Examenul pacientului parodontopat

Insusirea metodologiei specifice de examinare a parodontopatiilor marginale este necesara pt

stabilirea diagnosticului de imbolnavire, a stadiului ei de evolutie in vederea elaborarii unei strategii de
tratament eficient si de urmarire in timp a rezultatelor.

Aceste obiective se obtin prin inscrierea datelor obtinute din examinare in foaia de observatie a
bolnavului parodontopat.

Intocmirea corecta a foii de observatie corespunde urmatoarelor 3 necesitati:

1)De ordin medical

- se vor inscrie date asupra starii de imbolnavire

-se stabileste diagnosticul si planul de tratament

-foaia de observatie cuprinde toate elementele prin care medicul actioneaza impotriva bolii pt restaurarea
sanatatii

2)De ordin stiintific

-foaia de observatie serveste ca sursa pentru intocmirea unor lucrari stiintifice cu caracter imediat sau de
perspectiva (lucrari de diploma, comunicari, articole de specialitate,monografii stiintifice etc)

3)De ordin medico-legal

-datele din foaia de obs pot fi invocate pt corectitudinea stabilirea diagnosticului si oportunitatii
tratamentului, probarea unor stari de agresiune sau pt identificarea unor persoane decedate, cand lipsesc
alte elemente de precizarea identitatilor.

Metoda examinarii pacientului parodontopat cuprinde 3 etape principale:

A)ANAMNEZA- culegerea datelor de la pacient referitoare la boala

B)EXAMENUL CLINIC OBIECTIV

-ceea ce constata medicul

-se face prin mijloace profesionale corespunzatoare , in urma caruia se stabileste un diagnostic prezumtiv
sau chiar de certitudine

C)EXAMENELE COMPLEMENTARE
-contribuie la precizarea diagnosticului, a alegerii celor mai eficiente masuri terapeutice si profilactice
(OPT, rx retroalveolara, rx din diferite incidente, analize medicale)

A) ANAMNEZA

-REPREZINTA PRIMA ETAPA A ORICARUI EXAMEN CLINIC SI REPREZINTA CULEGEREA

DATELOR DESPRE SI DE LA PACIENT

-stabileste primul contact dintre pacient si medic si se poate realiza prin tehnica interviului sau sub forma
unui chestionar, sau ambele

-cea mai utilizata e tehnica interviului prin care medicul are posibilitatea ca printr-o discutie sa examineze
modul de raspuns, de relatare , gradul de instruire al pacientului, alegerea cuvintelor, tonul relatarii, logica
expunerii, expresia fetei si atitudinea in general

-de cele mai multe ori motivatia prezentarii la medic este caracterizata de neliniste, de ingrijorare asupra
starii de sanatate parodontala, de teama pierderii dintilor chiar in cazul unei simptomatologii minore

-in unele cazuri pacientii manifesta interes pt boala lor solicitand explicatii despre cauza bolii, despre
contagiozitatea bolii fata de contacti

-unii pacienti se arata sceptici fata de posibilitatile de tratament, solicitand tratamente cu medicamente noi
mai eficiente (aceasta atitudine fiind grefata pe un fond psihic usor modificat sau influentata de relatari
ale unor cunostinte sau chiar aprecieri ale unor cadre medicale din alte specialitati)

-conducerea anamnezei este o etapa foarte importanta care presupune mult tact si discernamant din partea
clinicianului, dandu-i posibilitatea sa cunoasca particularitatile psihice ale pacientului, al gradului sau de
cooperare in vederea instituirii unui program privind igiena orala si a unui tratament adecvat

-din acest motiv, anamneza poate constituiun element de relaxare pt pacient sau dimporiva poate
manifesta o stare de neliniste sau chiar de spaima

-pacientul trebuie lasat sa relateze anumite aspecte la inceputul anamnezei fara a fi intrerupt, dupa care
odata castigata increderea lui, medicul poate scurta anamneza prin intrebari punctuale pt evitarea
expunerilor lungi, repetarilor inutile, exagerarii privind suferinta bolii si bineinteles pt evitarea abaterilor
de la subiect care ar produce pierderi de timp inutile

