COLECÞIE COORDONATÃ DE

Vasile Dem. Zamfirescu

Adio,
vinovãþie!
Cum sã scapi de nevoia
de a-i mulþumi pe ceilalþi
LES BARBANELL

Traducere din englezã de Cristina Spãtaru

EDITORI:
Silviu Dragomir
Vasile Dem. Zamfirescu
DIRECTOR EDITORIAL:
Magdalena Mãrculescu
DESIGN:
Faber studio
DIRECTOR PRODUCÞIE:
Cristian Claudiu Coban
REDACTOR:
Victor Popescu
DTP:
Gabriela Chircea
CORECTURÃ:
Roxana Samoilescu
Raluca Goþia

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

BARBANELL, LES
Adio, vinovãþie! : cum sã scapi de nevoia de a-i mulþumi
pe ceilalþi / Les Barbanell ; trad.: Cristina Spãtaru. - Bucureºti :
Editura Trei, 2011
ISBN 978-973-707-496-6

I. Spãtaru, Cristina (trad.)

159.923.2

Titlul original: Breaking the Addiction to Please. Goodbye Guilt

Autor: Les Barbanell

Copyright © 2009 by Jason Aronson Publishers

First published in the United States by Jason Aronson, Inc.
Lanham, Maryland U.S.A.
Reprinted by permission. All rights reserved.
Prima oara s-a publicat în Statele Unite ale Americii
de Editura Jason Aronson, Lanham, Maryland, U.S.A.

Copyright © Editura Trei, 2011

pentru prezenta ediþie

C.P. 27-0490, Bucureºti

Tel./Fax: +4 021 300 60 90
e-mail: comenzi@edituratrei.ro
www.edituratrei.ro

ISBN 978-973-707-496-6
CUPRINS

Prefaþã 8

Capitolul 1. Altruismul ca adicþie 11

Capitolul 2. Rolul inconºtientului 22

Capitolul 3. Mascã sau mascaradã? 36

Capitolul 4. Atunci când a fi bun se transformã în ceva rãu 49

Capitolul 5. Iluzia apropierii 67

Capitolul 6. Gata oricând sã le faci altora pe plac 88

Capitolul 7. În cãutarea sinelui pierdut 99

Capitolul 8. Viaþa de dupã traumã 108

Capitolul 9. Cei trei R: reconstruire, reeducare, recuperare 118

Capitolul 10. Odatã ce eºti dependent de a-i mulþumi pe alþii, vei fi aºa întotdeauna? 134

Epilog 141

Glosar 147

Referinþe 151
 Celor care sunt prea de treabã cu alþii:

Scoateþi-vã masca ºi veþi vedea

ceea ce n-aþi putut vedea pânã acum.

Dacã sunteþi dornici sã vã asumaþi trecutul,

atunci îndrãzniþi ºi cereþi mai mult.

Prefaþã
La un moment dat pe parcursul vieþii, mulþi dintre noi au fost sau
vor fi responsabili pentru îngrijirea unui pãrinte care îmbãtrâneº-
te, a unui frate sau a unei surori, a unui partener care este bolnav
sau într-o stare foarte proastã. Sau poate cã cel de care vã îngrijiþi
este un copil, o persoanã handicapatã sau un prieten care suferã.
Asumarea unei astfel de situaþii se face din obligaþie, devotament,
dragoste sau dintr-o combinaþie a acestora. În alt context, grija
faþã de ceilalþi este asociatã cu alegerea unei cariere în care te de-
dici altora, cum ar fi cea de asistent medical, psiholog, psihiatru,
asistent social, consilier, terapeut fizic sau ocupaþional, profesor
ºi preot, printre altele. Pe lângã rãsplata financiarã, în acest caz e
posibil ca motivaþia sã fie legatã de satisfacerea nevoii de a fi de fo-
los ºi/sau de plãcerea influenþãrii vieþii altcuiva într-o manierã po-
zitivã. Îi voi numi „îngrijitori“ sau „ocrotitori“ pe cei care aleg în
mod constant sã-ºi dedice celorlalþi timpul, atenþia ºi energia, fie
personal, fie profesional.
Pentru unii poate fi surprinzãtor, iar pentru alþii chiar ºocant
faptul cã existã printre noi un gen de îngrijitor mult mai puþin
obiºnuit. Aceste persoane îºi asumã rolul nu neapãrat din obliga-
þie, din dragoste sau ca vocaþie a profesiei. Gândirea lor direcþio-
natã în primul rând spre ceilalþi ºi abia apoi asupra lor înºiºi se
face în mod automat ºi nu are la bazã o alegere conºtientã sau o de-
cizie raþionalã. În schimb, aceste persoane sunt motivate de un ti-
par automat complex, neplãnuit, pe care îl pot controla foarte
puþin sau chiar deloc. Altruismul lor ºi atenþia aproape exclusivã
acordatã bunãstãrii altora este mai degrabã un stil de viaþã decât
o trãsãtura de caracter benignã.
Stabilitatea, accesibilitatea fãrã de rezerve ºi bunãtatea îi fac
sã fie acceptaþi, apreciaþi ºi admiraþi de aproape toþi oamenii din
jurul lor. Cu toate acestea, odatã cu trecerea timpului, cei care be-
neficiazã de pe urma dãrniciei lor încep sã se simtã agasaþi ºi con-
trolaþi. Cei care primesc aceastã atenþie se întreabã la un moment
dat: „De ce tot insistã în a face diverse lucruri pentru mine, fãrã ca
eu sã îi cer asta? Mã face sã mã întreb ale cui interese le serveºte,
 Adio, vionovãþie!
10 LES BARBANELL

ale mele sau ale sale? Mã simt împovãrat ºi pur ºi simplu nu îmi
doresc sã mai fiu în preajma unei astfel de persoane“.
Atunci când apar astfel de respingeri repetate, stima de sine a
persoanelor care le fac pe plac celorlalþi începe sã se micºoreze,
fiind posibil sã se ajungã chiar la depresie. Dintr-odatã, rudele,
prietenii ºi persoanele apropiate sunt surprinse de persoana pe
care o ºtiau atât de stabilã ºi disponibilã, ºi care devine fragilã ºi
inaccesibilã.
Abuzul de substanþe ºi celelalte adicþii sunt cercetate pe înde-
lete; totuºi, s-ar gândi cineva cã a le face pe plac altora poate ame-
ninþa supravieþuirea cuiva? Ce poate fi atât de rãu în a fi bun? Setea
dependentului de a plãcea constã în dorinþa incontrolabilã de a da
fãrã a primi, iar rãspunsul pozitiv al celor care primesc aceastã aten-
þie reprezintã „doza“. Caracterul obsesiv al comportamentului de-
pendenþilor ºi evitarea simultanã a satisfacerii propriilor lor nevoi
pot duce la vid emoþional, extenuare fizicã ºi singurãtate. În ca-
zuri extreme, cel care face pe plac, copleºit de obligaþiile faþã de
ceilalþi, se simte prins în capcanã ºi are senzaþia cã sinuciderea e
singura cale de ieºire. Specialiºtii în sãnãtatea mentalã, dar ºi pro-
fanii, încep sã-ºi dea seama de faptul cã grija exageratã faþã de cei-
lalþi poate fi adesea purtatã ca o mascã pentru a-i distrage pe
îngrijitorii cronici de la propriile probleme emoþionale adânc în-
rãdãcinate. În mod similar, în unele cercuri religioase, teologii au
început sã accepte ideea cã, deºi a dãrui celorlalþi este o virtute,
nu e întotdeauna bine sã oferi fãrã sã primeºti. Aceastã carte îºi
propune sã îl facã pe cititor sã-i înþeleagã pe dependenþii de bu-
nãstarea celorlalþi ºi sã priceapã originea, scopul, recompensele
ºi repercusiunile dependenþei de a face pe plac celorlalþi.
Capitolul 1
Altruismul
ca adicþie
Acest capitol vorbeºte despre natura adicþiei în general, condiþiile
în care trãsãtura de caracter altruistã este transformatã în adicþie ºi
într-o veritabilã „tulburare de personalitate“ (în care predominã
obsesia de-al proteja pe celãlalt). De asemenea, este discutatã ma-
niera unicã în care îngrijitorii sau persoanele binevoitoare formea-
zã ataºamente ºi au relaþii intime.
Dependenþa de substanþe cum ar fi drogurile, alcoolul, mânca-
rea ºi problemele de sãnãtate pe care aceste adicþii le provoacã
sunt cunoscute. Dependenþa de activitãþi cum ar fi cumpãrãturi-
le, gimnastica ºi televizorul nu primesc în media la fel de multã
atenþie ca abuzul de substanþe ºi nici în practica clinicã, proba-
bil din cauza faptului cã repercusiunile nu sunt atât de severe.
(„Epidemia“ dependenþei de pornografia pe internet este proba-
bil o excepþie de la aceastã categorie.) Existã ºi un al treilea tip de
adicþie care nu este recunoscut în mod general, cu toate cã este
potenþial la fel de distructiv ca ºi celelalte. Mã refer la acest tip de
adicþie ca la o dependenþã de o anumitã trãsãturã, ca la o supra-
investiþie a individului într-o trãsãturã particularã de caracter a
personalitãþii sale. Acea persoanã „poartã“ ca pe o mascã o trãsã-
turã de caracter dominantã pentru a-ºi ascunde suferinþa internã,
mai cu seamã emoþiile ºi amintirile asociate unei experienþe
traumatice.
„Adicþiile“ la trãsãturi au în comun cu dependenþa de substan-
þe ºi activitãþi urmãtoarele:
1. Comportamentul implicã o dorinþã excesivã, ca un substitut
al atenþiei, aprobãrii, intimitãþii ºi al nevoii de stimã de sine.
2. Unicitatea lucrului râvnit apare prin intermediul credinþei
cã sursa preferatã a adicþiei este singura modalitate de a sa-
tisface aceastã dorinþã.
3. Atunci când sunt atinse limitele de toleranþã, pentru ca
„drogul“ sã aibã efect, este nevoie de o creºtere a cantitãþii
acelui ceva ce dã dependenþã.
4. Comportamentul adictiv reprezintã o distragere de la dure-
rea psihologicã accentuatã.
 Adio, vionovãþie!
14 LES BARBANELL

5. Motivaþia comportamentului impulsiv este neconºtienti-

zatã, astfel cã soluþiile conºtiente ºi raþionamentul ies din
calcul.
6. Supradoza se manifestã prin acte autodistructive ºi renun-
þarea la relaþiile cu cei dragi.

Trãsãtura altruistã (la un nivel mai redus, bunãtatea) este apre-

ciatã drept ceva pozitiv ºi recompensatã în cele mai multe dintre
contextele sociale. O definiþie a altruismului ar fi: „Trãsãturã de per-
sonalitate ce implicã plasarea gândurilor, senzaþiilor ºi dorinþe-
lor altora înaintea intereselor personale, fãrã consecinþe personale
distructive“. Aceastã definiþie implicã un model de comportament
benign, care nu întruneºte criteriile unei adicþii, aºa cum este in-
dicat mai sus (1–6). Prin contrast, urmãtoarea definiþie a altru-
ismului indicã prezenþa unei adicþii: „O trãsãturã de personalitate
ce implicã plasarea accentului asupra gândurilor, senzaþiilor ºi do-
rinþelor celorlalþi, pânã la excluderea intereselor personale“. Tes-
tul de Personalitate Altruistã prezentat în capitolul 7 mãsoarã
gradele de dezinteres de la benign pânã la patologic (nivel adic-
tiv). Prin scorul testului se identificã ºi componentele proeminen-
te ale comportamentului de a plãcea.

ADMIRÃM BUNÃVOINÞA
Existã anumite tipuri de personalitãþi pe care mulþi dintre noi le
considerãm a fi (în mod evident) respingãtoare, iritante ºi nesu-
ferite. Acestea ne transmit trãsãturile lor negative, iar noi cãutãm
sã le evitãm prezenþa. De exemplu, narcisicii sunt lipsiþi de empa-
tie, grandomani ºi centraþi pe sine. Indivizii obsesivi pot fi obositori
din cauza rigiditãþii lor. Personalitãþile paranoide ne neliniºtesc
din cauza permanentei lor neîncrederi ºi suspiciuni. Cei cu o fire
 15

dependentã pot fi revendicativi ºi extenuanþi. Istericii ºi cei hiper-

emotivi se aratã neajutoraþi ºi dramatici, alarmându-ne uneori
asupra unor evenimente relativ banale. Pseudointelectualii sunt sti-
mulanþi, dar distanþi, pe fondul lipsei lor de exprimare a emoþiilor.
Concentrarea asupra sinelui ºi negativitatea continuã a depre-
sivilor este covârºitoare ºi supãrãtoare. Putem avea compasiune
pentru aceste tipuri de personalitãþi, dar, de obicei, nu dorim sã
ne aflãm în preajma lor. Pe de altã parte, e mai uºor sã te afli în
preajma persoanelor binevoitoare, mai ales cã, cel puþin la început,
ele sunt o prezenþã bine-venitã. Rareori manifestã anxietate sau
depresie. Par a fi opusul celor centraþi pe sine ºi singura rigiditate
pe care o manifestã constã în nevoia lor de a face pe plac celorlalþi.
Din ceea ce lasã ei sã se vadã, par a fi opusul tipurilor dependente,
rareori cer ceva, neaºteptând nimic în schimb. În sfârºit, prin na-
tura lor serviabilã, le fac viaþa uºoarã celorlalþi. Ce ar putea fi rãu
în a fi atât de bun? În continuare, voi face o comparaþie între îngri-
jire ºi alte forme de comportament centrat pe celãlalt.

ALTE ACÞIUNI REFERITOARE LA

BUNÃSTAREA CELORLALÞI
Altruismul în sensul propriu constã în acte deliberate de devota-
ment, fãrã ignorarea propriilor nevoi. Actul sau seria de acte sunt
mai degrabã intenþionate ºi selective, decât automate ºi necondi-
þionate. Prin contrast, pornirea altruistã a îngrijitorului este mina-
tã de o lipsã de atenþie faþã de bunãstarea personalã, o alternativã
ce nu este o alegere conºtientã.
Compasiunea este o emoþie ce poate fi urmatã sau nu de o acþiu-
ne, aºa cum e ºi în cazul altruismului. Compasiune înseamnã „a
suferi alãturi de altcineva“. Îngrijitorul nu numai cã acþioneazã,
mai mult, el îºi asumã ºi responsabilitatea pentru cel suferind.
 Adio, vionovãþie!
16 LES BARBANELL

Empatia este capacitatea de a vedea experienþele din punctul

de vedere al celuilalt, o formã de ascultare ce indicã celorlalþi cã
sunt înþeleºi. Îngrijitorii ascultã, dar nu vor sã fie expuºi empatiei,
pentru a evita apropierea faþã de ceilalþi, lucru de care se tem.
Burnout (epuizarea psihicã) este o stare de extenuare apãrutã
pe fondul supraimplicãrii în activitãþi ce pot viza sau nu nevoile al-
tora, dar care pot sã nu îi implice deloc pe ceilalþi. Pentru îngriji-
tori, „oboseala compasiunii“ serveºte ca variantã de burnout ºi este
consecinþa cheltuielii de energie direcþionatã aproape exclusiv cã-
tre ceilalþi.
Masochismul constã în toleranþa durerii fizice ºi emoþionale ºi
în acceptarea abstinenþei pentru a evita o durere ºi mai mare. Ma-
sochiºtii preferã sã fie abuzaþi decât sã fie singuri. Deºi îngrijito-
rii sunt înclinaþi cãtre masochism (nesatisfacerea propriilor nevoi
ºi dedicarea faþã de ceilalþi pânã la durere), motivaþia lor primarã
este de a evita teama de a se simþi ignoraþi, aceasta fiind în mod ti-
pic un produs al traumei copilãriei primare.
Codependenþa este un proces colaborativ în care doi oameni con-
solideazã unul celuilalt un obicei sau o dependenþã distructivã. Indi-
vidul adict este de obicei o personalitate de tip dependent. Prin
contrast, dependenþii de grija pentru ceilalþi graviteazã în jurul unei
game mai mari de personalitãþi (dependentã ºi independentã) pen-
tru a-ºi hrãni adicþia de a se face utili. O altã distincþie constã în aceea
cã, în relaþia de codependenþã, dependentul pare cã are o problemã,
în timp ce binevoitorii nu par a avea absolut nicio problemã, o dova-
dã a naturii înºelãtoare a sindromului altruismului patologic.

CUNOªTI VREUN „ÎNGRIJITOR“?

Pânã acum am discutat natura adicþiilor ºi modul în care o per-
soanã poate fi dependentã de o trãsãturã de caracter ce poate fi
 17

transformatã într-o veritabilã tulburare de personalitate. Am men-

þionat cum, prin comparaþie cu celelalte tipuri de personalitãþi,
îngrijitorii sunt persoane simpatizate ºi sunt, în general, admira-
te ºi percepute ca sãnãtoase din punct de vedere afectiv. Am fãcut
ºi distincþia dintre conceptul de îngrijire ºi alte comportamente
deferente. Mai jos aveþi un sumar al atributelor majore ale tulbu-
rãrii de personalitate altruistã (TPA). În acest context, mã voi re-
feri la adicþia de a face pe plac ºi la TPA ca fiind sinonime.

ÎNGRIJITORII

• Formeazã relaþii dãruind afectiv ºi fizic ºi evitã în mod obiº-

nuit sã primeascã ceva înapoi, creând în interacþiunile lor cu
ceilalþi un dezechilibru între a da ºi a primi. („Ai nevoie de
mine pentru toate; eu n-am nevoie de tine pentru nimic.“)
• Sunt consumaþi de vinovãþie ºi uºor susceptibili de a fi fã-
cuþi sã se simtã vinovaþi. Vinovãþia îl împiedicã pe îngrijitor
sã facã acele lucruri (de ex., sã spunã „nu“) care ar putea
duce la a fi respins sau abandonat de cãtre ceilalþi. Prin ur-
mare, experienþa conºtientã a vinovãþiei este un simplu pa-
ravan pentru anxietatea insidioasã ce rezidã în inconºtientul
personalitãþii „îngrijitorilor“.
• Sunt motivaþi de o dorinþã compulsivã de a se face utili,
chiar dacã cel care primeºte ajutorul lor are sau nu nevoie
de ceea ce îi este oferit. Aceste comportamente duc în mod
inevitabil la respingere… în mod ironic, exact rezultatul pe
care binevoitorul cautã sã îl evite.
• κi reprimã nevoile de plãcere, bucurie ºi intimitate. Mesa-
jul lor este: „Dacã nu vreau nimic, nu voi fi dezamãgit (dacã
nu primesc nimic); asigurându-mã cã ceilalþi sunt fericiþi,
asta mã ajutã sã nu mã mai gândesc la propria mea plãcere“.
• Devin copleºiþi de obligaþii, care sunt atât cerute de ceilalþi,
cât ºi autoimpuse. Activitatea constantã ºi consumul pentru
 Adio, vionovãþie!
18 LES BARBANELL

îndeplinirea obligaþiilor îi face sã evite nevoia de plãcere ºi

expunerea la a fi ignorat sau respins.
• În situaþiile conflictuale îºi asumã vinovãþia ºi se simt siliþi
sã-ºi asume, pe nedrept, responsabilitatea pentru proble-
mele ºi conflictele întâmpinate de ceilalþi.
• Par a fi independenþi ºi se poartã cu ceilalþi aºa cum, de fapt, ar
vrea ei sã fie trataþi când vine vorba despre indulgenþã ºi aten-
þie. Considerã riscant din punct de vedere emoþional sã cearã în
mod direct sau indirect ca aceste nevoi sã le fie satisfãcute.
• κi neagã singurãtatea ºi situaþiile obiºnuite în care ar avea
nevoie de ceilalþi, presupunând cã, de fapt, ceilalþi au aceste
nevoi, chiar dacã nu este aºa.
• κi mascheazã dorinþele ºi poftele aºteptând ca ceilalþi sã
ºtie ce îºi doresc sau au ei nevoie. Rezultatul este un senti-
ment accentuat de nedreptate ºi mânie, ce rãmâne latent
atunci când se simt ignoraþi.
• Rareori spun „nu“ ºi nu aratã ce simt (iritabilitate, gânduri
contradictorii, mânie, conflict ºi altele), fapt care zãdãrni-
ceºte comunicarea autenticã ºi stabilirea unor relaþii fireºti.
• În cele din urmã, sunt percepuþi ca „prea buni pentru a fi
adevãraþi“, ceilalþi începând sã nu mai aibã încredere în mo-
tivele lor, pentru cã ei nu vor sã primeascã niciodatã nimic
în schimb.
• Par foarte siguri pe sine ºi independenþi, în ciuda trecutu-
lui care le-a distrus stima de sine ºi le-a mãrit insecuritatea.

RELAÞIILE ÎNGRIJITORULUI ADICT:

ADEVÃRATE SAU ÎNCHIPUITE?
Atributele descrise mai sus influenþeazã relaþiile îngrijitorilor în
diferite feluri. Stabilesc legãturi cu ceilalþi, astfel încât aceºtia sã
 19

aibã nevoie de ei, chiar dacã în realitate ei nu sunt absolut nece-

sari. Ei sunt cei care hotãrãsc condiþiile în care are loc contactul
(„E vorba despre tine, nu despre mine“) ºi frecvenþa acestuia
(„…cât de des cred eu cã ai tu nevoie de mine“). De subliniat fap-
tul cã îngrijitorii încearcã sã încline în favoarea lor balanþa dintre
a da ºi a primi din relaþiile lor („Eu dau, dar nu primesc nicioda-
tã“), un reflex protector subtil care-i ajutã sã menþinã controlul ºi
distanþa. Cel care acceptã relaþia se aflã în postura fie de a accepta,
fie de a respinge ceea ce este oferit, la început nerealizând complo-
tul binevoitorului ce vrea sã manipuleze situaþia. Acceptul celui „în-
grijit“ contribuie apoi la eficacitatea eforturilor fãcute de îngrijitor
de a se menþine în siguranþã din punct de vedere emoþional. Niciuna
dintre pãrþi nu este conºtientã de urmãtoarele: Este dificil, dacã nu
imposibil, sã se stabileascã o legãturã adevãratã cu o altã persoanã,
fãrã a avea un echilibru între a da ºi a primi în acea interacþiune. Din
acest motiv, cea mai mare parte dintre relaþiile pe care le stabilesc
îngrijitorii adicþi sunt unilaterale ºi, în cel mai pur sens, ireale.

POTRIVIRI ªI NEPOTRIVIRI
Calitatea relaþiilor ce implicã probleme nerezolvate ale îngrijitoru-
lui oscileazã, ca sã zic aºa, între rai ºi iad. De exemplu, întâlnirile
dintre îngrijitori ºi ipohondri sau cei înclinaþi sã se plângã de afec-
þiuni psihosomatice întrunesc la început nevoile ambelor pãrþi. Bi-
nevoitorul rãspunde în mod entuziast dacã este hrãnit cu o „dozã“
din nevoile celui care se plânge de dureri somatice. În mod asemã-
nãtor, atunci când binevoitorii se combinã cu personalitãþi depen-
dente, doza lor zilnicã de „a fi de folos“ este destul de satisfãcãtoare.
Tipurile stoice, din care fac parte intelectualii ºi cei compulsivi, pot
face un parteneriat cu cei care le fac pe plac, un contract ce conþine
o „clauzã“ care stipuleazã distanþa emoþionalã — o situaþie perfectã
 Adio, vionovãþie!
20 LES BARBANELL

ºi un sanctuar în care dependenþii de a acorda îngrijire se simt pro-

tejaþi faþã de respingerea de care se tem atât de mult. Legãturile ne-
potrivite, care nici mãcar nu ajung sã se concretizeze, sunt cele între
dependenþii de „a fi utili“ ºi tipurile paranoide care tind sã fie sus-
picioase faþã de acest model serviabil excesiv. („Probabil cã vor ceva
de la mine.“). Indivizii independenþi, mai cu seamã tipurile narci-
sice, îi percep aproape imediat pe îngrijitori ca intruzivi ºi agasanþi.
Este posibil ca binevoitorii implicaþi în relaþii cu alþi binevoitori sã
nu se simtã atraºi unii de alþii sau, dacã sunt, în cele din urmã sã in-
tre în contradicþie, deoarece niciuna dintre pãrþi nu se simte în lar-
gul ei sã primeascã ceva. („Am nevoie sã îþi dau eu þie, dar nu te
obosi sã îmi dai tu mie.“) Indivizii care sunt instabili din punct de
vedere emoþional ºi au tot timpul nevoie de susþinere pot fi ºi ei se-
duºi în a se alãtura programului de salvare al îngrijitorului (prin
care cautã, ºi el, autoprotecþie). Probabil cã acesta este unul dintre
motivele pentru care specialiºtii în consiliere ºi terapie sunt adesea
înclinaþi sã aibã „tulburarea îngrijitorului“.
La începutul unui cuplu angajator–angajat, „perechea perfec-
tã“ este reprezentatã de un ºef pretenþios ºi un binevoitor supus,
gata sã ofere 110 la sutã. În practicã, am întâlnit mai mulþi asistenþi
de manager care se poartã în felul acesta, chiar ºi atunci când an-
gajatorul nu este neapãrat exigent. Comportamentul lor tipic la bi-
rou înseamnã sã facã favoruri speciale, ture duble atunci când li se
cere, sã îi serveascã pe toþi oricând, sã munceascã peste program
fãrã a fi plãtiþi ºi sã nu cearã niciodatã zile libere. Motivele subia-
cente predominã: sã fie plãcut de toatã lumea, tot timpul sã se asi-
gure cã nu va fi niciodatã dat afarã. Pe de altã parte, perechea între
un îngrijitor ºi un angajator care nu este extrem de exigent pro-
voacã mare anxietate pentru primul, deoarece acesta nu îºi poate
asigura o astfel de garanþie. („Cu cât ai mai multã nevoie de mine,
cu atât este mai puþin probabil cã mã vei concedia, ºi invers.“)
Aceste aºa-numite potriviri ºi nepotriviri între „îngrijitori“
ºi alte tipuri umane au în comun aceeaºi soartã. Probabilitatea
supravieþuirii relaþiei este limitatã sever, din cauza diferenþelor
 21

inerente, biografiile acestora fiind aproape întotdeauna ireconci-

liabile. De exemplu, la un moment dat, aºteptãrile celui care se
plânge de dureri somatice sau cele ale tipului dependent îi vor im-
pune ºi aºa suprasolicitatului binevoitor episoade de vinovãþie in-
suportabilã, de frustrare, mânie reprimatã ºi blocare. În mod
similar, la serviciu, cerinþele ºefului combinate cu cele autoimpu-
se îl vor duce la extenuare, percepând fiecare zi de lucru ca pe un
coºmar.
Supunerea perpetuã faþã de nevoile, dorinþele ºi plãcerile alto-
ra, comportament definit în acest capitol ca adicþie de a-i mulþumi
pe ceilalþi, duce în mod inevitabil la vid emoþional, izolare socia-
lã ºi incapacitatea de a forma relaþii afective. Capitolul urmãtor
vorbeºte despre modul în care trãsãtura de caracter altruistã, în
aparenþã benignã ºi apreciatã, poate deveni atât de problematicã
ºi chiar periculoasã.

PUNCTE-CHEIE

• Pe lângã a fi dependentã de o substanþã sau de o activitate,

o persoanã poate fi dependentã ºi de o trãsãturã de caracter.
• Altruismul este trãsãtura centralã de caracter a dependenþei
de a-i mulþumi pe alþii.
• Dorinþa excesivã de a fi util ºi neglijarea simultanã a nevoi-
lor personale poate duce la o tulburare emoþionalã serioa-
sã, tulburarea de personalitate a îngrijitorului.
• Aceastã tulburare este probabil cea mai înºelãtoare dintre
toate tulburãrile de personalitate cunoscute, deoarece este
greu de detectat, apare ca „normalã“, este arareori dezagrea-
bilã ºi este rãsplãtitã social în multe feluri.
• Cele mai multe dintre relaþiile îngrijitorilor sunt dezechili-
brate în ceea ce priveºte raportul a da–a primi ºi, aºadar,
sunt mai degrabã o iluzie decât o realitate.
Capitolul 2
Rolul
inconºtientului
De ce un obicei ajunge sã se transforme în dependenþã de sub-
stanþe, activitãþi sau trãsãturi? O explicaþie simplã ar fi cã „te face
sã te simþi bine“. Dacã spui unei persoane care se drogheazã cu
cocainã: „Viaþa ta se duce de râpã“, el sau ea þi-ar putea rãspunde
râzând: „Spui tâmpenii. Eu mã simt minunat!“. Un rãspuns alter-
nativ la întrebarea mea ar putea fi acela cã obiceiul este un substi-
tut pentru o stare de necesitate accentuatã. O persoanã care nu
se simte iubitã poate satisface în mod conºtient acea nevoie de a
fi iubitã mâncând, fãrã a risca sã intre în legãturã cu ceilalþi. („Nu
am obþinut ce aveam nevoie acasã, dar îngheþata era mereu aco-
lo.“) Un motiv mult mai complex din cauza cãruia un obicei se
transformã în dependenþã este acela cã respectivul viciu are rã-
dãcini în partea inconºtientã a minþii. Acest „unghi mort“ al de-
pendentului duce la încercarea disperatã de a umple golul cu o
serie nesfârºitã de substituenþi ºi niciodatã cu „lucrul adevãrat“,
acesta fiind necunoscut la acel moment. Deoarece substituentul
este întotdeauna insuficient, dependentul simte în permanenþã
cã are nevoie de el, oricare ar fi acel înlocuitor. Acest capitol sub-
liniazã puterea inconºtientului, în general, ºi rolul lui specific în
adicþia de a plãcea, în particular.

NATURA DUALÃ A INCONªTIENTULUI

Chiar ºi dupã aproape o sutã de ani de când Freud a introdus con-
ceptul de inconºtient la Congresul de la Viena, existenþa incon-
ºtientului oamenilor rãmâne în continuare controversatã în
rândul specialiºtilor în sãnãtate mentalã, precum ºi al profanilor.
Documentele vremii sugereazã cã cei prezenþi la prelegerea lui
Freud (în mare parte medici) l-ar fi împroºcat cu roºii sau alte ase-
menea, pentru a-ºi exprima dezaprobarea faþã de un astfel de con-
cept. Consider cã este util sã repet aici ceea ce le spun îngrijitorilor
 Adio, vionovãþie!
24 LES BARBANELL

aflaþi în stadiile primare ale terapiei. Le cer sã ia în considerare

posibilitatea cã ei nu sunt conºtienþi de forþele aflate în adâncul
fiinþei lor, forþe care le controleazã existenþa.
Inconºtientul are capacitatea de a bloca emoþiile dureroase ºi
evenimentele traumatice, mai cu seamã cele apãrute în prima co-
pilãrie. Astfel, o persoanã traumatizatã poate fi „menþinutã întrea-
gã“, cel puþin temporar, de influenþa inconºtientului. De exemplu,
un bãiat de ºapte ani care a asistat la asasinarea pãrinþilor lui a re-
uºit sã treacã de ºocul iniþial. Pare rezonabil sã presupunem cã
anumite procese interne automate au blocat conºtientizarea oro-
rii asociate acestui eveniment. Sã fi existat un mecanism incon-
ºtient necunoscut care l-a protejat ºi l-a ajutat sã supravieþuiascã?
Dacã aºa stau lucrurile, inconºtientul a servit la acea vreme unui
scop pozitiv. De partea negativã, atunci când trauma duce la un
blocaj prea mare al emoþiilor, acele emoþii pot dicta modul în care
ne purtãm în mod obiºnuit, plasându-ne astfel într-o poziþie ex-
trem de vulnerabilã. Inconºtientul are douã feþe, deoarece ne protejea-
zã de trãirea conºtientã a amintirilor dureroase ºi a experienþelor
asociate acestora ºi, în acelaºi timp, ne împiedicã sã acceptãm ºi sã în-
vãþãm din acele experienþe.
Prima datã am devenit conºtient de capacitatea inconºtientã a
minþii în timp ce asistam la un curs de publicitate. Cartea The Hid-
den Persuaders (Convingãtorii ascunºi) (Packard, 1957) cuprindea un
capitol despre reclama subliminalã, un mecanism de marketing
care permitea apariþia atât de rapidã a unui produs, pe un ecran de
televizor sau de cinematograf, încât spectatorul nu realiza deloc
apariþia acestuia. Ideea din spatele reclamelor era de a invada in-
conºtientul „consumatorilor“ ºi de a le influenþa comportamentul în
aºa manierã, încât sã îi determine sã cumpere un produs la care alt-
fel nici nu s-ar fi gândit. Funcþionarii guvernamentali au hotãrât cã
impactul asupra consumatorului este mult prea puternic, aºa încât
au fãcut legi care sã interzicã utilizarea acestuia. Am fost atunci ui-
mit sã constat puterea influenþei inconºtientului asupra comporta-
mentului uman.
 25

Dacã am fi nevoiþi sã trecem prin viaþã simþind fiecare emo-

þie, în fiecare moment, probabil cã nu am fi capabili sã supra-
vieþuim.
Aºa cum am sugerat mai înainte, se pare cã avem o tendinþã
înnãscutã de a selecta, filtra ºi bloca total trãirile ºi de a le pãs-
tra zile întregi, luni, ani ºi, uneori, decenii. Aºadar, suntem ca-
pabili sã îndepãrtãm din regiunea conºtientã a minþii noastre
impulsurile, gândurile ºi amintirile tulburãtoare inacceptabile —
cel puþin pentru o vreme. Dacã nu am fi fost capabili sã facem
acest lucru, posibilitatea de a ne exprima sentimentele ar fi cres-
cut nemãsurabil ºi indiscriminant. Imaginaþi-vã un bãiat de opt
ani care simte urã faþã de mama lui pentru cã aceasta îl forþeazã
sã ia lecþii de vioarã, ºi care nu ar avea capacitatea de a bloca
aceste sentimente, aºa încât se va rãzbuna punându-i acesteia în
supã peºtiºorul din acvariu. Luaþi în considerare cazul unui ado-
lescent care nu a luat niciun examen, ca expresie indirectã a do-
rinþei sale de a se elibera de pãrinþii lui foarte exigenþi. Dacã ar
fi acþionat, în loc sã îºi reprime acele sentimente, ºi-ar fi fãcut
bagajele ºi ar fi plecat de acasã. Un om de vârstã mijlocie ºi-ar fi
omorât chirurgul dacã nu ar fi fost capabil sã-ºi reprime mânia
faþã de acesta pentru operaþia de mântuialã fãcutã pe coloana lui.
Fãrã capacitatea de a pune sub lacãt emoþiile, un copil, victima
unui viol, n-ar mai putea funcþiona în preajma unui bãrbat, poa-
te pentru tot restul vieþii sale; supravieþuitorul unui accident de
maºinã nu ar mai fi capabil sã conducã o maºinã în urma acestui
eveniment; n-am putea supravieþui pierderii unei persoane pe
care o iubim; cineva care a fost abandonat în copilãrie nu ar mai
fi capabil sã trãiascã despãrþiri în viaþa adultã, aceasta însem-
nând intoleranþã pentru oricine îºi ia la revedere de la el, cu o
ocazie obiºnuitã.
Capacitatea naturalã de a depozita, de conþine ºi reþine emoþi-
ile constituie aspectul pozitiv al funcþionãrii inconºtientului. Nu-
mesc aceastã capacitate automatã de gestionare a emoþiilor
sistemul imunitar psihologic.
 Adio, vionovãþie!
26 LES BARBANELL

INCONªTIENTUL NE AJUTÃ SÃ SUPRAVIEÞUIM

Recunoaºterea efectului semnificativ al inconºtientului îi aju-

tã pe îngrijitori sã înþeleagã cã nu ei au ales sã trãiascã în felul
acesta ºi cã nu e nevoie sã se învinovãþeascã pentru asta. („Mi-am
irosit atât de mulþi ani din viaþã ca sã salvez lumea.“) Acel stil de
viaþã a fost inventat în numele lor prin intermediul unui proces
intern, care a ales astfel în locul lor, dar pentru a-i proteja de su-
ferinþã. Imunitatea faþã de astfel de sentimente oribile pare a fi
furnizatã de un amestec straniu ºi ingenios al inconºtientului, care
nu þine de intenþia conºtientã. Aºadar, autoblamarea ºi blamarea
altora în cazul dependenþei de a mulþumi pe alþii este mai mult de-
cât neproductivã; de asemenea, pare a fi irelevantã deoarece în-
grijitorii adicþi nu îºi aleg acest stil de viaþã binevoitor. Mai mult
decât atât, autoblamarea ºi blamarea celorlalþi inhibã sesizarea
proceselor psihice lãuntrice, îngrãdeºte înþelegerea, interzice ac-
þiunea pozitivã ºi deviazã motivaþia ºi autodeterminarea.

