Ghid Informativ Vita PDF

AUTORITATEA NAŢIONALĂ FITOSANITARĂ
GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA

BOLILOR ŞI DĂUNĂTORILOR
LA VIŢA-DE-VIE
1
INTRODUCERE
România este o ţară producătoare de vin, cu o tradiţie bogată şi îndelungată în domeniul

viticulturii. Dacă înainte de 1989 exista o viticultură centralizată, în care se aplicau tehnologii de cultură
avansate, după 1989 s-a înregistrat un regres în domeniu, în special datorită fărâmiţării suprafeţelor
viticole şi creşterii suprafeţelor cultivate cu hibrizi producători direcţi, în detrimentul soiurilor nobile, cu
tradiţie. Deoarece sectorul este unul de importanţă majoră pentru economia ţării s-a încercat
impulsionarea acestuia şi în acest scop Guvernul României prin Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale a dezvoltat o serie de programe cum ar fi: Programul Naţional de Sprijin al României în sectorul
vitivinicol 2014 – 2018 şi Programul Naţional de Sprijin în sectorul vitivinicol 2019 – 2023. Măsura de
restructurare sau reconversie a plantaţiilor viticole a avut cel mai mare impact asupra sectorului
vitivinicol, producătorii din România reuşind să restructureze sau să modernizeze suprafeţe cu viţă-de-
vie care să corespundă cerinţelor actuale ale pieţei.
Evaluarea terenului şi a plantelor din punct de vedere fitosanitar este o condiţie esenţială pentru
stabilirea celor mai eficiente metode de control ale bolilor şi dăunătorilor viţei-de-vie. Prezentul ghid
vine în sprijinul fermierilor, asociaţiilor de producători precum şi tuturor celor interesaţi, facilitând
recunoaşterea rapidă a celor mai importante organisme dăunătoare la viţa-de-vie şi oferind soluţii
privind controlul eficient al acestora. Ghidul furnizează informaţii utile, de natură practică, însoţite de
imagini cu organismele dăunătoare şi simptome ale atacului produs de acestea la viţa-de-vie.
Gestionarea cu succes a organismelor dăunătoare se asigură prin aplicarea unui program de
protecţie integrată, care include o serie de componente, printre care metode biologice, agrofitotehnice,
mecanice, fizice şi chimice. Abordarea în practica fitosanitară a managementului integrat al
organismelor dăunătoare se bazează pe menţinerea populaţiei organismului dăunător sub pragul
economic de dăunare.
Măsurile de carantină fitosanitară, cultivarea soiurilor adaptate zonal, care asigură protecţie faţă
de atacul organismelor dăunătoare, metodele agrotehnice, care reduc mecanic o mare parte din rezerva
biologică a organismelor dăunătoare sunt câteva măsuri aplicabile în contextul managementului
integrat. Înmulţirea şi lansarea dirijată a paraziţilor şi prădătorilor, amplasarea capcanelor feromonale,
utilizarea preparatelor microbiologice (virusuri, bacterii, ciuperci, protozoare) sunt alte căi abordabile
care au ca efect reducerea nivelului populaţiilor de organisme dăunătoare fără a aplica tratamente
chimice.
Aplicarea produselor de protecţie a plantelor este o intervenţie cu impact puternic şi complex
asupra agroecosistemelor având o serie de avantaje, dar şi dezavantaje legate mai ales de toxicitatea
produselor utilizate. De asemenea, aplicarea repetată a acestor produse duce la apariţia fenomenului de
rezistenţă a organismelor dăunătoare faţă de produsele de protecţie a plantelor utilizate, ceea ce atrage
după sine necesitatea aplicării unui mare număr de tratamente şi respectiv cheltuieli exagerate, metoda
devenind nerentabilă. În plus, utilizarea unor doze mai mari decât cele indicate în prospectele care
însoţesc produsele de protecţie a plantelor duce la apariţia unor fenomene de fitotoxicitate (arsuri pe
frunze, stagnarea creşterii, îngălbeniri). Alegerea unor produse de protecţie a plantelor selective pentru
fauna utilă şi aplicarea acestora în concentraţiile corespunzătoare reprezintă un deziderat în strategia de
management integrat.
O altă verigă care duce la limitarea utilizării nejustificate a produselor de protecţie a plantelor
este monitorizarea organismelor dăunătoare în vederea cunoaşterii dinamicii populaţiei, stabilirea
speciilor “cheie” care justifică aplicarea tratamentelor şi punerea în evidenţă a duşmanilor naturali care
pot limita nivelul populaţiei de organisme dăunătoare.
Elaborarea şi aplicarea unui program de protecţie faţă de boli şi dăunători nu se poate realiza
fără diagnosticul corect al acestora, precum şi al duşmanilor naturali prezenţi în cultură. Identificarea cu
acurateţe şi într-un timp cât mai scurt este o condiţie esenţială pentru aplicarea măsurilor în timp util şi
eficiente din punct de vedere economic.
2
Capitolul 1. Simptome produse de organismele dăunătoare la viţa-de-vie
1.1. Simptome produse de ciuperci

Ciupercile fitopatogene acţionează puternic asupra plantei la nivel biochimic, fiziologic şi la
nivel anatomo-morfologic. În general, bolile plantelor de cultură produse de ciuperci se caracterizează
prin câteva tipuri principale de simptome, care permit şi identificarea lor. Confirmarea organismului
dăunător se face însă după un examen de laborator.
Simptomele ce apar pe diferitele organe la vița-de-vie sunt variate, după cum urmează:
 putregaiuri produse prin degradarea şi distrugerea diferitelor organe ale plantelor atacate sub
influenţa enzimelor secretate de ciuperci (Botrytis cinerea, Botrytis fuckeliana, Coniella
diplodiella);
 fainare, cauzată de ciuperca Uncinula necator, prezentă în forma denumită Oidium tuckeri,
afectează toată planta, de la lăstari până la fructe, manifestându-se prin formarea unui strat de
culoare cenușie și, mai apoi, prin crăparea boabelor
 mană, cauzată de ciuperca Plasmopara viticola, constă în apariția unor pete gălbui pe frunze,
acestea căpătând, mai apoi, o consistență specifică ciupercilor, asemănătoare pufului. În timp,
frunzele capătă o culoare brună și se usucă.
 antracnoza, cauzată de ciuperca Gleosporium ampelophagum, care se manifestă prin apariția
unor pete brun-roșcate pe frunze și pe lăstari, adesea având aspectul unor ulcerații.
 pătările frunzelor, de diferite culori, în diferite faze de vegetaţie, sunt simptome foarte
răspândite la toate tipurile de boli, cum ar fi, Septoria ampelina, Alternaria spp., Pseudopeziza
tracheiphila.
 cancere (Eutypa lata)
 necrozele apar frecvent pe ramuri, fructe şi alte organe atacate, fiind influenţate de factori variaţi
şi sunt cunoscute sub denumirea de arsuri.
1.2. Simptome produse de bacterii

În cazul bacteriozelor care afectează vița-de-vie, pot fi întâlnite următoarele tipuri de simptome:
 pătări, arsuri (necroze) cu forme şi mărimi diferite (circulare sau neregulat circulare) cu sau
fără aureolă (halo);
- apar pe frunze, coarde, flori şi fructe: pe frunze, dezvoltarea petelor este limitată de nervuri, iar
petele apar unghiulare; pe coarde, pătările au formă de dungi sau benzi;
- pe vreme umedă şi caldă, ţesuturile infectate exsudează masa de bacterii şi produc îmbolnăvirea
altor plante;
- pătrunderea bacteriilor are loc prin răni și deschideri naturale, iar invazia intracelulară prin
țesuturile parenchimatice. Congestia hidrică a țesuturilor în timpul ploilor puternice favorizează
pătrunderea și invazia patogenilor (Pseudomonas syringae pv. syringae).
 ofiliri / veştejiri
- cauzate de pătrunderea bacteriilor în xilem, unde se multiplică şi migrează;
- apa şi substanţele nutritive nu mai pot fi transportate, având ca rezultat slăbirea, ofilirea şi
moartea părţii aeriene a plantei;
- bacteriile distrug adesea părţi ale pereţilor celulelor xilemice sau le fac să se rupă devreme în
timpul dezvoltării bolii, se răspândesc şi se multiplică în ţesuturile parenchimatice adiacente, în
diferite puncte de-a lungul vaselor, omorând celulele şi provocând formarea de buzunare sau
cavităţi umplute cu bacterii, gome şi resturi de celule;
- în general, bacteriile care produc ofiliri, deși nu sunt strict limitate în elementele vasculare, nu se
răspândesc prea mult în restul țesuturilor plantei și nu ating suprafața acesteia până ce planta nu
este omorâtă de boală;
- bacteriile care produc aceste simptome pătrund prin răni ce expun elementele vasculare.
Exemple: Xylella fastidiosa, Xylophilus ampelinus.
3
 ulcere
- apar pe coarde
- au aspect de: crăpături ale scoarței, zone necrotice în cilindrul lemnos, excrescențe crustoase;
- bacteriile pătrund prin răni și prin deschideri naturale;
Exemple: Xylella fastidiosa, Xylophilus ampelinus.
 hipertrofii (gale, tumori)

- sunt produse pe: rădăcini și tulpini
- tumorile pot fi: amorfe, constând din creşteri mai mult sau mai puţin neorganizate sau
dezorganizate ale ţesuturilor vegetale sau proliferări de ţesuturi, malformații;
- bacteriile pătrund prin răni şi stimulează celulele să se mărească şi să se dividă, datorită
auxinelor produse de acestea; bacteriile rămân întotdeauna în spațiile intercelulare.
Exemplu: Agrobacterium tumefaciens.
1.2. Simptome produse de virusuri

Cele mai frecvente și evidente simptome ale infecțiilor virale la vița-de-vie sunt:
 de tip mozaical, caracterizate prin:
 prezența pe suprafața frunzelor a unui amestec de pete neregulate de culoare verde închis, verde
deschis, galbene sau alburii (Tobacco ring spot virus, Grapevine fan leaf virus).
 marmorare: zonele clorotice sunt slab diferențiate și diferă numai puțin de cele de culoare verde
închisă (Peach rosette mosaic virus, Tomato ringspot virus)
 clorozarea sau îngălbenirea nervurilor: nervurile se prezintă fie ca o rețea gălbuie, iar țesuturile
limbului prezintă pete clorotice care dau frunzei aspect de mozaic (Grapevine vein mosaic), fie
apar pete galbene arămii în lungul nervurilor (model de frunze de stejar) (Tomato ringspot virus-
tulpina Grape yellow vein, Grapevine fan leaf virus).
 pătări inelare la Grapevine fan leaf virus, Tomato ringspot virus și Tobacco ringspot virus.
 înroșirea suprafeței limbului frunzei la soiurile de struguri roșii respectiv îngălbenirea la soiurile
de struguri albi, simptome tipice penru Grapevine flavescence doree și Grapevine Bois noir
phytoplasma, Grapevine leaf roll virus.
 deformări ale frunzelor:

 frunze asimetrice, mai mici decât mărimea normală (Peach rosette mosaic virus, Tomato ringspot
virus);
 rularea limbului foliar spre fața inferioară (Grapevine flavescence doree și Grapevine Bois noir
phytoplasma);
 frunze deformate, având formă de evantai (Grapevine fan leaf virus).
 scurtarea internodurilor, dispunerea lor în zig-zag, frunzele cresc înghesuite având aspect de tufă
(Peach rosette mosaic virus, Grapevine fan leaf virus);
 meierea – boabele rămân nedezvoltate ca urmare a nepolenizării florilor la Grapevine fan leaf virus;
 mărgeluirea – prezența pe același ciorchine atât a boabelor dezvoltate normal cât și a unor boabe mai
mici ca mărime a căror coacere este mai timpurie și nu au semințe (Grapevine fan leaf virus, Peach
rosette mosaic virus);
 orificii și caneluri în cilindrul lemnos al altoiului și portaltoiului la Grapevine virus A
 declin progresiv, întârzierea dezmuguritului, creșteri reduse (Tomato ringspot virus, Tobacco ringspot
virus, Grapevine virus A, Grapevine flavescence doree, Grapevine Bois noir phytoplasma).
1.4. Simptome produse de insecte, acarieni

 Dăunări produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de ros, care apar la exteriorul sau în
interiorul organelor atacate:
 perforarea frunzelor (larve fluturi ex. Autographa gamma);
 scheletarea frunzelor (cărăbuşi);
 minarea frunzelor (Holocacista rivillei, Phyllocnistis vitegenella);
4
 roaderea rădăcinilor (Melolontha melolontha)
 perforarea fructelor (larve de fluturi, scriitorul);
 răsucirea frunzelor (ţigărarul);
 Dăunările produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt, apar în urma faptului că
pentru hrănire dăunătorii introduc în țesuturi salivă, conținând enzime care determină modificări
morfologice și biochimice ale acestora, printre care amintim:
 decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (acarieni);
 apariţia galelor pe frunze sau rădăcini (filoxera);
 deformări şi decolorări (tripşi, acarieni, cicade);
 argintarea frunzelor (tripşi);
1.5. Simptome produse de nematozi

Nematozii fitoparaziţi au dimensiuni microscopice, se localizează fie în țesuturile
rădăcinilor, tulpinilor, frunzelor sau în ovarele florilor (endoparaziți), fie la exteriorul organelor
atacate (ectoparaziți), fiind fixați de substratul alimentar cu aparatul lor bucal.
În urma hrănirii prin înțeparea și sugerea sucului celular nematozii pot să producă daune,
care frecvent apar sub formă de:
 gale, umflături ale țesuturilor vegetale pe seama cărora se hrănesc, de exemplu pe
rădăcini (Xiphinema spp.);
 înnegrirea ţesuturilor (Xiphinema spp.);
hipoplazia corticală, respectiv dezvoltarea incompletă a ţesuturilor exterioare
(Xiphinema spp.);
 proliferarea rădăcinilor laterale (Xiphinema spp.).
Capitolul 2. Organisme dăunătoare la viţa-de-vie.

Organismele dăunătoare plantelor şi produselor vegetale pot fi grupate în două categorii:
organisme dăunătoare de carantină şi organisme dăunătoare non-carantină.
Organismele dăunătoare de carantină sunt organismele care reprezintă o importanţă
economică potenţială pentru o zonă aflată în pericol, care nu sunt prezente în acea zonă sau dacă
sunt prezente nu sunt larg răspândite şi fac obiectul unui control oficial.
În ţara noastră organismele dăunătoare de carantină sunt reglementate prin Hotărârea
Guvernului 563/2007 cu modificările şi completările ulterioare, care transpune prevederile
Directivei 29/2000 a Uniunii Europene.
2.1. Organisme dăunătoare de carantină la viţa-de-vie (Vitis vinifera)
Nr. Denumire știinţifică şi

Răspândire geografică
crt. denumire populară
Bacterii
1. Xylophilus ampelinus Africa.
(Panagopoulos) Willems et al - Europa: Franţa, Grecia, Italia, Moldova, Slovenia
arsura bacteriană
2 Xylella fastidiosa Wells, Raju, Asia, America
Hung, Weisburg, Parl & Europa : distribuție restrânsă în Italia și în curs de
Beemer - arsura bacteriană eradicare în: Franța, Germania, Spania, Elveția.
Virusuri și micoplasme
1. Grapevine flavescence doree Europa: Austria, Croația, Franța (inclusiv Corsica),
MLO/(FDp)-flavescența aurie Ungaria, Italia, Macedonia, Portugalia, Serbia,
Slovenia, Spania (inclusiv Insulele Baleare) și Elveția.
5
2. Tomato ringspot virus Africa, America, Asia, Noua Zeelandă,
(ToRSV) - virusul pătării Europa: Belarus, Lituania, Polonia, Rusia, Serbia,
inelare a tomatelor la vița de Slovenia, Turcia
vie
3. Tobacco ringspot virus SUA (New York, Pensylvania, Texas), Canada,
(TRSV) - virusul pătării inelare Brazilia, Mexic, China, India, Iran
a tutunului la vița de vie Europa: Ungaria, Lituania, Polonia, Rusia, Serbia,
Turcia și Ucraina.
4. Peach rosette mosaic virus in America de Nord, Africa.
grapevine (PRMV) -virusul Europa : Turcia.
mozaicului în rozetă a
piersicului la vița de vie
Insecte, acarieni
1. Daktulosphaira vitifoliae Asia, Africa, America, Oceania
(Fitch.) - filoxera Europa: România, Austria, Bosnia şi Herţegovina,
Bulgaria, Croaţia, Cehia, Franţa, Germania, Grecia,
Ungaria, Italia, Macedonia, Malta, Moldova,
Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Elveţia,
Ucraina
2. Margarodes vitis (Phillipi) America de Sud
Europa: absent
3. Margarodes vredendalensis de Africa de Sud
Klerk Europa: absent
4. Margarodes prieskaensis Africa de Sud
Jakubski Europa: absent
5. Carneocephala fulgida vector al bacteriei Xylella fastidiosa
Nottingham (populaţii non- SUA
europene)
6. Draeculacephala minerva vector al bacteriei Xylella fastidiosa
Ball(populaţii non-europene) SUA, America Centrală
7. Graphocephala atropunctata vector al bacteriei Xylella fastidiosa
(Signoret) (populaţii non- SUA, America Centrală
europene)
6
Fișa măsurilor pentru managementul integrat
al organismului dăunător
Daktulosphaira vitifoliae Planch.
Denumire populară: filoxera
Statut: este organism dăunător de carantină; prezent în România
Plante gazdă: dăunător oligofag, specific speciilor de Vitis.
Descriere: prezintă mai multe forme morfologice:

- forma galicolă: apteră, 1,5-2 mm lungime cu două subtipuri: fundatrix sau matca, cu corp
piriform şi fundatrigene cu corp globulos şi abdomen îngust apical, galben –portocaliu (fig. 1)
- forma radicicolă: apteră, cu corp oval, culoare variind de la galben – roşcat la brun castaniu. Are
70 tuberculi mici situaţi dorsal care au capacitatea de a secreta o substanţă ceroasă albă ce
acoperă corpul insectei
- forma sexupară (aripată) are corpul alungit, de cca 1 mm lungime, culoare galben– portocaliu,
aripi lungi, transparente, antene bine dezvoltate.
- forma sexuată apare din ouă de iarnă (de rezistenţă) cu formă eliptică, galbene la depunere, apoi
brune, depuse de sexupare.
Fig. 1. Femelă şi ouă (https://gd.eppo.int) Fig. 2. Forma galicolă (foto ANF)
Simptome: Atacul se manifestă în special pe soluri argiloase, unde se formează crăpături prin care
dăunătorul migrează de la rădăcinile unui butuc la altul. Forma galicolă atacă vârful lăstarilor prin
înţepare fapt ce determină hipertrofierea ţesutului şi formarea de gale pe partea superioară a frunzelor
(fig. 2), iar pe partea superioară în dreptul galelor se află mici deschideri prin care larvele părăsesc gala.
De asemenea, lăstarii atacaţi nu mai cresc şi lemnul nu se mai coace. Forma radicicolă atacă rădăcinile
prin înţepare şi sugere, ţesuturile se deformează, se hipertrofiază, apar nodozităţi şi tuberozităţi şi în 3-6
ani butucul se usucă.
Ca urmare a generalizării altoirii viţei europene pe portaltoi americani pagubele produse sunt
limitate sub fomă de gale pe frunzele portaltoilor, iar în cazul celor produse de forma radicicolă apar în
plantaţiile unde viţa europeană se mai cultivă pe rădăcini proprii.
7
Biologie specie polivoltină, care prezintă două cicluri biologice: unul complet, cu toate formele
morfologice numai pe viţa americană şi pe unii hibrizi producători direcţi şi unul incomplet pe soiurile
europene şi asiatice de viţă-de-vie, dezvoltându-se doar pe rădăcini.
Din oul de iarnă, depus toamna sub scoarţă apare primăvara, în aprilie matca care se fixează pe
frunze de viţe americane sau de hibrizi producători direcţi, unde formează gale pe faţa inferioară a
frunzelor. În gale depune cca. 600 de ouă, iar după 3-5 zile apar larvele, care la rândul lor produc gale,
succedându-se până la 4-5 generaţii de forme galicole. Unele dintre ele, coboară pe rădăcini unde se
înmulţesc prin partenogeneză dând naştere la formele radicicole. În august o parte din acestea dau
naştere la aripate (sexupare), care ies din pământ, zboară şi depun pe viţe două feluri de ouă, unele de
dimensiuni reduse din care apar masculi şi altele mai mari din care apar femele. După împerechere
femele depun sub scoarţă câte un ou, care iernează. Celelalte larve continuă să se dezvolte şi să se
înmulţească partenogenetic, dând naştere la forme radicicole, care iernează în stadiul de larvă.
Măsuri de management
Măsuri preventive
 altoirea soiurilor de viţă europeană pe portaltoi american (Vitis riparia, Vitis rupestris, Vitis
berlandieri)
 cultivarea de soiuri şi hibrizi rezistenţi sau toleranţi
 folosirea de material săditor viticol controlat, liber de filoxeră
Măsuri curative
 metode biologice -forma radicicolă este atacată de acarieni, de Carabidae, Coccinellidae şi
Staphylinidae, iar forma galicolă de acarieni (Trombidiidae), neuroptere (Chrysopidae), tripşi
(Scolothrips acariphagus), ploşniţe (Anthocoridae), coleoptere (Coccinelidae); pe lângă entomofagi se
poate utiliza ciuperca Beauveria bassiana.
 metode culturale: inundarea viilor pentru câteva săptămâni poate reduce nivelul populaţiilor.
 metode mecanice: culegerea frunzelor cu gale primare şi distrugerea lor (în plantaţii mici), în
perioada depunerii ouălor de către fundatrix.
 metode fizice: tratamente cu apă caldă de scurtă durată a butaşilor înrădăcinaţi
IMPORTANT !
Este cel mai periculos dăunător ai viţei-de-vie.

În plantaţiile de portaltoi atacul dăunătorului determină scăderea calităţii coardelor,
reducând producţia de butaşi de portaltoi cu 10-22%.
Înmulţirea dăunătorului este favorizată de cultura viţei-de-vie pe terenuri lutose şi
luto-nisipoase şi defavorizată pe solurile nisipoase.
Cea mai eficientă metodă de control rămâne altoirea soiurilor europene pe viţele
americane.
2.2. Organisme dăunătoare non-carantină la viţa-de-vie
8
2.2.1 Ciuperci
1. Armilaria mellea ( Vahl) Kummer – putregaiul alb al rădăcinilor
2. Botryotinia fuckeliana (de Bary)Whetzel (sin. Sclerotinia fuckeliana), f.c. Botrytis
cinerea Pers. – putregaiul cenușiu al viței-de-vie
3. Botryosphaeria sp. – înnegrirea și moartea brațelor viței-de-vie
4. Coletotrichum gloeosporioides (Penz.) Penz. & Sacc. – antracnoza viței-de-vie
5. Elsinoe ampelina (de Bary) Shear – antracnoza viței-de-vie
6. Eutypa ( Pers.Fr) – eutipoza
7. Greeneria uvicola (Berkeley & Curtis) Punithalingam – putregaiul amar
8. Guignardia baccae (Cavara) Jacz. – falsul putregai negru al viţei-de-vie
9. Guignardia bidwellii (Ellis) Viala&Ravaz – putregaiul negru al viței-de-vie
10. Ilionectria liriodendri (Halleen, Rego & Crous) P. Chaverri & C. Salgado
11. Phomopsis viticola (Sacc) – excorioza viței-de-vie.
12. Physopella ampelopsidis ( Diet. & Syd.) Cumm. & Ramachar – rugina viței-de-vie.
13. Plasmopara viticola (Berk.& Curt) – mana viței-de-vie
14. Pseudopeziza tracheiphila Müll.-Thurg. – boala petelor roșii
15. Roselinia necatrix Prill. (anamorf Dematophora necatrix Hartig) – putregaiul alb al
rădăcinilor
16. Septoria ampelina Berk.et Curt – septorioza
17. Stereum hirsutum – esca sau apoplexia viței-de-vie
18. Uncinula necator (Schw) – făinarea viței-de-vie
9
Armillaria mellea (Vahl) Kummer
Denumire populară: putregaiul alb al rădăcinilor
Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România
Plante gazdă: Vitis vinifera (vița-de-vie) etc
Simptome: Armilaria mellea atacă de regulă vițele bătrâne, slăbite, debilitate şi vițele din plantațiile cu
exces de umiditate în sol. Boala se manifestă în focare care se extind an de an, pe măsura infectării
solului. Identificarea ciupercii se face prin îndepărtarea scoarței de trunchi, deasupra sau sub linia solului
sau pe rădăcinile mai mari. Ciuperca produce un covoraș alb de hife miceliene, între scoarță și lemn (fig.
1). Țesuturile infectate au un miros specific, de ciupercă, atunci când umiditatea crește.
Simptome pe frunze
- depind de vârsta și sensibilitatea plantei;
- în funcție de condițiile de mediu, dezvoltarea bolii poate fi:
 progresivă (declin lent) unde principalele simptome sunt: scăderea vigorii plantei; reducerea
lăstarilor care duce la piticirea plantelor; plantele pitice pot supraviețui un sezon dar frecvent mor
în timpul perioadei de repaus; modificări foliare (frunzele au culoare și formă anormală), respectiv
pot fi mici, de culoare verde închis, prezentând simptome de arsură, se pot ofili și pot să cadă; în
mod obișnuit, într-o plantație există plante cu grade diferite de declin.
 bruscă (apoplexie) - poate avea loc fără a exista simptome pe frunze; apoplexia poate să apară în
perioada de stres hidric sau o dată cu apariția primelor fructe.
Simptome la baza tulpinii

- în stadiu final, hifele miceliene ce colonizează rădăcinile ajung și la zona coletului și pot urca pe
trunchi câțiva decimetri;
- hifele miceliene pot fi observate foarte ușor prin înlăturarea scoarței; uneori hifele miceliene distrug
scoarța și atunci devin mai ușor vizibile;
- plantele afectate prezintă adesea fisuri/leziuni; crăpăturile apar datorită presiunii exercitate asupra
scoarței de către hifele miceliene;
- în perioada rece a toamnei și la începutul iernii, ciuperca produce fructificații pe linia solului, în
jurul trunchiului vițelor infectate.
Simptome pe rădăcini
- în interiorul rădăcinilor se formează la nivelul cambiului, între scoarță și lemn, un miceliu alb, dens,
care uneori formează un tub micelian; învelişul rădăcinilor se brunifică, devine moale și se fisurează
permiţând astfel observarea miceliul ciupercii;
- pe partea exterioară a rădăcinilor se pot forma filamente miceliene dispuse în formă de rețea
(rizomorfe de 1-2 mm în diametru, de culoare negru-mahon).
10
Fig. 1. Atac pe viţă (https://www.stockergarden.com)
Mod de răspândire:
 cu ajutorul materialului de plantare infectat;
 de la o plantă la alta, prin contactul rădăcinilor;
 cu ajutorul echipamentelor și a apei de irigație.
Măsuri preventive
 înlăturarea plantelor infectate cu tot cu rădăcini;
 arderea tuturor resturilor vegetale;
 pe terenurile infectate, cel puțin un an, nu se replantează viță-de-vie.
IMPORTANT!
Măsurile de control și eradicarea bolii sunt complexe și dificile.
11
Fișa măsurilor pentru managementul integrat al
organismului dăunător
Botryotinia fuckeliana (de Bary) Whetzel
(sin. Sclerotinia fuckeliana), f.c. Botrytis cinerea Pers.
Denumire populară: putregaiul cenușiu al viței-de-vie
Plantă gazdă: specie polifagă, atacă un număr mare de plante, inclusiv vița-de-vie.
Simptome: ciuperca atacă frunzele, lăstarii tineri și coardele în timpul forțatului vițelor altoite, strugurii
şi plantele în livezile comerciale.
 pe frunze, atacul se manifestă sub forma unor pete de mărimi variabile, care încep de la marginea
limbului și se extind către centru (fig. 1). Inițial, petele sunt gălbui-clorotice, apoi devin roșietice-
cărămizii, țesutul se necrozează în dreptul lor, moare și pe el apare o pâslă cenușie, fină, formată din
fructificațiile ciupercii. Atacul pe frunze se întâlnește rar în natură, apare mai frecvent la vițele
cultivate în răsadnițe și în sere cu umiditate relativă ridicată;
 pe lăstarii tineri și pe coarde, atacul este de asemenea rar întâlnit în plantații, fiind favorizat de
leziuni produse de grindină sau înghețuri, care produc ruperea scoarței. Pe lăstar apar zone brunificate
care se extind treptat, iar în dreptul petelor apare pâsla cenușie, ca și pe frunze;
 putregaiul cenușiu apare cu mare intensitate pe butașii altoiți în timpul forțatului. Astfel, ciuperca
pătrunsă la noduri sau în secțiune la altoi sau portaltoi determină o înnegrire a lemnului, care se
observă cu ușurință de catre altoitor la masa de altoit, materialul bolnav fiind înlăturat.
 atacul pe struguri produs de putregaiul cenușiu înregistrează pagubele cele mai mari. Primele
simptome apar pe inflorescențe, pe rahis și pe pedicelele florilor, respectiv ale bobițelor după legare.
Ciuperca se instalează în punctele de atac ale moliei strugurilor, pe leziuni produse de mană sau
făinare, pe loviturile de grindină etc. Atunci când climatul este favorabil, atacul evoluează,
inflorescența se usucă parțial sau total și cade (fig. 2). Atacul cel mai frecvent și păgubitor are loc
începând cu pârga, când strugurii conțin zahăr, mediu favorabil pentru dezvoltarea ciupercii. În
toamnele ploioase, boabele încep să se brunifice, se încrețesc, iar la suprafața lor apare pâsla fină de
mucegai cenușiu. De la boabele izolate, mucegaiul se extinde până este cuprins întregul ciorchine,
care putrezește și cade sau se usucă și rămâne pe butuc (fig. 3).
Fig 1. Simptome pe frunze Fig. 2. Simptome pe inflorescențe Fig. 3. Atac pe struguri

