Una dintre definitiile date antrenamentului sportiv este cea inclusa in

”Dictionarul terminologic” 1 , conform careia antrenamentul sportiv este un

‘’proces pedagogic desfasurat sistematic si continuu gradat de adaptare a
organismului omenesc la eforturile fizice, tehnico-tactice si psihice intense, in
scopul obtinerii de rezultate inalte intr-una din formele de practicare
competitiva a exercitiilor fizice’’.

Notiunea de antrenament este sinonima cu cea de pregatire sportiva.

Conceptul de antrenament are in antrenamentul sportiv) stabilite de teoria
antrenamentului sportiv (sistem de principii si metode care compun si
structureaza antrenamentul sportiv), conform principiilor antrenamentului (idei
de baza, de ordin pedagogic, psihologic, fiziologic, igienic si altele care
structureaza efectuarea si conducerea procesului de antrenament).

In consecinta, antrenamentul sportiv are mai multe componente:

- pedagogica – prin procesul didactic cu care opereaza;

- biologica – prin efectele obiective in planul dezvoltarii functionale si al
nivelului adaptiv al organismului uman;
- psihologica – prin implicatiile
- ambiant in care sportivul se antreneaza si se reface;
- etica – prin idealurile de fair-play, de angajare totala si onesta in pregatire
si in concurs;
- estetica – prin frumusetea si rafinamentul gestului motric, prin
complexitatea si armonia actiunilor motrice, prin spectacolul provocat de
procesul sportiv.

1
Editura Stadion, Bucuresti, 1974
 CAPITOLUL I
MEMORIU JUSTIFICATIV

Antrenamentul sportiv ,ca orice activitate cu caracter interdisciplinar, este

supus înnoirilor care, uneori, se e cei mai destoinicispecialisti dornici de o buna
documentare. Acest proces de dezvoltare rapida este provocat de descoperiri in
sfera biologica (fiziologia efortului,tehnici de refacere »biomecanica etc), ca si
cea pedagogiei de specialitate (metode si tehnici de antrenament, mijloace ,
forme de organizare), a psihologiei (psihodiagnoza »psihoterapie), sociologie
(integrare in statut si perfecţionări de roluri), ori in sfera manageiiala(dirijarea
stiintifica organizationala) si enumerarea domeniilor ar putea continua . Este
Tiresg^a in câmpul creaţde aceasta diversitate de domenii sa apara noutati
câreinfluienteaza in sistem intregul proces de antrenament, atatin sfera teoretica
cat si in cea practica .
Mi-am ales aceasta tema pentru ca insusi eu facand sport de performanta
simt la echipa unde joc aceasta ambianta si totodata antrenamentele la care
particip.
Referitor la relaţia teorie-practica , consider ca opunerea celor doi termeni
de către unii specialisti este artificiala , insuflata de o ideologie depăşită , care
nu favorizeaza înţelegerea(interrelatiildr in cadrul unui sistem format din cele
doua subsisteme. Ce "practician " nu este si "teoretician"? Fiecare individ
"raţional" inainte de a intrepinde o acţiune isi pune la punct un plan mental,
apoi inventariaza sansele de a caswtigai sau de a pierde , elaboreaza mai multe
cai de rezolvare a situatiilor si apoi alege pe cea mai buna .
Aceasta e teoria. Urmeaza realizatrea concreta a planului mental,
ajustandu-1 pe parcursul aplicarii incat el sa devină cat mai eficient. De astfel,
s-a constatat ca mulţi din marii antrenori sunt si toreticieni desavarsiti. Aceştia
stiu sa si exprime concepţia de antrenament, factorii care au determinat-o,
mijloacele necesare si implementarea lor etc.
Din alta perspectiva insa -a cercetării,in care antrenordd , chiar dupa ce in
cadrul cursurilor le-au fost explicate cele mai noi tehnici. In aceias ordine de
idei, nici profesorii ("teoreticienii") nu reusesc sa convingă si atunci apeleaza la
noutati cu orice pret care , eventual, sa şocheze prezentandu-le ca pe o piatra
filozofala , un panaceu universal, ce ar putea rezolva orice problema ivita in
antrenament. Astfel au aparut curente generate de unele descoperiri cum au fost
contracţiile izometrice, unele procedee metodice de pregătire fizica discrediteze.
De asemenea, extrem de complicatele operaţii implicate de unele dintre acestea
nu fac decât sa indrepte practicianul către zicala: "teoria e una si practica e
alta.",, ceea ce s-ar putea traduce ca teoriile frumoase sunt gratuite , in liomp ce
practica , fie si empirica, este cea utila . De aceea practicianuleste indreptatit sa
acţioneze "cum il taie capul". Adevărul este ca o buna teorie si metodologie a
antrenamentului este un model de acţiune eficinta, cu condiţia ca aceasta sa fie
prezentata intr-un limbaj cunoscut.