COMPONENTELE SISTEMULUI IMUNITAR PSIHOLOGIC

Aºa cum am spus mai înainte, se pare cã deþinem un mecanism in-

tern înnãscut care „apreciazã“ ce se întâmplã cu emoþiile noastre.
Se pare cã ne putem miºca înãuntrul ºi în afara stãrilor emoþiona-
le inconfortabile ºi cã aceastã dinamicã este controlatã din inte-
rior. O examinare mai atentã a acestui mecanism reglator
constituie abordarea preliminarã pentru a înþelege dependenþa de
a fi pe placul altora, care va fi clarificatã în capitolele urmãtoare.
Atunci când suntem bolnavi fizic, facem ceva pentru a ne vin-
deca. Ne odihnim, luãm medicamente sau, în unele cazuri, sun-
tem operaþi, anticorpii ajutându-ne sã ne reînsãnãtoºim. Atunci
 27

când radicalii liberi zburdã prin metabolismul nostru, antioxidan-

þii se activeazã în mod automat, fãrã sã le fi dat noi vreo comandã
de neutralizare a radicalilor liberi, salvând capacitatea sistemului
nostru imunitar ºi vindecându-ne. Nu avem nimic de zis referitor
la acest fapt — se întâmplã de la sine! Oare suntem programaþi sã
ne protejãm ºi împotriva asalturilor psihologice ale mediului? Pe
baza observaþiilor, pe care nu le putem confunda totuºi cu meto-
da ºtiinþificã, presupun cã existã ceva în alcãtuirea noastrã care
ne permite sã facem faþã stresului emoþional. Numesc sistem imu-
nitar psihologic aceastã capacitate adaptativã programatã, o acþiu-
ne complexã, organizatã ºi reglatã în mod reflex, care este pusã
în miºcare de partea inconºtientã a minþii.
În continuare sunt descrise componentele (ipoteticului) sis-
tem imunitar psihologic ce interacþioneazã în armonie cu siste-
mul nostru imunitar biologic, ca parte integrantã a capacitãþii
noastre de supravieþuire.

A. GARDIANUL EMOÞIILOR NOASTRE

Suntem surprinºi de aptitudinile remarcabile ale corpului uman.

Show-ul Cirque du Soleil este o combinaþie de acrobaþii, demon-
straþii de forþã, gimnasticã, balet ºi spectacol inspirate de tradiþia
circului. Corpul uman se ridicã, se rãsuceºte ºi se contorsioneazã
în posturi aparent imposibile. Compania de dans Pilobolus vine
cu o formã de artã/dans de o extraordinarã ingeniozitate, graþie
ºi sfidare a gravitaþiei. Este vorba despre o încrengãturã de cor-
puri ce descrie diferite teme de viaþã. O mulþime de corpuri ce
sunt atrase unele de celelalte, formând o sculpturã neobiºnuitã
ce sfideazã legile fizicii. Cei mai mulþi dintre fanii sportului sunt
familiari cu modul în care baschetbaliºtii rãmân pur ºi simplu în
aer, suficient de mult timp pentru a muta mingea dintr-o mânã
în alta înainte de a arunca la coº. Imaginea lui Michael Jordan
„zburând prin aer“ este cunoscutã fanilor baschetului din toatã
 Adio, vionovãþie!
28 LES BARBANELL

lumea. Fanii sportului sunt probabil mai puþin familiarizaþi cu

atleþii care concureazã la evenimentele Ironman („Omul de Oþel“),
unde concurenþilor li se cere sã înoate peste patru kilometri, sã
meargã cu bicicleta peste 170 de kilometri ºi sã alerge un maraton
complet de 42 de kilometri. Potrivit lui Matthew Gibble, laureat
al competiþiei Ironman ºi fizioterapeut al echipei de baschet New
Jersey Nets, pentru a evita descalificarea, aceste performanþe tre-
buie atinse în mai puþin de ºaptesprezece ore. Recordul mondial
pentru o astfel de performanþã este puþin peste opt ore. Ca ºi
cum acest lucru nu ar fi suficient de impresionant, în 2006,
Dean Karnazes a alergat 80 de km pe zi, timp de 50 de zile con-
secutiv, în 50 de state, totalizând peste 4 000 de km. Corpul uman
este capabil de performanþe ºi „trucuri“ neaºteptate… este un ca-
leidoscop de variaþii ºi posibilitãþi.
Cei mai mulþi dintre noi realizeazã cã, pe lângã funcþiile de-
scrise mai sus, avem capacitatea de a ne stãpâni emoþiile cele mai
puternice ºi de a le îndepãrta de la nivelul conºtient. Corpul
uman face aceasta transformând energia emoþionalã într-un
simptom fizic (prin contrast cu acel simptom-fantomã care apa-
re în cadrul isteriei sau al acelui simptom imaginar din cazul ipo-
hondriei). Corpul are capacitatea de a-ºi aduce aminte ceea ce
mintea uitã ºi, automat, pune deoparte informaþiile emoþionale
ºi psihologice prea puternice. Se pare cã individul preferã sã alea-
gã un simptom fizic decât sã suporte durerea emoþionalã, însã
aceastã transformare nu este un act dorit. De exemplu, un indi-
vid alienat emoþional nu alege sã aibã ulcer — acest lucru se în-
tâmplã pur ºi simplu. Odatã ce „deghizarea“ corpului este
înlãturatã, adevãrata problemã iese la suprafaþã ºi, în cele mai
multe cazuri, este vorba despre depresie. Medicii ºtiu de ani buni
cã, atunci când simptomele bolii medicale sunt tratate cu succes,
mulþi dintre pacienþii lor încep sã dea semne de anxietate, de pa-
nicã, depresie ºi dezvoltã diverse fobii. O altã modalitate de ex-
primare a acestei succesiuni este aceea cã funcþia corpului de a
preveni conºtientizarea durerii emoþionale începe sã eºueze
 29

atunci când eficacitatea aparatului intern protector, aºa cum a

fost sugerat, începe sã descreascã. Cazul lui Eric este un exemplu
de clacare a gardianului emoþiilor.
Eric, un tip obsesiv-compulsiv, îºi sincronizase ceasul de mânã
cu ceasul de perete din biroul meu. Venea de fiecare datã exact la
timp, la fiecare ºedinþã în parte, ºi îºi lua asupra lui responsabili-
tatea încheierii fiecãrei ºedinþe exact atunci când treceau cele pa-
truzeci ºi cinci de minute. Indiferent de anotimp, purta un costum
format din trei piese. Ochelarii lui se potriveau în mod invariabil
la culoarea costumului pe care îl purta. Mi-a spus cã are douãspre-
zece costume ºi ochelari coloraþi care sã se potriveascã fiecãruia
dintre ele. Mã saluta de fiecare datã printr-un ritual care consta în
a da mâna cu mine ºi a-mi spune: „Bunã dimineaþa, doctore“. În-
cheia fiecare ºedinþã cu un ritual similar: „La revedere, doctore“.
Nu a lipsit de la nicio ºedinþã de terapie în decurs de aproape nouã
luni, pânã ce, într-o zi, m-a sunat aflându-se într-o stare de pani-
cã. Mi-a spus: „Trebuie sã lipsesc pentru cã trebuie sã merg la spi-
tal pentru o operaþie de hemoroizi“. M-am gândit cã sentimentele
sale au gãsit în sfârºit o cale de ieºire.
Valerie, genul care-i pune pe ceilalþi înaintea intereselor perso-
nale, ºi-a început una dintre ºedinþele de terapie cu un fel de ra-
port medical: piele arsã, dureri de cap, „fluturaºi în stomac“,
dureri de spate ºi de gât. Dupã ce ºi-a descris toate simptomele,
mi-a cerut o ºedinþã în plus la sfârºitul acelei sãptãmâni. În mod
clar, pãrea sã aibã nevoie de mai mult timp cu mine ºi era nerãb-
dãtoare sã îi confirm cea de-a doua întâlnire. Urmãtoarele eveni-
mente au precipitat „limbajul trupului“ ei: (a) mama ei se
reîntorcea în Irlanda, în urma unei vizite prelungite, (b) în sãptã-
mâna în care a avut ºedinþa de terapie nu a mers la serviciu ºi (c)
avusese un vis în care am refuzat-o ºi am primit un alt pacient în
locul ei. Descrierea sa a scos la ivealã faptul cã, pentru motive ti-
pice ale îngrijitorilor, observând atenþia excesivã acordatã celor-
lalþi, corpul îi transmitea faptul cã ºi ea tânjea dupã atenþie ºi
dragoste, lucruri pe care le nega în mod constant.
 Adio, vionovãþie!
30 LES BARBANELL

B. MECANISMELE DE APÃRARE

În prezent, este ceva obiºnuit ca în grila de materii a unui elev

de liceu american sã fie inclusã ºi psihologia. Pe parcursul acestui
curs, elevii se întâlnesc probabil pentru prima oarã cu noþiunea de
inconºtient. Acest fapt este urmat de obicei de o discuþie a mecanis-
melor de apãrare: o tendinþã automatã ce demonstreazã faptul cã
inconºtientul este activ ºi care este rolul sãu în protejarea noastrã
împotriva diferitelor niveluri de stres, începând de la anxietate
pânã la profunzimile suferinþei omeneºti. Acest arsenal înnãscut
ºi automat are capacitatea de a ne proteja de comportamentul dis-
tructiv, inclusiv de actele autodistructive. Dacã n-am avea aceste
mecanisme de protecþie, stima de sine s-ar diminua, am avea pro-
bleme de identitate ºi n-am putea stabili niciun fel de relaþii. Com-
ponenta defensivã a sistemului imunitar psihologic deviazã
ameninþarea psihologicã în multiplele ei forme ºi ne permite sã ne
vedem de treburi ca de obicei. Mai jos este descrisã o listã parþialã
a acestor tipuri de apãrãri.

Refularea permite indivizilor sã alunge din conºtiinþã impulsuri-

le, gândurile ºi amintirile tulburãtoare inacceptabile — cel pu-
þin în mod temporar. Un exemplu ar fi o persoanã care þine în
sine mânia accentuatã pentru a evita conflictul. Persoanele exa-
gerat de binevoitoare cred cã aceastã capacitate de a-ºi bloca
mânia îi va opri pe ceilalþi sã-i pãrãseascã.
Proiecþia permite unei persoane sã-ºi transfere propriile idei, sen-
timente ºi comportamente asupra altora. Un exemplu ar fi cel
al tipului neajutorat ºi dependent, care se simte inconfortabil
având aceste trãsãturi, dar care le atribuie altei persoane: „ei
sunt cei care au nevoie de mine“, o poziþie frecventã pentru în-
grijitori.
Negarea este capacitatea unui individ de a bloca accesul unui eve-
niment în mintea sa, ca ºi cum acesta nu ar fi avut loc nicioda-
tã. Acest proces îl ajutã pe individ sã mascheze o dorinþã
 31

incestuoasã sau un viol care a avut loc ºi sã „îngroape“ expe-

rienþa ca ºi cum nu s-ar fi petrecut niciodatã. Atenþia perpetuã
asupra bunãstãrii celorlalþi reîntãreºte mecanismul de negare.
Formaþiunea reacþionalã este capacitatea de a se apãra împotriva
emoþiilor ce provoacã anxietate sau a amintirilor, înlocuindu-le
cu opusul lor. Acest lucru apare atunci când un angajat nemul-
þumit îºi complimenteazã ºeful pe care îl percepe ca pe un „ego-
ist nenorocit“. Uneori aceastã apãrare poate fi activatã în mod
intenþionat. (Mecanismele de apãrare nu sunt întotdeauna in-
conºtiente). De exemplu, personalitãþile de îngrijitori altruiºti
devin excesiv de îndatoritoare ºi pasive atunci când sunt con-
ºtiente cã sunt furioase.
Deplasarea este actul de a devia o dorinþã sau un impuls de la sur-
sa care l-a constituit. Enervarea din trafic, actul incontrolabil
de a accelera în timp ce conduc ºi de a striga obscenitãþi ºofe-
rilor care depãºesc toate acestea sunt o formã de deplasare a
mâniei, agresivitãþii ºi ostilitãþii. Un alt exemplu este cel al ele-
vului premiant care îºi exprimã în mod indirect mânia faþã de
pãrinþii lui autoritari, luând patru la toate testele. Îngrijitorii
mai degrabã înlocuiesc mânia cu vinovãþia decât sã deplaseze
acest afect.
Sublimarea este un proces defensiv în cadrul cãruia un impuls in-
dezirabil este reorientat cãtre un cadru social acceptabil, care
este adesea, dar nu întotdeauna, manifestat prin alegerea carie-
rei. Astfel de exemple ar fi: persoana ostilã care se face chirurg,
persoana cu tendinþe sociopate care se orienteazã cãtre dome-
niul aplicãrii legii, actorul privat emoþional care-ºi sublimeazã
nevoia de afectivitate prin devorarea atenþiei pe care o primeº-
te de la public. Un punct de vedere asupra „tulburãrii de perso-
nalitate altruistã“ este acela cã întregul sindrom reprezintã o
sublimare majorã prin cãutarea indirectã a dragostei fiind gen-
til cu ceilalþi, un merit rãsplãtit la nivel ºi social.
Raþionalizarea este o scuzã, o explicaþie sau un substitut care jus-
tificã un comportament ºi ascunde adevãrata motivaþie a acelui
 Adio, vionovãþie!
32 LES BARBANELL

comportament. De exemplu, binevoitorii raþionalizeazã per-

manenta lor disponibilitate, autoconvingându-se cã ceilalþi au
nevoie de ei atât de mult cât cred ei. Apãrãrile îºi pot combina
eforturile pentru a reuºi sã îl protejeze pe individ. De exemplu:
„Am cu adevãrat nevoie de ei, dar nu-i pot lãsa sã îºi dea seama
de asta, aºa încât mã voi purta ca ºi cum ei sunt cei care au ne-
voie de mine“ implicã, pe rând, o proiecþie, o formaþiune reac-
þionalã, o raþionalizare ºi o sublimare.

Mai existã ºi alte mecanisme de apãrare care nu sunt conside-

rate „clasice“, pe care le produce inconºtientul în neobosita sa în-
cercare de a ajuta la menþinerea imunitãþii faþã de angoasã. Pe una
dintre acestea am denumit-o apãrarea timpului, adicã înclinarea
unei persoane de a deveni preocupatã cu trecutul ºi/sau cu viito-
rul, în timp ce îºi abate atenþia de la realitatea stresantã din pre-
zent. Aceastã strategie a inconºtientului este obiºnuitã în terapia
de grup atunci când apare tensiunea interpersonalã ºi când devi-
ne insuportabilã. Într-o astfel de situaþie, membrii grupului vor
abate atenþia cãtre conflictele din trecut avute cu pãrinþii lor ºi cu
cei din afara grupului sau vor muta atenþia membrilor cãtre „fan-
tezii despre ce va fi“, referitoare la ambiþii carieristice sau la sco-
puri relaþionale.

C. TRÃSÃTURILE DE CARACTER ªI MêTILE

Cel de-al treilea aspect al imunitãþii psihologice constã în trans-

formarea unei dependenþe de o anumitã trãsãturã într-un stil de
viaþã, în timp ce individul se metamorfozeazã în mod esenþial în
acea trãsãturã. Jim purta masca atletului plin de sine (trãsãtura),
ca ºi cum atletul reprezenta propria lui identitate. S-a întristat
când a aflat la reuniunea de liceu cã foºtii lui colegi îºi aminteau
performanþele lui atletice, dar s-au purtat cu el ca ºi cum nu-l cunoº-
teau absolut deloc. Allison purta masca atracþiei fizice (trãsãturã)
 33

pentru a „avea trecere“. Înaintând în vârstã ºi aspectul ei fizic de-

teriorându-se, a început sã se simtã inadecvatã în societate ºi a de-
venit foarte deprimatã. În efortul ei de a-i face pe oameni sã fie
interesaþi de persoana sa ºi sã rãmânã în viaþa ei, Tara purta ca
mascã altruismul, detaºându-se de sinele ei, de nevoile ºi de trecu-
tul ei traumatic nerezolvat. Trãsãtura „aleasã“ de aceºti indivizi
face parte de obicei din machiajul care i-a ajutat sã se simtã încre-
zãtori, competenþi ºi valoroºi. Atunci când o persoanã investeºte in-
conºtient ºi în mod excesiv energie, timp ºi atenþie într-o trãsãturã de
caracter dominantã, acea trãsãturã devine centrul personalitãþii ei,
iar masca ºi persoana devin una ºi aceeaºi.
Purtarea mãºtii, aºa cum o fi ea, nu e întotdeauna defensivã.
Mãºtile pe care le poartã sau rolurile pe care le joacã oamenii sunt
folosite adesea pentru a funcþiona în societatea civilizatã ºi, de
aceea, au un aspect benign. În multe ocazii, nu este nevoie ºi nici
de dorit sã fii complet neprotejat ºi vulnerabil în ceea ce priveºte
propriile tale sentimente. Ar fi o rãutate sã îi spunem unei mirese,
în ziua nunþii ei, cã nu îi stã bine îmbrãcatã în alb, chiar dacã am
gândi lucrul ãsta. Tot aºa, nu ar fi prea diplomatic sã-i spunem fiu-
lui cãruia tocmai i-a decedat tatãl: „L-am urât pe tatãl tãu ºi mã bu-
cur cã a murit“. Totuºi, atunci când o mascã este purtatã pentru a
ascunde o durere emoþionalã, utilizarea ei poate fi consideratã mai
degrabã patologicã decât benignã.
În ansamblu, componentele sistemului imunitar psihologic (fi-
gura 2.1) au rolul de a ne proteja de o vãtãmare emoþionalã exce-
sivã, într-un mod analog sistemului nostru imunitar biologic.
Desigur, ambele sisteme pot fi totuºi ineficace, lucru ce poate duce
la îmbolnãvire fizicã sau la o vulnerabilitate emoþionalã. Printre
factorii ce contribuie la declinul eficacitãþii sistemului imunitar
psihologic se numãrã ºi uzura în timp, rãnirile corporale grave,
boala sau extenuarea, expunerea la crize sau traume la vârsta mij-
locie, dãrâmarea apãrãrilor psihologice, „respingerea“ mãºtii da-
toritã descreºterii recompenselor. Cazul lui Jason ilustreazã acest
declin.
 Adio, vionovãþie!
34 LES BARBANELL

Jason, un asistent social în vârstã de treizeci ºi opt de ani, pã-

rea cã „are tot ce îºi doreºte“. Arãta bine, avea un corp atletic, era
admirat (mai cu seamã în ceea ce priveºte bunãtatea ºi natura sa
empaticã), era înzestrat intelectual ºi era un muzician talentat.
Folosind „limbajul“ sistemului imunitar psihologic, putem spune
cã el purta o varietate de mãºti ce ascundeau o traumã a abando-
nului trãitã la vârsta de patru ani. Stilul lui de a face faþã acesteia
a fost extrem de eficient pânã în momentul în care i-a fost desco-
perit un cheag de sânge. A fost internat în spital, aceasta fãcân-
du-l inaccesibil, pentru o vreme, atât pacienþilor, cât ºi familiei
lui. Nu era capabil sã mai facã niciun sport ºi nu mai putea cânta
cu formaþia lui. Jason a scãpat teafãr dupã douã tentative de sui-
cid, înainte de a începe psihoterapia.
Atunci când sistemul nostru de protecþie eºueazã, avem nevo-
ie sã îi restaurãm eficacitatea ºi sã-i reconstruim funcþia funda-
mentalã, aceea de a ne ajuta sã supravieþuim zilnic, în ciuda
tuturor obstacolelor cu care ne confruntãm cu toþii. În cele mai
multe cazuri, restaurarea sistemului biologic constã în repaus,
medicaþie, internare în spital ºi/sau intervenþie chirurgicalã. Re-
construirea sistemului psihologic include adesea suportul, medi-
caþia, spitalizarea ºi o gamã de intervenþii psihoterapeutice.

MêTI (ex.: „Masca bunãtãþii“)

TRÃSÃTURI DE CARACTER (ex.: „Altruismul“)

DEGHIZAREA CORPULUI MECANISME DE APÃRARE

(ex.: „Migrenã“) (ex.: „Proiecþie“)

ORIGINEA INCONªTIENTÃ A
SISTEMULUI IMUNITAR PSIHOLOGIC

Figura 2.1. Sistemul Imunitar Psihologic

 35

Cãlãtoria înspre însãnãtoºire începe cu un diagnostic corect. To-

tuºi, problema unora dintre bolile grave, mintale sau fizice, este
aceea cã persoana afectatã nu este întotdeauna conºtientã cã este
bolnavã sau cã se aflã în pericol. „Tulburarea de personalitate al-
truistã“ este una dintre aceste tipuri de boalã. Natura înºelãtoare
a tulburãrii este descrisã în capitolul urmãtor.

VERIFICAREA SISTEMULUI IMUNITAR

• Faceþi o listã cu bolile fizice care ar putea fi în legãturã cu
stresul. Sunteþi expus ulcerului? Vulnerabil la migrenã, du-
reri cronice de spate, astm, presiune arterialã ridicatã sau
ameþeli periodice, fãrã o cauzã fizicã?
• Pe care dintre mecanismele de apãrare le-ai folosit cel mai
des? Proiecþia, sublimarea sau „apãrarea timpului“?
• Stabileºte-þi trãsãturile de caracter dominante ºi aflã cât de
mult te bazezi pe ele. Te comporþi ca o fiinþã pur raþionalã
în situaþii în care e nevoie sã te exprimi emoþional? Te ba-
zezi mai mult pe aspectul fizic, pe cunoºtinþele legate de
bursa de mãrfuri, pe atletism sau pe capacitatea ta de a ex-
cela în ºah pentru a scãpa de disconfortul din relaþiile inti-
me sau din situaþiile sociale?
• Contactele tale cu ceilalþi depind de faptul de a le face favo-
ruri sau de a-i face sã se simtã bine?
• Eºti cunoscut datoritã trãsãturilor tale dominante? De exem-
plu, ca „atlet,“ „om de treabã“, „om drãguþ,“ „cântãreþ“?
• Crezi cã oamenii te cunosc cu adevãrat?
Capitolul 3
Mascã sau
mascaradã?
M-am gândit adesea la ierarhia prioritãþilor existente în societatea
noastrã. Uneori, când mã gândesc la ceea ce unii oameni aleg sã
aprecieze ca fiind important, nu mi-e clar cum sunt fãcute acele
alegeri. Oare mass-media ne spun ce este important? Succesul fi-
nanciar ºi avantajele sale sunt, oare, cele care ne fac sã dãm atâta
importanþã banilor? De ce este atât de necesar sã arãþi bine, sã fii
sexy sau faimos? Spune multe despre timpurile noastre faptul cã
o femeie de douãzeci de ani, sexy, cu un talent modest, cu un trup
bine fãcut, poate câºtiga de zece ori mai mult decât un medic chi-
rurg. Este aproape de neînþeles faptul cã datoritã trupului ei, ºi nu
talentului, are succesul pe care îl are. La fel de uimitoare sunt
anunþurile care ne informeazã cã unii dintre cei mai talentaþi ºi de
succes oameni dintre noi au fost internaþi în spital pentru depre-
sie sau tentativã de suicid. Acest capitol vorbeºte despre oameni cu
trãsãturi de caracter excepþionale, care le-au adus avantaje socia-
le ºi culturale. Dacã aceste trãsãturi sunt sau nu un avantaj, vom
vedea în capitolul 4.

MêTILE BENINGNE NE AJUTÃ

SÃ NE INTEGRÃM ÎN SOCIETATE
Chiar ºi indivizii de „o moralitate impecabilã“ ºi care sunt mereu
cinstiþi admit cu greutate faptul cã o astfel de poziþie idealã este di-
ficil de obþinut. De fapt, efortul de a fi sincer ºi deschis cu ceilalþi
nu este întotdeauna de dorit ºi poate fi chiar dãunãtor. Suntem
conºtienþi de faptul cã inclusiv oamenii integri ºi cu bune intenþii
nu sunt întotdeauna deschiºi în ceea ce priveºte gândurile, senti-
mentele ºi opiniile lor ºi, cu siguranþã, secretele lor. Spus de-a
dreptul (în mod cinic?), cu toþii suntem „falºi“ pânã la un punct,
pentru simplul motiv cã, uneori, este de dorit ºi chiar necesar sã nu
dãm în vileag ceea ce simþim cu adevãrat. Aºa cum a spus comicul
 Adio, vionovãþie!
38 LES BARBANELL

Jackie Mason în timpul unei reprezentaþii cu mulþi ani în urmã

(parafrazez): „Nu-i spui unei mirese, în ziua nunþii, cã nu aratã
bine îmbrãcatã în alb, chiar dacã gândeºti asta“. În mod asemãnã-
tor, cu siguranþã nu este recomandabil sã participi la o înmormân-
tare ºi sã-i spui fiului celui mort: „Îmi pare rãu cã s-a dus, dar
trebuie sã-þi spun cã n-am putut sã-l sufãr pe nenorocitul de tai-
cã-tu“. Psihoterapeuþii contemporani accentueazã importanþa au-
tenticitãþii ºi sinceritãþii, ca factori ce duc la succesul terapiei.
Totuºi, chiar ºi în cadrul terapeutic, presupus a fi cel mai sigur
dintre toate locurile ºi în care importantã este încrederea, este di-
ficil de atins acest ideal. Terapeutul se poate simþi provocat, frus-
trat ºi chiar indignat faþã de pacientul care întârzie în mod repetat,
care se scuzã cã nu a plãtit orele de terapie ºi care îl acuzã de
„abuz“, pe nedrept, pentru cã nu l-a sunat înapoi privitor la o pro-
blemã minorã. ªedinþã dupã ºedinþã, sãptãmânã dupã sãptãmânã,
terapeutul va gândi: „Eºti cumplit de enervant; nu e de mirare cã
nu ai avut niciodatã o relaþie ca lumea ºi cã nu poþi pãstra un loc
de muncã. De fapt, nu numai cã mã înnebuneºti… cred cã eºti ne-
bun ºi sper sã nu te mai întorci“. Ah, doctore… mai bine pãstrea-
zã-þi masca pe faþã!

MêTI: DE LA CELE UTILE LA CELE DÃUNÃTOARE

Atunci când le ascundem celorlalþi adevãrul în scopul de a ne adap-
ta în societate, de fapt îi protejãm pe ei, dar ºi pe noi, de conflicte
nedorite. Dar alta este atunci când nu doar ocazional, ci tot tim-
pul, jucãm un rol, ca ºi cum am fi distribuiþi într-un film sau într-o
piesã de teatru, în care rolul ºi persoana par a fi una ºi aceeaºi, rolul
sau masca trecând astfel de la o formã benignã de socializare la una pa-
tologicã. Când se întâmplã asta, masca benignã pe care a purtat-o
persoana s-a transformat într-o mascaradã ce ascunde o tulburare
 39

emoþionalã severã. Distribuþia personajelor include o varietate de

personalitãþi. Cele mai miºcãtoare personaje sunt oamenii cu trã-
sãturi de caracter prosociale (rãsplãtite social), cum ar fi inteligen-
þa-ambiþie, constituþia atleticã, atracþia fizicã, renumele-celebritate
ºi altruismul.

MASCA SUCCESULUI

Dorinþa stabilitãþii financiare, a bogãþiei ºi, în multe cazuri, a pu-

terii a condus generaþii de indivizi la goana dupã aºa-numitul Vis
American. Atunci când goana este excesivã, dorinþa de a reuºi de-
vine o obsesie. Dependenþii de muncã sunt atât de ocupaþi cu sar-
cinile legate de serviciu, încât nu au timp sau nu se mai simt
înclinaþi sã se gândeascã la viaþa lor personalã ºi la problemele ne-
rezolvate pe care le-au refulat. De asemenea, aceºtia preferã sã cu-
leagã roadele eforturilor lor, ignorând posibilele repercusiuni ale
conflictului actual ºi ale experienþelor traumatice din trecut. Am-
biþia lor oarbã îi conduce cãtre o vedere unilateralã, ei devenind
dependenþi de urmãtorul pas înspre succes. Daniel Levinson
(1986) folosea o metaforã pentru a descrie situaþia unui depen-
dent de muncã deprimat (parafrazez): „A urcat pe scara succesu-
lui, treaptã cu treaptã, iar când a ajuns în vârf a descoperit cã scara
era sprijinitã de peretele greºit“. Steven Berglas (1986) ne-a aver-
tizat asupra faptului cã obsesia americanilor pentru succes este o
epidemie ce poate avea consecinþe îngrozitoare pentru aceia care
îºi ascund lipsurile ºi vulnerabilitatea în spatele ei. Reich (1974) se
referea la dependenþii de muncã numindu-i „maºini vii“, oameni
ce îºi folosesc intelectul ºi abnegaþia în muncã la fel ca niºte ma-
ºini automate. Aceºti indivizi au devenit totuna cu ceea ce fac ºi
ºi-au înlocuit adevãratul lor sine, esenþa lor, cu un rol inventat sau
cu o mascaradã. Pentru aceºti indivizi, „cãderea din vârful atins“
poate transforma Visul American într-un coºmar. Iatã ceva la care
 Adio, vionovãþie!
40 LES BARBANELL

americanii ar trebui sã se gândeascã înainte de a-ºi propune sã de-

vinã urmãtorul Jack Welch, Warren Buffett sau Ted Turner.

MêTILE ATRACÞIEI FIZICE, ALE FAIMEI, TALENTULUI ªI CELEBRITÃÞII

Desigur, frumuseþea se aflã în ochii privitorului, judecata acestu-

ia fiind mai degrabã subiectivã. Lãsând la o parte aceastã rezervã,
o persoanã atrãgãtoare va avea cu siguranþã avantaje sociale, voca-
þionale ºi politice (haina îl face pe om). Personalitãþile talentate ºi
renumite au parte de privilegii pe care persoanele obiºnuite le ad-
mirã, le doresc ºi le idealizeazã. Cu toate astea, citim atâtea anun-
þuri care ne aduc la cunoºtinþã tragedia ºi/sau prematura moarte
a celebritãþilor. Suntem bombardaþi în mod regulat de publicitatea
fãcutã starurilor tinere ajunse la clinica de recuperare din cauza
abuzului de droguri ºi de alcool. Muzicianul Kurt Cobain s-a sinu-
cis. Jurnalele sale, publicate în 2002, au scos la ivealã existenþa
unor „demoni ascunºi“ în spatele personalitãþii sale. Actriþa Mari-
lyn Monroe, care a murit în 1962, a fost cunoscutã mai degrabã
pentru apariþia ei sexy, decât pentru talentul ei actoricesc. Cauza
morþii ei rãmâne controversatã, în ciuda publicãrii ºi examinãrii
recente a casetelor cu înregistrãrile ºedinþelor ei de psihoterapie.
Potrivit articolelor publicate în ziare ºi cercetãrilor, copilãria ac-
torului Marlon Brando a fost plinã de dificultãþi familiale ºi perso-
nale, iar când a murit, în 2004, avea o mulþime de probleme fizice,
printre care ºi obezitatea. Sã fi fost talentul sãu actoricesc conto-
pit cu capacitatea de „a fi“ una cu rolul pe care-l juca? Profesia sã-i
fi camuflat traumele din prima copilãrie?
În unele cazuri, masca celebritãþii este sigilatã ºi mai puternic
prin operaþii de chirurgie esteticã, ce pot fi percepute ca intenþii de
vindecare a rãnilor interne, prin efectuarea de modificãri externe
repetate (de exemplu, cele faciale). În ciuda acestora ºi a altor al-
 41

ternative aflate la îndemâna celebritãþilor care încearcã sã scape

de efectele traumelor din copilãrie, acestea nu sunt deloc imune
la efectele lor. Din contrã, cred cã sunt dezavantajate în ceea ce
priveºte rezolvarea traumelor, deoarece mãºtile lor sunt departe
de a satisface nevoile lor de stimã de sine. „Avide“ în a fi aprecia-
te ºi idolatrizate (o formã superficialã de iubire), de obicei nu-ºi
dau seama cã se aflã în pericolul de a se prãbuºi complet. În mo-
mentul în care celebritãþile devin mai puþin atrãgãtoare ºi gloria
lor apune, valoarea lor pe piaþã se aflã în declin. Dintr-odatã, sau
aºa pare, scena este pregãtitã pentru a fi ocupatã de emoþiile în-
grozitoare legate de trecutul lor, mascarada luând sfârºit. Iatã un
lucru la care sã meditaþi înainte de a vã propune sã deveniþi urmã-
toarea Marilyn Monroe, urmãtorul Elvis Presley sau Michael Jac-
kson.

MASCA SPORTIVULUI DE SUCCES

În ciuda frecvenþei cu care mediul ºi media încearcã sã ne convin-

gã de contrariu, nu e întotdeauna un avantaj sã fii un superatlet.
Atleþii sunt, în esenþã, oameni obiºnuiþi, copleºiþi de probleme
obiºnuite, printre care adesea se aflã ºi traumele din copilãrie. În
mod asemãnãtor personalitãþilor descrise mai sus, ei au la înde-
mânã mai multe mijloace eficiente de a se distrage de la proble-
mele emoþionale, dar nu sunt imuni la depresie sau la alte tragedii
umane. Publicul care-l aclamã ºi succesul financiar al renumitu-
lui jucãtor de fotbal american Terry Bradshaw i-au ascuns depre-
sia pânã ce a fost nevoit sã caute ajutor de specialitate. Ziarele
newyorkeze scriau, în mai 2005, cã baschetbalistul de la New
York Yankee, Alex Rodriguez, a anunþat în cadrul unei acþiuni de
caritate cã a fãcut terapie pentru abandonul suferit în copilãrie.
Succesul campionului de bowling Bob Perry l-a ajutat pentru o
 Adio, vionovãþie!
42 LES BARBANELL

vreme sã facã faþã traumelor suferite în copilãrie, pânã când sis-

temul sau protector a colapsat, acesta încercând sã se sinucidã
(1992). Nu este ceva neobiºnuit ca eficacitatea mãºtii sportivului
de succes sã înceapã sã se uzeze în cazul în care acesta a fost ne-
glijat sau abuzat în copilãrie. Catalizatorul poate consta ºi într-o
accidentare care îi pune în pericol cariera, în niveluri scãzute de
performanþã sau în retragerea din viaþa sportivã. În astfel de ca-
zuri, atletul nu mai este încurajat de fani, ajungând sã se simtã
umilit. Dintr-odatã, tribuna tace, iar iluzia de invincibilitate a
sportivului dispare. Zilele când se afla în top devin o amintire ob-
scurã, iar fostul erou sportiv este nevoit sã facã faþã furtunii emo-
þionale din interiorul sãu… lucru la care sã vã gândiþi înainte
de a visa sã deveniþi urmãtorul Michael Jordan, noua Martina
Navratilova sau noul Tiger Woods.

