Digitally signed by

Library TUM
Reason: I attest to the
accuracy and integrity
of this document

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
(de construcţii)

Culegere de teste

Chişinău
2016

0
 UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Inginerie Economică şi Business

Catedra Economie şi Management în Construcţii

Alina Stratila
Liubov Usturoi

ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
(de construcţii)
Culegere de teste

Chişinău
Editura” Tehnica-UTM”
2016
1
 Lucrarea Economia întreprinderii (de construcţii). Culegere
de teste este aprobată şi recomandată pentru publicare la şedinţa
catedrei EMC, FIEB din 18.03.2016 (proces-verbal nr. 5).

Autorii: conf.univ.,dr. Alina Stratila

lector univ. Liubov Usturoi

Redactor responsabil: conf.univ., dr. Gr. Vascan

Recenzent: conf.univ., dr. N.Ţurcanu

© UTM, 2016

2
 GENERALITĂŢI

Culegere de teste la disciplina Economia construcţiilor

reprezintă o completare a cursului, destinată viitorilor specialişti în
conformitate cu cerinţele planului de studii (ciclul I – licenţă) şi
urmăreşte scopul a îmbunătăţi procesul de instruire a studenţilor,
precum ş a eficientiza lecţiile practice la disciplina dată.
Lucrarea are menirea a ajuta studenţii să-şi aprofundeze
cunoştinţele economice obţinute la cursurile teoretice, precum şi
dezvoltarea unor abilităţi în rezolvarea problemelor economice
caracteristice economiei de piaţă, cu care se confruntă
întreprinderea.
Lucrarea cuprinde şapte teme şi este structurată în
corespundere cu programul de învăţământ la cursul teoretic; conţine
teste la temele examinate în cadrul disciplinei Economia
construcţiilor. Testele presupun existenţa unui sau mai multor
răspunsuri corecte.
Testele elaborate servesc drept bază pentru evaluarea
cunoştinţelor studenţilor în cadrul platformei electronice a UTM
”MOODLE” la disciplina Economia Construcţiilor.
Lucrarea este destinată studenţilor de la toate specialităţile
facultăţilor UA, IEB, CGC pentru ambele forme de studii: cu
frecvenţă la zi şi cu frecvenţă redusă.

3
 TEMA 1. MIJLOACELE FIXE ALE ÎNTREPRINDERII

Subiectele seminarului:
1. Definirea şi clasificarea mijloacelor fixe.
2. Evaluarea mijloacelor fixe.
3. Amortizarea: esenţă şi metode de calcul.
4. Indicatorii mijloacelor fixe.

Cuvinte-cheie: active imobilizate, imobilizări corporale şi

necorporale, mijloacele fixe active şi pasive, mijloacele fixe
productive şi neproductive, cost de intrare, valoarea contabilă,
amortizarea anuală, durata de utilizare a unei imobilizări,
randamentul mijloacelor fixe, rentabilitatea mijloacelor fixe,
capacitatea mijloacelor fixe.

TESTE:

SELECTAŢI RĂSPUNSUL CORECT:

1. Din categoria activelor imobilizate fac parte:

a) terenuri;
b) materiale;
c) resurse minerale;
d) producţia în curs de execuţie;
e) mijloace fixe;
f) imobilizări necorporale;

2. La categoria mijloacelor fixe se referă:

a) licenţe;
b) produse finite;
c) mijloace de transport;
d) combustibil;
e) echipamente de construcţie;
f) construcţii speciale.

4
3. Mijloacele fixe active cuprind:
a) maşini şi utilaje electrice;
b) forţa de muncă;
c) clădiri;
d) produse în curs de execuţie;
e) obiecte de inventar, echipamente;
f) nici unul corect.

4. Mijloacele fixe pasive cuprind:

a) construcţii speciale;
b) maşini şi utilaje;
c) materii prime şi materiale de bază;
d) utilaj destinat instalării;
e) programe informatice;
f) drepturi de autor.

5. Costul de intrare al mijloacelor fixe cuprinde:

a) taxe vamale;
b) amortizarea acumulată a mijloacelor fixe;
c) cheltuieli de transport;
d) preţul de cumpărare;
e) cheltuieli pentru reparaţii curente;
f) cheltuieli privind plata impozitului pe venit.

6. La determinarea valorii contabile a mijloacelor fixe este

necesară informaţia despre:
a) cost de intrare;
b) valoare justă;
c) valoare corectată;
d) valoare reziduală;
e) amortizare acumulată;
f) amortizare anuală.

7. Mărimea amortizării pe unitate de produs se determină la

calcularea amortizării conform metodei:
a) unităţilor de producţie;
b) liniare;
5
 c) de diminuare a soldului;
d) unităţilor de producţie şi de diminuare a soldului;
e) liniare şi de diminuare a soldului.

8. Amortizarea mijloacelor fixe cu destinaţie industrială este

inclusă în componenţa:
a) costurilor directe;
b) cheltuielilor privind impozitul pe venit;
c) cheltuielilor curente;
d) costurilor indirecte;
e) costului mijloacelor fixe;
f) cheltuielilor excepţionale.

9. Amortizarea mijloacelor fixe calculată conform metodei

liniare nu depinde de:
a) valoarea mijloacelor fixe;
b) nivelul de calificare a personalului de producţie;
c) durata de utilizare a mijloacelor fixe;
d) starea tehnică;
e) volumul producţiei fabricate;
f) înzestrarea muncii cu mijloace fixe.

10. Norma amortizării mijloacelor fixe se măsoară în:

a) lei/lei;
b) lei;
c) ani;
d) % / an;
e) lei/an;
f) nici unul corect.

11. Randamentul mijloacelor fixe caracterizează:

a) eficienţa utilizării mijloacelor fixe;
b) volumul producţiei fabricate;
c) productivitatea muncii;
d) valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
e) amortizarea anuală a mijloacelor fixe;
f) înzestrarea muncii cu mijloace fixe.
6
12. Randamentul mijloacelor fixe se măsoară în:
a) lei;
b) %;
c) lei/lei;
d) lei/an;
e) lei/om;
f) lei/om-an.

13. Capacitatea mijloacelor fixe caracterizează:

a) capacitatea întreprinderii de a genera venituri din vânzări,
folosind mijloacele sale fixe disponibile;
b) capacitatea întreprinderii de a genera profitul operaţional,
folosind mijloacele sale fixe disponibile;
c) cantitatea unităţilor de produse pe care întreprinderea
preconizează să le obţină din utilizarea mijloacelor fixe;
d) de câte mijloace fixe are nevoie întreprinderea pentru generarea
veniturilor din vânzări în mărime de un leu;
e) nivelul de asigurare a personalului întreprinderii cu mijloace
fixe;
f) nici unul corect.

14. Rentabilitatea mijloacelor fixe se măsoară în:

a) lei;
b) %;
c) lei/lei;
d) lei/an;
e) lei/om;
f) lei/om-an.

15. Înzestrarea muncii cu mijloace fixe se măsoară în:

a) lei;
b) %;
c) lei/lei;
d) lei/an;
e) lei/om;
f) lei/om-an.

7
16. Rezerve de creştere a randamentului mijloacelor fixe sunt:
a) micşorarea numărului de muncitori;
b) sporirea veniturilor din vânzări;
c) sporirea duratei ciclului de producţie;
d) reducerea taxei impozitului pe venit;
e) vânzarea mijloacelor fixe neutilizate;
f) minimizarea costurilor de producţie.

17. Creşterea în dinamică a acestor indicatori este apreciată

pozitiv:
a) capacitatea mijloacelor fixe;
b) randamentul mijloacelor fixe;
c) coeficientul utilităţii tehnice a mijloacelor fixe;
d) rentabilitatea mijloacelor fixe;
e) înzestrarea muncii cu mijloace fixe;
f) toate corecte.

18. Sustragerea (economisirea) relativă a mijloacelor fixe din

circuit are loc în cazul:
a) depăşirii ritmului de creştere a valorii medii anuale a
mijloacelor fixe asupra ritmului de creştere a veniturilor din
vânzări;
b) depăşirii ritmului de creştere a veniturilor din vânzări asupra
ritmului de creştere a costului vânzărilor;
c) egalităţii ritmurilor de creştere a veniturilor din vânzări şi a
valorii medii anuale a mijloacelor fixe;
d) depăşirii ritmului de creştere a veniturilor din vânzări asupra
ritmului de creştere a valorii medii anuale a mijloacelor fixe;
e) depăşirii ritmului de creştere a valorii medii anuale a
mijloacelor fixe asupra ritmului de creştere a costului
vânzărilor;
f) depăşirii ritmului de creştere a profitului net asupra ritmului de
creştere a valorii medii anuale a mijloacelor fixe.