-conducerea anamnezei trebuie sa se produca intr-o atmosfera calda, discret cordiala dar nu familiara

-trebuie evitate mustrarile si deciziile transante de genul “nu mai este nimic de facut”,”trebuie extrasi toti
dintii”

Pt cazurile grave cand extractia dintilor este o terapie obligatorie, trebuie explicat logic pacientului
inutilitatea pastrarii dintilor pe arcada precum si pericolul pt sanatatea personala dat de mentinerea
dintilor afectatide boala parodontala si avantajul restaurarilor protetice pt o mai buna masticatie si
fizionomie
Date obtinute prin anamneza:

1)Identitatea

-nume, prenume

-adresa

-nr de tel

-elemente utile pentru convocarea pacientului la tratament si pt dispensarizare

2)Varsta

-in dif perioade de evolutie ontogenetica pot aparea forma clinice de imbolnavire caracteristice anumitor
grupe de varsta: la copii si tineri- parodontita juvenila, la pubertate- parodontita de pubertate, la adulti-
parodontita marginala cronica profunda, forme cu progresie rapida sau PMC cu caracter mixt , inflamator
si distrofic sau la persoanele varstnice –parodontita de involutie

3)Sexul

-anumite conditii fiziologice, pubertatea mai ales la fete, sarcina, pot determina aparitia formelor
hipertrofice (mariri de volum) sau hiperplazice (marirea nr) de parodontopatie

-la femei hiperfoliculinemia se poate insoti de hiperplazii gingivale

4)Profesia

-anumite categorii profesionale sunt predispuse la imbolnaviri parodontale datorita contactului cu pulberi
abrazive, gaze toxice, coloranti, pulberi fermentescibile, produse zaharoase, suprasolicitari dentare
ocluzale

5)Motivul prezentarii

-sangerarea la periaj in masticatie sau spontana (suspiciuni legate de autocuratire)

-senzatia de tensiune in oasele maxilare ca o stransoare elastica, in special dimineata

-pioree (infectie purulenta in santul gingival) si halitoza

-probleme estetice legate de recesiuni sau migrari dentare ka unul sau mai multi dinti

-tulburari masticatorii legate de mobilitatea dentara patologica

-simptomatologie data de complicatii ale bolii parodontale (abcese parodontale, parestezii, sindromul
endo-parodontal- afectare a parodontiului de sustinere pe cale endodontica)

-tulburari de fonatie cauzate de dificultatile de pronuntie ale linguo-dentalelor T, D

-hipercresteri gingivale vizibile si constatate in timp

-hiperestezie la contactul cu alimente reci sau fierbinti

-probleme odontale (carii simple si complicate)

Multe dintre problemele legate de sanatatea parodontala nu constituie in mod obligatoriu un motiv de
solicitare a ingrijirilor dentare, ele fiind descoperite in timpul anamnezei si examenului clinic pt cauze
extra-parodontale.

Abordarea psihologica a pacientului este primordiala in parodontologie din cauza stringentelor ce se

impun in cursul tratamentului

6)Tipul masticatiei si obiceiurile alimentare

-preferinta pacientului pt anumite tipuri de alimente cu consistenta crescuta sau redusa, sau masticatia
lenta cu triturarea completa a alimentelor sau grabita cu ingestia de fragmente mari

-practicarea unei masticatii robuste, stimulative pentru parodontiul marginal in sensul muscarii din fruct
sau fragmentarea alimentului

-folosirea dupa fiecare masa a clatirii, periajului dentar sau practicarea unor metode de autocuratire

7)Tratamentele anterioare sau istoricul afectiunii

-istoricul-important pentru practician in ceea ce priveste diagnosticul si investigatiile

-trebuie instiintat asupra urmatoarelor aspecte:

-frecventa vizitelor la specialist

-eventualele sedinte de motivare sau trat parodontale urmate (neurmate de sedinte de mentinere)

-extractii efectuate anterior (cauza)

-iatrogenii –obturatii in exces,trat endo incorecte, trat orto prost conduse, aparate protetice
necorespunzatoare

8)Fumatul, consumul de alcool, obiceiuri vicioase

-bruxismul

-inclestarea dintilor

-interpozitia intre dinti a unor corpi straini

Date utile pt conturarea tabloului de circumstante etiopatogenice.