MASCA ABSTINENÞEI EMOÞIONALE ªI SEXUALE

Mãºtile þin sub control emoþiile în acelaºi mod în care funcþio-

neazã ºi capacul pus peste o cratiþã în care fierbe un homar. Într-o
scenã a unui film din 1977, Annie Hall, producãtorul ºi actorul
Woody Allen ºi actriþa Diane Keaton se aflã în bucãtãrie, gãtind
un homar. Homarul, gata de a fi aruncat de viu în apa fierbinte,
reuºeºte sã scape ºi fuge prin bucãtãrie cu picioarele lui micuþe,
în timp ce cuplul panicat se strãduieºte sã îl prindã. Am vãzut cu
ochii mei un homar care dãdea uºor capacul la o parte, într-un ul-
tim efort de a supravieþui temperaturii foarte ridicate. Într-un fel,
suntem construiþi la fel ca homarii. Au doi cleºti ºi opt picioare
pentru a se feri, retrage, întoarce ºi proteja atunci când sunt ame-
ninþaþi, iar noi avem propria noastrã manierã de a forma o armu-
rã pentru a ne proteja de pericolul fizic ºi psihologic (vezi
sistemul imunitar psihologic). Asemãnãtor homarului, avem o
 43

capacitate redusã de a ne astupa prea mult timp emoþiile. Cu cât

acestea sunt mai puternice ºi cu cât încercãm sã le înfrânãm mai
mult timp, cu atât mai tare simþim nevoia de a ne elibera de pre-
siunea pe care o produc în interior. Desigur, mãºtile deservesc
acest scop pentru un timp.
Lipsa exprimãrii sentimentelor ºi nevoilor, aºa cum s-a dis-
cutat mai sus, este uneori benignã ºi necesarã, dar alteori poa-
te duce la un comportament distructiv. De exemplu, terapeuþii
au parte de diferite emoþii în decursul ºedinþelor de terapie, însã
ei sunt instruiþi sã ºi le înfrâneze ºi chiar suprime atunci când
trateazã pacienþii. Ca terapeuþi, experimentãm diferite senti-
mente ca rãspuns faþã de cele povestite de pacienþii noºtri ºi,
uneori, ne exprimãm adevãratele trãiri, proces pe care-l numim
„autodezvãluire adecvatã“. Prin urmare, nu practicãm „absti-
nenþa“ emoþionalã în forma sa cea mai purã (scuzele mele, doc-
tore Freud). În ceea ce-i priveºte pe psihoterapeuþi, termenul cel
mai potrivit ar fi de „stãpânire“ a emoþiilor, ºi nu cel de „absti-
nenþã“ emoþionalã.
Mai existã printre noi ºi acei indivizi care, din motive religioa-
se, morale, spirituale sau de alt fel, îºi suprimã în mod conºtient
nevoile de gratificare sexualã. Abstinenþa emoþionalã ºi/sau celi-
batul sexual sunt situaþii umane ce nu reprezintã neapãrat proble-
me patologice sau simptomatologice. Cu toate acestea, masca
abstinenþei este activã atunci când restricþia emoþionalã ºi repri-
marea sexualã sunt excesive ºi compulsive ºi sunt folosite pentru
a bloca amintirile neglijãrii, abuzului sau abandonului. A ne ima-
gina un homar ce se târãºte pe podeaua bucãtãriei poate pãrea co-
mic, dar ceea ce fac oamenii atunci când se acumuleazã acea
presiune interioarã poate avea urmãri grave. Pentru oameni, ne-
garea nevoii de gratificare în scopul mascãrii traumei poate repre-
zenta un factor ce contribuie la seducþia pacienþilor de cãtre
terapeuþii lor, la molestarea copiilor de cãtre membrii unei comu-
nitãþi religioase sau la acte de incest.
 Adio, vionovãþie!
44 LES BARBANELL

MêTI MULTIPLE: FEMEIA BIONICà ªI SUPERMAN

PRIMUL CAZ: „FEMEIA BIONICÓ

Vanessa avea prestanþã! Un metru optzeci ºi o frumuseþe clasicã,

fãrã niciun defect. Dacã ºi-ar fi ales o carierã actoriceascã, ar fi
atras cu uºurinþã atenþia celor mai prestigioºi regizori de la
Hollywood. Alergase la maratonul New York City de trei ori ºi ter-
minase cursa de fiecare datã în mai puþin de patru ore. Urmase fa-
cultatea cu o bursã de baschet ºi fusese jucãtor de bazã pe tot
parcursul facultãþii. Luase doar nota 10 la toate cursurile, iar teza
ei de masterat fusese publicatã într-o revistã de prestigiu. A înce-
put o carierã de antrenor personal la o salã de sport pe care ulte-
rior a cumpãrat-o. La trei ani dupã ce a cumpãrat sala de sport, a
întemeiat o corporaþie ce a dus la deþinerea a cinci centre de fit-
ness care cuprindeau terapie fizicã ºi programe de reabilitare.
Printre pasiunile ei se numãrau dansul ºi poezia. Câºtigase nenu-
mãrate concursuri de dans la nivel naþional ºi îi fuseserã publica-
te multe dintre poezii.
La vârsta de treizeci ºi patru de ani, Vanessa ducea o viaþã pen-
tru care cei din jurul ei o invidiau. Pãrea încrezãtoare, hotãrâtã,
ambiþioasã, neobositã ºi independentã. Era stabilã din punct de
vedere financiar, sãnãtoasã ºi în aparenþã echilibratã emoþional.
Prietena ei cea mai apropiatã o numea „Femeia Bionicã“. Din per-
spectivã biologicã ºi psihologicã, pãrea cã sistemul imunitar al
Vanessei putea fi considerat infailibil ºi impenetrabil. Se îmbol-
nãvea foarte rar ºi, din câte ºtia ea, nu fusese niciodatã deprima-
tã. A venit în terapie mai degrabã pentru alcoolismul mamei ei,
decât pentru ea.
Trecerea în revistã a trecutului familiei Vanessei a scos la ivea-
lã ani întregi în care fusese neglijatã de mama ei ºi de tatãl cel ab-
sent, despre care îºi aduce aminte cã lucra tot timpul. Vorbea cu o
 45

furie temperatã de milã: „Mama mea nu ar fi trebuit sã aibã nicio-

datã copii. Nu e vina ei. E unul dintre cei opt copii ºi a avut o rela-
þie foarte proastã cu fiecare dintre pãrinþii ei. Dacã nu ar fi existat
mama tatãlui meu, probabil cã m-aº fi simþit ca ºi cum n-aº fi avut
deloc pãrinþi“. Faptul cã Vanessa funcþiona atât de bine o ajuta sã
„uite“ influenþa pe care o avusese mediul atât de toxic în care trãi-
se asupra dezvoltãrii ei. Când ºi-a îmbunãtãþit capacitatea de a ges-
tiona mai bine impactul pe care îl avuse alcoolismul mamei ei
asupra vieþii sale actuale, ºi-a încheiat terapia ºi ºi-a reluat stilul de
viaþã productiv.
Trei ani mai târziu s-a întors în terapie din cauza celor douã
cãsnicii ratate; avusese parte de bãrbaþi care o neglijaserã ºi o abu-
zaserã. La vremea la care îºi relua terapia, tocmai intrase într-o
nouã relaþie. Se temea cã a fãcut din nou o alegere proastã ºi veni-
se pentru a cere ajutor, neºtiind de ce alege bãrbaþi cu probleme pe
care nu le poate detecta de la bun început. Vanessei îi era clar cã
se aflã aproape de un nou divorþ, dar nu îºi putea pãrãsi soþul din
mai multe motive (raþionalizãri). La trei ani de la întoarcerea în te-
rapie ºi aflându-se în pragul celor patruzeci de ani, centrul pro-
blemelor Vanessei devenise clar. Felul în care îºi alegea bãrbaþii
(soþii) ºi incapacitatea ei de a se despãrþi de cel de-al treilea soþ
era în legãturã cu o problemã legatã de stima de sine, dificultate ce
provenea dintr-o distanþare emoþionalã traumatizantã ºi dintr-o ne-
glijare pe care le trãise când era copil. Când a avut aceastã revela-
þie, Vanessa a fost foarte miratã: „Cine s-ar fi gândit? Cu siguranþã
nu eu, nici familia sau prietenii mei. «Femeia Bionicã» are o pro-
blemã de încredere în sine?“.

CAZUL AL DOILEA: „ASCENSIUNEA, DECÃDEREA ªI REÎNTOARCEREA LUI SUPERMAN“

Clark a învãþat sã meargã, sã înoate ºi sã meargã pe bicicletã mai

devreme decât mulþi alþi copii. În ciuda lipsei lui de interes faþã de
ºcoalã, era superior colegilor sãi în aproape tot ceea ce fãcea. Clark
 Adio, vionovãþie!
46 LES BARBANELL

abia trecuse de 25 de ani când a intrat în terapie. Mi-a spus cã, pe

când era în ºcoalã (de la ºcoala elementarã pânã la liceu), era cel
mai bun atlet dintre colegii sãi ºi net superior acestora la baseball,
alergãturi, baschet ºi fotbal. Nu-mi puteam da seama dacã era aro-
gant, exprimându-ºi o opinie eronatã despre el, sau dacã spunea
adevãrul. Apoi, când mi-a spus cã poate cânta precum Frank Sinatra
ºi dansa ca Gene Kelly, dubiile mele s-au accentuat. În descrierile
lui a fãcut ºi o comparaþie care mi s-a pãrut din cale-afarã de exage-
ratã. Mi-a spus, nonºalant, cã prietena lui aratã ca actriþa Natalie
Wood ºi cã era foarte „okay“. Când mi-a spus ºi cã a refuzat un rol
pe Broadway, în spectacolul Poveste din cartierul de vest, am devenit
ºi mai sceptic referitor la simþul sãu asupra realitãþii. În sãptãmâni-
le care au urmat, mi-am notat în minte felul în care aratã. Mi-a tre-
cut prin cap cã ar putea fi fiul lui Paul Newman, unul dintre cei mai
atrãgãtori actori de la Hollywood din acea vreme. Atunci, pentru o
fracþiune de secundã, m-am gândit cã ar putea sã fi spus adevãrul.
Într-o zi, am primit un telefon de la el, în care îmi cerea permisiu-
nea sã aducã un prieten cu el la viitoarea ºedinþã de terapie, prieten
pe care îl ºtia de o viaþã. Mi-a spus: „ªtiu cã nu mã crezi când îþi
spun unele lucruri despre mine. Aº dori sã aduc cu mine un prieten
de-o viaþã, care îþi va spune ce fel de viaþã am eu“. Cererea lui Clark
a fost o reacþie apãrutã în urma unei afirmaþii pe care o fãcusem cu
o sãptãmânã înainte. Îi spusesem cã, dacã el credea cã este atât de
special ºi cã tot ce îmi spusese era adevãrat, ar fi fost ciudat sã crea-
dã cã, dacã ar muri, nu i-ar pãsa nimãnui. Prietenul lui ni s-a alãtu-
rat, ºi ceea ce mi-a spus mi-a dat impresia cã pacientul meu, Clark,
nu numai cã îmi spusese tot timpul adevãrul, ci fusese chiar mo-
dest. Înzestrãrile sale naturale, talentul ºi hotãrârea sa de a fi cel
mai bun dintre toþi au dus la o gamã largã de realizãri. Când a ajuns
la treizeci ºi doi de ani s-a surprins chiar ºi pe sine descoperind cã
avea un intelect deosebit. Pentru cei din jur nu era nicio surprizã;
absolvise facultatea cu laude, iar trei ani mai târziu publicase o car-
te. Clark devenise un colecþionar de realizãri, un „om bun la toate“.
Fireºte cã prietenii lui îi spuneau Superman.
 47

Deºi credea cã primise întotdeauna mai multã atenþie decât ce-

ruse vreodatã, Clark se simþea izolat ºi singur. Simþea cã era blo-
cat într-un tipar, având relaþii doar cu femei mult mai tinere decât
el, care nu-i satisfãceau nevoile afective ºi intelectuale ºi cã acest
model era în legãturã cu golul pe care îl simþea. Avea „grijã“ de
prietenele lui mai tinere ca ºi cum acestea ar fi fost copiii lui. Re-
zultatul acestor relaþii superficiale era predictibil; spunea: „E ca
ºi cum începi o carte de la început ºi deja ºtii cum se va termina.
La final, mã simt întotdeauna la fel — invizibil“.
Pe durata fazei de început ºi de mijloc a tratamentului, Clark
a vorbit despre tatãl sãu o singurã datã, în trecere, fapt neobiº-
nuit de altfel. A spus: „Tatãl meu ne-a pãrãsit pe când aveam pa-
tru ani ºi nu s-a mai întors niciodatã. Mama mea s-a recãsãtorit
dupã nouã ani cu cel mai drãguþ bãrbat pe care l-am cunoscut vre-
odatã“. L-am întrebat dacã îºi mai aduce aminte ceva despre rela-
þia cu tatãl lui. Mi-a rãspuns cã mama sa nu i-a mai vorbit
niciodatã despre el, cu excepþia momentelor când îi spunea: „Ai
grijã sã nu ajungi niciodatã un vagabond, ca tatãl tãu“. Dupã cinci
ani de terapie, le-a vorbit membrilor grupului despre un vis de-al
lui: „M-am apropiat de un bãrbat care arãta ca un vagabond. As-
tãzi i-am spune om al strãzii. Am vrut sã dau mâna cu el, iar el a
întors spatele ºi a plecat. Dupã care m-am trezit“. În timp ce îºi
povestea visul, lui Clark i-au curs câteva lacrimi pe obrazul
stâng… doar pe cel stâng. Când i-am atras atenþia asupra acestui
lucru ne-a dat impresia (mie ºi membrilor grupului) cã nu îºi dã-
duse seama cã plângea.
La treizeci de ani de la ultima ºedinþã de terapie, Clark ºi-a rã-
sucit un tendon în timp ce juca baschet. Nu se rãnise niciodatã în
viaþa lui ºi a fost nevoit sã meargã în cârje timp de aproape un an.
Nu putea lucra ºi nu putea face niciun sport. Nu se putea concen-
tra ºi nu putea scrie. Nu avea niciun chef sã cânte sau sã danseze
ºi nici nu putea asculta muzicã, o altã pasiune de-a sa. A cãzut
într-o depresie adâncã ºi aproape a încercat sã se sinucidã. Ce se
întâmplase cu Superman?
 Adio, vionovãþie!
48 LES BARBANELL

„Kriptonita“ lui Clark, adicã piatra care-l fãcea vulnerabil, ca

pe Superman, a fost în acest caz tocmai acest accident, care deci-
mase toate mãºtile dintr-o singurã loviturã. Începuse sã înþeleagã
care sunt problemele lui ca „îngrijitor“, iar lucrul cu sine, în ca-
drul ºi în afara terapiei, îl ajutau sã stabileascã o relaþie ceva mai
echilibratã cu ceilalþi. Reuºea sã stabileascã legãturi mult mai re-
ale ºi intime, iar acum se afla într-o relaþie aparte, care îi dãdea
speranþe pentru viitor. Cum s-a exprimat el: „Accidentarea m-a
umilit ºi am fost nevoit pentru prima oarã în viaþa mea sã mã alã-
tur rasei umane. M-a forþat sã renunþ la complexul meu de Super-
man-tatã-salvator ºi am încetat sã mai zbor pe deasupra celorlalþi“.
Dupã vindecarea de traumele din copilãrie ºi de depresie, siste-
mul imunitar al lui Clark a fost reconstruit ºi recondiþionat. Fuse-
se „redus“ la a fi o persoanã obiºnuitã, capabilã sã ducã un stil de
viaþã mult mai echilibrat, fãrã a simþi nevoia sã mai arate trãsãturi
unice de caracter (mãºti) pentru a se proteja.
Studiul de caz al Vanessei ºi cel al lui Clark sunt ceva la care sã
vã gândiþi atunci când vã doriþi sã priviþi cãtre avantajele ºi sufe-
rinþele celui înzestrat sau talentat.

PUNCTE-CHEIE
1. Mãºtile sunt necesare atunci când ___________________.
2. O mascã devine „mascaradã“ atunci când _____________.
3. A fi excepþional devine o povarã atunci când ___________
______________.
4. Oamenii înzestraþi ºi talentaþi sunt dezavantajaþi în ceea ce
priveºte rezolvarea traumelor lor din copilãrie, deoarece
_____________________.
5. Abstinenþa emoþional-sexualã este periculoasã atunci când
_____________________.
Capitolul 4
Atunci când a fi
bun se transformã
în ceva rãu
Ideea cã este mai bine sã dai decât sã primeºti o avem adânc înrã-
dãcinatã în cultura noastrã, mai ales pe timpul sãrbãtorilor, când
a oferi daruri e ceva la ordinea zilei. Acest capitol pune sub sem-
nul îndoielii aceastã credinþã ºi detaliazã condiþiile care susþin
propunerea mea cã nu este întotdeauna mai bine sã dai în loc sã
primeºti ºi cã atât dãruirea, cât ºi bunãtatea pot fi „purtate“ doar
ca mãºti protectoare.
De obicei admirãm oamenii care pot sã îºi amâne satisfacerea
nevoilor, poftelor ºi dorinþelor pentru a dãrui ºi a fi buni cu cei-
lalþi. Persoanele care afiºeazã trãsãtura bunãtãþii sau a altruismu-
lui par a intra mai uºor în contact cu ceilalþi. Faptul cã sunt
abordabili, de încredere, grijulii ºi dau sfaturi bine intenþionate
serveºte la întãrirea relaþiilor pe care le stabilesc. Dicþionarul
Webster defineºte bunãtatea (kindness) în felul urmãtor: „Naturã
sau fire înþelegãtoare, tolerantã sau plãcutã, caracter bun, altruist,
generos, caritabil, indulgent ºi filantropic“. Aristotel considera
bunãtatea ca fiind de ajutor atunci când este orientatã cãtre o per-
soanã aflatã în nevoie, fãrã a aºtepta în schimb o rãsplatã. Actul
este orientat în mod exclusiv în favoarea persoanei care a fost aju-
tatã, ºi nu cãtre cel care a oferit ajutorul. Alþi filosofi susþin cã o
persoanã cu adevãrat „de treabã“ nu are niciun motiv ascuns ºi de
aceea interesul sãu faþã de ceilalþi este sincer ºi nu poate fi consi-
derat manipulativ, înºelãtor sau condescendent. Bunãtatea apare,
în codul medieval cavaleresc, ca fiind „o virtute cavalereascã“ îm-
preunã cu dreptatea, curajul, mila, speranþa, fidelitatea, iertarea ºi
rãbdarea. Divina comedie a lui Dante se referã la „bunãtate“ ca la
una dintre virtuþile umane de o importanþã deosebitã, prin con-
trast cu cele ºapte pãcate de moarte. Esop scria cã actele de bunã-
voinþã, indiferent cât de mici ar fi, nu sunt niciodatã în van ºi cã
bunãvoinþa binecuvânteazã atât pe cel care o oferã, cât ºi pe cel
care o primeºte.
Pentru bogaþi sau sãraci, pentru celebritãþi sau oameni de
rând, influenþarea vieþii altcuiva, purtându-te bine cu el sau oferin-
du-i ajutor, creºte stima de sine ºi stabileºte o legãturã cu ceilalþi,
 Adio, vionovãþie!
52 LES BARBANELL

care dã sentimentul de putere ºi de mulþumire spiritualã. Oamenii

obiºnuiþi, celebritãþile, filantropii ºi liderii politici au influenþat
de-a lungul istoriei vieþile celorlalþi într-o manierã pozitivã ºi, fã-
când asta, pare rezonabil sã presupunem cã au avut satisfacþia ºi
bucuria pe care le poate da mãrinimia.
Efortul umanitar al lui Florence Nightingale din timpul
Rãzboiului Crimeei a instituit un precedent pentru profesiunea de
asistentã medicalã, aºa cum o ºtim noi astãzi. A devenit cunoscu-
tã sub numele de „doamna cu lampa“ deoarece mergea pe holuri-
le spitalului de armatã cu o lampã în mânã în timp ce, riscându-ºi
viaþa, se îngrijea de rãnile soldaþilor britanici. Lampa a devenit
simbolul libertãþii pentru femeile care-ºi aleg singure meseria,
probabil un precursor al miºcãrii feministe. La sfârºitul secolului
al nouãsprezecelea, Andrew Carnegie a donat milioane de dolari
pentru diferite scopuri ce au încurajat oamenii sã-ºi îmbunãtãþeas-
cã viaþa prin intermediul studiului ºi al muncii susþinute. El a fi-
nanþat biblioteci din toatã lumea ºi a subvenþionat construcþia
pentru Carnegie Hall, Universitatea Carnegie Mellon ºi Institutul
de Cercetare Carnegie pentru ªtiinþe Fizice ºi Biologice. Maica
Terzsa, „sfânta celor nãpãstuiþi“, a fost o cãlugãriþã romano-cato-
licã, ea primind Premiul Nobel pentru Pace în 1979 pentru ajuto-
rul acordat sãracilor. Prinþesa Diana de Wales, înaintea morþii
sale, în 1997, a contribuit la ajutorarea bolnavilor ºi sãracilor. Ea
a dovedit cã mãrinimia ºi poziþia guvernamentalã de nivel înalt
pot coexista. Existã fotografii cu ea þinând în braþe copii cu SIDA
sau þinând de mânã leproºi din Zimbabwe.
O controversã de salon, care cu siguranþã nu va fi rezolvatã
aici, este dacã actele de bunãvoinþã ºi altruism cum sunt cele fi-
lantropice sunt fãcute dezinteresat sau dacã ascund un interes
egoist. Florence Nightingale a fost o eroinã ºi a constituit obiectul
atenþiei ºi admiraþiei soldaþilor britanici. Numele lui Andrew
Carnegie apare înscris pe multe dintre proiectele sale. Prinþesa
Diana a primit recunoaºtere internaþionalã pentru curajul ei. De-
dicaþia Maicii Tereza a fost în totalitate altruistã sau a avut niºte
 53

motive personale? Sã fi fost altceva decât o „sfântã“? Cu siguran-

þã, grija pentru ceilalþi primeºte o rãsplatã tangibilã ºi intangibilã
ºi, în cele mai multe cazuri, din perspectivã moralã, e bine sã fii
bun, iar din punct de vedere afectiv aproape întotdeauna te simþi
bine atunci când dãruieºti. Este totuºi posibil ca a fi bun sã devi-
nã ceva rãu? În continuare sunt date exemple de oameni obiºnuiþi
care au dãruit celorlalþi ºi au ajuns mai apoi sã sufere.

SOARTA ÎNGRIJITORILOR
DE LA OPT LA OPTZECI DE ANI
La vârsta de opt ani, mama lui Clinton l-a dus sã ia lecþii de muzi-
cã. La paisprezece ani, avea deja un venit modest obþinut de pe
urma cântãrilor sale. „Bãrbatul în casã“, deoarece tatãl lui murise,
credea cã banii câºtigaþi îl ajutau sã-ºi întreþinã familia. Crescut
pentru a ajuta ºi a fi mentor, dupã ce a absolvit facultatea, Clinton
a devenit profesor pentru elevi cu dizabilitãþi. Era atât de implicat
în vieþile elevilor lui handicapaþi, încât s-a opus unei greve a pro-
fesorilor. Atunci când a fost interpelat de reprezentantul sindica-
tului, el a declarat: „Copiii nu au unde sã se ducã, eu sunt familia
lor“. Clinton a continuat sã ajute elevii ºi pe membrii familiilor
acestora, ºi toatã lumea îl adora pentru asta. Pânã la vârsta de
cincizeci de ani nu avusese o relaþie care sã dureze mai mult de
ºase luni. A devenit deprimat s-a gândit sã înceapã o psihoterapie.
Din punct de vedere ºcolar, social ºi sportiv, Julie, în vârstã de
cincisprezece ani, era consideratã model pentru colegele ei de li-
ceu. Era eruditã, cãpitan al echipei de baschet a fetelor, preºe-
dinta clasei ºi ajutor de bibliotecar. Mai avea ºi un serviciu cu
jumãtate de normã, la care se ducea dupã cursuri. Colegele ei o
imitau datoritã maturitãþii ºi inteligenþei ei ºi adesea îi cereau
sfatul. Acasã era la fel de independentã, responsabilã ºi de ajutor
 Adio, vionovãþie!
54 LES BARBANELL

pãrinþilor ei. κi îndeplinea toate sarcinile ºi avea grijã de fratele ei

atunci când pãrinþii erau la lucru. O cita pe mama ei: „Julie nu mi-a
dat niciodatã vreun motiv de supãrare“. Chiar ºi pãrinþii sãi îi ce-
reau pãrerea atunci când luau o decizie de familie. Din nefericire
pentru ea, Julie era rareori invitatã la petrecerile colegilor ei, ºi
când a întrebat de ce, colegii i-au spus cã o percepeau mai degra-
bã ca pe o mamã decât ca „pe una dintre ei“.
Gary ºi-a petrecut mare parte din copilãrie conducând tractoa-
re ºi curãþând grajduri la ferma pãrinþilor sãi. A devenit un copil
neobiºnuit de responsabil, care avea foarte puþin timp pentru joa-
cã. Acest obicei de a face mai întâi treaba, lãsând jocul în plan se-
cund, a continuat pânã când a devenit adult. S-a cãsãtorit ºi a avut
patru copii, timp în care avea douã slujbe ºi mergea la ºcoalã. Deºi
considerat de familia sa „cel care susþine familia“, se simþea neiu-
bit ºi extenuat fizic. Într-o zi, s-a întors acasã inopinat ºi ºi-a gãsit
nevasta fãcând dragoste cu vecinul de peste drum.
Ashley avea succes, era bogatã ºi generoasã financiar cu fami-
lia ºi cu angajaþii ei. Subvenþionase educaþia particularã a nepoþi-
lor ei ºi dãdea angajaþilor prime enorme. Odatã, ºi-a împrumutat
fata cu 100 000 de dolari pentru avansul unei case, ºi când aceas-
ta a vrut sã-i returneze, ea a refuzat sã-i primeascã. Pãrea iubitã
de toatã lumea din jurul ei datoritã naturii sale generoase. Cu
toate acestea, nu primea nicio felicitare de ziua mamei din par-
tea fiicei sale ºi niciun telefon de ziua ei. La serviciu, angajaþii abia
o salutau dimineaþa ºi nu era invitatã niciodatã la petrecerile date
de aceºtia, inclusiv nunþi, botezuri sau alte ocazii.
Janet a susþinut campania pentru postul de consilier a soþului
sãu, acesta atribuindu-i ei succesul obþinut. Mai târziu, a devenit
guvernator al statului, adesea exprimându-ºi mulþumirea faþã de
Janet, cãreia îi datora succesul carierei sale politice. De asemenea,
primea tot felul de distincþii din partea bisericii locale pentru ener-
gia ei aparent inepuizabilã ºi angajamentul faþã de oameni. Mi-a
mãrturisit cã nu îºi iubea soþul ºi cã nu îl gãsea nici pe departe
atrãgãtor. „Am fãcut sex cu el din obligaþie“, a recunoscut ea.
 55

„Mulþumirea“ de care a avut parte Janet pentru susþinerea carierei

politice a soþului a constat în faptul cã, întorcându-se de la un eve-
niment caritabil pe care-l organizase, ºi-a gãsit soþul în pat cu fiica
ei de douãzeci de ani.
Colegii ºi pacienþii unui spital, împreunã cu familiile acestora,
o percepeau pe Millicent ca pe o sorã medicalã de excepþie, dato-
ritã dedicãrii, energiei ºi deschiderii sale. Schimba turele cu cele-
lalte asistente ori de câte ori o rugau, chiar dacã îi dãdeau peste
cap viaþa de familie. Nu se plângea niciodatã superiorilor sãi pen-
tru faptul cã avea tura cea mai inconvenabilã. Satisfãcea aºteptãri-
le tuturor: ale familiei ºi ale pacienþilor din spital. Comportamentul
ei extrem de conciliant a fãcut-o sã lucreze în turele din weekend,
pe care celelalte asistente nu le voiau, ºi sã fie responsabilã pentru
cazurile cele mai grele din secþie. Era copleºitã de laude, însã nu
primise niciodatã o mãrire de salariu, în ciuda celor peste cinci-
sprezece ani de serviciu de calitate ºi de evaluãri superlative veni-
te din partea superiorilor ei.
Alexander fusese un medic distins ºi respectat, care-ºi avea ca-
binetul în partea de est a Manhattanului. Având o mulþime de pa-
cienþi, purta ºi un pager (pânã sã aparã telefoanele mobile), astfel
încât aceºtia sã-l poatã contacta la orice orã. Soþia sa glumea ade-
sea spunând cã el trebuie sã fi fost autorul jurãmântului lui Hipo-
crat: „Nevoile pacienþilor sãi nu constituie doar una dintre
prioritãþile sale… ci prioritatea sa principalã“, spunea ea cu sar-
casm. Devotamentul lui fãrã margini faþã de pacienþi aproape cã l-a
costat relaþia cu soþia ºi copiii sãi, pe deasupra afectându-i ºi sãnã-
tatea. Obiºnuinþa de a consuma amfetamine, formatã în timpul fa-
cultãþii de medicinã, a continuat ºi dupã ce a devenit medic. Ca
rezultat, a contractat o boalã de rinichi ºi a murit în timpul unei
dialize.
La vârsta de patruzeci de ani, Tom, fiul lui Amy, era încã sin-
gur. Dupã moartea soþului ei, Tom devenise prioritatea lui Amy. Îi
fãcea curat în camerã zilnic ºi îi spãla rufele. Îndatorirea cea mai
importantã de peste zi consta în a-i servi cina. Nu se gândise
 Adio, vionovãþie!
56 LES BARBANELL

niciodatã sã îi cearã sã participe la cheltuielile chiriei, chiar ºi

dupã ce acesta se angajase cu normã întreagã. Într-o zi, pe când îi
fãcea curat în camerã, i-a descoperit provizia de droguri. Fãrã sã-i
spunã nimic despre descoperirea sa, a „fãcut pe detectivul“ ºi a
aflat numele celui care îi furniza drogurile. Deºi avea ºaizeci ºi trei
de ani, s-a dus la ora trei dimineaþa într-un cartier rãu famat ºi l-a
luat la întrebãri pe vânzãtor. Când i-a spus fiului ei ce a fãcut, aces-
ta a bãtut-o fãrã milã pânã ce era sã o omoare.
Tim, consilier financiar, considera cã misiunea lui este de a-ºi
ajuta prietenii sã devinã bogaþi fãcând investiþiile recomandate de
el. Ori de câte ori era întrebat despre viaþa lui socialã rãspundea in-
variabil: „Wall Street este viaþa mea“. Era atât de preocupat de pla-
nificarea finanþelor familiei ºi ale prietenilor sãi, încât dormea la
propriu cu ziarul Wall Street într-o mânã ºi cu revista Forbes în cea-
laltã. Dãdea deoparte hobby-urile ºi interesele sale personale pen-
tru „a-i ajuta pe oamenii care voiau sã aibã suficienþi bani încât sã
poatã ieºi oricând la pensie“. Efortul lui Tim de a-ºi transforma
prietenii în milionari nu i-a adus pe aceºtia mai aproape de el. Sim-
þindu-se singur ºi lipsit din punct de vedere afectiv, a avut mai
multe tentative de suicid.
Prietenii ºi rudele o descriau pe Carol ca fiind „cea mai amabi-
lã persoanã pe care ºi-ar dori sã o cunoascã cineva“. Odatã, i-a ofe-
rit unui om al strãzii una dintre pastilele ei de nitroglicerinã,
crezând cã acesta zãcea pe jos în urma unui atac de cord. Oferea
de toate, în diferite feluri. Bun psiholog, la curent cu ceea ce se
petrecea în lume ºi în politicã, oferea adesea sfaturi de care pu-
teau beneficia cei din preajma ei. Beneficiarii atenþiilor ei au înce-
tat sã o mai sune ºi, în cele din urmã, au ajuns sã o evite.
Agnes, în vârstã de optzeci ºi doi de ani, a avut un vis în care,
stewardesã fiind, era þinutã ostatic ºi ameninþatã cu arma de un bãr-
bat urât ºi înfricoºãtor. Le-a spus pasagerilor cã nu au de ce sã se
îngrijoreze, deoarece bãrbatul era doar un actor. Visul respectiv sco-
tea la ivealã modelul dupã care trãise, prin care punea sentimente-
le ºi nevoile celorlalþi înaintea alor ei. Atenþia lui Agnes pentru
 57

nevoile celorlalþi — chiar ºi în visele ei — atrãgea atenþia asupra fap-

tului cã nu mai rãmãsese nimeni de care sã aibã grijã, deoarece cea
mai mare parte a prietenilor ºi a rudelor ei muriserã. Pe parcursul
unei ºedinþe a declarat: „Vreau sã fiu puternicã pentru toþi ceilalþi,
aºa cum eram înainte; altfel, ce rost mai are sã trãiesc!?“.
Deoarece suntem obiºnuiþi sã credem cã „a dãrui este întotdea-
una ceva mãreþ“, dependenþii de a face pe plac celorlalþi aºteaptã
sã fie rãsplãtiþi în urmãtoarele feluri: sã fie apreciaþi, admiraþi, res-
pectaþi ºi iubiþi, sã aibã relaþii de familie minunate, o mulþime de
prieteni, sã fie optimiºti, împliniþi personal ºi sã aibã niveluri ri-
dicate de energie ºi de entuziasm. În schimb, aºa cum reiese ºi din
cazurile prezentate mai sus, sunt mai degrabã izolaþi din punct de
vedere social, neglijaþi, ignoraþi ºi incapabili sã aibã relaþii inti-
me. Aflându-se în legãturã cu ceilalþi mai degrabã prin ceea ce fac
pentru aceºtia, decât prin ceea ce sunt cu adevãrat, îngrijitorii, în
cele din urmã ºi probabil în mod inevitabil, sucombã din cauza ex-
tenuãrii fizice, a golului emoþional, a depresiei ºi, în cazurile mai
grave, se sinucid.

GOLICIUNEA DIN SPATELE MêTII

Atunci când modul de viaþã al unui individ constã în a-i servi pe
ceilalþi ºi a uita de sine — atunci când a da este mai important, iar
a primi este inhibat — altruismul benign ºi admirabil devine toxic
ºi se transformã în „masca bunãvoinþei“, o condiþie potenþial pe-
riculoasã ce defineºte personalitatea îngrijitorului, a dependentu-
lui de a-i mulþumi pe ceilalþi. Mai jos sunt indicate câteva dintre
riscurile posibile.
1. Comportamentul concentrat asupra altuia este acompaniat
de anularea extremã ºi autoimpusã a bucuriei, plãcerii, in-
timitãþii ºi împlinirii proprii, o stare dificil de menþinut.
 Adio, vionovãþie!
58 LES BARBANELL

2. Relaþiile formate aproape exclusiv pe baza dãruirii sunt

fragile ºi sortite eºecului, din cauza faptului cã apropierea
de ceilalþi necesitã de obicei un echilibru între a da ºi a
primi.
3. Efortul fizic de a face pe plac tuturor ºi energia investitã în
a face acest lucru pot duce la extenuare fizicã ºi emoþionalã.
4. Sacrificarea timpului ºi oferirea de lucruri materiale (da-
ruri), inclusiv bani, nu au un impact substanþial ºi de dura-
tã asupra celorlalþi dacã nu sunt acompaniate de dragoste,
îngrijire ºi înþelegere.
5. Evitarea exprimãrii furiei ºi conflictul care acompaniazã
aceastã stare duc la relaþii nenaturale.
6. În cele din urmã, cei care primesc toate aceste atenþii se
simt abuzaþi ºi controlaþi de cãtre îngrijitori, deoarece
aceºtia par cã „forþeazã“ nevoia de a fi doriþi ºi de neînlo-
cuit.
7. De obicei, îngrijitorii care dau sfaturi sunt evitaþi, mai cu
seamã cei care oferã sfaturi nesolicitate. Învãþãturile lor gra-
tuite exprimã o atitudine de superioritate care sugereazã:
„Eu ºtiu lucruri pe care tu nu le cunoºti ºi, prin urmare, tu
nu poþi exista fãrã mine“.
8. Este dificil sã întemeiezi o legãturã cu indivizi care poar-
tã masca de îngrijitor deoarece ei par sã nu aibã niciun fel
de nevoi, dorinþe sau cerinþe ºi nu par niciodatã vulnera-
bili.
9. Tendinþa îngrijitorilor de a-ºi ignora propriile nevoi (ara-
reori cer ceva cuiva) îi determinã pe ceilalþi sã îi ignore ºi sã
profite de ei.
10. Îngrijitorii au senzaþia ascunsã cã li se cuvin toate datoritã
atenþiei pe care o acordã celorlalþi, senzaþie pe care de altfel
ºi-o reprimã, aceasta ducând la apariþia unor simptome psi-
hosomatice.
 59

STUDIU DE CAZ — ATACURILE DE PANICÃ ALE LAUREI

Din multe puncte de vedere, Laura era prototipul de personalita-

te hiperaltruistã ce poartã masca bunãvoinþei. Familia ei, prietenii
ºi colegii de serviciu o considerau independentã ºi puternicã atât
fizic, cât ºi afectiv. Era „liantul“ familiei ºi, din descrierea ei,
„mama mamei ei“. La serviciu era o ºefã care avea mereu uºa des-
chisã ºi în mod aparent niciodatã atât de ocupatã încât sã nu le
poatã acorda atenþie angajaþilor ei. Atunci când cineva venea la ea
cu o problemã, acasã sau la serviciu, îºi fãcea timp sã asculte ºi sã
dea sfaturi. În schimb, rareori, dacã se întâmpla vreodatã, îi abor-
da ea pe ceilalþi atunci când avea nevoie de vreun fel de ajutor. Sis-
temul ei imunitar psihologic era la un nivel optim de eficienþã.
Precum în cazul prietenului nostru, homarul (capitolul 3), capa-
cul pus peste emoþiile Laurei îi permitea sã funcþioneze normal,
dacã nu chiar admirabil. Deghizarea corpului ei era fermã ºi era
sãnãtoasã din punct de vedere fizic. Apãrãrile ei (refularea, depla-
sarea, sublimarea ºi proiecþia) erau bine acordate — arareori îºi
exprima furia ºi evita conflictele sau semnele de vulnerabilitate.
Tot astfel, masca ei de bunãvoinþã pãrea a fi impenetrabilã: cuvân-
tul nu nu exista în vocabularul ei ºi a cere ceva altcuiva era de ne-
acceptat pentru ea. Deºi atunci când primea complimente se
simþea oarecum stânjenitã, Laura rareori arãta vreun semn de vul-
nerabilitate ºi întotdeauna pãrea sã fie stãpânã pe situaþie. Oame-
nii din preajma ei care credeau cã o cunosc habar nu aveau cã e în
pragul unei cãderi nervoase.
Laura avea ºapte ani când ºi-a pierdut tatãl. La vârsta de un-
sprezece ani, cei doi fraþi mai mari au plecat pe neaºteptate de aca-
sã, întrerupând orice fel de comunicare atât cu ea, cât ºi cu mama
ei. Aceasta dublã traumã de abandon (tehnic vorbind, o traumã
urmatã de o retrãire ulterioarã a traumei) a creat o situaþie care, în
condiþii normale, ar fi fãcut-o pe Laura din ce în ce mai dependen-
tã de mama ei. În schimb, s-a întâmplat exact invers: „Atunci când
 Adio, vionovãþie!
60 LES BARBANELL

a murit tatãl meu ºi dupã ce au plecat fraþii mei, mama a fost dis-
trusã, iar eu m-am simþit responsabilã sã o ajut sã îºi încheie do-
liul. Deºi eram destul de micã, am devenit mama mamei mele“.
Laura a folosit acest model în toate relaþiile ce au urmat. Ca amin-
tire a copilãriei sale, de-a lungul adolescenþei ºi a vieþii ei ca adult,
a continuat sã se ocupe de bunãstarea celorlalþi.
Dupã ce a trecut de patruzeci de ani, capacitatea Laurei de a-ºi re-
prima emoþiile ºi de a le þine departe de nivelul conºtient, concen-
trându-se asupra grijii pentru ceilalþi, a devenit din ce în ce mai
eficientã. Ca rezultat, masca ei de bunãvoinþã pãrea a fi perfectã ºi
întotdeauna la locul sãu. Laura a rãmas activã, energeticã ºi cufun-
datã în toate activitãþile ei. În viaþa de cuplu ºi de familie avea o po-
ziþie stabilã, fiind o împãciuitoare ferventã, mai cu seamã între soþul
ºi mama ei. Ca secretarã executivã a unei firme importante, ºi-a asu-
mat un rol similar: protectoare, mediatoare, sfãtoasã ºi reparatoa-
re. În ciuda lipsei activitãþii sexuale cu soþul ei ºi a unei dorinþe
secrete de a avea un copil, Laura pãrea mulþumitã cu viaþa sa. Plãce-
rile ei constau în a urmãri o emisiune interesantã la televizor sau a
pregãti cina pentru membrii familiei sale. La vârsta de patruzeci ºi
patru de ani a fost internatã în spital din cauza extenuãrii, a atacu-
rilor de panicã ºi a agorafobiei. Dintr-odatã, sau aºa li s-a pãrut ce-
lor apropiaþi Laurei, a avut loc o schimbare majorã în viaþa ei — cea
care întotdeauna îi ajuta pe alþii avea acum nevoie de ajutor!