19. Înzestrarea muncii cu mijloace fixe caracterizează:

a) nivelul de asigurare a personalului întreprinderii cu mijloace
fixe;
8
 b) capacitatea întreprinderii de a genera venituri din vânzări,
folosind mijloacele sale fixe disponibile;
c) volumul producţiei fabricate revenit unui muncitor într-o
unitate de timp;
d) nivelul de asigurare a muncitorilor cu obiecte de mică valoare
şi scurtă durată;
e) capacitatea întreprinderii de a genera profitul operaţional,
folosind mijloacele sale fixe disponibile;
f) nici unul corect.

20. Rentabilitatea mijloacelor fixe caracterizează:

a) nivelul de asigurare a personalului întreprinderii cu mijloace
fixe;
b) capacitatea întreprinderii de a genera profitul operaţional,
folosind mijloacele sale fixe disponibile;
c) capacitatea întreprinderii de a genera venituri din vânzări,
folosind mijloacele sale fixe disponibile;
d) nivelul de asigurare a muncitorilor cu obiecte de mică valoare şi
scurtă durată;
e) de câte mijloace fixe are nevoie întreprinderea pentru generarea
veniturilor din vânzări în mărime de un leu;
f) nici unul corect.

21. Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe este utilizată la

calculul următorilor indicatori:
a) coeficientul de amortizare a mijloacelor fixe;
b) capacitatea mijloacelor fixe;
c) coeficientul utilităţii tehnice a mijloacelor fixe;
d) coeficientul retragerii din funcţiune a mijloacelor;
e) rentabilitatea mijloacelor fixe;
f) înzestrarea muncii cu mijloace fixe.

22. Durata de utilizare a unui mijloc fix este:

a) perioada de timp pe parcursul căreia entitatea aşteaptă să obţină
beneficii economice din utilizarea imobilizării;
b) cantitatea unităţilor de produse, lucrări, servicii sau de alte

9
 unităţi similare pe care entitatea preconizează să le obţină din
utilizarea imobilizării;
c) sunt adevărate ambele variante propuse („a” şi „b”);
d) perioada de timp pe parcursul căreia activul imobilizat este în
exploatare;
e) perioada de timp în decursul căreia investiţiile în mijloacele fixe
sunt recuperate;
f) durata ciclului de producţie.

23. Transpunerea sistematică a valorii mijloacelor fixe în costul

producţiei fabricate se numeşte:
a) ieşirea activului din funcţiune;
b) amortizare;
c) inventariere;
d) discontare;
e) acumulare a numerarului pentru reparaţii curente;
f) binefacere.

24. Mijloacele fixe sunt reflectate în bilanţ în componenţa:

a) activelor circulante;
b) activelor imobilizate;
c) capitalului propriu;
d) capitalului permanent;
e) datoriilor pe termen lung;
f) datoriilor curente.

25. Egalitatea între ritmurile de creştere a veniturilor din vânzări

şi a valorii medii anuale a mijloacelor fixe semnifică:
a) lipsa sustragerii/atragerii relative a mijloacelor fixe din
circuit;
b) sustragerea relativă a mijloacelor fixe din circuit;
c) investirea eficientă a capitalului în mijloacele fixe;
d) investirea insuficientă a capitalului în mijloacele fixe;
e) pierderea valorii mijloacelor fixe în urma inflaţiei;
f) nici unul corect.

10
26. La atingerea nivelului dat de amortizare a mijloacelor fixe,
conducerea întreprinderii trebuie să realizeze măsurile de
reînnoire a bazei tehnice:
a) 0-10 %;
b) 20-30 %;
c) 40-50 %;
d) 60-70 %;
e) 90-100 %.

27. În funcţie de participare la procesul de producţie, mijloacele

fixe se divizează în:
a) productive şi neproductive;
b) proprii şi arendate;
c) care au adus venit şi care nu au adus venit;
d) active şi pasive;
e) mecanizate şi automate;
f) grevate cu gaj şi degajate.

28. Mijloacelor fixe le sunt caracteristice următoarele

particularităţi:
a) participă doar la un singur ciclu de producţie;
b) participă la mai multe cicluri de producţie
c) îşi schimbă radical forma iniţială natural-materială;
d) îşi păstrează forma iniţială natural-materială;
e) sunt supuse amortizării;
f) îşi transpun totalmente valoarea în costul producţiei fabricate.

11
 TEMA 2. MIJLOACELE CIRCULANTE ALE
ÎNTREPRINDERII

Subiectele seminarului:
1. Definirea şi componenţa mijloacelor circulante.
2. Circuitul mijloacelor circulante şi sursele de formare a acestora.
3. Indicatorii mijloacelor circulante.

Cuvinte-cheie: mijloacele circulante, fondurile circulante de

producţie, fondurile de circulaţie, materiale, creanţe comerciale,
producţie în curs de execuţie, obiecte de mică valoare şi scurtă
durată, fondul de rulment net, circuitul mijloacelor circulante,
coeficientul vitezei de rotaţie, durata medie a unei rotaţii.

TESTE:

SELECTAŢI RĂSPUNSUL CORECT:

1. La categoria mijloacelor circulante se referă:

a) numerar în casierie şi la conturi curente;
b) investiţii imobiliare;
c) producţie în curs de execuţie;
d) imobilizări necorporale;
e) obiecte de mică valoare şi scurtă durată;
f) resurse minerale.

2. Fondurile circulante de producţie însumează mijloacele

întreprinderii avansate în:
a) materiale;
b) creanţe comerciale;
c) producţie în curs de execuţie;
d) obiecte de mică valoare şi scurtă durată;
e) produse;
f) numerar în casierie şi la conturi curente.
12
3. Fondurile de circulaţie însumează mijloacele întreprinderii
avansate în:
a) materiale;
b) creanţe comerciale;
c) producţie în curs de execuţie;
d) obiecte de mică valoare şi scurtă durată;
e) produse;
f) numerar în casierie şi la conturi curente.

4. Mijloacelor circulante le sunt caracteristice următoarele

particularităţi:
a) participă doar la un singur ciclu de producţie;
b) participă la mai multe cicluri de producţie;
c) îşi schimbă radical forma iniţială natural-materială;
d) îşi păstrează forma iniţială natural-materială;
e) sunt supuse amortizării;
f) îşi transpun totalmente valoarea în costul producţiei fabricate.

5. Durata unei rotaţii a mijloacelor circulante se măsoară în:

a) zile;
b) lei/lei;
c) lei/an;
d) %;
e) ani;
f) nici unul corect.

6. Rata înzestrării veniturilor din vânzări cu mijloace circulante

se măsoară în:
a) zile;
b) lei/lei;
c) lei/an;
d) %;
e) ani;
f) nici unul corect.

13
7. Coeficientul vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante
caracterizează:
а) de câte ori vânzările au reînnoit mijloacele circulante într-o
perioadă;
b) sustragerea relativă a mijloacelor circulante din circuit în
urma accelerării rotaţiei acestora;
c) valoarea medie anuală a mijloacelor circulante;
d) perioada de timp (numărul de zile) în care veniturile din
vânzări reînnoiesc mijloacele circulante ale întreprinderii;
e) de câte mijloace circulante are nevoie întreprinderea pentru
generarea veniturilor din vânzări în valoare de 1 leu;
g) de câte mijloace circulante are nevoie întreprinderea pentru
generarea profitului operaţional în valoare de 1 leu.

8. Durata unei rotaţii a mijloacelor circulante caracterizează:

а) de câte ori vânzările au reînnoit mijloacele circulante într-o
perioadă;
b) sustragerea relativă a mijloacelor circulante din circuit în
urma accelerării rotaţiei acestora;
c) valoarea medie anuală a mijloacelor circulante;
d) perioada de timp (numărul de zile) în care veniturile din
vânzări reînnoiesc mijloacele circulante ale întreprinderii;
e) de câte mijloace circulante are nevoie întreprinderea pentru
generarea veniturilor din vânzări în valoare de 1 leu;
g) de câte mijloace circulante are nevoie întreprinderea pentru
generarea profitului operaţional în valoare de 1 leu.