9)Antecedente familiale

-NU este o boala cu determinism genetic

-similitudinea unei simptomatologii in sanul unei familii nu este in stadiul adult al cercetarilor un element
fiabil in parodontologie, cu exceptia parodontitei juvenile care se pare ca ar avea un caracter familial si ar
fi transmisa in mod recesiv

10)Antecedente personale

-tratamentul in curs- ne intereseaza

-trebuie inregistrata starea de sanatate parodontala a pacientului ca si eventualele afectiuni care au rasunet
la niv parodontiului sau pot interfera cu manoperele parodontale

-pt operativitate se pot utiliza chestionare tip

-starea generala a pacientului parodontopat trebuie cunoscuta din urmatoarele motive: bolile generale
modifica reactivitatea locala, individuala a parodontiului marginal

-unele boli generale se manifesta in cavitatea orala si la nivelul gingiei prin leziuni a caror decelare poate
constitui diagnosticul precoce al boliiprin ex stomatologic

-decelarea unor stari generale de imbolnavir, boli de sange, boli C-V, hepatice, endocrine, alergii- impun
anumite precautii si restrictii in cadrul tratamentului aplicat in imbolnavirea parodontala (limitarea/
evitarea substantelor vasoconstrictoare, testarea sensibilitatii la anumite medicamente, efectuarea unor
tratamente sub protectie de AB)

B) EXAMENUL CLINIC

1)Examenul exooral

-se efectueaza rapid si simultan atat din norma frontala cat si din norma laterala urmarindu-se tipul de
respiratie

-simetria faciala

-dimensiunea verticala a etajelor faciale si proportia acestora

-aspectul tegumentelor

-sensibilitati faciala particulare

-tumefactii, adenopatii

2)Examenul functional

-tonusul muscular

-deschiderea cav orale

-ex ATM

3)Examenul endooral

-orice examen endooral incepe cu aprecierea starii de igiena

-igiena orala se realizeaza printr-o observare a cantitatii de placa bacteriana, tartru, pigmentari, aspectul
tesuturilor si faetor ex ore (miros, halitoza)

Cuantificarea starii de igiena orala ca si necesarul de trat se fac prin inregistrarea urmatorilor indici:

1)indicele de placa / indicele lui Silness si Loe- care apreciaza prezenta placii vizibile cu ochiul liber

2)indicele gingival (lui Loe si Silness)- cuantifica prezenta inflamatiei gingivale

3)Indicele CPITN (community periodontal index treatment need)

Halitoza

-este un ghid pretios pt diagnostic si poate avea numeroase origini precum:

-retentia alimentara

-depozitele de tartru

-deshidratarea

-carii

-proteze neigienizate

-alcoolism

-fumat

Poate fi si consecinta numeroaselor pungi parodontale, a unei gingivite ulcero-necrotice, Charon atribuind
bolii parodontale unmiros caracteristic de gudron uscat.
Mucoasele si buzele

-se urmareste forma, culoarea, prezenta unei plagi, iritatiile datorate unor obiceiuri vicioase, eventualele
variatii patologice (lichenul plan, leucoplazia, afte, neoplasme, hipertrofii)

Saliva

-se apreciaza calitativ si cantitativ

-la examenul clinic, calitatea este mai dificil de controlat in afara aspectului filant si vascos si dificil de
corelat cu o patologie parodontala

-cantitatea de saliva este mai usor de apreciat si este adesea modificata in caz de leziuni ale glandelor
salivare, tulburari nervoase, anumite medicatii, DZ, etc.

EXAMENUL DENTAR

Urmareste:

-existenta cariilor simple (localizare, tip, extindere) si complicate ca si restaurarilor odontale

-integritatea arcadelor dentare: - dinti absenti, existenta migrarilor, incongruente, malpozitii dentare, orice
situatie susceptibila de a contraveni bunei desfasurari a igienei cotidiene, calitatea ap protetice

Problema dintilor absenti este primordiala si ne intereseaza care au fost motiv care au dus la extractie.