COPILUL TRAUMATIZAT — ADULTUL VULNERABIL

Este posibil ca efectele unei traume din copilãrie sã fie atât de pu-
ternice ºi sã dureze timp atât de îndelungat? Ce i s-a întâmplat
Laurei de a transformat-o din liantul familiei ei ºi stâlpul societã-
þii într-o persoanã fragilã, gata sã se ducã de râpã? Mai jos sunt
descrise puterea ºi pregnanþa traumei din copilãrie.
 61

Recent am trecut prin Brooklyn, New York, cartierul în care

am crescut. M-a surprins faptul cã blocul era atât de mic faþã de
cum mi-l aminteam eu. I-am întrebat pe fratele ºi surorile mele
dacã ºi ei îi percepeau atunci pe pãrinþii noºtri ca pe niºte giganþi,
ºi tot ce spuneau sau fãceau aceºtia avea un impact major asupra
noastrã. În cartea Anii magici (Fraiberg, 2009), autoarea spune
povestea unei fetiþe care stãtea lângã tatãl ei, privind apusul soa-
relui. Uimitã de ceea ce vedea, i-a spus acestuia: „Tãticule, poþi sã
mai faci o datã sã apunã soarele?“.
Mintea uºor de impresionat a copilului nu este capabilã sã
înþeleagã noþiunea de abstract, ea gândeºte în termeni concreþi ºi
face generalizãri pe baza experienþelor avute în fiecare zi. De exem-
plu, un bãieþel de trei ani care a fost muºcat de un câine nu s-a mai
apropiat ani întregi de niciun alt obiect pãros, inclusiv de anima-
lele de pluº ºi hainele de blanã. Într-un alt caz a avut loc o explo-
zie care a catapultat un cablu de electricitate prin geamul
dormitorului unui bãieþel de ºase ani. Doisprezece ani mai târziu,
când ºi-a luat permisul de conducere auto, Steven a descoperit cã
era fobic în ceea ce priveºte condusul, de teama cã va fi „atacat“
de un alt stâlp de telegraf sau de orice alt obiect similar. Când era
micã, Jill, cea mai mare dintre cei trei copii, se afla adesea în pos-
tura de a-ºi apãra frãþiorii de izbucnirile violente de furie ale ma-
mei lor. În plus, primea „puncte“ atunci când îºi ajuta mama la
treburile casei. Pe când se apropia de patruzeci de ani, a povestit
urmãtorul vis: „Mama îi lovea pe fratele ºi pe sora mea ºi eu am þi-
pat la ea pentru a încerca sã o opresc. M-a tras de pãr ºi m-a lovit
cu capul de podea“. Ca adult, rolul lui Jill de protectoare ºi împã-
ciuitoare era ferm gravat în inconºtientul ei, fiind generalizat pen-
tru toate relaþiile pe care le avea. Jim a învãþat devreme în viaþã cã
atitudinea de acceptare pasivã era cea mai bunã soluþie pentru a
supravieþui atunci când eºti crescut într-o „dictaturã“. „Ca sã spun
sincer, asta a înrãutãþit lucrurile, aºa încât atunci când fãceam ceva
rãu, ascundeam fapta prin minciuni. Merita riscul de a minþi, pen-
tru cã nu eram prinºi întotdeauna.“ Jim a internalizat ºi generalizat
 Adio, vionovãþie!
62 LES BARBANELL

aceastã abordare la relaþiile pe care le-a avut cu femeile. Evita sã le

spunã lucruri pe care le credea supãrãtoare, iar când era descope-
rit, nu fãcea decât sã înrãutãþeascã lucrurile. Cea de-a treia lui ne-
vastã l-a etichetat ca pe „un mincinos inabil care este prins
întotdeauna“. Rãspunsul lui Jim la aceastã acuzã a fost: „N-am pu-
tut sã-i spun niciodatã adevãrul, deoarece s-ar fi supãrat“.
Laura, Steve, Jill ºi Jim au fost crescuþi într-un climat pe care
nu l-am putea considera sigur din punct de vedere afectiv. Pentru
a se adapta acestui stil de viaþã, ei ºi-au „îngheþat“ anxietatea, fri-
ca ºi neîncrederea fãcând pe plac celorlalþi ºi „au cãrat“ dupã ei la
maturitate partea îngheþatã. Acest proces poate fi descris în mai
multe feluri:
(a) Un rãspuns al sistemului imunitar analog criogeniei, unde
organul donat, de exemplu corneea, este pãstrat pentru a fi
utilizat în viitor (pentru un transplant);
(b) Rãmãºiþe ale traumei din copilãria timpurie distribuite tu-
turor relaþiilor viitoare;
(c) O proiecþie a rãspunsurilor respingere–mulþumire asupra
evenimentelor viitoare marcate de trecut.

BÃRBATUL CARE SE ÎNDRÃGOSTISE

DE UN PINGUIN
Existã multe exemple extreme ale modului în care influenþele tre-
cutului afecteazã comportamentul actual. Fetiºurile, perversitãþi-
le ºi sado-masochismul sunt greu de explicat fãrã a face asocierea
între trecut ºi prezent. Cum putem înþelege de ce simte cineva ne-
voia sã fie bãtut pentru a avea orgasm, în afarã de cazul în care
acel individ a învãþat cã dragostea este asociatã durerii? Un exem-
plu dramatic de astfel de asociere este cazul unui pacient care a
fost hipnotizat de pinguinii pe care-i studia în Grãdina Zoologicã
 63

din Bronx, New York City. În urma acestei experienþe, s-a apucat
sã colecþioneze tot felul de pinguini: împãiaþi, de cristal, animaþi
ºi care „cântau“. Purta la gât un medalion cu un pinguin, din aur
de 24 de carate. Mi-a spus cu mândrie cã a fost prima persoanã
care s-a dus sã vizioneze filmul Marºul pinguinilor (2005). Fireºte,
cumpãrase ºi filmul. Mergea de trei luni, în aproape fiecare week-
end, la grãdina zoologicã. Atunci a fãcut o greºealã gravã. Cumva,
a reuºit sã ajungã foarte aproape de pinguini, ºi a fost prins dez-
mierdând unul, fapt pentru care a fost arestat. A fost eliberat pre-
ventiv ºi trimis la terapie. Cãtre sfârºitul primului an de terapie cu
mine, a apãrut la o ºedinþã transpirat de emoþie. Stãtea tãcut ºi
fixa podeaua, evitând sã se uite la mine. A întrerupt aceastã tãce-
re spunând: „Cred cã am complexul Lolita. Sãptãmâna trecutã am
dezmierdat-o pe veriºoara mea în vârstã de doisprezece ani, iar
acum mã simt mizerabil cã am fãcut asta“, La o lunã dupã aceastã
dezvãluire, a avut un vis în care sora lui, mai micã decât el cu pai-
sprezece ani, dansa dezbrãcatã pe tejgheaua unui bar. κi amintea
cã a avut un orgasm în timpul acelui vis. Dorinþele sale incestuoa-
se nerezolvate faþã de sora lui mai micã îºi aveau rãdãcina în expe-
rienþele din copilãria timpurie, pe când îi observa gesturile ºi
comportamentul faþã de el. Când a devenit adult, fanteziile sale
intolerabile faþã de sora lui au fost transformate în „fascinaþia“ sa
pentru pinguini.

EXPLOZIA DIN TRECUT

Protecþia împotriva retrãirii amintirilor ºi consecinþelor asociate
traumei este eficientã în timp, pânã ce emoþiile încep sã-ºi gãseas-
cã o cale de exprimare în viaþa adultã. Când se întâmplã aceasta,
ele (emoþiile) par a avea o viaþã a lor, independentã de persoana
care le trãieºte. În timp ce sentimentele victimei, deconectate
 Adio, vionovãþie!
64 LES BARBANELL

anterior, se strecoarã în afarã fãrã nicio avertizare, dau peste cap

activitãþile, luarea deciziilor, relaþiile ºi capacitatea de a iubi ºi de
a fi iubit. Aºa cum homarul fugea prin toatã bucãtãria, emoþiile
sunt „peste tot“, fãrã a avea o þintã sau o direcþie.
Dacã suntem suficient de norocoºi, viaþa noastrã de adulþi re-
prezintã un amalgam al experienþelor trecute ºi prezente, trecutul
având o influenþã din ce în ce mai redusã odatã cu trecerea timpu-
lui. Aflaþi într-o astfel de stare, în cea mai mare parte a timpului
suntem capabili sã percepem realitatea curentã în mod obiectiv ºi
imediat. Realitatea biograficã (istoricã) a unui individ este mult mai
subiectivã ºi, desigur, îºi are originile în trecut. Dacã individul nu
se aflã într-o stare de regresie (o stare psihoticã, de exemplu), cei
mai mulþi dintre adulþi funcþioneazã în primul rând în realitatea
lor curentã în cea mai mare parte din timp. Cu toate acestea, fãrã
vreo avertizare, realitatea curentã a celor traumatizaþi poate fi
„asaltatã“ de ceea ce s-a întâmplat în trecut — în acele momente
declanºându-se dezastrul!
Melanie a fost de acord cu cererea lui John de a se întâlni într-un
restaurant ºi de a discuta despre relaþia lor. Pe parcursul cinei au
vorbit despre lucruri obiºnuite, dupã care au comandat ceva de bãut.
Apoi, el i-a spus calm: „Mã gândesc sã mã întâlnesc ºi cu alte femei“.
Rãspunsul lui Melanie a fost dramatic. Mi-a spus cã în acele clipe s-a
simþit ca în ceaþã, fiind extrem de anxioasã ºi i s-a pãrut cã a auzit un
ecou ca din trecut: „Orice s-ar întâmpla, þine-te tare!“. Tot ce a putut
sã-i spunã lui John a fost: „Înþeleg“, dupã care s-au despãrþit.
Rudy era la o întâlnire de afaceri pe când a observat cã bluza ºe-
fului era ieºitã din pantaloni ºi avea o patã întunecatã lângã guler.
Când ºeful lui a început sã tuºeascã fãrã sã punã mâna la gurã,
Rudy s-a scuzat ºi s-a îndreptat spre uºã. În timp ce l-a întrebat pe
Rudy dacã se va întoarce la întâlnirea de afaceri, ºeful lui se scobea
în nas. Rudy i-a spus ºefului „sã se ducã la dracu“, dupã care ºi-a
dat demisia.
Lynn, o profesoarã de liceu, spunea cã nu se integra în niciun fel
de societate. Când vorbea despre ea îºi spunea „þiganca“, deoarece
 65

îºi schimba foarte des serviciul, ratând oportunitãþile de avansare

ºi de obþinere a unui serviciu sigur. La vârsta de cincizeci de ani,
viaþa ei personalã era atât nesatisfãcãtoare, cât ºi instabilã. „Am
mers dintr-un bãrbat în altul, dar nu m-am oprit la niciunul. Dacã
stau sã mã gândesc bine, tu eºti cel de-al nouãlea terapeut al meu.“
Melanie, Rudy ºi Lynn au dus o viaþã cât se poate de altruistã.
Melanie acceptase în mod pasiv condiþiile tuturor bãrbaþilor cu
care se întâlnise. Rudy fusese întotdeauna de acord cu dorinþele
ºefului sãu. Lynn aducea torturi ºi prãjituri la facultate, în speran-
þa cã într-o bunã zi cineva va dori sã stea de vorbã cu ea. Melanie
a rãmas fãrã cuvinte la restaurant pentru cã mama ei îi spusese sã
„se þinã tare“ pe când avea cinci ani ºi asista la moartea bunicii ei.
Melanie a relatat din memorie: „Mama mea îmi spunea întotdea-
una cã nu avea timp pentru sentimentele mele, mai ales atunci
când lucrurile mergeau prost, iar acum le astup de una singurã“.
Reacþia puternicã a lui Rudy faþã de ºeful lui era în legãturã cu ru-
ºinea pe care o simþea întotdeauna faþã de tatãl sãu când luau cina.
„Nu i-am spus niciodatã cât de mult mã dezgusta. Acum înþeleg de
ce mi-am schimbat numele de familie când am intrat în afaceri.“
Pãrinþii îi spuseserã lui Lynn cã sentimentele ei nu contau. „Tre-
buie sã mâncãm ºi de aceea mergem la serviciu… [aºa cã] senti-
mentele nu conteazã“, fusese imprimat în mintea ei. Nu era
capabilã sã le spunã colegilor de serviciu ce simþea pentru faptul
cã nu fusese invitatã niciodatã sã ia masa cu ei sau sã participe la
discuþiile din cancelarie.
Atunci când un copil este ºocat în urma unei experienþe tra-
umatice, aºa cum s-a întâmplat în exemplele de mai sus, impactul
poate servi ca punct de turnurã, care va forma deciziile viitoare ºi
va contamina relaþiile. Sistemul imunitar psihologic separã în
mod automat conºtiinþa de evenimente, îngheþând emoþiile ºi
amintirile asociate cu acestea. Totuºi, presiunea internã, în cele
din urmã (în mod inevitabil?), cautã o modalitate de a se exprima
sub formã de vise, reacþii corporale, atacuri de panicã, fobie socia-
lã, agorafobie sau sub alte mijloace sau simptome. O altã cale pentru
 Adio, vionovãþie!
66 LES BARBANELL

manifestarea emoþiilor neexprimate este „explozia din trecut“.

Acestea sunt acte impulsive, distructive, ce constituie manifesta-
rea emoþiilor care au fost refulate încã din copilãrie. La suprafaþã,
Melanie era calmã (aºa cum îi spusese mama ei sã fie), dar apoi a
reacþionat în mod exagerat faþã de John, fãcându-ºi de cap ºi având
sex neprotejat. Rudy ºi-a exprimat ruºinea ºi mânia faþã de ºeful
sãu, pentru faptul cã nu îºi manifestase dezgustul faþã de tatãl sãu.
Lynn a rãmas la marginea vieþii pânã ce nu a mai putut tolera sin-
gurãtatea ºi a încercat sã se sinucidã.
Urmãtorul capitol se concentreazã asupra naturii înºelãtoare ºi
periculoase a dependenþei de îngrijire a altora ºi asupra rolului
central al vinovãþiei în menþinerea bolii.

ÎNTREBÃRI RECAPITULATIVE
1. Din ce punct de vedere suntem construiþi precum homarii?
2. De ce nu e întotdeauna mai bine sã dãm decât sã primim?
3. De ce dependenþa de a-i mulþumi pe ceilalþi este menitã eºe-
cului?
4. Care este relaþia dintre atacurile de panicã ºi „sindromul în-
grijitorului“?
5. Care sunt motivele pentru care trauma copilãriei are astfel
de efecte pe termen lung?
6. Care sunt cele mai importante trei emoþii pe care le refulea-
zã de obicei îngrijitorul patologic?
Capitolul 5
Iluzia apropierii
Dependenþa de substanþe ºi de unele activitãþi este în general
mult mai vizibilã decât adicþia la anumite trãsãturi. ªtim cã este
caracteristic pentru cei care abuzeazã de substanþe sã nege gravi-
tatea nãravului lor pânã ce sunt pregãtiþi sã se lase. Desigur,
autoamãgirea este caracteristica alcoolicului. Inducerea în eroa-
re a celorlalþi este de obicei mult mai tentantã pentru dependen-
tul de droguri decât autoînºelarea. Dependenþa de activitãþi
presupune un grad mai mic de înºelare a sinelui ºi a celorlalþi,
deºi adicþia la pornografia pe internet poate fi o excepþie. Este di-
ficil sã nu observãm atunci când cineva face cumpãrãturi ºapte
zile pe sãptãmânã sau când o persoanã petrece mai mult timp în
faþa unei mese de ruletã decât în compania propriei sale familii.
Desigur, se pot observa ºi unele dintre adicþiile la trãsãturi. De
exemplu, sportivul compulsiv aruncã la coº în loc sã se implice
într-o relaþie, iar „intelectualul“ joacã ºah sau citeºte cãrþi pentru
a evita momentele penibile din situaþiile sociale. „Marea iluzie“,
cea mai înºelãtoare adicþie dintre toate, pare a fi adicþia de a-i
mulþumi pe ceilalþi, iar „tulburarea de personalitate altruistã“ este
probabil cel mai greu de diagnosticat dintre toate tulburãrile de
personalitate.
Cei care le fac pe plac celorlalþi sunt complet inconºtienþi de
faptul cã stilul lor de gestionare a situaþiilor poate constitui o
mascã a problemelor lor. Cu siguranþã, nu îºi dau seama cã au
probleme sau cã este posibil sã fie în bucluc sau chiar în situaþii
riscante. Cei care primesc aceastã atenþie, beneficiarii bunãtãþii
lor, nu întrevãd nici ei vreunul dintre aceste pericole. Cred cã ºi
specialiºtii în sãnãtate mentalã subestimeazã riscurile serviabi-
litãþii excesive, iar diagnosticienii au neglijat sã recunoascã exis-
tenþa acestei „tulburãri a personalitãþii altruiste“. Desigur,
conºtientizarea ºi acceptarea tulburãrii de cãtre dependentul de
a-i mulþumi pe alþii reprezintã pasul preliminar cãtre recupera-
re, detectarea acesteia de cãtre specialiºti constituind o priorita-
te pentru tratament.
 Adio, vionovãþie!
70 LES BARBANELL

ALTRUISMUL SE ÎNTÂLNEªTE CU NARCISISMUL

Altruismul ºi narcisismul, la prima privire, par a fi opuse. Cu toa-
te acestea, Caseta 5.1 indicã faptul cã aceste douã trãsãturi sunt in-
terconectate pe mai multe niveluri.

DECEPÞIA STÃ ÎN PRONUME

Diferenþa, în mare, dintre narcisism ºi altruism constã în deosebi-
rea dintre comportamentul centrat pe sine al personalitãþii narci-
sice, care este evident ºi respingãtor, ºi comportamentul interesat
al altruistului patologic, care este mult mai subtil, mai tolerabil ºi
admirabil (pânã când…?).
Comportamentul dependentului de a-i mulþumi pe alþii dã im-
presia cã ar viza doar cealaltã persoanã.
De fapt, când altruistul patologic spune: „Este vorba numai de-
spre tine“, la o privire ceva mai atentã, vedem cã de fapt el zice: „E
vorba mai mult despre mine“. În acest sens, dacã revedem lista de
diferenþe din Caseta 5.1, acestea ne sugereazã cã diferenþele sunt
supraevaluate ºi cã motivaþia narcisistului ºi a îngrijitorului nu e
cu mult diferitã în ceea ce priveºte preocuparea pentru obþinerea
autosatisfacþiei. De exemplu, a spune mereu „da“ poate crea o aurã
de bunãtate, preocupare ºi înþelegere. Cu toate acestea, la nivelul
adicþiei, „da“ înseamnã de obicei: „Dacã o sã tot spun «da», voi
evita ca ceilalþi sã spunã «nu»“. Deºi cei care primesc atenþia bene-
ficiazã de pe urma ei, adevãratul beneficiar este îngrijitorul, ale
cãrui interese personale sunt deservite. („Nu vor putea sã mã res-
pingã atât timp cât le fac pe plac.“)
Aceastã deghizare subtilã ºi complexã nu este de fapt un plan
intenþionat de a-i controla ºi manipula pe oameni încercând sã le
 71

Caseta 5.1
Personalitãþile narcisice ºi personalitãþile altruiste:
diferenþe ºi asemãnãri

Narcisicii
Diferenþe
Sunt concentraþi pe ei înºiºi, cautã aprecierea celorlalþi
Le lipseºte empatia faþã de ceilalþi
Cred cã ceilalþi îi privesc cu dispreþ
Sunt manipulativi aroganþi ºi centraþi pe sine
De obicei îi ignorã afectiv pe ceilalþi

Altruiºtii patologici
κi concentreazã atenþia asupra celorlalþi, resping aprecierile
Par a fi empatici ºi grijulii
Cred cã ceilalþi îi ignorã dacã nu le fac pe plac
Sunt modeºti ºi indulgenþi cu ceilalþi
De obicei îºi ignorã propriile emoþii.
Asemãnãri
Relaþiile sunt mai degrabã pe verticalã decât pe orizontalã sau de comun acord,
simt nevoia sã fie tot timpul la cârmã
Cer sã li se acorde o deosebitã atenþie ºi admiraþie
Se simt îndreptãþiþi sã li se dea ceea ce vor (atitudine exprimatã)
Ascund acest sentiment (atitudine neexprimatã)
Au un simþ exagerat al propriei importanþe
Variaþii pe tema: „Ei sunt cei care au nevoie de mine“

facem pe plac (cum nu este nici narcisismul). De fapt, mascarada

bunãvoinþei este o nãscocire a sistemului imunitar psihologic,
care are rolul sã-l protejeze pe îngrijitor de dureri ºi suferinþe su-
plimentare (respingerea, abandonul ºi sentimentul de a fi invizi-
bil). Nici îngrijitorul, nici beneficiarii sãi nu sunt conºtienþi de
aceastã „strategie inconºtientã de supravieþuire“.
 Adio, vionovãþie!
72 LES BARBANELL

Michael era un doctorand care se confrunta cu termenul de

predare a tezei sale de doctorat. Mai avea la dispoziþie doar un
sfârºit de sãptãmânã pentru a completa ultimul capitol al cercetã-
rii proiectului, înainte ca profesorul care-i superviza lucrarea sã
plece în vacanþa de varã. κi programase pentru septembrie susþi-
nerea oralã a disertaþiei; acesta era ultimul pas înaintea absolvi-
rii. Dacã nu obþinea aprobarea de care avea nevoie dupã ce
depunea ultimul capitol, amânarea putea fi de încã ºase luni. La
momentul evenimentului pe care-l voi descrie, soþia lui Michael
era însãrcinatã cu primul lor copil. Dupã absolvire, el ºi soþia lui
plãnuiau sã se mute în Japonia, unde Michael ar fi obþinut un post
într-o firmã importantã. În mod evident, în weekend i se hotãra
soarta. Potrivit spuselor lui Michael, sora sa, Robin, reprezenta
chintesenþa îngrijitorului, aºa cum a fost descrisã în aceste pagini.
În seara de duminicã din acel weekend, Michael, Robin, pãrinþii
lor ºi soþia lui Michael aveau sã meargã împreunã la veriºoara lor,
pentru o întrunire de familie. Michael se grãbea peste poate, când
l-a sunat Robin: „Nu putem sã ne întâlnim direct la staþia de auto-
buz pentru cã am aceastã plantã imensã pe care nu o pot cãra sin-
gurã, aºa cã te rog sã vii sã mã iei de acasã“. Aceastã modificare de
ultimã orã îl putea costa pe Michael douã ore din timpul sãu pre-
þios, ore de care nu se putea lipsi. Când a primit telefonul surorii
sale, Michael era aproape disperat.
Robin credea cã face un bine aducând un astfel de dar scump ve-
riºoarei ei, deºi casa acesteia avea mai multe plante decât existau în
Grãdina Botanicã. Când Michael (nervos) a ajuns acasã la Robin,
ea s-a grãbit sã le iasã în întâmpinare ºi le-a cerut sã aºtepte pânã ce
adunã câteva flori pentru pãrinþii lor… un alt gest drãguþ. În plus,
i-a dãruit lui Michael o sticlã cu colonia lui preferatã, pentru a tre-
ia oarã în acea lunã. Felicitãri pentru „minunata“ de Robin!
În mintea lui Robin, ea gândea cã le face o plãcere veriºoarei, pã-
rinþilor ºi fratelui ei… toate astea de fapt în beneficiul cui? „Altru-
ismul ei orb“ nu luase în calcul situaþia disperatã a lui Michael. N-a
fost nevoie sã îl întreb cum se simte: „N-avea nici cea mai vagã idee
 73

de situaþia în care mã aflam, chiar dacã îi explicasem mai înainte

despre ce este vorba. Abia aºtept sã mã mut în Japonia, ca sã scap
de ea“.
Îngrijitori precum Robin cred (într-un soi de autoamãgire) cã
singura modalitate prin care pot evita sã se simtã invizibili este de
a face lucruri drãguþe pentru ceilalþi. Aceºtia, pãrinþii ei ºi veriºoa-
ra din acest exemplu, sunt miºcaþi cu uºurinþã de gesturile sale
drãguþe (amãgirea celorlalþi). În mod evident, Michael nu a fost
deloc impresionat.

„PSEUDO“-LEGÃTURILE ÎNGRIJITORULUI
CU CEILALÞI
Calitatea relaþiilor umane atât pentru tipul altruist, cât ºi pentru
cel narcisic este îndoielnicã din cauza dezechilibrului dintre a da
ºi a primi din relaþiile lor: altruiºtii dau prea mult, iar narcisicii
iau prea mult. Ambele personalitãþi oferã foarte puþinã atenþie,
dragoste, cãldurã ºi aºa mai departe. Dãruirea din partea îngriji-
torului a timpului, atenþiei, banilor, cadourilor, telefoanelor etc.
nu poate substitui, pentru cei care primesc, o prietenie sau o iubi-
re adevãratã. Este posibilã o legãturã afectivã adevãratã între indi-
vizi, fãrã a avea un echilibru între ce dai ºi ce primeºti? Când l-am
întrebat pe Michael dacã era apropiat de sora lui, a fost surprins
de întrebare ºi a început sã plângã: „Toatã viaþa am crezut cã sun-
tem apropiaþi ºi la fel credeau ºi toþi ceilalþi, dar acum realizez cã
nu este adevãrat. Singurul lucru pe care m-a lãsat sã-l fac pentru ea
a fost sã o duc cu maºina unde avea nevoie. Dacã ar fi avut maºina
ei, probabil cã nu ar fi avut absolut deloc nevoie de mine“.
Contactul binevoitorilor cu ceilalþi doar pare a fi o legãturã ade-
vãratã, când, în realitate, contactele pe care le stabilesc aceºtia
sunt superficiale ºi limitate din punct de vedere afectiv. Empatia
 Adio, vionovãþie!
74 LES BARBANELL

reciprocã ºi sinceritatea, douã dintre ingredientele principale ale

relaþiilor intime, lipsesc cu desãvârºire. Da, sunt întotdeauna gata
sã-i asculte pe ceilalþi, dar arareori îºi împãrtãºesc sentimentele,
deoarece, pentru ei, a fi vulnerabil ºi neajutorat este mult prea pe-
riculos. Alþi factori care dilueazã relaþiile sunt calmul lor exterior,
rãbdarea ºi „înþelegerea“. Cei mai mulþi dintre îngrijitori evitã sã-ºi
exprime emoþiile negative (furia, iritarea, agresivitatea ºi celelalte)
ºi sã se implice în confruntãri sau conflicte. Prin urmare le aratã ce-
lorlalþi o imagine falsã, în loc sã stabileascã un contact adevãrat.

BÃRBAÞI SUB LUPÃ

Detectarea adicþiei de a-i mulþumi pe alþii are legãturã ºi cu dife-

renþele de sex, deoarece bãrbaþii îºi camufleazã trauma altfel decât
o fac femeile. În mod obiºnuit, atât comportamentul serviabil, cât
ºi codependenþa sunt considerate specifice femeilor. Comporta-
mentul binevoitor al femeilor este mult mai accentuat în ceea ce
priveºte oferirea sfaturilor, obsesia banilor ºi a lucrului sau ascun-
derea propriilor lor nevoi în contextul unei cariere care presupu-
ne „ajutorarea celorlalþi“ (preot, doctor, profesor, terapeut etc.).
Arareori bãrbaþii hiperaltruiºti admit faptul cã „forþa“ ºi „expe-
rienþa“ acumulate pe seama celorlalþi sunt motivate de temerile
lor de a fi ignoraþi, respinºi, criticaþi, abuzaþi sau abandonaþi.

CE NU ªTIU SPECIALIªTII?

De la publicarea cãrþii Removing the Mark of Kindness: The Diag-

nosis and Treatment of the Caretaker Personality Disorder („Scoate-
rea mãºtii bunãvoinþei: Diagnosticarea ºi tratamentul tulburãrii
 75

de personalitate altruistã“), pe care am scris-o în 2006, mulþi din-

tre colegii mei s-au familiarizat cu modelul „îngrijitorului“. La vre-
mea la care a fost scrisã aceastã carte, manualele de diagnostic nu
includeau încã „tulburarea de personalitate altruistã“ ca pe o cate-
gorie aparte de boalã mentalã. Probabil cã includerea ei ar dimi-
nua „misterul“ din jurul acestei boli ºi ar facilita detectarea ºi
diagnosticarea ei. Categoriile diagnostice tradiþionale sunt mult mai
cunoscute medicilor, publicului larg ºi societãþilor de asigurare.

VINOVÃÞIA CA PARAVAN AL ANXIETÃÞII

Vinovãþia, desigur, poate fi privitã ca o „emoþie pozitivã“ ce îm-

piedicã manifestarea unui comportament agresiv ºi antisocial. De
exemplu, dacã personajul principal din filmul Tãcerea mieilor ar fi
avut sentimentul vinovãþiei, nu ar fi fost numit „Hannibal caniba-
lul“. Totuºi, pentru dependentul de îngrijiri, culpabilitatea serveº-
te unui alt scop „negativ“ ºi, în ultimã instanþã, distructiv. Într-un
tribunal ipotetic al relaþiilor umane, atunci când dependentul de
a-i îngriji pe alþii ar fi acuzat de minciunã, juriul ar hotãrî cã vino-
vãþia a fost complicele acestuia. „Acuzaþia“ adusã constã în con-
spiraþia de a evita adevãrul pentru cã este prea dureros din punct
de vedere afectiv. Autoblamarea ºi grandoarea („Tot ce merge rãu
în relaþiile pe care le am e din vina mea ºi este de datoria mea sã le
fac sã meargã bine“) pot fi considerate, dacã doriþi, colaboratori în
aceastã conspiraþie. Îngrijitorii trãiesc ºi respirã vinovãþia autoim-
pusã: un amestec creativ, dacã nu strãlucit, al sistemului imunitar,
care serveºte strategiei de a evita anxietatea (faþã de aban-
don/abuz), de a neutraliza mânia ºi de a reduce conflictul — un
plan inteligent de a menþine contactul cu ceilalþi ºi de a evita sen-
timentul de singurãtate ºi de gol interior. Altfel spus, vinovãþia este
o experienþã predominant conºtientã care ne protejeazã faþã de o
emoþie ºi mai îngrozitoare, faþã de o anxietate intensã. Vinovãþia
 Adio, vionovãþie!
76 LES BARBANELL

are rolul de a opri acþiunea care ar provoca anxietatea. De exem-

plu, Alice i-a cerut Melissei sã o ducã la aeroport la ora cinci dimi-
neaþa, în ciuda faptului cã asistenta Melissa lucrase turã dublã cu
o zi înainte. Melissa s-a simþit prost (vinovãþie) pentru faptul cã se
gândise sã spunã „nu“. Ea însã nu era conºtientã de propria ei tea-
mã de a pierde o prietenie.
Gândirea de genul „totul-sau-nimic“ este o variaþie a dinamicii
raþionalizare–vinovãþie: „Cum pot sã am vreo plãcere în viaþã în
timp ce fiica mea se aflã la puºcãrie?“. Iatã încã un exemplu: „Am
avut o viaþã minunatã, pânã când soþul meu a murit. Dupã aceea
m-am mãritat cu un bãrbat abuziv. Cum aº putea sã mã bucur de
restul vieþii mele, când persoana pe care am iubit-o este moartã?“.
Aceastã dinamicã se bazeazã pe premisa ilogicã dupã care nu ai
voie sã fii fericit atunci când altcineva suferã sau a murit. (Cu alte
cuvinte: „Am gãsit o altã modalitate de a nu mã gândi la probleme-
le mele legate de abandon.“)
Atunci când îngrijitorilor li se cere sã îndeplineascã dorinþele
cuiva ºi sã spunã în mod consecvent „da“, dar în secret ei simt ne-
voia sã spunã „nu“, acceptul este aproape întotdeauna înrãdãci-
nat în vinovãþie ºi în presupunerea grandomanã cã, dacã nu sunt
de acord, cealaltã persoanã nu se va putea descurca singurã ºi, mai
rãu decât atât, lumea lor se va duce de râpã („fãrã ajutorul
meu...“). Atunci când ceva merge rãu, autoblamarea ºi responsa-
bilitatea predominã, iar îngrijitorul devine disponibil pentru a o
scoate la capãt. Cine sunt adevãraþii beneficiari ai acestor acte de
binefacere: cei care oferã sau cei care primesc?
Jennifer purta masca bunãvoinþei de fiecare datã când cineva îi
cerea un favor ºi chiar ºi atunci când nu o fãcea. Formându-ºi re-
laþiile în mod inconºtient, astfel încât ceilalþi sã aibã nevoie de ea,
ºi-a asigurat prezenþa lor eternã. Ca urmare, „lista ei de obligaþii“
a depãºit cu mult posibilitãþile ei, aºa încât corpul ei n-a mai putut
îndura solicitarea ºi deghizarea (vezi imunitatea psihologicã), în-
cepând sã cedeze. Acþiunile ei îndreptate cãtre ceilalþi au intrat în
conflict cu sentimentele sale lãuntrice, creând simptome pe care
 77

nu le putea tolera. Jennifer a trebuit sã fie internatã în spital pen-

tru migrene puternice.

ÎNGRIJITORILOR LE PASÃ CU ADEVÃRAT?