9. Coeficientul vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante

reprezintă coraportul dintre veniturile din vânzări şi:
a) costul vânzărilor;
b) valoarea medie anuală a mijloacelor circulante perfect lichide
şi uşor realizabile;
c) numărul mediu scriptic de personal;
d) valoarea medie anuală a mijloacelor circulante;
e) numărul de zile pe an (360 zile);
f) fondul de rulment net.
14
10. Rata înzestrării veniturilor din vânzări cu mijloace
circulante reprezintă coraportul dintre valoarea medie
anuală a mijloacelor circulante şi:
a) costul vânzărilor;
b) valoarea medie anuală a mijloacelor circulante perfect lichide
şi uşor realizabile;
c) numărul mediu scriptic de personal;
d) veniturile din vânzări;
e) numărul de zile pe an (360 zile);
f) fondul de rulment net.

11. Fondul de rulment net reflectă mărimea:

a) mijloacelor circulante care pot fi direct utilizate în cadrul
întreprinderii pentru fabricarea producţiei;
b) profitului suplimentar al întreprinderii;
c) mijloacelor circulante formate numai în baza surselor proprii
de finanţare;
d) mijloacelor circulante care au adus venit;
e) datoriilor curente;
f) mijloacelor circulante perfect lichide.

12. Finanţarea mijloacelor circulante se recomandă a se efectua

din contul:
a) capitalului propriu;
b) datoriilor curente;
c) datoriilor pe termen lung;
d) capitalului permanent;
e) toate corecte.

13. Rezervele de accelerare a vitezei de rotaţie a mijloacelor

circulante sunt:
а) micşorarea numărului de muncitori;
b) lărgirea structurii şi sortimentului produselor vândute;
c) asigurarea neîntreruptă a procesului de producere cu
materiale;

15
 d) micşorarea volumului producţiei în curs de execuţie;
e) perfecţionarea sistemului de achitare cu clienţi;
f) micşorarea costului de vânzare al produselor.

14. Clasarea elementelor componente ale mijloacelor circulante

conform creşterii gradului de lichiditate este următoarea -
stocuri, creanţe curente, investiţii financiare curente, numerar în
casierie şi la conturi curente:
a) adevărat;
b) fals.

15. În componenţa stocurilor nu se includ:

a) materiale;
b) active biologice imobilizate;
c) produse;
d) obiecte de mică valoare şi scurtă durată;
e) producţie în curs de execuţie;
f) resurse minerale.

16. Creanţele comerciale reprezintă:

a) valoarea produselor vândute, ce urmează a fi restituită
întreprinderii de către cumpărătorii şi clienţii săi;
b) depozite bancare;
c) costul materialelor, urmat să fie achitat furnizorilor de către
întreprindere;
d) plăţile salariale, ce urmează să fie achitate personalului
pentru munca prestată;
e) credite bancare, acordate întreprinderii;
f) nici unul corect.

17. Creşterea în dinamică a acestor indicatori este apreciată

pozitiv:
a) rata înzestrării veniturilor din vânzări cu mijloace circulante;
b) coeficientul vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante;

16
 c) efectul economic din accelerarea rotaţiei mijloacelor
circulante;
d) durata unei rotaţii a mijloacelor circulante;
e) rentabilitatea mijloacelor circulante;
f) numărul de zile de reducere a duratei unei rotaţii a mijloacelor
circulante.

18. Creşterea valorii medii anuale a mijloacelor circulante

relativ economisite este cauzată de:
a) creşterea duratei unei rotaţii a mijloacelor circulante;
b) micşorarea duratei unei rotaţii a mijloacelor circulante;
c) creşterea ratei înzestrării veniturilor din vânzări cu mijloace
circulante;
d) micşorarea ratei înzestrării veniturilor din vânzări cu mijloace
circulante;
e) creşterea coeficientului vitezei de rotaţie a mijloacelor
circulante;
h) micşorarea coeficientului vitezei de rotaţie a mijloacelor
circulante.

19. Indicatorii eficienţei utilizării mijloacelor circulante sunt:

a) valoarea medie anuală a mijloacelor circulante;
b) durata unei rotaţii a mijloacelor circulante;
c) coeficientul de lichiditate generală;
d) rata înzestrării veniturilor din vânzări cu mijloace circulante;
e) coeficientul vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante;
f) toate corecte.

20. Efectul economic din accelerarea rotaţiei mijloacelor

circulante se măsoară în:
a) zile;
b) lei/lei;
c) lei;
d) %;
e) ani;
f) nici unul corect.
17
21. Mijloacele circulante formate numai în baza surselor
proprii de finanţare se numesc fondul de rulment net:
a) adevărat;
b) fals.

22. Circuitul mijloacelor circulante reprezintă:

a) transformarea fizică consecutivă a mijloacelor circulante din
sfera de circulaţie în sfera de producere şi invers;
b) capacitatea mijloacelor circulante de a fi transformate în
numerar în termen scurt;
c) transformarea stocurilor de produse finite în numerar;
d) transformarea stocurilor de materiale în produse finite;
e) sustragerea mijloacelor circulante din circuit;
f) procesul de vânzare a produselor.

23. Lichiditatea mijloacelor circulante se caracterizează prin

capacitatea:
a) asigurării neîntrerupte a procesului de producere cu materiale;
b) asigurării rezultatelor performante ale tuturor tipurilor de
activitate;
c) mijloacelor circulante de a fi transformate în numerar în
termen scurt;
d) actualizării fluxurilor de numerar viitoare;
e) majorării veniturilor din vânzări fără atragerea suplimentară a
resurselor;
f) majorării profitului operaţional la un leu al costului
mijloacelor circulante.

18
 TEMA 3. RESURSELE UMANE ALE ÎNTREPRINDERII

Subiectele seminarului:
1. Definirea şi clasificarea personalului întreprinderii.
2. Productivitatea muncii – metode de calcul şi rezerve de creştere.
3. Fundamente teoretice privind salarizarea muncii.
4. Organizarea salarizării muncii.

Cuvinte-cheie: personal, resurse umane, forţă de muncă,

numărul mediu scriptic al lucrătorilor, numărul mediu efectiv al
lucrătorilor, coeficientul prezentării personalului la serviciu,
coeficient de fluctuaţie a cadrelor, productivitatea muncii,
randament, manoperă, recompense directe şi indirecte, salariu
tarifar, salariu de funcţie, salarizare în acord, salarizare în regie,
reţea tarifară, coeficient tarifar, categorie de salarizare.

TESTE:

SELECTAŢI RĂSPUNSUL CORECT:

1. Totalitatea lucrătorilor angajaţi, de care întreprinderea

dispune la momentul dat, reprezintă:
a) personalul;
b) resursele umane;
c) potenţialul uman;
d) forţa de muncă;
e) populaţie;
f) capital uman.

2. Numărul scriptic al lucrătorilor pentru fiecare zi este:

a) numărul lucrătorilor prezenţi la firmă la data respectivă;
b) numărul lucrătorilor angajaţi la firmă la data respectivă;
c) numărul planificat de lucrători conform necesităţilor firmei.

19
3. La determinarea coeficientului prezentării personalului la
serviciu este necesară informaţia despre:
a) numărul mediu efectiv al lucrătorilor;
b) numărul mediu scriptic al lucrătorilor;
c) numărul lucrătorilor concediaţi în intervalul respectiv;
d) numărul lucrătorilor prezenţi în fiecare zi în intervalul
respectiv;
e) cauza lipsei la serviciu;
f) numărul zilelor calendaristice în intervalul respectiv.

4. Coraportul dintre numărul lucrătorilor concediaţi din cauze

nemotivate sau motive personale şi numărul mediu scriptic
al angajaţilor caracterizează:
а) nivelul de disciplină în muncă;
b) coeficientul de fluctuaţie a cadrelor;
c) climatul psihologic în colectivul firmei;
d) coeficientul de angajare a lucrătorilor;
e) coeficientul de plecare a lucrătorilor;
f) coeficientul prezentării personalului scriptic la serviciu.

5. Nivelul recomandat de fluctuaţie a cadrelor pentru

întreprinderile din sectorul real este de până la:
a) 2,0 %;
b) 10,0 %;
c) 33,3 %;
d) 50,0 %:
e) 80,0 %;
f) 95,0 %.

6. Nivelul productivităţii muncii se caracterizează prin:

a) volumul veniturilor din vânzări în decursul anului;
b) cantitatea de timp de muncă consumată pentru producerea
unei unităţi de produs;
c) nivelul de asigurare a întreprinderii cu forţă de muncă;
d) cantitatea de produse fabricate într-o unitate de timp;

20
 e) cantitatea de produse fabricate de un muncitor într-o unitate
de timp;
f) coeficientul prezentării personalului la serviciu.