(https://www. forestryimages.org)
Mod de răspândire
- în marea majoritate a infecțiilor, ciuperca este prezentă sub forma sa conidiană, Botrytis cinerea;
- transmiterea patogenului se realizează prin formele de rezistență (scleroți) din resturile infectate;
- temperatura constituie factorul determinant în evoluția ciupercii, care se dezvoltă la amplitudini foarte
mari (0-30°C), optimul pentru infecție fiind 18°C. De aici concluzia că, atacul de putregai cenușiu este
posibil în toată perioada de vegetație deoarece limitele de temperatură sunt foarte largi. Chiar și la
12
păstrarea strugurilor în depozite la 0-3°C, procesul de putrezire, deși mai lent, continuă totuși și numai
dacă temperatura coboară sub 0°C, ciuperca nu mai evoluează;
- umiditatea reprezintă al doilea factor important în evoluția atacului. Sporii de Botrytis cinerea nu
germinează dacă apa nu este prezentă și nu rămâne timp îndelungat pe organele susceptibile, sub formă
de picături, picături de sevă sau suc de boabe;
- când umiditatea relativă a aerului este 80-100%, atacul ciupecii evoluează spre putregai umed, pielița
boabelor se degradează și se dezlipește ușor de pe pulpă. Când umiditatea aerului rămâne însă la 20-
30%, pielița se subțiază, dar nu se detașează de pe pulpă, se zbârcește datorită pierderii de apă, iar atacul
ciupercii evoluează către putregai nobil, cu urmări pozitive asupra recoltei de vin.
Măsuri preventive
 pentru materialul săditor:
- dezinfectarea substratului din lăzile de forțare și a coardelor de altoi și portaltoi înainte de altoire;
- depozitarea materialului de altoit în condiții care să preîntâmpine extinderea infecțiilor existente
și producerea altora noi.
 pentru struguri:
- evitarea focarelor inițiale care se formează încă din perioada înfloritului prin efectuarea
tratamentelor adecvate;
- tratamente împotriva moliei strugurilor, care prin leziunile produse la ciorchini pot facilita
infecțiile și astfel creează focare inițiale;
- evitarea umidității excesive în zona ciorchinilor, prin defolierea frunzelor de la baza lăstarilor
sub primele roduri;
- pentru strugurii de masă se recomandă cizelarea ciorchinilor în timpul maturării, eliminându-se
bobițele crăpate, atacate de molii sau cu atac de putregai cenușiu;
- în viile cu atac puternic, strugurii se vor culege și vinifica separat, deoarece boala influențează
negativ calitatea mustului și a vinului;
- în depozitele de păstrare se vor menține temperaturi între -1 și 2°C, pentru a preveni dezvoltarea
ciupercii.
Măsuri curative
metode chimice prin utilizarea următoarele produse de protecţie plantelor: DITHANE M-45 –
0,20% ; FOLPAN 80 WDG – 1,5 kg/ha
Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depășirii limitelor
maxime admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză:
- DITHANE M-45 – 21-28 zile ;
- FOLPAN 80 WDG – 28 zile
IMPORTANT!
Putregaiul cenușiu al viței-de-vie este o boală foarte păgubitoare, producția fiind în mod
curent afectată, cu pierderi de recoltă de la câteva procente în anii puțin favorabili până la
compromiterea totală a recoltei de struguri în anii cu precipitații abundente.
13
Botryosphaeria sp. (sin. Physalospora mutila) (Fries) N.E. Stev
Denumire populară: înnegrirea și moartea brațelor viței-de-vie
Statut: nu este organism de carantină; este prezent în România
Plante gazdă: Vitis vinifera (vița-de-vie)
Simptome:
Organe atacate: tunchiul, brațele butucilor, lăstari, frunze și ciorchini
Este o boală a vaselor lemnoase, identificată în Franța, în anul 1999 (simptomele fiind atribuite
până atunci atacului produs de esca, datorită similitudinii simptomelor foliare) provocată de mai multe
specii de ciuperci, printre cele mai frecvente fiind Botryosphaeria sp.
- în perioada de repaus vegetativ lemnul butucilor bătrâni prezintă aspectul de “braț mort” caracteristic
bolii, de unde și denumirea acesteia de înnegrirea și moartea brațelor.
În secțiune, un braţ afectat prezintă o bandă brun-negricioasă, de câțiva cm lățime. În interiorul
lemnului, ciupercile distrug structurile la nivel celular, blocând parțial sau total circulația sevei (atacul
ciupercilor blochează xilemul, diminuând la început, apoi blocând total circulația apei și a nutrienților
prin plantă).
Daunele se agravează an de an și pot conduce, în final, la uscarea și pieirea butucilor afectați.
- în perioada de vegetație apariția primelor simptome este la sfârșitul lunii mai, pe părțile erbacee ale
plantei, spre deosebire de atacul produs de esca care apare în prima parte a lunii iulie. Pe marginea
limbului apar pete mici roșii (la soiurile roșii) și galbene (la soiurile albe). Cu timpul petele se măresc,
confluează și cuprind toată suprafața frunzei, excepție făcând o bandă verde situată de-a lungul
nervurilor principale. În final frunzele se usucă și cad, lăstarii degarnisiți uscându-se și ei, iar ciorchinii
se stafidesc prematur.
Butucii afectați vegetează slab și uneori unele porțiuni ale butucului nu mai pornesc în vegetație.
Lăstarii infectați cu ocazia tăierilor pot să nu crească în primăvară, sau încep să crească, apoi se
ofilesc rapid și mor. Uneori, unii lăstari pot muri, în timp ce alți lăstari de pe același cordon pornesc în
vegetație si produc frunze aparent sănătoase.
Vițele tinere pot prezenta cancere, decolorări foliare sau striații negre ale xilemului.
Dacă infecția apare înainte de coacere, boabele capătă o colorație maro închis, se zbârcesc și se
usucă.
Sursa de inocul este localizată în plantă sau în resturile rezultate la tăierile în uscat și rămase în
plantație. O altă sursă de contaminare sunt altoii recoltați de la plante mamă infectate dar și portaltoii
infectați.
Factorii favorizanți ai apariției și dezvoltării infecțiilor sunt: seceta, canicula, gerul, umiditatea
relativă a aerului mai mare de 25%, temperaturile optime de 20-300C, forma de conducere, precum și
soiul (foarte sensibile sunt Sauvignon Muscat, Muscat Ottonel, Cabernet Sauvignon).
Diseminarea ciupercilor are loc în perioadele ploioase din primăvară.
Măsuri preventive
• folosirea de material viticol sănătos provenit din plantații de portaltoi și în plantații furnizoare de
coarde altoi libere de ciuperci lignicole;
• limitarea sursei de inocul prin eliminarea și arderea butucilor uscați, precum și a părților de plantă
moarte în perioade fără vânt pentru a nu răspândi sporii ciupercilor;
14
• efectuarea tăierilor în uscat primăvara târziu și în perioade fără precipitații (prin intermediul cărora se
pot răspândi foarte ușor sporii ciupercii);
• evitarea provocării rănilor puternice la tăierile de primăvară și tratarea acestora cu parafină, pastă de
lanolină sau masticuri cicatrizante;
• reformarea butucilor afectati cu ajutorul unui lăstar lacom care crește într-o zonă sănătoasă, doar în
condițiile în care necroza nu a atins încă portaltoiul (identificarea și marcarea cu vopsea a butucilor
infectați trebuie făcută în lunile iulie-august, iar lăstarul lacom se protejează cu un manşon).
Fig. 1. Simptome pe frunze produse de BDA Fig. 2. Secțiune transversală la un butuc atacat de BDA
(http://www.wineland.co.za)
IMPORTANT!
Vița-de-vie este o specie sensibilă la Botryosphaeria sp., boala poate produce pagube în
plantațiile de viță-de-vie bătrâne sau care au trecut prin perioade de stres.
15
Colletotrichum gloeosporioides (Penz.) Penz. & Sacc.
Denumire populară: antracnoza viței-de-vie.
Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România.
Plante gazdă: vița-de-vie (Vitis vinifera).
Simptome
Antracnoza apare pe struguri pe măsură ce se coc și se maturizează. Simptomul inițial al acestei boli
este putrezirea fructelor în vie. Pe boabele infectate, la început, se dezvoltă pete circulare de culoare maro-
roșcat. Ulterior, petele se extind și cuprind întregul bob. Boabele putrezite sunt acoperite cu o masă de
conidii (spori) de culoare somon (fig. 2). Ele rămân atașate de ciorchine (fig. 1) sau cad atunci când
putrezirea este completă. Boabele putrezite sunt zbârcite.
Fructele sunt susceptibile să fie infectate cu C. gloeosporioides în toate stadiile dezvoltare, începând
cu boabele mici, verzi, până la cele coapte, dar simptomul nu se manifestă până la maturitatea acestora.
Ciuperca se dezvoltă bine în sezoanele ploioase cu temperaturi mari. Germinarea sporilor cere o umiditate
relativă crescută și aceștia sunt eliberați numai când există condiții de umiditate ridicată.
Ploile frecvente în perioada de coacere a fructelor și aproape de cules, au ca rezultat pierderi mari de
recoltă. Ciuperca este inactivă în perioadele uscate.
Fig. 1. Atac pe struguri (https://fff.hort.purdue.edu) Fig. 2. Spori (https://ipm.illinois.edu)
Mod de răspândire: de la un an la altul, ciuperca se menține sub formă de miceliu de rezistență în

fructele mumificate și în pedicelele infectate. În perioadele ploioase ciuperca se dezvoltă și este răspândită
cu ajutorul vântului, stopilor de apă și picăturilor de rouă, pe tot parcursul perioadei de vegetație. Cea mai
mare cantitate de spori se dezvoltă primăvara devreme și se diminuează în timpul lunilor de vară.
Măsuri preventive
● îndepărtarea fructelor mumificate căzute pe sol, înainte de pornirea în vegetație ;
● utilizarea în cultură de soiuri rezistente și butași altoiți sănătoși;
● gestionarea corespunzătoare a resturilor de plante infectate și a boabelor putrezite;
● efectuarea la timp a tăierilor în vie a părților de plantă infectate;
● distrugerea buruienilor care pot menține persistența patogenului și pot ajuta la răspândirea acestuia;
● îmbunătățirea circulației aerului prin asigurarea distanței adecvate între plante la plantare.
IMPORTANT!
Ciuperca atacă un număr mare de alte fructe și legume.
16
Elsinoë ampelina (de Bary) Shear
Denumire populară: antracnoza viței-de-vie
Plantă gazdă: Vitis vinifera (vița-de-vie)
Simptome:
Organe atacate: toate organele verzi ale plantei, cu excepția rădăcinilor.
 pe frunze atacul se manifestă prin apariția unor pete mici, la început circulare, brune, de 1-5 mm în
diametru, care se extind treptat, țesutul din dreptul lor colorându-se în brun intens cu o zonă
albicioasă în mijloc, iar pe margini cu o aureolă mai închisă, până la negru-violaceu. Țesuturile
atacate se necrozează, petele devin neregulate, frunzele se perforează, iar în locul țesutului rămân
orificii cu margini unghiulare. La un atac intens, frunzele apar zdrențuite, având aspectul vegetației
după grindină.
 pe pețiolul și nervurile frunzelor apar pete brune, negricioase, cufundate, alungite. Țesutul atacat nu
mai crește și din această cauză se produc torsionări, întregul limb apărând răsucit sau puternic
deformat. La frunzele tinere deformările sunt evidente, ceea ce face ca vârful lăstarilor să prezinte
spre toamnă un aspect ca de ardere cu flacără, de unde și denumirea de antracnoză, antrax sau
cărbune (fig. 1).
 pe lăstarii încă nelignificați apar pete de diferite forme și dimensiuni, brune, cu margini rotunjite
sau unghiuloase. Treptat petele se măresc, confluează, se închid la culoare, iar marginile devin mai
intens colorate, cu reflexe violacee. Țesutul din dreptul lor se necrozează și prezintă depresiuni
evidente, care uneori ajung până la măduvă. În tendința de cicatrizare, țesuturile sănătoase din jurul
petelor formează calus, ceea ce face ca bordurile zonelor de atac să apară proeminente.
 pe ciorchini boala se manifestă prin pete asemănătoare cu cele de pe lăstari, mai mici și diseminate
pe peduncul, rahis și pedicelele boabelor. Când atacul se produce timpuriu, înainte sau după înflorit,
prin mărirea petelor, necrozarea cuprinde toată circumferința pedunculului sau rahisului și, ca urmare,
ciorchinii se usucă și cad parțial sau în întregime.
 pe boabe antracnoza produce pete în tot timpul perioadei de vegetație. Infecțiile timpurii determină
căderea și uscarea boabelor, iar infecțiile mai târzii produc pete brune, rotunjite, circulare sau ovale,
cu un punct albicios în centru și marginile mai închise până la negru (fig. 2).
Fig. 1. Atac pe frunze (https://www.extension.umn.edu) Fig. 2. Atac pe struguri (https://www.extension.umn.edu)
Mod de răspândire
- ciuperca se perpetuează prin fructificațiile sale, prezente pe organele atacate;
- evoluția procesului patologic al antracnozei este în stânsă dependență de factorii climatici, vârsta
țesuturilor infectate, agrotehnica plantațiilor și reacția soiurilor;
- temperatura nu este un factor limitativ în perioada de vegetație, deoarece infecțiile pot avea loc de la
2°C la 32°C. Perioada de incubare variază de la 13 zile la 2°C, până la 4 zile la 32°C;
17
- antracnoza produce pagube mai ales în anii cu ploi abundente. Vara, grindina favorizează răspândirea
ciupercii. Umiditatea atmosferică și apa sub formă de picături, ajută la germinarea conidiilor și
dezvoltarea bolii.
Măsuri preventive
 utilizarea soiurilor rezistente și foarte rezistente;
 dintre măsurile agrotehnice de combatere, tăierile aplicate viței-de-vie reprezintă principala măsură
profilactică, prin care trebuie să se înlăture toate coardele cu leziuni de antracnoză. Supraîncărcarea
butucilor cu coarde de rod este dăunătoare, deoarece, pe de o parte micșorează rezistența plantelor față
de agentul patogen, și pe de altă parte, creează o vegetație prea densă care menține o umezeală în exces
în interiorul tufei, foarte favorabilă atacului;
 operațiile în verde: plivitul, copilitul, cârnitul, dezfrunzitul, sunt lucrări foarte necesare în zonele cu
atac endemic de antracnoză;
 irigarea trebuie să se facă numai pe brazde, nu și prin aspersiune, deoarece aceasta favorizează
menținerea timp îndelungat a picăturilor de apă pe organele susceptibile la antracnoză.
IMPORTANT!
Atacurile de antracnoză sunt mai păgubitoare la soiurile de masă, care, de regulă, sunt mai
sensibile. Strugurii au la maturitate un aspect neplăcut prin forma ciorchinilor și a boabelor,
care se abat de la caracterele de soi, ceea ce le scade valoarea comercială.
18
Eutypa lata (Pers. Fr)
Denumire populară: eutipoza
Plante gazdă: peste 80 specii, majoritatea arbori, cea mai afectată fiind vița-de-vie (Vitis vinifera).
Simptome: butucii atacați prezintă creșteri vegetative slabe, lăstarii anuali prezintă fenomenul de
scurtnodare când aceștia au 25-50 cm lungime, frunzele mici, deformate sau ușor răsucite, clorotice (fig.
1). Frunzele se ondulează în formă în formă de cornet, prezentând necroze marginale, la un atac puternic
apar rupturi ale acestora. Inflorescențele se pot ofili brusc după înflorire, sau formează ciorchini mici cu
boabe neregulate. În secțiune longitudinală prin lemnul butucilor afectați de ciupercă, se evidențiază
necroze specifice în xilem, de culoare brun-cenușie până la brun-violet (fig. 2).
Lemnul crapă în 3 planuri rectangulare, fapt ce explică și ruperea foarte ușoară a ramurilor
atacate când se încearcă rezistența la îndoire. Uneori, simptomele descrise pot fi întâlnite doar pe unul
din brațe ale butucului, dar ulterior, atacul progresează, cuprinzând întreg butucul care intră în declin, în
câțiva ani survenind moartea acestuia. Ciuperca eliberează o toxină în țesutul vascular care provoacă
anomalii în frunze, lăstari și flori/ciorchini. Odată ce o viță-de-vie afișează simptomele, ele se
înrăutățesc în fiecare an până când planta moare după 3-5 sezoane. Cancerul apare, de obicei, în sezonul
3 sau 4 după infecție, în jurul rănilor infectate, însoțit de simptomele frunzelor. În acest stadiu este
posibil să dureze încă 2-3 sezoane pentru ca un braț sau tulpină infectată cu cordon să moară.
Fig. 1. Simptom pe lăstari Fig. 2. Simptom în xilem

(https:// www.plantmanagementnetwork)
Mod de răspândire
Sporii pot fi distribuiți de vânt sau împrăștiati pe vițele vecine cu picături de ploaie. Condițiile
de mediu promovează formarea de spori și eliberarea ciupercii. Apariția bolii este influențată de
precipitații. Reproducerea stromei fungice și dezvoltarea sporilor sunt favorizate dacă precipitațiile sunt
mai mari de 500 mm pe an. Sporii germinează la 2°C - 30°C , temperatura optimă pentru germinare este
de 20°C - 25°C. Apropierea altor culturi care acționează ca gazde pentru ciupercă va crește șansele de
infectare. Totuși, sporii se pot răspândi pe distanțe considerabile, existând dovezi că pot călători la o
distanță de 100 km.
Măsuri preventive
• prevenirea condițiilor de stres din podgorie, deoarece acest lucru face ca viile să fie mai sensibile.
19
• prevenirea infectării rănilor de tăiere şi protejarea prin vopsire sau folosind un dispozitiv elastic de
etanșare a plăgilor.
• evitarea tăierilor în uscat în condiții de ploi, atunci când eliberarea de spori a ciupercilor este foarte
mare.
• reînnoirea viilor infectate; în timpul sezonului, vițele infectate pot fi marcate și în timpul iernii pot fi
tăiate cu 20 cm deasupra punctului de altoire; un lăstar lacom care se dezvoltă în următorul sezon de
creștere poate fi folosit pentru a reînnoi vița de vie; rana în care a fost tăiată vița trebuie să fie acoperită
cu un dispozitiv de etanșare a plăgilor
• îndepărtarea și arderea lemnului infectat; lemnul mort trebuie să fie tăiat în timpul tăierii și ars pentru a
reduce inoculul într-o podgorie.
IMPORTANT!
Eutypa poate fi considerată una dintre cele mai importante boli ale strugurilor de vin, dar
practicile corecte de gestionare și tratamentul preventiv al rănilor de tăiere pot reduce în
mare măsură efectul bolii.
e
}N
20
Greeneria uvicola (Berkeley & Curtis) Punithalingam
Denumire populară: putregaiul amar/apoplexia viței-de-vie
Statut: nu este organism dăunător de carantină;
Simptome:
Toate organele aeriene sunt predispuse la infecții și boala este destul de gravă. Ciuperca infectează
toate părțile verzi ale plantei și atacă țesuturile deteriorate sau aproape de senescență.
Cel mai evident simptom al acestei boli este pe boabe. Ciuperca invadează boabele pornind de la
pedicel și colonizează întreaga boabă inclusiv sâmburii.
Primul simptom este brunificarea și apariția unor leziuni umede brune pe boabele mature, boabele
imature nefiind afectate. Când sunt infectate fructele de culoare deschisă acestea se brunifică, iar cele de
culoare închisă se înroșesc, au aspect lucios și adesea colapsează.
Pe măsură ce ciuperca invadează fructul, leziunile se extind rapid și se dezvoltă un putregai moale.
Pe zonele cu putregai, în condiții de căldură, umiditate și vreme ploioasă, apar sporii (acervuli) de
dimensiune variabilă, negri, contur neregulat, adesea dispuşi în cercuri concentrice ducând la ruperea
învelișului exterior al boabelor, la maturitatea acestora, datorită apariției unor pustule negre (fig. 1).
Rupturile epidermei devin mai puțin evidente după ce organisme secundare invadează suprafața
boabelor.
Sporii formează aceste cercuri înainte ca întreaga boabă să fie afectată (fig. 2). Uneori fructele
acoperite cu aceste acervuli nu se coc, se usucă, se încrețesc, se mumifică, având un gust amărui
pronunțat.
În general, simptomele se dezvoltă după o săptămână după ce sporii invadează boabele sănătoase și
în mai puțin de o săptămână dacă boabele prezintă leziuni. Dacă boabele sunt infectate atunci când sunt
coapte, întreaga boabă va fi infectată și cade înainte de apariția pustulelor. Boabele infectate dar fără
simptome sunt de obicei cele mai amare, și din păcate, ele vor fi recoltate și presate împreună cu boabele
sănătoase, făcând imposibilă comercializarea produselor.
Suplimentar, ciuperca afectează și frunzele (pete mici, adâncite, maro-roșietice cu halou galben),
pețiolii, cârceii, lăstarii tineri, rahisul (axul strugurelui) și pedicelul. Dacă rahisul este infectat și omorât
timpuriu, boabele nu se dezvoltă și rămân atașate de tulpini, în timp ce dacă este infectat la sfârșitul
sezonului, boabele pot cădea de pe ciorchine.
Fig. 1. Acervuli pe fruct (https://www.insectimages.org) Fig. 2. Atac pe fruct (https://ohioline.osu.edu)
21
- material de plantare infectat;
- resturi vegetale, corzi și fructe mumifiate;
- picături de ploaie, păsări și insecte.
Măsuri preventive
 utilizarea soiurilor rezistente;
 înlăturarea resturilor vegetale;
 înlăturarea zonelor afectate de sporii ciupercii precum și a fructelor mumifiate;
 înlăturarea buruienilor;
 înlăturarea lăstarilor suplimentari, pentru a asigura o bună circulație a aerului;
 prevenirea rănirii boabelor prin controlul insectelor, păsărilor și a altor boli ale viței-de- vie;
 cultivarea terenurilor și îngroparea resturilor.
IMPORTANT!
Boala este larg răspândită și este favorizată de creșterea umidității și a căldurii.
22
Guignardia baccae (Cavara) Jacz.
Denumire populară: falsul putregai negru al viţei-de-vie
Statut: nu este organism de carantină, este prezent în România.
Plante gazdă: vița-de-vie.
Simptome:
● pe lăstari şi coarde (fig. 1)
Într-o plantaţie, pe unii butuci, apar lăstari ofiliţi. Aceştia sunt total sau parţial detaşaţi de la
punctul de inserţie pe coardă. La baza acestor lăstari se constată umflarea țesuturilor şi apariţia unor
fisuri longitudinale, deoarece procesul de creştere este împiedicat, ceea ce le dă un aspect măciucat.
Aceeaşi umflătură se observă şi pe coardă la locul de inserţie al lăstarului. Între cele două umflături, de
pe coardă şi de pe lăstar, se formează o zonă de separare. Astfel apare o strangulare a inserţiei, lăstarul
rămânând prins numai printr-o porţiune redusă în centrul inserţiei. Ca urmare, punctul de prindere a
lăstarului pe coardă este foarte fragil şi se detaşează chiar şi la mişcări uşoare. Mai târziu, până în iulie,
greutatea ciorchinilor și vântul vor contribui la ruperea coardelor de la bază.
Toamna sau primăvara, la executarea tăierilor, se constată o fragilitate foarte mare a coardelor de
pe butucii atacaţi. Astfel, coardele se detaşează cu mare uşurinţă când sunt mişcate orizontal cu mâna
precum şi în timpul arcuirilor la legatul pe sârmă sau araci. La ele se observă aceeaşi aglomerare de
calus şi strangularea inserţiei ca la lăstarii erbacei. Ca urmare, butucii se degarnisesc uşor de coarde şi
cepi. La coardele atacate, de regulă, primii 3-5 muguri nu mai pornesc primăvara. Lăstarii apăruţi
din ceilalţi muguri cresc încet şi, din această cauză, butucul, în al doilea an de atac, are lăstarii mai
subţiri şi mai scurţi.
Pe traiectul coardelor, în special la bază, se observă fructificaţiile ciupercii pe scoarţă, în interiorul
unor pete bej, ca puncte mici, negre (picnidii) sau ca ascostromă (peritecie falsă).
Când infecţiile sunt timpurii, la baza lăstarilor se produc destrămări ale scoarţei şi depresiuni în
lemn, de 1-2 cm lumgime, având aspect de ulcere deschise.
Pe frunze apar necroze la nivel de peţiol și nervuri.
Fig. 1. Leziuni pe coardă Fig. 2. Deshidratarea ciorchinilor

(https://www7.inra.fr)
● pe ciorchini şi boabe (fig. 2)
Pe ciorchini, rahisul prezintă adesea leziuni sub formă de pete ovale, brune-roşietice pe care se
observă picnidii ca şi pe lăstari.
Pe boabe, aproape de maturitate, se formează pete brune, unitare, în dreptul cărora pieliţa se
întăreşte. Petele sunt bine conturate şi deliminate printr-o zonă marginală proeminentă în comparaţie cu
restul, în dreptul căreia ţesutul este uşor cufundat. Pe suprafaţa petelor se formează picnidiile.
23
Mod de răspândire
Ciuperca se perpetuează din an în an sub formă de miceliu latent în muguri și la baza coardelor,
peritecii și picnidii şi asce cu ascospori în organele atacate rămase pe plantă sau căzute pe sol. Infecția
începe cu germinarea ascosporilor și a picnidiosporilor, la baza lăstarilor şi a internodiilor învecinate,
penetrând țesuturile interne ale xilemului. Numeroase picnidii mici se formează pe coardele de viță-de-
vie. Picnidiile ciupercii sunt mai mari decât cele de G. bidwellii. În interiorul lor se formează picnospori
alungiţi, uneori uşor curbaţi. Periteciile apar în tot cursul verii, spre deosebire de G. bidwellii la care
forma perfectă apare târziu, toamna. Ascosporii și picnidiosporii sunt purtaţi de vânt și de picăturile de
ploaie. Ploaia joacă un rol important în dizolvarea cirilor care se formează în picnidii. Păsările și
insectele sunt, de asemenea, agenți de dispersie. Boala apare mai frecvent în viile de pe şes cu terenuri
fertile şi umiditate în exces.
Măsuri preventive
• marcarea butucilor în timpul verii, pentru a se urmări atacul pe lăstari şi pe ciorchini.
• executarea tăierilor după începerea „plânsului”;
• primăvara şi toamna, cu ocazia tăierilor, se controlează cu atenţie coardele cu proliferări la bază şi
ulceraţii, care apoi se înlătură cu braţe cu tot şi se distrug prin ardere, ca şi resturile rezultate la tăieri
(ciorchini, cârcei, copilii). Se vor elimina butucii uscaţi şi se vor distruge tot prin ardere, iar locul
rămas în urma scoaterii butucilor infectaţi se tratează cu var nestins.
• arături adânci pentru a antrena în profunzime sursa de infecţie de la suprafaţa solului. Solurile grele şi
umede se întreţin prin înierbare.
• excluderea de la înmulţire a pepinierelor atacate.
Măsuri curative
 metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: TOPAS 100 EC – 0,3
l/ha (se aplică 3 tratamente); FOLLOW 80 WG - 0,9 kg/ha până la BBCH 61 şi 1,8 kg/ha după
BBCH 61.
În perioada de vegetaţie, la aplicarea tratamentelor curente, se va avea grijă să se îndrepte jetul de

substanţe la baza lăstarilor şi asupra ciorchinilor. Pentru a se realiza tratamentele în bune condiţii, se
recomandă defolierea lăstarilor la bază (la primele noduri).
Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele

agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor maxime admise de
pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză
- TOPAS 100 EC-28 zile;
- FOLLOW 80 WG-28 zile
IMPORTANT!
Simptomele cauzate de Guignardia baccae pot fi confundate cu cele produse de Phomopsis
viticola, dar aceasta formează colonii argintii pe coardele de viţă, împânzite cu picnidii mari,
negre și dispersate sau cu Macrophoma flaccida, care produce colonii de culoare bej cu
picnidii mici, numeroase, împrăștiate.
24
Guignardia bidwellii (Ellis) Viala&Ravaz
Denumire populară: putregaiul negru al viței-de-vie

Plantă gazdă: atacă mai multe specii din genul Vitis, inclusiv vița-de-vie
Simptome:
Organe atacate: toate organele verzi ale viței-de-vie: frunze, ciorchini, cârcei și lăstari.
 Pe frunze, atacul se manifestă de regulă pe cele mai bătrîne, începând de la baza lăstarilor, în timp ce
pe frunzele foarte tinere atacul este rar întâlnit. În urma infecțiilor apar pete mici, de 2-3 mm în
diametru, rare (nu depășesc 10 pe o frunză), proeminente, la început gri-plumburii apoi roșii-
cărămizii, care în scurt timp se extind și capătă contururi precise, delimitate printr-o zonă brună-
negricioasă (fig. 1). Forma lor este circulară sau alungită atunci când traversează o nervură.Uneori,
petele pot să conflueze, formând astfel zone mai mari de atac.Țesuturile din centrul petelor se
necrozează și se usucă. Către periferia petelor apar formațiuni punctiforme, brune închis sau
negricioase- fructificațiile ciupercii.
 Pe lăstari, pedunculii frunzelor și pe cercei, boala se manifestă mai rar. Pe aceste organe se
formează pete oval-alungite, în formă de ulcere, de culoare brună-deschis, care evoluează spre negru-
violaceu. În ulcere apar puncte brune- fructificațiile ciupercii (fig. 2).
 Pe struguri, atacul apare după înflorire. Bobițele tinere se brunifică, se usucă și se pot confunda ușor
cu cele atacate de mană. Pe boabele mai mari apar pete în dreptul cărora se formează o ridicătură.
Pata capătă un colorit roșiatic, care, treptat, tinde spre brun-negricios. Evoluția simptomelor pe boabe
este foarte rapidă. Timpul de la primele simptome până la brunificarea boabelor este de 2-3 zile.
Boabele atacate pierd ușor apa, se ofilesc, se zbârcesc și capătă un aspect ridat foarte caracteristic. În
acest timp, pe ele apar fructificațiile ciupercii sub formă de puncte negricioase, cu reflexe violecee.
Când umiditatea aerului este ridicată, boabele încep să putrezească.
Fig. 1. Simptome pe frunze Fig. 2. Simptome pe lăstar

