Nervii cranieni

• Sunt nervi care intră sau ies în (din) encefal trecând prin găurile de la
baza craniului şi se distribuie teritoriilor respective de la cap şi gât, iar prin
ramurile lor vegetative la torace şi chiar la abdomen.

• Conţin fibre nervoase: motorii, senzitive, senzoriale şi vegetative.

• Se descriu 12 perechi de nervi cranieni numerotaţi de la I la XII.

• Din punct de vedere funcţional se împart în motori (III, IV, VI, XI şi XII),
senzoriali (I, II şi VIII) şi micşti (V, VII, IX şi X),

• Nervii cranieni îşi au originea in formaţiunile nucleare ale trunchiului cu

excepţia primelor două perechi.
• I. Nervul olfactiv (N. olfactorii) reprezintă prima pereche de nervi
cranieni. Este un nerv senzorial ce asigură simţul mirosului.
• Celulele olfactive din regiunea olfactorie a mucoasei nazale reprezintă
protoneuronul căii olfactive.
• Sunt neuroni bipolari inclavaţi printre celulele epiteliale de susţinere fiind
în acelaşi timp receptori şi celule de susţinere. Prelungirea dendritică a celulelor
olfactive se termină cu nişte umflături ,numite vezicule olfactive prevăzute cu cili
scurţi şi subţiri numiţi cili olfactivi ce se proiectează la suprafaţa mucoasei
nazale.Axonii celulelor olfactive sunt înveliţi de teaca lui Schwann şi formează
nervii olfactivi (drept şi stâng).
• Fibrele nervoase ale nervului olfactiv se găsesc în straturile profunde ale
mucoasei din zona olfactivă, situată în porţiunea superioară a foselor nazale.
• Ajunse la lama ciuruită a etmoidului traversează orificiile acesteia.
• Tracturile olfactive care ajung la ariile olfactive de la nivelul scoarţei
cerebrale ce aparţin complexului rinencefalic. Explorarea chirurgicală a nervului
olfactiv este necesară în fisurile post-traumatice ale lamei ciuruite a etmoidului
urmare a unui traumatism cranian complicat cu rinoragie (scurgere de sânge prin
nas), rinolicvoree (scurgere de LCR prin nas), sau chiar cu o meningită.

• II. Nervul optic (N. opticus) reprezintă cea de-a Il-a pereche de nervi
cranieni.
• Este un nerv senzorial ce asigură simţul văzului. Fibrele nervului optic
iau naştere la nivelul retinei.
• Axonii foarte lungi ai deutoneuronilor căii optice (celulele ganglionare) ce
corespund fiecare la 90-180 de celule vizuale se unesc şt formează fibrele
nervului optic. Amielinice în retină ele devin mielinice în afara globului ocular.
• Nervul optic părăseşte globul ocular şi orbita. Pătrunde în cutia craniană
şi se încrucişează cu cel de partea opusă (se încrucişează doar fibrele interne
nazale în timp ce fibrele externe temporale rămân de aceeaşi parte) la nivelul
chiasmei optice
• . Posterior de chiasma optică se continuă cu tractul optic (drept respectiv
stâng).Calea optică are al treilea neuron la nivelul corpilor geniculaţi laterali şi se
proiectează în final la nivelul lobului occipital.
• Explorarea chirurgicală a nervului optic este indicată în:
- compresiuni post-traumatice la nivelul canalului optic datorate unei fracturi
sau a unui hematom la acest nivel ce comprimă nervul
- tumori (meningioame, glioame),
- leziuni inflamatorii.
• Explorarea se face pe cale transfrontală.

