ACADEMIA DE STIINTE SOCIALE $1 POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA revista de psihologie |BxrRas 4 TOMUL 26 1980 EDITURA ACADEMIE! REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIAIULUL CATEGORIC MNIFICATIA PSIHOLOGICA A ALEXANDRU SURDU Institutul de cercetdri pedagogice si psihologice 4 cli, In realltate, Critietnd pozitia antipsihologisti a unor logicieni moderni, autorul a Jogica @ avut Intotdeauna de clstigat de pe urma stiinfelor wlare. Acestea Insi, tmeori, at Inglobat logiea tn propriul lor domeniu (cazu! logiell psihologice dar 9 al lo iieil matematice). Pentru evitaren acestut pericol se recomanda precizarea semnificattel Paiholowice a formelor logice, autorul referindu-se in mod special la silogismul c toric, Este criticati pozitia traditional, conform carefa silogismul ar fi o forma Ativa, Aceasta pozitie se datoreste transpunerii ilicite pe plan psihologic a acceptiel Jogico-formale a silogismulu. Interpretat ins In cadrul gindirii naturale, ca formatiune neretit (deinonstratie, argumentare sau respingere), a cirei constituire presupune anostinte serioase si efort intelectual, ca In cazul deseo fui medin (inventio medi’), silogismul categoric se dovedeste 0 forma c 1, ACCEPTIA PSIHOLOGICA A FORME! Constituirea logicii matematice (la inceputul secolului_ nostra) siadoptarea ei de catre filozofii de orientare pozitivista (in special de repre- zentantii Cercului de la Viena) a determinat asa-numita reactie antipsiho- logista in logic’. Aceasta reactie era, intr-o anumitd masuré, indreptitita. Ba s-a fiteut vadit& si din perspectiva filozoficd. Ed. Husserl critica psiho- logismul, ca si tendintele metodologiste din logic’, in primul rind, pentru faptul ed ficea imposibilé elaborarea unei logici pure, ceea ce insemna, implicit, abandonarea logicii ca disciplind independent’. Pentru psiho- logistii extremisti, ca Theodor Lipps, logica ficea intr-adevir parte din psihologie (Die Logik ist eine psychologische Disciplin ) * si aplrea ca atare (drept capitol al psihologiei) °. In mod analog, metodologistii (ea Alexander Bain) ficeau din logic’ o simpli expunere preliminar’ a ceea ce astiizi s-ar putea numi filozofia ytiinfelor. In al doilea rind, tendintele amintite, chiar dacd nu privau logica de orice independenja, nu stimulau cercetiirile menite si contribuie in mod special la dezvoltarea ei. Aceasta situatie a determinat insi, din partea unor reprezentanti ai logicii matematice, © reactie antipsihologist& cu totul exagerat%. Acestia nu s-au miarginit la considerarea intregii perioade clasice (psihologiste) a logicii drept perioadd ndecadenti”, ,,barbari”, ,moarti” (eine tote Periode’)®, ci au respins chiar conceptul fundamental (pentru logica clasicd) de forma a gindirii*. 1 Ea. Husserl, Logische Untersuchungen, Halle, Max Niemeyer, 1928, I, p. 50 sq. ® Th. Lipps, Grundziige der Logik, Leipzig und Hamburg, Leopold Voss, 1912, p. 1—2. Th. Lipps, Leitfaden der Psychologie, Leipzig, Wilhelm Engelmann, 1909, p. 189—218. Al, Bain, Logigue déductive et inductive, Paris, Félix Alcan, 1894. ® J. M. Bochenski, Formale Logik, Miinchen, Kar] Alber, 1970, p. 15, 17, 20. * J. Lukasiewicz, Aristotle's syllogistic from the standpoi ic, Oxford, Clarendon Press, 1958, p. 12. Seem “ Rev. psth., t. 26, nr. 4, p. 497-508, Bucuresti, oct,—dee., 1980498 AL. SURDU 2 Din moment ce logi nu se ocupa cu studiul formelor gindirii, inseamn’ cd intre logi psihologie nu mai exist’ nimic comun. Acelasi lueru ar fi trebuit si fic valabil si pentru raportul dintrej logic gi celelalte stiinte. Insa, datoritd faptului