UNIVERSITATEA ,,ȘTEFAN CEL MARE”SUCEAVA

Facultatea de Drept și Științe Administrative

Subiecții Dreptului în Administrarea Afacerilor

-PROIECT DREPT ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR-

Student:Cucolaș Laurențiu
Administrație Publică I.D, anul IIi, gr 1

Coordonatori: Lector univ. dr. Ciprian Gabriel Ungureanu

Lector univ. dr. Dumitrița Nicoleta Florea

1
Cuprins:
1.0 Noțiuni introductive.................................................................................................................3

2.0 Persoana fizică ca subiect de drept al afacerilor...................................................................3

2.1 Comerciantul - persoană fizică autorizată (PFA).................................................................4

2.2 Întreprinderea individuală......................................................................................................5

3.0 Persoana juridică ca subiect al dreptului afacerilor.............................................................6

3.1 Patrimoniul propriu al persoanei juridice.............................................................................6

3.2 Categorii de persoane juridice................................................................................................7

Bibliografie...................................................................................................................................10

2
 SUBIECȚII DREPTULUI ÎN ADMINISTRAREA
AFACERILOR

1.0 Noțiuni introductive

Subiecte ale raportului juridic, respectiv şi ale activităţii de întreprinzător nu pot fi decât
oamenii, fie individual, fie grupaţi în forme organizate.
Subiecte ale dreptul comercial sunt persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activitate
de întreprinzător, adică au dobândit, prin înregistrare sau prin alt mod stabilit de lege, calitatea de
întreprinzători.
Deoarece dreptul comercial încorporează şi normele de drept public, au calitatea de
subiecte şi persoanele juridice de drept public care înregistrează, autorizează, licenţiază,
supraveghează, controlează etc. persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător, deţinând
în aceste raporturi o poziţie dominantă.
Subiectele de drept civil, potenţiale părţi ale raporturilor juridice civile sunt persoanele
fizice şi persoanele juridice.
Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi obligaţii civile (art.
25 alin. 2 Cod civil).
Persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind condiţiile cerute de
lege, este titulară de drepturi şi obligaţii civile,, (art. 25 alin. 1 şi 2 Cod civil).

2.0 Persoana fizică ca subiect de drept al afacerilor

Conform legislaţiei în vigoare, persoana fizică este omul privit individual, ca titular de drepturi
şi obligaţii. Persoana fizică are dreptul să practice activitatea de întreprinzător, fără a constitui o
persoană juridică, din momentul înregistrării de stat în calitatea de întreprinzător individual (Cod civil
al RM, art. 26, alin. 1)
Pentru ca persoana fizică să fie recunoscută ca subiect al dreptului comercial, trebuie să
dispună de capacitatea juridică care, la rândul său, se împarte în capacitatea de folosinţă şi
capacitatea de exerciţiu. Conform art. 18 al Codului civil al R.M. – capacitatea de a avea
drepturi şi obligaţii civile se recunoaşte, în egală măsură, tuturor persoanelor fizice. Capacitatea
de folosinţă a persoanei fizice apare la momentul naşterii şi încetează odată cu moartea. Spre
deosebire de capacitatea de folosinţă, capacitatea de exerciţiu presupune aptitudinea persoanei de
a dobândi prin fapta proprie şi de a exercita drepturile civile, de a-şi asuma personal obligaţii
civile şi de a le exercita. Capacitatea de exerciţiu apare la 18 ani. Pornind de la dispoziţiile
Codului civil al R.M., se permite practicarea activităţii de întreprinzător, până la atingerea vârstei
de 18 ani, în trei cazuri, şi anume: conform art. 20 al Codului civil al R.M. minorul dobândeşte
prin căsătorie capacitatea deplină de exerciţiu. Al doilea caz este atunci când este recunoscută
capacitatea de exerciţiu deplină a minorului care a atins vârsta de 16 ani, dar care lucrează în
baza unui contract de muncă sau cu acordul părinţilor, tutorilor, curatorilor.
Specific pentru recunoaşterea statutului de întreprinzător al individului constituie faptul că
persoana fizică trebuie să fie înregistrată la organele de stat competente.