( https://commons.wikimedia.org)
25
Fig. 3 şi 4. Atacul ciupercii pe struguri (https://commons.wikimedia.org)
Mod de răspândire
- ciuperca se perpetuează prin fructificațiile sale, prezente pe organele atacate;
- putregaiul negru al viței-de-vie are un areal restrâns datorită faptului că ciuperca se răspândește numai
în condiții de umiditate abundentă. Lipsa apei împiedică dezmembrarea sporilor și răspândirea lor;
- infecțiile se pot produce numai dacă apa sub formă de picături se păstrează 15-20 de ore pe organele
susceptibile. Aceasta face ca boala să fie răspândită numai în zonele cu regim pluviometric bogat.
Măsuri preventive
 deoarece boala se extinde din focare inițiale, formate primăvara devreme, combaterea trebuie să
înceapă cu stingerea acestor focare. Astfel, toamna sau primăvara, în urma tăierilor se vor înlătura
lăstarii și ciorchinii atacați, care se vor strânge cu grijă și se vor distrugere prin ardere;
 solul se va ara adânc pentru a îngropa frunzele și boabele atacate, care au căzut în timpul perioadei de
vegetație.
Măsuri curative
metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: FOLLOW 80 WG – 0,9
KG/HA până la BBCH și 1,8 kg/ha după BBCH 61, BADGE WG – 2,5 l/ha, TOPAS 100 EC– 0,3 l/ha,
FLINT MAX 75 WG – 0,160 kg/ha, RITUAL – 40-80 ml/hl, MYCLOFIL- 40-80 ml/ 100 l apă în timpul
vegetației de la înflorire, la interval de 10-14 zile, AIRONE SC – 2,5 l/ha tratament preventiv.
 Timp de pauză:
 FOLLOW 80 WG – 28 zile
 BADGE WG – 21 zile
 TOPAS 100 EC– 14 zile
 FLINT MAX 75 WG – 14 zile
 RITUAL – 15 zile
 MYCLOFIL- 15 zile
 AIRONE SC – 21 zile
IMPORTANT!
De regulă, strugurii nu sunt atacați dacă nu au existat întâi pete cu atac pe frunze, de pe care
sporii migrează pe boabe. De aici, concluzia că prin limitarea atacului de pe frunze se micșorează
pagubele pe care boala le produce la ciorchini.
26
Ilyonectria liriodendri (Halleen, Rego & Crous) P. Chaverri & C. Salgado
Forma anamorfă: Cylindrocarpon liriodendri J.D. MacDon. & E.E. Butler
Statut: nu este organism de carantină; nu este prezent în România.
Plante gazdă: vița-de-vie (Vitis vinifera) şi altele.
Simptome. Principalele simptome cauzate de Ilyonectria liriodendri se grupează în două categorii:

● Simptome aeriene
La plantele tinere de viță-de-vie afectate de boală, mugurii se deschid adesea mai târziu sau chiar
nu se mai deschid. Dacă mugurii se deschid, cordiţele tinere au o evoluție slabă și plantele au un aspect
mai degrabă bolnăvicios. Frunzele lor sunt mai mult sau mai puțin decolorate (fig. 1) și se pot veşteji şi
usca brusc în timpul verii, mai ales în timpul unei zile fierbinți și vântoase. De fapt, aceste simptome
aeriene sunt legate de disfuncția părții subterane a plantelor și a butaşilor tineri.
Fig. 1. Atac pe frunze Fig. 2. Atac pe butuc Fig. 3. Atac pe vase

(http://ephytia.inra.fr)
● Simptome subterane
Două simptome foarte specifice pot fi observate pe organele subterane ale viței-de-vie:
- o colorare în brun foarte închis spre negru a bazei rădăcinii principale (a pivotului) la nivelul
primului etaj al rădăcinilor secundare și prezența frecventă a celui de-al doilea etaj de rădăcini
secundare, situat aproape de suprafața solului (fig. 2). Acesta permite plantelor tinere să supraviețuiască
pentru o perioadă scurtă de timp.
- dezvoltarea și extinderea limitată a rădăcinilor de pe primul etaj, adesea paralel cu suprafața
solului, ceea ce indică dificultăți în explorarea solului în profunzime. Rădăcinile sunt adesea mai mult
sau mai puțin necrozate și au o culoare gri-negru. Coaja se sfărâmă ușor (este casantă, friabilă) și o zonă
necrotică maronie se întinde, mai mult sau mai puțin, de la bază (colet) până la punctul de altoire.
Secțiunile transversale realizate în partea necrozată a portaltoiului (fig. 3) indică prezenţa uneia
sau a mai multor leziuni necrotice maronii în lemn, care evoluează de la coajă spre măduvă. În secțiune
longitudinală, se poate observa că acestea variază ca lungime și urmează vasele din lemn. Fenomenul de
tiloză (acoperirea vaselor organelor vegetale moarte) poate însoți aceste simptome.
Distribuția plantelor bolnave în teren poate fi aleatorie, în focare (pe zone) sau pe rânduri.
Mod de răspândire
Biologia ciupercii Ilyonectria liriodendri nu este încă bine cunoscută la vița-de-vie.
Se presupune că aceste specii fungice trăiesc într-o stare latentă în sol și se mențin acolo fără
dificultate, datorită în special structurilor lor de conservare (clamidosporii). Aceştia pot supraviețui pe
numeroase gazde, plante cultivate sau spontane, care asigură persistenţa lor în parcele viticole sau în
vecinătate.
Infecțiile se transmit prin intermediul portaltoiului, căile de pătrundere fiind călcâiul butaşului sau
diferite răni de pe rădăcini. Odată instalate, filamentele de miceliu avansează prin țesuturile lemnoase,
cauzând necroze caracteristice, negre-maronii. Apoi, patogenul produce noi conidii și clamidospori, în
cantități variabile. Primele serii vor contribui în mare măsură la răspândirea bolii.
Plantele contaminate, substraturile reciclate, echipamentele și utilajele care transportă particule de
sol contribuie, de asemenea, la răspândirea bolii.
Această boală legată de sol este foarte dependentă de condițiile culturale, care predispun plantele
tinere la infecții ale rădăcinilor, mai ales umiditatea și condițiile asfixiante ale anumitor soluri. Apare
foarte neregulat în regiunile cu climă temperată sau, mai ciudat, în zonele cu climă caldă, în podgoriile
irigate continuu.
Căldura puternică, specifică zilelor calde de vară, poate juca un rol important în manifestarea
simptomelor. Astfel, aceasta determină evaporarea intensă, care nu poate fi compensată de un aport
suficient de apă, din cauza sistemului radicular bolnav. De aceea, are loc, destul de rapid, o uscare
parțială sau totală a plantei.
Măsuri preventive. Nici o metodă de protecție nu este, în prezent, îndeajuns de eficientă pentru a
combate acest patogen, odată ce a apărut în podgorie. Cu toate acestea, se recomandă viticultorilor
următoarele măsuri:
• realizarea rotației culturilor în pepiniere;
• efectuarea aratului, astfel încât să se obţină o frământare profundă a solului, fără a aduce la suprafaţă
straturile mai adânci) și/sau drenarea solurilor care se compactă uşor; evitarea terenurilor pe care
stagnează apa;
• evitarea irigării excesive;
• evitarea efectuării de lucrări cu plugul sau cu alte utilaje pe terenuri care nu s-au uscat bine şi la aceeași
adâncime, pentru a împiedica formarea hardpanului ("talpa plugului");
• săparea profundă a solului în toamnă și în perioadele uscate;
• săparea unor gropi suficient de largi și adânci înainte de iarnă, pentru a obține un pământ afânat în
jurul rădăcinilor în momentul plantării;
• evitarea îngropării plantelor prea adânc în timpul plantării și plantarea târzie, în soluri grele;
• evitarea utilizarării ustensilelor și a echipamentelor folositeîn parcelele afectate de Ilyonectria
liriodendri în alte parcele, fără a fi mai întâi curățate și dezinfectate;
• desfiinţarea plantaţiilor puternic afectate de boală;
În literatură nu este menţionat nici un portaltoi tolerant sau rezistent la această boală.
IMPORTANT!
Micoza cauzată de Ilyonectria liriodendri afectează plantațiile tinere de viță-de-vie cu vârste
de la 6 până la 8 ani.
Phomopsis viticola (Sacc)
Denumire populară: excorioza viței-de-vie
Plante gazdă: Vitis vinifera (vița de vie)
Simptome: ciuperca atacă frunzele, lăstarii, rahisul, boabele, coardele și mugurii. Pe frunze apar pete
ovale, verde deschis sau clorotice necrozate în centru (zona atacată se poate desprinde apărând aspectul
de ciuruire) de 1-8 mm diametru (fig. 2), cu un halou roșiatic (soiuri pentru struguri negri) sau galben
(soiuri pentru struguri albi). Frunzele afectate se încrețesc adesea de-a lungul nervurilor, iar pe suprafața
lor apar picnidii pustulare negre.
Mugurii bazali sunt adesea afectați, aceștia mor și nu mai pornesc în vegetație.
Lăstarii porniți din muguri afectați cresc debil, au internoduri scurte, iar anul următor se usucă
sau nu rodesc. Pe lăstarii tineri-verzi, pe internodurile aflate aproape de bază, apar pete eliptice care
devin neregulate, închise la culoare, brun-negricioase, acestea se măresc, fuzionează, crapă longitudinal,
se exfoliază (fig. 1).
Inflorescențele tinere afectate se brunifică, se usucă și cad. Pe rahisul ciorchinilor apar leziuni
ovale, brun-roșietice, determinând uscarea parțială sau totală a acestora.
Pe boabe, inițial petele sunt mici, brun închis cu marginile difuze, ulterior petele se măresc și
devin circulare cu un punct albicios catifelat în centru, înconjurat de un halou brun-negricios. În dreptul
leziunilor boabele se zbârcesc, rămân mici și uneori zbârcite, iar pe suprafața lor apar picnidiile
negricioase.
Pe butuc, primăvara apar pete brune la baza coardelor, care evoluează în ulcerații. Atacul estival
produce strangularea coardelor și excoriații ale scoarței.
Fig. 1. Atac pe coarde Fig. 2. Atac pe frunze Fig. 3. Atac pe struguri

(http://www. agric.wa.gov.au) (https://www.plantmanagementnetwork)
Mod de răspândire
Ciuperca iernează ca miceliu de rezistență și picnidii aflate pe lemn sau în muguri dorminzi.
Răspândirea agentului patogen se face prin intermediul materialului infectat și picnospori
transportați de vânt și insecte.
Dispersia naturală (non-biotică) de la plantele infectate este limitată la podgorii și zona din
imediata vecinătate a acestora și este asociată în cea mai mare parte cu tăierea.
Răspândirea pe distanțe mari este asociată cu plantele gazdă, cel mai probabil în timpul
comercializării materialului săditor.
Primăvara, în condiții de umiditate, picnosporii infectează organele verzi ale plantei. Boala este
favorizată de temperaturi 22°C și umiditate relativ ridicată a aerului Primele simptome pe frunze apar
în 3- 4 săptămâni de la infecție. Infecția rahisului- ciorchinelui are loc primăvara și vara în iunie. Infecția
boabelor are loc la scurt timp după înflorire.
Măsuri preventive
 înființarea plantațiilor și completarea golurilor cu material certificat,liber de agenți fitopatogeni.
 aplicarea corectă a lucrărilor de întreținere (tăiat, legat, copilit, prășit, combaterea buruienilor),
 pentru a reduce sursa de infecție din plantație, se recomandă ca lăstarii atacați să fie tăiați și
distruși prin ardere.
 asigurarea unei densități optime a plantelor pentru a permite o bună circulație a aerului.
Măsuri curative
 metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: BISKAINE WG – 2
kg/ha; ANTRACOL 70 WG – 2,0 kg/ha; FOLLOW 80 WG - 0,9 kg/ha până la BBCH 61 şi 1,8 kg/ha
după BBCH; THIOVIT JET 80 WG – 3,0 kg/ha.

produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor
Timp de pauză
-BISKAINE WG -28 zile timp de pauză;
-ANTRACOL 70 WG - 56 zile timp de pauză;
-FOLLOW 80 WG - 0,9 kg/ha-28 zile timp de pauză;
-THIOVIT JET 80 WG - 3,0 kg/ha-28 zile timp de pauză.
IMPORTANT!
În În anii cu condiții meteo favorabile boala poate produce pierderi până la 30% din producție!
Physopella ampelopsidis (Diet. & Syd.) Cumm. & Ramachar
Denumire populară: rugina viței-de-vie.
Statut: nu este organism dăunător de carantină; nu este prezent în România. Este răspândit în: Rusia,
Taiwan, Japonia, China, Tailanda, India, Indonezia, Malaezia, Sri Lanka, America de Nord, America de
Sus, Indiile de Vest, Filipine, Corea, Myanmar, Nepal.
Simptome
Pe fața inferioară a frunzelor și ocazional pe pețioli, lăstarii tineri și coardele principale, apar
pustule mici, galbene, cu uredospori, împrăștiate sau compact distribuite. Pe unele soiuri se dezvoltă pete
brun-necrotice pe partea superioară a frunzelor, opus pustulelor cu uredospori de pe partea inferioară a
acestora. Pustulele apar, în primul rând, pe frunzele mature. Infecțiile severe cauzează defolieri premature
și reduc creșterea în sezonul respectiv. În stadii avansate de dezvoltare ale bolii, teleutosporii ciupercii
apar ca mici proeminențe de culoare brună până la brun-închis, aproape de pustule sau în interiorul
acestora.
Uredosporii nu infectează frunzele tinere în care celulele stomatice nu sunt bine dezvoltate.
Teleutosporii, de obicei, se dezvoltă când vremea devine mai rece, iar în regiunile temperate apar
toamna târziu.Temperatura optimă de dezvoltare a ciupercii este cuprinsă între 15°-20°-25°C.
Infecțiile puternice cauzează îmbătrânirea timpurie și căderea frunzelor, ceea ce conduce la
slăbirea plantelor, scăderea producției și a calității fructelor. Pentru a se dezvolta o epidemie este necesar
un nivel crescut al umidității pe timpul nopții.
Mod de răspândire
În mod natural ciuperca este răspândită cu ajutorul curenților de aer. În mod accidental răspândirea
acesteia se poate realiza cu ajutorul hainelor contaminate sau prin introducerea ilegală a plantelor
infectate.
Fig. 1. Simptome pe frunze Fig. 2. Uredospori.

(http://www.padil.gov.au)
Măsuri preventive
● îndepărtarea frunzelor infectate și celor rămase pe sol, în timpul iernii sau primăvara devreme;
● utilizarea pentru plantare a soiurilor rezistente sau imune la rugina viței-de-vie;
Plasmopara viticola (Berk.& Curt)
Denumire populară: mana viței-de-vie

Statut: nu este organism dăunător de carantină, prezent în România
Plante gazdă: viță-de-vie (Vitis vinifera)
Simptome: mana viței-de-vie atacă toate părțile verzi ale plantei: frunze, lăstari, cârcei, ciorchini, boabe.
 frunzele sunt atacate în toate stadiile de dezvoltare, petele de mană pe frunze având aspect variat în
funcție de momentul când se produce infecția. Petele sunt de culoare galben-untdelemnie, primăvara,
au contur difuz, cu dimensiuni ce variază de la câțiva mm la câțiva cm (stadiul petelor untdelemnii).
Centrul acestor pete se brunifică cu timpul, frunzele capătă un aspect uscat (stadiul de asuri pe
frunze). Pe partea inferioară a frunzei în dreptul petelor se constată prezența unui puf albicios, alcătuit
din miceliul și sporii ciupercii (fig. 1). În funcție de condițiile climatice (temperatura ridicată în jur de
20-22°C și umiditate accentuată), ce determină o evoluție rapidă, faza de pete untdelemnii nu mai
apare, iar frunzele nu mai prezintă pe fața inferioară acel puf albicios, caracteristic. Toamna, frunzele
sunt mai rezistente, iar în urma infecțiilor apar pete mici, colțuroase de 1-2 mm diametru, în dreptul
acestora țesuturile se brunifică, în timp ce restul frunzei rămâne de culoare verde. Aceasta formă de
atac se numește „pete de mozaic”.
 pe lastarii ierbacei și cârcei atacul se prezintă sub forma unor pete alungite de culoare brună, care
pe timp umed se acoperă de un puf albicios, constituit din masa de miceliu cu sporii. Atacul pe
lăstarii mai evoluați și lignificați apare sub forma unor pete alungite de culoare brună, ce apar în
preajma nodurilor, în dreptul cărora scoarța este moartă. Coardele atacate nu se maturează.
 pe ciorchinii tineri atacul poate fi puternic în anii cu precipitații abundente. Este atacat pețiolul,
rahisul cu toate ramificațiile și pedicelele boabelor, până când aceștia încep să se lignifice. La fel ca
la lăstari și la cârcei apar pete de decolorare, în dreptul cărora se formează o masă abundentă de pâslă
gri-albicioasă, formată din conidiofori și conidii. Atunci când atacul se produce înainte, în timpul sau
imediat după înflorit înflorescența în totalitate se acoperă de o pâslă de fructificații și capătă un aspect
gri-albicios. Bobițele tinere neacoperite de stratul ceros se acoperă cu un puf albicios format din
miceliu și spori (fig. 2), infecția continuă la boabe și după ce acestea sunt acoperite de stratul ceros și
sunt mai mari (fig. 3), ciuperca pătrunzând pe la codița bobului sau prin diferite răni produse de
insecte sau grindină. Dezvoltarea pufului albicios (miceliu şi spori) este rapidă (6-10 ore) dacă
umiditatea atmosferică este ridicată (95-100%) și temperatura este cuprinsă între 18-24°C. Toamna în
frunzele mozaicate, ciuperca formează organele de rezistență și de iernare.
Fig. 1. Atac pe frunze Fig. 2. Miceliu pe fructe Fig. 3. Fruct atacat

(https://commons,wikimedia.org) ( https:// www6.bordeaux-aquitaine.inra.fr) (https://wwwshutterstock.com)
Mod de răspândire: spre toamnă, după efectuarea ultimei contaminări secundare, ciuperca formează
sporii de rezistență, sub forma cărora ciuperca iernează. Ciuperca supraviețuiește peste iarnă în principal
ca oospori în frunzele căzute, deși poate supraviețui ca miceliu în muguri și în frunzele rezistente, acesta
din urmă în regiunile cu ierni blande. Oosporii supraviețuiesc cel mai bine în straturile de suprafață ale
solului umed; supraviețuirea este puțin afectată de temperatură. Oosporii germinează în apă în primăvară
imediat ce temperatura ajunge la 11 ° C pentru a produce un sporangiu din care apare dispersia primară a
zoosporilor prin stropi de ploaie. Mana la viţa-de-vie este favorizată de toți factorii care asigură
conținutul de umiditate al solului, al aerului și de planta gazdă. Ploaia este factorul principal care
promovează epidemiile, iar temperatura joacă un rol minor prin întârzierea sau accelerarea dezvoltării
bolii.
Măsuri preventive
- drenarea terenurilor care rețin puternic apa;
- efectuarea arăturilor adânci pentru îngroparea frunzelor mozaicate care conțin oospori;
- distrugerea buruienilor;
- reducerea surselor de inocul;
- înlăturarea şi distrugerea frunzelor atacate, rămase pe plantă sau căzute pe sol.
Măsuri curative
 metode chimice prin aplicarea următoarele produse de protecţie a plantelor: DRAGO 76 WP – 2,0
kg/ha; PROFILER 71,7 WG-2,25-2,5 kg/ha; VITRA 50 WP -1,5 -2,0 kg/ha; CUPROXAT FLOWBLE
4 l/ha-5,3 l/ha; DITHANE NEOTEC 75 WG – 0,20%; DELAN PRO 3- 4 l/ha; CALIZI -1 l/ha;
MAGMA TRIPLE – 0,9 – 3,0 kg/ha; MYCOGUARD 500 SC – 2,0 l/ha; AIRONE SC – 2,5 l/ha;
VONDOZEB - 0,2%; VONDOZEB 75 DG – 0,2%; FLOWBRIX – 2,5 l/ha; PROFILUX – 2,5 kg/ha;
ALFIL DUPLO -300-500 g/hl apă; ALFIL WP -250-300 g/hl apă; ALFIL WG – 25- 300 g/hl apa;
SPHINX EXTRA – 1,5 – 1,6 kg/ha; MOXIMATE 725 WG – 2,5 kg/ha; MOXIMATE 725 WP – 2,5
kg/ha; CICLO-R Liquido – 0,4%; AMPEXIO – 0,5 kg/ha; PERGADO D – 2,0 l/ha; FOLLOW 80 WG
– 0,9 kg/ha până la BBCH 61 şi 1,8 kg/ha după BBCH 61; MELODY COMPACT 49 WG – 1,5 kg/ha;
RIDOMIL GOLD MZ 68 WG – 2,5 kg/ha; WINNER M 80 – 2,0 kg/ha; POLYRAM DF – 0,2 %;
BADGE WG – 2,5 l/ha; PERGADO F – 2,5 kg/ha; VALIS M -2,0 kg/ha (struguri pentru vin); LIETO –
0,40 kg/ha.

agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una din cauzele depășirii limitelor maxime admise de
pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză
-DRAGO 76 WP-28 zile; PROFILER 71,7 WG-28 zile; VITRA 50 WP-21 zile; CUPROXAT
FLOWBLE-21 zile; DITHANE NEOTEC 75 WG-28 zile; DELAN PRO-42 zile; CALIZI-21 zile;
MAGMA TRIPLE-28 zile; MYCOGUARD 500 SC-28 zile; AIRONE SC-21 zile; VONDOZEB -28
zile; VONDOZEB 75 DG-28 zile; FLOWBRIX-21 zile; PROFILUX-56 zile; ALFIL DUPLO-28 zile;
ALFIL WP-28 zile; ALFIL WG-28 zile; SPHINX EXTRA-28 zile; MOXIMATE 725 WG-28 zile;
MOXIMATE 725 WP-28 zile; CICLO-R Liquido-56 zile; AMPEXIO-21 zile; PERGADO D-42 zile;
FOLLOW 80 WG-28 zile; MELODY COMPACT-21 zile; RIDOMIL GOLD MZ-28 zile; WINNER M
80-28 zile (volum redus de apă);63 zile (volum mare de apă); POLYRAM DF-56 zile; BADGE WG-21
zile; PERGADO F-21 zile; VALIS M-28 zile(struguri pentru vin ) -70 zile (struguri de masă); LIETO-7
zile.
IMPORTANT!
Pagubele produse de mană se reflectă asupra calității recoltei, strugurii au conținut scăzut de
zahar, aciditate mai mare, iar vinurile sunt mai sărace în extract, se conservă mai greu și sunt
supuse unor boli specifice: băloșire, casare, oțetire.
Pseudopeziza tracheiphila Müll.-Thurg.
Denumire populară: boala petelor roșii (rujeola).

Simptome: boala petelor roșii este o boală cu evoluție rapidă, urmările grave evidențiindu-se în prima
jumătate a perioadei de vegetație.
Pe frunze
Este o boală specifică pentru frunzele viței-de vie. Infecțiile timpurii pot apărea pe primele șase
frunze ale lăstarilor tineri, din care rezultă pierderi minore.
În atacurile de primăvară, pe frunze, mai ales pe cele de la baza lăstarilor, apar pete rare, de
forme variabile, spre marginile limbului (fig. 1). La început petele sunt mici, apoi se extind și ocupă o
mare parte din limb. Inițial, leziunile sunt de culoare galbenă care, pe măsura extinderii bolii, devin de
culoare galben-cenușiu la soiurile de vin alb și roșu aprins spre roșu-brun la soiurile de vin roșu. Odată
cu extinderea petelor, frunzele se înroșesc, se necrozează și adesea se zdrențuiesc (fig. 2). În centrul
leziunii se dezvoltă o necroză brun-roșiatică, lăsând doar o margine subțire de țesut de culoare galbenă
sau roșie între zona verde și cea necrozată a frunzei. Leziunile sunt în mod tipic limitate de nervurile
principale și de marginile frunzei și pot avea o lățime de câțiva centimetri. În ansamblu, butucii cu atac
puternic au aspectul de ars cu flacără. Când atacul este timpuriu și frunzele au pierdut o mare suprafață
de asimilare, acestea cad, iar butucul rămâne puternic defoliat încă din luna iunie. Adesea, târziu în
vegetație, apar simptome atipice, pete mici sau decolorări dispersate pe suprafața frunzei. Infecțiile târzii
pot afecta până la 10-12 frunze pe lăstar și pot determina defolieri severe.
Pe inflorescențe
Un atac sever în primăvară, determină o uscare în masă a inflorescențelor, astfel că butucii pot rămâne
total degarnisiți de rod. Când atacul este tardiv se produce o ofilire a strugurilor, mulți se usucă și cad,
cei care rămân sunt mici, bobițele nu ajung la mărimea normală, nu acumulează zahăr suficient, iar
recolta este mică și de calitate inferioară. Un nivel ridicat al infecției pe parcursul înfloririi, poate
determina pierderi de recoltă în proporție de 80-90 %.
Fig.1. şi 2. Simptome pe frunze (http://www.agro.basf.ro)
Mod de răspândire
Ciuperca se răspândește exclusiv prin frunzele infectate în anul precedent și rămase pe sol. În
funcție de vreme, ascosporii ciupercii–sursa primară de inocul, pot fi prezenți tot timpul anului. Ploile
puternice și prelungirea perioadelor umede, favorizează infecția și conduc către îmbolnăviri severe.
Măsuri preventive
● adunarea și distrugerea prin ardere a resturilor de frunze infectate rămase pe sol;
● efectuarea aratului adânc pentru îngroparea resturilor de frunze infectate;
● conducerea viilor în forme înalte, pentru evitarea contactului lăstarilor și frunzelor cu solul;
● efectuarea de tratamente chimice preventive, începând de la apariția primelor frunze (stadiul de 3-4
frunze);
● repetarea tratamentelor chimice, de 3-4 ori, la intervale de 7-10 zile;
● efectuarea de tratamente la culturile atacate anul anterior.
Măsuri curative
● efectuarea stropirilor mai târziu, în vegetație, pentru controlul bolii petelor roșii, pot fi combinate cu
cele împotriva făinării.
● efectuarea de tratamente cu următoarele produse de protecţie a plantelor:
- AIRONE SC – 2,5 l/ha (tratament preventiv)
- MANFIL 75 WG – 1,8-2,1 kg/ha
- BADGE WG – 2,5 l/ha
Timp de pauză:
- AIRONE SC – 21 zile
- MANFIL 75 WG – 28 zile
- BADGE WG – 21 zile
IMPORTANT!
Sunt necesare prevenirea apariției infecției și protecția plantelor mai ales pe parcursul
perioadei de înflorire.
2.2.2.Bacterii
Condițiile din sol și prezența apei care supun temporar la stres vița-de-vie, reprezintă factori
importanți în ceea ce privește infecția.
1.
al organismului dăunător Rosellinia necatrix Prill.
(anamorf Dematophora necatrix Hartig)
Denumire populară: putregaiul alb al rădăcinilor
Statut: nu este organism dăunător de carantină; a fost semnalat în trecut, în ultimi ani nu a mai fost
depistat.
Plante gazdă: polifag, atacă şi vița-de-vie (Vitis vinifera)
Simptome: ciuperca atacă , de regulă, viţele bătrâne, slăbite, debilitate, în plantații cu exces de umiditate
în sol. Plantele atacate prezintă o debilitate progresivă până la pieirea completă. Plantele atacate nu se
dezvoltă normal, frunzele se îngălbenesc, lăstarii nu se dezvoltă normal și sunt distruși de ger. În 2-3 ani de
la apariția primelor simptome, planta moare. Boala se manifestă în focare, care se extind an de an, pe
măsura infestării solului
Frunzele rămân atașate la plantele care mor rapid. Vița-de-vie se degradează treptat, ofilirea este
obișnuită și pot apărea lăstari de la bază. Vițele moarte pot fi trase cu ușurință din sol din cauza
deteriorării severe a rădăcinilor. Frecvent, plantele se rup la nivelul solului, unde ciuperca a slăbit
lemnul. Scoarța, putrezită în parte, se desprinde ușor de pe lemn. Într-un stadiu avansat lemnul este
alterat și se brunifică.
La nivelul rădăcinii, este posibil să existe o lichefiere neagră. Sub scoarță se observă filamente
miceliene albicioase, care pătrund prin razele medulare și dau lemnului un aspect spongios (fig. 1).
Rădăcinile invadate poartă la exterior un înveliș alb, abundent format din hifele albe ale ciupercilor.
Pe aceste rădăcini învelișul pâslos de culoare albă, devine apoi brun – negricios, sub forma unor
cordoane subțiri numite rizomorfe dispuse ca o pânză de păianjen. Rădăcinile plantelor atacate se
înnegresc și devin spongioase. Pe rădăcinile atacate se pot forma și scleroți, sub forma unor corpușoare
mici, tari, negre.
Ciclul epidemiologic al bolii: ciuperca crește în sol, utilizând ca hrană rădăcinile pe care le-a ucis,
fiind favorizată de umiditatea și materialul organic din sol.
Ciuperca rezistă la uscare şi poate rămâne viabilă în bucăți de lemn uscate în aer în laborator
timp de mai mulți ani. Se dezvoltă optim la 22-28°C, dar nu crește la 31 °C.
Fig. 1. Filamente miceliene (http//www.botanistii.ro)

Mod de răspândire
- prin contactul rădăcinilor și prin rizomorfe de la o plantă la alta;
- prin materialul săditor infectat;
- transmiterea patogenului se realizează prin picnidii sau miceliu din resturile infectate;
- sporii ciupercii sunt împrăștiați de la o plantă la alta prin apa de ploaie, irigații, curenți de aer sau
insecte;
- perioadele lungi cu temperaturi crescute și umiditate mare în aer, constituie condițiile ideale pentru
dezvoltarea bolii și răspândirea ciupercii.
Măsuri preventive
 utilizarea de portaltoi rezistenți;
 controlul materialului de plantare și analizarea exemplarelor suspecte. Este necesar să se observe
microscopic caracterele miceliului care este specific pentru Rosellinia necatrix (umflăturile
piriforme în dreptul septelor).
Măsuri curative
 eliminarea plantelor atacate din cultură.
IMPORTANT!
Putregaiul alb al rădăcinilor este o boală frecventă în plantațiile și pepinierele de viță-de-
vie. În solurile ușoare, nisipoase, putregaiul alb se întâlnește mai rar.
Septoria ampelina Berk.et Curt
Denumire populară: septorioza (melanoza) viţei-de-vie
Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România
Plante gazdă: viță-de-vie (Vitis vinifera,Vitis rotundifolia, Vitis riparia)
Simptome: atacul ciupercii este frecvent mai ales la vițele americane, însă se poate întâlni și la hibrizii
producători direcți, precum și la vițele indigene. Septorioza se manifestă pe frunzele de viță- de-vie prin
apariţia unor pete de dimensiuni variabile, ușor rotunjite sau colțuroase, adesea confluente, roșietice sau
purpurii, cu o zonă marginală mai închisă la culoare, pe ambele fețe ale limbului (fig. 1 şi 2). Țesutul
din dreptul petelor se necrozează și prezintă puncte negricioase pe ambele fețe –picnidii cu picnospori.
Ciuperca se dezvoltă în țesuturile frunzelor atacate, ocupând spațiile intercelulare. Miceliul ciupercii
este constituit din filamente ramificate, septate, împletite.
Fig. 1. Simptom de atac (https://m.agro.basf.it)
Fig. 2. Frunze infestate (http://www.ipm.msu.edu)
Mod de răspândire: perpetuarea ciupercii se face sub formă de miceliu și picnidii rămase pe frunzele
atacate din anul precedent.
Măsuri preventive
 executarea corectă a lucrărilor solului şi a celor în verde
 limitarea sursei de infecţie prin îngroparea resturilor vegetale prin arătură adâncă.
IMPORTANT!
La soiurile de portaltoi şi hibrizi producatori direcți, la care nu se fac tratamente împotriva
manei, sunt necesare tratamente, la apariția primelor pete, cu preparate cuprice sau de
sinteză organică.
Stereum hirsutum (Wild.) Pers.
Denumire populară: esca sau apoplexia viței-de-vie
Plante gazdă: Vitis vinifera ( vița de vie)
Simptome: ciuperca atacă: tunchiul și brațele butucilor bătrâni.