cd logica matematica a apirut in cadrul matematieii, ea a ajuns, cum era si firesc, si fie considerat’ ca parte a matematicii (the logic is a past of mathematics) *. in plus, prin intermediul matematicilor, logica respectivii a inceput si-si dobindeased si semnificayia metodologicd *. In aceasta situatie, se poate considera ci logica nu a cistigat nimic in puritate (inainte era o parte a psihologiei, apoi a devenit o parte a mate- maticii), iar tendintele metodologiste (psihologiste sau matematiste) frineazit in aceeasi misura dezvoltarea cercetarilor de logied pura. Nu trebuie uitat inst niei faptul ci psihologia modernii si-a insusit, la rindul ei, aparatura simbolicd a logicii matematice. Pe cale genetici s-a dovedit ci operatiile de tip logico-matematic (cum ar fi incluziunea din logica claselor) sint activitiji mentale care pot fi depistate in anumite stadii de dezvoltare a inteligenjei la copii normali, fir nici o instructie prea- labila ®. Psihologiei ii revine, dup’ J. Piaget, sarcina de a stabili ,,canonu- operatiilor formale” in perspectiva reali, ca operatii concrete eu semnifical tie mental ". De aici pind la ideea elabordrii unei logici matematice psiho- logiste nu este decit un pas. Si acesta a fost facut. Este posibil deci ca logica matematic’, asemenea celei clasice in trecut, si faci parte din posihologie (din , ,psihologia inteligenjei” analoga vechii ,,psihologii a gin- dirii” — Denkpsychologie ), cici aceasta nu este decit ,,teoria reali a ace- lorasi operatii” pe care le studiazi logica in calitate de ,,teorie formal” ". Reactia antipsihologist’, de naturi logico-filozofic’, se dovedeste deci, atit fata de psihologismul clasie, eit si fat de cel modern, exagerat. fn orice acceptie obiectul logicii se dovedeste, cum este gi firesc, legat de procesele gindirii. Or, acestea sint obiecte de studiu ale psihologiei. Istoric se dovedeste, de asemenea, ca studiul logicii din perspectiva altor stiinte (recent din perspective matematice), ba chiar includerea logicii in aceste stiinfe, nu numai ci nu diuneaza , Jogicii pure”, ci contribuie in mod consi- derabil la imbogitirea ei, chiar dacd, in anumite perioade, se ajunge la excese (contestarea logicii ca disciplina independenti). Problema este aceea, de a stabili un raport just intre logic’ si stiintele care tind si 0 inglobeze. Raportul dintre logic’ si psihologie, care intereseazii in acest context, a fost, de cele mai multe ori, bineinteles de cAtre logicienii clasici. Pe linie aristotelica, s-a facut distinetia dintre act si potenti. Psihologia studiaz’t gindirea in act, gindirea pfectivi, care nu poate fi decit individual *. in logied intereseazit po litatile gindirii, chiar daci ele nu se realizeaz’i 7 HB. Curry, Outlines of « formalist philosophy of mathematics, Amsterdam, Nort-Holland Publishing Company, 1958, p. 60. ® Sint flustrative in acest sens lucrartle ini A, Tarski, Introduction to logic and to the metho- dology of deductive sciences, New York, Oxford University Press, 1965 si R. Carmap, Introduction to symbolic logic and its applications, New York, Dover Publication, 1958. * J. Piaget, Psihologia inteligenfei, Bucuresti, Edit. stiintificd, 1969, p. 186 1 Epistemo~ ‘ogia genetia, Clu}, Daca, 1973, p. 46 sq. Vide si exemple din logica relatiiior Ia J- Pingel, Le Jugement ef le raisonnement chez Venfant, Paris, Delachaux et Niestlé, 1924, p. 126 sq. 39 Ibidem, p. 192. i ae 1 J, Piaget, Traité de logique, 48 W. Schuppe, Grundriss der E: handlung, 1910, p. 3. aris, Armand Colin, 1949, p. 13. enntnistheorie und Logik, Berlin, Weidmannsche Buch-