3
 Fără înregistrarea de stat, desfăşurarea activităţii de întreprinzător este interzisă şi se
sancţionează administrativ şi penal. Capacitatea persoanei fizice înregistrate ca întreprinzător
individual are un spaţiu mai extins decât până la înregistrare.
Conform art. 26 Cod Civil al R.M., persoana fizică are dreptul să practice activitatea de
întreprinzător, fără a constitui o persoană juridică, din momentul înregistrării de stat în calitate de
întreprinzător individual sau în alt mod prevăzut de lege.
Indiferent de faptul că legislaţia în vigoare conţine dispoziţii ce reglementează în mod
diferit aceleaşi relaţii, putem menţiona că persoana fizică, ca întreprinzător individual, poate
desfăşura activitatea de întreprinzător doar dacă:
a) a înregistrat o întreprindere individual;
b) a înregistrat o gospodărie ţărănească;
c) a dobândit patenta de întreprinzător.
O altă posibilitate a persoanei fizice de a desfăşura activitatea individuală de întreprinzător,
reieşind din legislaţia în vigoare, nu există.
2.1 Comerciantul - persoană fizică autorizată (PFA)
Comerciantul persoană fizică autorizată – denumită precurtat PFA - desfăşoară orice
formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forţa sa de muncă şi
aptitudinile sale profesională.
PFA este obligată să solicite înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea
funcţionării, înainte de începerea activităţii eonomice, fără ca prin aceasta să devină comerciant.
Calitatea de comerciant o dobândeşte în condiţiile art. 7 Cod. com.
PFA are următoarele prerogative :
- poate colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA, întreprinzători persoane fizice
titulari ai unor întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor întreprinderi familiale ori cu
alte persoane fizice sau juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice, fără ca aceasta să îi
schimbe statutul juridic dobândit potrivit prezentei secţiuni (art. 16 din O.U.G. nr. 44/2008).
Această colaborare trebuie să se facă în scopul exercitării actvităţii pentru care a fost autorizată
(art. 16 din O.U.G. nr. 44/2008).
- poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de salariat al unei terţe
persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate
economică decât cel pentru care PFA este autorizată.
- poate cere ulterior schimbarea statutului juridic dobândit şi autorizarea ca
întreprinzător persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale.
- are dreptul să angajeze cu contract de muncă terţe persoane pentru desfăşurarea
activităţii pentru care a fost autorizată şi nici nu va fi considerată un angajat al unor terţe
persoane cu care colaborează, în condiţiile prevăzute de art. 16 din O.U.G. nr. 44/2008, chiar
dacă colaborarea este exclusivă.
PFA este asigurată în sistemul public de pensii şi asigurări şi alte drepturi de asigurări
sociale şi are dreptul de a fi asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor
pentru şomaj.
PFA îi este interzis să cumuleze şi calitatea de întreprinzător personă fizică titular al unei
întreprinderi individuale.
Răspunderea PFA.
- PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă acesta a fost
constituit, şi în completare cu întreg patrimoniul său.

4
 - dacă are calitatea de comerciant, în caz de insolvenţă, PFA va fi supusă procedurii
simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006. Orice persoană interesată pote face dovada
calităţiide comerciant în cadrul procedurii insolvenţei sau separate, prin acţiune în constatare,
dacă justifică un interes legitim.
Încetarea activităţii PFA. Potrivit art. 21 alin. 1, PFA îşi încetează activitatea şi este
radiată din registrul comerţului în următoarele cazuri:
a) prin deces;
b) prin voinţa acesteia;
c) la cererea unei persoane fizice sau juridice prejudiciată ca efect al unei înmatriculări
ori printr-o menţiune în registrul comerţului. Radierea înregistrării păgubitoare, se cere în tot sau
numai cu privire la anumite elelmente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti
irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza
înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărâre judecătorească nu a fost
dispusă menţionarea în registrul comerţului (art. 25 alin. 1).
Cererea de radiere, însoţită de copia certificată pentru conformitate cu originalul actelor
doveditoare, după caz, se depune la oficiul registrului comerţuluide pe lângă tribunalul unde îşi
are sediul profesional, de către orice persoană interesată