7. Manopera caracterizează cantitatea de materiale consumate

pentru fabricarea unei unităţi de producţie:
a) adevărat;
b) fals.

8. Manopera caracterizează cantitatea de timp de muncă

consumată pentru fabricarea unei unităţi de producţie:
a) adevărat;
b) fals.

9. Productivitatea muncii se măsoară în:

а) lei/an;
b) %;
c) om-oră/unitate;
d) lei/om-an;
e) lei/lei;
f) unităţi/om-zi.

10. Sporirea salariului mediu este argumentată, dacă coraportul

dintre ritmul de creştere a salariului mediu şi ritmul de
creştere a productivităţii muncii este:
a) subunitar;
b) unitar;
c) supraunitar.

11. Sporirea productivităţii muncii este cauzată de:

a) majorarea cantităţii de produse fabricate de un muncitor într-o
unitate de timp;
b) micşorarea cantităţii de timp de muncă consumată pentru
fabricarea unei unităţi de producţie;
c) lărgirea sortimentului produselor şi serviciilor;

21
 d) micşorarea costului unitar al produsului vândut;
e) sporirea calităţii produselor;
f) toate corecte.

12. Economisirea relativă a fondului de salarizare se obţine în

urma:
a) micşorării perioadei de instruire a personalului;
b) depăşirii ritmului de creştere a veniturilor din vânzări asupra
ritmului de creştere a fondului de salariu;
c) creşterii profitului pe unitate de produs vândut;
d) reducerii costurilor cu personal;
e) reducerii statelor întreprinderii;
f) creşterii calităţii produselor fabricate.

13. Creşterea în dinamică a acestor indicatori este apreciată

negativ:
a) coeficientul prezentării personalului la serviciu;
b) coeficientul de fluctuaţie a cadrelor;
c) coeficientul de plecare a cadrelor;
d) manopera pentru o unitate de produs;
e) nivelul de calificare a personalului;
f) cheltuieli pentru realizarea măsurilor de protecţie şi prevenire.

14. Salariul de bază al personalului administrativ se stabileşte

reieşind din:
a) salariu tarifar;
b) vechime în muncă a lucrătorului;
c) salariul funcţiei;
d) posibilităţile financiare ale întreprinderii;
e) profitul net al întreprinderii;
f) forma de organizare juridică a întreprinderii.

15. Salariul de bază al muncitorilor se stabileşte reieşind din:

а) condiţii de muncă;
b) salariul funcţiei;

22
 c) vechimea în muncă a muncitorului;
d) salariul tarifar;
e) nivelul de asigurare a întreprinderii cu personal;
f) posibilităţile financiare ale întreprinderii.

16. Sursa de plată a salariului angajaţilor din sectorul real o

constituie:
а) o parte din venitul din activitatea operaţională a întreprinderii;
b) mijloacele prevăzute în bugetul de stat;
c) profitul brut al întreprinderii;
d) profitul net al întreprinderii;
e) mijloacele prevăzute în bugetul local;
f) profitul din activitatea financiară a întreprinderii.

17. Sursa de plată a salariului angajaţilor din sectorul bugetar o

constituie:
а) profitul brut al întreprinderii;
b) venitul din activitatea operaţională a întreprinderii;
c) mijloacele prevăzute în bugetul de stat;
d) profitul net al întreprinderii;
e) contribuţii la asigurări obligatorii;
f) fondul de rezervă.

18. Salariul tarifar se stabileşte în baza:

а) timpului lucrat efectiv;
b) preţului de vânzare unitar;
c) volumului real al produselor fabricate;
d) posibilităţilor financiare ale întreprinderii;
e) categoriei de salarizare a angajatului;
f) vechimii în muncă a lucrătorului.

19. Salariul în acord se stabileşte în baza:

а) volumului produselor fabricate;
b) timpului lucrat efectiv;
c) posibilităţilor financiare ale întreprinderii;

23
 d) formei de organizare juridică a întreprinderii;
e) productivităţii muncii;
f) tarifului pe unitatea de produs sau lucrare.

20. Recompensele indirecte cuprind:

a) acordarea unei mese gratuite tuturor angajaţilor;
b) premiu;
c) concediu fără plată;
d) asistenţă medicală gratuită;
e) plata pentru munca peste orele de program;
f) plata pentru vechime în muncă.

21. Drept bază pentru organizarea salarizării muncii o

constituie:
a) îndrumarul tarifar de calificare;
b) reţelele tarifare;
c) salariile tarifare.
d) coeficienţii de complexitate;
e) coeficienţii de multiplicitate;
f) lista adaosurilor şi sporurilor la salariu.

22. În cheltuielile suportate de către un angajator , privind

întreţinerea personalului, se regăsesc:
a) salariul calculat al personalului;
b) cheltuieli de reprezentare;
c) cheltuieli curente;
d) plăţi pentru concediu de odihnă;
e) contribuţiile la asigurările sociale şi medicale;
f) cheltuieli pentru formarea profesionala a salariaţilor.

23. Pentru salarizarea muncitorilor din construcţii se folosesc:

а) primele 5 categorii de salarizare;
b) primele 6 categorii de salarizare;
c) primele 8 categorii de salarizare;
d) primele 10 categorii de salarizare;

24
 e) nu se aplică nici o categorie de salarizare;
f) toate categoriile de salarizare.

24. Contribuţiile la asigurările obligatorii se calculează în

% de la:
а) salariul de bază;
b) veniturile din vânzări;
c) salariul calculat;
d) costuri directe;
e) profitul până la impozitare;
f) costul vânzărilor.

25
 TEMA 4. COSTUL PRODUCŢIEI

Subiectele seminarului:
1. Definire şi componenţa costurilor de producţie.
2. Definire şi componenţa cheltuielilor întreprinderii.
3. Analiza pragului de rentabilitate.
4. Abordări la stabilirea preţurilor de producţie.

Cuvinte-cheie: cost de producţie, costuri materiale directe, costuri

cu personalul directe, costuri indirecte de producţie, cheltuieli ale
întreprinderii, prag de rentabilitate, marjă de contribuţie, rezervă a
stabilităţii financiare, costuri la 1 leu producţie fabricată.

TESTE:

SELECTAŢI RĂSPUNSUL CORECT:

1. Costul vânzărilor nu include:

a) valoarea stocurilor sau altor resurse materiale utilizate
nemijlocit la fabricaţia produselor/prestarea serviciilor;
b) remuneraţiile, contribuţiile şi alte plăţi aferente personalului
încadrat nemijlocit în procesul de fabricaţie a produselor
şi/sau de prestare a serviciilor;
c) costuri indirecte de producţie;
d) cheltuieli aferente promovării şi comercializării
produselor/mărfurilor şi serviciilor;
e) cheltuieli aferente organizării, deservirii şi gestionării
întreprinderii în ansamblu;
f) cheltuieli privind impozitul pe venit.

2. În costurile cu personalul directe se regăsesc:

a) remunerarea concediilor de odihnă anuale şi suplimentare a
personalului încadrat în procesul de fabricaţie a produselor/de
prestare a serviciilor;

26
 b) primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală
aferente retribuţiilor personalului încadrat nemijlocit în
fabricaţia produselor şi/sau prestarea serviciilor;
c) retribuţiile calculate ale personalului de deservire a
subdiviziunilor de producţie ale întreprinderii;
d) costurile serviciilor de pază a subdiviziunilor de producţie ale
întreprinderii;
e) cheltuieli privind delegarea personalului administrativ;
f) cheltuieli privind protecţia muncii personalului administrativ.

3. În costurile materiale directe se regăsesc:

a) costul produselor constatate ca rebut definitiv;
b) costul materialelor utilizate în procesul de comercializare a
produselor/mărfurilor (ambalare, etichetare, păstrare,
deservire etc.);
c) cheltuieli de depozitare şi pregătire a produselor/mărfurilor
pentru comercializare;
d) materiile prime şi materialele care constituie baza produselor;
e) combustibilul de toate tipurile, consumat în scopuri
tehnologice;
f) articolele accesorii şi semifabricatele supuse prelucrării
suplimentare.

4. În costuri variabile se regăsesc:

a) amortizarea imobilizărilor cu destinaţie de producţie calculată
conform metodei liniare;
b) amortizarea imobilizărilor cu destinaţie de producţie calculată
conform metodei unităţilor de producţie;
c) costurile serviciilor de pază a subdiviziunilor de producţie ale
întreprinderii;
d) sporurile şi adaosurile la salarii, calculate personalului
încadrat nemijlocit în procesul de fabricaţie a produselor;
e) combustibilul de toate tipurile, carburanţii şi lubrifianţii
consumaţi în scopuri tehnologice;

27
 f) contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii ale
personalului de deservire a subdiviziunilor de producţie ale
întreprinderii.