• III.Nervul oculomotor (N. oculomotorius) reprezintă cea de-a IlI-a

pereche de nervi cranieni.
• Vehiculează fibre somatomotorii şi parasimpatice. Originea sa aparentă
(originea aparentă reprezintă locul prin care nervii cranieni ies din trunchiul
cerebral) se află la nivelul fosei interpedunculare.
• De la origine trece lateral de procesul clinoidian posterior apoi se aplică
pe faţa superioară a sinusului cavernos.
• Pătrunde în cavitatea orbitală trecând prin fisura orbitală superioară
• Nucleul său situat în mezencefal cuprinde o coloană somatomotorie
destinată muşchilor oculomotori (drept superior, drept inferior,drept intern, oblic
inferior şi ridicător al pleoapei superioare) şi o coloană visceromotorie ce
aparţine parasimpaticului cranian destinată sfincterului pupilar şi muşchiului ciliar.
• Paralizia nervului oculomotor este caracterizată de:
-ptoza palpebrală (pleoapa superioară căzută, ce nu se poate ridica) urmare
a paraliziei muşchiului ridicător al pleoapei superioare,
-imposibilitatea efectuării mişcărilor de ridicare şi de adducţie a globului
afectat;
• - paralizia musculaturii intrinseci (pupilă dilatată, reflexul de
acomodare şi la lumină absente).

• IV.Nervul trohlear (N. trochlearis, patetic) reprezintă cea de-a IV-a

pereche de nervi cranieni.
• Este un nerv somatomotor destinat muşchiului oblic superior.
• Nucleul său este situat la nivelul mezencefalului - Este singurul nerv
cranian cu origine aparentă pe faţa osterpioară a tunchiului cerebral.
• De la origine nervul trohlear se dirijează către fisura orbitală superioară
prin care pătrunde în cavitatea orbitală şi merge la muşchiul oblic superior.
• Paralizia nervului trohlear se manifestă printr-o deviaţie a globului ocular
afectat în sus cu limitarea mişcărilor sale înăuntru şi în jos.
• V.Nervul trigemen (N. trigeminus) reprezintă cea de-a V-a pereche
de nervi cranieni.Este cel mai voluminos nerv cranian. Este un nerv mixt, senzitiv
pentru regiunile faciale şi motor pentru muşchii masticatori.
• Originea aparentă a nervului trigemen se găseşte pe faţa anterioară a
punţii la nivelul piramidelor pontine de unde emerg rădăcina senzitivă şi rădăcina
motorie.
Originea motorie este reprezentată de nucleul masticator situat în punte.
• Originea senzitivă este situată într-o coloană senzitivă bulbopontină.
• Originea vegetativă este reprezentată de nucleul lacrimomuconazal situat
în coloana visceromotorie a trunchiului cerebral.
• De la origine se îndreaptă către ganglionul semilunar al lui Gasser
situat în impresiunea trigeminală de pe faţa anterosuperioară a stâncii
temporalului.
• Trigemenul conţine:
• - fibre motorii destinate muşchilor masticatori;
• - fibre senzitive ce asigură sensibilitatea tactilă, termică şi dureroasă
a tegumentelor feţei, a mucoaselor ce tapetează cavitatea bucală, fosele nazale,
sinusurile paranazale şi mucoasa gingiilor;
• - fibre vegetative secretorii.
• Trigemenul este format din 3 ramuri: nervul oftalmic, nervul maxilar şi
nervul mandibular.

Nervul oftalmic este prima ramură terminală senzitivă. Este cea mai subţire
şi medială dintre ramurile nervului trigemen. Provine din porţiunea medială a
ganglionului semilunar
• Străbate peretele lateral al sinusului cavernos. Părăseşte sinusul
cavernos dând naştere la nivelul fisurii orbitale superioare celor 3 ramuri
terminale:nazală, frontală şi lacrimală

Nervul maxilar este cea de-a 2-a ramură terminală senzitivă a trigemenului.
Se desprinde din porţiunea mijlocie a ganglionului semilunar. Străbate baza
craniului prin gaura rotundă şi pătrunde în fosa infratemporală.
• Se îndreaptă anterior spre canalul suborbital pe care îl străbate şi apoi îl
părăseşte prin gaura suborbitală. La ieşirea din gaura suborbitală se termină prin
numeroase ramificaţii.
• Este destinat tegumentelor regiunilor infraorbitală, nazală şi labială
superioară. Are şi fibre secretorii pentru glandele labiale ale buzei superioare
.
Nervul mandibular este a 3-a ramură terminală mixtă a nervului trigemen.
De la origine nervul mandibular se îndreaptă lateral şi anterior, străbate baza
craniului prin gaura ovală, descinde vertical şi se termină prin 2 trunchiuri
nervoase din care se vor desprinde ramurile terminale
Inervează dinţii, gingia arcadei inferioare, tegumentele regiunilor temporală,
bucală şi maseterină, buza inferioară, muşchii masticatori şi mucoasa porţiunii
anterioare a limbii şi a planşeului cavităţii bucale.