2.2 Întreprinderea individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de

proprietate privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună.
Din dispoziţiile art. 13 alin.(2) şi ale art. 14 din Legea cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi nr. 845/1992 reiese că întreprinderea individuală este o activitate, metodic
organizată, a unui individ care presupune repetiţia profesională a actelor potrivit unei
organizări sistematice, bazate pe anumite mijloace materiale. Altfel spus, întreprindere
individuală este activitatea persoanei fizice, întreprinzător individual este persoana fizică, cu
capacitate deplină de exerciţiu, cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid,
domiciliat în Republica Moldova, care practică activitate de întreprinzătorcare practică
activitatea de întreprinzător în nume propriu şi din cont propriu, administrează personal afacerile,
emite independent decizii, asigură întreprinderea cu cele necesare şi poartă răspundere pentru
rezultatele eiÎntreprinzătorul individual se prezintă în raporturile juridice civile ca persoană
fizică, însă asupra activităţii de întreprinzător se aplică regulile care reglementează activitatea
persoanelor juridice cu scop lucrativ, dacă din lege sau din esenţa raporturilor juridice nu rezultă
altfel. Întreprinzătorul individual este în drept să practice orice activitate neinterzisă de lege.
Decizia de fondare a întreprinderii individuale trebuie să conţină:
 datele de identificare a fondatorului: numele, prenumele, data şi locul naşterii,
cetăţenia, domiciliul, numărul actului de identitate;
 denumirea de firmă a întreprinderii. Conform prevederilor art. 14 alin.(5) din Legea
nr. 845/1992, în firma întreprinderii individuale trebuie să se includă cuvintele:
„întreprindere individuală” ori prescurtat „Î. I.” şi numele, cel puţin, a unui posesor.
De pildă, „Întreprinderea individuală Rotaru” sau „Î.I. Rotaru”;
 sediul întreprinderii, care poate fi domiciliul fondatorului ori un local închiriat sau
cumpărat;
 data înfiinţării întreprinderii, care este data înscrierii ei în Registrul de stat;
 genul de activitate a întreprinderii;
 condiţiile lichidării întreprinderii.

5
 Ca formă de organizare a activităţii de întreprinzător întreprinderea individuală poate fi
utilizată: de comercianţii locali care vând mărfuri şi produse cu amănuntul, de proprietarii de
mici restaurante, cafenele, magazine de mezeluri, ţigări, băuturi răcoritoare şi alcoolice; de
prestatorii individuali de servicii: frizeri, reparatori de încălţăminte, de aparatură tele-radio, de
ceasuri şi automobile; de micii producători locali (meşteşugari) de obiecte din ceramică, de
butoaie, de mobilă din lozie etc.
Întreprinderea individuală poate utiliza munca salariaţilor. Aceştia, producând şi
comercializând mărfuri, prestând servicii, devin reprezentaţii fondatorului, îi creează drepturi şi
obligaţii, iar în cazul în care încalcă drepturile consumatorului, răspunderea în faţa clientului o
poartă fondatorul. Întreprinderea este obligată să plătească toate impozitele şi taxele prevăzute de
legislaţie. Patrimoniul întreprinderii individuale este inseparabil de bunurile personale ale
întreprinzătorului, care este obligat să ţină evidenţa contabilă a veniturilor obţinute din această
activitate, precum şi evidenţa cheltuielilor suportate. Evidenţa va fi ţinută numai pentru mărfurile
şi producţia destinată activităţii economice, dar nu şi pentru cele destinate uzului personal.
Fondatorul întreprinderii individuale răspunde nelimitat pentru obligaţiile întreprinderii
individuale cu tot patrimoniul său, cu excepţia bunurilor care nu pot fi urmărite. Ea îşi încetează
activitatea la data radierii sale din Registrul de stat, pentru care fapt fondatorul depune o
declaraţie, indicând data la care încetează să activeze ca întreprinzător.