5. Cheltuielile curente nu includ:

a) costul vânzărilor;
b) cheltuielile de distribuire;
c) cheltuielile administrative;
d) cheltuielile cu activele imobilizate;
e) alte cheltuieli din activitatea operaţională;
f) cheltuielile financiare.

6. Cheltuielile activităţii operaţionale nu includ:

a) costul vânzărilor;
b) cheltuielile de distribuire;
c) cheltuielile administrative;
d) cheltuielile excepţionale;
e) cheltuielile privind impozitul pe venit;
f) cheltuielile financiare.

7. În cheltuielile administrative se regăsesc:

a) cheltuieli de depozitare şi pregătire a produselor/mărfurilor
pentru comercializare;
b) cheltuieli de transportare şi expediere a produselor/mărfurilor
de la depozitul întreprinderii până la locul de predare
cumpărătorului;
c) cheltuieli cu personalul administrativ;
d) cheltuieli pentru paza obiectelor administrative;
e) amenzi, penalităţi, despăgubiri pentru nerespectarea
prevederilor legislaţiei şi clauzelor contractuale;
f) pierderi cauzate de întreruperi în activităţile de bază.

8. Costurile variabile sunt:

a) costurile care se modifică în raport cu modificarea volumului
producţiei;

28
 b) costurile care se micşorează în cazul creşterii volumului
producţiei;
c) costurile care rămân la nivelul neschimbat în cazul
modificării volumului producţiei.

9. Costurile constante sunt:

a) costurile care se modifică în raport cu modificarea volumului
producţiei;
b) costurile care se micşorează în cazul creşterii volumului
producţiei;
c) costurile care rămân la nivelul neschimbat în cazul
modificării volumului producţiei.

10. În cazul sporirii volumului producţiei, costurile constante pe

o unitate de produs:
a) se măresc;
b) rămân la nivelul neschimbat;
c) se micşorează.

11. În cazul modificării volumului producţiei, costurile variabile

pe o unitate de produs:
a) se măresc;
b) rămân la nivelul neschimbat;
c) se micşorează.

12. Pragul de rentabilitate este volumul veniturilor din vânzări

la care întreprinderea:
a) nu are nici pierderi, nici profit;
b) începe să obţină un profit;
c) înregistrează pierderi.

13. Pragul de rentabilitate se măsoară în:

a) unităţi naturale;
b) procente;
c) ani;
d) unităţi monetare.
29
14. Pragul de rentabilitate poate fi calculat numai în condiţiile
fabricării şi comercializării unui singur tip de produse:
a) adevărat;
b) fals.

15. În condiţiile fabricării şi vânzării câtorva tipuri de produse

eterogene, pragul rentabilităţii se determină, de regulă,
numai în unităţi valorice în total pentru tot volumul
vânzărilor:
a) adevărat;
b) fals.

16. Marja de contribuţie reprezintă:

a) depăşirea veniturilor din vânzări asupra costurilor şi
cheltuielilor constante;
b) depăşirea veniturilor din vânzări asupra costurilor şi
cheltuielilor variabile;
c) suma profitului operaţional şi a costurilor şi cheltuielilor
constante;
d) suma totală a costurilor şi cheltuielilor operaţionale (variabile
şi constante).

17. Rata marjei de contribuţie reflectă:

a) cota marjei de contribuţie în volumul total al vânzărilor;
b) cota costurilor şi cheltuielilor operaţionale în volumul total al
vânzărilor;
c) rezultatul obţinut din vânzarea produselor după restituirea
tuturor costurilor şi cheltuielilor variabile;
d) rezultatul obţinut din vânzarea produselor după restituirea
tuturor costurilor şi cheltuielilor operaţionale.

18. În punctul critic profitul operaţional este egal cu:

a) venituri din vânzări;
b) costul vânzărilor;
c) suma totală a costurilor şi cheltuielilor operaţionale;
d) zero.
30
19. În punctul critic veniturile din vânzări sunt egale cu:
a) profitul operaţional;
b) costul vânzărilor;
c) suma totală a costurilor şi cheltuielilor operaţionale;
d) zero.

20. Analiza marjei de contribuţie prevede divizarea costurilor şi

cheltuielilor în:
a) variabile şi constante;
b) directe şi indirecte;
c) reglementate şi nereglementate;
d) controlate şi necontrolate.

21. Întreprinderea poate genera profit operaţional în cazul când

marja de contribuţie depăşeşte suma costurilor şi
cheltuielilor constante:
a) adevărat;
b) fals.

22. Marja de contribuţie pe o unitate de produs se determină la

calcularea pragului de rentabilitate, exprimat în unităţi
naturale:
a) adevărat;
b) fals.

23. Rata marjei de contribuţie se determină la calcularea

pragului de rentabilitate, exprimat în unităţi naturale:
a) adevărat;
b) fals.

24. Odată cu creşterea pragului de rentabilitate are loc:

a) micşorarea rezervei stabilităţii financiare;
b) creşterea rezervei stabilităţii financiare;
c) micşorarea coeficientului rezervei stabilităţii financiare;
d) creşterea coeficientului rezervei stabilităţii financiare.
31
TEMA 5. DETERMINARE A VALORII OBIECTIVELOR DE
CONSTRUCŢII

Subiectele seminarului:
1. Documente normative în construcţii naţionale.
2. Componenţa costului de deviz al lucrărilor de construcţii-montaj.
3. Componenţa documentaţiei de deviz.
4. Metoda de resurse.

Cuvinte-cheie: metodă de resurse, costu de deviz, cheltuieli de

regie, beneficiu de deviz, listă cu cantităţile de lucrări, catalog de
preţuri unitare, deviz local, deviz pe obiect, deviz general, deviz-
ofertă.

TESTE:

SELECTAŢI RĂSPUNSUL CORECT:

1. Documente normative naţionale în construcţii sunt:

a) indicatoare de norme de deviz;
b) normative în construcţii moldovene (NCM);
c) liste cu cantităţi de lucrări;
d) cataloage de preţuri unitare;
e) devize generale pentru determinarea valorii construcţiei;
f) coduri practice în construcţii (CP).

2. Determinarea preţului pentru lucrările de construcţii-

montaj se efectuează prin metoda:
a) indicilor de actualizare;
b) de resurse;
c) de discontare a valorii;
d) marjei de contribuţie;
e) liniară;
f) valorii percepute.

32
3. Pentru obiectivele nescutite legal de TVA, valoarea
materialelor achiziţionate se ia în calcul fără TVA:
a) adevărat;
b) fals.

4. În costurile directe se regăsesc:

a) cheltuieli de achiziţionare-depozitare;
b) cheltuieli limitate;
c) contribuţiile la asigurările obligatorii defalcate din cheltuielile
pentru salarizarea muncitorilor-constructori;
d) costul de deviz pentru funcţionarea utilajelor de construcţii;
e) beneficiu de deviz;
f) costul de deviz pentru salarizarea muncitorilor.

5. În costurile indirecte se regăsesc:

a) cheltuieli pentru protecţia muncii şi tehnica securităţii;
b) cheltuieli pentru procurarea materialelor, elementelor,
articolelor;
c) retribuţiile de bază şi suplimentare ale personalului
administrativ-gospodăresc al întreprinderii;
d) cheltuieli pentru amenajarea şi întreţinerea şantierului;
e) contribuţiile la asigurările obligatorii defalcate din cheltuielile
pentru salarizarea muncitorilor-constructori;
f) costul de deviz pentru funcţionarea utilajelor de construcţii.

6. Salariul muncitorilor este evidenţiat la numitorul preţului

unitar pentru a determina:
a) cheltuieli de transport;
b) contribuţiile la asigurările obligatorii;
c) cheltuieli pentru achiziţionare-depozitare;
d) cheltuieli limitate;
e) salariul mediu revenit unui muncitor;
f) productivitatea muncii.

33
7. Norma medie pe ramură pentru cheltuielile de regie şi
beneficiul de deviz sunt utilizate la întocmirea:
a) devizului local al investitorului (F nr.3);
b) devizului local al antreprenorului (F nr.7).

8. În costul de deviz pentru funcţionarea utilajelor de

construcţii se regăsesc cheltuielile pentru:
a) salarizarea mecanicilor;
b) pregătirea cadrelor în construcţii;
c) carburanţi şi lubrifianţi;
d) amortismente;
e) proiectare şi ajutorul tehnic ;
f) reamplasarea utilajelor de construcţii.