Sistemul elaborat al îngrijitorului de menþinere a contactului ºi de
evitare a sentimentului de a fi invizibil, aºa cum a fost discutat mai
sus, este subtil ºi dificil de detectat. Cu toate acestea, cumva, când-
va, ajung sã fie ori luaþi de buni, ori evitaþi, respinºi ºi, într-adevãr,
abandonaþi, exact lucrul pe care voiau sã-l evite prin modul în care
ºi-au modelat viaþa. Ceilalþi pot sã vadã ce e mai departe de mascã?
Cum este posibil ca astfel de oameni buni sã sfârºeascã prin a fi tra-
taþi atât de rãu? Gesturile frecvente de a oferi fãrã ca cineva sã le
cearã asta, în combinaþie cu refuzul lor de a primi, trezesc, odatã
cu trecerea timpului, suspiciunea cã o astfel de bunãvoinþã este de
necrezut. Persistenþa celui care dãruieºte începe sã fie perceputã
ca o cascadã nesfârºitã de revendicãri. În cele din urmã, ceilalþi
ajung sã se simtã iritaþi ºi controlaþi. Ca sã înrãutãþeascã lucrurile
ºi mai rãu, ceea ce oferã celorlalþi este de obicei opusul a ceea ce au
nevoie aceºtia. De exemplu, tipurile bogate de îngrijitori oferã bani
sau daruri, când, de fapt, ceea ce se aºteaptã de la ei este afectivita-
te ºi o relaþionare sincerã. Sunt nepoþii fericiþi sã o vadã pe bunicã
pentru cã le aduce cadouri sau pentru cã le place compania ei ºi vor
sã stea de vorbã cu ea? Îngrijitorii plini de energie se depãºesc pe
sine, dar nu se poartã prea cãlduros, amabil sau afectuos. Cel care
îºi întreþine familia are mai multe slujbe, plãteºte facturile ºi aduce
siguranþã familiei. Cu toate acestea, atunci când familia se adunã la
cinã, el se aratã obosit ºi nu vrea sã împãrtãºeascã nimic despre el
sau despre sentimentele sale, þinându-ºi la adãpost sufletul sãu rãnit.
Oferind diverse lucruri celorlalþi, de fapt cu scopul de a servi in-
tereselor personale, pãstrând dezechilibrul dintre a da ºi a primi
 Adio, vionovãþie!
78 LES BARBANELL

ºi oferind altceva decât au nevoie ceilalþi, toate acestea le întãresc

binevoitorilor le întãreºte iluzia de apropiere prin care evitã o ade-
vãratã relaþie cu sine ºi prin care, în ultimã instanþã, îi îndepãr-
teazã pe ceilalþi. Personalitãþile binevoitoare ºi-au perfecþionat
capacitatea de a fi „aproape“ de ceilalþi, în timp ce se pãstreazã to-
tuºi la distanþã emoþionalã de ei… o distanþã ce le este transmisã
ºi celorlalþi. „Ataºamentele pe verticalã“ pe care le formeazã (opu-
se celor egale sau „orizontale“) îi plaseazã într-o poziþie sigurã din
punct de vedere emoþional, poziþie pe care trebuie sã o pãstreze.
În ultimã instanþã, îngrijitorilor poate cã le pasã cu adevãrat de cei-
lalþi, dar nu sunt capabili sã le ofere mai mult. Este posibil ca acel ceva
sã nu fie ceea ce îºi doresc ceilalþi de la ei, dar, pânã ce nu se vor elibe-
ra de trecutul lor toxic, e tot ceea ce pot face. Din acest punct de vede-
re, meritã mai degrabã compasiunea noastrã, decât judecata ºi critica.
Emoþiile dependenþilor de a-i îngriji pe ceilalþi sunt atât de bine
ferecate de sistemul de protecþie (de alarmã) al traumei, încât ei se
aflã într-o stare de constipare emoþionalã ºi nu sunt capabili sã ex-
prime ceea ce gândesc cã ar trebui sã exprime. Efortul lor de a dã-
rui afectiv este atât de reþinut, încât sunt condamnaþi sã ofere
substitute pentru ceea ce au nevoie ceilalþi de la ei. Substitutele,
adicã exprimarea deghizatã a dragostei — darurile, serviciile, fa-
vorurile ºi toate celelalte —, sunt insuficiente atât pentru cel care
dã, cât ºi pentru cel care primeºte. Cel care oferã doreºte sã-ºi ex-
prime afecþiunea ºi dragostea, dar nu poate face asta atâta timp
cât este cufundat în sindromul binevoitorului. Ca în cazul oricãrei
alte adicþii, unul dintre motivele pentru care o adicþie este o adic-
þie este acela cã substitutul eºueazã în mod inevitabil în a umple
nevoia originarã. Deºi comportamentul dependenþilor de a face
pe plac celorlalþi este manipulativ, aº spune cã nu este totuºi înrã-
dãcinat în intenþia conºtientã, ci în schimb se aflã în relaþie cu con-
stipaþia emoþionalã la care m-am referit mai sus. Din cauza acestei
limitãri relaþionale, dependenþii de îngrijirea altora (vezi mai jos)
sunt adesea respinºi fãrã niciun fel de compasiune, o stare de fapt
care produce o dorinþã disperatã de a menþine o poziþie verticalã
 79

distantã, chiar ºi în locul cel mai sigur dintre toate — în cabinetul

unui terapeut.

Sara: Mã bucur cã am ºansa sã stau de vorbã cu tine ºi este nemai-

pomenit cã ºtii exact ce este în neordine cu mine. Mi-a luat
mult timp sã ajung aici ºi ºtiu cã îþi voi fi pacientã pentru vre-
me îndelungatã.
Eu: Cu siguranþã, avem mult de lucrat împreunã. (Pacienta conti-
nuã sã mã laude pentru intervenþiile ºi stilul meu. Pe parcursul
a ºase luni îmi trimite trei pacienþi ºi îmi repetã în decursul ºe-
dinþelor asigurãrile date acestora în ceea ce priveºte capacitã-
þile mele de terapeut. Vine cu daruri în multe ocazii, mai ales
de sãrbãtori.)
Sara: Þi-am spus lucruri pe care nu le-am spus nimãnui în toatã
viaþa mea, ºi acum am un vis pe care nu îmi vine sã cred cã þi-l
împãrtãºesc. Acest vis m-a copleºit ºi am fost gata sã fac o cri-
zã de nervi. Eram gata sã te sun.
Eu: Ai idee de ce nu ai fãcut-o?
Sara: ªtiu cã mai ai ºi alþi pacienþi ºi nu am vrut sã te împovãrez.
(Este discutat visul.)
Sara: Mã întrebam dacã (ezitã), oh, lasã. Ei bine, mã întrebam
dacã aº putea avea încã o ºedinþã pe sãptãmânã. Simt cã am ne-
voie de asta.
(Îi fac o programare pentru a doua ºedinþã.)

Timp de mai bine de o lunã, mi-a tot solicitat câte o a doua ºe-
dinþã, dupã care o anula. De asemenea, a anulat în ultima clipã
multe dintre ºedinþele ei obiºnuite. Sãrea ºi din plãþi, ºi de douã
ori mi-a dat cecuri fãrã acoperire. În cele din urmã, m-a sunat ºi
mi-a lãsat un mesaj criptic referitor la anularea ºedinþei care urma.
Nu s-a mai întors la terapie. Ce se întâmplase? Sara îºi construise
o poziþie verticalã în relaþia cu mine, poziþie pe care o stabilea în
mod automat ºi cu ceilalþi, în afara terapiei. M-a þinut sub control
ºi la locul meu, purtându-se cu mine ca ºi cum aº fi avut nevoie de
 Adio, vionovãþie!
80 LES BARBANELL

ea… de complimentele ei, darurile, banii, recomandãrile ºi, peste

toate, de prezenþa ei. Din neatenþie, a scãpat din acea poziþie ver-
ticalã atunci când a avut acel vis ºi a realizat cã ea e cea care are ne-
voie de mine. Când a început sã îºi dea seama de latura ei
dependentã („eram gata sã te sun“) s-a panicat.
Ce s-a întâmplat între Sara ºi mine este un model a ceea ce se
întâmplã în mod obiºnuit între îngrijitori ºi „victimele“ lor. La în-
ceput, este uºor sã te laºi sedus de generozitatea lor, sub diferite-
le ei forme — daruri, laude, atenþii, servicii, altruism ºi toate
celelalte —, iar atât timp cât cel care primeºte este cooperant, re-
laþia se aflã „în siguranþã“ ºi este foarte posibil ca acela care pri-
meºte sã creadã cã binevoitorul este o persoanã cãreia chiar îi
pasã. În momentul în care poziþia verticalã este ameninþatã, rela-
þia este distrusã. Cei care primesc se simt apãsaþi, controlaþi ºi ne-
iubiþi ºi îl resping pe îngrijitor sau acesta devine conºtient cã are
nevoie de cel cãruia îi dãruia ºi se retrage, aºa cum a fãcut Sara. În-
grijitorul fãrã provizii este precum dependentul de heroinã care
este incapabil sã îºi procure o „dozã“. Când se iveºte o astfel de si-
tuaþie, îngrijitorul este extrem de vulnerabil ºi, în cazuri mai gra-
ve, existã riscul de a încerca sã se sinucidã. (În cele din urmã, Sara
s-a întors la terapie, dupã ce a fost internatã în spital din cauza
unei tentative de suicid.)

În concluzie, mascarada este încheiatã atunci când:

1. Deºi o viaþã întreagã de atenþie acordatã celorlalþi a consti-
tuit un refugiu sigur pentru cel suferind, acesta ajunge sã
nu mai fie satisfãcãtor.
2. A da fãrã a primi îi iritã pe ceilalþi, care se simt apãsaþi ºi
controlaþi de lucrul ãsta.
3. Masca bunãvoinþei eºueazã în misiunea ei de a menþine un
contact cu ceilalþi, care nu mai rãspund la telefon ºi par a
dispãrea fãrã motiv.
4. Legãturile cu membrii familiei, cu prietenii ºi cu persoane-
le intime sunt limitate ºi false.
 81

5. Rãsplata în urma altruismului este pusã în umbrã de golul

emoþional, de extenuarea mentalã ºi fizicã ºi de sentimen-
tul de încãtuºare ce rezultã din a fi în permanenþã la dispo-
ziþia celorlalþi ºi din asumarea responsabilitãþii pentru
bunãstarea acestora (încã din copilãrie?).
6. Nimeni nu îl mai rãsplãteºte ºi nimãnui nu-i mai pasã de bi-
nevoitorul patologic. Sã-ºi fi dat lumea seama despre ceea
ce se aflã în spatele mãºtii?
7. Torentul de emoþii care au fost îngheþate în decursul timpu-
lui iese la ivealã ºi invadeazã sistemul care se destramã, iar
evenimentul originar ºi emoþiile asociate acestuia ies ºi ele
la suprafaþã.

ÎN SPATELE MêTII
Efortul neîncetat, deºi prost direcþionat, de a stabili relaþii nean-
goasante este în cele din urmã din ce în ce mai puþin rãsplãtit. La
finele zilei, îngrijitorii nu sunt doar goliþi fizic ºi afectiv, ci, toto-
datã, ºi deziluzionaþi de faptul cã nu sunt recompensaþi ºi rãmân
fãrã „provizii“. Ceilalþi au ajuns sã-i ignore în parte, sau chiar în
totalitate. ªi-au dat seama cã ei sunt cei care au nevoie de ceilalþi
ºi, în mod brusc, au alunecat în izolare. ªi-au asumat un risc ºi au
cerut ceva, dupã care au fost refuzaþi, lucru ce a dus la retragerea
lor în singurãtate. Faptul cã au manifestat aceastã empatie falsã,
cã au fost foarte puþin afectuoºi ºi sinceri nu le-a adus în schimb
decât foarte puþinã înþelegere sau consideraþie din partea celor-
lalþi. Mai mult decât atât, spre deosebire de sprijinul acordat într-o
relaþie codependentã, îngrijitorii au încercat sã susþinã oameni ca-
pabili ºi independenþi, care în cele din urmã au fost indignaþi ºi
care i-au respins. Astfel, au rãmas tãcuþi, aºteptându-se ca ceilalþi
sã ºtie ce au ei nevoie, fãrã a cere ceva asemãnãtor cu ceea ce au
 Adio, vionovãþie!
82 LES BARBANELL

oferit ei. Au ajuns sã nutreascã un resentiment profund ºi un sen-

timent cã li s-ar cuveni mai mult pentru tot ceea ce au fãcut, chiar
dacã ei nu cer nimic în mod explicit. Neºtiind cum sã se exprime,
la fel ca homarul din cratiþã, se simt prinºi în capcanã ºi trebuie sã
caute o cale de scãpare.

PSIHOTERAPEUÞI DEPENDENÞI
DE A-I MULÞUMI PE ALÞII
Dependenþi de a-i îngriji pe alþii existã din belºug în profesiile de
asistenþã printre care se aflã ºi psihologii, asistentele medicale,
medicii, preoþii, rabinii, consilierii, profesorii, asistenþii sociali ºi
alþii. „Masca doctorului“ poate servi ca o scãpare convenabilã,
prestigioasã ºi subtilã de suferinþele prezente ºi de cele trecute.
De exemplu, poziþia verticalã pentru terapeuþi ajutã la menþine-
rea limitelor corespunzãtoare cu pacienþii; cu toate astea, terape-
uþii cu dependenþã de altruism se pot folosi de aceste limite
pentru a „ascunde mecanismele tipice îngrijitorului“. Lista de mai
jos comparã starea afectivã a terapeuþilor sãnãtoºi cu cei cuprinºi
de altruismul patologic.

STÃRI BENIGNE

• Dezvoltarea personalã a terapeutului ºi vindecarea sunt am-

plificate de autoreflecþie pe parcursul povestirilor pacien-
tului.
• Atenþia acordatã pacienþilor este potrivitã ºi cuprinzãtoare.
• Munca este o sursã de autoapreciere.
 83

• Rãspunsurile sunt empatice ºi includ autodezvãluiri.

• „Persoana“ terapeutului este mai degrabã expusã decât as-
cunsã.
• Sunt pãstrate limitele terapeut–pacient.
• Este încurajatã ºi reîntãritã autonomia pacientului.
• Contactul dintre pacienþi (în terapia de grup) e mai degra-
bã selectiv decât pãrtinitor.
• Profunzimea exprimãrii afective nu este restricþionatã.
• Termenii contractuali (tarif, program, ºedinþe pierdute ºi
aºa mai departe) sunt discutaþi deschis.
• Intervenþia terapeutului nu este precipitatã ºi nici rigidã.
• „Intelectualizarea“ este subordonatã relaþionãrii fireºti cu
pacienþii.
• Laudele din partea pacientului sunt acceptate ca sursã de
satisfacþie.
• Terapeutul este clar în ceea ce priveºte separarea rolului ºi
sinelui.
• Fantasmele de salvare a celuilalt sunt þinute sub control.
• Încheierile de terapie ºi ºedinþele la care pacientul lipseºte
sunt tratate într-o manierã profesionalã.
• Reacþiile referitoare la abstinenþa afectivã/sexualã a pacien-
tului sunt neutre ºi obiective.
• Terapeutul menþine echilibrul dintre viaþa personalã ºi cea
profesionalã.

STÃRI PATOLOGICE

• Dezvoltarea personalã este limitatã de concentrarea asupra

lucrului cu pacienþii.
• Atenþia acordatã pacienþilor este excesivã ºi nepotrivitã.
• Stima de sine este dependentã de succesul sau de insucce-
sul avut în lucrul cu pacienþii.
 Adio, vionovãþie!
84 LES BARBANELL

• Rãspunsul faþã de pacienþi este nesincer ºi pseudoempatic.

• Terapeutul se ascunde în spatele demarcãrii stricte a rolu-
lui.
• Limitele sunt vagi, ceea ce invitã uneori la abuz.
• Dependenþa este mai degrabã susþinutã decât descurajatã.
• Relaþia este permisivã ºi gratuitã.
• Exprimãrile afective sunt restricþionate în cadrul ºedinþe-
lor de terapie.
• Terapeutul este indulgent cu condiþiile contractuale (cadrul
terapeutic).
• Terapeutul este deosebit de vorbãreþ, anxios ºi activ.
• Interpretarea ºi analiza (intelectualizarea) sunt folosite în
mod excesiv.
• Atenþia faþã de pacienþi este superficialã, nefiind caracteri-
zatã de grijã sau cãldurã.
• Laudele din partea pacientului constituie un substitut pen-
tru dorinþa de a se simþi iubit.
• Rolul terapeutului ºi persoana sunt amestecate în afara ºi
în interiorul cadrului terapeutic.
• Fantasma salvatorului satisface nevoile de stimã de sine ale
terapeutului, ºi nu pe cele ale pacientului.
• Datoritã problemelor de abandon, terapeutul este foarte an-
xios în ceea ce priveºte ºedinþele pierdute (la care pacientul
lipseºte) ºi încheierea terapiei.
• Terapeutul reacþioneazã la refularea nevoilor pacientului
dorind sã i le satisfacã sau printr-o trecere sexualã la act.
• Terapeutul lucreazã peste mãsurã, ajungând la extenuare
odatã ce cresc obligaþiile faþã de pacienþi ºi de toþi ceilalþi.

Cercetarea referitoare la rezultatul obþinut în urma psihotera-

piei, indiferent de natura problemei psihologice, a scos la ivealã în
mod consistent faptul cã relaþia dintre terapeut ºi pacient repre-
zintã factorul determinant major ce influenþeazã rezultatul obþi-
nut de pacient. Apariþia „psihanalizei relaþionale“ din cadrul
 85

psihoterapeutic, la sfârºitul anilor ’80, subliniazã dimensiunea in-

terpersonalã a diadei terapeutice. Autodezvãluirea, empatia, reci-
procitatea, autenticitatea, relaþionarea directã ºi crearea
colaborativã a unui mediu sigur, de încredere, reprezintã atribu-
tele abordãrii relaþionale. „Repararea“ relaþiilor primare defec-
tuoase (traumatice) cu persoanele apropiate, reparaþie efectuatã
în relaþia aici ºi acum cu terapeutul, reprezintã echivalentul rela-
þional al vindecãrii sau „curei“. Aceastã orientare este potrivitã mai
cu seamã în cazul adicþiei de a-i mulþumi pe alþii datoritã accentu-
lui pus pe persoana realã a terapeutului, un contrapunct la jocul
de rol ºi la formele de contact distanþate care sunt centrale în ca-
zul celorlalte orientãri terapeutice. Terapeutul care manifestã
simptome ale adicþiei de a-i mulþumi pe alþii este înclinat sã recre-
eze trauma pe care au trãit-o pacienþii îngrijitori în copilãria pri-
marã… un scenariu cu un potenþial periculos.

ADEVÃRUL ªI CONSECINÞELE SALE

Stilul de viaþã altruist a reuºit sã le ofere terapeuþilor ºi celorlalþi
îngrijitori care stabilesc cel mult relaþii marginale cu ceilalþi o sta-
re de fapt ce a fost proiectatã sã preîntâmpine reapariþia crizelor
ºi a traumei. Sistemul imunitar a ales masca bunãvoinþei ca scut
protector faþã de aceste evenimente ºi sentimente asociate lor. Ca
rezultat, personalitãþile exagerat de altruiste îºi petrec cea mai
mare parte din viaþã funcþionând într-o lume în care se lipsesc de
orice „mulþumesc“, „îmi e dor de tine“, „abia aºtept sã te vãd“,
„sunt îngrijorat pentru tine“ sau „te iubesc“. Din raþiunile de su-
pravieþuire menþionate mai sus, sunt constrânºi sã acþioneze ca ºi
cum ceilalþi au aceste nevoi, ºi nu ei. Adevãrul e cã nevoile îngriji-
torilor nu sunt numai „normale“, dar ºi excesive, deoarece au fost
reprimate, negate, deplasate, sublimate ºi proiectate asupra altora.
 Adio, vionovãþie!
86 LES BARBANELL

Cu toate acestea, atunci când îngrijitorii sunt în postura de a ac-

cepta aceste adevãruri, creºte speranþa pentru recuperarea din
adicþia de a-i mulþumi pe alþii (vezi partea referitoare la trata-
ment). Cazul lui William subliniazã pericolul potenþial al tulburã-
rii de personalitate altruistã.
William, un medic în vârstã de patruzeci ºi cinci de ani, recu-
noscut de colegii sãi drept „cel mai bun dintre chirurgi“, era ºef
de personal într-un spital mare din New York. Multe dintre cãrþi-
le sale erau studiate de rezidenþii ce lucrau în spital. Întotdeauna
era disponibil pentru angajaþii ºi pacienþii sãi. Rãspundea la ape-
lurile pagerului chiar ºi pe parcursul ºedinþelor sale de terapie.
Viaþa lui personalã pãrea a fi satisfãcãtoare. Era bogat ºi le oferea
soþiei, copiilor ºi familiei sale numeroase „o viaþã sigurã ºi luxoa-
sã“. Cu toate acestea, nu reuºea sã participe la multe dintre eveni-
mentele familiei sale. Socializa arareori, iar prieteniile sale se
reduceau în a le oferi sfaturi medicale. Pacienþii aveau nevoie de el,
prietenii aveau nevoie de el ºi familia sa avea nevoie de el. La ce-
rerea lui, am fost de acord sã participe ºi soþia lui la una dintre ºe-
dinþele de terapie. Aceasta a spus prozaic: „Nu e numai devotat
pacienþilor sãi; aceºtia sunt viaþa lui. Pare sã nu aibã nevoie de ni-
mic din partea noastrã“. L-am întrebat pe William ce pãrere are
faþã de afirmaþia fãcutã de soþia sa. A rãspuns brusc: „Eu am o ope-
raþie în patru ore, iar tu mã întrebi ce pãrere am despre asta. Cum
aº putea sã mai operez dacã mã las pradã sentimentelor?“.
Cu mai multe luni înainte de a începe terapia, William, mun-
cind peste mãsurã, fiind implicat pânã peste poate ºi extenuat atât
afectiv, cât ºi fizic, a fãcut o comoþie cerebralã ce aproape i-a pus
capãt vieþii. ªi-a revenit cât de cât, însã a devenit foarte deprimat.
Când s-a întors la terapie pãrea cã „masca“ lui dispãruse. Nu mai
avea pagerul la el ºi pãrea mai puþin stoic, mai umil, vulnerabil ºi
mai receptiv la nivel afectiv decât în trecut. A plâns pentru prima
oarã în viaþa lui de adult: „Pe patul de spital am simþit cã nu mai
pot fi de folos nimãnui. Nu mai puteam sã mã ocup de pacienþii
mei. Dupã o sãptãmânã mi-am dat seama cât de puþini vizitatori
 87

am ºi cât de puþine telefoane am primit. Soþia mi-a spus cã m-a

cãutat un pacient care, deºi ºtia cã sunt în concediu medical, voia
sã îi completez un formular pentru asigurarea medicalã. Am înce-
put sã cred cã, dacã mor, nimãnui nu o sã îi pese de asta. Uram
faptul cã nimeni nu pãrea sã îºi dea seama cât de mult aveam ne-
voie ca lumea sã vinã ºi sã mã viziteze. M-am simþit singur, ºi acest
sentiment m-a dus la disperare. Imagineazã-þi ca eu sã am nevoie
de antidepresive“.
Cum este posibil ca un medic de succes ca acesta, cu o familie ca
a lui, sã se descompunã atât de dramatic? Sã fi existat ceva în trecu-
tul lui William care a fost scos la ivealã de comoþia cerebralã? În ur-
mãtorul capitol este examinat trecutul lui William ºi al altora ºi este
exploratã dinamica ce pune în miºcare sistemul imunitar psiholo-
gic, precum ºi formarea ºi epuizarea personalitãþii îngrijitoare.

EXERCIÞIU: COMPORTAMENTE DE OBSERVAT

1. Frecvenþa cu care ofer sfaturi nesolicitate.
2. Lucruri pe care le fac ºi pentru care mã simt vinovat.
3. Cum sunt eu de fapt, comparativ cu felul în care mã port
faþã de prieteni, de familie ºi faþã de persoanele intime.
4. Oameni care sunt iritaþi de dãrnicia mea ºi care par sã mã
evite.
5. Imaginea de independenþã, ca ºi cum nu aº avea nevoie de
nimic de la alþii.
6. Raritatea momentelor în care sunt în dezacord cu cineva
sau îmi arãt furia, dezamãgirea sau durerea.
7. Evitarea în permanenþã a confruntãrii ºi a conflictului.
Capitolul 6
Gata oricând sã le
faci altora pe plac
Arareori am întâlnit simptome ale „tulburãrii îngrijitorului“ ºi ale
adicþiei de a-i mulþumi pe alþii care sã îºi aibã originea la o vârstã
adultã. Când se întâmpla acest lucru, refuzul autogratificãrii era o
decizie conºtientã, bazatã pe îmbolnãvirea gravã sau pierderea
unei persoane dragi, pe o tragedie personalã, cum ar fi o acciden-
tare, care a fãcut imposibile anumite forme de gratificare, sau pe
o convingere religioasã nou-descoperitã ce implica abstinenþa de
la orice plãcere. De exemplu, fiica lui Kathleen cãzuse victimã can-
cerului, mama jurând sã îºi petreacã restul vieþii dedicându-ºi tim-
pul ºi atenþia strângerii de fonduri pentru cercetarea acestei boli.
Într-un alt caz, Jake, un director executiv în vârstã de treizeci ºi pa-
tru de ani, a renunþat la avere ºi la o carierã de succes pentru a
duce o viaþã religioasã ce presupunea abstinenþa sexualã ºi pune-
rea în slujba altora, ºi asta pentru a nu ceda înclinaþiilor sale ho-
mosexuale. Kathleen ºi Jake au venit la terapie din motive ce nu
erau legate de a-i îngriji pe alþii. Nu fusese vorba despre nicio tra-
umã în niciunul dintre cazuri. În aproape fiecare caz de adicþie de
a-i mulþumi pe alþii pe care l-am tratat, era vorba despre o familie
toxicã ºi despre unul sau mai multe evenimente traumatice. Aceste
evenimente sunt reamintite pe parcursul mai multor stadii ale te-
rapiei ºi în grade diferite, sub formã de: amintiri scurte, vise,
amintiri parþiale sau, cu timpul, amintiri complete ºi retrãirea
afectelor înrudite cu evenimentul traumatic.

SCURTE ISTORII

Ideea cã un eveniment din copilãrie poate modela personalitatea

adultã provoacã mai multe tipuri de reacþii. Pe când eram la facul-
tate, ni s-a cerut sã scriem o lucrare în care sã ne exprimãm opinia
asupra acestui subiect ºi am fãcut cu rândul când a fost sã ne pre-
zentãm ideile. De atunci ºi pânã acum, pãrerea mea asupra acestui
 Adio, vionovãþie!
90 LES BARBANELL

subiect a rãmas neschimbatã: evenimentele din copilãrie, mai cu

seamã cele traumatizante, au o influenþã profundã asupra dezvol-
tãrii adultului. Pentru a ne susþine opinia, profesorul ne-a oferit
ocazia sã vorbim despre propria noastrã copilãrie. Le-am împãrtã-
ºit faptul cã tatãl meu ne-a abandonat pe cei trei fraþi ºi pe mine pe
când aveam patru ani ºi am explicat modul în care credeam eu cã
acel eveniment mi-a influenþat viaþa. Unul dintre colegii mei a rãs-
puns prezentãrii fãcute de mine spunând cã terapeuþii dau întot-
deauna vina pe pãrinþi, iar cuvântul abandon este un cliºeu mult
prea folosit. Apoi ºi-a exprimat opinia personalã, pentru a subli-
nia acestea, spunând (parafrazez): „Ai fost suficient de norocos
sã ai parte de un înlocuitor minunat prin tatãl tãu vitreg care a
acoperit pierderea, deci cum poþi sã acorzi atât de multã greutate
unui lucru ce s-a petrecut cu atât de multã vreme în urmã?“. Sin-
gura modalitate de a-mi susþine pãrerea a fost de a mã folosi de
niºte conexiuni logice. Din câte îmi aduc eu aminte, am spus ceva
de genul: „Când el (tatãl meu biologic) a plecat, în mintea mea
mi-am spus cã e doar tatãl fraþilor mei, iar acest lucru m-a deter-
minat sã vreau sã-i ajut pe ceilalþi, iar mai târziu sã vreau sã devin
psiholog“. Desigur, la vremea respectivã conceptul de „îngrijitor“
(aºa cum îl definesc eu) nu exista ºi cu siguranþã înþelegeam prea
puþin ce înseamnã o traumã psihologicã. Apoi, profesorul a pus o
întrebare celor din clasã, întrebare despre care am considerat cã
susþinea pãrerea colegului meu: „Cum îl ajutã pe pacient atunci
când facem astfel de legãturi între trecut ºi prezent?“.
Acelaºi coleg a rãspuns: „Legãturile acestea au o valoare limi-
tatã. De ce sã intri în casã prin beci, când poþi sã o faci direct pe
uºã?“. Toþi ochii s-au îndreptat în direcþia mea, aºteptând rãspun-
sul meu, în timp ce am fãcut o pauzã înainte de a-l da: „Poate cã
ajutând pacientul sã-ºi accepte trecutul, în loc sã ºi-l anuleze, el
poate sã se vindece“.
Acum mi-aº modifica rãspunsul în felul urmãtor: cu ajutorul
terapeuþilor, pacienþii încep sã realizeze cã pericolul de care se te-
meau odatã a fost real atunci, dar nu mai existã la acelaºi nivel ºi
 91

în prezent. „Pericolul“ specific care a declanºat sistemul imunitar

sã acþioneze ºi care, ca rezultat, a creat personalitatea tipicã a în-
grijitorului este descris în acest capitol.

SENTIMENTUL CÃ EªTI INVIZIBIL:

TRAUMA DE A NU FI OBSERVAT
Sentimentele pe care le trãieºte o persoanã atunci când este igno-
ratã se întind de la a fi deranjatã pânã la a fi îngrozitã. Spre exem-
plu, m-aº supãra dacã n-ar citi nimeni cartea mea ºi aº fi foarte
dezamãgit dacã editorul meu ar citi-o ºi i-ar schimba fiecare cu-
vânt în parte. Totuºi, dacã cineva din viaþa mea personalã, de care
sunt apropiat ºi care cred cã þine la mine, m-ar ignora ca ºi cum
n-aº fi prezent, aº fi devastat! Imaginaþi-vã ce simte un copil atunci
când cei din jurul sãu nu îi dau atenþie sau o fac într-o manierã lip-
sitã de dragoste, îl neglijeazã sau îl abuzeazã.
Factorul cel mai frecvent care determinã dezvoltarea dependenþei
de a-i mulþumi pe alþii este trauma din prima copilãrie asociatã cu sen-
timentul de a fi ignorat, respins sau abandonat de cãtre prima persoa-
nã care s-a ocupat de copil. Impresia de neuitat asupra copilului este
greu de estimat, mai ales atunci când interacþiunea deficitarã cu
persoana care se ocupã de el este perceputã ca traumatizantã. Ex-
perienþa ºocantã este generalizatã în mod instinctiv de cãtre îngri-
jitor faþã de toþi ceilalþi, în cea mai mare parte a timpului. Ca
urmare, inconºtientul „crede“ cã toatã lumea ºi oricine reprezintã
un agent potenþial al rãului psihologic ºi afectiv. Încercând sã evi-
te amintirile ºi suferinþa din trecut, sinele adevãrat ºi spontan este
„îngropat“ ºi se „naºte“ stilul de viaþã al „îngrijitorului“, constând
în atenþia consistentã ºi persistentã îndreptatã asupra celorlalþi. Pe
la jumãtatea vieþii, aceastã diversiune (de la sine ºi durere) devine
o perversiune, iar a trãi pentru ceilalþi devine o adicþie!
 Adio, vionovãþie!
92 LES BARBANELL

Pe lângã cele descrise mai sus, existã o varietate de factori se-

cundari care duc la comportamente compulsive de a face pe plac
celorlalþi, cum ar fi ordinea în care te-ai nãscut (primul nãscut
este cel care conteazã), identificarea cu un pãrinte care este prin
definiþie un îngrijitor sau cu opusul acestuia, transformându-se
într-un binevoitor patologic, deoarece pãrintele este narcisic ºi
absorbit de sine (contra-identificare). Învãþãturile religioase ex-
treme, ce presupun sã dai altora ca mod exclusiv de funcþionare,
distorsionarea regulii de aur (poartã-te cu ceilalþi aºa cum vrei sã
se poarte ei cu tine), factorii de mediu ºi cei biologici complecºi
ar fi alþi factori posibili.

NATURA PSIHOLOGICÃ A TRAUMEI

În termeni simpli, trauma psihologicã reprezintã un asalt asupra
unui individ, care ºocheazã ºi îngheaþã capacitatea de funcþiona-
re a sa. Aceastã experienþã covârºitoare face ca victima (desigur,
mai ales dacã aceasta este un copil) sã nu mai poatã înþelege ºi ex-
plica ceea ce se întâmplã la momentul respectiv. Amintirea eveni-
mentului traumatic ºi a sentimentelor asociate acestuia sunt
îngheþate în timp, iar individul afectat îºi continuã viaþa ca ºi cum
nu s-ar fi întâmplat nimic. Sistemul imunitar psihologic ºi siste-
mul imunitar biologic ºi-au fãcut treaba, aºa cã viaþa poate conti-
nua. Printre evenimentele traumatice putem enumera abuzul
mental ºi afectiv, divorþul, pierderea unui pãrinte, a unui frate, a
unei surori sau a unui prieten apropiat, expunerea în faþa unui
atac sau a morþii, experienþe precum cea de ostatic sau de supra-
vieþuitor al holocaustului, incest, viol sau molestare, ameninþa-
rea sãnãtãþii, pierderea unui membru al corpului, accidente,
pensionarea, pericolul de a fi dus la închisoare sau iminenþa rui-
nãrii financiare.
 93

SCENARII CARE DUC LA DEPENDENÞA

DE A FACE ALTORA PE PLAC

ABANDONUL

Pentru a înþelege impactul pe care îl are abandonul asupra copilu-

lui cred cã este important sã descriem procesul normal al separãrii.
Prin separare înþeleg procesul în curs de dezvoltare ce permite in-
dividului sã devinã autonom ºi sigur pe sine într-o manierã distinc-
tã de influenþele parentale ºi familiale primare. Capacitatea de
separare faþã de aceste influenþe depinde de mulþi factori, printre
care ºi cel al mediului familial stabil ºi consistent. Aceastã noþiune
subliniazã intenþia ºi dorinþa pe care o au cei mai mulþi dintre pã-
rinþi pentru copiii lor, aceea de a le oferi un mediu sãnãtos, care sã
ducã în viitor la un trai independent. Urmãtoarea miºcare a proce-
sului firesc de separaþie depinde într-o mare mãsurã de rolul pe
care-l are prima persoanã care se ocupã de îngrijirea copilului, ca
piedicã sau facilitator. Separaþia reprezintã o dinamicã doritã, sã-
nãtoasã ºi interdependentã care face parte din ciclul vieþii. Familia
se aflã în postura de a facilita acest proces. Abandonul reprezintã
un act nedorit, nesãnãtos ºi unilateral impus unui recipient pasiv,
nefiind în niciun caz o investiþie reciprocã ºi colaborativã. În aceste
condiþii, mediul familial primar are puterea de a deturna separaþia
ºi de a îngheþa o parte din dezvoltarea psihologicã a individului.
Pentru „îngrijitori“, trauma abandonului duce de obicei la hi-
pervigilenþã ºi hiperreceptivitate faþã de ceilalþi. Îngrijitorii sunt
mãcinaþi de întrebãri despre ce gândesc alþii. Fiind mascaþi de tre-
cutul lor toxic, sunt obsedaþi de senzaþia cã oamenii se gândesc
mereu la ei ºi presupun cã acele gânduri sunt întotdeauna nega-
tive. Sigur cã aceste gânduri sunt inconºtiente, ceea ce nu face
 Adio, vionovãþie!
94 LES BARBANELL

decât sã le sporeascã puterea ºi influenþa lor neînduplecatã asupra

stilului de viaþã al îngrijitorului. Alte boli mentale ce creeazã rela-
þii distante sunt în primul rând legate de temerile de a fi înghiþit
sau devorat sau de temerile de a fi distrus, persecutat sau anihilat.
Îngrijitorii patologici sunt ºi ei afectaþi de astfel de angoase, dar
sunt mult mai temãtori cã vor ajunge sã se simtã singuri, neiubiþi
ºi invizibili. În mod nesurprinzãtor, pentru îngrijitor este mai bun
contactul de orice fel — chiar ºi sub formã de abuz — decât niciun
fel de contact. În plus, pentru binevoitorul patologic, frica de aban-
don poate fi la fel de debilitantã ca ºi abandonul. Printre sentimen-
tele asociate abandonului fizic real sau anticipat se numãrã
vinovãþia, resentimentul, mânia, ura, depresia, panica, neputinþa,
anxietatea, senzaþia de vid, reacþiile psihosomatice, invidia ºi pri-
varea — sentimente pe care comportamentul altruist este hotãrât sã
le þinã pentru totdeauna departe de nivelul conºtient!