3.0 Persoana juridică ca subiect al dreptului afacerilor

Orice persoana juridică reprezintă o formă de organizare de sine stătătoare şi un
patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu intereseul
general.
Elemente constitutive. Elementele constitutive ale persoanei juridice rezultă din
chiardefiniţia de mai sus, acestea sunt:
1. o formă de organizare,
2. un patrimoniu propriu,
3. un scop licit şi moral.
Subiect de drept nu este numai omul izolat, considerat în sensul dreptului ca persoană fizică.
Viaţa în societate şi multiplele interese care nu pot fi satisfăcute prin activitatea singulară a
individului l-au determinat să intre în diferite colectivităţi. Aceste colectivităţi, organizate ca
entităţi distincte de membrii care le compun şi sprijinite economic pe o masă de bunuri comune în
vederea satisfacerii unor interese comune, au devenit subiecte de drept de sine stătătoare. Ele sunt
persoane juridice sau morale.
3.1 Patrimoniul propriu al persoanei juridice este format din totalitatea drepturilor
patrimoniale şi obligaţiilor, persoanei juridice, altfel spus, cuprinde latura activă (drepturi reale şi
de creanţă) şi latura pasivă (obligaţii).
Orice persoană juridică (sau persoană fizică) este titulară a unui patrimoniu (art. 31 alin. 1
Cod civil).
Drepturile patrimoniale sunt reprezentate de bunuri. Cu aceste bunuri (drepturi reale
patrimoniale) persoana răspunde pentru obligaţiile sale. Faptul că bunurile intră în masa
patrimonială a unei persoane (fizice sau juridice) se exprimă în art. 2324 alin. 1 Cod civil, care
prevede ,,Cel ce este obligat personal a răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile,
prezente şi viitoare,,.De remarcat că patrimoniul reprezintă nu numai ce deţine persoana în
prezent ci şi ce dobândeşte în viitor, ca posibilitate. Prin urmare patrimoniul reprezintă, alături

6
de obligaţii şi de realitatea existenţei prezente a bunurilor, şi potenţialitatea dobândirii în viitor a
altor bunuri (reprezentate, bineînţeles de drepturi).
Patrimoniul propriu al persoanei juridice nu trebuie confundat cu:
- patrimoniile proprii ale persoanelor fizice sau juridice care compun persoana juridică
considerată,
- patrimoniul de afectaţiune, ce aparţine unei persoane fizice autorizate, întreprinderi
individuale sau familiale, acesta reprezentând o fracţiune distinctă a patrimoniului acestor
persoane, separată de gajul general al creditorilor personali ai acestora. Aceste persoane pot
compune persoana juridică considerată,
- capitalul social al persoanei juridice - societate comercială (indiferaent de forma ei
juridică , care este format din totalitatea aporturilor asociaţilor (persoane fizice sau persoane
1

juridice) ce compune societatea comercială respectivă,

- fondul de comerţ al comerciantului persoană juridică care este format din
totalitatea elementelor corporale (bunuri mobile şi inobile) şi incorporale (firmă, emblemă,
clientelă, vad comercial) ce sunt afectate pentru desfăşurarea activităţii comerciale (în fondul de
comerţ nu intră drepturile de creanţă şi datoriile comerciantului).
Ca efect al personalităţii juridice, respectiv, ca umare a clităţii sale de subiect de drept,
persoana juridică:
- participă în nume propriu la circuitul civil, şi
- răspunde pentru obligaţiile asumate cu bunurile proprii, afară de cazul în care prin lege
se dispune altfel.
Conform dispoziţiilor art. 57 al Codului civil al R.M., nr. 1107/2002, din Codul civil,
persoanele juridice sunt de drept public şi de drept privat, situate, în raporturile civile, pe poziţii
de egalitate.