Examenul parodontal

-apreciaza mobilitatea dentara, aspectul gingiei, existenta sangerarii la sondaj, importanta pierderii de
atasament

1)Mobilitatea dentara

In cursul ex clinic se inregistreaza prinmai multe proceduri:

-prin inspectarea mobilitatii patologice

-testul palpatoriu

-testul de percutie
-testul de solicitare dentara prin presiune

-pt evitarea unor false aprecieri ca urmare a contentiei naturale date de blocurile de tartru, inainte de
evaluarea mobilitatii dentare se va face detartraj.

Un grad redus de mobilitate dentara resimtit numai de medic prin testul palpatoriu, nu si de catre pacient,
caracterizeaza mobilitatea fiziologica.

Mobilitatea dentara vizibila se resimtita de catre pacient, cat si de catre medic se apreciaza in diferite
grade in functie de amploarea deplasarii dintelui.

Gradele de mobilitate dentara se apreciaza dupa cum urmeaza:

0- Mobilitate fiziologica (frenitus)

1- Mobilitate perceptibila cu degetul (0,2-1 mm in directie orizontala)
2- Mobilitate a coroanei (>1 mm)- in orice directie in plan orizontal
3- Mobilitate (>1mm)- in directie orizontala in plus apar miscari de intruzie si/sau rotatie

Trebuie diferentiata o mobilitate reversibila de una care creste ca urmare a evolutiei bolii parodontale.

Pe baza valorii inregistrate se calculeaza indicele clinic al gradului de mobilitate patologica.

Indicele de mobilitate este un criteriu important ce serveste la stabilirea evolutiei clinice a starii
parodontale dupa tratament, putandu-se aprecia ameliorarea, agravarea sau stationarea/ vindecarea
starii clinice.

Mobilograma clinica

-este o inregistrare grafica

-se realizeaza prin inregistrarea in dento-parodontograma, in casete speciale fie prin cifre, fie printr-
un sistem scalar

-inregistrarea mobilitatii dentare prin metode clinice este supusa subiectivismului operatorului

Examenul gingival

-permite decelarea eventuala in anumite sectoare a unui aspect gingival diferit fata de starea de
sanatate parodontala, aspectul gingival variind destul de putin in fct de tipul de patologie parodontala,
cu exceptia gingivitei ulcero-necrotice care are un aspect caracteristic

-se va urmari aspectul gingiei (culoarea, consistenta, forma, textura, volumul, pozitia cat si existenta
sangerarii la sondaj cat si calitatea/ cantitatea de lichid gingival)

-pt evaluarea parodontiului de sustinere se utilizaza indici de inflamatie gingivala, indici de sangerare
la sondaj, indici de hipercrestere gingivala.

-pt evaluarea parodontiului de sustinere- indice de inflamatie gingivala

 Evaluarea parodontiului de sustinere

-urmareste gradul de afectare al parodontiului de sustinere si se face prin evaluarea pierderii de

atasament si a nivelului osos

-elementele de apreciere a gravitatii afectarii parodontale sint indici parodontali, existenta

recesiunilor, pungilor, leziunilor de furcatie

-se realizeaza cu ajutorul sondelor parodontale si permite o estimare pt fiecare fata a dintelui care va
fi inregistrata in ceea ce priveste forma pungii, niv osos, niv atasamentului

-aceste masuratori nu dau exact niv osului, dar permit situarea si urmarirea evolutiei leziunilor

Examenul ocluzal

-necesita o analiza riguroasa si precisa pt a observa modificarile traumatizante ale ocluziei fiziologice
a pacientului, deoarece poate exista o malocluzie care sa fie compatibila cu starea de sanatate
parodontala

-examenul ocluzal se realizeaza in mod clasic pt decelarea prematuritatilor statice si interferentelor in

dinamica

*static-contacte premature

*dinamica- interferente

-ocluzia patologica se poate exp in 3 elemente ale ADM:

*la niv ATM

*la niv dintilor prin fatete de abraziune

*la niv osului alveolar prin alveoliza