Este o boală a vaselor lemnoase (atacul ciupercilor blochează xilemul, diminuând la început și
apoi blocând total circulația apei și a nutrienților prin plantă), provocată de mai multe specii de
ciuperci, printre cele mai frecvente fiind Stereum hirsutum. Acestea afectează grav lemnul butucilor
bătrâni și aflați în declin sau care au trecut prin perioade de secetă, temperaturi extreme (caniculă,
ger), cu o aprovizionare defectuoasă cu elemente nutritive, sau care au fost plantați pe soluri grele și
cu drenaj defectuos.
În perioadele umede din an pe butucii infectați se pot dezvolta corpuri fructifere ale ciupercilor
de diferite forme și mărimi.
Boala poate avea o forma acută, denumită apoplexia, sau o formă lentă manifestată pe frunze,
denumită marmorarea frunzelor.
- Apoplexia este cea mai gravă formă de manifestare a bolii, apărând în general în lunile iulie și
august, perioade secetoase și caniculare, când are loc o ofilire bruscă a frunzelor și uscarea întregului
butuc într-o perioadă foarte scurtă de doar câteva zile. Frunzele încep să-și piardă turgescența și să se
usuce de la marginea limbului către bază, cad prematur, butucul rămânând degarnisit. Ciorchinii de
struguri se veștejesc și se brunifică și rămân atașați pe coarde o perioadă de timp.
Boala se manifestă la butuci solitari, atacul în focare fiind foarte rar observat.
- Marmorarea frunzelor începe să se manifeste în a doua parte a lunii iunie, apărând la început
pe frunzele de la baza butucului, sub forma unor pete izolate, mici, clorotice (la soiurile albe) sau
roșietice (soiurile roșii), dispuse neregulat, între nervurile principale. Petele încep să se necrozeze și
prezintă un halou galben între zona verde și cea necrozată. Necroze apar și pe marginea frunzelor,
atacul fiind mai accentuat pe frunzele de la baza lăstarilor (fig. 1).
Butucii afectați vegetează slab și uneori unele porțiuni ale butucului nu mai pornesc în vegetație.
Simptomele apar an de an, fiind mai evidente în anii secetoși și caniculari.
Vara în perioadele de secetă și cu vânt, pe fondul unei evapotranspirații crescute, lăstarii și
frunzele încep să se ofilească, începând de la vârf spre bază, strugurii întâi se ofilesc, apoi încep să se
stafidească, având un aspect brun roșcat.
Pe boabe, chiar înaintea intrarii în pârgă, apar pete punctiforme, de culoare brună sau brun-
violacee (fig. 1). Pete asemnătoare apar și pe rahis și pedicele. Boabele își pierd turgescența și încep
să se stafidească. Uneori se poate produce mumifierea lor, precum și o crăpare longitudinală a
boabelor infectate, care apoi sunt atacate de insecte și putregaiuri.
Lemnul butucilor la interior are un aspect spogios, de culoare alb-gălbuie, înconjurat de leziuni
necrotice profunde, care secretă un exudat gomos la tăiere. Miceliul ciupercii descompune lemnul pe
care îl face să putrezească. Atacul avansează an de an, formând zone anuale de atac (fig. 1), iar
atunci când a cuprins întreaga circumferință a butucului se produce uscarea apoplectică a plantei.
Contaminarea se produce cu ajutorul plantelor la care altoii sunt recoltati de la plante mama
infectate, prin intermediul rănilor provocate de tăierile de primavară sau prin leziunile provocate de
diverse lucrări.
Factorii favorizanți ai apariției și dezvoltării infecțiilor sunt: seceta, canicula, gerul, umiditatea
relativă a aerului mai mare de 25%, temperaturile optime de 20-300C, forma de conducere (Guyot
este cea mai favorabilă), precum și soiul (foarte sensibile sunt Muscat Ottonel, Sauvignon, Cabernet
Sauvignon).
Contaminarea prin bazidiospori este foarte rar întâlnită, dar nu trebuie neglijată deoarece
constiuie sursa de infecție aflată pe lemnul mort din pădurile periferice plantațiilor viticole.
Măsuri preventive
• folosirea de material viticol sănătos provenit din plantații de portaltoi și plantații furnizoare de
coarde altoi libere de ciuperci lignicole;
• limitarea sursei de inocul prin eliminarea și arderea butucilor uscați, precum și a părților de plantă
moarte în perioade fără vânt pentru a nu răspândi sporii ciupercilor;
• evitarea excesului de azot și a lipsei de apă;
• efectuarea tăierilor în uscat primăvara în perioade fără precipitații;
• evitarea provocării rănilor puternice la tăierile de primăvară și tratarea acestora cu masticuri;
• după efectuarea tăierilor în uscat tratarea vițelor pentru evitarea infectării cu ciuperci lignicole;
• reformarea butucilor cu ajutorul unui lăstar lacom care crește într-o zonă sănătoasă, doar în
condițiile în care necroza nu a atins încă portaltoiul (identificarea și marcarea cu vopsea a butucilor
infectați trebuie făcută în lunile iulie-august, iar lăstarul lacom se protejează cu un manşon). Succesul
reformării butucilor este de 75% la vițele care au până la 25 de ani.
Fig. 1. Simptome cauzate de diverşi patogeni lignicoli: A-cancer, B- Eutypa lata, C, D, E- esca, F-putregai alb
(https://link.springer.com)
IMPORTANT!
Vița-de vie-este o specie sensibilă la Stereum hirsutum, boala poate produce pagube mari în
plantațiile bătrâne sau care au trecut prin perioade de stres.
Uncinula necator (Schw)
Denumire populară: făinarea viței-de-vie
Simptome: ciuperca atacă frunzele, lăstarii tineri, ciorchinii și boabele, din primăvară până toamna
târziu.
Pe frunze se observă un miceliu fin, ca o pânză de păianjen, cu aspect prăfos, ce se întinde
formând pete albicioase pe ambele suprafețe ale limbului (fig. 1 şi 2). Sub pâsla de miceliu, țesuturile
se brunifică sau se înroșesc puțin, dar frunzele nu cad decât spre toamnă.
Lăstarii nelignificați, prezintă aceleași pete albicioase, uneori prăfoase, sunt opriți din creștere,
iar frunzele se încrețesc.
Atacul pe ciorchini face ca aceștia să se brunifice și apoi să se usuce pe timp de secetă. Pâsla
miceliană acoperă și bobițele care, ca urmare a măririi volumului, de multe ori crapă, iar conținutul
acestora se scurge în afară, oferind un mediu excelent pentru dezvoltarea altor ciuperci. Pe timp
secetos, bobițele se usucă, semințele ies în evidență, iar ciorchinii distruși în totalitate, au miros de
mucegai (fig. 4).
În toamnele ploioase, bobițele atacate de făinare sunt acoperite cu putregai cenușiu (Botrytis
cinerea), pagubele putând fi foarte mari. Spre toamnă, pe pâsla miceliană și pe organele parazitate se
constată uneori prezența fructificațiilor de rezistență, care apar ca niște puncte mici, de culoare
neagră. Atacurile târzii de pe bobițele ajunse la maturitate le depreciază calitativ strugurii, la suprafața
acestora formându-se numeroase pete brune.
Fig. 1. Simptom pe partea superioară a frunzei Fig. 2. Simptom pe partea inferioară a frunzei
(http://www.lodigrowers.com) (http://www. Phys .organisation.California)
Fig. 3. Simptom pe inflorescenţe Fig. 4. Simptom pe fructe

(http://www.viarural.com) (http://www.plantmanagementnetwork.org)
Mod de răspândire
Ciuperca iernează ca miceliu de rezistență care poate rămâne pe coarde sau mai frecvent în
solzii mugurilor. Primăvara, odată cu pornirea în vegetație a viței-de-vie, miceliul începe să
vegeteze, se extinde și diferențiază conidiofori și conidii prin care se realizează infecțiile primare.
Boala este favorizată de temperaturi mai ridicate, în jur de 20-25°C, când perioada de incubație este
de 7-10 zile, situație des întâlnită în verile secetoase. După ce infecțiile s-au produs, evoluția bolii
este favorizată de temperaturi cuprinse între 18-25°C și de o umiditate relativă moderată a aerului,
când atacul pe ciorchini și boabe produce pagube deosebit de mari. Sporii nu germinează în
picăturile de apă, iar ploile abundente împiedică evoluția bolii, cât și efectuarea de noi infecții prin
spălarea sporilor. Soiurile de viță-de-vie cu coaja boabelor subțire, cu ciorchinii cu boabe dese și
albe sunt mai sensibile decât cele cu pielița groasă și boabe colorate.
Măsuri preventive
 înființarea plantațiilor de viță-de-vie se va face în zone cu expoziție luminoasă și o bună
circulație a aerului, iar rândurile de vie să fie orientate astfel încât să beneficeze de acești factori,
deoarece s-a constatat că lumina puternică inhibă germinarea conidiilor ciupercii, spre deosebire de
lumina difuză care favorizează dezvoltarea bolii.
 aplicarea corectă a lucrărilor de întreținere (tăiat, legat, copilit, prășit, combaterea buruienilor),
cât și administrarea îngrășămintelor în complex cu evitarea azotului în exces.
 pentru a reduce sursa de infecție din plantație, se recomandă ca lăstarii atacați să fie tăiați și
distruși prin ardere.
Măsuri curative
 metode chimice prin aplicarea următoarele produse de protecţie a plantelor: FOLICUR SOLO
250 EW- 0.4 l/ha; FOLIMORF- 2 kg/ha – tratament de prevenție la apariția primelor frunze; FLINT
MAX 75WG- 0,160 kg/ha; CALIZI -1 l/ha; RITUAL- 40-80 ml/hl; MYCLOFIL 40-80ml/100 l apă
în timpul vegetației de la înflorire la interval de 10-14 zile; TEBUSTAR EW- 0,4 l/ha; LUNA
EXPERIENCE 400 SC- 0,375L/ha; TOLEDO – 0,250 l/ha;TOPAS 100 EC -0,3-0,5 l/ha; RIZA 250
E-0,38 l/ha; SULFOLAC 80 WG- 3,0 kg/ha;TOPSIN 70 WDG -1,0 kg/ha; TOPSIN 500 SC- 1,5
l/ha; IMPACT 25 - 0,15 l/ha; MISHA 20 EW- 0,225 l/ha; KUSABI 300 SC 0,15 -0,3 l/ha; THIOVIT
JET 80WG - 3,0 kg/ha; KUMULUS DF- 0,3%.
Timp de pauză
FOLICUR SOLO 250 EW - 35 zile; FOLIMORF- 28 zile; FLINT MAX 75WG- 14 zile; CALIZI -
21 zile; RITUAL-15 zile; MYCLOFIL-15 zile; TEBUSTAR EW- 14 zile; LUNA EXPERIENCE -35
zile; TOLEDO -14 zile; TOPAS 100 EC -14 zile; RIZA 250 EC - 21 zile; SULFOLAC 80 WG -14
zile; TOPSIN 70 WDG - 18 zile; TOPSIN 500 SC - 28 zile; IMPACT 25 -18 zile; MISHA 20 EW-
35 zile; KUSABI 300 SC -14 zile; THIOVIT JET 80 WG - 5 zile; KUMULUS DF -5 zile.
IMPORTANT!
O infestare puternică poate conduce la moartea frunzelor atacate şi la spargerea boabelor. Se
poate ajunge până la o pierdere de 2/3 din recoltă fiind o boală foarte păgubitoare.
2.2.2. Bacterii
1. Agrobacterium vitis (sin. Rizobium vitis) – cancerul bacterian al viței-de-vie
2. Pseudomonas syringae pv syringae van Hall – arsura bacteriană
Agrobacterium vitis (sin. Rizobium vitis)
Denumire populară: cancerul bacterian al viței-de-vie
Simptome:bacteria atacă rădăcinile, zona coletului, butucul şi coardele multianuale.

Pe unele rădăcini mai groase, situate la mică adâncime în sol se pot forma tumori sau gale, la
vițele tinere tumorile apar la baza portaltoiului, la zona de calusare și înrădăcinare și la punctul de
altoire (fig. 1), iar la vițele mai bătrâne tumorile apar pe butuc și pe toate părțile aeriene multianuale.
La început tumorile sunt albicioase, mai puțin consistente, apoi se lemnifică. Tumorile sunt tari, fiind
formate din mai multe țesuturi vasculare. Celulele care alcătuiesc tumoarea sunt hipertrofiate,
deformate sau foarte mici. Tumorile (gale, excrescențe) au mărimi, forme și consistențe diferite, cu
suprafață rugoasă, de multe ori asemănătoare inflorescențelor de conopidă.
Se pot întâlni două tipuri de simptome: cancerul propriu-zis, care se manifestă prin tumori
bine conturate, sferice sau ovoidale și ariceală, care apare numai pe brațele mai vechi de un an și pe
tulpina vițelor conduse înalt (fig. 2). Ariceala se prezintă sub forma de proliferari continue pe
lungimea brațului sau tulpinii, formate din aglomerări de gale canceroase mici (numite tumorete).
Majoritatea tumorilor putrezesc la sfârșitul fiecărui an și cad, în anul următor apărând altele
noi. Caracteristic pentru această bacterioză este apariția tumorilor secundare (metastaze), la oarecare
distanță de tumoarea primară, de obicei formându-se deasupra tumorii principale (fig. 3).
Vițele atacate de cancerul bacterian sunt debile, frunzele sunt slab colorate, lemnul nu se
maturează suficient toamna, iar la soiurile cu strugurii roșii, frunzele se colorează prematur în roșu.
Fig. 1. Atac pe vițe tinere în zona de altoire 2. Atac pe lemn multianual 3. Atac pe butuc
(cancer propriu-zis) (ariceala) (cancer propriu-zis)
(http://www.atlasplantpathogenicbacteria.it) (https://www.apsnet.org) (https://sites.google.com/site/bantegnies)
Mod de răspândire: bacteriile supraviețuiesc în rizosferă folosind nutrienții exudați din țesuturile
rădăcinilor sau în sol până la 3 ani, uneori mai mult, în funcție de tipul solului (solurile grele, umede
și reci, dar și solurile nisipoase sunt foarte favorabile supraviețuirii bacteriilor), de pH, umiditate,
temperatură, raportul C/N (condiții optime pentru supraviețuirea bacteriei în sol sunt la temperaturi de
8°C, umiditatea de 25-50%, pH slab alcalin și un raport mai ridicat de C/N).
Bacteriile se pot răspândi foarte ușor și prin instalațiile de forțare a vițelor, unelte, utilaje
infectate dacă acestea nu sunt dezinfectate. Bacteriile pătrund în plante prin răni, iar cele virulente
produc tumorile caracteristice. Rana este esențială în procesul de tumorogeneză.
Perioada de incubație a bolii este influențată de: soi, vârsta plantei, condiții climatice,
temperatura optimă pentru dezvoltarea cancerului fiind de 22-30°C și umiditatea de 80%
(temperaturile peste 30 și sub 8°C inhibând dezvoltarea tumorilor). Lumina are un efect inhibitor,
tumorogeneza fiind favorizată de o perioadă de întuneric după inoculare.
Măsuri preventive
• uneltele folosite la tăiere, butașii altoi și portaltoi, dar și vițele scoase de la forțat și înainte de
plantarea în biloane se vor dezinfecta în soluție de formalină 3-5 % sau hipoclorit de sodiu 1%;
• tratarea butasilor altoiți cu apă caldă (500C, 30-60 de minute) reduce, dar nu elimină infecția cu
Agrobacterium vitis;
• se recomandă folosirea coardelor altoi și portaltoilor sănătoși, din plantații de portaltoi și în plantații
furnizoare de coarde altoi libere de cancer bacterian, unde trebuie aplicate tratamente chimice pentru
menținerea unei stări de sănătate corespunzătoare a vițelor, precum și utilizarea la altoire a
portaltoilor toleranți față de Agrobacterium vitis;
• se recomandă amplasarea plantațiilor viticole pe terenuri ușoare, care 3-4 ani au fost cultivate cu
graminee sau lucernă;
• dezinfectarea solului și acidifierea lui prin reducerea fertilizărilor cu azot și suplimentarea cu
potasiu și fosfor;
• înainte de plantare trebuie făcută inspecția vițelor, iar exemplarele care prezintă simptome de
cancer bacterian trebuie eliminate și arse în locuri special amenajate departe de plantația viticolă;
• îndepărtarea tumorilor este o practică incorectă, deoarece boala fiind sistemică, determină apariția
unor noi tumori după un anumit timp;
IMPORTANT!
Vița-de-vie este o specie sensibilă la Agrobacterium vitis, boala care face pagube mari
în toate țările cultivatoare viță-de-vie datorită frecvenței mari din plantaţiile viticole.
Pseudomonas syringae pv. syringae van Hall
Denumire populară: arsura bacteriană
Plante gazdă: Vitis vinifera (vița-de-vie) etc
Simptome:
Boala se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei şi prezintă 2 tipuri de simptome: leziuni și
ulcere pe coardele mai bătrâne sau pieirea apoplectică (uscare bruscă), primăvara, urmată de veștejire.
Țesuturile scoarței în anumite zone, sunt brune, la început moi şi au gome (secreții mucilaginoase)
(fig. 1A).
În cazul în care plaga nu se dezvoltă inelar pe coarde sau trunchi, țesuturile sănătoase
învecinate încearcă să crească peste floemul necrotic, formându-se ulcere până la mijlocul sau
sfârșitul verii.
Dacă plaga a cuprins inelar coarda partea distală se veştejește și moare fie rapid într-o
săptămână frunzele usucându-se, fie acest proces de veştejire poate să dureze până la începutul verii.
Când strangularea se produce primăvara, simptomele de pieire apar după ce se deschid mugurii.
Pe frunze, în zonele internervuriene pot să apară pete brune, fără halou, care de obicei cresc în
mărime, confluează și fie ocupă suprafețe mari ale limbului fie ocupă întreaga frunză, care poate să se
înnegrească și să moară (fig. 1 C).
Dacă infecția începe de la vârf, lăstarii pot să moară, iar dacă infecția începe din altă zonă a
lăstarului acesta va prezenta zone necrotice la locul de infecție (fig. 1B).
În unele cazuri, inflorescențele pot muri încă de la începutul sezonului ducând la o scădere a
producției de până la 60%.
Fig. 1. Simptome de atac (A-scurgeri gomoase, B-pete pe lăstari, C-atac pe frunze)

(https://www.csu.edu.au/plantpathologygygroup)
 materialul săditor;
 instrumente de lucru;
 floră epifită (spontană);
 ulcerațiile din timpul înfloritului sunt sursă primară de inocul;
 vânt și ploaie.
Măsuri preventive
 utilizarea de material săditor sănătos;
 executarea tăierilor primăvara și nu iarna, când sensibilitatea viței-de-vie este ridicată;
 instrumentele cu care se execută tăierile se vor dezinfecta după fiecare folosire, cu hipoclorit
de sodiu.
IMPORTANT!
Boala este larg răspândită în lume putând duce la pierderi economice.
2.2.3. Virusuri şi micoplasme
1. Boir noir MLO –înnegrirea lemnului
2. Grapevine virus A (GVA) –virusul A al viței-de-vie
3. Grapevine vein mosaic –virusul mozaicului neruvian
4. Grapevine fan leaf virus – virusul scurt nodării
5. Grapevine leafroll virus –virusul răsucirii frunzelor
Grapevine Bois noir phytoplasma
Denumire populară: înnegrirea lemnului
Statut: nu este organism de carantină, prezent în România
Plante gazdă: vița de vie (Vitis vinifera)
Simptome:
Pe frunze se observă: decolorarea sectorială, îngălbeniri la soiurile albe şi înroşiri la soiurile
roşii (fig. 2) delimitate de nervurile principale şi secundare, rularea limbului foliar spre faţa inferioară
(fig. 1), textura casantă a frunzelor, căderea tardivă a frunzelor toamna (sau rămân atârnate pe
coarde).
Pe inflorescenţe şi struguri: uscarea inflorescenţelor, uscarea rahisului, stafidirea strugurilor,
cu pierderi importante de producţie.
Pe lăstari şi coarde: întârzierea dezmuguritului, scurtarea internodiilor, lăstari cu textura
casantă şi port plângător (caduc), pustule negre pe lăstari, lignificare inegală pe acelaşi lăstar (fig. 3),
pierderea vigorii, înnegrirea şi uscarea lemnului nematurat pe timp de iarnă.
Fig. 1. Atac pe frunze Fig. 2. Atac pe soiuri roşii Fig. 3. Lăstari lignificaţi inegal
(download.ceris.purdue.edu/file/3331)
 prin intermediul speciei Hyalesthes obsoletus, o cicadă polifagă prezentă şi în România,
aparţinând familiei Cixiidae semnalat pe numeroase specii erbacee spontane (peste 50), viţa-
de-vie fiind o gazdă ocazională;
 prin circulaţia materialului săditor afectat.
Măsuri preventive
 evitarea cultivării soiurilor sensibile;
 controlul vectorului (Hyalesthes obsoletus).
Măsuri curative
 eliminarea plantelor infectate, scoaterea şi arderea butucilor atacaţi
 producerea de material viticol sănătos prin tratamente cu apă caldă (îmbăiere cu apă caldă la
50° C timp de 45 min)
IMPORTANT!
Sunt considerate foarte sensibile soiurile: Chardonnay, Pinot gris, Pinot noir, Cabernet
Sauvignon, Cardinal.
Eliminarea totală a vectorului este dificilă, datorită numărului mare de plante gazdă populate
de cicada Hyalesthes obsoletus.
Fitoplasma Bois noir este foarte asemănătoare din punct de vedere simptomatic cu
Flavescence doréé MLO (organism de carantină). Cele două boli se pot deosebi prin
diagnosticare moleculară, prezenţa vectorului specific fiecărei fitoplasme sau aspectul de
focar al atacului de Flavescence doréé MLO, comparativ cu modul difuz de atac al Bois noir!
Grapevine fanleaf virus
Denumire populară: virusul scurt nodării viței-de-vie
Statut: nu este organism dăunator de carantină , este prezent în România
Plante gazdă: vița-de-vie (Vitis vinifera)
Simptome:
Simptomele primare ale scurt nodării tipice constau în apariția de inele, desene liniare sau pete
cu aspect uleios pe unele frunze, urmate de un mozaic verde asociat cu deformarea limbului. În fază
cronică simptomele sunt reprezentate de pătarea și deformarea frunzelor care datorită nervațiunii
anormale iau forma unui evantai.
Internodiile sunt mai scurte și neregulate, iar lăstarii secundari mai abundenți ce conferă
plantelor un aspect tufos (fig. 1). Lăstarii și corzile prezintă creșteri în zig-zag, noduri duble și
fasciații.
Meierea, mărgeluirea și reducerea numărului și mărimii strugurilor sunt caracteristice scurt-
nodării.
Butucii bolnavi sunt grupați în vetre, au dimensiuni diferite și formă eliptică. Comparativ cu
mozaicul galben al viței-de-vie, butucii afectați de scurt nodarea tipică nu sunt complet distruși ci
vegetează timp îndelungat, producția lor fiind redusă treptat.
Mozaicul galben al viței-de-vie (grapevine yellow mosaic) produs de tulpinile virusului scurt-
nodării se manifestă printr-o îngălbenire evidentă care afectează frunzele, lăstarii și inflorescențele
(fig. 2). La frunze acesta apare sub forma îngălbenirii rețelei nervurilor, în anumite cazuri frunzele
afectate sunt de culoare galben–pal sau alburie, iar unele porțiuni ale suprafeței limbului se
necrozează. Strugurii sunt în număr mic, de dimensiuni reduse și cu boabe normale puține
A treia tulpină a virusului scurt-nodării este reprezentată de îngălbenirea nervuriană
(grapevine vein banding) care se manifestă printr-o pătare galbenă arămie ce apare la începutul verii
în lungul nervurilor principale ale frunzelor mature (fig. 3). De regulă, simptomele apar pe un număr
mic de frunze și persistă pe acestea până la sfârșitul perioadei de vegetație.
Fig.1. Proliferarea lăstarilor Fig. 2. Atac în vetre Fig. 3. Pătare aurie

(https://www.botanistii.ro) (http://blog.frosera.ro) (https://www.botanistii.ro)
Biologie şi mod de răspândire
- virusul poate fi transmis prin nematozii Xiphinema index și X. italiae;
- se transmite prin semințele de Chenopodiacee și foarte rar prin semințele de viță;
- prin multiplicarea și comercializarea materialului de înmulțire infectat.
Măsuri preventive
- utilizarea materialului săditor liber de virusuri;
- plantarea materialului săditor pe terenuri libere de nematozi și defrișarea vetrelor de atac;
- înființarea noilor plantații viticole cu material săditor liber de virusuri se va face pe terenuri
care nu au mai fost cultivate cu viță-de-vie sau pe suprafețe de pe care vița-de-vie a fost
defrișată în urmă cu cel puțin 3-5 ani.
Măsuri curative
- pentru obținerea materialului liber de virusuri se utilizează termoterapia, microgrefarea pe
portaltoi sănătoși și cultivarea în vitro a meristemelor și vârfurilor de creștere.
IMPORTANT!
Creșterea și producția butucilor infectați de virusul scurt nodării este redusă progresiv până
când plantația este defrișată din motive economice.
•
Grapevine leafroll virus
Denumire populară: virusul răsucirii frunzelor viței-de-vie
Statut: nu este organism de carantină, prezent în România
Simptome
Virusul produce următoarele simptome: stagnare severă în creștere, piticirea plantelor,
răsucirea frunzelor dinspre partea superioară spre cea inferioară, de-a lungul nervurii centrale,
înroșirea frunzelor la soiurile cu struguri roșii (fig. 3), îngălbenirea frunzelor la soiurile cu struguri
albi, pete de arsură pe frunze localizate în spaţiile dintre nervuri (fig. 2), coarde nelignificate cu un
număr mai mic de ochi, maturarea anormală a strugurilor, ciorchinii butucilor bolnavi sunt mai mici
decât cei sănătoşi, culoarea lor este verzuie sau alburie și conținutul în zahăr este mai redus.
Fig. 1. Răsucirea frunzelor Fig. 2. Arsură pe frunze Fig. 3. Înroşirea frunzelor

