre om şi natură. Cele Şase Sunete Vindecătoare asociază
secvenţa celor patru anotimpuri cu proprietăţile celor cinci organe energetice
(ficat, inimă, splină, plămâni şi rinichi). Practica utilizează forma gurii pentru a
pronunţa cele cinci tonuri muzicale (Jiao, Zhi, Gong, Shang şi Yu) şi le asociază cu
mişcările respiraţiei, minţii şi trupului. Qi-ul terestru urcă şi Qi-uil celest coboară,
vechiul este expirat şi noul este inspirat. Aceste qi-uri ale naturii se unesc cu qi-ul
postnatal de apărare şi de hrănire şi activează adevărata sursă (Zhen Yuan),
îmbunătăţesc circulaţia qi-ului şi sângelui prin organele interne eliminând staza
şi stagnarea, elimină toxinele, reglează absenţa sau epuizarea qi-ului,
reconstruieşte şi reîntinereşte, îmbunătăţeşte sănătatea mentală şi fizică şi
permite atingerea longevităţii. De asemenea cele Şase Sunete Vindecătoare pot
trata boli determinate de difuncţia organelor interne.

Metoda de practică
Vocalizarea sunetelor este precedată de adoptarea acestei poziţii. Practica se
realizează când suntem într-o stare caracterizată de “relaxat, calm, natural” şi
când qi-ul şi sângele circulă liber. Stăm cu tălpile picioarelor depărtate la o lăţime
de umeri, cu capul şi ceafa drepte cu Bai Hui îndreptat în sus. Ne concentrăm pe
abdomenul inferior, cu gura uşor închisă şi limba în cerul gurii (vârful limbii apasă
uşor în interiorul gurii, pe gingia superioară, puţin deasupra incisivilor centrali).
Umerii şi coatele sunt relaxaţi, braţele atârnă natural în lateral. Pieptul este uşor
retras în interior, spatele este drept (cu curbura naturală în formă de S), şalele
sunt relaxate, genunchii sunt uşor îndoiţi şi relaxaţi. Mintea este limpede,
respiraţia este naturală şi calmă. Nu ne forţăm şi nu depunem efort. Ne bucurăm
de starea liniştită a minţii vide, fără gânduri, de inima liniştită, fără emoţii, de
poziţia verticală şi de corpul relaxat.
Sunetul XU calmează qi-ul ficatului
Poziţia gurii: Buzele sunt strânse cu o uşoară tensiune orizontală (vedeţi în a doua
figură legătura gurii cu prima ramură din meridianul ficatului). Vârful limbii este
îndreptată în faţă şi uşor curbată înapoi, cu cele două laterale ale limbii uşor
curbate spre centru. Cu dinţii uşor depărtaţi se expiră. (Pentru români este mult
mai uşor pentru că practic se pronunţă sunetul Şşşşşşî! Încercaţi să pronunţaţi şî
expirat şi să conştientizaţi cum este dispusă limba, dinţii şi buzele în gură.)
Mişcarea corpului: Mâinile din lateral sunt aduse în faţă, la nivelul abdomenului
inferior. Cu dosul mâinilor îndreptate una spre alta, se ridică mâinile pe axa
centrală a corpului şi se inspiră natural. Când mâinile sunt deasupra capului,
acestea sunt depărtate în lateral precum o pasăre îşi deschide aripile (palmele se
deschid în sus şi spre exterior), se expiră şi se pronunţă şî. Pe expiraţie ochii sunt
larg deschişi. Mâinile se relaxează şi sunt aduse înapoi la nivelul capului cu
palmele în jos şi se inspiră natural. Mâinile sunt coborâte cu palma în jos pe axa
centrală trecând pe lângă faţă, piep, abdomen şi se expiră natural. Rămânem
pentru puţin timp în repaus după care repetăm ciclul. Acest ciclu de respiraţie şi
mişcare a corpului se repetă de şase ori.
Traiectoria qi-ului: Pe expiraţie se apasă uşor cu degetul mare solul. Mintea
ghidează qi-ul ficatului care urcă de la degetul mare al piciorului, de la Da Dun
(LV1), Tai Chong (LV3) şi Zhong Du (LV6) trecând prin partea interioară gambei,
a genunchiului şi a coapsei, înconjură organele genitale, ajunge la abdomenul
inferior, traversează ambele părţi ale stomacului şi se uneşte cu ficatul şi bila. De
aici urcă penetrând diafragma şi se răspândeşte în regiunea hipocondriacă.
O ramură urcă prin spatele gâtului spre craniu conectându-se cu ochiul şi creierul
şi se uneşte cu canalul guvernor în creier în punctul numit Palatul noroios (GV20).
Ce-a de-a doua ramură, care pleacă din ficat, urcă spre plămân după ce trece prin
diafragmă. Apoi trece prin punctele Zhong Fu (LU1) şi Yun Men (LU2) şi continuă
de-a lungul interiorului braţului sfârşind în punctul Shao Shang (LU11) în partea
interioară a degetului mare de la mână.
După ce se practică o perioadă mai lungă de timp, se simte qi-ul în ochi. Unele
persoane cu probleme pot resimţi durere, lăcrimare sau o o amorţire în zona
ochilor sau o tensiune la punctul Shao Shang (LU11). Treptat ochii îşi recapătă
strălucirea şi vederea se îmbunătăţeşte.
Precizare: Expiră printre dinţi şi apoi respiră natural, trecând progresiv la
respiraţia abdominală. Împinge abdomenul în timpul inspiraţiei, în timp ce
diafragma coboară şi aerul coboară în abdomen. Relaxează întregul corp şi
linişteşte mintea. În timpul expiraţiei cu pronunţarea XU se poate contracta
sfincterul anal, perineul, abdomenul şi muşchii coapselor odată cu ridicarea
diafragmei şi schimbarea punctului de susţinere a greutăţii pe călcâie. Odată cu
pronunţarea XU, qi-ul terestru este condus în sus dinspre punctul-izvor Da Dun
(degetul mare de la picior) când degetele mari apasă uşor solul. La sfârşitul
expirării, pieptul şi abdomenul sunt goale.
Scop:Sunetul XU poate vindeca boli ale ochilor şi poate îmbunătăţi simptomele
hiperactivităţii focului ficatului şi vacuităţii ficatului, hepatomegalia, apetitul slab,
indigestia, uscăciunea ochilor şi vertigo.
Modul de utilizare a exerciţiului
Exerciţiul se poate utiliza pentru a menţine starea de sănătate sau pentru
vindecare. În primul caz se utilizează ciclul de generare a celor cinci elemente, în
al doilea caz ciclul de restrângere.
Ciclul de generare ne spune să pronunţăm sunetele în următoarea ordine: Xū
(Lemn) → Hē (Foc) → Hū (Pământ) → Sī (Metal) → Chuī (Apă) → Xī (Lemn –
Triplul Încălzitor). Dacă aveţi doar puţin timp la dispoziţie, puteţi practica doar
sunetul asociat anotimpului prezent. De exemplu dacă este iarnă practicaţi
sunetul Chui pentru a întări rinichii. Ultimul sunet Xi poate fi practicat tot timpul
anului pentru a întări Triplul Încălzitor.