9. Costul de deviz pentru funcţionarea utilajelor de construcţii

se determină reieşind din :
a) salariul mediu lunar al unui muncitor-constructor;
b) preţul unitar de vânzare a producţiei;
c) preţul pentru 1 h-ut de funcţionare a utilajelor de construcţii;
d) coeficientul de amortizare a utilajelor de construcţii;
e) termenul de utilizare a utilajelor de construcţii;
f) timpul de lucru normat al utilajelor de construcţii.

10. Valoarea beneficiului de deviz se determină în procente de

la:
a) cheltuieli directe;
b) cheltuieli indirecte;
c) cheltuieli limitate;
d) suma cheltuielilor directe şi indirecte;
e) totalul costului de deviz;
f) suma cheltuielilor directe şi de transport.

34
11. Beneficiul de deviz este prevăzut în componenţa costului de
deviz pentru acoperirea unor cheltuieli generale de
antrepriză ca:
a) plata impozitelor prevăzute de legislaţie;
b) dezvoltarea producţiei;
c) plata pentru executarea lucrărilor pe timp friguros;
d) plata dobânzilor pentru folosirea creditelor bancare;
e) mijloace pentru finanţarea sistemului de documente
normative în construcţii;
f) toate corecte.

12. Mărimea cheltuielilor de transport este influenţată de :

a) totalul costului de deviz;
b) totalul cheltuielilor directe;
c) valoarea materialelor;
d) salariul muncitorilor-constructori;
e) localitatea unde se execută obiectivul de construcţie;
f) forma de proprietate a mijloacelor de transport.

13. În devizele-ofertă antreprenorul ia în consideraţie

cheltuielile limitate pentru:
a) energie electrică;
b) beneficiu de deviz;
c) clădiri şi construcţii provizorii;
d) contribuţiile la asigurările obligatorii defalcate din cheltuielile
pentru salarizarea muncitorilor-constructori;
e) rezerva pentru cheltuielile neprevăzute;
f) scumpirea pe timp friguros.

14. La documentaţia de deviz se referă:

a) devizele pe categorii de lucrări;
b) centralizatorul de cheltuieli;
c) coduri practice în construcţii;
d) indicatoare de norme de deviz;
e) liste cu cantităţile de lucrări;
f) cataloagele de preţuri unitare.
35
15. În componenţa documentaţiei de proiect şi deviz în mod
obligatoriu se eliberează:
a) devize locale de resurse (F nr.3);
b) devize locale (F nr.7);
c) centralizatorul de cheltuieli (F nr.10);
d) deviz general pentru determinarea valorii construcţiei (F
nr.9);
e) lista cu cantităţile de lucrări (F nr.1);
f) catalog de preţuri unitare (F nr.5).

16. La întocmirea devizelor locale sunt folosite următoarele date

iniţiale:
a) norma contribuţiilor la asigurările obligatorii;
b) lista cu cantităţile de lucrări;
c) valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
d) indicatoarele de norme de deviz pe categorii de lucrări;
e) norma cheltuielilor limitate;
f) numărul mediu scriptic al muncitorilor;
g) norma cheltuielilor de regie şi beneficiului de deviz

17. Valoarea lucrărilor de construcţii-montaj determinată de

devizele locale cuprinde:
a) cheltuieli pentru supravegherea tehnică;
b) cheltuieli directe;
c) cheltuieli pentru controlul de autor;
d) beneficiu de deviz;
e) cheltuieli de regie;
f) impozit pe venit.

18. Devizele locale de resurse (F nr.3) se întocmesc în baza

normelor de deviz pe calea calculului preţurilor unitare
individuale pe fiecare tip de lucrări:
a) adevărat;
b) fals.

36
19. În devizele-oferte antreprenorul ia în consideraţie
cheltuielile limitate:
a) adevărat;
b) fals.

20. Mijloacele pentru efectuarea controlului de autor de către

organizaţiile de proiectare se determină în cadrul devizului
general în procente din totalul:
a) capitolelor 1-7;
b) capitolelor 1-8;
c) capitolelor 1-9;
d) capitolelor 1-12;
e) devizului general;
f) cheltuielilor pentru lucrări de reglare-demarare.

21. Mijloacele pentru construirea clădirilor şi construcţiilor

speciale provizorii se determină în cadrul devizului general
în procente din totalul:
a) capitolelor 1-7;
b) capitolelor 1-8;
c) capitolelor 1-9;
d) capitolelor 1-12;
e) devizului general.

22. Mijloacele necesare construirii clădirilor şi construcţiilor

speciale provizorii, prevăzute în lista de titluri, se includ în
devizul general, capitolul 8:
a) adevărat;
b) fals.

23. Mijloacele necesare construirii clădirilor şi construcţiilor

speciale provizorii, neprevăzute în lista de titluri, se includ în:
a) normele de beneficiu de deviz;
b) cheltuieli limitate;

37
 c) normele de cheltuieli de regie;
d) cheltuieli directe;
e) norma mijloacelor pentru finanţarea sistemului de documente
normative în construcţii.

24. Mijloacele suplimentare la executarea lucrărilor de

construcţii-montaj pe timp friguros se determină în cadrul
devizului general în procente din totalul:
a) capitolelor 1-7;
b) capitolelor 1-8;
c) capitolelor 1-9;
d) capitolelor 1-12;
e) devizului general.

38
 TEMA 6. VENIT, PROFIT ŞI RENTABILITATE

Subiectele seminarului:
1. Esenţa şi tipurile veniturilor întreprinderii.
2. Profitul: esenţa, tipurile, factorii de influenţă.
3. Rentabilitatea: esenţa, tipurile, factorii de influenţă.

Cuvinte-cheie: venituri din vânzări, costul vânzărilor, profitul brut,

profitul până la impozitare, profitul net, impozitul pe venit,
rentabilitatea activelor, rentabilitatea veniturilor din vânzări,
rentabilitatea financiară.

TESTE:

SELECTAŢI RĂSPUNSUL CORECT:

1. Sursa principală a veniturilor întreprinderii este:

a) credite bancare şi împrumuturi;
b) veniturile din vânzări;
c) profit nerepartizat al anilor precedenţi;
d) subvenţii;
e) venituri financiare;
f) capital social.

2. Veniturile din vânzări nu includ:

a) profitul brut;
b) costul vânzărilor;
c) cheltuieli privind impozitul pe venit;
d) cheltuieli curente;
e) venituri excepţionale;
f) alte venituri operaţionale.

3. Asupra veniturilor din vânzarea produselor influenţează:

a) volumul produselor vândute;
b) preţul unitar de vânzare al produsului vândut;

39
 c) costul unitar al produsului vândut;
d) profitul pe unitate de produs vândut;
e) toate corecte;
f) nici unul corect.

4. Din categoria veniturilor financiare fac parte veniturile din:

a) diferenţe de curs valutar;
b) compensarea pierderilor din calamităţi;
c) ieşirea imobilizărilor corporale;
d) executarea lucrărilor;
e) sancţiuni;
f) prestarea serviciilor.

5. Impozitul pe venit este considerat la determinarea:

a) veniturilor din vânzări;
d) profitului brut;
c) profitului din activitatea operaţională;
d) profitului din alte activităţi;
e) profitului până la impozitare;
f) profitului net.

6. Impozitul pe venit se calculează în % la:

a) profitul până la impozitare;
b) venituri financiare;
c) profitul net;
d) profitul brut;
e) profitul din activitatea operaţională;
f) venituri excepţionale.

7. Mărimea profitului până la impozitare este influenţată de:

а) TVA;
b) cheltuielile privind impozitul pe venit;
c) rezultatul din activitatea operaţională şi rezultatul din alte
activităţi;
d) ponderea capitalului propriu în total pasive;

40
 e) profitul repartizat;
f) pierderea netă.

8. Profitul brut se determină ca depăşire a veniturilor din

vânzări asupra:
а) costului vânzărilor;
b) cheltuielilor curente;
c) costurilor variabile;
d) costurilor constante;
e) costului vânzărilor şi cheltuielilor curente;
f) cheltuielilor privind impozitul pe venit.

9. Profitul brut este rezultat al activităţii:

a) cu active imobilizate;
b) operaţionale;
c) financiare;
d) excepţionale;
e) neoperaţionale;
f) toate corecte.