3.2 Categorii de persoane juridice

Persoane juridice de drept public sunt: statul, unităţile administrativ-teritoriale, alte
autorităţi publice. Deşi sunt în drept să participe la raporturi juridice civile, ele nu au calitatea de
întreprinzător şi nu desfăşoară afaceri în nume propriu.
Dacă sunt de un interes public major, activităţile se decretează ca monopol de stat şi se
permite a fi desfăşurate exclusiv de către întreprinderile de stat sau chiar de organele statului.
întreprinderile de stat se constituie de către Guvern sau, prin delegare a împuternicirilor, de către
autorităţile publice centrale, aplicându-se prevederile Legii privind întreprinderea de stat. De
asemenea, statul poate constitui sau participa la constituirea unor alte persoane juridice, cum ar fi
societăţile comerciale pe acţiuni şi societăţile cu răspundere limitată. Având calitatea de
fondator, asociat sau acţionar, statul se supune tuturor normelor juridice pe care le-a stabilit
pentru aceste tipuri de persoane juridice.
Unităţile administrativ-teritoriale sunt în drept să înfiinţeze şi să gestioneze întreprinderi
municipale care să desfăşoare activităţi de întreprinzător de interes public local. De asemenea,
ele au dreptul să participe la constituirea de societăţi comerciale pe acţiuni şi cu răspundere
limitată dacă în acest sens decide consiliul local.
Unele operaţiuni economice ale statului şi ale altor persoane juridice de drept public sunt
de aceeaşi natură juridică ca şi activitatea de întreprinzător, ca, de exemplu, arendarea bunurilor
ce le aparţin, transmiterea dreptului de prospecţiune şi explorare a resurselor naturale, în cazul

1
Societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate pe acţiuni, societate în comandită pe
acţiuni, societate cu răspundere limitată, societate cooperativă.

7
concesiunilor acordate investitorilor, acordarea de credite, prin Banca Naţională a Moldovei,
băncilor comerciale.
Persoana juridică de drept privat. Potrivit art.59 din Codul civil, persoanele juridice de
drept privat pot avea scop lucrativ (comercial) şi scop nelucrativ (necomercial).
Divizarea persoanelor juridice de drept privat în societăţi comerciale şi necomerciale este
cunoscută legislaţiilor dreptului continental de la apariţia primelor codificări. Această clasificare
are la origine scopul pe care şi-1 propun fondatorii la constituirea persoanei juridice. Dacă ei îşi
propun să obţină beneficiu, o astfel de persoană are scop lucrativ, asupra ei dobândind drepturi
patrimoniale şi transmisibile. Dacă îşi propun alte scopuri decât obţinerea de profit (de exemplu,
ocrotirea naturii, protecţia salariaţilor, susţinerea culturii, artelor, învăţământului, cercetarea
diferitelor fenomene ©te.), fondatorii vor constitui o persoană juridică cu scop nelucrativ
dobândind asupra ei, de regulă, drepturi nepatrimoniale şi netransmisibile. Spunem „de regulă",
deoarece tehnica juridică a avansat în ultimii ani astfel încât a permis constituirea unor
organizaţii necomerciale asupra cărora există drepturi patrimoniale.
Persoane juridice cu scop lucrativ sunt societăţile comerciale (Codul civil, art.106-170),
întreprinderile de stat şi municipale (Codul civil, art.179 şi Legea nr.146/1994 cu privire la
întreprinderea de stat160), cooperativele de producţie şi cooperativele de întreprinzător (Codul
civil, art.171-178, Legea nr.73/2001 privind la cooperativa de întreprinzător161, Legea nr.
1007/2002 privind cooperativele de producţie162). Fondatorii societăţilor comerciale urmăresc
scopul de a obţine beneficii din activitatea societăţii şi a le împărţi între ei cu titlu de dividend.
Acelaşi scop, în principiu, este urmărit şi de fondatorii întreprinderilor de stat şi municipale,
precum şi de membrii cooperativelor de întreprinzător şi a cooperativelor de producţie. Altfel
spus, persoanele juridice cu scop lucrativ sunt constituite şi gestionate de fondatori, asociaţi,
membri, acţionari pentru obţinerea anumitor foloase materiale. Acestui scop îi este dedicată
întreaga viaţă socială a acestor persoane juridice, din care considerent, legiuitorul a interzis
donaţiile dintre ele.
Persoanele juridice cu scop lucrativ iau naştere (dobândesc calitatea de subiect) prin
înregistrare de stat şi înmatriculare în Registrul de stat al întreprinderilor, fapt demonstrat de
certificatul de înregistrare, eliberat de Camera înregistrării de Stat. La data constituirii, persoana
juridică cu scop lucrativ dobândeşte dreptul de a desfăşura orice activitate neinterzisă de lege,
chiar dacă nu este prevăzută în actul de constituire, inclusiv activitatea de întreprinzător. In cazul
în care pentru un anumit tip de activitate se cere autorizaţie specială, persoana juridică va obţine
această autorizaţie (licenţă).
Ca mecanisme de concentrare a capitalului şi de limitare a riscului ce rezultă din activitatea
de întreprinzător, persoanele juridice cu scop lucrativ sunt acele subiecte prin care se
desfăşoară majoritatea
activităţilor de întreprinzător. Ele produc mărfuri, execută lucrări, prestează servicii,
contribuie la bunăstarea cetăţenilor şi la dezvoltarea economică a ţării.
Persoanele juridice cu scop lucrativ au, prin definiţie, calitatea de întreprinzător, sunt
principalii operatori ai vieţii economice şi subiecte cărora le este dedicată cea mai mare parte din
materialul prezentului curs. Natura juridică a relaţiilor dintre persoana juridică cu scop lucrativ şi
persoanele care au calitatea de fondator, asociat, membru sau acţionar constă în faptul că
ultimele au faţă de persoana juridică un drept de creanţă complex din care se evidenţiază dreptul
de a participa la activitate şi conducerea ei, dreptul la informaţii privind activitatea persoanei
juridice, şi, principalul, o cotă din profitul obţinut, precum şi din activele rămase în caz de
lichidare. Profitul realizat de persoana juridică şi activele în cazul lichidării ei se repartizează