DISTANÞAREA EMOÞIONALÃ

Copilul mic poate fi traumatizat în urma abandonului, chiar dacã

ambii pãrinþi sunt prezenþi fizic. Eu denumesc acest fenomen „dis-
tanþare afectivã“. Altfel spus, pãrinþii pot fi prezenþi fizic, dar nu
sunt deschiºi din punct de vedere afectiv faþã de copil. Când se în-
tâmplã acest lucru, copilul trãieºte aceeaºi varietate de sentimen-
te ca atunci când unul sau ambii pãrinþi sunt absenþi.
Marla era ceea ce eu numesc un „binevoitor-cameleon“. Era cea
mai micã dintre cei patru copii ºi singura fatã. Spunea cã fraþii ºi
pãrinþii ei erau ciudaþi ºi sarcastici, mai ales atunci când ea era se-
rioasã. Simþindu-se ignoratã afectiv ºi supãratã pentru cã nu era
luatã în serios, pentru a fi luatã în seamã, Marla a învãþat de la o
vârstã fragedã sã îºi ignore sentimentele ºi sã se poarte la fel ca
membrii familiei ei. Cu trecerea anilor, s-a purtat la fel în toate
 95

relaþiile pe care le-a avut ºi s-a îndepãrtat de adevãratele ei senti-

mente. În timpul primei ei ºedinþe de terapie, mi-a spus cã nu ºtie
ce simte faþã de bãrbatul cu care se pregãtea sã se cãsãtoreascã.
„M-am lãsat dusã de cursul evenimentelor. El m-a cerut de nevas-
tã ºi eu am acceptat.“
Singura datã când mama lui Michael a avut o reacþie faþã de el
a fost atunci când a ajutat-o sã aibã grijã de tatãl sãu, care era imo-
bilizat în urma unui accident de maºinã. Mi-a spus pe parcursul
ºedinþei de terapie cã acesta era motivul pentru care s-a bucurat
de faptul cã tatãl lui se afla într-un scaun cu rotile. Tatãl lui Lillian
fusese alcoolic, iar mama ei fusese consumatã de o depresie pu-
ternicã. Singura modalitate de a evita sã se simtã invizibilã pentru
ei ºi în viaþã, în general, fusese sã facã absolut tot ce îi cereau ºi,
pe deasupra, fãcea eforturi suplimentare pentru a le fi pe plac,
chiar ºi atunci când ei nu cereau nimic. Spunea aºa: „Având grijã
de finanþele lor, ducându-i cu maºina oriunde, gãtindu-le, fãcân-
du-le cumpãrãturi ºi ascultându-le problemele, chiar dacã ei nu fã-
ceau mai nimic pentru mine, m-am simþit remarcatã ºi am simþit
cã valorez ceva ca persoanã“. Cum ºi-a satisfãcut nevoile bazale de
iubire, afecþiune ºi grijã afectivã? Lillian cântãrea aproape 125 de
kilograme. Marla, Michael ºi Lillian au fost trataþi pentru „tulbu-
rarea de personalitate altruistã“.

TRAUMA SEXUALÃ (MOLESTARE, INCEST ªI VIOL)

Aspectul îngheþat sau rupt în douã al personalitãþii îngrijitoare

constituie o anatemã asupra formãrii relaþiilor intime adulte. În
unele cazuri, impactul traumei de abandon nerezolvate poate fi
diminuat, cei afectaþi reuºind sã stabileascã în cele din urmã rela-
þii profunde cu ceilalþi. Totuºi, aº spune cã un astfel de rezultat
(atunci când nu se datoreazã intervenþiei terapeutice) se bazeazã
 Adio, vionovãþie!
96 LES BARBANELL

de obicei pur ºi simplu pe noroc. Am cunoscut indivizi cu angoase

de abandon înrãdãcinate în copilãrie care au fost suficient de no-
rocoºi sã cunoascã un partener stabil, alãturi de care s-au simþit în
siguranþã ºi cu care au avut o viaþã fericitã. De exemplu, Jack ºi-a
convins cumva logodnica de faptul cã nu va avea de fãcut nimic în
plus pentru el ºi cã el o acceptã aºa cum e. Eforturile lui repetate
de o asigura cã grija ei pentru el nu era necesarã au dus la un echi-
libru între ce dãdeau ºi ce primeau, iar relaþia lor a înflorit. Din
motive ce-ar putea fi lãmurite de viitoare cercetãri, gãsesc cã o ast-
fel de situaþie norocoasã se întâlneºte mult mai rar atunci când cel
care face pe plac ascunde o traumã sexualã. Dependenþii de a-i
mulþumi pe alþii, care au fost traumatizaþi sexual, sunt înclinaþi sã
se implice în relaþii problematice de la începutul contactului lor
cu posibilul partener. Atunci când fac aceastã observaþie în cadrul
terapiei, rãspunsul pe care-l primesc de obicei este: „Nu eu sunt
cel/cea care cautã persoana nepotrivitã“. De obicei, rãspunsul meu
este ceva de genul: „Este ca ºi cum ai vedea culoarea roºie ºi ai tra-
versa totuºi, ºtiind care sunt consecinþele“. În timp ce relaþia înce-
pe sã se formeze, trecutul toxic contamineazã interacþiunea dintre
cei doi, viitorul relaþiei fiind compromis. Lipsa de încredere ºi sus-
piciunea sunt la ordinea zilei. Cel mai adesea, relaþiile sunt mai
degrabã sexuale decât bazate pe sentimente, sunt promiscue, iar
prostituþia (a face pe plac altora contra cost) poate fi, ºi ea, o va-
riantã. Victima poate cãuta parteneri dependenþi pentru a putea
menþine controlul ºi puterea ºi pentru a evita neajutorarea ºi re-
semnarea pe care le-a simþit când era copil. Totuºi, îºi permite sã
fie gratificatã numai în contextul în care simte cã nu va trebui sã
retrãiascã trauma.
Pe când Evelyn avea nouã ani, îºi reaminteºte cum tatãl ei in-
tra în camera sa, în timp ce mama ei adormise deja împreunã cu
ea. Tatãl ei era un director financiar foarte ocupat, care lucra pe
Wall Street în New York City, ºi, potrivit lui Evelyn, „atunci când
era prin preajmã era sãrbãtoare ºi aº fi fãcut orice sã îi fiu pe plac“.
A venit la terapie pentru a pune capãt obiceiului ei de a se supune
 97

oamenilor în vârstã, sexual sau sub oricare altã formã. „Am simþit
cã sunt îndrãgostitã de iubitul meu Joey, dar îl înºelam în mod
constant cu bãrbaþi mult mai în vârstã. I-am spus cã-l înºel ºi el tot
a rãmas cu mine, pentru cã am zis cã o sã fac ceva sã mã vindec.
Când i-am cerut sã mã batã înainte sã facem sex, m-a pãrãsit.“ Eve-
lyn îºi pierduse busola, deoarece bãrbaþii cu care se culcase profi-
taserã de ea, care era binevoitoare ºi supusã. Spunea cã iubitul ei
voise sã-i ofere o dragoste „normalã“, iar ea nu ºtiuse cum sã ac-
cepte asta.
Am întâlnit foarte puþine cazuri de dependenþi de a face pe plac
în care trauma din copilãrie sã nu fi fãcut parte din trecutul de-
pendentului. Un astfel de caz este cel al pacientului aflat în criza
vârstei mijlocii, care ºi-a deviat atenþia în mod accidental de la su-
ferinþa sa, devenind supraimplicat în a-i ajuta pe ceilalþi. Rãmãse-
se fãrã serviciu ºi lucra ca voluntar într-un sanatoriu de bãtrâni,
fiind „prins“ în a face pe plac celorlalþi. Acest caz este similar cu cel
al dependentului de droguri fãrã o traumã în copilãrie, care a de-
venit dependent dupã ce a încercat sã vadã cum e sã fii drogat. Un
alt exemplu de dependenþã de a mulþumi pe alþii în care nu existã
o traumã iniþialã este cel al femeii provenite dintr-o „familie per-
fectã“. Familia ei fusese armonioasã ºi lipsitã de tensiuni, iar mem-
brii familiei fuseserã întotdeauna drãguþi unul cu celãlalt. Pacienta
din acest caz nu a învãþat niciodatã cum sã îºi exprime mânia sau
cum sã facã faþã unui conflict. S-a fãcut consilier ºcolar, aflându-se
în postura de a-i ajuta pe ceilalþi sã-ºi rezolve problemele; cu toa-
te acestea, lipsa ei de îndemânare în ceea ce priveºte rezolvarea
conflictelor ºi comportamentul ei excesiv de serviabil au împiedi-
cat-o sã aibã relaþii intime. La vârsta de patruzeci ºi ºase de ani nu
avusese nicio relaþie mai lungã de nouã luni. În cazul ei, absenþa
traumei ºi bunãvoinþa excesivã au dus la o viaþã de singurãtate.
Pânã acum am vorbit despre altruismul excesiv ca adicþie, de-
spre puterea inconºtientului ce se manifestã printr-un comporta-
ment compulsiv de a face pe plac, despre eºuarea sistemului
imunitar ce a luat masca bunãvoinþei (la început îi iubim, dupã care
 Adio, vionovãþie!
98 LES BARBANELL

vrem sã scãpãm de ei), despre factorii istorici care duc la un stil de

viaþã de privaþiuni ºi singurãtate ºi despre consecinþele severe ce
pot apãrea atunci când sistemul imunitar se destramã, cum ar fi ºi
suicidul. În ciuda acestor pericole, dependenþii de a-i mulþumi pe
alþii sunt rezistenþi la schimbare — voi lãmuri asta în capitolul 7.

DETECTAREA TRAUMEI
Pentru cel puþin o sãptãmânã, timp de mai multe ore pe zi, gân-
deºte-te la experienþele avute în copilãrie, mai cu seamã la acelea
pe care þi le reaminteºti ca negative ºi în care au fost implicate pri-
mele persoane care au avut grijã de tine. Dupã mai multe zile este
posibil sã îþi reaminteºti o mulþime de lucruri. În plus, în timpul
acelei sãptãmâni noteazã-þi toate visele ºi fanteziile pe care le ai ºi
care pot fi legate de experienþele avute în copilãrie. Dacã întru-
neºti criteriile de „îngrijitor“ aºa cum a fost el definit în aceastã
carte ºi dacã scorul obþinut se aflã în categoria mediu sau sever la
Testul de Personalitate Altruistã, revizuieºte-þi biografia cu un psi-
hoterapeut cu experienþã. Dacã ºtii deja cã ai avut o traumã psi-
hologicã în trecut ºi nu ai urmat o psihoterapie pentru cã ai
senzaþia cã funcþionezi bine sau chiar foarte bine, poate þi-ar fi to-
tuºi de folos sã consulþi un terapeut.
Capitolul 7
În cãutarea
sinelui pierdut
Una dintre plãcerile pe care le trãim atunci când ne aflãm în preaj-
ma copiilor este cã luãm parte la sinceritatea lor debordantã. Mã
refer la spontaneitatea ºi la modul lor de exprimare sincer ºi direct.
Copilul mic este ca un ghem de impulsuri care se manifestã pur ºi
simplu, fãrã a fi preocupat de cine îl aude sau îl priveºte. Copiii nu
sunt suficient de maturi pentru a se sinchisi de convenþiile sau nor-
mele societãþii. Dacã nu poartã un costum de Halloween sau nu sunt
implicaþi într-un joc, copiii se poartã firesc; am putea spune chiar
fãrã a purta nicio mascã. Cu trecerea timpului, ei trebuie sã facã niº-
te modificãri de comportament ºi sã se adapteze celorlalþi, într-un
mediu care este tot mai bogat în relaþii interpersonale. Cu toate
acestea, atunci când sinele a fost afectat de o experienþã traumati-
cã, în mod automat ºi fãrã a plãnui asta, adevãratul sine este trans-
format într-un sine fals. Spontaneitatea ºi natura sincerã a copilãriei
sunt compromise mai mult decât cer convenþiile ºi înlocuite
printr-o strategie de adaptare conceputã de sistemul imunitar psi-
hologic. Însã focalizarea neîncetatã asupra celorlalþi ºi absenþa con-
centrãrii asupra sinelui îi duc pe copiii rãniþi într-o stare de
fragmentare afectivã ºi de inabilitate interpersonalã. Ei rãmân cu
impresia cã sunt apreciaþi pentru ceea ce au fãcut („i-au agasat pe
oameni cu bunãtatea lor“), ºi nu pentru cine sunt ei ca persoane.
Pentru a începe sã se schimbe, „îngrijitorii“ au nevoie sã înveþe cã
pot primi atenþie ºi grijã sincerã dacã se poartã natural, fãrã a fi ne-
voie sã-ºi dovedeascã tot timpul valoarea. De asemenea, ei trebuie
sã-ºi dea seama cã, dacã fac asta, nu vor fi percepuþi ca egoiºti.

GEOMETRIE 101
Reconectarea cu adevãratul sine începe cu ceea ce eu numesc „re-
configurarea geometricã“. Aceastã fazã iniþialã de recuperare (tran-
ziþie) reprezintã o sarcinã descurajantã în primul rând pentru cã
 Adio, vionovãþie!
102 LES BARBANELL

anxietatea care a fost anihilatã de altruism trebuie asumatã, un

proces ce necesitã multã susþinere ºi convingere spiritualã, care
include ºi speranþa cã schimbarea este posibilã. Voi discuta despre
aceastã provocare în capitolele urmãtoare. Prima sarcinã a recon-
figurãrii este de a inversa relaþia dintre sine ºi ceilalþi, punând si-
nele în centru ºi pe ceilalþi în fundal. Cu alte cuvinte, îngrijitorul
este obligat sã schimbe atenþia orientatã asupra celorlalþi, reorien-
tând-o cãtre sine. Observaþie: aceasta nu este o modalitate de a de-
veni egoist, chiar dacã aºa crede iniþial îngrijitorul. Cea de-a doua
sarcinã este de a începe sã stabileascã relaþii mai degrabã orizon-
tale (directe) decât verticale cu ceilalþi. Din nou, capacitatea de a
face acest lucru necesitã reducerea considerabilã a anxietãþii. Cea
de-a treia sarcinã implicatã în descoperirea adevãratului sine este
mult mai complexã ºi implicã reducerea sentimentului de vinovã-
þie. Iatã sumarul acestei stãri de tranziþie:
1. Inverseazã raportul dintre prim-plan ºi fundal în toate rela-
þiile, îndreptându-þi atenþia în primul rând cãtre tine, ºi mai
puþin asupra celorlalþi.
2. Reconfigureazã-þi poziþia pe axa vertical–orizontal în toate
relaþiile ºi creeazã reciprocitate ºi echilibru între ceea ce dai
ºi ceea ce primeºti.
3. Recunoaºte-þi vinovãþia ca substitut al anxietãþii ºi mãreº-
te-þi toleranþa la anxietate.

Îngrijitorul, obiºnuit sã „inventeze“ distracþii ºi diversiuni de

la puternicele ºi toxicele efecte ale traumei, se întoarce în mod
convenabil cãtre vinovãþie atunci când cineva la care þine se aflã la
nevoie sau are probleme. Vinovãþia reîntãreºte vechiul raport din-
tre fundal ºi prim-plan („ei sunt cei importanþi, nu eu“) ºi poziþia
pe axa verticalã („ei sunt cei care au nevoie de mine; eu n-am ne-
voie de ei“). Cazul Gabriellei ilustreazã acest lucru.
Mi-a spus într-o ºedinþã: „Cum pot sã-mi mai trãiesc eu viaþa,
când fata mea e în puºcãrie? Dacã fata mea este închisã în temni-
þã, ar trebui sã fiu ºi eu cu ea acolo“. Mi-a zis asta ca ºi cum nu ar
 103

mai exista suficient loc pentru Gabriella ºi fata ei sã coexiste în ace-

laºi univers. De asemenea, ea are senzaþia cã deþine un anume con-
trol asupra fiicei sale ºi asupra sistemului legislativ, ca ºi cum ea se
aflã „mai presus de toþi“. Aceastã grandomanie ºi amãgire faþã de
propria valoare îi reîntãreºte poziþia verticalã ºi o ajutã sã nu îºi
dea seama de propria ei singurãtate. Mama copleºitã de vinovãþie
nu a luat în considerare posibilitatea în care nu trebuie sã renunþe
la propria ei viaþã ºi nici sã stea în acelaºi „loc“ cu fiica ei pentru a-i
purta de grijã ºi a o susþine. Cele trei sarcini (1–3, menþionate mai
sus) pot fi îndeplinite atunci când vinovãþia (anxietatea) s-a micºo-
rat suficient pentru ca dependentul, în colaborare cu sistemul sãu
de susþinere, sã fie pregãtit sã înceapã cãlãtoria cãtre sine.
Dar lucrul ãsta nu se întâmplã atât de uºor. Cei care ajutã în
mod perpetuu au fost obiºnuiþi sã funcþioneze de pe o poziþie de
forþã, dacã nu chiar de superioritate. Ei au fost cei care au contro-
lat întotdeauna relaþiile cu ceilalþi… întotdeauna ei au fost aceia
care au avut toate rãspunsurile… ceilalþi au fost cei care au avut
nevoie de ei etc. Din aceste motive ºi din multe altele, o mare par-
te dintre dependenþii de a face pe plac, inclusiv cei din meseriile
de asistenþã atinºi de acest viciu, nu cer ajutor. De vreme ce sistemul
imunitar a fost atât de eficient în a masca trauma, binevoitorul exce-
siv nu realizeazã pericolul ca viaþa lui sã se ducã de râpã. Când am
spus lucrul ãsta unui grup de medici dintr-un mare spital din New
York, toatã lumea a amuþit. Am observat cã, în rândul din spate,
unul dintre doctori stãtea ºi aºtepta sã i se dea atenþie. Ca reacþie
la afirmaþia mea, s-a apucat sã apere profesia de medic. A spus:
„Am depus un jurãmânt prin care pacienþii noºtri se aflã pe pri-
mul loc, iar noi în urma lor. Nu putem sã ne gândim decât la un sa-
crificiu total ºi la dedicaþia faþã de ei“. (Cât de vertical poate fi
cineva?) Deodatã, audienþa cuceritã anterior s-a transformat într-o
mare de discuþii ºi controverse, când un alt doctor s-a ridicat ºi a
spus: „Se pare cã dragul meu coleg nu a înþeles punctul de vedere
al celor spuse de doctorul Barbanell. El spune ceva ce ºtim cu toþii,
dar nu suntem capabili sã acceptãm. Putem avea grijã de pacienþii
 Adio, vionovãþie!
104 LES BARBANELL

noºtri ºi, în acelaºi timp, putem avea o viaþã a noastrã. În plus, pu-
tem avea propriile noastre probleme sentimentale ºi ne putem
ocupa de rezolvarea lor, fãrã a ne compromite angajamentul luat
faþã de ceilalþi ºi etica noastrã profesionalã“.
Atunci când consecinþele de nesuportat ale sindromului îngrijitoru-
lui, acelea de a te simþi invizibil, golit, neiubit ºi abandonat, duc la re-
cunoaºterea neputinþei în faþa dependenþei de a-i mulþumi pe alþii,
primul pas înspre recuperare a fost deja fãcut. Aceastã recunoaºtere
este asemãnãtoare cu primul pas din cele mai multe programe de re-
abilitare. Odatã ce binevoitorul patologic admite cã are nevoie de
ajutor ºi ia legãtura cu un terapeut, are loc trecerea de la atenþia în-
dreptatã cãtre ceilalþi la atenþia îndreptatã asupra sinelui. Configu-
rarea geometricã la care m-am referit mai sus (prim-plan/fundal;
vertical/orizontal) este pe cale de a fi inversatã. Pe parcursul proce-
sului terapeutic, vinovãþia ºi grija faþã de ceilalþi devin din ce în ce
mai puþin proeminente. În continuarea acestui proces, îngrijitorul
neiubit, neîngrijit, mereu ignorat ºi abandonat se aflã într-o „nouã“
posturã: în sfârºit, cineva îi acordã atenþie afectivã fãrã ca el sã facã
ceva anume pentru a o câºtiga. Cea mai mare parte din energia chel-
tuitã pentru ceilalþi poate fi folositã pentru a face faþã trecutului ºi
a se elibera sentimentele care au fost îngheþate atunci. Nu mai este
nevoie sã punã sub capac anxietatea ºi teama, acestea fiind elibera-
te ºi lãsate sã se exprime în cadrul terapeutic. Este în regulã sã func-
þionezi fãrã a te preface sau a purta o mascã. Este în regulã sã îþi
expui cicatricele ºi imperfecþiunile.
A accepta ceea ce au de oferit ceilalþi (începând cu terapeutul)
devine ceva tolerabil ºi chiar gratificant. Un beneficiu ascuns, dar
semnificativ, al cadrului terapeutic este acela cã atât terapeutul,
cât ºi pacientul sunt preocupaþi de bunãstarea pacientului — din
perspectivã istoricã/biologicã —, ceea ce este cu adevãrat o expe-
rienþã unicã! Pe parcursul acestei faze iniþiale de vindecare, urmã-
torul pas pe calea înspre focalizarea asupra sinelui este
administrarea „Testului Personalitãþii Altruiste“. Testul „for-
þeazã“ de fapt atenþia asupra sinelui, implicând o anxietate ºi
 105

o vinovãþie reduse. Completarea testului furnizeazã o „dozã“ ma-

re de atenþie, fãrã compulsia de a-i mulþumi pe alþii.

TESTUL PERSONALITÃÞII ALTRUISTE

Testul conþine douãzeci ºi douã de afirmaþii. I se cere subiectului
sã aleagã care dintre rãspunsuri îi descriu cel mai bine comporta-
mentul faþã de ceilalþi. Rãspunsurile sunt cotate precum urmea-
zã: întotdeauna (5), cel mai adesea (4), uneori (3), arareori (2),
niciodatã (1). Scorul maxim este de 105.
1. Evit sã-mi exprim furia ___
2. Îi pun pe ceilalþi înaintea mea ___
3. Prefer sã ascult, decât sã fiu ascultat ___
4. Mã menþin în aceeaºi poziþie, evitând schimbarea ___
5. Nu mã simt la largul meu sã primesc daruri, complimente
___
6. Sunt respins fãrã un motiv vizibil ___
7. Mã simt gol în interior ___
8. Am ocazii de a mã distra ºi de a mã simþi bine ___
9. Spun „da“ atunci când de fapt vreau sã spun „nu“ ___
10. Mã tem cã ceilalþi mã vor pãrãsi pentru totdeauna ___
11. Mã simt vinovat atunci când mã simt bine ___
12. Mã simt ofensat atunci când cer ceva ºi sunt refuzat ___
13. Mã percep ca pe o persoanã independentã ___
14. Cred cã problemele mele reprezintã o povarã pentru ceilalþi
___
15. Sunt luat de bun ___
16. Oamenii nu sunt disponibili atunci când am nevoie de ceva
___
17. Mã simt egoist atunci când am nevoie de ceva, ºi mai ales
când cer acel ceva ___
 Adio, vionovãþie!
106 LES BARBANELL

18. Am nevoie sã fiu dorit de cei mai mulþi oameni, cea mai
mare parte din timp ___
19. Mã simt bine numai atunci când îi ajut pe ceilalþi ___
20. Mã supun atunci când mi se cere o favoare ___
21. Îi ascult pe ceilalþi mai degrabã decât sã spun ceva despre
mine ___

Scorul care marcheazã cât de afectat eºti de altruismul patolo-

gic este dupã cum urmeazã:
0–20 Benign
21–40 Slab
41–60 Moderat
61–80 Semnificativ
81–105 Sever

Scorurile între 61 ºi 105 pot fi considerate ca fãcând parte din ca-

tegoria adicþiei. Scorurile de 4 sau 5 la itemii 4, 15, 16 ºi 18 sunt de
importanþã criticã, indiferent de scorul total obþinut, ºi pot fi co-
relate cu „tulburarea de personalitate altruistã“ sau cu „adicþia la
bunãvoinþa excesivã“.

DISCUÞII
Vinovãþia (11) neutralizeazã furia (1) care provine din confrunta-
rea, agresiunea ºi conflictul în relaþiile cu ceilalþi. Vinovãþia este
un proces intern (intrapersonal), fiind perceput ca mai sigur din
punct de vedere emoþional prin comparaþie cu mânia, în timp ce
mânia este un proces extern (interpersonal) care-l pune pe „îngri-
jitor“ în poziþia riscantã de a fi respins sau izolat. Evitarea bucu-
riei ºi a plãcerii (8) (19) (11), punerea celorlalþi pe primul loc (2),
oferirea de sfaturi, mai ales atunci când nu sunt solicitate (12), ºi
 107

faptul cã nu se simte la largul lui atunci când primeºte daruri ºi

complimente (5) duc la imaginea amãgitoare de independenþã ºi
autonomie (13). Acordarea atenþiei în exces (21), servilismul (20),
înlocuirea lui „da“ cu „nu“ (9) ºi credinþa cã problemele persona-
le constituie o povarã pentru ceilalþi (14) se manifestã prin senti-
mentul de a fi luat de bun (15) ºi de a se simþi gol pe dinãuntru
(7). În rara ocazie în care îngrijitorul cere o favoare ºi este refuzat
(16) (6), ofensa (12) îºi are rãdãcinile în sentimentul inconºtient
de îndreptãþire pe care îl are în urma dãruirii sale faþã de ceilalþi.
Of, dar nevoia de a fi util pentru alþii (18) trebuia sã îi furnizeze ga-
ranþia cã se va afla întotdeauna în contact cu ceilalþi (10).
Meredith avea profilul unei persoane extrem de binevoitoare.
Avea o voce scãzutã ºi abia perceptibilã, având un oarecare tre-
mur. Postura corporalã, chiar ºi înainte de a spune ceva, era umi-
lã ºi receptivã, ca ºi cum ar fi spus: „Cu ce sã vã servesc?“.
Pe parcursul perioadei iniþiale a terapiei, a completat testul,
obþinând un scor foarte mare. Bunãtatea ei o costase 25 000 $, bani
pe care îi împrumutase unui fost iubit ºi pe care nu-i mai recupe-
rase niciodatã. ªeful îi datora 15 000 $ din comisioane fãcute pen-
tru el. Fostul ei soþ nu îi plãtea pensia pentru copilul de aproape
ºapte ani. Luase SIDA fãcând sex neprotejat cu un bãrbat, pentru
a se rãzbuna pe actualul ei iubit pentru cã o înºelase. Dacã i-ar fi
confruntat pe toþi aceºti oameni, poate cã ar fi putut evita toate
aceste consecinþe.
Refacerea testului în urma încheierii acestui stadiu de terapie ºi
compararea rezultatelor obþinute constituie o modalitate de a eva-
lua progresul fãcut în ceea ce priveºte stabilirea ºi menþinerea aten-
þiei centrate asupra sinelui. Exerciþiile din urmãtoarele capitole au
ca scop îndepãrtarea obstacolelor ce pot apãrea. Astfel, în capito-
lul care urmeazã mã voi referi la provocãrile ce interfereazã cu pro-
cesul de recuperare, printre care renunþarea la „recompensele“ de
a fi îngrijitor ºi la alte beneficii subtile, precum ºi la modalitatea de
a face faþã rezistenþei celorlalþi la aceastã schimbare. Rolul vinovã-
þiei rãmâne esenþial pe parcursul procesului de recuperare.
Capitolul 8
Viaþa de dupã
traumã
Capitolele anterioare au ilustrat felul în care funcþioneazã siste-
mul imunitar pentru a preveni retrãirea traumei ºi reînvierea ori-
bilã a sentimentelor asociate evenimentelor traumatice. Au fost
ilustrate atât defectele sistemului, cât ºi iminentul sãu eºec. Dacã
îngrijitorul cel vulnerabil ºi probabil deprimat va supravieþui, sis-
temul imunitar va trebui sã fie reconstruit ºi restaurat într-o ma-
nierã mult mai stabilã, în care capacitatea de adaptare nu este
construitã ca mecanism de apãrare, ci ca alternativã, ca acceptare
a experienþelor traumatice din trecut.
Pe scurt, capitolele anterioare au identificat criteriile specifice
adicþiei de a-i mulþumi pe ceilalþi (diagnosticul), dinamica unicã
inerentã a stilului de viaþã al dependentului îngrijitor, înþelegerea
originilor formãrii acestei boli ºi au fãcut o descriere a începutu-
lui recuperãrii dependentului. Din multe motive, conºtientizarea
reprezintã o fazã iniþialã a procesului de reconstruire. Îngrijitorii
au devenit conºtienþi de faptul cã stilul lor de viaþã a deservit unei
funcþii anume care a avut ca misiune menþinerea contactului cu
ceilalþi prin dedicarea timpului, atenþiei ºi energiei în mod exclu-
siv acestora, reducând sau neluând în considerare absolut deloc
propriile lor nevoi. Atenþia îndreptatã (în mod inconºtient) în
mod excesiv cãtre ceilalþi ºi foarte puþin cãtre propria persoanã a
dus la refularea lumii lor interne ºi haotice, mai cu seamã a efec-
telor provocate de trauma din copilãria timpurie. Dobândirea
acestei conºtientizãri îi pregãteºte pentru procesul autoreflecþiei
care le va încetini în cele din urmã reflexele de serviabilitate ºi le
va da voie sã ia în considerare posibilitatea unui echilibru îmbunã-
tãþit între a da ºi a primi. Recunoaºterea propriei lor persona
(mãºti) ca fiind falsã pregãteºte trecerea la reconectarea la sinele
lor real, lucru ce ar putea avea ca rezultat stabilirea unor legãturi
profunde cu ceilalþi, ceva ce ºi-au dorit dintotdeauna. Revelaþia cã
relaþiile lor sunt verticale este uimitoare pentru îngrijitori, deoa-
rece ei credeau cu fermitate cã relaþiile lor erau sincere ºi echilibra-
te. Mai mult decât atât, odatã procesate aceste revelaþii despre
sine, le va fi mai uºor sã facã distincþia între percepþiile asociate cu
 Adio, vionovãþie!
110 LES BARBANELL

trauma lor din trecut ºi realitatea lor prezentã. Aceastã distincþie

le separã pe acolo ºi atunci de aici ºi acum, lucru ce contrabalansea-
zã sentimentul permanent de a fi „ameninþat“, sentiment ce s-a
format în copilãrie ºi care a rãmas latent în inconºtientul lor. Îna-
inte ca îngrijitorii sã fie dornici de a aplica aceste învãþãminte în
viaþa lor, va fi nevoie sã identifice, sã reducã ºi sã îndepãrteze ob-
stacolele din calea schimbãrii.

RETICENÞA ÎNGRIJITORULUI
DE A SE LÃSA AJUTAT
Înainte de a ajunge sã cearã ajutor, îngrijitorii au beneficiat de pe
urma multelor avantaje ale dependenþei de a face pe plac celor-
lalþi. Atenþia lor orientatã asupra altora reprezintã o sursã de mân-
drie ce contrabalanseazã ruºinea lãuntricã ºi vinovãþia, sentimente
pe care sunt ferm hotãrâþi sã le mascheze. Au reuºit sã se distragã
cu succes de la durerea din trecut ºi sã se menþinã într-o zonã de
siguranþã afectivã, fiind pentru o vreme la adãpost de rãmãºiþele
traumei. Într-un fel, au reuºit sã dobândeascã un statut printre cei-
lalþi ºi au descoperit o modalitate de a se integra, aceasta crescân-
du-le orgoliul ºi fãcându-i sã se simtã apreciaþi din punct de vedere
social. S-au simþit iubiþi ºi conectaþi cu ceilalþi, chiar dacã celor-
lalþi nu le pãsa de ei. În esenþã, au dus o viaþã care le-a asigurat
contactul permanent cu rasa umanã, o viaþã pe care le vine greu sã
o schimbe deoarece ei se simt bine în realitatea lor. Pentru acei in-
divizi, sistemul imunitar este intact ºi poate rãmâne nemodificat.
Pentru alþii, cei care cer ajutor în cele din urmã, beneficiile au în-
ceput sã pãleascã în faþa consecinþelor. Odatã cu trecerea timpului,
ei constatã cã se simt tot neiubiþi ºi deconectaþi afectiv de ceilalþi
ori/ºi cã acea crizã de la mijlocul vieþii a reuºit sã le penetreze
sistemul de apãrare ºi sã redeschidã vechile rãni. „Fisurile din
 111

armurã“ îl umilesc pe îngrijitor, care nu se mai simte stabil ºi si-

gur din punct de vedere afectiv.
De obicei binevoitorii patologici care intrã în terapie se împo-
trivesc procesului care i-ar putea vindeca. Amintiþi-vã cã aceºtia se
simt stingheriþi atunci când primesc ceva, o stare ce îi determinã sã
nu cearã nimic de la nimeni. Nu au luat niciodatã în considerare
posibilitatea de a-ºi expune partea vulnerabilã. În mod normal, par
a cere ajutor atunci când îºi pierd serviciul, când se despart de ci-
neva, când sunt epuizaþi sufleteºte, când au atacuri de panicã, mi-
grene ºi diverse dureri somatice, când se simt prinºi în capcanã ºi
peste poate de obligaþi, când au probleme cu greutatea, când sunt
izolaþi social sau afectiv sau când realizeazã cã „lipseºte“ ceva. Nu
se gândesc nicio clipã la faptul cã plângerea iniþialã nu constituie
motivul adevãrat al problemelor lor ºi cã, de fapt, este vorba de-
spre altruismul lor excesiv care constituie cauza primarã a rãstur-
nãrii afective. De exemplu, în rarele ocazii în care potenþialul
pacient va spune cã este furios pentru cã se simte exploatat sau luat
de bun, acestea sunt simptome posibile ale „tulburãrii îngrijitoru-
lui“. De asemenea, arareori se plâng ºi de „faptul cã, dacã am fost
bun, asta mi-a fãcut rãu“. Semnele pe care le-am observat în timpul
primelor ºedinþe sunt cel mai adesea legate de vinovãþia de a cere
ajutor: „Mã aflu aici tocmai când toatã lumea are nevoie de mine“.
În cazurile severe, dependentul de a fi pe placul altora a fost trimis
la terapie în urma uneia sau a mai multor tentative de suicid.
Odatã cu începerea procesului, relaþia dintre terapeut ºi pa-
cient este din cale-afarã de incomodã. Configuraþia sinelui aflat
iniþial în fundal este inversatã. Aici, pacientul este în prim-plan,
iar cealaltã persoanã, în cazul acesta terapeutul, se aflã pe locul
doi. La fel este inversatã ºi poziþia verticalã: terapeutul se aflã „dea-
supra“, iar pacientul e „dedesubt“. Astfel, faza de început a trata-
mentului reprezintã o luptã permanentã a pacientului faþã de
aceste modificãri. Obstacolul principal în calea vindecãrii de depen-
denþa de a-i mulþumi pe alþii este îngrijitorul însuºi. În fazele medii ºi
târzii ale tratamentului, când terapeutul îl încurajeazã pe pacient
 Adio, vionovãþie!
112 LES BARBANELL

sã cearã ºi sã primeascã, rezistenþa lui este ºi mai accentuatã: „Vrei

sã mã determini sã mã transform într-o egoistã nenorocitã?“. De
obicei rãspund astfel: „Este posibil sã te simþi egoistã atunci când
le spui «nu» celorlalþi, dar asta se întâmplã probabil pentru cã te
compari cu persoana din trecut, care spunea întotdeauna «da»“.
Da, îngrijitorul nu vrea sã mai simtã vidul lãuntric, vrea sã aibã
relaþii intime mult mai profunde ºi e obosit sã se simtã îndatorat
faþã de toþi (îndatoririle sunt, ºi ele, o formã de contact). Totuºi,
calea cãtre focalizarea asupra sinelui nu este niciodatã o „linie
dreaptã“, dependenþii pendulând între a-ºi modifica stilul de via-
þã ºi a se ocupa de nevoile celorlalþi. Acest refuz încãpãþânat faþã
de schimbare este subliniat ºi perpetuat de sentimentul de vinovã-
þie. Îngrijitorii sunt convinºi cã cei care le primesc atenþia nu pot
exista fãrã ei, iar dacã ei se vor opri din a le face pe plac, aceasta îi
va „distruge, iar eu mã voi simþi responsabil pentru asta“. Aceas-
tã convingere este în mod vãdit grandomanã ºi iraþionalã, ºi orice
îngrijitor rezonabil va realiza acest lucru. Totuºi, puterea adicþiei
este atât de mare, încât compulsia de a fi pe placul altora nu va
dispãrea atât de uºor.
Iatã un exemplu de rezistenþã la schimbare, din cadrul unei ºe-
dinþe de terapie de grup:

Monica: Nu pot sã le fac faþã tuturor. Mi-am petrecut întreaga

sãptãmânã mergând pe la doctori pentru mama mea. Cred cã
e ipohondrã. Mã simt extenuatã ºi cred cã e din cauza tiroi-
dei.
Membru al grupului: ªtim cât de ocupatã eºti având grijã de toatã lu-
mea, nu numai de mama ta. Îl rogi vreodatã pe fiul tãu sã te
ajute la treburile din casã? Locuieºte cu tine, nu-i aºa?
Monica: Are o problemã cu drogurile ºi este un copil zãpãcit (ºai-
sprezece ani). Nu poate face nimic care sã mã ajute.
Membru al grupului: Mãcar contribuie ºi el la plata chiriei? Sã nu te
superi cã te-am întrebat asta...
Monica: Ce? Asta ar fi o minune… nici mãcar nu îºi spalã hainele.
 113

Membru al grupului: Bãnuiesc cã asta e o glumã? Îi permiþi treaba

asta… cum aºa?
Monica: Cine crezi cã o sã o facã dacã nu o fac eu? Întotdeauna
m-am ocupat de asta.
Membru al grupului: Încearcã sã n-o faci timp de o sãptãmânã ºi
spune-ne ce se întâmplã.
Monica: Ei, ºtiu ºi eu? Cred cã aº putea sã încerc.