10. Profitul brut este:

a) diferenţa dintre profitul până la impozitare şi impozitul pe
venit;
b) rezultat din activitatea operaţională;
c) diferenţa dintre veniturile din vânzări şi costul vânzărilor;
d) rezultat din activitatea financiară;
e) diferenţa dintre alte venituri operaţionale şi cheltuieli curente;
f) diferenţa dintre venituri din vânzări şi cheltuieli curente.

11. Rezultatul excepţional se ia în consideraţie la calcularea:

a) costului vânzărilor;
b) profitului brut;
c) profitului până la impozitare;
d) veniturilor din vânzări;
e) profitului din activitatea operaţională;
f) profitului net.
41
12. Profitul care rămâne la dispoziţia întreprinderii se numeşte:
a) profit brut;
b) profit din activitatea operaţională;
c) profit până la impozitare;
d) profit din operaţiuni cu active imobilizate;
e) profit net;
f) profit financiar.

13. Indicatorii ce au o acţiune directă asupra profitul net sunt:

а) costul vânzărilor;
b) alte venituri din activitatea operaţională;
c) veniturile din vânzări;
d) cheltuieli de distribuire;
e) alte cheltuieli din activitatea operaţională;
f) cheltuieli privind impozitul pe venit.

14. Creşterea profitului net mereu duce la creşterea

indicatorilor rentabilităţii, calculaţi în baza profitului net:
a) adevărat;
b) fals.

15. La determinarea rezultatului din activitatea operaţională se

calculează:
a) profitul brut;
b) alte venituri operaţionale;
c) cheltuieli de distribuire;
d) cheltuieli privind impozitul pe venit;
e) alte cheltuieli operaţionale;
f) cheltuieli excepţionale.

16. Rentabilitatea financiară caracterizează eficienţa utilizării:

a) activelor întreprinderii;
b) capitalului permanent al întreprinderii;
c) capitalului propriu al întreprinderii;
d) investiţiilor financiare curente;

42
 e) numerarului întreprinderii;
f) personalului întreprinderii.

17. Eficienţa cu care sunt utilizate activele întreprinderii pentru

obţinerea profitului se numeşte:
a) rentabilitatea financiară;
b) randamentul mijloacelor fixe;
c) rentabilitatea activelor;
d) profitul până la impozitare;
e) rentabilitatea veniturilor din vânzări;
f) rata înzestrării veniturilor din vânzări cu active.

18. Rentabilitatea activelor se măsoară în:

a) lei/lei;
b) lei;
c) ani;
d) %
e) lei/an;
f) nici unul corect.

19. Indicatorul care reflectă în ce măsură întreprinderea este

capabilă să obţină profit în urma vânzării produselor,
mărfurilor şi prestării serviciilor este:
a) rentabilitatea activelor;
b) rentabilitatea veniturilor din vânzări;
c) veniturile din vânzări;
d) profitul din activitatea operaţională;
e) rentabilitatea pe produs;
f) numerar în casierie şi la conturi curente.

20. Rentabilitatea veniturilor din vânzări se determină ca

raportul dintre:
a) profitul din activitatea operaţională şi totalul costurilor şi
cheltuielilor din activitatea operaţională;

43
 b) profitul din activitatea operaţională şi valoarea medie anuală
a mijloacelor fixe;
c) profitul net şi valoarea medie anuală a patrimoniului cu
destinaţie de producţie;
d) profitul brut şi veniturile din vânzări;
e) profitul net şi capitalul propriu;
f) profitul până la impozitare şi suma totală a patrimoniului
întreprinderii.

21. Dacă ritmul de creştere a veniturilor din vânzări coincide cu

ritmul de creştere a costului vânzărilor, atunci are loc:
a) descreşterea rentabilităţii veniturilor din vânzări, calculate în
baza profitului brut;
b) creşterea rentabilităţii activelor, calculate în baza profitului
până la impozitare;
c) descreşterea rentabilităţii financiare, calculată în baza
profitului net;
d) creşterea rentabilităţii veniturilor din vânzări, calculate în
baza profitului brut;
e) nivelul constant al rentabilităţii veniturilor din vânzări,
calculate în baza profitului brut;
f) nivelul constant al rentabilităţii activelor, calculate în baza
profitului până la impozitare.

22. Rentabilitatea financiară exprimă legătura între:

a) profitul până la impozitare şi datoriile pe termen lung;
b) profitul net şi capitalul permanent;
c) profitul net şi capitalul propriu;
d) profitul până la impozitare şi totalitatea surselor de finanţare
a patrimoniului;
e) profitul din activitatea operaţională şi patrimoniul cu
destinaţie de producţie;
f) profitul net şi cheltuielile privind impozitul pe venit.

44
23. Dacă întreprinderea îşi finanţează activitatea sa doar din
contul mijloacelor proprii, atunci:
a) rentabilitatea activelor este mai mare decât rentabilitatea
financiară;
b) rentabilitatea activelor este egală cu rentabilitatea financiară;
c) rentabilitatea activelor este mai mică decât rentabilitatea
financiară;
d) rentabilitatea activelor este mai mare decât rentabilitatea
vânzărilor;
e) rentabilitatea capitalului permanent este egală cu
rentabilitatea vânzărilor;
i) rentabilitatea capitalului permanent este mai mică decât
j) rentabilitatea activelor.

45
 TEMA 7. EFICIENŢA INVESTIŢIEI

Subiectele seminarului:
1. Conţinutul economic al investiţiei.
2. Structura şi clasificarea investiţiilor.
3. Proiectele investiţionale în construcţii.
3. Sursele de finanţare a proiectelor investiţionale.
4. Valoarea şi timpul.
5. Principiile de bază la evaluarea eficienţei proiectelor
investiţionale.
6. Evaluarea eficienţei proiectului investiţional.

Cuvinte-cheie: investiţie, proiectul investiţional în construcţii,

fluxurile nete de numerar, rata de actualizare, coeficientul de
discontare, valoarea netă actualizată totală, indicele de
profitabilitate, rata internă de rentabilitate, perioada actualizată de
recuperare a proiectului.

TESTE:

SELECTAŢI RĂSPUNSUL CORECT:

1. Scopul principal al investirii capitalului în economia de piaţă

este:
а) rambursarea împrumuturilor;
b) generarea fluxurilor de numerar;
с) obţinerea profitului;
d) atingerea efectelor utile.

2. Noţiunile ”investiţie financiară” şi ”investiţie capitală” sunt

identice:
a) adevărat;
b) fals.

46
3. Activitatea investiţională presupune plasarea capitalului doar
în:
a) capitalul fix;
b) capitalul circulant;
c) hârtiile de valoare;
d) nici unul corect;
e) toate corecte.

4. Din categoria investiţiilor financiare fac parte investiţii în:

a) tehnologii moderne;
b) procurare de obligaţiuni;
c) depozite bancare;
d) reconstrucţia clădirii.

5. Din categoria investiţiilor capitale fac parte investiţii în:

a) modernizarea utilajelor;
b) procurare de acţiuni;
c) depozite bancare;
d) lucrări de proiectări şi prospectări.

6. Investirea capitalului în proiectele de development este

considerat drept o investiţie:
a) reală;
b) financiară;
c) directă;
d) indirectă.

7. Autorizaţia de construire se eliberează la etapa:

а) de investiţii;
b) de exploatare;
с) studiului de prefezabilitate;
d) elaborării şi avizării documentaţiei de proiect.

47
8. Organizarea tenderelor şi încheierea contractelor se
efectuează la etapa:
а) de investiţii;
b) de exploatare;
с) studiului de prefezabilitate;
d) elaborării şi avizării documentaţiei de proiect.

9. În cadrul surselor investiţionale împrumutate se regăsesc:

а) maşini, utilaje atrase în bază de leasing;
b) defalcări de amortizare a activelor imobilizate;
с) subsidarea din partea statului;
d) împrumuturi bancare.

10. În cadrul surselor investiţionale proprii se regăsesc:

a) mijloace financiare atrase pe baza emisiei acţiunilor;
b) defalcările de amortizare a activelor imobilizate;
c) granduri şi sponsorizări;
d) profitul net al întreprinderii.

11. Discontare este procesul de:

a) readucere a fluxurilor de numerar din prezent în viitor;
b) readucere a fluxurilor viitoare de numerar la momentul
actual;
c) determinare a indicatorilor eficienţei proiectului investiţional;
d) prognozare a veniturilor viitoare generate de proiectul
investiţional.

12. Rata de actualizare este influenţată de:

a) numărul de ordine al intervalului de timp;
b) coeficientul de discontare;
c) nivelul prognozat de risc, inflaţie, rentabilitatea fără risc;
d) valoarea medie ponderată a costului capitalului.

