Rolul educatiei in formarea personalitatii

In viata de zi cu zi de multe ori sunt folositi termenii de persoana si

personalitate,sensul comnu al acestora fiind din urma o insusire sau o calitate pe care
ineva o poate avea sau nu.Dar utilizarea lor ca termini psihologici necesita o definire mai
exacta a personalitatii.In literature de specialitate si nu numai,exista numeroase definitii
ale personalitatii,fiecare surprinzand cateva aspecte ale acestui concept atat de vast.
Persoana inseamna individual uman concret.Personalitatea insa,este o
constructie teoretica elaborate de psihologie,in scopul intelegerii si explicarii
modalitatilor de fiintare si functionare ce caracterizeaza organismul psiho-fiziologic pe
care il numin persoana umana.In literature de specialitate si nu numai,exista numeroase
definitii ale personalitatii fiecare cuprinzand cateva aspecte ale acestui oncept atat de
vast.
Raportându-se la cele două sisteme cu care interacţionează – individul şi
societatea – şi pe care vizează să le compatibilizeze funcţional, se înţelege că funcţiile
educaţiei, în funcţie de accentul lor, vizavi de cerinţele sociale, respectiv, nevoile de
formare a individului, pot fi grupate în două categorii:
*funcţiile sociale ale educaţiei/sociopedagogice;
* funcţiile individuale/psihopedagogice ale educaţiei
Majoritatea covarsitoare a specialistilor inclina astazi spre teza ca
personalitatea este o rezultanta a interactiunii dialectice dintre ereditate , mediu si
educatie . Aceasta "nastere" a personalitatii se realizeaza in procesul socializarii , care
impune determinari specifice relatiei dintre componentele biopsihice si cele sociale .
Pentru a putea clarifica dialectica relatiei dintre ereditate , mediu si
educatie este nevoie sa clarificam mai intai notiunile respective
1. Ereditatea - premisa naturala a dezvoltarii psihoindividuale
Ereditatea este o insusire biologica generala a organismelor vii ce se manifesta prin
transmiterea unor caractere morfofiziologice de la ascendenti la descendenti . Exista o
ereditate generala (a speciei) si o ereditate speciala (particulara) care se manifesta in
transmiterea unor caracteristici individualizatoare
Orice om se naste cu un patrimoniu genetic denumit de regula ,
genotip.
Determinante genetic sunt si unele insusiri fizice (culoarea parului , a
ochilor , etc.) sau biochimice . Dar cele mai importante din punctul de vedere al
educabilitatii , sunt caracteristicile ereditare cu valoare functionala dintre care se
detaseaza plasticitatea sistemului nervos central, unele particularitati anatomo-fiziologice
ale analizatorilor si ale raporturilor de intensitate si echilibru dintre procesele nervoase
fundamentale - excitatia si inhibitia
Din analiza raportului dintre ereditate - mediu ,educatie trebuie sa
retinem ,cu precadere , ideea polivalentei potentialului genetic , care anuleaza teza
eronata a caracterului determinant si performant al ereditatii in evolutia omului . Prin
ereditate "se transmite" , indeosebi capacitatea omului de a reactiona plastic si variabil la
influentele mediului si educatiei
 2. Mediul - cadrul socio - uman al dezvoltarii psihoindividuale . Mediul este
constituit din ansamblul conditiilor materiale si sociale ce contureaza cadrul de existenta
si de dezvoltare a omului . Intre factorii de mediu ce influenteaza procesul dezvoltarii
omului putem distinge influente ale mediului fizic (natural sau primar) cele ale mediului
social si mai nou dupa studii recente mediul nutritional (dat fiind impactul sau
considerabil nu numai in planul cresterii ai maturizarii fizice , ci si in cel al dezvoltarii
diferitelor procese si functii ale vietii psihice
Influenta cea mai importanta o exercita insa mediul social . El este un