(https://www.wineaustralia.com)
Mod de răspândire: prin altoire, comercializarea soiurilor de Vitis vinifera și tipurilor de portaltoi
infectați, prin specii de coccide vectori(păduchi țestoși)
Măsuri preventive: utilizarea materialului săditor în cadrul unor scheme special concepute pentru
obținerea de vițe libere de virusuri.
Măsuri curative: eliminarea plantelor infectate, scoaterea şi arderea butucilor atacaţi; controlul
vectorilor.
IMPORTANT!
În urma atacului, producția scade cantitativ și calitativ, iar plantele sunt sensibile la
îngheț. Boala prezintă importanță economică ridicată, reducând producția butucilor
infectați cu 10–70%.
Grapevine vein mosaic
Denumire populară : mozaicul nervurian al viței-de-vie
Statut: nu este organism dăunator de carantină, este prezent în România
Plante gazdă: vița-de-vie (Vitis vinifera), în România fiind observat şi la Vitis riparia „Riparia
Gloire”, Vitis berlandieri x Vitis riparia SO4.
Simptome: boala se manifestă uneori foarte slab, fiind distribuită neuniform în cadrul butucului și
este influențată în special de temperatură.
Primele simptome sunt reprezentate de clorozarea nervurilor fine, din imediata apropiere a
nervurilor principale, în lungul unor porțiuni ale acestora, apărând un desen clorotic în formă de pană
(fig. 2), fenomen care se manifestă în luna mai fiind mai evident în iunie – iulie. Prin decolorarea
nervurilor fine și a țesuturilor alăturate se formează zone clorotice extinse între nervurile principale.
Mai târziu, decolorarea nervurilor fine dispare, boala caracterizându-se prin prezența unor pete sau
benzi verde-deschis sau gălbui în lungul unor porțiuni ale nervurilor principale și secundare (fig. 1).
Ţesuturile limbului prezintă pete clorotice care dau frunzei aspect de mozaic.
Creșterea și vigoarea plantelor infectate sunt mai reduse decât în mod normal. Pot să apară
fenomene de meiere și mărgeluire care nu sunt absolut specifice acestei viroze (boabele rămân mici și
nu se maturează sau pe același ciorchin se formează boabe mai mici decât cele normale, care se coc
mai timpuriu și nu au semințe).
Fig.1. Îngălbenirea nervurilor (soiuri roşii) Fig. 2. Îngălbenirea nervurilor (soiuri albe)
(http://decostyle.mayra.ro) (http://www.botanistii.ro)
Mod de răspândire: în câmp se transmite prin material săditor infectat.
Măsuri preventive
 obținerea și plantarea materialului săditor liber de agentul patogen al acestei boli.
 selecțiile noi obținute din sămânță vor fi altoite pe portaltoi liber de mozaic nervurian fiind apoi
trecute în sistemul național de producere a materialului săditor liber de virusuri.
 în pepinierele de producție se vor planta numai vițe obținute din coarde altoi și portaltoi provenite
de la plantele mamă care au dat rezultate negative la testarea lor pe soiurile indicatoare.
Măsuri curative
 agentul patogen al mozaicului nervurian fiind rezistent la tratamentul termic, material liber
de acesta din soiurile total infectate poate fi obținut prin menținerea plantelor infectate la 38°C
timp mai îndelungat, urmată de înrădăcinarea separată a vârfurilor de creștere, aplicarea
microgrefării pe portaltoi sănătoși şi obținerea de plăntuțe meristematice libere de virus.
IMPORTANT!
Este considerată o boală semi-latentă şi este foarte răspândită, dar efectele sale negative sunt
destul de reduse.
•
Grapevine virus A (GVA)
Denumire populară: virusul A al viței-de-vie
Statut : nu este organism dăunător de carantină, nu este prezent în România
Simptome: împreună cu Grapevine virus B, Grapevine virus C și Grapevine virus D produce

complexul de boli numită rugozitatea scoarței viței-de vie (Grapevine rugose wood).
Simptomele asociate virusului sunt: orificii și caneluri în cilindrul lemnos al altoiului,
portaltoiului sau în ambele (fig.1), reducerea vigorii plantelor, care pornesc mai târziu în vegetaţie
decât cele sănătoase şi de regulă dau producţii mai mici. Unii butuci manifestă un declin progresiv,
fiind complet distruşi în decurs de câţiva ani de la plantare. Unele soiuri nu prezintă simptome, iar la
alte soiuri boala se manifestă prin întârzierea dezmuguririi, creșteri reduse, înroșirea severă a
frunzelor, lipsa fructificării sau reducerea dimensiunii strugurilor.
Fig.1. Caneluri pe lemn ( http://www.dpvweb.net/dpvfigs/d383f0402jpg)
Mod de răspândire
- prin insectele: Pseudococcus longispinus, P.comstocki, Planococcus citri, P. ficus,
Heliococcus bohemicus și Neopulvinaria innumerabilis.
- prin multiplicarea materialului viticol bolnav;
- nu se răspândește prin semințe.
Măsuri preventive
- producerea și cultivarea plantelor libere de virus;
- controlul insectelor vectoare;
- plantarea de soiuri cu rezistență genetică la acest virus.
Măsuri curative
- prin termoterapie, GVA s-a dovedit mai greu de eliminat decât closterovirusurile asociate cu
răsucirea frunzelor, rezultate satisfăcătoare obținându-se prin prelevarea unor meristeme
foarte mici (după termoterapie) și cultivarea lor in vitro;
- prin crioconservarea vîrfurilor lăstarilor vițelor infectate.
IMPORTANT!
Nu este înrudit serologic cu virusul asociat cu strierea lemnului la Vitis rupestris (Rupestris stem
pitting associated virus).
2.2.4. Insecte, acarieni
1. Adoxus obscurus (L.) – scriitorul
2. Agrotis (Scotia) segetum (Denis & Schiffermüller) – buha semănăturilor
3. Anaphothrips vitis (Priesner) – tripsul viţei-de-vie
4. Anomala vitis (Fabricius) – cărăbușelul verde al viţei
5. Anomala solida (Erichson) – cărăbușelul de iulie al viţei
6. Byctiscus betulae L. – țigărarul
7. Ceresa bubalus F. – cicada gheboasă
8. Dociostaurus maroccanus (Thunberg) – lăcusta marocană
9. Empoasca vitis (Göethe) – cicada verde a viţei
10. Eotetranychus carpini (Oudemans) – acarianul galben al viței
11. Epicometis hirta (Poda) – gândacul păros al florilor
12. Eriophyes vitis (Pagenstecher) – erinoza viței-de-vie
13. Eupoecilia ambiguella (Hübner)– cochilisul
14. Holocacista rivillei (Stainton) – minierul nord-american al viţei
15. Janetiella oenophila (Haimhoffer) – musca galicolă a viței
16. Lepidosaphes ulmi (Linnaeus) – păduchele țestos virgulă
17. Lethrus apterus (Laxmann) – forfecarul
18. Lobesia botrana Den. Et Schiff – eudemisul sau molia viţei
19. Lymantria dispar (Linnaeus) – omida păroasă a stejarului
20. Melolontha melolontha (Linnaeus) – cărăbușul de mai
21. Metcalfa pruinosa (Say) – cicada meliferă
22. Otiorrhynchus sulcatus (Fabricius) – gărgărița rădăcinilor de vie
23. Panonychus ulmi (Koch) – acarianul roșu
24. Peritelus sphareoides (Germar) –gărgărița cenușie
25. Phyllocnistis vitegenella (Clemens) – minierul american al viţei-de-vie
26. Phyllocoptes vitis ( Nalepa) – acarioza viței
27. Polyphylla fullo (Linnaeus) – cărăbușul marmorat
28. Pulvinaria vitis (Targioni tozzetti)- păduchele țestos al viei
29. Scaphoideus titanus (Ball)
30. Sparganothis pilleriana (Denis & Schiffermüller) –pirala viței-de-vie
31. Tetranychus urticae (Dosse) – păianjenul roșu comun
32. Vanessa cardui (Linnaeus) – omida scaieților
Adoxus obscurus L.
Denumire populară: scriitorul
Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România, sporadic, în toate regiunile
viticole.
Plante gazdă: dăunător specific pentru vița-de-vie
Descriere:
Adultul: femela are corpul scurt și masiv, de 5-6 mm lungime. Capul este mai îngust decât pronotul,
iar acesta cu mult mai îngust decât baza elitrelor. Capul și toracele sunt negre, elitrele au umerii
proeminenți, sunt punctate cu aspect de linii paralele, de culoare brună- negricioasă, acoperite cu o
pilozitate abundentă roșiatică.
Larva: are 6-8 mm lungime, corpul ușor încovoiat, cu capul galben și corpul moale, de culoare albă,
acoperit dorsal cu peri și țepi rari, cu șase picioare bine dezvoltate.
Oul: este de 1 mm, oval-alungit, de culoare galben aprins.
Fig. 1. Scriitorul (https://inpn.mnhn.fr)
Simptome:
Adulții rod frunzele, suprafața coardelor și a boabelor verzi sub forma unor dungi liniar-arcuite
caracteristice, de 3-15 mm lungime și 1,5 mm lățime, dispuse neuniform, căpătând un aspect de
scriere cuneiformă, de unde și denumirea de „scriitor”. Perforările pot acoperi întreg limbul foliar, în
final frunzele atacate se usucă. Larvele dăunează rădăcinilor: pe cele subțiri le retează, iar pe cele mai
groase formează rosături caracteristice în formă de șănțulețe liniare sau neregulate.
Biologie:
Iernează în sol ca larvă de ultima vârstă, adulții apărând în mai. După trei săptămâni de hrănire cu
frunze, femelele încep depunerea ouălor, în grupe de 20-40 de ouă, în zona coletului sau sub scoarța
butucului, incubația durând 10-12 zile. Femelele trăiesc în medie trei luni, timp în care depun până la
80 de ouă. După eclozare larvele pătrund în sol și se fixează pe rădăcini, unde se dezvoltă până în
toamnă, când pe masură ce vremea se răcește coboară la 40-50 cm adâncime pentru iernare.
Împuparea are loc primavară și durează 20-25 de zile. Are o generație pe an.
Măsuri preventive
 conducerea plantelor pe spalieri, la o densitate corespunzătoare, pentru ca plantele să fie aerisite
și luminate;
Măsuri curative
 strângerea adulților în perioada de vegetație, la semnalarea daunelor, prin scuturarea plantelor
dimineața;
 arătura adâncă printre rânduri în toamnă pentru reducerea numărului de larve din sol; săparea
solului în primavară pentru distrugerea larvelor și nimfelor.
IMPORTANT !
Produce pagube mari la vițele tinere.
Rosăturile produse atât la nivelul rădăcinilor cât și organelor aeriene sunt porți de
pătrundere pentru alți agenți patogeni.
Agrotis segetum (Denis & Schiffermüller)
Denumire populară: buha semănăturilor
Statut: nu este organism de carantină, prezent în România.
Plante gazdă: specie polifagă care poate produce daune și în școlile de viță.
Descriere:
Adultul: are anvergura aripilor de 34-45 mm, aripile anterioare brun-cenușii, străbătute de linii fine,
brune, transversale, în zig-zag, cu petele reniforme, orbiculare și cuneiforme mai deschise la culoare
și încercuite cu negru. Aripile posterioare sunt alb-sidefii la mascul și cenușii la femelă, nervurile și
marginile aripilor sunt mai închise (fig. 1).
Larva în ultima vârstă are dimensiunea de 45-50 mm lungime și este de culoare cenușiu-verzuie.
Capul este brun și prevăzut cu 2 macule în formă de semilună. Pe partea dorsală a corpului prezintă 3
dungi brune, iar cea mediană este mai lată. Pe fiecare segment abdominal are câte 3-4 negi mici
(sclerite) de culoare cenușiu-închisă (fig. 2).
Fig.1. Adult (http://www.agroatlas.ru ) Fig. 2. Larvă – atac (http://www.tankonyvtar.hu )
Simptome: primăvara larvele hibernante se hrănesc cu mugurii şi lăstarii tineri ai plantelor, în special
dacă nu sunt alte surse de hrană în apropiere (buruieni). Atacul are loc noaptea, în timpul zilei larvele
stau în foliajul plantelor sau în sol.
Biologie: Are 2 generații pe an. Iernează ca larvă în ultimele vârste, în sol, la adâncimea cuprinsă
între 25-30 mm. Primăvara, în luna aprilie, larvele migrează în straturile superficiale ale solului și se
hrănesc intens. Fluturii apar la începutul lunii mai, zborul acestora fiind nocturn. Depunerea pontei
are loc după 2-3 zile, ouăle fiind depuse frecvent pe partea inferioară a frunzelor unor plante spontane
(pălămidă, volbură, nalbă, pătlagină etc.) și mai rar a plantelor cultivate (sfeclă de zahăr, porumb etc).
În luna iunie, apar larvele care se hrănesc cu părțile aeriene ale plantelor, apoi se retrag în sol în
apropierea plantelor și se hrănesc la coletul lor. Îşi încheie dezvoltarea la începutul lunii iulie după
care unele se transformă în pupă, alte larve se transformă în pupă în primăvara următoare, în special
în verile răcoroase. După 2-3 săptămâni apar fluturii, care vor da naștere generației a doua. Larvele
acesteia se dezvoltă pe seama semănăturilor de toamnă, în cursul lunilor august-octombrie, iar când
ajung în ultimele vârste se retrag în sol și iernează.
Măsuri preventive
 lucrări repetate ale solului pentru distrugerea larvelor hibernante și a pupelor.
Măsuri curative
metode mecanice:
 efectuarea arăturilor adânci de toamnă în vederea distrugerii larvelor hibernante;
 combaterea buruienilor din culturi până la eclozarea larvelor.
metode biologice:
 paraziţi:Trichogramma evanescens (specie ouăfagă), Apanteles congestus, Meteorus scutelator,
Rhogas dimidiatus, Hister spp.;
 preparate bacteriene pe bază de Bacillus thuringiensis var. aizawai
 utilizarea capcanelor cu feromoni specifici (AtraSEG) pentru atragerea masculilor în vederea
stabilirii nivelului populaţional, dar şi pentru combaterea în masă a fluturilor.
 metode chimice utilizându-se următoarele produse fitosanitare: SHERPA 100 EW- 0,30 l/ha şi
DASKOR 440 - 0,5 l/ha
Monitorizarea reziduurilor urmăreşte sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

produsele agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depăşirii limitelor
Timp de pauză:
SHERPA 100 EW - 7 zile

DASKOR 440 - 21 zile
IMPORTANT!
În general, larvele generaţiei de vară nu sunt importante pentru viţa-de-vie.
Anaphothrips vitis Priesner
Denumire populară: tripsul viţei-de-vie
Statut: nu este organism de carantină; prezent în România.
Plante gazdă: exclusiv viţa-de-vie
Descriere: adultul are 0,8-1,2 mm, culoarea corpului şi aripilor galben deschis, toracele şi partea
dorsală a abdomenului mai închise şi antene cu 8 articole (fig. 1).
Fig.1. Adult (https://www.nexles.com)

Simptome: provoacă deteriorarea frunzelor și a inflorescențelor, producând pete caracteristice cu
aspect argintat la frunzele mature, deformări cu aspect de cecidii la frunzele tinere, încreţirea,
răsucirea, uscarea frunzelor şi a lăstarilor, dar şi avortarea florilor.
Biologie:
- în general în ţara noastră are două generaţii, rar cinci, dezvoltarea fiind favorizată de umiditatea
scăzută.
-iernează în stadiul de larvă, sub scoarţa butucilor viţei-de-vie.
-în primăvară, larvele părăsesc locurile de iernare, trec pe lăstarii de viţă-de-vie şi încep să se
hrănească prin absorbţia sevei din ţesuturi, după puţin timp transformându-se în nimfe şi apoi în
adulţi.
Măsuri preventive
 amplasarea capcanelor galbene lipicioase pentru detecţia insectelor în plantaţie;
 îndepărtarea buruienilor din plantaţie şi din apropierea acesteia (sursă de infestare);
 distrugerea resturilor de la tăieri sau alte lucrări având în vedere că pot fi purtătoare de insecte.
Măsuri curative
În general tratamentele care se fac pentru combaterea acarienilor şi moliilor strugurilor distrug
şi tripsul viţei.
IMPORTANT!
Soiurile cu frunză glabră sau puţin pubescentă sunt mai puternic atacate de dăunător.
Adulţii şi larvele se localizează pe ambele părţi ale frunzei, mai frecvent de a lungul nervurilor.
Atacul este mai puternic la primele două generaţii.
Fișa măsurilor privind managementul integrat al
Anomala solida Er.
Denumire populară: cărăbușelul de iulie al viței-de-vie

Plante gazdă: dăunător polifag, atacă cu predilecţie vița-de-vie.
Descriere
Adult: corp oval, puțin bombat dorsal, de culoare verde cu reflexe metalice, iar antenele, aparatul
bucal și marginile laterale ale pronotului sunt gălbui. Jumătatea anterioară a marginii anterioare a
elitrelor și părțile laterale ale femurelor sunt de culoare galbenă. Pronotul este mai lat la bază.
Suprafața elitrelor este punctată neregulat (fig. 1).
Larvă: scarabeiformă, corp format din 13 segmente, de culoare galbenă, iar capul brun.
Pupă: liberă, de culoare gălbuie.
Ou: subsferic, de culoare gălbuie.
Fig. 1. Adult Anomala solida (foto ANF)

Simptome: Gândacii rod frunzele tinere din vârful lăstarilor erbacei. Frunzele atacate au un aspect
dantelat și la infestări puternice sunt distruse aproape în totalitate, rămânând intacte doar nervurile.
Pot fi atacați și ciorchinii, boabele verzi și scoarța lăstarilor. Plantele atacate apar ca afectate de
grindină. Larvele atacă rădăcinile plantei, unde fac rosături superficiale, pagube mai mari cauzând în
plantațiile nou înființate.
Biologie: Iernează ca larvă de vârsta a II-a în sol și are o generație pe an. Primăvara, larvele năpârlesc
și trec în stadiul III, continuând să atace rădăcinile până la sfârșitul lunii mai, când ajung la completa
dezvoltare și se împupează. Acest stadiu durează 2-3 săptămâni și apoi apar adulții. Ouăle sunt depuse
în sol la adâncimi mici, o femelă depunând 30-50 ouă. Incubația durează 10-14 zile, iar larvele care
eclozează duc o viață saprofagă la început, iar după prima năpârlire devin rizofage, atacând vița-de-
vie și ulterior, coboară în adâncime pentru hibernare (1,2-1,4 m).
Măsuri curative
 metode mecanice: scuturarea cărăbușilor pe prelate, seara sau dimineața, când sunt amorțiți;
combaterea larvelor prin lucrările solului, prin desființarea zonelor înțelenite din împrejurimile
plantațiilor de viță-de-vie.
IMPORTANT !
Atacul cărăbușilor cauzează slăbirea butucilor și compromiterea producției de struguri. Corzile
defoliate nu se maturizează suficient și sunt distruse de geruri.
Anomala vitis Fabricius
Denumire populară: cărăbuşelul verde al viţei-de-vie
Plante gazdă: polifag, atacă şi viţa-de-vie
Descriere
Adulţii: au corpul de formă ovoidă, masiv, culoare verde-metalic, albastră sau galben-pământie. Baza
pronotului prezintă o uşoară brăzdătură transversală cu lungimea de 14-18 mm. Capul este retras în
protorace, care este globulos şi fin punctat. Elitrele sunt de două ori mai lungi decât toracele
neacoperind complet abdomenul.
Larvele: de tip scarabeid.
Fig. 1. Adult Fig. 2. Atac pe frunze

(https://plantpestimages.files.wordpress.com)
Simptome: adulţii atacă parenchimul frunzelor, lăsând intacte doar nervurile. Atacul poate fi uneori
atât de puternic încât planta apare ca bătută de grindină. Larvele atacă rădăcinile plantei producând
rosături superficiale.
Biologie: adulţii apar la sfârşitul lunii iunie şi începutul lunii iulie, din larvele hibernante; apariţia
adulţilor are loc în număr foarte mare şi durează cateva zile. După împerechere femelele îşi depun
ouăle în pământ. După incubaţia de 12-20 zile, apar larvele care se răspândesc în sol, mergând spre
rădăcinile plantelor cu care se hrănesc. Ele stau în general la o adâncime mai mare decât celelalte
larve de scarabeide, ajungând pană la 65 cm. Transformarea în nimfe are loc primăvara.
Măsuri preventive
 strângerea şi distrugerea adulţilor dimineaţa când gândacii sunt amorţiţi, folosind aparate de
captare
IMPORTANT !
În protecţia viţei-de-vie se aplică toate măsurile posibile care se repetă pentru a obţine
butaşi viguroşi şi liberi de dăunători.
Byctiscus betulae (L.)
Denumire populară: țigărarul
Statut: nu este organism de carantină; prezent în România
Plante gazdă: specie polifagă, atacă cu predilecţie vița-de-vie.
Descriere
Adult: lungimea corpului 6-9 mm, corp oval de culoare albastră sau verzuie cu reflexe metalice și
rostrul bine dezvoltat. La mascul pe marginile pronotului se poate observa prezența unui spin
puternic. Elitrele au o formă aproape pătrată, cu linii fin punctate și acoperite cu o pubescență albă pe
partea terminală (fig. 1).
Ou: alb, de formă ovală, lungime 0,6-0,8 mm.
Larvă: apodă, de culoare alb-gălbuie, cu capul brun, la completa dezvoltare poate avea 5-8 mm
lungime.
Fig. 1. Mascul (stânga), femelă (dreapta) (http://baza.biomap.pl) Fig. 2. Simptom atac (foto ANF)
Simptome: adulții atacă frunzele de viţă în care fac rosături mici, de forme neregulate cu aspect
dungat. La infestări puternice poate ataca mugurii, lăstarii erbacei dar și florile. Femelele depun ouăle
în frunze care sunt rulate având formă specifică de țigară (fig. 1). Larvele apar după câteva zile și se
hrănesc cu aceste frunze. În anii cu atacuri puternice acest dăunător poate cauza defolierea în masă a
viței-de-vie producând pierderi economice semnificative asupra producției de struguri dar și a
diferențierii mugurilor de rod pentru anul următor.
Biologie: are o singură generație pe an şi iernează ca adult în sol, în căsuțe nimfale sau în crăpăturile
scoarței butucilor de vie. La sfârșitul primăverii (aprilie-mai) adulții ies din locurile de hibernare și se
hrănesc 8-10 zile cu frunzele de viță-de-vie. Femelele fac o tăietură la baza codiței frunzei, astfel
aceasta se lasă în jos, dar nu pierde turgescenţa. Cu ajutorul picioarelor femela răsucește frunza, apoi
depune în interior aproximativ 6 ouă, iar la final lipește marginea frunzei cu o secreţie care se
întărește astfel aceasta nu se desface. Uneori femela poate răsuci 20-25 de frunze care cad pe sol și
putrezesc. Prolificitatea unei femele poate fi de 30-40 de ouă. Incubația durează 10-12 zile. Larvele se
hrănesc cu frunzele ofilite din interiorul țigărilor. La completa dezvoltare larvele părăsesc țigaretele și
se retrag în sol la o adâncime mică unde se împupează, iar după aproximativ 14 zile apar adulții
hibernanţi.
Măsuri preventive
- strângerea și arderea frunzelor atacate (țigaretelor)
- efectuarea arăturilor adânci, toamna, pentru distrugerea adulților din sol.
Măsuri curative
metode biologice: prin utilizarea paraziților oofagi din familia Trichogrammatidae.
IMPORTANT !
Este o specie ce poate produce uneori daune economice importante.
Ceresa bubalus Fabricius
Denumire populară: cicada gheboasă
Plante gazdă: dăunător polifag, atacă şi viţa-de-vie.
Descriere
Adult: 8-10 mm lungime, femelele fiind puţin mai mari decât masculii. Corpul este de culoare verde
intens sau cenuşiu închis, complet acoperit de un pronot puternic bombat, prelungit lateral de două
expansiuni curbate, iar posterior prezintă o carenă care acoperă o parte din aripi (fig.1). Aripile sunt
verzi, semitransparente, iar picioarele posterioare sunt adaptate pentru sărit.
Larva: în prima vârstă este de culoare albicioasă, iar corpul este acoperit cu mai multe prelungiri
tegumentare spiniforme.
Ou: de culoare albicioasă, de 2-2.2 mm lungime.
Fig. 1. Adult (https://www.pestre.ro) Fig. 2. Atac pe frunze (https://500px.com)
Simptome: femelele depun ouăle în scoarţa lăstarilor, într-o incizie şi în locul respectiv scoarţa se
desprinde formându-se crăpături care întrerup circulaţia sevei. La atacuri puternice (număr mare de
ponte) ramurile nu mai fructifică normal şi se usucă. Inciziile creează porţi de pătrundere pentru
diferiţi agenţi patogeni. În urma atacului larvelor, frunzele devin roşii – violacee la început, apoi se
brunifică şi se usucă (fig. 2).
Biologie: specie monovoltină, iernează în stadiul de ou, depus toamna în crestături efectuate cu
ovipozitorul de femelă în scoarţa tânără. Acestea rezistă până la -20°C. La sfarşitul lunii mai începe
eclozarea larvelor care cad pe sol şi caută plante cultivate sau spontane cu care se hrănesc. Larvele se
deplasează cu o viteză redusă iar dacă pe o rază de 2-3 m în jurul plantei nu găsesc plante pentru
hrănire, acestea mor. Dezvoltarea larvară durează 70 zile, astfel în luna iulie apar noii adulţi care la fel
ca şi larvele se hrănesc cu seva plantelor atacate.
Măsuri preventive
 controlul atent al materialului săditor;
 menţinerea intervalului dintre rânduri curat de buruieni, sau cultivarea cu graminee, liliacee,
cucurbitacee pe care larvele nu se pot hrăni sau dezvolta.
Măsuri curative
metode biologice: prin utilizarea parazitului Polynema striaticorne
metode mecanice: tăierea coardelor atacate, la un atac slab, sau defrişarea plantaţiei la un atac
puternic şi permanentizat.
IMPORTANT !
Gradul de dăunare depinde de frecvenţa pontelor depuse pe coardele viţei-de-vie, vârsta
şi starea sa fiziologică.
Dociostaurus maroccanus Schrn.
Denumire populară: lăcusta marocană
Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România mai ales în regiunile din câmpia
de vest (Crișana, Maramureș) și sud (Oltenia, Muntenia, Dobrogea) sub formă de focare izolate.
Plante gazdă: specie polifagă, în caz de invazie atacă și vița-de-vie.
Descriere
Adultul: culoare cenușiu-roșcată, marmorată, cu pete brune, de formă neregulată, masculul are 17–26
mm, iar femela 23–35mm lungime. Antenele sunt filiforme și depășesc nivelul pronotului. Pronotul
prezintă un desen caracteristic de culoare albă-gălbuie, în forma literei X. Aripile anterioare sunt
brun-gălbui cu pete brun-închis, iar cele posterioare sunt semitransparente. Femurele posterioare au
câte 3 pete negre, iar tibiile sunt roșcate.
Larva: este asemănătoare cu adultul, fără aripi sau cu rudimente, de dimensiuni mai mici. Larva
după ultima năpârlire măsoară 17-22 mm lungime.
Ouăle: 4-5 mm lungime, netede, de culoare albă-gălbuie, în număr de 22-36 dispuse oblic, ordonat pe
patru rânduri într-o ootecă de 12-18 mm lungime, cilindrică, curbată.
Fig. 1. Adult (https://www.cabi.org/)
Simptome: adulții și larvele rod părțile fragede ale plantelor, scoarța tânără și frunzele, în urma
invaziei nu mai rămâne nimic întreg. În timpul atacului o larvă poate consuma într-o zi o cantitate de
hrană egală cu 3-4 ori greutatea proprie, iar în timpul invaziilor chiar de 5-6 ori. Frecvența și
intensitatea mai ridicată a atacului se constată mai ales în terenurile umbrite, unde lăcustele găsesc
hrană și adăpost.
Biologie: prezintă o generație pe an şi iernează în stadiul de ou depus în ooteci, în pământ la 4-5 mm