48
13. Valoarea viitoare a banilor este valoarea fluxurilor de
numerar viitoare, readusă la momentul actual cu ajutorul
unei rate de scont:
a) adevărat;
b) fals.

14. Procesul de creştere a valorii banilor se numeşte metodă de

fructificare (compounding).
a) adevărat;
b) fals.

15. Valoarea coeficientului de discontare este influenţată în mod

direct de:
a) nivelul de inflaţie şi risc;
b) rata de scont şi numărul de ordine al intervalului de timp;
c) moneda valutară;
d) sursa de finanţare.

16. Fluxurile nete de numerar reprezintă:

a) profitul din activitatea operaţională, profitul financiar şi din
operaţiuni cu active imobilizate;
b) profitul net, amortizarea imobilizărilor;
c) amortizarea mijloacelor fixe.

17. În conformitate cu principiile de evaluare a eficienţei

economice a investiţiilor, perioada de analiză a proiectului
trebuie să fie adoptată:
a) în limitele duratei de utilizare a utilajului tehnologic
principal;
b) în limitele perioadei de recuperare a proiectului, preferate
pentru investitor;
c) în limitele perioadei de amortizare a 50 % a costului
utilajului
tehnologic principal;
d) în limitele duratei de rambursare completă a creditului.

49
18. Din două sau mai multe proiecte alternative se acceptă
proiectul la care rata internă de rentabilitate este mai mică:
a) adevărat;
b) fals;

19. Proiectul se acceptă, dacă perioada lui de recuperare:

a) nu depăşeşte termenul preferenţiat de investitor.
b) depăşeşte termenul preferenţiat de investitor.
c) este egală cu termenul preferenţiat de investitor.
d) este egală cu durata de utilizare a utilajului tehnologic
principal.

20. Proiectul investiţional poate fi recomandat spre realizare

dacă valoarea netă actualizată a lui este:
a) mai mare ca volumul cheltuielilor investiţionale;
b) egală cu zero;
c) mai mare ca zero;
d) mai mare ca valoarea de lichidare.

21. Proiectul investiţional trebuie să fie respins dacă valoarea

indicelui de profitabilitate este:
a) unitară;
b) subunitară;
c) supraunitară.

22. Indicele de profitabilitate a investiţiilor este:

a) raportul dintre cheltuielile investiţionale actualizate şi fluxul
net total de numerar actualizat;
b) raportul dintre fluxul net total de numerar actualizat şi
investiţiile actualizate;
c) diferenţa dintre suma fluxurilor nete de numerar actualizate
şi investiţiile actualizate;
d) diferenţa dintre investiţiile actualizate şi suma fluxurilor nete
de numerar actualizate.

50
23. Rata internă de rentabilitate reflectă:
а) nivelul profitabilităţii proiectului;
b) costul capitalului, la care VNAT = 0;
c) costul capitalului, la care VNAT > 0;
d) nivelul de rentabilitate mediu pe tipul de activitate.

24. Perioada de recuperare a investiţiilor este perioada, în

decursul căreia:
а) veniturile din vânzări ating valoarea maximă;
b) cheltuielile investiţionale sunt compensate de fluxurile nete
de numerar;
c) creditul bancar este rambursat complet;
d) expiră durata de exploatare a proiectului investiţional.

25. Rata internă de rentabilitate se măsoară în:

a) % ;
b) lei;
c) ani;
d) puncte.

26. Valoarea netă actualizată totală a proiectului se măsoară în:

a) % ;
b) lei;
c) ani;
d) puncte.

27. Valoarea de lichidare actualizată a proiectului investiţional

este influenţată de:
a) amortizare acumulată;
b) rata de actualizare;
c) perioada de rambursare a creditului;
d) valoarea veniturilor din vânzări.

51
 BIBLIOGRAFIA

1. Legea salarizării nr.847 adoptată:14.02.2002, publicat în

MO nr.050 din 11.04.2002, articolul 336.
2. Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale. Aprobat
prin Hotărârea Guvernului R.M. nr.338 din 21 martie 2003.
M.O. nr.62-66 din 4 aprilie 2003.
3. NCM L.01.07-2005. Regulamentul privind fundamentarea
proiectelor investiţionale în construcţii. Ediţie oficială,
Chişinău, 2005.
4. Standardul naţional de contabilitate „Prezentarea situaţiilor
financiare”, MO Nr. 233-237 din 22.10.2013.
5. Standardul naţional de contabilitate „Imobilizări necorporale
şi corporale”, MO Nr. 233-237 din 22.10.2013.
6. Standardul naţional de contabilitate „Creanţe şi investiţii
financiare”, MO Nr. 233-237 din 22.10.2013.
7. Standardul naţional de contabilitate „Stocuri”, MO Nr. 233-
237 din 22.10.2013.
8. Standardul naţional de contabilitate „Venituri”, MO Nr.
233-237 din 22.10.2013.
9. Standardul naţional de contabilitate „Cheltuieli”, MO Nr.
233-237 din 22.10.2013.
10. Standardul naţional de contabilitate „Contracte de
construcţii”, MO Nr. 233-237 din 22.10.2013.
11. Indicaţii metodice privind contabilitatea costurilor de
producţie şi calculaţia costului produselor şi serviciilor, MO
Nr. 233-237 din 22.10.2013.
12. CP L.01.01-2012. Economia construcţiilor. Instrucţiuni
privind întocmirea devizelor pentru lucrările de construcţii-
montaj prin metoda de resurse. Ediţie oficială, Chişinău,
2012.
13. CP L.01.02-2012. Economia construcţiilor. Instrucţiuni
pentru determinarea cheltuielilor de deviz la salarizarea în
construcţii. Ediţie oficială, Chişinău, 2012.

52
14. CP L.01.03-2012. Economia construcţiilor. Instrucţiuni cu
privire la calcularea cheltuielilor de regie la determinarea
valorii obiectivelor. Ediţie oficială, Chişinău, 2012.
15. CP L.01.04-2012. Economia construcţiilor. Instrucţiuni
privind determinarea cheltuielilor de deviz pentru
funcţionarea utilajelor de construcţii. Ediţie oficială,
Chişinău, 2012.
16. CP L.01.05-2012. Economia construcţiilor. Instrucţiuni
privind determinarea valorii beneficiului de deviz la
formarea preţurilor la producţia de construcţii. Ediţie
oficială, Chişinău, 2012.
17. Codul Fiscal al RM.
http://www.fisc.md/CodulfiscalalRM.aspx (vizat la data
01.07.2015).
18. Usturoi L., Vascan G. Economia întreprinderii. Curs
universitar. – Chişinău, U.T.M., 2006. – 151 p.
19. Usturoi L., Novicova L., Stratila A. Economia întreprinderii.
Culegere de probleme pentru lecţii practice. – Chişinău,
U.T.M., 2010. – 111 p.
20. Gheorghiţa M. Economia întreprinderii industriale. Manual
universitar. Editura CUVÎNTUL-ABC. – Chişinău, 2011. –
280 p.
21. Ciornâi N., Blaj I. Economia firmelor contemporane.
Manual universitar. Chişinău: Editura PRUT
INTERNAŢIONAL, 2003. –312 p.
22. Ţiriulnicova N. ş.a. Analiza rapoarteloir financiare:
[manual]. Chişinău: Asociaţia Obştească “ACAP RM”,
2011. – 400 p.

53
 CUPRINS

Generalităţi …………………………………………….3
Tema 1. Mijloacele fixe ale întreprinderii …………….4
Tema 2. Mijloacele circulante ale întreprinderii …… .12
Tema 3. Resursele umane ale întreprinderii ………. ..19
Tema 4. Costul producţiei …………………………....26
Tema 5. Determinare a valorii obiectivelor
de construcţii ……………………..................32
Tema 6. Venit, profit şi rentabilitate ………………....39
Tema 7. Eficienţa investiţiei …………………………46
Bibliografia …………………………………………...52

54
 ECONOMIA ÎNTREPRINDERII
(de construcţii)
Culegere de teste

Autorii: Alina Stratila

Liubov Usturoi

Redactor: E.Gheorghişteanu
______________________________________________________
Bun de tipar 12.05.16 Formatul hârtiei 60x84 1/16
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 60 ex.
Coli de tipar 3,5 Comanda nr. 44
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
2004, UTM, Chişinău, bd.Ştefan cel Mare şi Sfânt,168
Editura ”Tehnica-UTM”
2068, Chişinău, str.Studenţilor, 9/9

55