Peste o sãptãmânã, la urmãtoarea ºedinþã de grup, Monica ne-a

spus cã fiul ei ºi-a spãlat rufele pentru prima oarã în viaþa lui. Pânã
atunci, ea fãcuse totul pentru el, în aºa fel încât sã fie sigurã cã nu
o va pãrãsi niciodatã, jucând deci un rol „altruist“ care îi aducea
beneficii. Ca în cazul oricãrui îngrijitor tipic, trecutul Monicãi a
scos la ivealã faptul cã fusese educatã sã facã pe plac altora. Pe
când avea cinci ani, tatãl ei a murit de cancer. Mama ei, preocupa-
tã de propria-i durere, n-a dat atenþie suferinþei Monicãi pentru
pierderea tatãlui. Mama s-a recãsãtorit în mai puþin de un an. Ab-
sorbitã de relaþia cu cel de-al doilea soþ, a continuat sã ignore ne-
voile Monicãi de susþinere, atenþie ºi afectivitate, pânã în ziua în
care mama ei a zâmbit când Monica, la ºase ani, i-a dãruit o floa-
re. În sfârºit, Monica descoperise o cale de a obþine atenþia mamei
ei. Desigur, a generalizat acea interacþiune de „succes“ faþã de toþi
ceilalþi, fiul ei fiind beneficiarul cel mai important al bunãtãþii
sale. I-am dat Monicãi o copie a acestei poezii:

UN MESAJ PENTRU ÎNGRIJITOR

De uzi florile prea des,

se îneacã ºi se ofilesc;
udã-le doar când au nevoie
ºi-o sã vezi cum vor trãi în voie.
La fel ºi cu oamenii:
chiar dacã-þi par slãbiþi,
 Adio, vionovãþie!
114 LES BARBANELL

când îi laºi — vor rezista

spre mare mirarea ta.

Masca Blândeþii — un scut ce multe-ascunde —

scoate-o ºi vei vedea cum de la fals
la adevãr vei fi ajuns.
Nu a-nºela vrut-ai,
ci doar a te adapta,
e bine sã primeºti,
cu tine-n gând poþi ºi spera.
Ca ºi floarea, de-o pot aminti,
pânã ºi tu atenþie vei voi!

ALTE OBSTACOLE ÎN CALEA SCHIMBÃRII

ªI A RECUPERÃRII
Când masca bunãvoinþei este scoasã, îngrijitorii devin confuzi în
gândire ºi neîncrezãtori în acþiunile lor. Prin urmare, visele ºi fan-
teziile lor exprimã dorinþa de a se întoarce la starea lor anterioa-
rã, când pentru ei viaþa putea fi mai uºor de anticipat. Urmãtoarele
afirmaþii ilustreazã ceea ce eu numesc un „puseu de neîncredere“:
„Am fost astfel întreaga mea viaþã. Nu e prea târziu sã mã schimb?
Nu aº ºti cum sã mã port, mi-aº pierde toþi prietenii, iar familia ºi
cei care mã iubesc nu m-ar mai recunoaºte. De fapt, cred cã nici eu
nu m-aº mai recunoaºte“. Este foarte important pentru ei ca, în
urma unor astfel de afirmaþii, sã primeascã un rãspuns empatic.
„Îngrijitorii“ aflaþi în tranziþie ºi pe drumul spre recuperare sunt
nesiguri ºi anxioºi faþã de ceea ce se va întâmpla dupã ce îºi dau
masca jos ºi dupã ce se expun adevãratelor sentimente. De fapt,
ei chiar se gândesc sã schimbe acest model de viaþã, ceea ce
 115

într-adevãr este o strãdanie curajoasã, ce necesitã un mediu înþe-

legãtor ºi suportiv. Rãspunsul meu obiºnuit în cazul unui „puseu
de îndoialã“ este: „Schimbarea este un proces pe cât de înspãi-
mântãtor, pe atât de incitant. Tuturor ne vine greu sã renunþãm
la ceea ce ºtim, chiar dacã ne-a fost de folos sau nu, ºi înþeleg de
ce nu prea vrei sã renunþi. E puþin probabil sã te opreºti
dintr-odatã ºi sã nu mai fii deloc atent ºi amabil cu ceilalþi, dar va
fi imposibil sã te uiþi pe tine, de vreme ce începi sã le permiþi ce-
lorlalþi sã þi se dãruiascã.

MEDIUL NECOOPERANT
„M-am obiºnuit“ (adaptat dupã My Fair Lady)

Sunt din ce în ce mai dezgustat de faþa ta,

mã face sã-mi doresc sã nu te mai privesc.
Eºti drãguþã, eºti dulce, dar trebuie sã mã retrag.
Îþi doresc sã-þi fie bine sub masca pe care o porþi
ºi sã te înþelepþeºti.
Am fost deosebit de independent ºi de
mulþumit înainte sã te cunosc.
ªi tot aºa vreau sã rãmân, aºa cã nu te mai frãmânta.
M-am sãturat de felul tãu de-a fi,
ªi-þi spun un cald „La revedere!“.

Îngrijitorii nu primesc întotdeauna susþinerea de care au nevo-

ie atunci când se aflã în schimbare (vezi reeducarea celorlalþi, ca-
pitolul 9). Chiar ºi membrii grijulii ai familiei, care le doresc binele,
prietenii ºi persoanele apropiate pot respinge ideea de a renunþa la
beneficiile de care au avut parte pânã acum. Cei care au primit aten-
þia au fost programaþi de cei care le-au oferit-o sã depindã de ei ºi,
 Adio, vionovãþie!
116 LES BARBANELL

în timp ce aceºtia din urmã renunþã la mascã, transformarea tre-

ce neobservatã, la început fiind chiar ignoratã, ca ºi cum nici nu ar
fi avut loc. Acest lucru este deprimant pentru îngrijitorii care ºi-au
asumat riscul de a face ceva diferit. Rezistenþa conºtientã sau in-
conºtientã din partea celorlalþi este de înþeles, pentru cã în trecut
au fost rãsfãþaþi, iar acum se simt deranjaþi ºi obligaþi sã se des-
curce singuri. Fiii cei mari vor trebui de acum sã-ºi spele singuri
rufele ºi sã contribuie la plata chiriei. Soþii vor fi nevoiþi sã plã-
teascã, în locul soacrelor, o persoanã care le îngrijeºte copiii. Ne-
poþii vor trebui sã se obiºnuiascã sã primeascã mai puþine daruri
când vine bunica în vizitã. Mai mult decât atât, când îngrijitorii
încep sã spunã „nu“, nemulþumirea celorlalþi devine ºi mai eviden-
tã. Atunci când aceste schimbãri nu sunt luate în seamã sau nu
sunt primite cu entuziasm („nu mã lasã sã mã schimb“), îngrijito-
rii nu mai cred cã rezultatul pe care-l cautã va fi posibil vreodatã.
Din contrã, încep sã se sperie ºi sã creadã cã schimbãrile pe care
le fac le pot distruge relaþiile ºi îi vor readuce la temuta stare de in-
vizibilitate pe care au încercat sã o evite toatã viaþa.
Cazul lui Jenny ilustreazã frustrarea ºi dezamãgirea suferite de
îngrijitor în timpul tranziþiei. Timp de optsprezece ani cât a fost
cãsãtoritã, i-a tot spus soþului ei cât de mult îºi doreºte sã aibã un
copil. În ciuda faptului cã nu au avut contact sexual timp de mai
bine de trei ani, el susþinea cã-ºi doreºte un copil. Ea revenea me-
reu asupra acestui subiect, iar el îi rãspundea de fiecare datã în
acelaºi mod — doar verbal, în timp ce viaþa lor sexualã rãmânea
inexistentã. Jenny a început sã realizeze cã ºi-a obiºnuit soþul sã
creadã cã prioritãþile ei, înãuntrul sau în afara dormitorului, erau
de neluat în seamã. Se apropia de patruzeci de ani ºi devenea tot
mai nerãbdãtoare sã aibã un copil, abordând problema tot mai
des. Soþul ei continua sã îi rãspundã în aceeaºi manierã ºtiutã,
dupã care subiectul era încheiat. Încurajatã de suportul primit din
partea membrilor grupului de terapie ºi de empatia prietenei sale,
Jenny ºi-a confruntat soþul ºi i-a spus cã nu îi mai acceptã vorbele
în van. A-i confrunta, a cere ºi a-i convinge pe ceilalþi de nevoile ºi
 117

dorinþele ei erau evenimente deosebite în viaþa lui Jenny. Au fãcut

dragoste în acea searã, dar, din pãcate pentru Jenny, în sãptãmâ-
nile ºi lunile ce au urmat, soþul ei a continuat sã fie indiferent la
nevoile sexuale sau de altã naturã pe care învãþase sã ºi le exprime.
Deºi fãcuse un oarecare progres, lipsa de implicare a soþului ei îi
reamintea de momentele în care se simþea ignoratã pe când era
copil. La acea vreme, a fãcut un ocol în calea ei spre focalizare asu-
pra sinelui ºi a recãzut din nou în tiparul îngrijitorului vinovat. În
urmãtorul capitol sunt prezentate tehnici de gestionare a acestor
ocoluri în calea spre focalizare asupra sinelui ºi exerciþii care sã
uºureze recuperarea din dependenþa a-i mulþumi pe ceilalþi.

PUNCTE-CHEIE
• Înþelegerea profundã a dinamicii altruismului excesiv, in-
clusiv conºtientizarea beneficiilor ºi a consecinþelor, con-
stituie o premisã pentru recuperarea din adicþia de a fi pe
placul altora.
• Rezistenþa la a renunþa la beneficiile aduse de atenþia acor-
datã celorlalþi ºi de vinovãþie constituie obstacolele majore
în modificarea stilului de viaþã al îngrijitorului.
• Dupã ce îngrijitorii încep sã realizeze cã ceilalþi nu au aºa de
multã nevoie de ei pe cât au crezut, sunt surprinºi sã desco-
pere cã aceºtia pot sã se descurce ºi singuri.
• Pe parcursul fazei de tranziþie, lipsa de susþinere din partea
celorlalþi poate fi compensatã prin hotãrârea „îngrijitoru-
lui“ de a se menþine pe calea înspre concentrarea asupra si-
nelui ºi de a nu se lãsa descurajat sau sedus de vinovãþie.
Capitolul 9
Cei trei R:
reconstruire,
reeducare,
recuperare
Aºa cum am discutat în capitolul 8, existã o mulþime de obstacole în
calea eforturilor de schimbare fãcute de dependentul de a-i mulþumi
pe ceilalþi, unul dintre ele fiind reticenþa celui care primeºte atenþia
de a permite schimbarea, prin inducerea vinovãþiei ºi prin alte ges-
turi descurajatoare pe care le fac. În decursul acestei perioade de
tranziþie, îngrijitorul este expus unor niveluri ridicate de anxietate
legate de senzaþia cã nu mai este protejat de sistemul imunitar psi-
hologic. Sistemul a fost fie complet decimat de o cãdere nervoasã,
fie, mult mai preferabil, demontat gradual cu ajutorul intervenþiei
terapeutice. Probabil cã masca bunãtãþii a fost fie slãbitã, fie scoasã.
Continuã sã aparã la suprafaþã tot felul de emoþii refulate, impactul
traumei din copilãrie este redus semnificativ, iar esenþa sinelui ade-
vãrat începe sã iasã la ivealã. Pe parcursul acestei perioade, îmbunãtã-
þirea stimei de sine depinde de acceptarea de sine ºi de gradul de susþinere
pozitivã venitã din partea celorlalþi ºi nu se mai bizuie pe „petele oarbe“
emoþionale de pânã atunci. Prin intermediul introspecþiei sunt înlãtu-
rate multe dintre „petele oarbe“ ale îngrijitorului. Descoperirile fã-
cute au capacitatea de a neutraliza nevoia compulsivã de a se face
utili ºi de a pava calea cãtre noi tipuri de comportamente. Printre
aceste posibilitãþi se numãrã ºi o mai bunã echilibrare între a da ºi a
primi în interacþiunile cu ceilalþi ºi capacitatea de a stabili cu aceºtia
relaþii fireºti ºi intime. Atunci când dependenþii de a-i îngriji pe alþii
încep sã creadã cã nu mai e nevoie sã le facã pe plac altora pentru a
fi observaþi, reabilitarea lor devine un þel posibil.

RECONSTRUIREA
Reconstruirea sistemului imunitar presupune înlocuirea falsei ºi
serviabilei persona cu o comunicare autenticã ºi cu un comporta-
ment care sã nu mai serveascã unor scopuri ascunse. Versiunea
„reconstruitã“ a sistemului protector este mai puþin rigidã ºi mult
 Adio, vionovãþie!
120 LES BARBANELL

mai elasticã; nevoia de a se ascunde de propriul sine nu mai este

atât de intensã ºi urgentã. A servi nevoile celorlalþi nu mai e o ob-
sesie, ci o alegere. Trecerea de la înþelegerea profundã la un nou
comportament depinde de repetiþia ºi de consecvenþa comporta-
mentului „nou îngrijitor“. De exemplu, va fi nevoie sã ceri celor-
lalþi de mai multe ori sã-þi ofere ceva pentru ca aceºtia sã observe
schimbarea. Cei pe care i-ai obiºnuit sã nu-þi cearã nimic vor avea
nevoie de ºi mai multe repetiþii. Luând în considerare durata de
viaþã a strategiilor anterioare ale îngrijitorului, acest stadiu de re-
construire este facilitat de o mulþime de exerciþii ºi intervenþii.

CONTRACTUL ASCUNS

„Îngrijitorii“ au în mintea lor un contract nescris, de care nu ºtie

nimeni. Puterea contractului constã în faptul cã acesta este ascuns
în „sertarul“ inconºtientului. Atunci când potenþialii receptori ai
grijii se simt forþaþi sã se conformeze cu „contractul“, ei nu se ara-
tã foarte cooperanþi. Ca rãspuns la aceastã respingere, îngrijito-
rul ofensat se simte rãnit ºi mânios (vezi caseta 9.1).
La sfârºitul contractului e un spaþiu pentru semnãturile celor
doi. Îngrijitorul a semnat în mod virtual în ambele locuri. Cealal-
tã parte (aproape fiecare persoanã pe care o întâlneºte în viaþã)
nu este de acord, dar „îngrijitorul“ se aºteaptã cumva de la ea sã îl
accepte. (Contractul este o altã dovadã a inventivitãþii sistemului
imunitar psihologic.)
Reprezentarea vizualã a contractului ºi a implicaþiilor acestuia
îi ajutã pe îngrijitori sã îºi modifice comportamentul, adaptându-ºi
aºteptãrile nerealiste ºi gestionându-ºi mai bine sentimentul cã to-
tul li se cuvine. În cel mai bun caz, într-o manierã simbolicã, ajung
sã „rupã“ contractul pe care l-au creat, pentru a pune capãt singu-
rãtãþii lor. În exemplul grupului de terapie de mai jos, observaþi
 121

aºteptãrile nerostite ale celui care face pe plac ºi reacþia unui mem-
bru al grupului, care nu e de acord cu acest contract.
Un membru al grupului, dezgustat de eforturile continue ale „în-
grijitorului“ de a face pe plac grupului, a reuºit sã îl ignore timp de
o lunã. În momentul în care problema a fost pusã în discuþie, mem-
brul cel revoltat al grupului a spus: „Sãptãmânã de sãptãmânã în ca-
drul grupului m-am simþit ca în ºcoala elementarã, când ne jucam
de-a «ghici ce-i». Ceilalþi copii veneau cu ce îi tãia capul, iar eu trebu-
ia sã le dau atenþie ºi sã mã arãt interesat. Cred cã eram prin clasa a
III-a când, într-o zi, unul dintre copii a adus niºte ºireturi, o sticlã
de soluþie pentru pãr a tatãlui sãu ºi un hamburger care era pe ju-
mãtate mâncat ºi probabil vechi de o sãptãmânã. Când puºtiul a stat
cinci minute doar ca sã prezinte ºireturile, m-a apucat somnul. M-au
scos din joc deoarece învãþãtoarea a crezut cã mã prefãceam ºi cã îmi
bãteam joc de prezentarea copilului… deºteapta de învãþãtoare“. Me-
sajul membrului frustrat al grupului era: „Înceteazã sã mã mai con-
trolezi presupunând cã mã intereseazã tot ceea ce oferi tu“.

Caseta 9.1
Model de contract al îngrijitorului

Eu (numele îngrijitorului) sunt de acord cu urmãtoarele:

(a) Îþi voi îndeplini dorinþele ºi cererile, chiar dacã acestea reprezintã un inconve-
nient pentru mine.
(b) Întotdeauna voi pune nevoile tale înaintea alor mele.
(c) Voi evita sã te confrunt chiar ºi atunci când mã nemulþumeºti. Nu-mi voi ex-
prima niciodatã furia asupra ta.
(d) Întotdeauna ºi pentru totdeauna te vei putea bizui pe seriozitatea ºi loialitatea mea.

În schimbul dedicãrii mele totale faþã de tine, aºa cum a fost stipulat mai înainte, pro-
miþi sã nu mã pãrãseºti niciodatã, sã nu mã ignori ºi sã mã accepþi întotdeauna.

Semnãtura___________________________________

Semnãtura___________________________________
 Adio, vionovãþie!
122 LES BARBANELL

LISTA DE OBLIGAÞII

Acumulãrile de obligaþii care sunt atât inventate de cãtre „în-

grijitor“, cât ºi impuse de cãtre ceilalþi umplu lista zilnicã a per-
sonalitãþilor hiperaltruiste. Vinovãþia reprezintã forþa imbatabilã
ºi ingredientul-cheie ce menþin lungimea listei de obligaþii. Pre-
gãtirea listei de obligaþii de cãtre îngrijitor reuºeºte sã îi distra-
gã atenþia nu numai de la bucurie, plãcere, dragoste ºi relaþii
profunde, dar ºi de la eliberarea de suferinþa sa. Lista se întoc-
meºte trasând o linie la mijlocul paginii (vezi caseta 9.2). Pe o
jumãtate a paginii este scris: „Lucruri pe care le-am fãcut, dar
pe care n-am vrut sã le fac“. Pe cealaltã jumãtate este scris: „Lu-
cruri pe care vreau sã le fac ºi pe care le-am fãcut“. Lista inclu-
de acþiunile care au avut loc de-a lungul a douã sãptãmâni sau
mai mult. Vor fi trecute acþiunile semnificative, cum ar fi a duce
un prieten cu maºina undeva dupã o zi de lucru de zece ore sau

Caseta 9.2
Model de listã de obligaþii

Lucruri pe care le-am fãcut, dar n-am vrut sã le fac:

1. Sã mã implic în problema cu drogurile a fiului meu.
2. Îmi asum îndatoririle ºefului meu.
3. Sã mã asigur cã toatã lumea se distreazã.
4. Sã mã port ca ºi cum o ador pe soacra mea.
5. Sã plãtesc chiria fratelui meu.
6. Sã-i dau fiicei mele bani pentru implantul mamar.
7. Sã duc un prieten la aeroport în singura mea zi liberã.

Lucruri pe care vreau sã le fac ºi pe care le-am fãcut:

1. Sã mãnânc o felie de pizza sicilianã.
2. Sã citesc o carte.
3. Sã joc ºah.
 123

a da unui prieten ultimii bani, neglijând plata propriei chirii,

ºi aºa mai departe. Partea cu „vreau sã… “ este în mod invaria-
bil mult mai scurtã ºi nu conþine de obicei mai mult de cinci
lucruri.
Faptul de a putea compara ºi de a avea aceastã „pozã“ la înde-
mânã le atrage atenþia îngrijitorilor asupra adevãratului motiv al
oboselii lor, al anxietãþii sau depresiei lor. Mai mult decât atât,
sunt capabili sã înþeleagã de ce se simt neîmpliniþi, copleºiþi ºi în-
cãtuºaþi de natura lor supraresponsabilã. Lista reprezintã o tehni-
cã menitã sã îi ajute pe îngrijitori sã înveþe sã spunã „nu“ ºi sã le
permitã celorlalþi sã devinã mai puþin dependenþi de ei. Odatã ce
lista lor de obligaþii devine mai echilibratã, depresia lor scade ºi
dispare ideea cã suicidul ar fi „singura cale de scãpare“ din capca-
na obligaþiilor.

TABLOUL DAU-PRIMESC

Acest exerciþiu subliniazã dezechilibrul dintre a da ºi a primi,

care-l ajutã pe îngrijitor sã menþinã un fals sentiment de superio-
ritate, control ºi independenþã. Desigur, partea proastã este cã
multe dintre relaþiile sale, dacã nu chiar toate, sunt superficiale ºi
false (deoarece relaþiile profunde ºi sincere presupun un echili-
bru între a da ºi a primi). Instrucþiunile sunt aceleaºi ca ºi la „Lis-
ta de obligaþii“, cu excepþia cã în lista aceasta diviziunea se face
între „Actul de a da“ ºi „Actul de a primi“. Din nou, dezechili-
brul dintre liste este evident, mai cu seamã pentru faptul cã bine-
voitorii excesivi nu se simt deloc în apele lor atunci când primesc
ceva.
 Adio, vionovãþie!
124 LES BARBANELL

Caseta 9.3
Model de tablou dau -primesc

Gesturi de dãruire (durata de o sãptãmânã)

1. Musafirii n-au plecat niciodatã cu mâna goalã.
2. Am plãtit ipoteca fiicei mele bogate.
3. Am lucrat ture duble fãrã a fi remunerat.
4. Am fãcut curãþenie în camera fiului meu ºi i-am spãlat rufele, dupã ce i-am plã-
tit cauþiunea pentru a-l scoate din puºcãrie, unde fusese închis pentru cã a fost prins
cu droguri.
5. Mi-am vizitat o prietenã/un prieten la spital, de patru ori în aceastã sãptãmânã.
6. Am renunþat la un concert pentru a-mi duce o prietenã/un prieten la aeroport.
7. Am dat telefoane în locul ºefului meu ºi i-am luat rufele de la curãþãtorie.
8. Am participat la nunta unei colege de serviciu ºi i-am cumpãrat un cadou scump,
gândindu-mã cã o sã aprecieze.

Acte prin care am primit ceva (aceeaºi sãptãmânã)

1. Am fãcut sex sãptãmâna asta.
2. Am mers la o cafea cu o prietenã/un prieten.
3. Am primit un compliment.

CALEA CÃTRE FOCALIZARE ASUPRA SINELUI

Aºa cum am discutat în capitolele anterioare, stilul de viaþã al indi-

vidului cu „tulburare de personalitate altruistã“ constituie un drum
sigur ºi nu foarte lung care duce spre ruinã. Concentrarea perma-
nentã ºi neobositã a eforturilor ºi a timpului pe care le investeºte
în ceilalþi a fost reîntãritã de sentimentul de vinovãþie, care este ºi
el la fel de permanent ºi de neobosit. Încercãrile de a schimba
atenþia cãtre sine sunt întrerupte în mod continuu de experienþa
 125

conºtientã a vinovãþiei ºi a anxietãþii. Pentru a compensa efectele

puternice ale dinamicii vinovãþie/anxietate, sunt recomandate
câteva exerciþii.
Pe o foaie albã de caiet, desenaþi un drum sau o cale. Doar ca
idee, faceþi-l ºerpuit. Pe ambele pãrþi ale drumului lãsaþi loc pentru
notiþe. (În partea de sus a fiecãrei pagini lãsaþi loc pentru a nota
data la care este desenat drumul.) Pe fiecare parte a drumului no-
taþi toate evenimentele care ar fi putut induce un sentiment de vi-
novãþie. În josul drumului notaþi ce aþi întreprins în urma apariþiei
sentimentului de vinovãþie. Pãstraþi o evidenþã cu numãrul eveni-
mentelor care au avut un impact redus sau nul pus faþã în faþã cu
numãrul ocaziilor în care a câºtigat presiunea fãcutã de vinovãþie.
Faceþi acest exerciþiu timp de mai bine de douã sãptãmâni.
Iatã modele ale „drumului“ unui pacient:
1. M-a deranjat faptul cã cei doi, sorã ºi frate, nu îºi vorbeau.
Am aranjat o întâlnire între ei.
2. ªeful mi-a spus cã are nevoie de mine ºi cã ar fi bine sã îmi
anulez planurile de vacanþã.
3. Soþia mi-a cerut sã merg cu ea la cãminul de bãtrâni, ca sã-ºi
viziteze mama, pentru a noua sãptãmânã la rând.
4. M-a abordat un prieten pentru a-i împrumuta 10 000 de
dolari.
5. Fiul mi-a adus la cunoºtinþã cã doreºte o maºinã nouã.
6. Fiica mea, deºi ºtia cã am bilete la un meci de baschet, a pre-
supus cã voi sta cu copiii ei în acea searã.
7. Mama (ipohondrã) s-a enervat când am refuzat sã o duc din
nou la doctor.
 Adio, vionovãþie!
126 LES BARBANELL

INTERVENÞIA TERAPEUTICÃ
Reconstruirea adevãratului sine presupune un plan eficient de tra-
tament care include înþelegerea profundã a problemei, catharsisul,
susþinerea venitã din partea celorlalþi, rezolvarea conflictului ºi a
traumei, învingerea sentimentului de vinovãþie ºi a influenþei aces-
tuia, acceptarea gesturilor de bunãvoinþã ale celorlalþi, diminuarea
refulãrii ºi exprimarea mai intensã a emoþiilor, educarea privind
puterea lui „nu“ ºi sensibilizarea celorlalþi faþã de schimbare prin in-
termediul repetiþiilor ºi al eforturilor susþinute pentru a fi perceput
într-o manierã diferitã de cea din trecut. Chiar dacã ºi alte orientãri
terapeutice sunt în mãsurã sã dea rezultate pozitive, psihanaliza re-
laþionalã (AR) este o intervenþie deosebit de eficientã în ceea ce pri-
veºte problemele legate de sindromul îngrijitorului. Acest punct de
vedere se bazeazã pe premisa cã boala emoþionalã, în general, este
o consecinþã a relaþiilor defectuoase, în special a celor stabilite cu
primii îngrijitori, care au fost stabilite la începutul ciclului de dez-
voltare. În consecinþã, relaþia reparatorie stabilitã cu un terapeut cu
experienþã în AR reprezintã ingredientul esenþial al procesului de
schimbare. Eforturile terapeutului ºi ale pacientului vor crea un me-
diu stabil emoþional ºi de încredere. Relaþia care se stabileºte este
mai degrabã orizontalã decât verticalã (opusã paradigmei pãrin-
te–copil), reciprocã, ºi nu unilateralã. În cele mai multe cazuri, re-
zultatul unui tratament de succes va depinde de autenticitatea,
sinceritatea ºi empatia terapeutului ºi de confortul pe care îl simte
pacientul în raport cu persoana realã a terapeutului. Recomand ade-
sea, pe lângã terapia individualã, ºi pe aceea de grup.
 127

PSIHOTERAPIA DE GRUP

ESENÞA TERAPIEI DE GRUP

Se pare cã puþini oameni sunt binecuvântaþi sã aibã doi pãrinþi

grijulii.
Alþii, mai puþin norocoºi, au avut doar un pãrinte grijuliu, au mai
avut poate un pãrinte care a fost neglijent sau abuziv ori n-au
avut pãrinþi deloc.
Înzestraþi cu o hotãrâre fãrã margini, unii dintre ei se vor descurca
singuri cu aceste obstacole.
ªtim totuºi cã sarcina este mai puþin descurajatoare atunci când
primeºti ajutor, de la o a doua familie… cum ar fi grupul de
terapie.
Atenþia primitã, rãspunsul sincer ºi acceptarea necondiþionatã for-
meazã o legãturã de încredere ºi de intimitate.
Membrii grupului se angajeazã împreunã pe calea speranþei.
Grupul de terapie este un loc în care poþi merge atunci când simþi
cã totul este pierdut.
Aici, în cel mai sigur loc din lume, se formeazã noile legãturi care
înlocuiesc impactul pe care îl are trecutul toxic. Aici sunt scoa-
se toate mãºtile, poate renaºte propriul sine ºi, cu timpul, poa-
te izbuti spiritul speranþei.

Subiectele discutate în terapia individualã sunt recapitulate

împreunã cu terapeutul pe parcursul pregãtirii pentru terapia
de grup. „Îngrijitorii“ sunt pregãtiþi pentru a fi eliberaþi din
strânsoarea vinovãþiei, iar grupul ajutã la asumarea anxietãþii
care a fost camuflatã pânã acum de vinovãþie. Pentru prima oarã,
membrul grupului, acum fãrã mascã ºi mult mai axat pe sine,
are ocazia sã înveþe cum sã cearã ºi sã primeascã fãrã teamã. În
 Adio, vionovãþie!
128 LES BARBANELL

lunile ºi anii care urmeazã, participarea în cadrul terapiei de

grup oferã îngrijitorilor ocazii de a exersa cum sã spunã „nu“.
Toleranþa faþã de reacþia membrilor grupului, inclusiv compli-
mentele, lauda ºi chiar critica din partea acestora, îmbunãtãþeº-
te vechiul dezechilibru dintre a da ºi a primi. Interacþiunile cu
membrii grupului, ce îi permit îngrijitorului sã-ºi exprime mâ-
nia, cresc posibilitatea ca relaþiile din afara grupului sã fie mult
mai sincere ºi mai intime.
Pe lângã sprijinul dat de grup, un alt ajutor în terapia indivi-
dualã îl reprezintã introducerea antidepresivelor ºi/sau a antian-
xioliticelor. Includerea medicaþiei în planul terapeutic se
bazeazã pe starea pacientului, pe evaluarea clinicã ºi pe expe-
rienþa terapeutului. Cu siguranþã cã medicamentele psihotrope
pot fi de ajutor atunci când pacienþii sunt copleºiþi de anxietate
ºi/sau de atacuri de panicã. La fel, atunci când pacientul supra-
solicitat cade pradã depresiei, antidepresivele pot servi ca suport
temporar ce-i permite „îngrijitorului“ sã funcþioneze normal. În
opinia mea, dezavantajul prescrierii de medicamente este cã per-
soana cu dependenþã de a acorda atenþie altora este deja adictã la
niºte „pastile“ (dã, serveºte, se simte obligatã faþã de ceilalþi etc.)
care o încurajeazã sã-ºi reducã la tãcere emoþiile, iniþiativa sexu-
alã ºi cãutarea plãcerii în general. Psihoterapia este fãcutã sã în-
curajeze exprimarea emoþionalã ºi sexualã ºi sã sporeascã
experienþele de bucurie ºi plãcere. În acest sens, „vracii“ (grupul
de terapie, grupurile de autoajutor, familia, prietenii, comunita-
tea), în funcþie de fiecare caz în parte, sunt preferaþi faþã de me-
dicamentele psihotrope.
Atmosfera stadiului de reconstruire este încapsulatã în visul
lui Donald.
Un elicopter de salvare survola deasupra oceanului ºi a coborât
scara pentru un bãrbat ce plutea în apã ºi care purta o vestã de sal-
vare. Vasul acestuia se rãsturnase, iar el era în pericol de a se îneca.
Bãrbatul a urcat pânã la jumãtatea scãrii ºi ºi-a îndepãrtat picioa-
rele aºa cum am desface o aripã de pui, la cinã. Cu unul dintre
 129

picioare se þinea strâns de scarã, iar cu celãlalt încerca sã atingã o

clãdire veche ºi dãrãpãnatã.
Donald se consola (simbolic) la ideea de a se întoarce la vechiul
lui stil de viaþã de reparator, sfãtuitor ºi salvator (vezi „clãdirea
veche ºi dãrãpãnatã“), în timp ce dezvoltarea lui emoþionalã mer-
gea mai departe.
Stadiul de reconstruire este caracterizat de cicluri nesfârºite
de speranþã ºi disperare. Cel care face pe plac alterneazã între a
se simþi încurajat ºi a se simþi complet înfrânt. În acest stadiu, te-
rapia de grup ºi celelalte tipuri de asistenþã servesc unei funcþii
asemãnãtoare cu cea a Alcoolicilor Anonimi sau a altor asociaþii
de autoajutor. Ingredientele esenþiale în prevenirea recãderii
sunt suportul primit din partea celorlalþi, exerciþiul, perseveren-
þa, credinþa cã a primi este ceva acceptabil ºi rezistenþa în faþa
unui mediu inflexibil — mai ales atunci când vinovãþia, eternul
sabotor intern, stã în aºteptare. Pentru ca procesul de reconstrui-
re sã progreseze, determinarea îngrijitorului de a se menþine pe
calea spre focalizarea asupra sinelui va fi pusã tot timpul la încer-
care. În momentul în care amabilii patologici se vor opri din a
face pe plac celorlalþi ºi vor începe sã observe reacþiile celor obiº-
nuiþi doar sã primeascã din partea lor, mecanismul vinovãþiei
este gata oricând de activare, eliminând astfel orice posibilitate
de bucurie ºi plãcere. Recuperarea este posibilã în funcþie de tole-
ranþa îngrijitorului faþã de eºecurile ºi de autoînvinovãþirea ce se pot
ivi pe parcursul acestei etape.
Katherine pãrea sã-ºi depãºeascã dubla ei adicþie faþã de mân-
care ºi dãruire, amândouã fiind interconectate psihologic ºi emo-
þional. Trauma ei de abandon a dus la formarea mãºtii bunãtãþii
ºi la menþinerea unei distanþe sigure faþã de ceilalþi, mascã pe care
ºi-a impus-o pentru a evita riscul de a retrãi o nouã traumã. A în-
locuit oamenii cu mâncarea, iar la vârsta de treizeci ºi doi de ani
ajunsese obezã. Urmase o mulþime de intervenþii care o ajutase-
rã, dupã care începuse sã îºi reconstruiascã viaþa. Avusese o ope-
raþie de bypass intestinal, scãzuse cantitatea zilnicã de mâncare,
 Adio, vionovãþie!
130 LES BARBANELL

crescuse numãrul de ºedinþe de terapie ºi trecuse la o „dietã de

oameni“ care presupunea sã facã mai puþin pe plac altora ºi sã
primeascã mai mult. La mulþi ani dupã ce reuºise sã-ºi menþinã
greutatea ºi la scurt timp dupã ce s-a oprit din terapie, Katherine
a început sã îºi dea întâlniri, dupã aproape opt ani de abstinenþã.
„Pentru prima oarã în viaþa mea eram implicatã cu adevãrat într-o
relaþie intimã, când logodnicul a avut un accident, eveniment ce
a schimbat totul.“ Acesta a devenit dependent de Katherine, ºi
ambele ei adicþii au revenit. A revenit la terapie ºi la procesul de
reconstruire.