adâncime. Larvele apar la sfârșitul lunii aprilie, eşalonat, pe o perioada de 20 – 35 de zile (în funcție
de factorii climatici). Dezvoltarea stadiului larvar durează 40–55 de zile, timp în care au loc 5
năpârliri. Adulții apar în iunie-iulie şi după o scurtă perioadă de hrănire (aproximativ 20-25 de zile),
devin maturi sexual, se împerechează, femelele depunând imediat ouăle. O femelă depune în medie
150- 200 ouă, în mai multe ooteci, eșalonat din iulie până în august. Larvele se dezvoltă în apropierea
focarelor din anii precedenți. Începând cu vârsta a doua apare instinctul gregar și treptat cel de
migrație, mai ales la vârsta a 4-a, când larvele formează populații mari sub formă de stoluri, ce
migrează 2-5 km.
Măsuri preventive
 supravegherea permanentă a evoluției populațiilor, stabilirea unei prognoze de apariție, urmărirea
focarelor pentru a monitoriza densitatea populațiilor de lăcuste, identificarea locurilor de depunere a
ouălor și urmărirea biologiei insectelor corelată cu factorii climatici;
 se va urmări ca în apropierea plantațiilor de vie să nu existe terenuri nelucrate (iazuri înțelenite),
pe care lăcusta le preferă pentru depunerea ouălor și formarea focarelor permanente.
Măsuri curative
 metode biologice: ouăle sunt parazitate în primăverile ploioase de ciuperci din genurile Fusarium
și Penicillium; pontele sunt distruse de larvele gândacilor Zonabris decempunctata L și Z. variabilis
Pall., precum și de larvele dipterelor Thyridanthorax fenestratus Fall. și Anastoechus nitidulus F;
larvele mai tinere pot fi parazitate de musca Sarcophaga lineata Fall și de nematodul Mermis
albicans; numeroase păsări insectivore consumă larve de lăcuste.
 metode mecanice: arătura adâncă printre rânduri în toamnă pentru reducerea numărului de ooteci
din sol; săparea solului în primăvară pentru a expune ootecile prădătorilor naturali.
IMPORTANT !
Produce pagube mari, până la distrugerea plantației, în anii de invazie, mai ales în anii
cu primăveri secetoase.
Empoasca vitis (Göthe)
Denumire populară: cicada viței-de-vie
Plante gazdă: vița-de-vie, diferiți arbori și arbuști, hamei, cartof .
Descriere:
Adult: 2-3 mm lungime, corp îngust, verzui, cu semne albe pe cap, pronot și scutelum, prin care se
disting de alte specii ale genului (fig. 1).
Ou: oblong, alb, 0,7 mm lungime.
Nimfă: elongată, albă în primul stadiu, cu o culoare asemănătoare cu cea a adulților în stadiile
următoare.
Fig. 1. Adult Empoasca vitis (https://www.britishbugs.org.uk)
Simptome: înțepăturile de hrănire ale acestui dăunător conduc la apariția necrozelor. E. vitis este o
cicadă care atacă floemul și determină apariția unei maroniri a nervațiunilor, îndoirea și arsura
marginală a frunzelor. Daunele sunt proporționale cu numărul indivizilor și durata staționării lor pe
plante. Infestările puternice pot cauza uneori căderea timpurie a frunzelor în luna august. Suprafețele
uscate ale plantelor gazdă sunt demarcate printr-o zonă colorată a cărei culoare diferă în funcție de
soiul de viță-de-vie.
Biologie: prezintă 3-4 generații pe an. Adultul iernează în păduri și în primăvară migrează spre vița de
vie. Eclozarea are loc imediat după depunerea ouălor în foliaj. Dezvoltarea embrionară durează 5-7
zile. Nimfa prezintă 5 stadii.
Măsuri curative
 metode biologice: parazitoizi Anagrus atomus şi insecticide pe bază de fungi entomopatogenici
(Beauveria bassiana)
IMPORTANT !
Primele două generații sunt cele mai importante din punct de vedere economic.
Eotetranychus carpini Oud.
Denumire populară: acarianul galben al viţei-de-vie
Plante gazdă: viţa-de-vie (Vinis vinifera)
Descriere:
Adult: femela are corpul oval-alungit, culoare gălbuie, cu pete mici şi mai închise pe marginile părţii
dorsale. Pe spate prezintă 7 rânduri de perişori. Lungimea corpului este de 0.30-0.40 mm. Forma de
iarnă are corpul de culoare galbenă-limonie, fără pete pe partea dorsală (fig.1).
Larva: culoare gălbuie
Ou: sferic, lucios şi incolor.
Fig. 1. Adult (https://www7.inra.fr ) Fig. 2. Atac pe frunze (https://www7.inra.fr )
Simptome: pe faţa superioară a frunzelor apar pete de culoare roşie la soiurile cu struguri roşii (fig.2)
şi pete de culoare cenuşie la soiurile cu struguri albi. În cazul atacului intens, pătarea cuprinde întreg
limbul. Frunzele cad prematur, strugurii şi coardele nu se coc.
Biologie: iernează ca femelă adultă sub scoarţa butucilor, pe frunze sau resturi de plante. Părăsesc
locurile de iernare în timpul dezmuguritului sau înainte de acesta. Se instalează la început pe muguri
şi apoi pe frunze, în special pe partea inferioară, în jurul nervurilor. După o perioadă de hranire de 8-
10 zile încep să depună ouă, fază care corespunde apariţiei lăstarilor. Ponta se eşalonează pe 20-30
zile.
Măsuri preventive
 adunarea și distrugerea resturilor vegetale care pot fi surse de infestare;
 evitarea fertilizării plantelor cu azot în exces;
 creşterea umidităţii solului.
IMPORTANT !
Densităţi mari de acarieni se semnalează pe timp secetos şi cald.
Produce daune în asociaţie cu Tetranychus urticae.
Epicometis hirta (Poda)
Denumire populară: gândacul păros al florilor
Plante gazdă: specie polifagă poate ataca diferite specii printre care şi vița-de-vie.
Descriere:
Adult: corp negru-mat, de 8-12 mm lungime, acoperit cu peri cenușii, lungi și numeroși. Pe pronot se
observă o carenă dispusă median, elitrele au între 6 și 8 pete albe caracteristice. Tibiile picioarelor
anterioare sunt prevăzute cu trei dinți (fig. 1).
Larvă: tipic scarabeiforme, de culoare alb-gălbui cu capul brun.
Pupă: de culoare alb-gălbui, cu lungimea de 13-16 mm
Ou: albe, rotunde, lenticulare de culoare galben deschis cu reflexe irizante.
Fig. 1. Adult (https://www.zin.ru)
Simptome: adulții rod staminele și pistilul astfel florile atacate se usucă și cad. În urma unui atac
puternic în plantațiile viticole se vor produce daune importante.
Biologie: are o singură generație pe an și iernează în stadiul de adult în sol. Primăvara adulții ies din
sol pe parcursul lunii aprilie. Aceștia preferă vremea caldă și însorită zburând între orele 9 și 17 după
care se retrag în sol unde rămân până a doua zi. Zborul adulților durează din aprilie până în iunie.
După împerechere are loc depunerea pontei care durează 15-20 de zile. Ouăle sunt depuse în sol,
izolat sau în grupe de 3-4 exemplare la o adâncime de 3-4 cm. Incubația durează 15-20 de zile,
stadiul larvar 55-65 de zile, iar cel de pupă 14-15 zile. Noii adulți apar la sfârșitul lunii august și
începutul lunii septembrie şi rămân în sol până în primăvara anului următor.
Măsuri preventive
- utilizarea capcanelor cu feromoni sexuali specifici pentru atragerea masculilor
Măsuri curative
 metode biologice: viespea de stepă (Scolia hirta) poate parazita larvele gândacului păros
 metode chimice: combaterea insectei este în general dificilă și riscantă, deoarece atacă în perioada
înfloritului, când trebuie protejată entomofauna utilă.
metode mecanice: colectarea manuală a adulţilor dimineaţa devreme şi distrugerea lor.
IMPORTANT !
Gândacul păros al florilor poate produce pagube însemnate în plantațiile viticole.
Eriophyes vitis Pagenstecher
Denumire populară: erinoza viţei-de-vie
Plante gazdă: viţa-de-vie
Descriere: adultul are corpul viermiform, cu dimensiuni de 0,14 mm - 0,16 mm, culoare albă -gălbuie
sau roşcată, prezentând striuri chitinoase sub formă de inele, dispuse transversal, la exteriorul
abdomenului. La partea anterioară, prezintă 2 perechi de picioare. Abdomenul se termină cu două
prelungiri filamentoase. Sunt vizibili doar la stereomicroscop sau microscop.
Simptome: se hrănește cu țesuturile embrionare din frunze, provocând băşicarea frunzelor pe partea
superioară (fig.1) şi apariţia unor cavităţi pe faţa inferioară, delimitate de nervuri, captuşite cu pâslă
rezultată din dezvoltarea anormală a perilor de pe frunze (fig. 2). Atacul poate să apară şi pe codiţele
mugurilor şi pe cârcei, iar în cazul unui atac puternic sunt infestaţi şi ciorchinii, la care în faza de
înflorire se produce avortarea florilor.
Fig.1. Atac pe frunze (partea superioară) (foto ANF) Fig. 2. Atac pe frunze (partea inferioară) (foto ANF)
Biologie: prezintă 5-6 generaţii/an; iernează în stadiul de adult sub solzii mugurilor, în crăpăturile
scoarţei butucilor, la baza coardelor de un an, în stratul de frunze căzute. La începutul lunii mai, în
faza în care apar primele frunzuliţe, adulţii se localizează pe partea inferioră a limbului foliar, unde se
hrănesc înţepând ţesuturile şi sugând sucul celular, loc în care apare o pâslă de peri epidermici
anormali, unde acarienii se hrănesc şi se înmulţesc în toată perioada de vegetaţie a plantelor. Când
ţesuturile din zonele dăunate se necrozează, acarienii migrează pe alte frunze sau pe alte zone
neatacate ale aceleiaşi frunze.
Măsuri preventive
 adunarea şi arderea frunzelor atacate, tăierea şi arderea lăstarilor atacaţi pentru reducerea rezervei
biologice a daunătorului;
 verificarea prezenţei acarienilor pe tot parcursul perioadei de vegetaţie, în vederea stabilirii speciei
dăunătoare, evaluării gradului de atac, pentru a interveni la momentul optim.
Măsuri curative
metode biologice: folosirea prădătorilor în combaterea acestor acarieni s-a dovedit o metodă
eficientă, putându-se utiliza: Metaseiulus occidentalis (distruge 100 de acarieni în 24 de ore),
Typhlodromus pyri, Amblyseius spp.
metode chimice utilizându-se următoarele produse de protecţie a plantelor:

- SANOMECTIN 18% - 1,0 l/ha
- VERTIMEC 1,8 EC - 1,0 l/ha
- OVIPRON TOP - 2500 ml/100 l apă
- VERTIMEC PRO - 0, 75 l/ha

Timp de pauză:
SANOMECTIN - 28 zile
VERTIMEC 1,8 EC - 28 zile
OVIPRON TOP - 20 zile
VERTIMEC PRO - 28 zile
IMPORTANT!
Cel mai puternic atac se înregistrează pe primele frunze de la baza lăstarilor!
Soiuri mai puţin afectate: Fetească albă, Afuz-Ali, Aligoté, Băbească.
Eupoecilia ambiguella (Hübner)
Denumire populară: cochilisul viței-de-vie
Plante gazdă: specie polifagă, poate ataca şi vița-de-vie.
Descriere
Adult: aripile anterioare de culoare galbenă și prezintă transversal o pată de formă trapezoidală de
culoare brună-albăstrui. Aripile posterioare sunt brune–cenușii cu margini franjurate (fig. 1). Corpul
are lungimea de 8-9 mm, antene filiforme, formate din 37-42 articole.
Larva: culoarea brun-roșcată cu nuanțe măslinii, la completa dezvoltare lungimea corpului este de
10-12 mm. Capsula cefalică și pronotul de culoarea neagră. Pe corpul larvelor se pot observa
numeroși negi de culoare brună (fig. 2).
Pupa: de culoare brun-deschis, cu lungimea de 6-8 mm.
Ou: mic, lenticular, de culoare galben deschis cu reflexe irizante.
Fig. 1. Adult (http://idtools.org) Fig. 2. Larvă (http://ephytia.inra.fr)
Simptome: Larvele primei generații atacă inflorescențele viței-de-vie, hrănindu-se cu organele florale
pe care le înfășoară într-o țesătură deasă sub formă de cuiburi, inflorescențele atacate se brunifică și
cad. Ulterior atacul se extinde la boabele verzi din ciorchine. În cazuri extrem de rare omizile pot
roade frunzele și lăstarii. A II-a generație de larve atacă boabele strugurilor, hrănindu-se cu pulpa
acestora. Pe fructe se instalează agenți fitopatogeni (Botrytis cinerea) care contribuie la brunificarea și
putrezirea boabelor din ciorchine, în special în toamnele cu precipitații abundente.
Biologie: această specie are 2 generații pe ani și iernează în stadiu de pupă în scoarța butucilor sau a
coardelor mai groase ale viței-de-vie. Adulții apar primăvara în prima decadă a lunii mai, au zbor
nocturn şi o perioadă de zbor de 15-20 de zile, în care are loc împerecherea și depunerea pontei.
Ouăle sunt depuse izolat pe bobocii florali, pe frunze sau pe boabele de struguri în formare. Femelele
pot depune până la 160 de ouă, incubația durează 10-15 zile. Larvele care apar vor consuma timp de
trei săptămâni țesuturile plantei apoi se transformă în pupe în interiorul unor coconi mătăsoși formați
între boabele ciorchinilor. Fluturii generației a doua apar după 10-14 zile, femelele depun ouăle direct
pe boabele de struguri. Larvele care apar se hrănesc cu boabele strugurilor, iar spre sfârșitul lunii
septembrie ajung la completa dezvoltare și se retrag pentru împupare și iernare.
Măsuri preventive
 aplicarea corectă a tuturor măsurilor tehnologice de cultură poate reduce pagubele;
Măsuri curative
 metode biologice: în literatura de specialitate sunt menționate specii de ciuperci care parazitează
pupele și omizile din genurile Beauveria, Spicaria, Verticillum și Citromyces. Sunt semnalate și specii
de insecte parazite pentru stadii diferite de dezvoltare ale cochilisului: 43 de specii de ichneumonide,
3 de braconide și 2 specii de diptere tachinide. Diferite specii de coleoptere, neuroptere și heteroptere,
dar și unele păsări insectivore pot distruge o parte din omizi;
 metode chimice: prin utilizarea următoarele produse de protecţie a plantelor: FASTAC ACTIVE
– 0,02 l/ha, DASKOR 440 - 0,5 l/ha, CORAGEN – 150 -175 ml/ha, SHERPA 100 EW- 0,30 l/ha

Timp de pauză:
FASTAC ACTIVE - 21 zile
DASKOR 440 - 21 zile
CORAGEN - 30 zile
SHERPA 100 EW - 7 zile
IMPORTANT !
Pagubele cauzate de cochilisul viței-de-vie pot ajunge până la 30% din recolta de struguri
sau chiar mai mult dacă nu sunt aplicate măsuri fitosanitare.
Holocacista rivillei (Stainton)
Denumire populară: minierul nord-american al viţei
Statut: nu este organism de carantină; specie europeană, recent semnalată şi în România (2014, M.
Cean).
Descriere
Adult: molie mică, anvergura aripilor între 3,5-4 mm, aripile anterioare de culoare negru strălucitor,
cu patru pete triunghiulare galben auriu, picioarele anterioare de culoare neagră, cele intermediare şi
posterioare argintate, antene inelate (fig. 1).
Larva: plată, apodă, până la 3-4 mm lungime, de culoare galben translucid, cu excepţia capului şi a
ultimului articol abdominal care sunt de culoare brună.
Pupa: 4 mm lungime, de culoare mai închisă decât larva.
Ou: oval, albicios.
Fig.1. Femelă (foto ANF) Fig. 2. Galerie (foto ANF) Fig. 3. Frunză atacată (foto ANF)
Simptome: larvele minează frunzele, galeriile fiind vizibile pe partea superioară a frunzelor, la
început lungi şi subţiri, ulterior se lărgesc în partea terminală atingând 20 mm în diametru (fig. 2), iar
în interiorul lor se observă excrementele produse în urma hrănirii. Pentru împupare, la extremitatea
minei larvele decupează porţiuni rotunjite din frunze, din care construiesc căsuţe pupale de forma
unor seminţe de orez, care cad pe sol, în frunze rămânând mici orificii ovale (fig. 3).
Biologie:
- în literatură sunt menţionate 2-4 generaţii/an, începând din luna mai; în ţara noastră se pare că are
două generaţii/an şi iernează în stadiul de nimfă. În primăvară, după apariţie femelele depun ouăle şi
larvele nou apărute atacă frunzele în formare, primele mine fiind vizibile în luna mai. Împuparea are
loc în căsuţe pupale care pot fi observate pe coarde, butuc, chiar pe fructe, dar şi pe alte plante gazdă.
 îndepărtarea frunzelor afectate dacă atacul este incipient şi pe suprafeţe restrânse;
 lucrarea solului pentru a distruge crisalidele din sol.
IMPORTANT!
Produce pagube minore, dar în cazul atacurilor puternice este afectată capacitatea fotosintetică
a frunzelor (pot fi observate până la 250 de orificii/frunză).
Janetiella oenophila Haimfoffer
Denumire populară: musca galicolă a viței
Statut: nu este organism dăunător de carantină; prezent în România.
Plante gazdă: vița-de-vie.
Descriere
Adult: mic, aproximativ 1-2 mm, corp fragil, cu antene și picioare lungi și subțiri, asemănător cu
țânțarii, de culoare gri roșiatic.
Larva: corp fusiform, apodă, de mici dimensiuni (2,5 mm lungime), de culoare galbenă (fig. 2)
Fig. 1. Gale specifice pe frunză (http://www.viten.net) Fig. 2 Larvă (http://www.viten.net)
Simptome: pe frunze apar gale caracteristice (fig. 1), lenticulare, convexe pe ambele părți ale frunzei,
cu contur mai mult sau mai putin circular și cu diametrul de aproximativ 3 mm. Sunt dure la atingere,
gălbui sau roșiatice, cu suprafața netedă și lucioasă pe fața superioară a frunzei, în timp ce pe partea
inferioară există puf și un orificiu central mai închis la culoare atunci când larva părăsește gala pentru
impupare. Gala, după ieșirea larvei, devine întunecată și uscată. În cazul în care galele sunt pe
nervuri, pot produce deformarea frunzei în sine.
Biologie: adulții apar în mai şi femelele depun ponta fie pe partea inferioară a frunzelor, fie pe rahisul
ciorchinilor tineri. Ouăle eclozează în 10 zile, larvele se hrănesc apoi în gale caracteristice formate pe
frunze. În mod obișnuit pe o frunză apar 5-20 gale. La completa dezvoltare, după 3 saptămâni, în
iunie larvele se lasă să cadă pe sol unde împupează în coconi albicioși. De regulă are o generație pe
an, dar există și regiuni unde au fost înregistrate două generații pe an. Iernează în sol în stadiu larvar.
Împuparea are loc primăvara.
Măsuri preventive
 tăierea coardelor infestate, adunarea frunzelor cu gale și arderea lor;
 în perioada de vegetație, lucrarea solului între plante pe rând pentru a expune larvele și pupele
prădătorilor naturali.
Măsuri curative
 metode chimice: nu sunt întotdeauna justificate, deoarece pagubele produse de această insectă
sunt limitate.
IMPORTANT !
Atacul nu este semnificativ din punct de vedere economic dar când galele sunt în număr
foarte mare (câteva sute pe o frunză), foliajul tânăr se distorsionează, scade capacitatea de
fotosinteză a plantei, care se debilitează.
Galele pot fi confundate ce cele produse de filoxeră.
Lepidosaphes ulmi L.
Denumire populară: păduchele virgulă al pomilor
Plante gazdă: polifag, atacă şi viţa-de-vie
Descriere
Femela: corp alungit, culoare albă sau alb-gălbui, cu pigidiul galben sau galben-portocaliu. Scutul
femelei este brun-castaniu, lucios, alungit, având forma unei virgule sau a unei scoici de midii, de
unde şi denumirea de „ păduchele virgulă” (fig.1).
Masculul: culoare brună- violacee, iar în stadiul larvar masculul este protejat de un scut alungit de 1.5
mm lungime, de culoare brun- castaniu.
Fig. 1. Femelă (http://www.agroatlas.ru)
Simptome: dăunătorul colonizează coardele şi butucii, iar în urma atacului plantele se debilitează.
Dacă atacul se repetă câţiva ani la rând, plantele încep să se usuce de la vârf spre bază, cele mai
sensibile la atac fiind plantele tinere.
Biologie: prezintă două generaţii pe an, iernează în stadiul de ou depus sub scutul femel pe scoarţa
ramurilor. Se înmulţeşte pe cale sexuală şi partenogenetică. Generaţia estivală se eşalonează începând
din a doua jumătate a lunii iunie şi până în a doua decadă a lunii august, ouăle fiind depuse în ultima
decadă a lunii iunie. Larvele apar la începutul lunii iulie, se fixează de ramuri şi se hrănesc cu seva
din ţesuturi până în a doua decadă a lunii iulie când se diferenţiază cele doua sexe. După împerechere
femelele depun ponta, dând naştere la generaţia hibernantă. În primăvara anului următor, ouăle
eclozează, rezultă larvele primare care se fixează pe scoarţa ramurilor şi se hrănesc până la sfârşitul
lunii mai când se transformă în adulţi. Perioada de împerechere se eşalonează pe 7-10 zile, după care
masculii mor, iar femelele depun ponta, dând naştere generaţiei estivale.
Măsuri curative
 metode chimice: prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: OVIPRON TOP –
2500ml/100 l apă şi MOSPILAN 20 SP – 0,25 kg/ha

Timp de pauză:
OVIPRON TOP - 20 zile
MOSPILAN 20 SP - nu are
IMPORTANT !
Uneori reprezintă un pericol pentru plantaţiile neglijate, prin cojirea coardelor şi

plesnirea scoarţei acestora.
Lethrus apterus (Laxmann)
Denumire populară: forfecarul
Plante gazdă: specie polifagă, atacă cu predilecție vița-de-vie, dar și alte plante de cultură.
Descriere:
Adultul: corp de culoare neagră, 18-22 mm lungime, puternic bombat dorsal, cu protoracele bine
dezvoltat, abdomen foarte scurt şi elitre sudate pe linie mediană (fig. 1). Cap mare, antene măciucate,
mandibule puternice cu câte un dinte.
Larva este alb-gălbuie, cap brun, de 30-40 mm lungime, în poziție normală având corpul curbat.
Fig.1. Adult (http://www.entomologiitaliani.net)
Simptome: adulții retează mugurii, lăstarii şi frunzele de viță din plantaţiile tinere, şcolile de viţă,
plantaţii de portaltoi pe care le adună în galerii, în pământ unde sunt făcute cocoloaşe.
Biologie: iernează ca adult în sol și are o singură generație pe an. Adulții apar din locurile de iernare
în martie- aprilie, când încep săparea unor galerii în pământ. În mai, adulții taie bucăți de 1-2 cm de
lăstari, pe care îi cară în lojele construite în galerie, unde îi macerează, rezultând cocoloașe de
mărimea unui ou de porumbel sau chiar mai mari, în care femela depune câte un ou.
Larvele apărute după 6-12 zile se hrănesc cu materia vegetală a cocoloașelor ce au intrat în
descompunere. Stadiul larvar durează 25-35 de zile, cel de pupă 10-15 zile, astfel încât în luna iulie
apar adulții, care rămân și iernează în sol, în locul lor de apariție.
Măsuri preventive
 lucrări de arat, săpat și prășit pentru distrugerea galeriilor.
Lobesia botrana Den. Et Schiff.
Denumire populară: eudemisul sau molia viţei-de-vie
Plante gazdă: dăunător polifag, atacă peste 20 specii de plante gazde, printre care şi viţa-de-vie
Descriere:
- adultul este un fluture de 7-8 mm lungime cu anvergura aripilor de 18-20 mm. Aripile anterioare
sunt colorate diferit, cu pete de culoare brună care alternează cu pete de culoare cenuşie-albăstruie, iar
aripile posterioare sunt cenuşii franjurate (fig.1).
- larva este o omidă de culoare verde măslinie-cenuşie, de 10-12 mm, cu capul, pronotul şi picioarele
brune.
Fig. 1. Adult (https://gd.eppo.int) Fig. 2. Atac pe boabe (https://gd.eppo.int)
Simptome: larvele din prima generaţie se hrănesc cu bobocii florali şi boabele verzi, celei de a doua
generaţii cu pulpa boabelor, iar cele din generaţia a treia cu boabele în pârgă ale soiurilor tardive (fig.
2). Boabele atacate se închid la culoare, se zbârcesc şi sunt adesea infectate cu ciupercile Botrytis
cinerea sau Penicillium glaucum, putrezesc, iar vinul obţinut este de calitate inferioară şi nu se poate
păstra în vinotecă. Daunele produse de larvele generaţiei a doua sunt cele mai păgubitoare.
Biologie: specia are 2- 3 generaţii pe an, iernează ca pupă sub scoarţa parţial exfoliată a butucilor,
într-un cocon mătăsos.
Fluturii apar când temperatura depăşeşte 15 °C şi se hrănesc timp de 10-12 zile. Ouăle sunt
depuse izolat sau în grupe mici, de 50-80, pe bobocii florali, întâlnindu-se mai rar pe frunze sau
lăstari. Depunerea ouălor durează aproape o lună.
Omizile complet dezvoltate îşi fac un cocon mătăsos unde se transformă în pupă, după care
apar adulţii generaţiei respective.
Măsuri preventive
 respectarea tehnologiei de cultură contribuie la creşterea mai viguroasă a plantelor şi la
reducerea pagubelor.
 folosirea capcanelor feromonale AltraBot E 7,29 – o capcană/3 ha sau 2-5 capcane/ha pentru
stabilirea perioadei de zbor a adulţilor.
Măsuri curative
Combatere:
biologică prin tratamente cu viespea Trichogramma dendrolimi, bacteria Bacillus thuringiensis
chimică cu următoarele produse de protecţie a plantelor:

- TREBON 30 EC – 0,300 l/ha in 1000 l apă.
- DECIS 25 WG – 30,0 g/ha.
- DASKOR 440 EC – 0,5 l/ha.
- KAISO SORBIE 5 EG – 0,15 kg/ha.
- MOSPILAN 20 SP – 0,250 kg/hh, MOSPILAN 20 SG – 0,250 kg/ha
- CORAGEN – 150-175 ml/ha
- VERTIMEC 1,8 EC – 0,75-1,0 l/ha.
- PLINTO – 0,4-0,6 l/ha.
- LASER 240 EC – 0,15-0,20 l/ha.
- POLECI – 40-60 ml/hl.
- FASTAC ACTIVE – 0,02%.

Timp de pauză:
- TREBON 30 EC - 14 zile
- DECIS 25 WG - - 7 zile (struguri masa); 30 zile (struguri vin)
- DASKOR 440 EC - 21 zile
- KAISO SORBIE 5 EG - 7 zile
- MOSPILAN 20 SP, 20 SG - 10 zile
- CORAGEN - 30 zile
- VERTIMEC 1,8 EC - 28 zile
- PLINTO - 15 zile
- LASER 240 EC - 14 zile
- POLECI - 7 zile
- FASTAC ACTIVE - 21 zile
IMPORTANT !
Dezvoltarea dăunătorului este condiţionată de temperatura şi umiditatea existentă în
cursul perioadei de zbor a adulţilor, dar şi de prezenţa şi activitatea entomofagilor din
perioada de depunere a ouălor, larvelor sau pupelor.
Lymantria dispar L
Denumire populară: – omida păroasă a stejarului
Plante gazdă: specie polifagă, atacă mai rar şi viţa-de-vie.
Descriere
Adulţi: prezintă dimorfism sexual accentuat; femelele au corpul voluminos, acoperit cu peri deşi,
gălbui, abdomenul se termină cu un smoc de peri, ruginii. Aripile cu anvergura de 4-7 cm sunt mai
mari decât ale masculilor, cele anterioare fiind de culoare albă gălbuie, cu dungi transversale dispuse
în zig-zag, de culoare brună gălbuie sau castanie-închis. Aripile posterioare sunt mai deschise la
culoare, fără benzi, pe marginea exterioară cu pete brune-negricioase, antenele sunt filiforme (fig. 2).
Masculii au corpul mai puţin voluminos şi de culoare brună, aripile anterioare de culoare brun-
roşcată-cenuşie, cu 4-5 dungi transversale în zig-zag, cu anvergura de 3-4 cm, acoperite cu peri,
antene bipectinate şi mari (fig. 1).
Larve: la completa dezvoltare 5-7 cm lungime, de culoare brună, cu pete şi dungi negre. Pe fiecare
parte a corpului se găsesc smocuri mari de peri lungi şi tari, de culoare castanie negricioasă. Dorsal pe
corp se găsesc două rânduri de tuberculi albaştri pe primele cinci segmente și două rânduri de
tuberculi roșii pe următoarele șase segmente. Capul este mare, galben-brun (fig. 3).
Ou: sferic, slab turtit, la început de culoarea albă-sidefie mai târziu brun.
Fig.1. Mascul (https://www.cabi.org) Fig.2. Femelă (https://www.cabi.org) Fig.3. Larvă (https://www.cabi.org)
Simptome: frunzele sunt roase pe margini, uneori rămânând numai nervurile.
Biologie: are o generaţie pe an şi iernează în stadiu de ou pe scoarţa trunchiurilor şi ramurilor. Larvele