• Tulburările motorii ale trigemenului sunt reprezentate de paraliziile

muşchilor masticatori sau de contracturi unilaterale sau bilaterale ce pot să apară
în anevrisme ale arterei carotide interne, în tumori ale trunchiului cerebral sau
tumori ale bazei de craniu.
• Tulburările senzitive se manifestă sub forma durerilor faciale ce pot să
fie fie primitive fie urmarea cointeresării trigemenului printr-un traumatism, proces
înlocuitor de spaţiu sau alte cauze.

• Nevralgia trigeminală primitivă (esenţială, idiopatică) se caracterizează

prin durere paroxistică cu debut şi sfârşit brusc, limitată strict la teritoriul nervului
trigemen, dar putând interesa întregul teritoriu sau numai o parte din ramuri. Nu
este însoţită de semne obiective.
• Durerea trigeminală simptomatică se caracterizează prin existenţa
tulburărilor obiective de sensibilitate şi reflectivitate (reflex cornean diminuat sau
absent) şi prin coexistenţa uneori a tulburărilor motorii trigeminale.
• In nevralgia secundară durerea este frecvent localizată pe una din
ramurile trigemenului

• VI.Nervul abducens (N. Abducens,) reprezintă cea de-a Vl-a pereche

de nervi cranieni. Este un nerv somatomotor al cărui nucleu de origine se află în
punte. De la origine nervul abducens se îndreaptă anterior în sus şi lateral.
Străbate sinusul cavernos, trece în orbită prin fisura orbitală superioară şi merge
la muşchiul drept lateral. Inervează muşchiul drept lateral. Originea sa aparentă
se găseşte în şanţul bulbopontin situat deasupra piramidelor bulbare.
• Paralizia nervului abducens se manifestă prin pierderea mişcării de
abducţie a globului ocular afectat, strabism convergent şi diplopie (imagine
dublă) care creşte atunci când privirea este îndreptată spre partea paralizată.

• Nervul abducens (N. abducens,) reprezintă cea de-a Vl-a pereche de

nervi cranieni. Este un nerv somatomotor al cărui nucleu de origine se află în
punte.. Străbate sinusul cavernos, trece în orbită prin fisura orbitală superioară şi
merge la muşchiul drept lateral. Inervează muşchiul drept lateral
• Originea sa aparentă se găseşte în şanţul bulbopontin situat deasupra
piramidelor bulbare.
• Paralizia nervului abducens se manifestă prin pierderea mişcării de
abducţie a globului ocular afectat, strabism convergent şi diplopie (imagine
dublă) care creşte atunci când privirea este îndreptată spre partea paralizată.

VII. Nervul facial (N. facialis) şi intermediar al lui Wrisberg (N. intermedius,
VII bis) este un nerv mixt.
• El prezintă 2 rădăcini: una motorie, facialul propriu-zis care cuprinde şi
fibre vegetative pentru secreţia lacrimală;
• - alta senzitivosenzorială (intermediarul lui Wrisberg) ce conţine fibre
vegetative pentru glandele submandibulare şi sublinguale. Originea aparentă a
nervului facial se găseşte pe faţa anterolaterală a trunchiului cerebral la nivelul
şanţului bulbopontin. Originea reală motorie este reprezentată de nucleul
facialului din punte. Originea reală senzitivă se găseşte la nivelul fasciculului
solitar.
• . De la nivelul şanţului bulbopontin facialul propriuzis şi intermediarul lui
Wrisberg se îndreaptă anterior, lateral şi superior către orificiul acustic intern
de pe faţa posterosuperioară a stâncii temporalului. în acest orificiu nervul se
situează în compartimentul anterosuperior prin care pătrunde în canalul
facialului.
• Facialul şi intermediarul lui Wrisberg străbat cele 3 segmente ale
canalului facialului şi părăsesc acest canal prin gaura stilomastoidiană.
• Nervul facial pătrunde în glanda parotidă şi dă naştere ramurilor sale
terminale: temporofacială, transversofacială şi cervicofacială.
• Conţine 4 categorii de fibre. Astfel:
• 1.motricitatea somatică se află în coloana motorie ventrală. Reprezintă
centrul motor al muşchilor mimicii.
• 2.motricitatea viscerală este reprezentată de nucleul salivar superior
destinat secreţiei glandelor submandibulare şi sublinguale şi de nucleul
lacrimomuconazal destinat secreţiei glandelor lacrimale şi mucoasei foselor
nazale;
• - sensibilitatea viscerală are un nucleu distinct;
• - sensibilitatea somatică se află la vârful nucleului solitar şi conţine
o mică parte din fibrele gustative.
• Ultimele 3 categorii formează intermediarul lui Wrisberg.