REEDUCAREA (CELORLALÞI)
Le-am dezvãluit cititorilor, colegilor ºi pacienþilor mei fascinaþia
pe care o am faþã de procesele inconºtientului. Un alt aspect al
comportamentului uman pe care îl gãsesc la fel de interesant ar fi
frecvenþa cu care oamenii prezic comportamentul celorlalþi. Atât
dependenþii de îngrijiri conºtienþi de viciul lor, cât ºi cei incon-
ºtienþi ridicã prezicerea comportamentului la nivel de artã. Aten-
þia lor îndreptatã asupra celorlalþi ºi anxietatea subiacentã în ceea
ce priveºte dorinþa lor de a fi acceptaþi îi fac sã se gândeascã în
permanenþã la ce cred ceilalþi ºi la modul în care se vor purta cu
ei; mai mult decât atât, predicþiile lor sunt de obicei negative. Pen-
tru a motiva persoanele apropiate sã coopereze la reconstrucþia
unui stil de viaþã mult mai echilibrat, îngrijitorii trebuie sã fie mai
puþin preocupaþi de viitor. Sã ne amintim de cazul lui Jenny din
capitolul 8, care anticipa în mod constant faptul cã soþul ei îi va
ignora dorinþa de a face un copil. Anticiparea o inhiba, nelã-
sând-o sã fie mai hotãrâtã cu ceea ce voia sã obþinã. Soþul ei „ºtia“
cã o poate liniºti pentru cã ea îl învãþase cã poate face asta. Cheia
cu care îi poþi influenþa pe ceilalþi sã coopereze constã în a evita
sã transformi ceea ce ar trebui sã fie un dialog într-un monolog
 131

intern. De exemplu, Jenny purta în minte o conversaþie cu soþul

ei ºi, în acelaºi timp, prezicea ºi efectul acesteia: „Dacã-i spun ce
vreau, se va purta ca ºi cum m-a auzit, dar rezultatul va fi acelaºi“.
Ca rezultat al acestei predicþii, Jenny se va abþine de la acea con-
versaþie pentru cã deja a primit rãspunsul. Când îngrijitorii de-
vin mai toleranþi cu anxietatea lor ºi încep sã se angajeze mai des
în discuþii cu ceilalþi (transformând monologul interior într-un
dialog), calea lor cãtre focalizare asupra sinelui face mai puþine
ocoluri.

Jenny: Acum, când încearcã sã mã liniºteascã aºa cum fãcea înainte,

nu-l mai las sã scape atât de uºor. Mã enervez ºi îi spun iar ºi iar
cât de important este pentru mine ceea ce îmi doresc. Poate sã
fie vorba despre a merge sã-i facem o vizitã mamei mele într-o
sâmbãtã sau despre a face un copil. Poate cã acum va înþelege!
Eu: Întotdeauna suntem mulþumiþi când ceilalþi ne rãspund în mod
favorabil.
Jenny: Dar ce o sã fac dacã voi fi ignoratã în continuare? Cel puþin
atunci când le fãceam pe plac ºtiam cã oamenii îmi acordã atenþie.

Întrebarea lui Jenny: „Ce s-ar întâmpla dacã … ?“ este ceva obiº-
nuit pentru cei aflaþi în faza de „reeducare a celorlalþi“, provenind
din teama faþã de viitor. Îngrijitorii sunt confruntaþi cu provocarea
desfiinþãrii unui model interpersonal pe care tot ei l-au instituit.
Pentru ca ei sã poatã ieºi din tipar ºi sã-ºi remodeleze relaþiile,
sunt utile urmãtoarele acþiuni:
1. Transformarea monologurilor interioare în dialoguri refe-
ritoare la nevoile ºi dorinþele lor ºi încetarea prezicerii re-
acþiilor celorlalþi. (De fapt, este foarte posibil ca acele
predicþii sã fie incorecte.)
2. Repetiþia ºi urmãrirea, cu rãbdare, a efectelor noilor com-
portamente mai sãnãtoase, realizând totodatã cã alcãtuirea
„acestui monstru insensibil“ s-a fãcut pe baza unui efort în
colaborare cu cei ce-au primit favorurile îngrijitorului.
 Adio, vionovãþie!
132 LES BARBANELL

3. Luarea în considerare a faptului cã potenþialul de remodela-

re este pus în miºcare prin intermediul unui dialog deschis
ºi direct, indiferent de natura rãspunsului primit din partea
celorlalþi.

În timp ce puterea adicþiei de a face pe plac începe sã descreas-

cã, se dezvoltã capacitatea de a cere mai mult ºi mai des. Îngrijito-
rii care ºi-au înlãturat o parte din mascã se simt mai puþin protejaþi
ºi mult mai expuºi din punct de vedere emoþional. Atunci când rãs-
punsurile dorite nu apar imediat, tind sã se descurajeze ºi pot re-
cidiva cu uºurinþã. „Noile persoane“ din viaþa lor, mai puþin
condiþionat, par a observa schimbãrile ceva mai repede. Este po-
sibil ca tocmai persoanele care-l cunosc pe îngrijitor de foarte mul-
tã vreme sã fie ultimele care sã observe eforturile acestora de a se
schimba. Cât de ironic este faptul cã tocmai persoanele cele mai
apropiate au capacitatea de a perturba ºi de a deturna acest stadiu
de reconstruire! Reeducarea celorlalþi reprezintã un efort dificil,
care nu este întotdeauna încununat de succes. Repet: îngrijitorii
trebuie sã se menþinã pe calea spre autofocusare, indiferent de rãspun-
sul pe care îl primesc din partea celorlalþi.

RECUPERAREA
Recuperarea din adicþia de a-i mulþumi pe alþii depinde de modifi-
cãrile care au loc în fazele de reconstruire ºi de reeducare ale celor-
lalþi. Semnele de îmbunãtãþire constau în faptul cã trãsãtura
supralicitatã, altruismul, este mai puþin proeminentã (mai pu-
þin în „prim-plan“), cã echilibrul între a da ºi a primi este mai pre-
dominant, cã relaþiile sunt mult mai „orizontale“ (reciproce), iar
rutinele zilnice nu mai sunt „supraîncãrcate“ de obligaþii. Când sunt
vizibile astfel de îmbunãtãþiri, îngrijitorii încep sã simtã adevãrata
 133

bucurie, plãcere, îmbogãþire personalã ºi intimitate. Testul Perso-

nalitãþii Altruiste a fost propus în mod iniþial ca instrument de diag-
nosticare ºi ca instrument de suport al focalizãrii asupra sinelui pe
parcursul stadiilor iniþiale ale psihoterapiei. În timpul stadiului de
recuperare, testul poate fi refãcut ºi revãzut pentru a putea estima
dacã îngrijitorul „se aflã“ pe drumul schimbãrii ºi, de asemenea, ca
indicator al problemelor ce necesitã o atenþie suplimentarã.

ÎNTREBÃRI-CHEIE
• Care este relaþia dintre vinovãþie ºi anxietate?
• De ce vinovãþia constituie cãlcâiul lui Ahile pentru „îngriji-
torul“ care vrea sã se schimbe?
• Care este semnificaþia dezechilibrului dintre a da ºi a primi?
• Cum poate „îngrijitorul“ evita capcana vinovãþiei?
• Care sunt modalitãþile prin care terapia de grup îl poate aju-
ta pe „îngrijitor“ sã se focalizeze asupra sinelui?
• Care este dezavantajul medicaþiei pentru dependenþii de a-i
mulþumi pe alþii?
Capitolul 10
Odatã ce eºti
dependent de a-i
mulþumi pe alþii, vei
fi aºa întotdeauna?
Termenul de „curã“, abordat în discuþiile dintre specialiºtii din
domeniul sãnãtãþii mentale din cadrul universitãþilor, al centre-
lor de formare, al atelierelor ºi seminariilor, ar putea fi ºi mai con-
troversat decât cel de „inconºtient“. Privitor mai cu seamã la
adicþii, tratamentul este de obicei discutat cu un optimism rezer-
vat, aproape de scepticism. Poziþia mea referitoare la dependenþe-
le de trãsãturi este aceea cã vindecarea completã poate fi un þel
ambiþios, dar nu neapãrat de neatins. Mare parte dintre „îngriji-
tori“ îºi exprimã adesea dubiile spunând: „Este prea târziu… am
fost aºa toatã viaþa mea“. Unii se tem cã vor deveni egoiºti sau
chiar narcisici: „Nu vreau sã schimb o meteahnã pe alta“. Alþii,
dupã ani în care au progresat, se simt descurajaþi atunci când me-
diul refuzã sã fie cooperant.
Este posibil ca impulsul de a face pe plac celorlalþi ºi reflexele
de vinovãþie care întãresc masca bunãtãþii sã nu disparã în totali-
tate. Totuºi, atunci când sistemul imunitar psihologic posttrau-
matic este reconstruit ºi reorganizat, iar reeducarea celorlalþi ºi
recuperarea avanseazã, comportamentul servil automat descreºte
ca frecvenþã ºi intensitate. Pe scurt, reflexele vinovãþiei încep sã
piardã din „putere“ ºi sunt mult mai uºor de controlat.
La vârsta de cincizeci de ani, stilul de viaþã al lui Nancy pãrea
cã nu-i mai poate oferi nimic. Spunea despre ea cã „aleargã, alear-
gã ºi tot aleargã cãtre un nicãieri“. Credea cã viaþa ei este o totalã
pierdere. Pe parcursul vieþii schimbase o adicþie pe alta, fiind de-
pendentã, pe rând, de mâncare, cumpãrãturi, alcool, droguri ºi
dãruirea faþã de ceilalþi. În determinarea ei neobositã de a-ºi de-
pãºi teama latentã din copilãrie de a se simþi ºi de a rãmâne invi-
zibilã, adicþia de a-i mulþumi pe ceilalþi reprezenta ultima ei
scãpare. Fãcuse psihoterapie individualã ºi de grup, o operaþie de
bypass gastric, participase la ºedinþele AA ºi la ºedinþe cu un aler-
golog ºi un nutriþionist. Recuperarea sa, aºa cum spunea ºi ea, „fu-
sese uimitoare“. Soþul ei, copiii ºi prietenii observau schimbãrile
ºi erau cooperanþi. A început sã se obiºnuiascã sã primeascã daruri
ºi complimente, iar viaþa ei sexualã s-a îmbunãtãþit. A reuºit sã-ºi
 Adio, vionovãþie!
136 LES BARBANELL

menþinã greutatea ºi a devenit mai productivã la locul de muncã.

Deºi era din ce în ce mai încrezãtoare cã ºi-a depãºit toate adicþii-
le, Nancy se întreba periodic dacã mai crede în aceastã schimbare,
pentru cã era conºtientã de tendinþa ei de a se autopãcãli. Se ho-
tãrâse sã meargã la cumpãrãturi ºi, pe când se afla în magazin, a
cãzut pe o scarã rulantã. Asta s-a soldat cu o fracturã de gleznã ºi
vânãtãi pe frunte. Purta un ciorap de susþinere ce îi acoperea ghip-
sul de la gleznã ºi se pieptãna în aºa fel încât sã-ºi acopere vânãtãi-
le de pe frunte. Într-o zi, dupã accident, stãtea în sufragerie ºi citea
o carte când fiica ei i-a cerut sã o ducã la o prietenã acasã cu maºi-
na, fiul i-a cerut nerãbdãtor niºte bani pentru a se tunde, iar soþul
a þipat la ea pentru cã nu-i spãlase rufele. Când fiica ei i-a mai ce-
rut ºi sã plimbe câinele pânã o va duce cu maºina la prietena ei,
Nancy abia s-a abþinut sã nu facã o crizã. În schimb, ºi-a pus o ben-
tiþã pe cap în aºa fel încât sã i se vadã vânãtãile, ºi-a scos ciorapul
de deasupra ghipsului ºi ºi-a pus piciorul beteag pe o perniþã, spe-
rând ca toþi cei prezenþi sã-i înþeleagã mesajul. Astfel, Nancy le-a
dat o lecþie alor ei, fãcându-i sã înþeleagã, cel puþin pentru ziua
aceea, cã nu mai era „Nancy cea de dinainte“. Nancy trebuise sã
reînveþe cã nu poate aºtepta ca ceilalþi sã-i citeascã gândurile ºi sã
ºtie în permanenþã ce are ea nevoie — un standard pe care de fapt
ea îl instituise. Pe parcursul recuperãrii, „îngrijitorii“ trebuie sã con-
tinue sã cearã în mod direct sã li se împlineascã nevoile ºi dorinþele
ºi sã nu mai aºtepte de la ceilalþi sã ghiceascã la fix care sunt aceste
nevoi.
Experienþa pe care am avut-o pe timpul propriei mele recupe-
rãri de pe urma unei perioade în care simþeam nevoia sã fac pe
plac celorlalþi ilustreazã cât de anevoioasã este recuperarea ºi fap-
tul cã procesul de schimbare nu este deloc liniar.
Danny fusese nãscut ºi crescut în Africa. Vorbea mai multe
limbi, dar avea mari dificultãþi în a învãþa limba englezã. Când l-am
cunoscut era în þarã de mai puþin de zece ani. Tatãl sãu, inginer,
venise aici pentru cã i se oferise o slujbã, dupã care fusese conce-
diat. Familia sa se afla în mare impas financiar. Danny încercase
 137

cu disperare sã îºi gãseascã o slujbã, însã nu reuºise din cauza fap-

tului cã nu ºtia limba. În pauzele de lucru mergeam la o cafenea în
apropiere, unde îl vedeam aproape zilnic pe Danny cu computerul
în faþã. Cineva îi spusese cã sunt psiholog, iar el m-a abordat ºi
mi-a spus cã, dacã vreodatã voi avea nevoie de ajutor la computer,
el era disponibil. Pe parcursul discuþiei am observat cã vorbea des-
tul de bine engleza. Nu puteam înþelege cum de nu-ºi putuse gãsi
o slujbã, pânã ce mi-a explicat cã nu prea se descurca bine cu scri-
sul, nu credea cã poate completa un curriculum vitae ºi nu avea
suficientã încredere pentru a se prezenta la un interviu. Am avut
impresia cã nu-i lipsea ambiþia sau energia pentru a-ºi continua
studiile ºi a-ºi face o carierã. Ambii lui pãrinþi lucrau pe posturi
modeste, dar exista posibilitatea sã obþinã un împrumut pentru
studii. (Nu înþeleg de ce pãrinþii lui refuzau sã-l ajute.)
Îmi scriam prima carte ºi, deºi salvasem datele în computer,
acesta s-a blocat ºi am crezut cã am pierdut totul. M-am întors la
magazinul de unde cumpãrasem computerul, dar tehnicianul nu
îºi putuse da seama ce era defect. Disperat, m-am întors la Danny
pentru a-i cere sã mã ajute, iar el a rezolvat problema. În timp ce
îmi repara computerul, am fost impresionat de îndemânarea lui
tehnicã ºi am devenit ºi mai contrariat de faptul cã nu-ºi putea gãsi
o slujbã. Când m-am oferit sã-i plãtesc reparaþia, a refuzat, dar
mi-a dat voie sã-i plãtesc cina. I-am spus cât de mult apreciez aju-
torul primit, iar el, în schimb, mi-a cerut sã-l recomand ºi altora.
Dintr-odatã mi s-au reactivat toate reflexele de îngrijitor. Cina pe
care i-o oferisem nu îmi satisfãcuse dorinþa de a-i arãta cât de mult
apreciez ce-a fãcut pentru mine.
Uimit de abilitãþile sale în timp ce îmi repara computerul ºi im-
presionat de conversaþia pe care o avuseserãm în timpul cinei,
m-am gândit sã-l trimit pe Danny la un coleg care sã-i testeze ni-
velul de inteligenþã. Am pus gândul în acþiune ºi i-am sugerat sã
completeze Testul de Inteligenþã pentru Adulþi, Wechsler. N-a
ºtiut cã eu am fost cel care a plãtit examinarea. A obþinut un scor
ridicat (90–110 este media) ºi am stat de vorbã despre punctele
 Adio, vionovãþie!
138 LES BARBANELL

tari ºi cele slabe ale intelectului sãu. Urmãtorul meu pas a fost sã
gãsesc un centru de studii care sã-l ajute sã-ºi îmbunãtãþeascã abi-
litãþile lingvistice. Am reuºit sã gãsesc ºcoala, i-am vorbit lui Dan-
ny despre program ºi m-am oferit sã-i plãtesc cursurile. Dupã ce
ne-am despãrþit, am realizat cã recunoºtinþa mea mersese cam
prea departe ºi nu gândisem lucrurile suficient. Oare îl încurajam
pe Danny sã devinã dependent de mine? Mã împãunam cu supe-
rioritatea ºi experienþa mea? Acþiunile mele ºi acceptarea pasivã a
acestora îi uºurau lui Danny drumul în viaþã sau în cele din urmã
aveau sã îi facã rãu? Era prea târziu pentru a mai putea repara
ceva?
L-am sunat pe Danny ºi am stabilit sã ne întâlnim. I-am spus cã
mã bucur cã l-am testat ºi am credinþa cã programul de la centrul
de studii îl va ajuta. Apoi i-am spus cã am fãcut o greºealã oferin-
du-mã sã plãtesc pentru studii ºi mi-am cerut scuze. I-am explicat
de ce „pasul în plus“ fãcut de mine nu i-ar fi de folos. I-am sugerat
sã-ºi gãseascã un serviciu cu care sã-ºi poatã plãti studiile ºi sã cea-
rã ajutor ºi pãrinþilor sãi. A fost receptiv ºi de acord sã-mi urmeze
propunerile.
Experienþa mea cu Danny m-a ajutat sã-mi revizuiesc pãrerea
privitoare la tratamentul adicþiei de a-i mulþumi pe alþii, pãrere pe
care nu ezit sã o discut cu pacienþii mei sau cu cei prezenþi la pre-
legerile mele. Pentru „îngrijitor“, calea cãtre sine va conþine întot-
deauna ºi ocoliºuri. Totuºi, odatã cu trecerea timpului ºi reducerea
sentimentului de vinovãþie, este posibil sã existe mai puþine astfel
de ocoliºuri ºi mai uºor de combãtut.

CÂND SE REUNESC PÃRÞILE SINELUI

Potrivit Webster’s New World Dictionary, una dintre definiþiile ar-
moniei este aceea de „aranjament coerent al pãrþilor“. În psiholo-
gie, folosim termeni ca echilibru, balans sau homeostazã, pentru a
 139

descrie o stare asemãnãtoare stãrii de spirit dezirabile. Pentru

„îngrijitori“, aceastã stare presupune integrarea altruismului în
întreaga lor personalitate, prin reconcilierea cu experienþele tra-
umatice. De asemenea, presupune acceptarea trãirilor asociate cu
trauma, fãcându-i pe „îndrumãtori“ sã se simtã eliberaþi de legãtu-
ra cu vinovãþia ºi reconectaþi cu adevãratul lor sine.

NOI ÎNCEPUTURI
Gabriella voia sã fie sigurã cã oaspeþii ei se simþeau bine la petre-
cerile de Crãciun pe care le dãdea ea. Responsabilitatea pentru
confortul acestora o fãcea sã uite de tristeþea pe care o simþea în
perioada sãrbãtorilor. În timpul recuperãrii a reuºit sã facã faþã
acestei tristeþi, ajungând sã o „simtã“. La urmãtoarele petreceri,
s-a preocupat mai puþin de confortul invitaþilor sãi ºi a reuºit sã se
bucure de compania acestora. „Se pare cã în cele din urmã nu sunt
totuºi Moº Crãciun.“
Paula slãbise aproape ºaisprezece kilograme, începuse sã ia
lecþii de yoga, se înscrisese la cursuri de poezie ºi învãþase sã vor-
beascã spaniola. Când prietenii au întrebat-o cum a reuºit sã le
facã pe toate în mai puþin de un an, ea le-a rãspuns: „Am încetat sã
mai trãiesc doar pentru copiii mei“.
Recuperarea lui Ben a fost marcatã de revelaþia subitã cã ocu-
parea de afacerile familiei nu reprezintã singurul lui scop în via-
þã. La vârsta de patruzeci ºi ºapte de ani, Ben a reuºit sã aibã prima
lui relaþie intimã adevãratã.
Personalitãþile hiperaltruiste precum Gabriella, Paula ºi Ben
au multe lucruri în comun. Ele sunt pe calea cãtre focalizarea asu-
pra sinelui, care a pornit de la autoamãgire ºi care duce acum la un
stil de viaþã mult mai echilibrat. Au parcurs distanþa de la fantas-
mele despre ce va fi într-o bunã zi („E în regulã, peste cinci ani,
 Adio, vionovãþie!
140 LES BARBANELL

când voi fi ieºit la pensie…“) pentru a trãi în prezent, cu posibili-

tatea unei mai mari satisfacþii, împliniri ºi pãci interioare.

„Doar eu“

Era odatã demult un sine veritabil

Era cel pe care ei nu-l puteau vedea.
Tot colindam în cãutarea dragostei,
ªi a ajuns altundeva: în locul în care le tot fãcea altora pe
plac.
Anii au trecut; iar locul ãsta devenea tot mai neplãcut…
Prea multe mizerii se-ntorceau din trecut.
Sã se schimbe? Din nou respingere? Prea multe de înghiþit!
Mai bine fãrã toate astea ºi sã se-ascundã-n falsitate.
Dar acum, lecþiile pe care le-a învãþat îl pot elibera.
E iarãºi pregãtit pentru a fi iubit, pentru a fi din nou un
sine-adevãrat!
Epilog
Hai sã fim realiºti
Reexaminarea „lecþiilor de viaþã“ pe care le-am absorbit cumva pot
duce la descoperiri interesante ºi importante. De exemplu, ideea
cã nu este întotdeauna bine sã dai în loc sã primeºti pentru unii
poate constitui o revelaþie, iar pentru alþii poate fi perceputã ca o
ofensã. A înþelege bunãvoinþa poate avea ºi unele beneficii, ce pot
duce la o viaþã de mai bunã calitate. O persoanã poate fi în acelaºi
timp generoasã, dar ºi sã aibã grijã de sine. Sinceritatea ºi onesti-
tatea sunt considerate virtuþi, dar nu este de dorit sã se manifeste
împreunã, tot timpul. Afirmaþia: „Simt cã existã o atracþie între
noi“ este cu siguranþã mai puþin dãunãtoare decât: „Trebuie sã-þi
spun cã eºti o persoanã urâtã“. Ultima afirmaþie este cu siguranþã
mult mai deschisã, mai sincerã ºi mai directã.
Romantismul este un alt concept foarte apreciat de cei care se
îndrãgostesc. Cu siguranþã cã, pentru romanticii de orice vârstã,
florile, muzica, poezia, un vin bun ºi o ambianþã plãcutã creeazã
momente ºi sentimente foarte plãcute. Totuºi, una e sã fii roman-
tic ºi alta sã te îndrãgosteºti pânã peste cap de cineva. Chiar ºi
Freud a spus cã a iubi ºi a fi îndrãgostit sunt douã lucruri foarte di-
ferite. Este remarcabil modul în care mulþi oameni inteligenþi, sta-
bili iau decizii importante (diferite forme de angajamente) când
sunt îndrãgostiþi pânã peste cap. Viorile cântã, cina e deosebitã,
sexul e nemaipomenit ºi toatã lumea, inclusiv prietenii ºi familia,
este „minunatã“. Cei doi iubiþi îºi respectã spaþiul personal ºi par
a fi încântaþi de hobby-urile ºi de interesele celuilalt. Chiar aºa sã
fie?! N-au trecut nici mãcar ºase luni de când se cunosc. Se ºtiu cu
adevãrat unul pe celãlalt sau sunt în euforia din aceastã fazã inci-
pientã a relaþiei? A existat vreun conflict între ei pânã acum? Dacã
da, cum i-au fãcut faþã? S-au apropiat atât sentimental, cât ºi fizic
ºi realizeazã diferenþa dintre acestea douã? În viitorul nu foarte în-
depãrtat, va fi pusã la încercare consistenþa relaþiei. Odatã ce pro-
filul uneia dintre pãrþi va interacþiona mai dur cu biografia
celeilalte, vor fi oare capabili sã fie de acord cu „diferenþele de per-
sonalitate“? Vor gãsi oare calea cãtre comunicarea liberã (deschi-
sã), cãtre încrederea ºi respectul reciproc faþã de aºteptãrile,
 Adio, vionovãþie!
144 LES BARBANELL

nevoile ºi dorinþele celuilalt? Sau, atunci când vor intra în „faza

realã“ a relaþiei lor, etapa romanticã se va dovedi a fi fost o iluzie?
Iertarea, ca ºi romantismul, bunãtatea, onestitatea ºi francheþea,
este o altã virtute foarte apreciatã de societate. Totuºi, din punctul
meu de vedere, falsa iertare reprezintã o gafã majorã în cadrul rela-
þiilor profunde, putând contribui la apariþia interacþiunilor superfi-
ciale ºi artificiale încãrcate de anxietate, asta în cazul în care
respectivele relaþii reuºesc sã supravieþuiascã. Atunci când indivizii
iartã doar de dragul de a ierta, pentru cã aºa este bine ºi frumos — ºi
numai din motivul acesta —, îºi neagã de fapt adevãratele sentimen-
te care au creat acea schismã. Sau, ºi mai rãu, sunt conºtienþi de ace-
le sentimente ºi nu ºi le exprimã faþã de partener. Cu toþii cunoaºtem
tensiunea care apare atunci când „þinem înãuntrul nostru“ resenti-
mente faþã de cineva care ne-a rãnit, pretinzând cã totul e în ordine.
Pe de altã parte, iertarea sincerã elibereazã aceastã tensiune, dupã
care ambele pãrþi pot sã comunice ceea ce simt, în mod deschis ºi
direct, în timp ce fiecare învaþã ºi înþelege sensibilitãþile celuilalt.
Dacã stãm sã ne gândim bine, sinceritatea este, ºi ea, supra-
estimatã. Mulþi dintre oameni îºi declarã intenþiile sub formã de
promisiuni ºi chiar le cred la momentul respectiv (chiar ºi politi-
cienii pot fi sinceri… cred). Totuºi, informaþiile noi pot schimba
contextul care a creat (falsa) impresie cã persoana a fost minci-
noasã de la bun început. Un al doilea motiv pentru care e bine sã
nu idealizãm conceptul de sinceritate este acela cã existã ocazii
în care o persoanã este sincerã, dar nu îºi controleazã pe deplin
sentimentele care se ascund dupã acea sinceritate. De exemplu,
Andreea, deºi ezitase oarecum, fusese sincerã atunci când cãzuse
de acord cu Bud sã trãiascã împreunã, fãrã a se cãsãtori însã.
Andreea credea, conform tradiþiei ei (latino-americane), cã dra-
gostea ºi cãsãtoria sunt practic sinonime, credinþã ce intra în con-
flict cu realitatea ei, ea simþindu-se iubitã de Bud, chiar dacã nu
erau cãsãtoriþi. Bud (evreu), un tip cu o gândire independentã, o
tachina pe Andreea: „Dacã mi-aº fi urmat credinþele culturale, aº
fi ajuns rabin, ºi nu angajat în industria de divertisment“. Andreea
 145

a renunþat la apartamentul ei, iar Bud punea bani deoparte pentru

ea, în cazul în care el n-ar mai fi putut munci sau ar fi murit.
Andreea i-a cerut lui Bud sã aleagã o felicitare pentru prietenii lor
care se cãsãtoreau. Când s-a întors acasã, i-a citit lui Bud felicita-
rea, încercând sã-i atragã atenþia: „Atunci când un bãrbat ºi o fe-
meie se iubesc cu adevãrat… ziua lor aparte…“. Îi tot citea ºi
recitea felicitarea ºi, de fiecare datã, vocea ei urca câte puþin. În
cele din urmã i-a spus lui Bud: „Chiar nu înþelegi ce vreau sã-þi
spun?“. Cu timpul, a ieºit la ivealã faptul cã puternicele convin-
geri culturale ale Andreei prevalau asupra intenþiilor sale sincere
de a se muta cu Bud fãrã a-i impune acestuia sã se cãsãtoreascã.
Bud s-a simþit trãdat, iar relaþia lor a luat sfârºit.
Dacã stãm sã ne gândim, chiar ºi oamenii cel mai bine intenþio-
naþi nu pot fi aºa tot timpul. Sã renunþi complet la prudenþã ºi sã-þi
exprimi liber sentimentele (fiind în permanenþã deschis ºi sincer)
poate sã îþi dãuneze, ºi uneori sã te punã într-o posturã delicatã
sau chiar în pericol. Romantismul exagerat, iertarea nesincerã ºi
eforturile de a fi tot timpul onest nu te þin nici ele departe de pe-
ricol. Cel mai bun lucru pe care-l putem face este de a fi noi înºine
pe cât posibil, acesta fiind un þel destul de dificil de atins, din
cauza imperfecþiunilor ºi a naturii noastre complexe.
Cea mai sincerã, iertãtoare, onestã, binevoitoare persoanã pe
care am cunoscut-o vreodatã a fost iubita mea mamã, Sally — adicã
sincerã ºi directã! Odatã i-a spus unei iubite de-ale mele, imediat
dupã ce s-au cunoscut, cã era mult prea tânãrã pentru mine. „Nu îmi
place legãtura voastrã; ai face bine sã nu îmi faci bãiatul sã sufere“,
a spus ea. Un alt exemplu al bunãtãþii ºi sinceritãþii ei s-a petrecut la
supermarket. Eram în zona cu mâncare congelatã când a observat un
bãrbat la casã care avea pantalonii lãsaþi atât de mult, încât i se vedea
fundul. S-a simþit stânjenitã pentru el ºi l-a abordat. I-a spus: „Scu-
zaþi-mã, domnule, dar vi se vede fundul“. Bãrbatul, cu o voce moro-
cãnoasã, i-a rãspuns: „ªi care-i treaba ta?“. Mama i-a rãspuns: „N-ar
trebui sã-mi vorbeºti astfel ºi, dacã nu îþi ceri scuze, am sã-þi trag
una de nu te vezi“. Mai direct decât atât nici cã se poate!
GLOSAR

Abandon. Acþiunea de distanþare fizicã ºi/sau emoþionalã din

partea unei persoane ocrotitoare, ce duce la o angoasã seve-
rã ºi care destabilizeazã echilibrul psihic unui copil mic sau
al unui adult.
Abstinenþã emoþionalã/sexualã. Negarea autoimpusã a nevoii de
gratificare, care poate fi o alegere sau o compulsie ce ser-
veºte funcþiei (mãºtii) protectoare.
Adevãratul sine. Nucleul de spontaneitate ºi firesc al îngrijitoru-
lui, ce se aflã sub mascã ºi care cautã demascarea, dar se
teme totuºi de ea.
Altruism patologic. O trãsãturã de caracter specificã, rãsplãtitã
social, caracterizatã prin dãruire excesivã, disconfort ºi
prin evitarea de a primi ceva din partea celorlalþi.
Armonia personalitãþii. Integrarea pãrþilor personalitãþii ce au
fost „îngheþate“ de traumã în cadrul întregii personalitãþi;
caracteristica recuperãrii ºi curei.
Ataºament vertical. O metaforã ce descrie poziþia pe care ºi-o
asumã „îngrijitorii“ în relaþia cu ceilalþi, pentru a menþine
controlul ºi distanþa.
Ataºamentul orizontal. O poziþie mult mai egalã în relaþie cu cei-
lalþi ºi un semn al vindecãrii.
Contractul „îngrijitorului“. O înþelegere nerostitã între îngriji-
tor ºi ceilalþi, nãscutã în inconºtientul îngrijitorului, care
presupune cã ambele pãrþi implicate vor avea de câºtigat.
Criogenie. ªtiinþa îngheþãrii unui organ pentru a fi folosit ulte-
rior în transplanturi. O metaforã utilizatã pentru a descrie
 Adio, vionovãþie!
148 LES BARBANELL

„efectul de îngheþare“ a traumei psihologice, care împiedi-

cã procesul de separare de influenþele timpurii.
Dependenþã de o trãsãturã. O compulsie inconºtientã de a se
„agãþa“ (de a deveni dependent) de o trãsãturã de caracter,
de ex. altruismul (în loc de o substanþã sau o activitate), ca
substitut al altor surse de satisfacþie pe care dependentul de
a-i mulþumi pe ceilalþi este prea anxios pentru a le cãuta.
Generalizare. Tendinþa de a impregna cele mai multe sau toate
experienþele adulte curente cu reminiscenþe ale evenimen-
telor traumatice trecute ºi cu emoþiile asociate acestora.
Graficul „drumului“. O imagine vizualã ce descrie calea cãtre fo-
calizarea asupra sinelui ºi ocolirile datorate vinovãþiei.
Invizibilitatea. Experienþa insuportabilã de a fi ignorat, care
motiveazã întregul sindrom al „îngrijitorului“, efortul neo-
bosit de a fi în contact cu ceilalþi ºi de a le face pe plac, in-
diferent de consecinþe (ex.: privarea afectivã, relaþiile
nesatisfãcãtoare).
Masca bunãtãþii. O persona „inventatã“ de sistemul imunitar
psihologic ce incorporeazã altruismul excesiv, pentru a ne-
utraliza amintirile ºi emoþiile asociate traumei.
Masca. O metaforã folositã pentru a descrie atât comportamen-
tul benign (adaptativ), cât ºi pe cel patologic (dezadapta-
tiv), într-un context social.
Proces de recuperare. (a) Eliberarea de simptomele „tulburãrii
de personalitate altruistã“, caracterizatã printr-o reducere
semnificativã a angoasei de abandon, de distanþare emoþio-
nalã (afectivã) ºi de neglijare ºi abuz; (b) Reducerea actelor
altruiste în aparenþã, dar de fapt interesate, acte ce garan-
teazã prezenþa celorlalþi ºi servesc ca „dozã rapidã“ pentru
creºterea stimei de sine; (c) Stabilirea de relaþii autentice, a
unei comunicãri fireºti, a empatiei ºi a autodezvãluirii.
 149

Reconstruirea. Reclãdirea psihologicã ºi afectivã a personalitã-

þii în urma destructurãrii intenþionate (prin intermediul te-
rapiei etc.) a mãºtii bunãvoinþei sau prin renunþarea
neintenþionatã la ea (cãdere psihicã).
Reeducarea (celorlalþi). Procesul adesea obositor de a-i învãþa ºi
reînvãþa pe ceilalþi cã masca bunãvoinþei a fost scoasã ºi în-
locuitã cu interacþiuni ce impun reciprocitate ºi un echili-
bru între a da ºi a primi.
Sistemul imunitar psihologic. Un sistem înnãscut, gândit ca fiind
analog cu sistemul imunitar biologic, ce oferã protecþie îm-
potriva vãtãmãrii psihologice. Componentele sistemului con-
stau în somatizare, apãrãri, trãsãturi de caracter ºi mãºti.
Terapie individualã ºi de grup. Aplicarea simultanã a terapiei indi-
viduale ºi a celei de grup de cãtre acelaºi terapeut, tratament
care se distinge de „terapia combinatã“, ce presupune un alt
terapeut pentru fiecare tip de terapie în parte.
Toleranþã. O stare a dependenþilor de a-i mulþumi pe ceilalþi,
în care „dozele“ trebuie mãrite datoritã nevoii lor insaþiabi-
le de a fi doriþi de cãtre ceilalþi, ºi care reprezintã ultima
cale de evitare a frãmântãrii lor interioare.
Traumã psihologicã. ªoc afectiv ce pune la încercare limitele sis-
temului imunitar psihologic, având un efect devastator asu-
pra victimelor sale, transmiþându-le o stare de neajutorare,
teroare ºi teamã de a nu fi anihilate.
Vinovat prin „programare“. Un reflex automat ce reîntãreºte mo-
delul „îngrijitorului“ ºi este programat de cãtre sistemul
imunitar psihologic ca o protecþie faþã de retrãirea anxietã-
þii ºi a altor emoþii dureroase.
Zonã de traumã. Orice eveniment sau emoþie asociatã cu remi-
niscenþele unei traume din trecut, ce are puterea de a con-
tamina experienþele prezente.
REFERINÞE

Barbanell, L., Removing the Mask of Kindness: Diagnosis and Treat-

ment of the Caretaker Personality Disorder. Lanham: Jason Aron-
son, 2006.

Berglas, S., The Success Syndrome. New York: Plenum Press, 1986.

Fraiberg, S., Anii magici. Bucureºti: Editura Trei, 2009.

Levinson, D., The Seasons of Man’s Life. New York: Aspen/Ballan-

tine Books, 1986.

Packard, V., The Hidden Persuaders. New York: Simon&Schuster,

1957.

Reich, W., Character Analysis. New York: Touchstone Books, 1974.

Webster’s New World Dictionary and Thesaurus. Ediþia a II-a. Cleve-

land: Wiley, 2002.