eclozează de la sfârşitul lunii martie până în mai, când plantele gazdă produc noi frunze. Mai întâi
eclozează larvele din care se dezvoltă femelele, apoi cele din care se dezvoltă masculii. La apariţie
omizile migrează în coroana pomilor şi se hrănesc cu muguri, apoi cu frunze. Omizile stau grupate în
primele vârste, după care se răspândesc, devenind solitare. Dezvoltarea larvelor durează 62-67 zile.
La completa dezvoltare omizile aglomerează cu fire mătăsoase câteva frunze sau în crăpăturile şi
scorburile trunchiurilor, formează un cocon mătăsos şi se transformă în pupe, stadiu care durează 2-3
săptămâni. La sfârşitul lunii iunie sau începutul lunii iulie, apar fluturii, apoi femelele depun ouăle în
grupe de câte 250-600, pe partea cu expoziţie sudică, formând o pontă alungită pe care o acoperă cu
perişorii de pe extremitatea abdominală. În decurs de 3-4 săptămâni are loc dezvoltarea embrionului,
care rămâne în diapauză.
Măsuri curative
metode biologice: utilizarea agentului fungic Entomophaga maimaiga, a parazitoizilor Ooencyrtus
kuvanae, zoofagului Anastatus dispar, Sturnia scutellata, Exorista spp., Pimpla instigator,
Brachymeria intermedia, Theronia atalantae.
metode mecanice:
-amplasarea capcanelor feromonale cu feromon specific “Atradispar” sau “Disparlur” pentru
capturarea în masa a masculilor şi pentru stabilirea curbei de zbor a fluturilor;
-colectarea şi distrugerea depunerilor de ouă prin răzuirea lor de pe coarde şi butuci.
IMPORTANT!
La atac puternic produce defolierea plantelor gazdă.
Melolontha melolontha L.
Denumire populară: cărăbușul de mai
Plante gazdă: specie polifagă, produce pagube însemnate la vița-de-vie.
Descriere
Adultul: are corpul de 20-25 mm lungime, capul, pronotul și scutelul de culoare neagră cu reflexe
verzui. Elitrele sunt castanii–roșcate uneori acoperite cu o pubescență fină, albă şi au patru carene
longitudinale proeminente. Abdomenul este de culoare neagră, prevăzut pe părțile laterale cu șase
pete triunghiulare albe. Pigidiul este conic, prelungit posterior în formă de coadă (fig.1).
Larva: numită popular ”vierme alb”, are corpul de 40-50 mm lungime, voluminos, cutat evident, cu
peri și stigme brune, arcuit (în formă de potcoavă sau litera ”C”), de culoare alb-gălbuie, cu capsula
cefalică și picioarele de culoare brune-gălbui (fig.2).
Oul: (1,5-2,0 mm lungime) este de formă ovală, la început culoarea albă-lăptoasă devine apoi albă-
cenușie sau galbenă-brună.
Pupa: de culoare galbenă-cenușie, prevăzută cu doi spini în vârful abdomenului, are 28 – 38mm
lungime.
Fig. 1. Adult (https://www.cabi.org) Fig. 2. Larvă (https://www.cabi.org)
Simptome: adulții atacă frunzele și uneori fructele în formare. La atacuri puternice, frunzele sunt
complet distruse, plantele rămân desfunzite, își pierd recolta, lemnul nu se mai maturează și degeră în
timpul iernii, diminuând și producția din anul următor.
Larvele atacă rădăcinile: pe cele subțiri le distrug complet, iar la cele lignificate rod țesutul cortical,
întrerupând circulația sevei. În zona rănilor produse se instalează alți agenți patogeni care determină
putrezirea rădăcinilor și/sau a plantelor.
Biologie: are o generație la 3-4 ani, iernează în stadiile de larvă și adult în sol. Apariția adulților,
începe către sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai și continuă 3-4 săptămâni. După 15 -20 de zile
de hrănire suplimentară începe depunerea pontei. Ouăle sunt depuse în sol la adâncimi de 10-25 cm, în
grupe de 20-40. O femelă depune 90-120 de ouă, iar incubația durează 4-6 săptămâni. Larvele apar în
iulie-august și se dezvoltă în sol, timp de 2-3 ani. În toamnă, pe măsură ce timpul se răcește, larvele se
afundă până la 40-80cm adâncime, pentru hibernare. Împuparea are loc, în perioada iulie-august, în loji
de pământ, la adâncimi de 10-15 cm. Durata stadiului de pupă este de 8-14 zile. Adulții care apar
rămân să ierneze în lojile pupale.
Măsuri preventive
 efectuarea arăturilor adânci de toamnă şi prelucrarea repetată a solului primăvara pentru scoaterea
la suprafaţă a larvelor și expunerea lor la intemperii și la acțiunea diferiților prădători;
 scuturarea butucilor și a coardelor dimineața când adulții sunt amorțiți și distrugerea lor prin
diferite mijloace.
Măsuri curative
 metode biologice: în terenurile infestate și cu umiditate mare pot fi folosite preparate biologice care
provoacă îmbolnăvirea în masă a larvelor pe bază de Beauveria bassiana şi Bacillus popilliae.
IMPORTANT !
Cele mai mari pagube le produc larvele, în şcolile de viță și în plantațiile tinere, pragul de
dăunare fiind de 0,5-1 larvă/m2.
Produc pagube și indirect, deoarece pe organele atacate se localizează alte tipuri de agenți
patogeni (acarieni, nematozi, ciuperci, bacterii), care provoacă putreziri.
Metcalfa pruinosa Say.
Denumire populară: cicada meliferă
Statut: nu este organism dăunător de carantină; specie invazivă, originară din America de Nord a
pătruns recent şi în ţara noastră
Plante gazdă: specie polifagă, are ca plante gazdă peste două sute de specii, atacă şi viţa-de-vie
Descriere
Adulţii: au talia cuprinsă între 7-9 mm, corpul de culoare închisă acoperit de o secreţie ceroasă albă
conferindu-i un aspect bleu-gri (fig.1). Aripile anterioare au marginea externă aproape dreaptă, iar în
partea bazală prezintă două pete negricioase caracteristice.
Nimfele: sunt de culoare albă, acoperite şi mascate complet de o secreţie ceroasă albicioasă. Ultimul
stadiu larvar are circa 4 mm lungime, culoare verde palid şi ochi roşii (fig.1).
Fig. 1. Adult şi larvă (https://www7.inra.fr) Fig. 2. Atac (https://www7.inra.fr)
Simptome: adulţii şi larvele se hrănesc cu sucul celular al plantelor, producând cantităţi enorme de
rouă de miere pe care se dezvoltă diferite ciuperci (adulţii) sau reducerea creşterilor vegetative
(nimfele). Atacul încetineşte creşterea plantelor, dezvoltarea fructelor, afectează maturarea lemnului
şi diferenţierea mugurilor de rod. Prezenţa cicadei este semnalată de secreţiile de ceară şi roua de
miere prezente pe plante (fig. 2).
Biologie: prezintă o singură generaţie pe an şi iernează sub formă de ouă depuse în scoarţa
rămurelelor plantelor gazdă. Prezintă cinci stadii nimfale de dimensiuni diferite (1 mm stadiul unu
până la 3,3 mm stadiul cinci) care se succedă din mai până în septembrie, dezvoltarea stadiilor
nimfale fiind completă în aproximativ 42 de zile. Adulţii trăiesc câteva săptămâni şi pot fi întâlniţi în
perioada iulie-octombrie, în funcţie de condiţiile de mediu.
Măsuri curative
metode biologice: literatura de specialitate citează speciile Fulgoraecia barberiana şi Neodrynus
typhlocybae ca duşmani naturali
metode chimice: tratamentele cu fungicide aplicate pentru eliminarea ciupercilor sunt de regulă
mai utile decât aplicarea insecticidelor
- aplicarea soluţiilor de săpun duce la îndepărtarea stadiilor nimfale şi a secreţiilor ceroase de pe
plante
IMPORTANT !
Intensitatea maximă a atacului are loc în lunile de vară, iar coloniile de cicade se
întâlnesc pe frunzele, tulpinile, peţiolii, coardele şi ciorchinii viţei-de-vie.
Otiorrhynchus sulcatus (Fabricius, 1775)
Denumire populară: gărgărița rădăcinilor de vie
Plante gazdă: specie polifagă, atacă şi viţa-de-vie (Vitis vinifera).
Descriere:
Adulți: de 8-10 mm lungime, corp negru, acoperit de o pubescență fină, aurie. Protorace granulat,
elitre cu mici pete de culoare deschisă și punctuații fine, longitudinale, dispuse carenat. Femur dințat,
rostrul prevăzut median cu un șanț adânc unghiular, orientat posterior.
Larva: de 10-12 mm lungime, cu cap roșcat, corp alb, recurbat, apode.
Ou: sferic, alb în momentul depunerii, brun – roșcat la completa dezvoltare.
Fig. 1. Otiorrhynchus sulcatus – larvă, adult și frunză dăunată (https://www.cabi.org)

Simptome: Larvele atacă rădăcinile subțiri și coletul, care sunt retezate sau roase, iar rădăcinile mai
groase sunt decorticate, pe ele aparând răni de formă diferită. Daune mari se produc în școlile de viță.
Adulții afectează aparatul foliar începând de la marginea limbului către interior, distrugând țesuturile
în mod neregulat.
Biologie: Prezintă o generație pe an. Iernează în stadiul de larvă în sol, mai rar în cel de adult.
Transformarea larvelor în pupe are loc primăvara. Primii adulți sunt semnalați la jumătatea lunii
aprilie. Adulții nocturni sunt activi pe vreme caldă și uscată, foarte mobili, putând trece cu ușurință de
pe o plantă pe alta. Femelele depun ponta noaptea, pe frunze și chiar pe sol. O femelă poate depune
până la 300 ouă, eșalonat până în luna octombrie. După eclozare, larvele pătrund în sol, până la
completa lor dezvoltare trecând prin opt vârste. Evoluția lor durează până în primăvara anului
următor, când se transformă în pupe.
IMPORTANT !
Este necesar să se acorde atenție deosebită sănătății materialului care intră în plantație și a
arbuștilor din vecinătate pentru a preveni acumularea populației de Otiorrhynchus sulcatus.
Panonychus ulmi Koch.
Denumire populară: acarianul roșu al pomilor
Plante gazdă: dăunător polifag, atacă şi viţa-de-vie.
Descriere:
Femela este mai mare decât masculul și măsoară 0,35-0,56 mm lungime. Corpul este oval bombat pe
partea dorsală, de culoare roșie-vișinie, cu pete de un roșu mai închis, vizibile mai ales dorsal;
prezintă numeroși perișori inserați pe mai multe rânduri, atât dorsal, cât și ventral (fig. 1).
Masculul măsoară 0,25-0,35mm lungime, are corpul alungit și mai îngustat posterior. Culoarea este
variabilă de la galben-portocaliu la galben-verzui.
Oul: sferic, striat dorsal și prevăzut cu un pedicel (fig. 2).
Larva: de formă elipsoidală, este hexapodă și măsoară 0,15-0,2 mm lungime. Aceasta are culoare
galbenă-portocalie la eclozare și apoi brună-roșcată.
Fig. 1. Femelă (https://www7.inra.fr) Fig. 2. Pontă (https://www.cropscience.bayer.com)
Simptome: acarienii înțeapă și sug seva din frunze, țesuturile se depigmentează, iar coloritul
frunzelor este modificat în alb-argintiu la început și apoi în ruginiu. Frunzele puternic atacate cad
prematur, iar diferențierea mugurilor de rod este influențată în mod negativ și implicit producția de
fructe a anului următor.
Biologie: acarianul roșu al pomilor iernează în stadiul de ou și dezvoltă 5-6 generații pe an. Ouăle
sunt depuse pe ramurile pomilor, de obicei în zona de ramificare a acestora, în jurul mugurilor, sub
solzii acestora, în crăpăturile scoarței și, uneori, pe trunchiul pomilor. Larvele colonizează mugurii,
frunzele și inflorescențele pe care se hrănesc, înțepând și sugând seva. Adulții primei generații depun
ouă pe partea inferioară a frunzelor. Durata unei generații oscilează între 20-35 zile.
Măsuri preventive
- monitorizarea permanentă a culturii pentru stabilirea nivelului populaţiei acarianului, în vederea
evitării creşterii explozive a numărului de exemplare; acest lucru se realizează prin observarea
prezenţei ouălor hibernante sau a frunzelor cu sau fără acarieni.
Măsuri curative
 metode biologice:
-acarofagi: Typhlodromus sp., Tydeus sp., Amblyseius sp., Phytoseiulus sp.;
-entomofagi: Stethorus sp., Anthocoris sp., Orius sp., Chrysopa sp.
 metode mecanice: tăieri de igienizare prin care se elimină și se distrug ramurile care au ouă
hibernante
 metode chimice: aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: NOVADIM
PROGRESS/SINORATOX 400 EC – 0,8-1,0 L/ha, SAFRAN 1,8EC/VARGAS 1,8 EC – 0,15% în
timpul vegetației.

agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depășirii limitelor maxime
admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
IMPORTANT !
Seceta excesivă și umiditatea relativă a aerului foarte scăzută favorizează înmulțirea în masă a
acarianului.
Peritelus sphaeroides Germ.
Denumire populară: gărgărița cenușie a mugurilor și lăstarilor
Plante gazdă: specie polifagă, atacă şi vița-de-vie fiind un dăunător periculos în școlile de vițe și în
plantațiile tinere.
Descriere
Adultul: are corpul scurt (4-8 mm lungime), oval, aproape sferic de culoare negricioasă, acoperit cu
mici solzi rotunzi și deși, cenușii, uneori intercalați și cu solzi de culoare mai întunecată (fig 1).
Rostrul este scurt și gros, ochii sunt apropiați de marginea superioară a capului. Pe elitrele ovale, cu
umerii puternic rotunjiți se văd dungi longitudinale. Antenele și picioarele sunt brun-roșcate.
Larva: apodă, de 5-6 mm lungime, corp albicios și cap brun.
Oul: de 0,6 mm, oval-alungit, de culoare alb-roz.
Fig. 1. Gărgărița cenușie a mugurilor și lăstarilor (https://inpn.mnhn.fr)
Simptome: adulții rod mugurii și lăstarii tineri, mugurii fiind roși de la vârf până la baza lor în interior,
rămânând intact învelișul exterior, ceea ce dă impresia că sunt scobiți. În cazul lăstarilor sunt
consumate vârfurile și scoarța fragedă, ceea ce duce la uscarea lor. Gărgăriţele pot fi văzute în timpul
zilei pe muguri și pe coarde. Larvele rod rădăcinile, în consecinţă vițele se debilitează, se îngălbenesc
și apoi se usucă.
Biologie: iernează ca adult în sol şi are o generaţie pe an. Adulţii apar în aprilie și la scurt timp are loc
copulația și ponta. Ouăle sunt depuse în sol, în apropierea coletului plantelor, în grupe de câte 3-4.
Incubația durează 5-6 zile, iar larvele se dezvoltă destul de repede, hrănindu-se cu rădăcinile plantelor
în a căror zonă au fost depuse ouăle. Împuparea are loc în sol, într-o lojă. Noii adulți apar tot în cursul
verii, din iunie până în august, și până la retragerea pentru hibernare (la sfârșitul lui august – început de
septembrie) au o perioadă de hrănire.
Măsuri preventive
 prașile repetate pentru distrugerea ouălor de pe sol și a larvelor care se afundă spre rădăcini.
Măsuri curative
 metode mecanice: în perioada de vegetație, la semnalarea daunelor se recomandă scuturarea
butucilor în orele matinale, pentru capturarea adulților care rod frunzele;
IMPORTANT !
Adulții produc daune semnificative prin distrugerea mugurilor și a lăstarilor tineri.
Larvele pot provoca pagube mari, chiar până la pieirea întregii plantații.
Rosăturile produse atât la nivelul rădăcinilor cât și organelor aeriene sunt porți de
pătrundere pentru alți agenți patogeni.
Phyllocnistis vitegenella Clemens
Denumire populară: minierul american al viţei-de-vie
Statut: nu este organism de carantină; specie invazivă, de origine nord-americană, recent semnalată
în România (2013, Ureche C.).
Descriere
Adult: molie mică, de aproximativ 3 mm lungime, anvergura aripilor de 5,5 mm, aripile anterioare de
culoare alb strălucitor, marcate apical cu unele striuri brune şi o pată mare de culoare negră la vârful
aripilor (fig. 1).
Larva: apodă, albicioasă, plată, până la 4 mm lungime.
Pupa: brună, 3 mm lungime, capul cu o proiecţie de forma unui cârlig.
Fig.1. Adult (http://mothphotographersgroup.msstate.edu) Fig. 2. Atac (foto ANF)
Simptome: larvele minează frunzele, galeriile fiind lungi, subţiri, sinuoase, vizibile pe partea
superioară a frunzelor, în partea terminală a acestora fiind prezente camerele de împupare. Marginea
frunzelor se răsuceşte uneori în urma atacului. În cazurile în care infestarea este puternică este
afectată capacitatea fotosintetică a plantelor.
Biologie:
- în ţările europene în care a apărut are trei-cinci generaţii pe an, prima generaţie fiind completă în
mai puţin de o lună; în ţara noastră se pare că are trei generaţii şi iernează în stadiul de adult care
apare în luna octombrie. În primăvară, după apariţie femelele depun ouăle şi larvele nou apărute atacă
frunzele în formare. Împuparea are loc în frunze, într-un pliu format de obicei la marginea frunzei.
Adulţii primei generaţii apar în iunie, în galerii observându-se exuviile pupale.
- îndepărtarea frunzelor afectate dacă atacul este incipient şi pe suprafeţe restrânse;
- literatura citează o serie de insecte parazite care pot reduce nivelul populaţiilor de fluturi, cum ar fi:
Chrysocharis nephereus, Minotetrastichus ecus, Closterocerus trifasciatus, Closterocerus erxias,
Neochrysocharis cf. formosa, Pediobius saulius, Cirrospilus sp.
IMPORTANT!
Produce pagube minore, dar în cazul atacurilor puternice este afectată capacitatea fotosintetică
a frunzelor.
Phyllocoptes vitis (Nalepa)
Denumire populară: acarioza viței-de-vie
Plante gazdă: atacă în special vița-de-vie, producând pagube importante în special la vițele tinere.
Descriere
Adult: femela corp alungit conic, vermiform, de 0,14-0,16 mm lungime, de culoare albicioasă iarna și
galben maronie în timpul verii.
Ou: sferic, alb, cu diametrul de 0,04 mm.
Fig. 1 Simptom de atac (http://ephytia.inra.fr) Fig. 2 Simptom de scurtnodare parazitară (http://ephytia.inra.fr)
Simptome: la pornirea în vegetaţie pătrund în muguri și apoi încep să se hrănească. Viitorii lăstari se
atrofiază, internodiile se scurtează şi inflorescenţele avortează (fig. 2), fenomen cunoscut sub numele
de „scurtnodarea parazitară” ce poate fi confundată cu degenerarea infecțioasă a viței-de-vie de natură
fitopatologică. Frunzele atacate se încrețesc, se îngroașă, se brunifică și cad (fig. 1). Atacurile
puternice se observă în special în perioadele reci și ploioase.
Biologie: are 3-4 generații pe an, iernează în stadiu de femelă adultă sub solzii mugurilor de la baza
coardelor și în crăpăturile scoarței. Primăvara devreme, acarienii colonizează mugurii și frunzele
apărute pe care se hrănesc și se înmulțesc. O parte din acarieni se localizează pe partea inferioară a
frunzelor, iar o parte odată cu creșterea lăstarilor se deplasează spre vârfurile acestora. După hrănire,
femelele depun ouă din care după 8-12 zile apar larvele care se hrănesc aproximativ 10 zile, apoi se
transformă în nimfe, din care după alte 6-8 zile apar din nou adulții.
Măsuri preventive
- adunarea și arderea frunzelor căzute în toamnă pentru a reduce rezerva biologică a adulților
hibernanți;
- evitarea aplicării azotului în exces deoarece favorizează atacul de acarieni;
- aplicarea tratamentelor fitosanitare doar la depășirea pragului economic de dăunare (PED) stabilit la
15 acarieni pe lăstar și 2-3 acarieni pe frunzele abia apărute până la înflorit, iar după înflorit, 4-6
acarieni pe frunză.
IMPORTANT !
Este considerat cel mai periculos acarian al viței-de-vie.
Datorită dimensiunilor foarte mici identificarea speciei necesită examen microscopic.
Polyphylla fullo L.
Denumire populară: cărăbușul marmorat
Statut: nu este organism de carantină; prezent în România; în țara noastră apare în podgoriile din
ținuturile nisipoase ajungând până în zona coniferelor.
Plante gazdă: este o specie polifagă, care produce pagube mari în pepiniere și plantații viticole
tinere, sub forma unor focare de atac.
Descriere:
Adultul: corp masiv, de 24-36 mmm, de culoare brun-închis sau brun-roșcat, iar solzii de pe elitre şi
pronot formează pete marmorate (fig 1).
Larva este de tip melolontoid (forma literei C), de culoare albă, în ultima vârstă lungimea corpului
variază între 42,2-61,4 mm.
Oul: la depunere 4-5 mm, de culoare albă.
Pupa: de culoare galbenă-roşcată, 29-38 mm lungime.
Fig.1. Adult (https://www7.inra.fr)
Simptome: larvele rod partea subterană a butaşului înrădăcinat, iar la viţele altoite rod portaltoiul.
Plantele atacate nu mai vegetează normal și treptat se usucă. Adulții sunt fitofagi, consumă frunzele
plantelor gazdă sub forma unor rosături dantelate. Se găsește mai ales în solurile nisipoase, în școlile
de viță-de-vie și în viile din primii ani de vegetație.
Biologie: ciclul de viață se eșalonează pe 3 ani, mai rar pe 4-5 ani, hibernând în toate cele trei ierni ca
larvă în sol, la adâncimea de 35-60 cm, uneori până la 110 cm. Larva ajunge la completa dezvoltare în
luna mai, când se transformă în pupă în căsuțe specifice. Stadiul de pupă durează 20-25 de zile după
care apar adulții care au o perioadă de zbor de 25-30 de zile. Adulții apar în iunie-iulie, zboară în
amurg, iar ziua stau imobili pe coarde. Se împerechează pe frunze, apoi femelele depun ouă în 2-3
grămezi, în soluri ușoare, nisipoase la 10-20 cm adâncime, în apropierea butucilor de viță-de-vie.
Măsuri preventive
 menţinerea solului curat, rotaţia culturilor, îndepărtarea buruienilor;
 utilizarea unui material săditor pentru plantat, liber de dăunător, PED-ul fiind de 0.2 larve/mp,
pentru terenurile nisipoase unde urmează să se planteze vița-de-vie.
Măsuri curative
metode fizice:
-îndepărtarea manuală a adulţilor dacă atacul este redus;
-cultivarea intervalelor dintre rânduri care duce la distrugerea larvelor prezente în sol;
-amplasarea unor capcane luminoase (2-3 ha), pe timpul nopţii, în lunile iunie-iulie în cazul
unor atacuri puternice, pentru perioade de minim 4 ani, care pot reduce aplicarea tratamentelor
chimice până sub pragul economic de dăunare (2 adulţi/viţă)
metode biologice: experimentele aplicate în laborator cu ciupercile entomopatogene Beauveria

bassiana și Metarhizium anisopliae au arătat o eficienţă de 70%.
IMPORTANT!
În solurile puternic infestate pot distruge viile, în primul an de la plantare în proporţie de
80-90%.
Pulvinaria vitis Linnaeus
Denumire populară: păduchele lânos al viei
Plante gazdă: este dăunător în special la viţa-de-vie; poate ataca şi alte specii lemnoase
Descriere
Adult: femela, 5-8 mm lungime şi 3-5 mm lăţime, corp de culoare castanie-neagră, piriform sau
circular, turtit, cu 3 striaţiuni cuticulare, transversale, în partea dorsală. Sacul oviger este format
dintr-o secreţie filamentoasă în care femela depune ouăle (fig. 1). Masculul are 1,4-1,6 mm lungime,
corp alungit, de culoare roşcată şi este aripat.
Simptome: daunele provocate de acest păduche constau în principal în reducerea capacităţii

fotosintetice a frunzelor datorită producerii unor secreţii abundente, dulci (rouă de miere) pe ramuri,
frunze şi fructe, pe care se dezvoltă ciuperca saprofită Fumago vagans, apărând boala numită
fumagină sau negreala viţei-de-vie. În urma atacului, frunzele viţei-de-vie sunt acoperite de o pâslă
cenuşie, care împiedică asimilaţia normală frunzelor, ceea ce duce în timp la reducerea calitativă şi
chiar cantitativă a producţiei.
Fig.1. Femelă adultă (foto ANF)
Biologie: are o singură generaţie/an, se înmulţeşte pe cale sexuată şi partenogenetic. Hibernează sub
formă de femelă tânără sub scoarţă, crescând foarte mult şi foarte repede în volum primăvara.
Depunerea ouălor are loc la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii iunie, fiecare femelă producând între
3500-5000 de ouă. Eclozarea începe la sfârşitul lunii mai şi continuă toată luna iunie. Larvele apărute
se stabilesc pe nervurile frunzelor, pe partea inferioară a acestora. Stadiul de larvă de primă vârstă
durează 30-35 de zile, la începutul lunii iulie are loc năpârlirea şi apariţia larvelor de vârsta a doua, iar
după 20-25 de zile de hrănire, la începutul lunii august, larvele năpârlesc şi apar adulţii. În octombrie
femelele se deplasează de pe frunze pe coarde unde hibernează.
Măsuri preventive
 în cazuri mai puțin grave, răzuirea manuală a coardelor pentru îndepărtarea insectelor;
 tăierile aplicate conform tehnologiei de cultură reduc nivelul populaţiei.
Măsuri curative
 metode chimice: tratamente cu următoarele produse de protecţie a plantelor: MOSPILAN 20
SP/GAZELLE -0,250 kg/ha şi OVIPRON TOP -2500ml/100 l apă.
-tratamentele aplicate iarna au eficienţă mai mare, în timpul vegetaţiei combaterea fiind
îngreunată de sistemul foliar bogat şi de prezenţa coloniilor de larve pe partea inferioară a frunzelor.

Timp de pauză:
- MOSPILAN 20 SP/GAZELLE - 10 zile
- OVIPRON TOP - 20 zile
IMPORTANT!
Pulvinaria vitis are capacitatea de a transmite viroze.

Produce daune mai mari la viţa-de-vie direct producătoare.
Scaphoideus titanus (Ball)
Statut: nu este organism de carantină, prezintă importanţă fitosanitară fiind vector al organismului
dăunător Grapevine flavescence dorée MLO (organism de carantină înscris în Anexa II, sectiunea 2
din HG 563/2007, cu modificările şi completările ulterioare); specie prezentă în România.
Plante gazdă: vița-de-vie
Descriere:
Adultul: aripat, corp alungit, cu elitre de culoare brun-roşcat, prevăzute cu pete negre şi câteva pete
neregulate, albicioase. Pe pronot prezintă trei benzi transversale brune la femelă şi una singură la
mascul. Femela are 5-5.5 mm lungime, iar masculul 4.8-5.2 mm (fig. 1).
Larva: nearipată, cu dimensiunile corpului cuprinse între 1-5 mm şi culoarea de la alb hialin până la
brun, în funcţie de stadiul larvar de dezvoltare şi prezintă două pete negre triunghiulare la
extremitatea abdomenului (fig. 2).
Oul: alb hialin până la galben, alungit, aplatizat, de aproximativ 1.3 mm lungime.
Fig.1. Adult (foto ANF ) Fig. 2. Larvă (https://gd.eppo.int)
Simptome: atacul dăunătorului poate afecta, o parte sau întreaga plantă. Dăunătorul injectează saliva
toxică în plantă, care duce la distrugerea, distorsiunea și decolorarea țesuturilor, iar ca daună indirectă
provoacă transmiterea micoplasmei Grapevine flavescence dorée.
Biologie: are o singură generație pe an, iernează în stadiul de ou sub coaja butucului. Larvele
eclozează eșalonat, de la începutul lunii mai, până la începutul lunii iulie, insecta prezentând cinci
stadii larvare; dezvoltarea larvară durează 50-55 zile.
Primii adulți apar la sfârșitul lunii iulie, începutul lunii august și după 10 zile are loc
împerecherea. După câteva zile femelele încep să depună ouale. În medie durata de viața a adulților
este de o lună, după care mor pâna la jumătatea lunii septembrie. Stadiile larvare și adulții sunt
capabili să acumuleze fitoplasma, iar masculii sunt mult mai eficienți decât femelele în transmiterea
bolii. Fitoplasma nu se transmite de la adult la larvă, astfel încât după eclozare larvele nu sunt
contaminate.
Fitoplasma se dezvoltă în aparatul digestiv al larvei, în timpul hrănirii acesteia pe o plantă
infectată. Este foarte important de reținut acest aspect, în vederea stabilirii momentului optim pentru
efectuarea tratamentelor împotriva stadiilor larvare ale insectei.
Măsuri preventive
 control riguros al materialului viticol înainte de plantare pentru a fi liber de boală și dăunător.
Măsuri curative
metode mecanice:
 eliminarea unde este posibil, prin tăieri, a ramurilor de 2 ani care sunt purtătoare de ouă și
larve și arderea acestora;
 combaterea buruienilor din culturi pentru a elimina sursa de infestare.
 monitorizare culturii de viță-de-vie în timpul perioadei de vegetație, cu ajutorul capcanelor
lipicioase de culoare galbenă care se poziționează în zona de jos și cea de mijloc a plantelor,
acestea se controlează zilnic și se înlocuiesc la fiecare 10-15 zile.
metode fizice:
 tratamentul cu apă caldă al materialului de plantare, este eficient pentru controlul
dăunătorului precum și al bolii (Grapevine flavescence dorée), se face imediat înainte de altoire, la
sfârșitul perioadei de depozitare a materialului săditor, temperatura trebuie să fie de 50°C, după
imersie și durata tratamentului de 45 min, acești doi parametrii trebuie respectați. Materialul de
plantat trebuie să aibă lemnul complet maturizat, ciclul vegetativ terminat cu mugurii în stare de
repaus vegetativ.
 metode chimice:
 la semnalarea atacului se fac tratamente cu următoarele produse fitosanitare: SHERPA 100
EW - 0,30 l/ha

Timp de pauză: SHERPA 100 EW – 7 zile
IMPORTANT!
Fitoplasma se dezvoltă în aparatul digestiv al larvei, în timpul hrănirii acesteia pe o
plantă infectată.
Insecta (larve, adulţi) se găseşte pe partea inferioară a frunzelor de viţă-de-vie.
Sparganotis pilleriana Den. et Schiff.
Denumire populară: pirala sau molia viței-de-vie
Plante gazdă: dăunător polifag atacă peste 100 de specii de plante, printre care şi vița-de-vie.
Descriere
Adult: fluturii au anvergura aripilor de 20-24 mm, prezintă aripile anterioare de culoare galbenă cu o
maculă bazală și trei benzi transversale brune, iar cele posterioare sunt mai mici, cenușii și cu franjuri
pe margini (fig. 1).
Larva: de 25-30 mm lungime, corp de culoare verde-negricioasă, cu numeroase proeminențe
prevăzute cu peri lungi (fig. 2).
Fig. 1. Adult Sparganotis pilleriana Fig. 2. Larvă Sparganotis pilleriana

(https://www7.inra.fr/hyppz/IMAGES/7033060.jpg ) (https://www7.inra.fr/hyppz/IMAGES/7033063.jpg)
Simptome: atacul este diferențiat: larvele în primele vârste atacă mugurii și frunzele la începutul
formării lor; larvele de vârstele a III-a și a IV-a rod frunzele de la baza lăstarilor, iar larvele de vârsta
a V-a atacă boabele, pe care le rod. Frunzele sunt roase prin scheletare și sunt înfășurate cu fire
mătăsoase sub formă de cuiburi. Atacul are loc în vetre, în special pe terenurile joase, umede și cu
vegetație abundentă.
Biologie: insecta are o generație pe an. Hibernează ca larvă neonată în cocon mătăsos, sub scoarță sau
în crăpăturile butucilor viței-de-vie. Larvele migrează pe frunzele în formare la sfârșitul lunii aprilie.
Transformarea în pupe are loc la începutul lunii iunie, în cuiburile rezultate din frunzele atacate. După
9-12 zile apar fluturii care au zbor crepuscular și nocturn. Femelele depun ponte de 7-30 ouă, iar după
eclozare, larvele tinere intră în diapauză până în primăvara următoare.
Măsuri curative
-prădători: păsări, insecte (Coccinella spp., Adalia spp., Adonia spp.,
Chrysopa spp.).
- parazitoizi: Agathis spp. (parazitează larvele) și Isoplectis maculator (parazitează crisalida)
 metode mecanice: răzuirea scoarței exfoliate de pe butuci și coardele mai groase și distrugerea
prin ardere a resturilor adunate care conţin insecte.
 metode chimice prin utilizarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: PLINTO 0,4 –0,6
l/ha, AFFIRM – 1,5 kg/ha, KARATE ZEON - 0,015%, FURY 10 EC – 0,2 l/ha, FASTAC 10 EC -
0,075 l/ha, FASTAC ACTIVE - 0,02%, FASTER 10 EC – 0,2 l/ha, MOSPILAN 20 SG – 0,250
kg/ha, MOSPILAN 20 SP - 0,25 kg/ha, RELDAN 2,2 l/ha.