8
între asociaţi proporţional cotei lor de participaţie la capitalul social dacă actul de constituire nu
stabileşte altfel. Dreptul de creanţă a asociatului faţă de societatea comercială este patrimonial şi
transmisibil.
Persoana juridică cu scop nelucrativ (necomercial) se fondează pentru satisfacerea
intereselor spirituale, profesionale, culturale, ştiinţifice, sociale etc, ceea ce necesită mijloace
materiale, inclusiv băneşti, obţinute din cotizaţiile de membru, din donaţii, dar şi din activităţi
economice aducătoare de profit. Prin urmare, în anumite condiţii, şi persoanele juridice cu scop
nelucrativ au dreptul, cu titlu de excepţie, să desfăşoare activitate de întreprinzător. în acest sens,
art.60 alin.(3) din Codul civil dispune că o persoană juridică poate desfăşura numai activitatea
prevăzută de lege şi de actul de constituire. în dezvoltarea acestei dispoziţii, legiuitorul determină
că organizaţiile necomerciale sunt în drept să desfăşoare orice activitate neinterzisă de lege care
ţine de realizarea scopurilor prevăzute de statut sau care decurg din ele. Dacă o astfel de
activitate este supusă licenţierii, organizaţia necomecială o va putea desfăşura doar după ce va
obţine licenţă. Venitul realizat de organizaţia necomercială din activitatea de întreprinzător nu
poate fi împărţit între membrii ei, ci este destinat realizării scopurilor propuse, membrii neavând
drepturi patrimoniale transmisibile faţă de ea163.
Persoanele juridice care nu au scop lucrativ sunt organizaţii necomerciale, constituite în
formă de asociaţii, instituţii, fundaţii, sindicate, patronate, partide, asociaţii religioase uniuni de
persoane juridice etc.

9
Bibliografie:
1. Suport curs Drept și Administrarea Afacerilor-Lect. Univ. Ciprian Gabriel Ungureanu

2. Legea nr. 26/1990 actualizată, privind Registrul Comerțului.

3. Gh. Beleiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. subiectele dreptului civil, ed. a VII
-a revăzută şi adăugită de M. Nicolae şi P

4. Legea nr. 26/1990 actualizată, privind Registrul Comerțului.

10