ansamblu de conditii , factori si relatii , institutii si grupuri sociale si ideologia
subadiacenta acestora . Mediul social permite "umanizarea" copilului , in afara acestuia el
ramanand la conditia biologica initiala . Ceea ce atesta ca maturizarea psihica ce se
deruleaza in cadrul trasat de programul genetic al omului este conditionata de
caracteristicile influentei mediului ambiant si a celui socio -uman indeosebi . Mediul
social actioneaza in mod direct , prin modelele pe care le ofera noului venit
comportamentele celorlanti membri ai societatii careia ii apartine si prin acea
enciclopedie rezumativa pe care o reprezinta limbajul in care s-a cristalizat intreaga
experienta trecuta a grupului ; in mod direct , avand in vedere ca diverse personaje (de
exemplu parintii) care intervin in istoria individului de la inceputul copilariei - faza
cruciala , care va marca intreaga dezvoltare ulterioara - sunt ele insesi influentate in
personalitatea lor si in comportamentul lor fata de el de catre cultura respectiva
In studiul personalitatii elevilor,cunoasterea si aprecierea corecta a acestuia
din perspective procesului inductiv-educativ este necesar identificarea si analiza
temperamentului,adica trasaturile si caltatile formle,dinamico-energetice si a
caracterului,adica trasaturile de continut,socio-morale si axiologice.
Cele doua componente majore ale personalitatii sunt “temperamental si
caracterul.Am observat ca de-a lungul omenirea a fost preoupata de stabilirea unor
tipologii temperamentale.Fecare dintre noi e diferit de celalalt,apartinand deja prin
nastere unuia dintre cele doua sexe.Fiecare dintre noi suntem unici capatand o anumta
originalitate pri faptul ca ne-am nascut intr-o anummita zi sau epoca istorica,intr-o
anumita familie,intr-un anumit mediu social si avem de parcurs un anumit drum in viata..
Teoretic,jumatate din ceea ce se transmite ereditar provine de la mama si
jumatate provine de la tata.Deci nu pot exista doua finite omenesti la fel sau mai exact cu
acelasi potential de dezvoltare,exceptie facand gemenii monozigoti.
Trebuie spus , de asemenea , că în vreme ce ponderea şi semnificaţia
factorilor interni este mai mare în achiziţionarea sau dezvoltarea conduitelor elementare ,
factorii externi – şi îndeosebi educaţia – au rol covârşitor în formarea comportamentelor
(intelectuale , afective ,morale etc.) complexe .
Cu cât acţiunea factorilor externi este mai bine organizată şi ordonată în perspectiva
unor finalităţi clare , cu atât influenţa lor modelatoare şi stimulativă asupra individului
este mai mare . Acest nivel de „optimalitate „ este realizat prin educaţie , care este o
influenţă organizată conştientă şi finalistă.
Acţiunea ei formativă se află sub incidenţa decisivă a idealului de om al societăţii, care
configurează un anumit model de personalitate ce urmează a fi realizat în practică prin
intermediul educaţiei .
Pentru a atinge acest ideal , acţiunea educativă este instituţionalizată , şcoala fiind
instituţia educativă cea mai importantă . Aceasta întrucât ea structurează un mediu
educaţional optim , a cărui influenţă se realizează constant , durabil , sistematic , pe baza
investigării ştiinţifice a caracteristicilor psihoindividuale ale elevilor .
În toate timpurile şi orânduirile sociale a existat o atitudine favorabilă de încredere în
forţa şi rolul educaţiei . Astfel Democrit afirmase că în fiecare individ educaţia poate crea
„o a doua natură” .Kant susţinuse că „în educaţie stă marele secret al perfecţiunii naturii
omeneşti” . Comenius arătase că „nu se află alt mijloc mai puternic sub Soare pentru
îmbunătăţirea vieţii omeneşti decât o bună educaţie a tineretului” .

Biota Andreia
Romana-Englza grupa A
Anul II