Timp de pauză:
PLINTO - 15 zile
AFFIRM - 7 zile
KARATE ZEON - 7 zile
FURY 10 EC - 7 zile
FASTAC 10 EC - 7 zile
FASTAC ACTIVE - 21 zile
FASTER 10 EC - 14 zile
MOSPILAN 20 SG - nu are
MOSPILAN 20 SP - nu are
RELDAN - 5 - 21 zile
IMPORTANT !
Primăvara daunele pot fi serioase, frunzele lăstarilor de viță-de-vie pot fi distruse în totalitate.
Tetranychus urticae Koch
Denumire populară: păianjenul roșu comun
Plante gazdă: specie polifagă, foarte dăunătoare la vița-de-vie.
Descriere
Adultul: femela are corpul elipsoidal, de aproximativ 0,4 - 0,52 mm lungime, de culoare variabilă de la
galben-închis până la roz-închis în funcție de hrană, având două pete mari şi negre pe spate. Masculul
este piriform, mai mic şi mai deschis la culoare decât femela.
Larva: corp elipsoidal, lungime de 0,15-0,35 mm, de culoare gălbuie sau verde-gălbuie, cu ochii roșii
și numai cu trei perechi de picioare.
Oul este sferic, translucid, la depunere de culoare galben-verzui, apoi roz-portocaliu.
Fig. 1. Adult (https://www.plantmanagementnetwork.org)
Simptome: adulții și larvele colonizează la început partea inferioară a frunzelor, apoi odată cu
creșterea numărului de indivizi se extind pe ambele fețe. În dreptul coloniei se observă o pânză foarte
fină, ca o plasă. Frunzele atacate se decolorează, de la bază spre vârf pe linia nervurilor, capătă un
aspect mozaicat caracteristic (pete de culoare cenușie-lucitoare sau roșiatică), apoi se usucă și cad.
Plantele stagnează în dezvoltare și producția scade. Factorul determinant pentru manifestarea atacului
cu intensitate este seceta.
Biologie: are 6-10 generații pe an. Iernează în stadiul de femelă adultă sub scoarța exfoliată a
butucilor. Adulții hibernanți apar în aprilie-mai, o dată cu pornirea vegetației şi după o perioadă
preovipozitară de 1-4 zile, are loc ponta, o femelă depunând 70-120 de ouă. Incubația variază între 4-
18 zile; dezvoltarea larvelor durează vara 12-15 zile, iar primăvara și toamna 18-22 de zile. În funcție
de temperatură o generație se dezvoltă în 15-28 zile.
Măsuri preventive
 adunarea și distrugerea resturilor vegetale (frunze, buruieni etc.), care pot fi locuri de iernat;
 evitarea fertilizării plantelor cu azot în exces;
 creşterea umidităţii solului prin utilizarea mulciului sau cu alte straturi vegetale benefice, precum
şi prin udarea sa;
Măsuri curative
 metode mecanice: creşterea umidităţii aerului, prin stropirea regulată a plantelor
-aplicarea unor soluţii de urzică (Urtica dioica), coada calului (Equisetum arvense) sau
vetrice (Tanacetum vulgare) de 2-3 ori zilnic, timp de cel puţin 10 zile; suplimentar pe plantele
atacate se poate turna ceai de usturoi.
- atragerea prădătorilor naturali precum: alţi acarieni (Phytoseiulus spp., Typhlodromus spp.),
muşte de voal (Chrysopa vulgaris), ţânţari prădători (Aphidoletes aphidimyza), gărgărițe (Stethorus
punctillum).
 metode chimice prin aplicarea următoarelor produse de protecţie a plantelor: APACHE – 0,5 -1,2
l/ha, la apariţia primelor forme mobile, INVERT 1,8 EW - 0,5 -1 l/ha, la apariţia primelor forme
mobile, SAFRAN 1,8 EC- 0,8 – 1,0 l/ha, NOVADIM PROGRESS – 0,8 -1,0 l/ha se aplică la
vertizare, MILBEKNOCK EC- 0,075% de la începutul infestării, NISSORUN 10 WP – 0,5 kg/ha,
VERTIMEC 1,8 EC – 0,75 – 1,0 l/ha, ENVIDOR 240 SC – 0,4 l/ha, DIABLO SC – 0,10-0,20 l/ha

agricole, prin promovarea bunelor practici agricole. Una dintre cauzele depășirii limitelor maxime
admise de pesticide este nerespectarea timpului de pauză de la aplicare până la recoltare.
Timp de pauză:
APACHE - 10 zile
INVERT 1,8 EW - 10 zile
SAFRAN 1,8 EC
NOVADIM PROGRESS
MILBEKNOCK EC - 14 zile
NISSORUN 10 WP - 21 zile
VERTIMEC 1,8 EC - 28 zile
ENVIDOR 240 SC - 14 zile
DIABLO SC - 21 zile
IMPORTANT !
În condițiile unui atac puternic producţia poate să scadă și până la 65%.
Vanessa cardui (L.)
Denumire populară: omida scaieților
Statut: nu este organism de carantină, prezentă în România din zona litoralului până în zona de
munte.
Plante gazdă: este o specie polifagă care atacă şi viţa-de-vie.
Descriere
Adultul: fluture mare, colorat foarte frumos, cu anvergura aripilor de aproximativ 54-60 cm. Zonele
laterale ale aripilor din față sunt portocalii cu desene albe și negre, aripile posterioare au desene
realizate dintr-o combinație de culori (fig.1).
Larva: omidă care ajunge la peste 2.5-4 cm lungime, înainte de împupare are culoarea neagră și
numeroși spini de culoare neagră și galbenă, iar pe fiecare parte au o dungă de culoare galbenă.
Pupa: de culoare maronie sau gri, rămâne agățată de frunze și atârnă cu capul în jos, având forma
literei „J”.
Fig.1. Adult (http://eol.org) Fig.2. Larvă (http://www.alabama.butterflyatlas.usf.edu)
Simptome: larvele (omizile) produc pagube prin defolierea masivă a frunzelor speciilor atacate.
Larvele se hrănesc cu cuticula frunzelor lăsând doar nervurile neatinse. Frunza atacată este utilizată
de larvă care țese un adăpost (cuib) de mătase, unde continuă să se hrănească.
Biologie: Are 3 generații pe an, întreg ciclul biologic se întinde pe o perioadă de aproximativ 65-70
zile. În lunile iunie-iulie apar fluturii (adulții) are loc împerecherea, iar femelele depun solitar ouă pe
partea superioară a frunzelor. După 3-5 zile apar larvele, care încep să se hrănească provocând pagube
însemnate. Iernează în stadiul de pupă.
Măsuri curative
metode mecanice: îndepărtarea ramurilor uscate pentru eliminarea larvelor şi pupelor;
metode biologice utilizându-se insecticide biologice pe bază de Bacillus thuringiensis;
IMPORTANT!
Monitorizarea permanentă și atentă a plantelor în vederea depistării atacului.
2.2.5. Nematozi
1. Xiphinema diversicaudatum( Micoletzky)
2. Xiphinema index (Thorne & Allen)
3. Xiphinema italiae (Meyl)
4. Xiphinema vuittenezi (Luc, Lima, Weischer & Flegg)
Xiphinema diversicaudatum (Micoletzky)
Plante gazdă: specie polifagă, poate ataca diferite plante printre care şi vița-de-vie.
Descriere:
Adulți: corp filiform, de 4-6 mm lungime, vizibil doar la stereomicroscop şi microscop.
Simptome: adulții și juvenilii în urma hrănirii produc pe rădăcini leziuni tipice ce pot duce la
reducerea sistemului radicular. O infestare puternică duce la reducerea producției viticole. Daunele
indirecte rezultă în urma abilității nematozilor de a transmite virusuri, respectiv Arabis mosaic virus
(ArMV) și Strawberry latent ringspot nepovirus (SLRSV).
Biologie: X. diversicaudatum are șase stadii de dezvoltare: ou, 4 stadii juvenile și adult. Este un
nematod ectoparazit care se hrănește cu rădăcinile plantelor atacate. Un ciclu biologic complet poate
dura până la trei sau cinci ani în condiții climatologice nefavorabile. La temperaturi de 20-25ºC un
ciclu complet poate dura 1-2 luni. Femelele depun ouăle în sol iar eclozarea durează până când primul
stadiu juvenil este complet dezvoltat. Adâncimea la care se găsesc acești nematozi vectori este
asociată cu planta gazdă, prelevarea probelor de sol este utilă în intervalul 60-100 cm adâncime.
Măsuri preventive
- înființarea plantațiilor viticole pe sol liber de nematozi
- evitarea transmiterii acestui nematod cu sol, nisip și pietriș din zone contaminate
- evitarea terenurilor umede (nematozii se deplasează prin sol umed);
Măsuri curative
 metode mecanice: îndepărtarea vițelor infectate și inițierea unei rotaţii de 5-10 ani.
metode biologice: în literatura de specialitate sunt menționate specii de nematozi prădători:

Mononchida, Dorylaimida, Aphelenchoididae şi Diplogasterida. De asemenea, este menționată
bacteria Pasteuria penetrans şi ciuperca Hirsutella rhossiliensi ca agenţi care pot controla populaţia
nematodului.
IMPORTANT!
Face parte din grupul nematozilor vectori la viţa-de-vie alături de alte specii cum ar fi:
Longidorus attenuatus, Longidorus elongatus, Longidorus macrosoma, Paralongidorus
maximus, Xiphinema italiae, Xiphinema index, Xiphinema vuitenezii.
Xiphinema index Thorne & Allen
Denumire populară: nematodul vector al virusului scurt-nodării
Plante gazdă: vița-de-vie este principala gazdă, specia X . index fiind asociată cu cultivarea viței-de-
vie la nivel global.
Descriere: corp filiform, de 2,6-3,3 mm lungime, vizibil doar la stereomicroscop sau microscop.
Simptome: rădăcinile prezintă necrozarea țesuturilor, gale terminale, absența dezvoltării rădăcinilor
laterale. Xiphinema index este vector al Grapevine fanleaf nepovirus (GFLV) care cauzează boala
numită scurt-nodare la vița-de-vie (fig. 1). Nematodul vector răspândește virusul de la o plantă la alta
în plantație și răspândirea virusului în plantație reflectă distribuția nematodului în sol. Prin hrănire,
nematodul achiziționează virusul de la plantele infectate și-l transmit plantelor libere de virus.
Fig. 1. Simptom GFLV pe lăstari Fig. 2. Simptom GFLVpe struguri

(http://www.dpvweb.net) (http://www.ipmimages.org)
Grapevine fanleaf virus cauzează reducerea vigorii plantelor, plantele virotice prezintă lăstarii
slab dezvoltaţi, cu internodiile scurte, dispuse în zig-zag (fig. 1). Datorită acestui fapt, frunzele apar
înghesuite, lăstarii luând aspectul de tufă deasă. Frunzele de pe lăstarii atacaţi sunt mult mai mici
decât cele sănătoase, deformate, cu aspect de evantai, asimetrice şi cu numeroase pete de decolorare.
Uneori apar inele sau pete cu aspect uleios, ce imprimă acestor organe un aspect mozaicat. Deseori,
plantele atacate au ciorchini ce prezintă fenomenul de meiere (bobiţele rămân mici şi nu se
maturează) (fig. 2).
Biologie: Xiphinema index este o specie migratorie ectoparazită a rădăcinilor ce populează solul din
rizosfera plantelor gazdă. Larvele și adulții se hrănesc cu ajutorul unui stilet lung care penetrează
țesuturile vasculare ale rădăcinilor.
Măsuri preventive
- înființarea plantațiilor viticole pe sol liber de nematozi
- evitarea terenurilor umede (nematozii se deplasează prin sol umed);
Măsuri curative
 metode mecanice: îndepărtarea vițelor infectate și inițierea unei rotaţii de 5-10 ani.
IMPORTANT!
maximus, Xiphinema italiae, Xiphinema diversicaudatum, Xiphinema vuitenezii.
Xiphinema italiae (Meyl)
Denumire populară: nematodul pumnal
Plante gazdă: nematod polifag, se întâlnește frecvent la vița-de-vie
Descriere
Adult: corp filiform, de aproximativ 3 mm lungime, având ultimele 2/3 din lungimea corpului
curbate. Nematodul este vizibil doar la stereomicroscop sau microscop, în scopul diagnosticării
speciei fiind necesar examen microscopic de laborator.
Fig.1. Simptom GFLV pe lăstari Fig. 2 Simptom GFLV pe frunze (http://www.omafra.gov.on.ca)
Simptome: este o specie care se hrănește pe rădăcinile plantei cauzând înnegrirea acestora și apariţia
de gale terminale pe rădăcini. Vector al Grapevine fanleaf virus (GFLV) cauzează boala numită scurt-
nodare la vița-de-vie, nematodul vector răspândind virusul de la o plantă la alta, în plantație. Ca
urmare a infecţiei virotice pe lăstar apar frunze îndesite care dau un aspect de tufă (fig. 1), frunzele
sunt asimetrice și apar diferite decolorări (fig. 2). Ciorchinii sunt reduși în mărime și număr, strugurii
rămân mici și pot cădea înainte de maturizare.
Biologie: specie migratoare ectoparazită a rădăcinilor, ce populează solul din rizosfera plantelor
gazdă, fiind dispersată foarte uşor cu sol infestat, rădăcinile plantei şi utilaje contaminate. Larvele și
adulții se hrănesc cu ajutorul unui stilet lung care penetrează țesuturile vasculare ale rădăcinilor.
Măsuri preventive
 inspecția riguroasă a materialului săditor și a portaltoilor, înainte de plantare;
 realizarea unei bune rotații a culturilor pentru a reduce rezerva de nematozi din sol;
Măsuri curative
metode mecanice: îndepărtarea vițelor infectate și inițierea unei rotaţii de 5-10 ani.
IMPORTANT!
maximus, Xiphinema diversicaudatum, Xiphinema index, Xiphinema vuitenezii.
Xiphinema vuittenezi Luc, Lima, Weischer et Flegg
Plante gazdă: în principal, viţă-de-vie, dar şi alte culturi (măr, păr, gutui, coacăz, sfecla de zahăr).
Statut: nu este organism de carantină, este prezent în România.
Descriere
Adult: corp robust (3,0-3,5 mm lungime), de formă cilindrică, rotunjit la capete, fiind asemănător
literei C, extremitatea posterioară a corpului, prezentând un mucron scurt. Nematodul este vizibil
doar la stereomicroscop sau microscop.
Simptome: rădăcinile plantelor sunt distruse de enzimele produse de nematozi, care digeră şi distrug
celulele acestora, rezultând țesuturi rădăcinoase malformate. Rădăcina prezintă leziuni, putrezire,
umflături și gale terminale.
Biologie: specie ectoparazită, cu şase cicluri de viaţă, ce se reproduce prin partenogeneză. Toate
etapele, cu excepția ouălor, atacă și se hrănesc cu rădăcinile plantelor gazdă, prin intermediul unui
stilet lung care penetrează țesuturile acestora.
Măsuri preventive:
folosirea echipamentului necontaminat, plantelor neinfestate, a apei de irigare şi scurgerilor
necontaminate.
 șanțurile antropice care interceptează scurgerea pe pante abrupte.
 utilizarea gălbenelelor în planurile de rotație a culturilor, cu scopul reducerii semnificative a
populațiilor de nematozi.
 aplicarea îngrășămintelor și irigarea cresc toleranţa plantelor la atacul nematozilor.
 controlul buruienilor este important deoarece unele buruieni sunt, de asemenea, gazde bune
pentru nematozi.
 folosirea mulciului organic, paielor, gunoiului de grajd și culturilor capcană cum ar fi Crotalaria
spp. şi Sesbania spp., pentru a încuraja dezvoltarea ciupercilor din genul Pochonia, care distrug
nematozii fitoparaziți.
 încorporarea în sol a semințelor de muștar, precum și a produselor obţinute din Euphorbia spp.,
deoarece aceste plante conțin elemente nematicide.
IMPORTANT!
Face parte din grupul nematozilor vectori la viţa-de-vie, alături de alte specii cum ar fi:
maximus, Xiphinema diversicaudatum, Xiphinema index, Xiphinema italiae.
Bibliografie selectivă
Alexandri A., Olangiu M., Petrescu M., Rădulescu E., Rafailă C. -Tratat de fitopatologie agricolă, Ed.
Academiei RSR, București, 1972, pag. 370-378, 390-394, 379-385,332-353, 395-396;
Arion G. (1968) - Entomologia Agricolă, Editura Agrosilvică de Stat, Bucureşti, p. 572;
Alford D.V. (2016) - Pests of Fruit Crops: A Colour Handbook, Second Edition, 462 pp.;
Ben-Dov Z, Hodgson C. J. (1997) - World Crop Pests. Soft scale insects. Their biology natural enemy
and control. Vol 7 B, Elsevier;
Bîrliga V. (1967) - Bolile şi dăunătorii legumelor, pomilor fructiferi şi viţei-de-vie. Combaterea lor.
Ed. Agro-Silvică;
Cean M. (2014) - Holocacista rivillei (Stainton, 1855) a leafminer species recorded on Vitis vinifera
L. from Southern of Romania. Scientific papers. Series A, Agronomy, LVII, 385-388;
Constable F., Rodoni B., Department of Environment and Primary Industries (DEPI), Victoria,
Grapevine leafroll-associated viruses - Factsheet aprilie 2014. https://www.wineaustralia.com;
Ferrari M., Marcon E., Menta A. (2006) - Fitopatologia, entomologia agraria e biologia applicata;
Edagricole scolastico - RCS Libri spa;
Hunt D. J. - Aphelenchida, Longidoridae and Trichodoridae -Their Systematics and Bionomics. CAB
International;
Lindquist E. E., Sabelis M. W., Bruin J. (1996) - World Crop Pests. Eriophyoid mites. Their biology
natural enemy and control. Vol. 6, Elsevier;
Mackesy D., Sullivan M. -2015. CPHST Pest Datasheet for ‘Candidatus Phytoplasma solani’. USDA
-APHIS-PPQ-CPHST;
Mani M., Shivaraju C, Narendra S. Kulkarni (2013) - The Grape Entomology, Springer Science &
Business Media, Nov 26;
Manolache C., Boguleanu Gh. şi colab. (1978) - Tratat de zoologie agricolă, vol I, Ed. Academiei
Române;
Mirică I., Mirică A. (1986) - Protecția viței-de-vie împotriva bolilor și dăunătorilor, Ed. Ceres;
Paşol P, Paulian F., Pălăgeşiu I., Niţu E. (2013) - Tratat de zoologie agricolă, vol III, Ed. Academiei
Române;
Pearson R.C, Goheen A.C - Compendium of grape diseases, APS Press (The American
Phytopathological Society);
Perju T. (1995) - Entomologia agricolă, componentă a protecţiei integrate a agrosistemelor. Ed. Ceres.
Vol. 2;
Perju T., Ghizdavu (2001) - Tratat de zoologie agricolă, vol V, Ed. Academiei Române, Bucureşti,
396 pag.;
Perju T. (1999) - Dăunatorii organelor de fructificare și măsurile de combatere integrată. Vol. I , 551
pag. Ed. Ceres;
Perju T. (2004) - Dăunătorii din principalele agroecosisteme şi combaterea lor integrată. Ed.
Academic Pres, 496 pag;
Pop I.V., Tratat de Virologie Vegetală Vol. III- Virusurile Culturilor Horticole Ediţia I, Editura
Printech, Bucureşti 2009;
Pașol P., Dobrin Ionela, Frasin I. (2007) - Tratat de entomologie specială, dăunătorii culturilor
horticole, Ed. Ceres, Bucureşti;
Roșca I., Rada Istrate (2009) - Tratat de entomologie (agricultură, horticultură, silvicultură) Alpha
MDN, Buzău, pag 331;
Rogojanu V., Perju T. (1979) - Determinator pentru recunoașterea dăunătorilor plantelor cultivate 506
pag. Ed. Ceres;
Roșca I., Drosu S., Bratu E., (2001) - Entomologie horticolă specială, Ed. Editura Didactică și
Pedagogică, R.A., p. 309;
Săvescu A. și colab. (1982) - Tratat de zoologie agricolă, Dăunătorii plantelor cultivate, Vol. II,
Editura Academiei RSR, pag. 172 -178;
Săvescu A. (1961) - Album de protecţia plantelor II;
Severin V., Iliescu C. H, (2006) - Bolile bacteriene ale plantelor, Ed. Geea, p. 158-173;
Smith I. M., McNamara D. G., Scott P.R., Holderness M. - Quarantine Pests for Europe. Second
Edition, CAB International, EPPO;
Standard OEPP PP 2/23, (2002) - Viţa de vie. Bulletin OEPP/EPPO Bulletin 32, pp 371-392;
Standard OEPP PM 10/16, (2009) - Hot water treatment of grapevine to control Viteus vitifoliae.
OEPP/EPPO, Bulletin OEPP/EPPO Bulletin 39, 484–485;
Standard OEPP PM 7/079 /2) - Grapevine flavescence doreé phytoplasma. Bulletin OEPP/EPPO
Bulletin Volume 46, April 2016;
Taylor C.E., Brown D. J. F. (1997) - Nematode vectors of plant viruses, CAB International, p 286;
Teodorescu G., Roman T., Sumedrea M. (2003) - Entomologie Horticolă - dăunători specifici și
metode de combatere, Ed. Ceres, București, p. 67;
Urban J. (2015) - Occurrence, Biology and harmfulness of Byctiscus betulae (L.) (Coleoptera,
Rhynchitidae). http://dx.doi.org/10.11118/actaun 201563051601;
Ureche C. (2016) - First record of a new alien invasive species in Romania: Phyllocnistis vitegenella
Clemens (Lepidoptera: Gracilariidae). Acta Oecologica Carpatica IX;
Walton V., Dreves A.J., Skinkis P., Kaiser C., Buchanan M., Hilton R., Martin B.R., Castagnoli S.,
Renquist S. (2009) - Grapevine Leafroll Virus and Mealybug Prevention and Management in Oregon
Vineyards, October 2009.
Resurse www:
Surse:
https://gd.eppo.int
https://www.landcareresearch.co.nz
http://www.tigulliovino.it
http://iam.boku.ac.at
https://entnemdept.ifas.ufl.edu
http://idtools.org
http://www.agraria.org
https://www.britishbugs.org.uk
www.plantwise.org
https://www.cabi.org
http://www.journals.ac.za
http://www1.montpellier.inra.fr
https://www7.inra.fr
http://www.agroes.es
https://www.nexles.com
http://www.photomazza.comi
http://eol.org
http://learnaboutbutterflies.com
http://www.alabama.butterflyatlas.usf.edu
https://inpn.mnhn.fr http://ephytia.inra.fr
https://www.plantmanagementnetwork.org
https://www.societaentomologicaitaliana.it
http://baza.biomap.pl
https://www.pestre.ro
https://500px.com
https://plantpestimages.files.wordpress.com
https://inpn.mnhn.fr
http://www.agroatlas.ru
http://www.tankonyvtar.hu
https://www.zin.ru
http://ephytia.inra.fr
http://www.sorhocam.com/etiket.asp?sid=7091&pseudopezicula-tracheiphila/
http://www.horticultorul.ro
https://www.alamy.com
https://books.google.ro/books?isbn=1402045840
http://plantbiosecuritydiagnostics.net.au
https://nt.ars-grin.gov/taxadescriptions/factsheets/index.cfm?thisapp=Phakopsoraeuvit
http://www.padil.gov.au/pests-and-diseases/pest/main/136602
https://wiki.bugwood.org/Colletotrichum_gloeosporioides
https://fff.hort.purdue.edu/article/ripe-rot-on-grapes/
https://ipm.illinois.edu/ifvn/volume16/frveg1612.html
https://www.forestryimages.org
https://www.commons.wikimedia.org
https://www.extensionumn.edu
https://www.apsnet.org
http://wiki.pestinfo.org/wiki/Greeneria_uvicola
http://www.growables.org
http://www.defesavegetal.net
https://www.agrolink.com.br
http://agris.fao.org
http://articles.extension.org
https://ohioline.osu.edu
https://apsjournals.apsnet.org
https://researchoutput.csu.edu.au
https://onlinelibrary.wiley.com
https:/pnwhandbooks.org
http://www.scvblaj.ro
http://www.wineland.co.za
https://www.pomfructifer.ro/bolile-vitei-de-vie
https://www.scritub.com
http://wwwbitkisagligi.net
http://www.dpvweb.net
https://www.plantmanagementnetwork
http://www. agric.wa.gov.au
http://www.viarural.com
http://www.lodigrowers.com
http://www. Phys.organisation.California
www.winetwork-data.eu
PQR - EPPO Plant Quarantine Data Retrieval system

Ghid Informativ Vita PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghid Informativ Vita PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AUTORITATEA NAŢIONALĂ FITOSANITARĂ

GHID PENTRU RECUNOAŞTEREA ŞI COMBATEREA

România este o ţară producătoare de vin, cu o tradiţie bogată şi îndelungată în domeniul

1.1. Simptome produse de ciuperci

1.2. Simptome produse de bacterii

 hipertrofii (gale, tumori)

1.2. Simptome produse de virusuri

 deformări ale frunzelor:

1.4. Simptome produse de insecte, acarieni

1.5. Simptome produse de nematozi

Capitolul 2. Organisme dăunătoare la viţa-de-vie.

2.1. Organisme dăunătoare de carantină la viţa-de-vie (Vitis vinifera)

Nr. Denumire știinţifică şi

Denumire populară: filoxera

Statut: este organism dăunător de carantină; prezent în România

Plante gazdă: dăunător oligofag, specific speciilor de Vitis.

Descriere: prezintă mai multe forme morfologice:

Fig. 1. Femelă şi ouă (https://gd.eppo.int) Fig. 2. Forma galicolă (foto ANF)

Este cel mai periculos dăunător ai viţei-de-vie.

Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România

Plante gazdă: Vitis vinifera (vița-de-vie) etc

Simptome la baza tulpinii

Denumire populară: putregaiul cenușiu al viței-de-vie

Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România

Fig 1. Simptome pe frunze Fig. 2. Simptome pe inflorescențe Fig. 3. Atac pe struguri

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

Statut: nu este organism de carantină; este prezent în România

Plante gazdă: Vitis vinifera (vița-de-vie)

Denumire populară: antracnoza viței-de-vie.

Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România.

Plante gazdă: vița-de-vie (Vitis vinifera).

Fig. 1. Atac pe struguri (https://fff.hort.purdue.edu) Fig. 2. Spori (https://ipm.illinois.edu)

Mod de răspândire: de la un an la altul, ciuperca se menține sub formă de miceliu de rezistență în

Denumire populară: antracnoza viței-de-vie

Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România

Plantă gazdă: Vitis vinifera (vița-de-vie)

Fig. 1. Atac pe frunze (https://www.extension.umn.edu) Fig. 2. Atac pe struguri (https://www.extension.umn.edu)

Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România.

Fig. 1. Simptom pe lăstari Fig. 2. Simptom în xilem

Statut: nu este organism dăunător de carantină;

Plante gazdă: Vitis vinifera (vița-de-vie)

Fig. 1. Acervuli pe fruct (https://www.insectimages.org) Fig. 2. Atac pe fruct (https://ohioline.osu.edu)

Statut: nu este organism de carantină, este prezent în România.

Plante gazdă: vița-de-vie.

Fig. 1. Leziuni pe coardă Fig. 2. Deshidratarea ciorchinilor

În perioada de vegetaţie, la aplicarea tratamentelor curente, se va avea grijă să se îndrepte jetul de

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele

Denumire populară: putregaiul negru al viței-de-vie

Fig. 1. Simptome pe frunze Fig. 2. Simptome pe lăstar

Plante gazdă: vița-de-vie (Vitis vinifera) şi altele.

Simptome. Principalele simptome cauzate de Ilyonectria liriodendri se grupează în două categorii:

Fig. 1. Atac pe frunze Fig. 2. Atac pe butuc Fig. 3. Atac pe vase

Statut: nu este organism dăunător de carantină; este prezent în România.

Plante gazdă: Vitis vinifera (vița de vie)

Fig. 1. Atac pe coarde Fig. 2. Atac pe frunze Fig. 3. Atac pe struguri

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din

Denumire populară: rugina viței-de-vie.

Plante gazdă: vița-de-vie (Vitis vinifera).

Fig. 1. Simptome pe frunze Fig. 2. Uredospori.

Denumire populară: mana viței-de-vie

Fig. 1. Atac pe frunze Fig. 2. Miceliu pe fructe Fig. 3. Fruct atacat

Monitorizarea reziduurilor urmărește sprijinirea fermierilor în reducerea reziduurilor din produsele

Denumire populară: boala petelor roșii (rujeola).