• Tulburările motorii pot fi deficitare şi iritative. Cele deficitare sunt

reprezentate de paralizia facială centrală şi paralizia facială periferică.
• Paralizia facială centrală este frecvent întâlnită în leziunile fasciculului
geniculat. Ea poate fi provocată de o leziune traumatică, vasculară, infecţioasă,
tumoralâ. Paralizia interesează predominant facialul inferior al hemifeţei opuse
emisferului lezat. Mişcările voluntare sunt abolite, cele ale mimicii emoţionale
relativ păstrate.
• Această paralizie este însoţită de cele mai multe ori de o paralizie a
membrelor de aceeaşi parte cu ea
• Paralizia facială periferică se prezintă clinic ca o paralizie completă a
musculaturii hemifeţei ipsilaterale (de aceeaşi parte) leziunii.
• Apare asimetria facială cu ştergerea şanţurilor şi a pliurilor feţei şi a frunţii
de partea bolnavă. Dată fiind lungimea traiectului nervului facial, cauzele care
determină apariţia unei paralizii sunt numeroase.
• Leziunea poate fi endocraniană sau exocraniană. Paralizia poate să fie
completă sau parţială în funcţie de aspectul clinic şi de gradul leziunii.
• VIII.Nervul vestibulocohlear reprezintă cea de-a VIII-a pereche de
nervi cranieni.
• Este un nerv senzorial constituit dintr-o ramură cohleară destinată
culegerii informaţiilor auditive şi o ramură vestibulară destinată culegerii
informaţiilor legate de statică şi de echilibrul corpului.
• Ramura cohleară se termină în nucleu cohleari.
• Ramura vestibulară se termină în nucleu vestibulari ai planşeului
ventriculului IV. Nervul vestibulocohlear îşi are originea aparentă la nivelul
şanţului bulbopontin

• . De la origine se îndreaptă către orificiul conductului auditiv intern în

care pătrunde. Compartimentul anteroinferior al conductului acustic intern
conţine ramura cohleară a nervului vestibulocohlear, iar prin compartimentele
posterosuperior şi posteroinferior trece ramura vestibulară a nervului
vestibulocohlear.
• Ramura cohleară îşi poate manifesta clinic suferinţa prin simptome de
iritaţie şi simptome de deficit.
• Simptomele de iritaţie sunt reprezentate de acufene, hiperacuzie şi de
halucinaţiile auditive

• Acufenele, relativ frecvent întâlnite constau în zgomote anormale într-una

sau ambele urechi, continue sau survenind periodic. Apar în multe afecţiuni cum
ar fi neurinoamele acustice, tumori sau procese expansive care comprimă nervul.
• Hiperacuzia este însoţită uneori de paraliziile faciale periferice de diverse
cauze, prin paralizia muşchilor scăriţei.
• Halucinaţiile auditive pot avea un caracter elementar (simple zgomote)
sau complex (cuvinte, melodii) şi apar rar izolat.

• Ramura vestibulară îşi poate manifesta suferinţa prin simtome subiective

şi simptome obiective.
• Vertijul (ameţeală) este simptomul subiectiv cel mai important. Poate fi
orizontal (rotator) sau vertical.
• Nistagmusul (mişcări sacadate ale globilor oculari către partea spre care
pacientul intenţionează să privească) reprezintă unul din semnele obiective cele
mai caracteristice pentru leziunile vestibuläre. Poate fi orizontal, vertical rotator
sau mixt.