Ciclul de restrângere este Hē (Foc) → Hū (Pământ) → Sī (Metal) → Chuī (Apă)

→ Xī (Lemn – Triplul Încălzitor)→ Xū (Lemn) . Restricţionarea unui element
poate determina întărirea altui element. De exemplu dacă qi-ul plămânilor este
slăbit (vid), se poate pronunţa HE. Focul restrânge Metalul şi slăbirea elementului
care restrânge Metalul conduce la întărirea Metalului, în acest caz la întărirea qi-
ului plămânilor.
Dacă un organ necesită o atenţie specială, practicaţi sunetul corespunzător
organului respectiv, cu precizarea că organul energetic din Medicina chineză nu
corespunde pe de-a întregul cu organul din medicina occidentală.
În versiunea iniţială, antică, „Cele Şase sunete vindecătoare” era o tehnică pură de
respiraţie, care nu includea mişcări ale corpului. Ulterior au fost adăugate
mişcările pentru a facilita curgerea qi-ului şi a permite eliminarea mai bună a Bing
Qi-ului, energiei patogene. Mişcările apar prima dată în Dinastia Ming (1386 –
1644) în tratatele lui Hu Wenhuan şi Gao Lian.
Începătorii trebuie să pronunţe cu glas tare sunetele pentru a preveni blocarea
respiraţiei şi pentru a-i obişnui cu curgerea qi-ului prin corp la pronunţarea
fiecărui sunet. Odată cu familiarizarea cu fiecare tip de vibraţie asociat fiecărui
sunet, faptul că acest sunet este audibil sau nu devine mai puţin important.
Important nu este sunetul în sine, ci modul în care este produs şi în special tipul
de activitate mentală care pune în mişcare un anumit flux de
qi.https://qigongspirit.wordpress.com